„Managementul organizației școlare” – Sorin Cristea

Exercitarea calităților de profesor reprezintă ipostaza fundamentală a managerului

școlar, premisa promovării acestuia la diferite niveluri superioare ale conducerii sistemului și

procesului de învățământ.

Teoria managementului pedagogic pledează pentru înțelegerea rolului de manager al

profesorului:

real, în cadrul conducerii proceselor instructiv-educative;

virtual, în condițiile posibilei sau probabilei sale promovări ca: profesor

metodist, profesor-consielier, profesor-cercetător, director de școală, inspector școlar la nivel

teritorial sau la nivel central.

Deciziile profesorului-manager urmează logica unor taxonomii pedagogice

operaționalizabile pe baza unor criterii complementare:

A) contextul psihosocial în care are loc activitatea didactică:

a) decizii luate în condiții de certitudine;

b) decizii luate în condiții de incertitudine;

B) nivelul de manifestare:

a) decizii de nivel strategic;

b) decizii de nivel tactic;

c) decizii de nivel operațional;

C) frecvența elaborării:

a) decizii periodice (ciclice);

b) decizii conjuncturale (aleatorii);

c) decizii unice;

D) amploarea și sfera de amnifestare a competenței:

a) decizii integrale, luate direct de profesor;

b) decizii avizate, luate de profesor pe baza aprobărilor anterioare ale organelor

ierarhice;

E) capacitatea de anticipare:

a) decizii cu efecte previzibile (de regulă, decizii luate în condiții de certitudine,

decizii periodice);

b) decizii cu efecte imprevizibile (de regulă, decizii luate în condiții de

inecrtitudine, condiții conjuncturale);

1

F) sfera de angajare socială (din perspectiva factorului de decizie):

a) decizii individuale;

b) decizii colective.

Evaluarea eficienței deciziei manageriale a profesorului presupune operarea cu doi

indicatori complementari:

calitatea superioară a activității didactice;

gradul puternic de acceptare a stilului educațional angajat la nivelul întregului

colectiv de elevi.

Acești indicatori marchează faptul că, în condițiile activității didactice, intervenția

managerială a profesorului marchează întotdeauna, direct sau indirect, un tip de decizie

strategică sau tactică.

Rolul managerial al profesorului apare evident în condițiile în care calitatea activității

sale și eficacitatea stilului său educațional depind de capacitatea sa de selectare și valorificare

a strategiilor didactice.

Deciziile care conferă lecției calitate didactică și stil educațional sunt prin definiție

managerială „decizii strategice”, bazate pe realizarea următoarelor imperative metodologice:

a) asigurarea coerenței interne a activității prin corelarea funcțională a deciziilor de

conducere strategică-tactică-operativă (coerența dependentă de capacitatea profesorului de a

realiza prioritar conducerea strategică);

b) asigurarea conducerii prin obiective, considerată drept „conducere inovatoare” care

vizează eficiența activității didactice într-un mediu aflat în continuă schimbare, cu numeroase

elemente imprevizibile;

c) asigurarea conducerii operaționale, bazată pe decizii certe, unice, previzibile;

d) asigurarea conducerii integrative, bazată pe capacitatea profesorului de a decide

autonom prin raportarea la obiectivelor la condițiile specifice ale clasei de elevi, acțiune care

marcheză, în egală măsură, capacitatea sa de stabilizare organizatorică și creativitate

inovatoare;

e) asigurarea conducerii prin proiecte manageriale de lecții (sisteme de lecții), care

reflectă capacitatea profesorului de a exercita funcția de reglare-autoreglare a procesului de

învățământ;

2

f) asigurarea conducerii excepționale („prin excepție”), care reflectă capacitatea

profesorului de individualizare deplină a activității didactice și de eliminare totală a

activităților de rutină, de tip birocratic sau/și tehnocrtic.

Rolul profesorului în proiectarea și realizarea activităților educative, în special a orelor

de dirigenție, presupune exersarea continuă a deciziilor interactive, care angajează, în și mai

mare măsură (în raport cu lecția), adaptabilitatea la situații pedagogice imprevizibile.

Asemenea situații, adesea contradictorii, implică redefinirea continuă a echilibrului dintre

eficiența acțiunii profesorului și competența resurselor colectivului clasei. Metodologia orelor

de dirigenție valorifică strategiile lecției, dezvoltându-le însă în direcția dezbaterilor etice dar

și spre deschiderile manageriale, de proiectare și organizare, proprii educației nonformale.

Creșterea calității activității didactice, dar și activității educative depinde de

capacitatea profesorului de a fi efectiv un manager, în plan conceptual și comportamental.

Această capacitate va depinde de calitatea instituțională a activității de formare inițială și

continuă a profesorilor ca manageri, pentru depășirea situației actuale, caracterizată prin

exercitatarea numai a unuia dintre tipurile de conducere, respectiv a conducerii de tip

operativ. Ceea ce explică faptul că cei mai mulți profesori nu au o pregătire și o atitudine

managerială corespunzătoare.

Profesorii care probează, în timp, capacitatea de a fi manageri, sunt promovați de

regulă, la nivelul conducerii organizației școlare, în calitate de directori. Calitatea managerială

a profesorului-director, exercitată la nivelul unităților școlare depinde de capacitatea

pedagogică a acestuia de proiectare creativă și de realizare efectivă a funcțiilor generale ale

managementului educației:

a) planificare-organizare a activității școlare la nivel de sistem de învățământ;

b) orientare metodologică a activității școlare la nivel de proces de învățământ;

c) reglare-autoreglare a activității școlare, la nivel de sistem și de proces de

învățământ, prin acțiuni specifice de perfecționare și de cercetare didactică.

Examinarea funcțiilor de conducere managerială a organizației școlare implică

asumarea rolului de „administrator și gestionar” al resurselor pedagogice ale instituției,

valorificarea deplină a acestora în contextul mediului intern și în relațiile cu mediul

înconjurător.

3

Managementul pedagogic reprezintă o activitate de conducere globală, optimă și

strategică, a sistemului și a procesului de învățământ.

Organizația școlară răspunde conducerii manageriale legate de proiectarea globală,

optimă și strategică a activității didactice în cadrul specific sistemului și procesului de

învățământ. Organizația școlară proiectată, în sensul modelului de raționalitate socială

managerială, promovează un tip de cadru didactic superior, care sintetizează convingerea

omului de știință cu responsabilitatea omului politic.

4