ENGLEZA

Traducere din limba englezdgi note

ANCA IRINA IONESCU

**Bucuregti

2019

Lauren Willig

Fratele ei se pribuqi inapoi, capul ii ci,zu pe spate, ochii i se in-chiserl, pe buze i se aqternea pulberea de nea. |anie gterse fulgii de

zitpadd cu un gest frenetic, inutil.- Bay, nu e deloc amuzant!Farsele erau specialitatea lui Anne, nu a lui Bay. Mirosul de sdnge

ii izbi ndrile lui |anie; singele se intindea pe catifeaua vestei lui Bay iigiroia din colful gurii.

Iar in rdul de jos, licireau slab sub gheafi guvilele lungi, negre ale

pdrului unei femei. Capitolul 1

New York,

ianuarie 1899

KNICKERBOCKERI i$I UCIDE SOTIA

$I SE SINUCIDE!

CRIMA SI SINUCIDERE PE HUDSON!

Era imposibil si ignori titlurile; urlau cu litere de-o gchioapi de

pe ambele trotuare ale strizii, in mdinile vdnzitorilor, care fluturaupc deasupra capetelor ultima edilie.

* Domniqoari Van Duyvil! Domnigoard Van Duyvil! L-a{i vdntt?

Ati vdzut trupul?

- Domnigoari Van Duyvil! $tiali ci avea de gind s-o ucidi?Polifi$tii fbcuseri cordoane de proteclie pe ambele pdrli ale scirilor

de la intrare, findndu-i la distanfd pe ziarigti gi pe cei in ciutare de

scnzafional. Dar nu puteau si scape de hirmilaie, de vuietul mullimii,

care se impingea qi se inghesuia ca si vadd mai bine, strigdnd tot felul

tlc intrebiri gi de comentarii. Familia reugise sd scape de reporteri la

lliserica Sf. Milostiviri, dar acasi lucrurile stiteau altfel. O mul$me

rrgitati ii aqtepta in momentul in care se intorseseri de la inmor-mdntare - reporteri gi tot felul de indivizi indiscreti - cei mai multi

I Knickerbockeri - descendenli ai imigranlilor olandezi in New York, din anii 1600

18 Lauren Willig

dornici sd vadi cdt mai bine imaginea oferiti de senzafia de moment,o familie de vili veche gi mdndrd doboriti la plmAnt.

Trecuse numai o siptimdni de cAnd il gisiseri pe Bay, dar de atuncipovestea fdcuse inconjurul oragului ca o furtuni de ziryadl, crescAndtot mai mult in intensitate cu fiecare ori. $i se rispdndiseri fel de fel de

aiureli: b6rfe despre relaliile extraconjugale ale lui Annabell e, gelozialui Bay, un adulter care se desfbgura chiar sub acoperigul familiei.

Desigur, numai minciuni, dar mult mai convingitoare decAt ade-vdrul. Dar care era adevirul?

fanie nu gtia mai mult decAt ei. $tia numai cd Bay nu ar fi fbcutniciodati ceea ce afirmau ziarele.

-Domnisoari Van Duyvil! Domnisoari Van Duyvil! Este adeviratci a aruncat-o cu capul in jos?

fanie igi ingropi birbia in gulerul de blani gi nu se abitu de ladrumul ei. La inceput, polilistul de la Cold Spring nu o crezuse cAndii spusese ci vlzuse un trup in api. ii respinsese mdrturia ca fiindpurd fantasmagorie a ei. Asta, pAnd cAnd gisiserl pe mal un pantofde mitase albastri.

