Spatii Exterioare in Opera Lui Foucault

7/25/2019 Spatii Exterioare in Opera Lui Foucault

1/9

Inchisoarea si azilul, heterotopii in opera lui Foucault

Influentele structuralismului in cadrul celor doua mari lucrari ale lui Michel

Foucault,Istoria nebuniei in epoca clasicasiA supraveghea si a pedepsi, sunt evidente.

Structuralismul, asa cum este definit de insusi autorul, in cadrul culegerii Theatrum

philosophicum1, apare ca incercare de pozitionare temporala a unor elemente(institutii,moravuri, modele de comportament) care, desi la prima vedere par a nu avea nimic in

comun unele cu altele, sunt juxtapuse, coordonate, uneori aproape suprapuse. Spre

exemplu, inchisoarea, cel putin asa cum apare ea in stadiul avansat al dezvoltarii sale ca

institutie, in secolul al XIII!lea, este strans legata de orfelinate, respetiv de centrelepentru corectia tinerilor delincventi. "egatura nu este doar una de facto, in sensul unei

continuitati intre toate aceste centre. Inchisoarea insasi, ca sta#iliment de corectie,incorporeaza modele de functionare societala$ in spatiul efectiv al penitenciarului su#zista

adevarate copii ale modelelor institutionale din exterior!familia, scoala, ucenicia, #reasla

muncitoreasca, toate conlucrand in vederea desavarsirii procesului corectionar indreptatspre individ.

%ele doua lucrari nu fac decat sa analizeze, in detaliu, doua spatii definitorii pentru

perioada medievala, doua spatii despre care Foucault indrazneste sa afirme, nu fara temei,

fireste, ca ar sta la #aza intregii dezvoltari a umanitatii asa cum o cunoastem astazi$inchisoarea si spitalul general(intr!o prima faza), apoi azilul, intr!o forma destul de

apropiata de ceea ce denumim astazi sta#iliment pentru tratarea deficientelor mintale.Structuralistul Foucault este interesat, prin urmare, de acele spatii corelate cu institutiilemajore ale statului, acele spatii ce includ, in interiorul lor, asezaminte diverse, cu care,

analizate separat, s!ar contrazice irevoca#il. %azul penitenciarului devenit, intre altele,

spital sau scoala, este extrem de elocvent in acest sens &. 'tat spitalul, cat si inchisoarea, fac parte din acea categorie a spatiilor heterotopice,

minutios analizate de Foucault in culegerea sa. eteropia desemneaza un soi de utopie

realizata*+, un spatiu real, dar care grupeaza mai multe amplasamente sociale ce, in mod

normal, se afla intr!un raport de respingere totala. 'cestea sunt deci, prezente, si,totodata, contestate sau inversate. esi localiza#ile efectiv, spatiile acestea desemneaza,

pentru Foucault, spatii in afara oricarui loc*-.

Fiecare heterotopie prezinta , fara exceptie, in viziunea lui Foucault, mai multetrasaturi distincte, ce se regasesc si in cadrul celor doua spatii anterior mentionate.

eterotopiile sunt universale, ele se regasesc in a#solut orice cultura, indiferent de

gradul de dezvoltare al acesteia. Foucault distinge, astfel, intre doua tipuri de heterotopii$

Michel Foucault, Theatrum Philosophicum, /d. %asa %artii de Stiinta*, %luj!0apoca, &11, p. &2&Ibidem, p. &2-+I#idem, p. &2--I#idem, p. &2-


2/9

de criza2, si cele de deviatie, acestea din urma inlocuindu!le, in marea lor majoritate, pe

cele de criza 3 utopia de deviatie reprezinta acel loc in care sunt amplasati indivizii al

caror comportament deviaza de la norma. Iata, deci, ca, atat inchisoarea, cat si azilul,reprezinta spatii exemplare pentru aceasta categorie.

In al doilea rand, orice heterotopie cunoaste o adevarata evolutie sau transformare

de!a lungul istoriei unei societati, aceasta neinsemnand, totusi, dizolvarea ei in cadrulsocietal. 0ici inchisoarea(prelungire sau transformare a dimensiunii antice,

spectaculoase4, a pedepsei), nici spitalul general(inlocuit, treptat, de azilul de ne#uni, de

scoala de corectie, de spital, de penitenciar) nu fac exceptie de la aceasta regula.In al treilea rand, orice heterotopie este definita prin juxtapunerea, in acelasi loc, in

acelasi spatiu, a mai multor institutii3 inchisoarea ajunge sa reprezinte, mai ales pentru

tinerii delincventi, scoala, #iserica, loc de munca, familie, spatiu de socializare.

