8/3/2019 Solution Area Pasnica a Diferendelor

1/5

SOLUTIONAREA PASNICA A DIFERENDELORPrincipiul nerecurgerii la amenintarea cu forta sau la folosirea fortei si principiul solutionariipasnice a diferendelor.

Procedura pt solutionarea pe cale pasnica a conflictelor dintre state sunt negocierile, medirea sauarbitrajul. Conferintele de la Haga din 1899 si 1907 au codificat aceste proceduri, iar ulterior, dupaInfiintarea Societatii Natiunilor s-a creat Curtea Permanenta de Justitie Internationala. Art.1 al Cartei ONUstabileste ca organizatia isi propune sa infaptuiasca prin mijloace pasnice si in conformitate cu principiile

justitiei si dreptului international, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situatiilor cu caracterinternational care ar putea duce la o incalcare a pacii. Art.2, alin.3 al Cartei stabileste ca toti membriiorganizatiei vor rezolva diferendele prin mijloace pasnice, in asa fel incat pacea si securitateainternationala, precum si justitia, sa nu fie puse in primejdie.

Statele au obligatia de a solution orice litigiu exclusiv prin mijloace pasnice. O obligatie prealabila,este prin dezvoltarea unor relatii de cooperare si buna vecinatate care sa conduca la mentinerea pacii sisecuritatii internationale. In cursul procesului de reglementare pasnica, statele parti la un diferendinternational, ca si alte state, trebuie sa se abtina de la orice act susceptibil de a agrava situatia. Ambelorparti le revine obligatia sa solutioneze litigiul pe cale pasnica, impunandu-se respectarea riguroasa aprincipiului libertatii partilor de alegere a modalitatii acestei reglementari. Diferendele trebuie solutionatein conformitate cu principiile de justitie si de drept international.Mijloacele de reglementare pasnica includ mijloace politice sau diplomatice cum sunt negocierile,bunele oficii, medierea, ancheta, concilierea si mijloace de natuta jurisdictionala cum sunt arbitrajul si

solutionarea judiciara care in prezent se realizeaza de CIJ dar si de alte jurisdictii internationale.

Mijloacele diplomaticePrintre mijloacele de reglementare pasnica a diferendelor procedurile diplomatice cuprind

negocieri ce se desfasoara direct si sunt confidentiale, si cele in care se apeleaza la sprijinul unui tert:bunele oficii, medieri, anchete si concilieri in care partile sunt libere sa accepte sau sa refuze eventualsolutia propusa de acestea. Recurgerea la mijloace jurisdictionale obliga partile la diferend sa accepteSolutia judecatorului sau arbitrului international. Mijloacele diplomatice se caracterizeaza prin lipsa deformalism, in sensul desfasurarii lor in afara unui cadru institutional prestabilit.

Negocierile constituie prima procedura diplomatica de solutionare pasnica. Partile fiind angajatein conflicte directe, negocierile sunt considerate ca modalitatea cea mai adecvata pentru solutionareaunui diferend. Obiectivul negocierilor poate fi solutionarea ca atare a diferendului sau doar clarificareaelementelor acestuia in vederea determinarii procedurii pe care partile, de comun accord, o vor adopta in

continuare, in scopul solutionarii definitive. Ele se desfasoara prin contacte si tratative intre reprezentantiipartilor, ca si prin schimbul de documente scrise. Negociatorii unui diferend sunt, in general, functionari aiministerelor afacerilor externe sau membrii ai misunilor diplomatice ale unui stat, dar pot fi si altepersonalitati care poseda experienta si prestigiu in domeniile ce formeaza obiectul diferendului. Inanumite etape ale negocierilor, la acestea pot participa chiar sefi se state ori de guvern. Regulaanterioritatii negocierilor presupune ca partile la un diferend au obligatia de a se angaja in negocieriinainte de a recurge la alte mijloace de solutionare pasnica. Regula desfasurarii negocierilor cu bunacredinta presupune intentia reala de a se ajunge la o solutie reciproc acceptabila. Durata negocierilorvariaza in functie de imprejurarile concrete ale fiecarui caz.

Prin bunele oficiise desemneaza actiunea amicala a unui tert care poate fi una sau mai multepersoane, state ce intervin pentru a apropia partile la un diferend si a le determina sa negocieze ori sareia negocierile intrerupte. Persoana sau statul care ofera bunele oficii faciliteaza doar comunicarea dintreparti si asigura, eventual, mijloace materiale de desfasurare a negocierilor directe.