Nu gdsiserd trupul lui Annabelle; nu inci. Gheala era prea groasd,

apa,prea adAncd. Poate ci nu aveau s[-l recupereze niciodati.Un trup. Cdndva, fusese ea.

fanie simlea cum durerea de cap incepe si-i stringi tdmplele.Zgomotul, agitalia, totul era un adevdrat cogmar; trecutul nu eranimic altceva decit un vis urdt. inmormdntarea, sicriul incircat deflori, bdrbafii solemni, cu joben, care il cdrau, corigtii cu mantiile loralbe, nici unul nu plrea real. Bay gi Annabelle erau in Illyria, gedeau

in fala focului, gemenii erau ghemuifi intre ei, in timp ce Annabelleingdna un cAntec de leagin, dulce gi goptit.

incerca s5-gi imagineze scena, dar nu-l vedea decAt pe Bay, intinspe pardoseala chiogcului, articuldnd din buze un ultim cuvdnt, in timpce trupul lui Annabelle plutea in derivi pe sub gheafi, ca o buci{iciruptd dintr-un tablou al domnului Millais.

|anie nu gtia ce sfori trisese mama ei ca s6-l convingd pe gefulpoliliei judelene din Putnam si-i dea trupul lui Bay. in mod oficial,mama ei era in doliu, nu vedea pe nimeni, nu vorbea cu nimeni, toatechestiunile birocratice fuseseri lisate in seama avocatului familiei.Dar mai multe ferpare cu borduri neagri ajunseseri de pe biroul

Solia enghzd 19

mamei sale Ia senatori gi judecitori. Iar geful poliliei, care la ince-put vociferase, bombinise gi nu se lisase induplecat, iqi descoperise'

subit o sensibilitate deosebit de profundi gi emisese un certificat de

deces temporar, aminind ancheta ,,pdn1 cAnd se vor putea oblinemai multe informafii".

- Domnigoarl Van Duyvil! L-a{i vizut? Afi vizut cind a injun-ghiat-o?

Anne se intoarse gi le vorbi peste gulerul de blan6, cu o voce grijulie:* Cu siguranli ci trebuie si fie pe undeva, prin orag, vreo inciierare

intr-un birt. Mergeli s-o cluta{i! Iar daci nu gisifi, sunt siguri ci nuva fi nici o problemd si incepe{i voi una!

Risetele din mulfme il determinari pe ziarist si riposteze ca si se

rtrzbune. Se repezi inainte, croindu-qi drum prin mullime:

- Doamni Newland! Unde este sopl dumneavoastri?Anne rimase nemiEcati, ca un animal hiituit, cu toate simfurile

incordate.

- Lasi-i in pace, qopti fanie. Hai iniuntru!Dar Anne nu se clinti. Se intoarse incet, cu toati voinfa, lisdndu-i

pe ziariqti gi pe alde guri-casci s-o priveasci. Ca veriqoari, eticheta nuirnpunea si se imbrace in negru, astfel ci Anne adoptase o {inuti sobri,ele un mov-inchis, care se potrivea perfect cu obrajii ei trandafirii Ei

e u pirul auriu. Ediliile de seari ale ziarclor vor abunda in detalii cuprivire la $nuta ei, la croiala qi culoarea pariziani provocatoare pe

lirndalul strizii cenugii gi inghefate din New York. Portretigtii erau

rlcja la lucru gi iqi suflau in degete ca si qi le incilzeasci.Anne il examinl pe ziarist din cap pAni-n picioare, cu o atitudine

l)rovocatoare. Apoi spuse pe un ton plictisit:

- De ce nu-l intrebafi pe el?

Janie o trase de m6ni, dar Anne nu avea nevoie si fie dusi de

ruinl. Se risuci pe cllciie gi dispiru in casi, scuturAndu-gi mindrifilsta, in timp ce fanie alerga s-o ajungl din urml.

ln salon, draperiile erau trase gi se aprinseseri limpile. Era noapteln miezul zilei. |anie dirdiia in blinurile ei. Ar fi trebuit si se intoarcicu tofii aici de-abia luni, aqa incdt casa era inci rece gi pustie. Sau

poate ci era un alt fel de pustietate.

20 Lauren Willig

Mama lui |anie igi desprinse ochii de la oglinda de lingl fereastri,o inovafie a strimoqilor ei olandezi, aqezati intr-un unghi at6t depotrivit, incdt puteai spiona strada, lisdnd impresia ci priveqti in zare.