Multifunctionalitatea si plurivalenta spatiului carceral decurg de aici in mod automat. 5 a patra trasatura a heterotopiei o contituie permisivitatea aparitiei heterocroniilor63

altfel spus, in cadrul acestor spatii, curgerea timpului nu mai este una traditionala.

/vident, acest fapt este aplica#il atat inchisorii, unde timpul e amorf, o masa compacta,

contractata la perioada intregii detentii, cat si azilului de ne#uni!aici existenta lui esteindoielnica pentru pacientii a caror relatie cu el este, practic, inexistenta3 se stie, de altfel,

ca alienatii mintal traiesc intr!un illo tempore* deloc identifica#il sau reducti#il laperiodizarea unanim acceptata de catre indivizii normali*.

Mai mult, orice heterotopie se remarca printr!un spatiu de inchidere, respectiv, de

deschidere, prin care ea este, in acelasi timp, izolata si penetra#ila 7. Inchisoarea, azilul dene#uni, sunt, prin definitie, spatii ale excluderii3 ele smulg individul din sanul societatii, il

transforma intr!un proscris, intr!un paria, inca din primul moment in care acesta le calca

pragul.

5 a sasea trasatura a heterotopiei ar fi reprezentata de indeplinirea unei functii$ fieaceea de a crea un spatiu de iluzie, in raport cu care spatiul restant este si mai iluzoriu, fie

una de compensatie. 8rin raportare la aceasta ultima functie, inchisoarea se identifica din

plin cu un spatiu de compensatie, astfel$ in primul rand, ea, ca spatiu de redresare aindividului, reprezinta o alternativa fericita la moarte, la pedeapsa aplica#ila, in trecut

pana si unor ilegalitati minore3 in al doilea rand, ea este compensatorie chiar in raport cu

spatiul real efectiv, daca ne gandim ca, in interiorul ei, detinutul avea(cum de putine ori is!ar fi intamplat in exterior) certitudinea unei mese, a unui loc de munca si chiar a unui

venit in posesia caruia intra la iesire. Inchisoarea devine, astfel, nu doar spatiu de ispasire

a pedepsei, ci loc in care infractorul isi vede satisfacute mare parte din necesitatile zilnice

si in care, mai mult, el este reintegrat social. In interiorul grupului de detinuti, la noul sauloc de munca, el o#tine socializarea si acceptarea de care, in interiorul orasului, ar fi, in

mod normal, privat. 8e langa aceasta, viata sa capata un caracter de regularitate, de ordine

a unei existente desfasurate judicios, dupa norme presta#ilite. Intrucat am#ele lucrari reprezinta, dupa cum afirma autorul, mici cutii cu unelte* ce

servesc oamenilor pentru mai #una intelegere a unor realitati, punctele lor comune sunt

evidente. 'naliza ceva mai profunda a fiecarei lucrari, nepierzand din vedere, in nici un

2I#idem, p. &224' se citi, de!a lungul lucrarii, ca trasatura ce tine de domeniul spectacolului propriu zis, deci de domeniuluimitorului tocmai prin aceasta dimensiune6M. Foucault, op. cit., p. &267I#idem, p. &27


3/9

moment, raportarea la cealalta, nu face decat sa puncteze, inca o data, mai clar, trasaturile

heterotopiei, in cadrul careia am incadrat cele doua spatii.

In Istoria nebuniei in epoca clasica, ne#unul este descris ca exclus, inca de laconstatarea diferentei statutului sau in societate$Narrenschiff, cora#ia ne#unilor*, in sec.

al XI!lea, desemneaza spatiu al excluziunii. Intrucat ne#unul intruchipeaza, pentru toti

cei vii, prezenta mortii iminente, el este trimis fie in alte orase(09rn#erg este principalulcentru vest!european pentru deportarea ne#unilor), fie la marginea orasului, in interiorul

exteriorului*.