Medierea se aseamana cu bunele oficii dar presupune o implicare mai mare a tertului inrezolvarea conflictului. Mediatorul trebuie sa se straduiasca sa faca fiecare parte sa inteleaga punctul devedere al celeilalte si la momentul optim sa propuna chiar solutii concrete susceptibile a fi acceptate departi.

Ancheta internationalaeste o tehnica traditionala, cutumiara, folosita in cazurile in care existadivergente intre partile la un diferend, asupra situatiei de fapt care l-a generat. Comisiile de ancheta sealcatuiesc dintr-un numar impar de membri, denumiti comisari, care pot fi cetateni ai statelor parti ladiferend sau ai altor state terte. Comisarii sunt alesi si isi indeplinesc misiunea in calitate de specialisti, nude reprezentanti ai statelor. Desfasurarea lucrarilor comisiilor de ancheta are caracter contradictoriu.Comisia de ancheta intocmeste si adopta cu majoritate de voturi un raport, care nu este obligatoriu,

8/3/2019 Solution Area Pasnica a Diferendelor

2/5

partile la diferend fiind libere sa nu tina seama de concluziile acestuia. Comisia de ancheta se va limitaexclusiv la stabilirea situatiei de fapt, fara a propune solutii referitoare la fondul diferendului.

Concilierea internationala reprezinta o modalitate mai noua de solutionarea pe cale diplomaticaa unor diferende internationale. Institutul de drept international defineste concilierea ca mod dereglementarea a diferendelor internationale de orice natura, in care o comisie, constituita de parti, fie cutitlu permanent sau pentru o anumita situatie, procedeaza la o examinare impartiala si se straduieste sadefineasca termenii unui aranjament, susceptibil de a fi acceptat de parti, ori acorda partilor orice concursce-i va fi cerut in vederea reglementarii. Concilierea se desfasora ca si ancheta, prin intermediul uneicomisii, ce se alcatuieste dintr-un numar impar de conciliatori. Comisia de conciliere are atributii deelucidare a faptelor care au generat diferendul si de clarificare a problemelor de drept pe care acesta leridica. Ea intocmeste un raport, ale carui concluzii trebuie sa fie motivate, propunandu-se partilor anumitesolutii convenabile pe baza de concesii reciproce. Raportul nu are forta obligatorie, insa de cele mai multeori concluziile sunt avute in vedere de parti.

Mijloacele jurisdictionaleIn art.33 din Carta ONU, care enumera mijloacele pentru reglementarea pasnica a diferendelor

internationale se precizeaza ca statele parti la orice diferend a carui prelungire ar putea pune in primejdiementinerea pacii si securitatii internationale, trebuie sa caute sa-l rezolve prin mecanisme politico-diplomatice dar si prin calea arbitrajului si reglementarii judiciare. Aceste 2 modalitati se caracterizeazaprin cateva elemente fundamentale ale functiunii jurisdictionale, a dreptului international in general.

Procedura are caracter contradictoriu si trebuie sa garanteze egalitatea partilor si dreptul lor la aparare.Ea se finalizeaza printr-o hotarare, intemeiata pe considerente de drept ce este pronuntata de un organindependent fata de partile in litigiu, fiind obligatorie pentru acestea. Realizarea jurisdictiei internationale,spre deosebire de cea interna, este marcata de unele particularitati care rezulta din faptul ca justitiabiliisunt in principal statele, purtatoare de suveranitate. Jurisdictia este facultativa, in sensul ca partile pot fiaduse in fata unor organe de jurisdictie internationala doar cu consimtamantul lor formulat expres.

Arbitrajul internationalArbitrajul ar putea fi definit ca un mijloc de solutionare pasnica a diferendelor in cadrul caruia

partile, printr-un accord formal, incredinteaza solutionarea diferendului unui tert si se supun decizieiacesteia, ca urmare a unei proceduri contencioase, din care rezulta o hotarare definitiva. Aceastamodalitate a fost insusita de unele conventii cu caracter regional, cum ar fi Conventia europeana pentrureglementarea pasnica a diferendelor a caror hotarari sunt obligatorii, iar in cazul neindeplinirii acestora

poate fi sesizat Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei. Arbitrajul este o procedura mai flexibila decatjurisdictia permanenta.

