Spatiul extraatmosferic si dreptul spatial(cap 1) Problema stabiliri regimului juridic aplicabil spatiului extraatmosferic si implicit stabilirea drepturilor si obligatiilor statelor in acest spatiu a fost adusa in discutie odata cu primele activitati in spatiul extraatmosferic. Ex: lansarea primului satelit artificial Problema regimului juridic aplicabil statului extraatmosferic dar si cea a delimitarii spatiului aerian al statelor de spatiul extraatmosferic a constituit subiect de dezbatere in cadrul adunarilor generale O.N.U. La nivel O.N.U. a fost infintat un comitet special ad-hoc pentru utilizarea pasnica a spatiului extraatmosferic, comitet care a devenit permanent creandu-se doua diviziuni: Problemele juridice si Problemele tehnico stiintifice. Tot la nivel de O.N.U. s-au adoptat o serie de rezolutii privind diferite aspecte ale utilizarii spatiului extraatmosferic: Rezolutia din anul 1958 care privea utilizarea spatiului in scopuri pasnice, Rezolutia adunarii generale din 1961 ce stabileste libertatea de utilizare a spatiului extraatmosferic in conditii de egalitate Rezolutia din anul 1963 in care se stabileste o serie de principii ce au constituit nucleul Tratatului spatial Ca regula generala, rezolutiile O.N.U. aveau caracter orientativ pentru state, acestea avand valoare de recomandare. Urma sa stabileasca reguli cu valoare juridica, statele au adoptat principiile care guverneaza activitatea statelor in cea ce priveste exploatarea si folosirea spatiului extraatmosferic al Lunii si a celorlalte corpuri ceresti. Tratatul a fost adoptat in 1966 si a intrat in vigoare la 1967 fiind cunoscut sub numele de Tratatul Spatial. Aceasta reglementare a fost completata de o serie de instrumente juridice internationale care reglementeaza : acordul privind salvarea astronautilor, intoarcerea lor si restituirea lor (1968) conventia privind raspunderea statelor pentru daunele cauzate de obiectele lansate in spatiu (1972) conventia inmatricularii obiectelor lansate (1975) In 1979 a fost adoptat acordul privind Luna si celelalte corpuri acord care dezvolta si completa principiile stabilite in tratatul spatialDelimitarea dintre spatiul extraatmosferic si aerian supus suveranitatii delimitarea a constituit obiect al preocuparilor comitetului O.N.U dar si subiect de dezbatere in cadrul doctrinei. divergentele dintre doctrina si practica sunt determinate de fapt ca statele nu au ajuns la un acord cea ce priveste teoria sau regula aplicata in cadrul delimitarii zonelor. au fost propuse mai multe teorii: spatiul aerian se delimiteaza de cel extraatmosferic la o distanta de 100-110 km deasupra nivelului marii linia celui mai coborat perigeu efectul gravitational Desi nu au ajuns la un acord specialistii dreptului international sustin teoria functionala sau teoria care are in vedere delimitarea in functie de activitatile care se pot desfasura in acele spatii.