/xcluziunea sa nu este doar una spatiala. 0e#unul este portretizat, atat in pictura, catsi in cadrul analizei filosofice a vremii, in chip hidos, grotesc, de animal menit, asemeni

altor creaturi mitologice, sa stea in afara spatiului ur#an. "a :osch, la :ruegel, in /vul

Mediu, alientaul este, prin excelenta, fiinta cu o conduita dereglata. In classicism deja,

exteriorizarea lui este diferentiat vazuta, prin raportare la umnezeu ;, credinta, religie siadevarurile promovate de catre aceasta. 0e#unul este cel care nu!si recunoaste si nu isi

accepta conditia de fiinta incapa#ila de a se masura cu umnezeu1.

/rasmus identifica, de fapt, doua tipuri de ne#unii$ una *ne#una*, care refuza

ratiunea din care provine, si o alta inteleapta, care accepta convietuirea cu ratiunea si careo transforma in motor al sau propriu(cazul individului pentru care ne#unia desemneaza

ratacire placuta*, care eli#ereaza sufletul de grijile cotidiene. 0e#unia apare ca elementdifferentiator, exteriorizant, dar care este lipsit de conotatii negative. "a /rasmus, ea

reprezinta raport pe care omul il intretine cu el insusi, adevar pe care omul il percepe asa

cum crede el de cuviinta.%hiar prezenta in arta face din ne#unie element distinct, de interes, dar nu mai putin

ostracizat$ 5felia, in Hamlet, cele#rul on namic, nu static, cum va

deveni ulterior, ne#unii sunt trimisi, fara urma de regret sau analiza preala#ila, in spital*,spatiu ceva mai evoluat, desi doar prin sta#ilitate. 'ceasta deoarece nici acum nu li se

acorda vreo ingrijire speciala, nici acum nu le este analizata conduita. iagnosticul este

pus in maniera superficiala, nu de catre medic, ci de catre autoritatile administrative aleorasului, exclusive in vederea eli#erarii spatiului pu#lic de elementele deviante.

Intemnitarea in spitalele generale* nu se face atat pe criterii medicale, cat pe criterii

ce au in vedere ordinea cetateneasca+. Intre secolele XII!XIII, internarea se practica

a#uziv, concmotent cu infiintarea de ?or@houses*(institutii care sprijina adevarate retelede meserii dintre cele mai diverse, menite sa sprijine #una functionare a spitalului). 8e

#aza mai multor criterii, ajung in spitalele generale hoti, alienate mintal, infractori. esi

rezultatul muncii nu il are acum in vedere pe detinut in mod direct, desi nu reprezintacomponenta a integrarii acestuia, ci are finalitate exclusive pecuniara, el anticipeaza

dezvoltarea ulterioara a penitenciarului.

;M. Foucault,Istoria nebuniei in epoca clasica, ed. umanitas*, ;;4, pp. +&!++1I#idem, p. +7I#idem, pp. &;!+1&I#idem, p. -2+I#idem, p. 2&!2-


4/9

/ste util sa mentionam, de asemenea, ca aceasta institutie denumita generic spital

general*, sta, in fapt, la originea inchisoarii in forma in care o stim noi astazi. 8astrarea

ordinii pu#lice ca unic scop avut in vedere de catre administratia acestui sta#iliment, facedin el un soi de penitenciar primitive, mai mult decat un spital sau o forma incipienta de

azil. Intemnitarea saracilor, alaturi de cersetori-, are in vedere corectia acesora, dar, in

egala msaura, asigurarea necesarului de munca in folosul comunitatii. Marea Inchideredin secolul al XII!lea va reprezenta, de fapt, un process amplu, premergator instituirii

inchisorii. Aolul detinut de catre politie va fi, chiar pana la momentul 8anopticon!ului ca

prima forma de institutie corectionala in adevaratul sens al cuvantului, unul desupraveghere. Fie ca fac parte din adiminstratia orasului si au menirea de a insemna

casele #olnavilor de lepra, respectiv de a tine evidenta celor sanatosi, fie ca fac parte

dintr!un organism politienesc propriu!zis, oamenii legii* au datoria de a supraveghea

paturile de jos, pentru a se asigura de pastrarea ordinii pu#lice.%riteriul internarii pare a fi unul universal, menit a cuprinde categorii dintre cele mai

diverse$ venerici, homosexuali, cei care se fac vinovati de dezmat, vrajitorii, profanatorii.

Buturor li se atri#uie un acelasi grad de irationalitate, respectiv de deviatie de la norma.