- Nu ar trebui si te dai in spectacol pentru ei, Anne. Nu faci decdtsi-i incurajezi. Mama lui |anie parci se micgorase gi era trasd la fa!i. inlumina limpii, parci era un portret al ei, nu ea insigi, o imagine lipsitide viafi, posomorAti. Se intoarse de la fereastri, zibovind cu privireaasupra nepoatei sale. Dar gtim cu tofii cdt de mult ili place teatrul.

Obrajii lui Anne se imbujorari. Sau poate era numai din caazafrigului - a frigului gi a scandalului.

|anie se intoarse repede, inainte ca amdndoud femeile si-qi poat6revirsa furia asupra ei. Oare aga erau gi ceilalli oameni, le era fricdsi-qi accepte suferinfa, provocind mai multd durere decdt alinare?Sau numai cei din familia Van Duyvil erau aga?

Bay nu fusese aga. Bay ar fi destins atmosfera cu o glumd adresatilui Anne, cu o mdni' pusi gentil pe braful mamei sale. Dar Bay numai era.

Anne se cufundi intr-un fotoliu printr-o miscare sinuoasi, ciudatdchiar gi pentru ea.

- Trebuie si le oferi vulturilor ceva. Dacd vorbesc despre Teddy,poate cd nu... Cu un gest smucit, degetele lui Anne se inclegtari pecutiula de aur care ii atdrna la brAu. Mai simte cineva nevoie si fumezeo [igar[? lanie?

|anie lisi capul in jos intr-un gest instinctiv.- Nu in casa mea, spuse rece doamna Van Duyvil.-in ziua de azi, pin[ gi Ruth Mills fumeaz6., mitugi Alva. $i face

parte din familia Linvingston. Vocea lui Anne era tirilginati ca deobicei, dar mdinile o tridau, cici ii tremurau atdt de tare, incat abiaputu si deschidd tabachera. Nu-i aqa, verisoar[?

- Aga am auzit, spuse |anie cu bdgare de seami.Nu avea de unde si gtie. Nu fusese niciodati invitati la nici una

dintre petrecerile date acasi la Ruth Mills, in Staatsburg. |anie mer-gea in aceleagi locuri unde mergea gi mama ei, la petrecerile selecteale elitelor, petreceri care nu erau compromise de nou-venifi gi decheltuielile lor ostentative.

Si, firegte,la Illyria. Un nume stupid pentru o casi, pufnise mamaei, dar fusese dorinfa lui Annabelle gi a lui Bay sd-i spuni a9a.

So{ia englezd 2l

Bay. Lumina limpii, refractati in mii de stelufe, o orbea pe |anie.Dupi ce il gisiserl, ziryadase intirise, acoperindu-i trupul cu diamante

Ei transformAndu-l intr-o creaturl fantastici, un prin! adormit care

agtepta si fie trezit.- |anie!Vocea mamei sale suna aspru.

- Scuze. Nu eram...- Nu erai aici. Niciodati nu egti. Du-te si vezi de ce intdrzie fata

aia atdt? Ai zice cd s-a dus chiar ea sd culeagi ceaiul!Anne se ridici din fotoliu cu ceva mai pulini grafie ca de obicei.

'l'inea inci ligara strdns intre degete, neaprinsi. Nici chiar ea nu in-rlrlznea s-o aprindi in fala acestei obieclii directe.

- Mi duc eu.

- Nu, este in ordine.Salonul semina cu interiorul unui sicriu ciptugit cu catifea. fanie

sirn{ea ci se sufoci in el.

- Mi intorc imediat.Plecd inainte ca Anne si apuce si obiecteze. Daci exista un talent

l)c care |anie gi-l perfeclionase de-a lungul timpului, acesta era arta de

.r l'i absent6. Daci te strlduiegti cu adevirat, poli fi absent in mijlocultruui salon ticsit de lume.

