Spartacus

1
Răscoala lui Spartacus (73 - 71 î.Hr.), numită și A Treia Răscoală a Sclavilor sau Războiul Gladiatorilor, a fost ultima dintr-o serie de revolte fără succes ale sclavilor din Republica Romană, numite la modul general Răscoalele sclavilor din Roma antică. A treia răscoală a sclavilor a fost singura care a amenințat în mod direct Italia, vatra Republicii Romane, și a înspăimântat poporul roman datorită numeroaselor succese pe care grupul de sclavi rebeli, al cărui număr a crescut cu rapiditate, le-a obținut împotriva armatei romane, între 73 și 71 Î.Hr. Până la urmă, rebeliunea a fost zdrobită prin concentrarea masivă de trupe de către comandantul unic Marcus Licinius Crassus, deși revolta sclavilor a continuat să producă efecte indirecte asupra politicilor romane și în anii care au urmat. Între anii 73 și 71 Î.Hr., un grup de sclavi fugari, inițial în jur de 78[1] de gladiatori, în special traci, gali și germanici,[2] al căror număr a depășit ulterior 120.000[3] de bărbați, femei și copii, a mărșăluit și luptat de-a lungul Italiei cu relativă impunitate, sub îndrumarea câtorva comandanți, incluzându-l pe faimosul general- gladiator Spartacus. Adulții apți de luptă ai acestui grup de sclavi au constituit o forță armată surprinzător de eficientă care a demonstrat în mod repetat că poate ține piept mașinii de război romane, fie că a fost vorba de patrule locale din Campania, de miliția romană sau de foarte bine pregătitele Legiuni romane sub comanda unor consuli. Plutarh a descris acțiunile sclavilor drept o încercare de a scăpa de stăpânii lor și de a se refugia în Galia Cisalpină, în timp ce Appian și Florus au înfățișat revolta drept un război civil în care slavii au pus la cale o campanie militară cu scopul de a captura însuși orașul Roma.

description

Spartacus

Transcript of Spartacus

Rscoala lui Spartacus (73 - 71 .Hr.), numit i A Treia Rscoal a Sclavilor sau Rzboiul Gladiatorilor, a fost ultima dintr-o serie de revolte fr succes ale sclavilor din Republica Roman, numite la modul general Rscoalele sclavilor din Roma antic.

A treia rscoal a sclavilor a fost singura care a ameninat n mod direct Italia, vatra Republicii Romane, i a nspimntat poporul roman datorit numeroaselor succese pe care grupul de sclavi rebeli, al crui numr a crescut cu rapiditate, le-a obinut mpotriva armatei romane, ntre 73 i 71 .Hr. Pn la urm, rebeliunea a fost zdrobit prin concentrarea masiv de trupe de ctre comandantul unic Marcus Licinius Crassus, dei revolta sclavilor a continuat s produc efecte indirecte asupra politicilor romane i n anii care au urmat.

ntre anii 73 i 71 .Hr., un grup de sclavi fugari, iniial n jur de 78[1] de gladiatori, n special traci, gali i germanici,[2] al cror numr a depit ulterior 120.000[3] de brbai, femei i copii, a mrluit i luptat de-a lungul Italiei cu relativ impunitate, sub ndrumarea ctorva comandani, incluzndu-l pe faimosul general-gladiator Spartacus. Adulii api de lupt ai acestui grup de sclavi au constituit o for armat surprinztor de eficient care a demonstrat n mod repetat c poate ine piept mainii de rzboi romane, fie c a fost vorba de patrule locale din Campania, de miliia roman sau de foarte bine pregtitele Legiuni romane sub comanda unor consuli. Plutarh a descris aciunile sclavilor drept o ncercare de a scpa de stpnii lor i de a se refugia n Galia Cisalpin, n timp ce Appian i Florus au nfiat revolta drept un rzboi civil n care slavii au pus la cale o campanie militar cu scopul de a captura nsui oraul Roma.