%ele doua neajunsuri par a coincide, intrucat a investiga sau a pune la indoiala existentalui umnezeu este eschivalent cu a te opune oranduielii universal!presta#ilite de catre

societate2.Incepand cu Aenasterea, transgresarea si im#inarea limitelor nu doar a institutiilor

su#sumate inchisorii, ci chiar a limitelor acestiea si a asezamintelor destinate tratarii

ne#unuilor este din ce in ce mai evidenta. %ele doua spatii de excludere nu doar ca sejuxtapun, asemeni oricaror heterotopii, dar sunt guvernate de principii eminamente

similare. "egile dreptului canonic recunosc ne#unia si o analizeaza ca fapt socialmente

incorrect, ne#unul fiind catalogat drept alienat de catre acelasi organism insarcinat cu

judecarea criminalilor sau delincventilor. Spre exemplu, in 'nglia, cel care decreteazainternarea ne#unului nu este altul decat judecatorul de pace, singurul in masura sa afirme

ca alienatului ii este sustras dreptul de a realize acte juridice. Medicina incepe, in caelasi

moment, sa analizeze simptome ale alienarii, devenind o latura adiacenta dreptului 4.%onlucrarea, ce e drept, superficiala, dintre medicina si practicile juridice nu face decat

sa anticipeze cu success nasterea penitenciarului, a heterotopiei prin excelenta, in care

spitalul si inchisoarea sunt su#limate iremedia#il una in cealalta./xcluderea alienatului va fi una la nivel du#lu. /l va fi considerat, de catre practica

juridica, un inadaptat nedemn de toate drepturile si li#ertatile de care, in mod, normal, se

#ucura individul sanatos. efinirea maladiei, medical vor#ind(desi nu exista inca, in acel

moment, o preocupare clara pentru manifestarile psihosomatice ale alienatului)ii consacrapierderea li#ertatii pe cale naturala, el fiind prizonier al propriei ne#unii. 8e de alta parte,

distincta de aceasta intemnitare se profileaza vinovatia morala, /xcluderea, Instrainarea

in cadrul practicii sociale6. eterotopia de deviatie, in care sunt inclusi toti cei care, dintr!un motiv sau altul, se

indeparteaza de ceea ce societatea propune ca model demn de urmat$ delirul, minciuna,

tul#urarea moravurilor si a mintii7. Mai mult decat oricare dintre categoriile celelate,

-I#idem, p. 4&!4+2I#idem, pp. 7;!;-, 144I#idem, pp. &7!&;6I#idem, pp. +-!47I#idem, pp. +6!+7


5/9

ne#unului I se atri#uie atri#utul animalitatii, corelata cu aptitudinea primirii unor

tratamente crunte3 potrivit credintei ca, nefiind om, orice determinant uman nu ii este

aplica#il, ne#unul tre#uie sa suporte foame si frig, uneori doar pentru amuzamentulsupraveghetorilor sai;. Muncile sisifice, al caror scop ultimo il constituie dresarea,

indo#itocirea, reusesc sa anihileze reminiscenta de fiinta rationala. 'cestor tratamente

grotesti li se ari#uie dimensiunea spectacolului(explicata terminologic anterior), caredegenereaza, de multe ori, in derizoriu prin devianta. 0e#unii pot fi vizitati chiar ca

exponate*, dresate sa mimeze un comportament anume, in schim#ul unei sume modice

de #ani&1. 'ceasta este utila de mentionat ca punct in dezvoltarea spitalului general si a

inchisorii. Bransformarea spitalului in circ in anumite momente ale zilei, si a ne#unului

in animal menit sa trezeasca hohote maca#re in randul pu#licului avid de spectaculos,

marcheaza, pe langa stadiul evolutiv in sine, o alta dimensiune a heterotopiei, desi poate,ceva mai putin evidenta$ aceea a circului, a spatiului hilaritatii prolifice, totalmente

incompati#ila cu spatiul in a carui locatie isi amplaseaza cupola imaginara. Inca o data,

tre#uie mentionat stadiul supliciului, ca punct important in dezvoltarea ulterioara a celor

doua sta#ilimente$ premergator incarcerarii, el are deocamdata du#la finalitate$moralizatoare, in cazul detinutilor(aceea de a arata corpului social cum san u procedeze),

respective spectaculoasa, in cazul ne#unilor, prin suscitarea, in cadrul pu#licului, areactiilor mai sus!mentionate.

8arcurgerea scarii evolutive a heterotopiei spitalicesti culmineaza cu nasterea

azilului. 5 data cu un alt cadru istoric, cu alte conceptii, perspective asupra spitaluluigeneral se modifica su#stantial.