Daci salonul arita ca un sicriu, holul era ca un mormAnt, cu par-

tloseala din marmuri rece qi mohordti, cufriza aceea de urne care

nriirgineau acoperigul gi se pierdeau in intuneric. |anie se retrase feri-r'itii in cealalti parte a casei, pe scara ce ducea spre bucitirie. Simlea

tlcja cildura inainte sd intre. Cildura gi fumul de cdrbune, mirosul

Putcrnic al mdnclrii in diverse stadii de pregdtire.

- Arde ceva? intrebi Janie.

- Prijiturile... Doamna O'Malley se ridic[ de la masi, ciutAnd un

$('rvct, dar apuci in schimb tn ziar. Se uita la el ca gi cAnd se intreba('ur)l de ajunsese acolo. Eu tocmai...

- Da, mi-am dat seama.

I)UBLA CRIMA PE HUDSON! urla titlul din ziar.(l[siseri undeva poze cr Annabelle gi Bay. Nici una nu ii ar[ta

nici pe departe aga cum erau ei. Poza lui Annabelle era fbcutl de un

lrortretist amator, avea plrul coafat in cregtetul capului, aEa cum nu-i

22 Lauren Willig

plicea niciodati, birbia lmpinsi inainte, intr-o pozifie nefireasci,din cauza unui Eirag de perle care o sufocau gi cu care |anie nu-giamintea si o fi vizut vreodati. Alituri era o fotografie cu Bay. |anieo recunoscu, era fbcuti in urmi cu $ase ani, c6.nd absolvise Facultateade Drept la Harvard. Avea pirul lins pe laterale gi un guler inalt qi

apretat in jurul gdtului. Aceeagi fotografie stdtea intr-o rami de argintpe o masd din salon. Probabil ci cineva din casl le diduse fotografia.Doamna O'Malley? Sau Katie, camerista de la parter? Fata stitea inpicioare ldngi dulapul cu veseli Ei nu se clintea din loc, ca qi cAndasta ar fi ajutat-o sd treaci neobservati.

|anie didu din cap spre ziar:

-Ar fi bine ca doamna Van Duyvil si nu vi vadi cu ista.Doamna O'Malley strinse ziarul la piept.

- Da, domnigoari. Nu, domnigoari.fanie iqi dorise dintotdeauna si fie ca fetila din poveste, fetila iubita

gi de rude, gi de servitori. Dar nu avusese niciodati talentul sI cigtigeincrederea altora, nici prin iubire, nici prin teami. $tia foarte bine ciservitorii ascultau de mama ei. |anie era o fati ciudati, totugi ficeaparte din familia Van Duyvil, aqa incit trebuia tratati cu respectulcuvenit gi luati in zeflemea pe la spate.

|anie intinse mina:- imi dai voie?Doamna O'Malley ii dddu ziarul. Cerneala se intinsese din cauza

atingerii gribite a degetelor neribditoare. $i acesta nu era decit unuldintre numeroasele ziare vdndute la colprile de stradi. Asemeneasenza{ie nu mai existase de doui veri, cdnd se descoperise trupulacela dezmembrat din East River. Crima era o realitate de conceput inblocurile cu apartamente de inchiriat din Hell's Kitchen, in cartiereledepravate ale oraqului, prin care trisurile treceau cu perdelele lisate.Nu in familia ei. Nu la Illyria.

-Am si-l arunc, spuse fanie qi iqi dndu seama cl se purta la fel camama ei. O migcare in dreptul ugii ii atrase privirea. ln spatele lui Katie,in coridorul ingust dintre dulapul pentru veseli qi stradi, apiruse unbirbat, gi ea intrebi pe un ton sever: $i el cine este?

Katie arunci o privire nelinigtiti spre doamna O'Malley.-Este... virul meu, |immy.

Solia englezd 23

Birbatul se desprinse de perete gi pnqi in lumind. Lampa ar gaz

arunca o strdlucire rogiatici peste pirul lui negru, flcindu-i umbre sub

pomeli. igi linea gapca intr-o mAni gi o intinse pe cealalti spre |anie:

- Condoleanfele mele pentru pierderea suferiti, domnigoariL Van

l)u1wil.

|anie lgi linu ambele mdini lipite de golduri.