Acordul partiloreste un fundament juridic al procedurii arbitrale. Consimtamantul de a acceptaarbitrajul poate fi dat inainte de nasterea litigiului in forma unei clauze compromisorii inserata intr-un tratatsau dupa declansarea litigiului cand consimtamantul este denumit compromis. Compromisul este untratat international prin care 2 state convin sa incredinteze unui arbitru unic, unui organ colegial ad-hocsau unui tribunal arbitral preconstituit, reglementarea unui litigiu existent. El trebuie sa continaangajamentul de a recurge la arbitraj, obiectul diferendului, modul de constituire a tribunalului arbitral sinumarul arbitrilor, dreptul aplicabil si elemente procedurale. Clauza compromisorie este inclusa intr-untratat si nu vizeaza un litigiu existent, ci diferende eventuale ce ar putea interveni in legatura cuexecutarea tratatului respectiv.

In afara arbitrului unic si a tribunalului arbitral, o alta forma de arbitraj este cea prin intermediulcomisiilor mixte care au fost constituite, cel mai adesea, pentru a reglementa reclamatii pecuniare sau

conflicte de delimitare a frontierelor. Tribunalul arbitral este compus dintr-un numat dat de arbitri, laalegerea partilor ce pot recurge la numirea lor de pe lista Curtii permanente de Arbitraj, ori pot numi altii.Ei sunt in numar impar, partile numind un numar egal de arbitri , apoi aleg un supraarbitru. In situatiidificile, se poate recurge la o persoana straina de diferend, cum ar fi presedintele CIJ care numestesupraarbitrul. In compromis trebuie incluse limitele competentei organului arbitral si definirea misunii cerezulta din formularea problemei ce trebuie rezolvata. Cand partile nu se implica in aspecteleprocedurale, organul arbitral este judecatorul propriei sale competente, in sensul ca-si adopta propriilereguli de procedura. Trebuie de asemenea precizat dreptul aplicabil litigiului in cauza. Partile la diferendpot fixa regulile procedurii arbitrale, care de obicei cuprinde 2 faze: unsa scrisa si una orala. Tribunaluleste abilitat sa citeze martori, sa ordoneze expertize si sa indice masuri conservatorii. Deliberarile

8/3/2019 Solution Area Pasnica a Diferendelor

3/5

tribunalului sunt secrete. Sentinta arbitrala nu poate produce efecte decat intre parti si se bucura deautoritatea lucrului judecat. Ea este obligatorie pentru parti, are caracter definitiv, dar nu este executorie.Validitatea unei sentinte arbitrale poate fi contestata din motive de exces de putere, coruptie, absentamotivarii sentintei, derogarea de la o regula fundamentala de procedura sau nulitatea compromisului.Executarea sentintelor este voluntara si se bazeaza pe buna-credinta a partilor care au decis sa aleaga sisa urmeze aceasta modalitate de solutionare a diferendului.

Curtea Internationala de JustitieCurtea Permanenta de Justitie Internationala a fost prevazuta a lua fiinta in art.14 al Pactului

Societatii Natiunilor. A inceput sa functioneze, cu sediul la Haga in 1922. Initiatorii ONU au hotaratcrearea CIJ ca organ judiciar principal al ONU prin art.92 din Carta. Statele membre ONU nu sunt supuse

jurisdictiei CIJ privind un litigiu dat, decat daca au consimtit aceasta. Exprimarea consimtamantuluistatelor poate avea loc inainte sau dupa existenta unui diferend. Acceptarea a priori se poate face printr-odeclaratie unilaterala, denumita si clauza facultativa, care se depune la Secretarul General ONU saupoate rezulta din anumite tratate, ori prin clauze compromisorii ale unor tratate bi si multilaterale.Acceptarea a posteriori se face printr-un accord special care intervine intre aceste state. Acordul poartadenumirea de compromis si in cuprinsul sau statele stabilesc obiectul diferendului, respectiv problemeleasupra carora sa se pronunte curtea.

Curtea este un corp de 15 magistrati, alesi pe termen de 9 ani si care pot fi realesi indiferent decetatenia lor. Prin alegerea lor va trebui sa fie asigurata reprezentarea marilor forme de civilizatie si

principalele sisteme juridice ale lumii: 5 judecatori provin din cele 5 tari membre permanente in Cosiliul deSecuritate, 2 din America Latina, 2 din Asia, 3 din Africa, 1 din Europa Rasariteana si 2 din EuropaOccidentala. Alegerea judecatorilor CIJ se face de catre Consiliul de Securitate si Adunarea Generala aONU, de pe o lista de candidati intocmita se Secretarul General, la propunerea statelor membre ONU..Curtea alege un presedinte si un vicepresedinte pe o perioada de 3 ani.