In secolul al XIII!lea este infiintat azilul din Cor@, de catre =ua@erul Bu@e. 'zilul

este inca situate la marginea orasului, in /xterior, darn u din acelasi consoderent al

deviantei alienatului, ci pentru administrarea unui tratament corespunzator, intr!un cadrunatural, departe de vacarmul orasului&. In cadrul Aefugiului* lui Bu@e se poate realize,

chiar si pentru putin timp, comuniunea ratiunii umane cu natura. In acest spatiu

atemporal, alienatul isi poate regasi sanatatea perduta. eterotopia constituita in acestnou spatiu poate fi considerate una de compensatie. 'semeni unei colonii, Aefugiul*

reconstituie spatial originar, un spatiu edenic aproape, pur, in care individual este

reinserat social si astfel, apt de a reintra in deplinatatea facultatilor mintale.In Franta, :icDtre, o a doua :astilie*, care aduna su# acelasi acoperis saraci, #atrani,

condamnati, ne#uni si cersetori, se transforma intr!un verita#il spital. /li#erarea din

cadrul acestui sta#iliment se produce prin recunoasterea sociala a fostilor detinuti. 'stfel,

prin o#tinerea unor pseudo!distinctii, ne#unii isi recapata onoarea si, de cele mai multeori, simptomele #olii pierd din intensitate. %azul ne#unului impacat cu sine o data cu

do#andirea functiei de valet este elocvent pentru demonstrarea importantei pe care

insemnul social il avea in im#unatatirea starii alienatului&&.'tat in Aefugiu*, cat si la :icDtre, frica este inlocuita printr!una interioara,

constientizata, asumata de catre individ si provenita din adevarul si morala religioasa. "a

fel ca la inchisoare, munca are rol purificator$ prin necesitatea o#tinerii unui rezultat, ea ilangajeaza pe #olnav intr!un s>stem de responsa#ilitati. %orelata cu munca este si

;I#idem, pp 21!2+&1I#idem, pp. -6!-;&I#idem, pp. --;!-2&, -26!-27&&I#idem, p.-4+


6/9

specularea nevoii de stima* in fata privirii celorlalti*$ astfel, desi se afla inca intr!un

spatiu exterior, ne#unul este reintegrat intr!un context social nou, imaginat, dar perfect

plauzi#il pentru el&+.Bot in cest moment se creioneaza o alta pespectiva care se va regasi si in cadrul

8anopticon!ului$ aceea de supraveghere si judecata*&-. Spatiul alienarii este acum

transcens de cei care, in mod normal, stau in partea cealalta*, si anume, supraveghetorii.Branscenderea limitelor interior!exterior constituie, de altfel, o alta trasatura de #aza a

oricarei heterotopii. Supraveghetorii din azil nu mai sunt acum recrutati dintre ne#uni, ci

reprezinta mediatori intre ratiune si ne#unie.%eea ce realizeaza Bu@e prin Aefugiu* si 8inel prin :icetre* culmineaza cu aparitia

unui nou personaj, care va marca trecerea spre spre lumea moderna a ne#uniei, si anume,

medical, cel care identifica maladia si prescrie tratamentul corespunzator, functie de

simptome&2.rumul este deschis catre nasterea psihiatriei&4. Institutia inchisorii, heterotopie de deviatie prin definitie, nu este, nici ea, aceeasi de

la #un inceput. 5 data cu evolutia societatii, modalitatile de pedeapsa cunosc schim#ari

su#stantiale. 8ana in secolul al XIX!lea, sta#ilimentul de detentie parcurge mai multe

stadii."a inceputul secolului al XII!lea, asistam la generalizarea conceptiei potrivit careia

omul este masura tuturor lucrurilor*. e aici decurge pedeapsa conforma cu gravitateadelictului, precum si eliminarea supliciului&6. Intrucat si condamnatii sunt oameni*,

acestia au dreptul la o judecata nepartinitoare si la eli#erarea de su# tutela suveranului,

care putea dispune de viata condamnatilor dupa pofta inimii. /volutia sta#ilimentului heterotopic carceral este strans legata de refora din cadrul

sistemului juridic. 8uterea de a pedepsi este acum corecta, near#itrara, universala si

necesara. 'ceasta nu inseamna largire a pedepsei, ci, dimpotriva, aplica#ilitate universala,