- Nu este momentul si primim vizite. Nici micar verigori.

Daci era veriqor. Cerneala de pe degetele lui didea altceva de inleles.

Articolul din ziarul pe care il avea fanie in mini era semnat de

firnes. ]ames Burke. Numele acesta ii suna ciudat de cunoscut, ca 9i

cind l-ar mai fi auzit. in paginile unei gazete ca aceasta? in familiaci nu se citeau asemenea ziare, dar era greu si le ignori complet, cicii rripAnziseri tot oragul.

Janie inchise strdns ochii, vizdLnd strilucirea ldmpii cu gaz in in-( criorul propriilor pleoape.

- Ar fi mult mai pufin dureros dacl oamenii ar respecta aceasti

picrdere.Intrusul ii infrunti neabitut privirea.

- Desigur, adevdrul ar trebui si fie o consolare pentru familie,rLrnnisoari Van Duyvil.

- Asta... numegti dumneata adevir, domnule Burke?

Ilirbatul nu respinse actzalia, in schimb inclini capul, schildnd

rrn gest ce aducea a pleciciune.

- Adevlrul imbracl diferite forme, domnigoard Van Duyvil.Numele ei rostit de gura lui suna imposibil de intim.- I)ar rareori inThe News of the World. Presupun ci nu dumneata

t'1li rlspunzitor pentru perpetuarea acestei... prostii?

lldrbatul avu indrlzneala si deschidi larg ochii nevinovafi.-Noi preferim si-l numim reportaj de investigafie, domniqoarl

Virn l)u1vil.-llu le numesc articole de scandal, 9i atit. |anie era prea furioasdL

t rr sir mai fie timidl, nu se putea gdndi decAt la Viola 9i la Sebastian,

irr cirrn[gulele lor de noapte, jelind dupd mama lor. Erau prea mici ca

s;i in(cleagi ce se vorbea. Dar ce va fi cdnd vor cregte? Era mai ugor si.rrtnrci cu noroi decdt si reabilitezi o reputafie. Si profili de suferinfa

rr nor suflete nevinovate!

24 Lauren Willig

Domnul Burke puse nongalant o mane pe spetarul unui scaun.

- Dar oare nu in acelagi mod au fbcut avere cei mai mulli dintreprietenii dumneavoastri de pe Fifth Avenue?

-Nu este...Asta dorea el, s-o faci si vorbeasci. Dupd aceea, |anie igi va gisi

propriile cuvinte aruncate in fafi de presi, ristilmdcite gi denaturate.Spuse pe un ton sever:

- Casa aceasta este in doliu. V-ag ruga gi pe dumneata, qi pe colegiidumitale sd refineli acest lucru. Apoi se intoarse citre Katie: DoamnaVan Duyvil aqteapti ceaiul.

- Da, doamni, rispunse scurt Katie.

|anie rimase cu ochii alintili la Katie gi vorbi cu o voce asprl:

- Sunt convinsi cd, pe viitor, ili vei limita vizitele rudelor la ju-mitatea de zi liberl pe care o ai. Nu-gi au locul in aceastd bucitirie.

Vorbea ca mama ei. Nu. Mai riu. Vorbea ca o fati bitrdni inicriti,care igi tiraniza servitorii ca s6-gi ascundi propria neputin!6.

Domnul Burke fhcu un pas inainte, ca un cavaler ritdcitor intr-uncostum gri ponosit.

- Nu Katie este de vin6.

- in acest caz, probabil ci de vini egti dumneata. |anie igi abitufuria asupra celui care o merita. Disculia s-a incheiat, domnule Burke.

Deranjezipersonalul gi o lii pe Katie de la treburile ei. $i a$a ceva nueste admisibil.

Ochii domnului Burke ii infruntd pe cei ai lui |anie: un mugchiverde-cenugiu crescut pe o piatri.

-Ziuabun6, domnigoari Van Duyvil.- La revedere, domnule Burke.Birbatul rispunse printr-o scurt5. inclinare a qepcii, in timp ce uga

se inchidea in urma lui.Un iz abia perceptibil de parfum franluzesc se amesteca cu mirosul

de chifle arse.

- Cine-a fost?

|anie se intoarse repede, clipind spre Anne, care apiruse in cadrulugii.

- Nimeni. Unul dintre verisorii lui Katie.

Solia englezd 2s

Anne ridici din umeri, cici iEi pierduse deja interesul pentru el.

(lu rochia ei de tafta prea eleganti, cu pirul blond prea strilucitorpentru o coafuri obignuiti, nu se incadra nicicum in peisajul casnic

tlin bucitirie.- Mituga Alva doregte sd i se trimiti ceaiul la ea in camerd. Cdndva,

irr secolul acesta.

Doamna O'Malley siri ca arsi, intri imediat in acliune gi aranjltava cu mai multi forld decAt grafie.

- Trebuie si mergi la ea. Anne intinse spre |anie mina ei albi,lungi. CAnd termini... de citit.

|anie uitase de ziar. Cu degetele inclegtate pe paginile acestuia,

rrrcl repede scirile dupi Anne.

- Tocmai voiam si-l arunc.

- Cum doregti.

Anne vorbea pe un ton nepisitor, dar lui |anie nu-i scdpi privirea

l)c care o aruncase spre ziar. |anie ar fi izbucnit in rds daci situafia

nu irr fi fost totugi atit de tristi. Si ajungi si citegti despre familia tairrtr-o gazet[ de scandal!

Undeva, pe malurile fluviului inghelat, oamenii continuau sd caute

trupul lui Annabelle. Sau aga credea ea. Se pare cd sensibilitatea lor era

preir delicati pentru a putea impresiona polilia. Toate vegtile pe care

It' irllau despre propria tragedie proveneau din surse indirecte. Erau

t rr to{ii avizi dupd noutdfi, dar la fel de izolali ca Robinson Crusoe

pt. irrsula lui.Anne, cu toate trucurile qi farmecul ei; mama lui fanie, cu strdmo-

1ii ,si cu banii ei. Toatd puterea lor era nimicitd atunci cdnd trebuiauri.i irc{ioneze in domeniul legii, o lume a birbaflor. }anie ii aruncivt'r'i;oarei sale o privire ingrijorati:

( lc urmeazd acum?

Anne se prefhcu intenlionat ci nu infelege:()ina, presupun.

f irrrie inchise strins ochii, strdduindu-se si fie rlbditoare. Suferinla

rr ,rll'cta pe oameni in moduri diferite, iar daci pe Anne o fbcea siIrt' rrrli infepati ca de obicei... ei bine, nu exista nici o indoiald ci

26 Lauren Willig

suferea, $i avea tot dreptul. Daci exista pe lumea aceasta un om pe

care Anne il iubea cu adevirat, acela era Bay.

Fuseseri momente cdnd |anie se intrebase dacl nu cumva intrefratele ei gi veriqoara lor era ceva mai mult, daci zvonurile despre

relafia lui Annabelle cu arhitectul nu erau decit un paravan pentru...Nu. Ianie igi mus,ci buza de jos. Acum era la fel de riutdcioasi ca

amatorii de vegti scandaloase care urlau in stradi. Bay o iubise pe

Annabelle. fanie era absolut siguri de asta. Nu era vorba de iubireapitimagi pe care se striduiau s-o prezinte ziarele, de o iubire infld-cdratl gi marcati de gelozie, ci de pldcerea de a fi impreunl, de gestul

intim al unei mdini puse pe umir in trecere, de un mesaj transmisdin priviri.

Cuvintele pot minfi, toate aceste gesturi insi, nu.

fanie se opri o clipi la piciorul sclrii, clnd Anne ii atinse in fugibralul, cel mai apropiat contact pe care il avuseseri de sdptimini intregi.