indifferent de patura sociala, precum si cizelare a mecanismelor care tin indivizii su#control. Aegula noului regim este constituita d eumanizarea pedepsei, pentru limitarea

puterii suveranului. 5mul devine, astfel, forma juridical si morala pe care aceasta limitare

o im#raca. 5 data cu aparitia teoriei generale a contractului, cetatenii consimt sa fiepedepsiti in cazul incalcarii prevederilor acestuia. in interiorizarea si asumarea

contractului social decurg consecinte multiple$ infractorul, cel care incalca legea, este

vazut ca dusman comun* ce atenteaza la #inele celorlalti indivizi. /l tre#uie segregate,exclus, pedepsit, pentru a avea certitudinea nerepetarii actului malefic si pentru ca el sa

fie tratat(recte, reintegrat). Inchisoarea, ca spatiu heterotopic ddeschidere, dar si de

inchidere, isi primeste detinutii pe care, prin intermediul mecanismului su#til pe care il

detine, ii va purifica. "a fel ca ne#unul lui Bu@e, detinutul ce av iesi din noua inchisoarenu doar ca nu va mai reprezenta amenintare la adresa sigurantei colective. /l va reusi

chiar sa!si aduca aportul la #unul mers al societatii, prin munca.

8rincipiul moderarii pedepselor este aplicat atat ne#unului, cat si infractorului.8rimului, intrucat se constata ca #oala este trata#ila printr!o a#ordare diferentiata a

simptomelor(de catre medic), celui de!al doilea, intrucat se doreste(in urma ispasirii unei

pedepse differentiate) reinserarea lui in mediul social. Supliciul este eliminate si inlocuit

&+I#idem, p. -6&-I#idem, p. -6&&2I#idem, pp. -74!-77&4I#idem, pp. -;&!-;+&6M Foucault,A supraveghea si a pedepsi-nasterea inchisorii, /d. 8aralela -2*, 8itesti, &112, pp. ;2!;6


7/9

de pedeapsa, impiedicandu!se, astfel, intr!un mod mult mai efficient, proliferarea

ilegalitatii.

Intregul mechanism juridic si puntiv urmeaza acum reguli universal!vala#ile&7, princare pedeapsa nu mai actioneaza asupra corpului, ci aspura mintii, asupra reprezentarii

infractorului, tot demersul(desfasurat in urma unei anchete judicioase) avand drept unica

finalitate impiedicarea recidivei.%riminalul, asemeni ne#unului, este un monstru uman*, un anormal, un #olnav, un

scelerat, ce se situeaza, prin fapta comisa, in afara oactului social. Eranitele

asezamintelor de su# acoperisul heterotopiei se intrepatrund din nou, pentru a face locconlucrarii dintre justitie si medicina. Institutia nou!aparuta va juca rol du#lu$ de

ingrijire* a anormalilor si de aparare a societatii&;.

Iata, deci, ca, o data cu evolutia acestor asezaminte de tratament al ne#unilor si al

infractorilor, accentual este mutat de pe durerea fizica. %u toate aceastea, o usoaradiferenta intre modul in care sunt gestionati ne#unii si infractorii este sesiza#ila. esi

dimensiunea spectacolului esafodului, al tatrului punitive, dispare, detinutul nu este inca

ascuns de ochiul pu#lic. Ispasirea, prin munca, a pedepsei, are rolul de a preveni noi

a#ateri, cat si de a contri#ui la #inele si la confortul comun.8edeapsa diferentiata, universal!aplica#ila, simultana cu construirea de inchisori,

conduce la formarea, in jurul detinutului, a unei microsocietati. Functia de compensatie aheterotopiei este iar relevata prin spatial menit sa reproduca, intr!o masura destul de

mare, mediul social din care individul a fost prelevat3 aceasta in vederea reintroducerii

sale inapoi in societate, la iesirea din inchisoare.In secolul al XIX!lea, o data cu disciplinarea penitenciarului, a casei de corectie,

evolutia se face resimtita si la nivelul metodelor utilizate pentru tratament sau

supraveghere. istinctia intre alienat si nealienat, intre periculos si inofensiv, intre

anormal si normal, constituie un pas important in constituirea tehnicilor moderne detratament al detinutilor. Spatiul excluderii nu mai este acelasi, cuprinzand, fara distinctie,

indivizi ale caror deviatii necesita tratamente distincte. /volutia medicina!justitie este

simultana cu aceea a tehnicii. isciplina!#loc*, de la marginea societatii, panopticon!ul,nu reprezinta altceva decat un mechanism complex la toate nivelurile, dar mai ales

tehnic+1.