- Ceea ce se spune... Bay n-ar fi fbcut niciodati aga ceva. Nu i-arfi frcut niciodati riu lui Annabelle. Nu Bay.

- Pentru cd il cunogteai atit de bine.Anne qtiuse intotdeauna unde si infigi cufitul. |anie se striduia sd

fie sinceri, chiar daci sinceritatea era duri $i dureroasi.

- Aq fi vrut si fie aga!

De copil, igi dorise foarte mult ca fratele ei si-i acorde atenfie.Dar Bay nu era omul care sd se exteriorizeze foarte mult. Zimbeafoarte rar, era o fire retrasi. insl tocmai ceva din aceasti atitudinerezervatd promitea o mare bogifie pentru cel care reugea si pitrundiin spafiul lui intim.

Acum, asta nu avea si se mai intAmple. Bay se dusese, gi odaticu el, tot farmecul lui subtil. |anie nu va mai avea niciodati parte de

confiden{ele lui, Bay nu se va mai purta niciodatl cu ea aqa cum se

purtase cu Anne.Cu o singurd exceplie, atunci cind buzele lui rostiseri un nume

pe care ea nu-l cunogtea.

fanie stitea la piciorul scirii cu o mdni pe balustradd. Simlea ci e

o intrebare stupidi, dar daci exista cineva care si stie lucrul acesta,

aceea era verigoara ei.

- Anne, intrebi ea, cine este George?

Solia englezd 27

Londra,

februarie 1894

-Cezici de o cini gratis?

Kitty nivili in cabina lui Georgie ftri si bati la ugi, qi o inchiseveseli in urma ei.

Georgie o examini pe prietena ei in suprafala zgiriati a oglinzii ei.

- De data asta ce mai e?

Kitty iqi aranji piliria, igi incrunti sprincenele vilzdnd rezultatul,rrpoi clipi din nou, examin6ndu-se din nou cind dintr-o parte, cAnd

tlin alta.

- Nu ce, ci cine. Un Sir Cutdri{i gi prietenul lui american bogat.Kitty igi scosese peruca pe care o purtase in rolul Mariei din mu-

T.icalul de la Ali Baba, o adaptare masacrati dupi A doudsprezecea

ttodpte, dar inci avea pe obraji fard roqu gi un strat gros de machiaj gi

pudri pe toati fafa. Pildria cu pene gi rochia noui de promenadi, dinbrocart purpuriu, in combinafie cu toate acestea, o ftceau si arate - igitiPunea Georgie in sinea ei - ca una dintre cele mai instdrite cucoaneurlrc se plimbau pe stradi.

(ieorgie lui un prosop qi incepu si-qi qteargi energic, in zadarIrrsil, pomada uleioasi de pe fafi. Degeaba, gtia prea bine. Indiferentt rllil cremi ar fi folosit, oricit de mult s-ar fi sipunit, nu se gtergea

rrle iodatd de tot. La fiecare spectacol purta pe sub machiajul proaspitrrrrrrcle celui vechi.

l)e unde Etii ci americanul e bogat?

Kitty ii ftcu cu ochiul din oglind6.Nu tofi sunt boga{i?

lrr orice caz, cei care apireau la Londra erau bogali, iar, pentru Kitty,l,orrrlra era intreaga lume. Georgie era siguri cl trebuie s[ existe qi

rrrrrcricani siraci, care se zbat si triiasci, oameni de rind, dar aceqtia

rrrr lgi filceau aparifia in culisele de la Ali Baba, dornici si cunoascirlet ltlcnta Lumii Vechi.

Nu qtiu ce si zic. Mdine avem matineu.( l(lorgie nu o blama pe Kitty pentru ci iEi suplimenta veniturile.

( lrlt'ine trlise aga cum.,triise ea qtia ci trebuie si faci orice ca si-tiphltegti chiria. Dar tot se simlea stinjeniti.