8anopticon!ul #enthamian inoveaza institutiile de disciplinare, prin utilizareaformelor de disciplina cu scopul unic de a ordona multimile, precum si prin realizarea

acestei ordini intr!un mod cat mai putin costisitor cu putinta. 8anopticon!ul este, prin

urmare, un spatiu exterior discret care, ptrintr!o arhitectura ingenioasa, reuseste sa

realizeze o economie atat a personalului, cat si a materialului+. 8reocuparea pentru individual in sine, si pentru crima comisa, aminteste si

imprumuta din procedeele psihiatriei incipiente din Aefugiul* lui Bu@e, in care alienatul

este ingrijit conform cu necesitatile proprii. 'pare, din nou, heterocronia. 0u doar ca inchisoarea in sine reprezinta o institutie in

care dimensiunea spatio!temporala este una distincta. /a reuseste chiar sa dispuna dupa

propriile conditii de timpul altora, de acela al detinutilor, gestionandu!l si cuantificandu!l

&7I#idem, pp. &1!&2&;I#idem, p. +-+1I#idem, p. &42+I#idem, pp. &41!&4+


8/9


9/9

asistenta pe timpul executarii pedepsei, cat si dupa incheierea perioadei de detentie,

pentru a asigura o rata scazuta a recidivei.

Aata de crestere a criminalitatii intre sfarsitul secolului al XIII!lea si a douajumatate a secolului al XIX!lea face ca spatiul social exterior inchisorii sa ii intareasca

aceasteia caracteristicile de colonie izolata, in care criminalitatea estedaca, nu eradicate,

macar mentinuta intr!o limita normala. Inchisoarea are meritul de a mentine la margineasocietatii o clasa ce reprezinta in permanenta un pericol latent. Mai mult decat mentinerea

delincventului la mrginea societatii, inchisoarea va reusi, de multe ori, chiar sa il

transforme pe acesta in unealta a supravegherii sociale(cazul idoc= sau "acenaire)+6. In 7-1, colonia de le Mettra>, in care sunt trimisi tinerii delincventi, se face

remarcata prin incredi#ila asociere intre scoala si armata, pastrand, totusi, ceva din

modelul familial, evident in repartizarea pe grupuri a detinutilor+7. %adrele de asistenta

sunt specializate, iar continuitatea dintre institutille sociale ia o amploare mai mare caniciodata$ orfelinatul trimite copii caselor de corectie, de aici unii ajung la penitenciar.

'#aterea si anomalia devin norm ace sta#ileste trimiterea, in aceste sta#ilimente3 devianta

se pedepseste, ca intotdeauna, prin excludere la marginea societatii.

Sistemul carceral, cu toate spatiile pe care le su#sumeaza, reprezinta validarea, prinlege, a unei puteri de a pedepsi. ar nu de a pedepsi intr!un mod atroce, exagerat prin

cruzime, ci intr!o maniera, pe cat de toleranta, pe atat de adaptata clinic. Aeteauacarcerala reprezinta ansam#lul acelor institutii care au facut, in opinia lui Foucault,

posi#ila aparitia stiintelor omului, prin preocuparea pentru studiul lui ca individualitate.

e la profesorul!judecator*, de la medicul!judecator*, de la activistul social!judecator*, de la educatorul!judecator*, pana la aceste profesii in forma pe care cu totii

le cunoastem astazi, nu exista decat o foarte scurta distanta+;.

/volutia heterotopiei!inchisori culmineaza cu plasarea ei, in ciuda unei exteriorizari

locale, in centrul orasului, in centrul corpului puterii*, prin sim#olistica importanta decare se #ucura.

8ro#lema a#ordata de catre Foucault este una de eterna actualitate$ continuum!ul

carceral*, inchisoarea(provenita din spitalul general) se afla nu doar la #aza stiinteloromului, ci a tuturor institutiilor actuale. Structura #irocratica a institutiilor(puternic

marcata de o cultura organizationala*), atent analizata de e#er, nu face, nici ea,

exceptie.

+6I#idem, p. +2++7I#idem, pp. +6+!+64+;I#idem, pp. +74!+76

Spatii Exterioare in Opera Lui Foucault

Documents

Transcript of Spatii Exterioare in Opera Lui Foucault