Orice stat parte la un diferend supus curtii trebuie sa numeasca pt solutionarea lui un judecatorad-hoc daca niciunul din cei 15 nu e cetateanul sau. Misiunea lor inceteaza odata cu incheiereaprocesului care a ocazionat numirea lor. Astfel se asigura buna administrare si asigurarea egalitatiipartilor. In conformitate cu art.26 din Statut, curtea poate oricand sa constituie una sau mai multe camerealcatuite din 3 sau mai multi judecatori pt examinarea anumitor cauze cum ar fi conflicte de munca oricauze privind tranzitul si comunicatiile. Pt a solutiona o anumita cauza ce prezinta un interes particular,Curtea poate sa instituie, la cererea partilor, o camera de judecata ad-hoc mai restransa, formata de 3-5

judecatori sau poate dispune formarea anuala a unei Camere compuse din 5 judecatori care sa dezbata

si sa solutioneze cauzele care se preteaza unei proceduri sumare.Competenta contencioasa a CIJ poate fi abordata dpdv al subiectelor de drept international care

se pot prezenta in fata sa si a diferendelor care i se supun. Numai statele pot fi parti in cauzele supuseCurtii. Persoanele fizice si juridice nu au acces la jurisdictia CIJ, ci doar in cazuri exceptionale prinintermediul institutiei protectiei diplomatice. Organizatiile internationale nu se pot afisa in calitate de partiin fata CIJ, ci doar cu autorizatia Adunarii Generale a ONU pt avize consultative. In competenta CIJ intratoate diferendele de ordin juridic avand ca obiect interpretarea unui tratat, orice problema de dreptinternational, existenta unui fapt care ar constitui incalcarea unei obligatii internationale, natura sauintinderea reparatiei datorate pt incalcarea unei obligatii internationale. CIJ trebuie sa judece litigiile ce-isunt supuse aplicand dreptul international. Regulile de procedura ale Curtii sunt expuse in capitolul III alStatutului si in Regulementul sau de functionare, supus revizuirilor periodice. Procedura admite ca fazedistincte, administrarea de probe scrise si dezbateri orale. Solutionarea unui diferend supus CIJ seincheie prin adoptarea unei hotarari pt care opteaza majoritatea judecatorilor prezenti. In cazul unei

impartiri egale intre voturile judecatorilor va decide votul Presedintelui Curtii. Motivarea opiniilor separateale judecatorilor aflati in minoritate, fata de cei care au decis Solutia adoptata de Curte, se anexeaza lahotararea Curtii, conform unei traditii preluata din sistemul de drept englez. Hotararea CIJ este definitivasi obligatorie.

Competenta consultativa a CIJ consta in emiterea de avize consultative care pot fi cerute pt oriceproblema juridica de Adunarea Generala sau de Consiliul de Securitate. Cu autorizarea AdunariiGenerale le pot cere si alte organe ONU sau institutii specializate. Statele nu pot cere avizul consultativ alCurtii. Avizele nu au caracter obligatoriu.

8/3/2019 Solution Area Pasnica a Diferendelor

4/5

Instantele jurisdictionale cu competenta speciala includ instantele jurisdictionale create de state ptreglementarea acelor tipuri de litigii care privesc un domeniu specializat al activitatii internationale si inanumite cazuri, un numar mai limitat de state. Ele pot fi sesizate de catre state dar si de catre particulari,persoane fizice sau juridice si nu beneficiaza decat de competenta ce le este atribuita de actul constitutivale unei organizatii internationale sau de o conventie multilateral, de unde rezulta si eterogenitateadreptului aplicabil.

Tribunalul international pentru Drepturile Mariia fost creat prin Conventia Natiunilor Uniteasupra drepturilor marii din 1982, cu scopul de a constitui pt activitatile ce intra sub incidenta Conventiei,un organ permanent de jurisdictie internationala specializata. Tribunalul are sediul la Hamburg. Accesul laacest tribunal este deschis nu numai statelor parti la Conventia din 1982 ci si a unor entitati nestataleimplicate in activitati in Zona internationala a teritoriilor submarine. Eterogenitatea dreptului aplicabilconsta in dispozitiile conventiei si celelelte reguli de drept international care nu sunt incompatibile cuaceasta, regulile, reglementarile si procedurile emise de Autoritatea Internationala a teritoriilor submarine,clauzele oricarui contract referitor la activitati desfasurate in zona. Sentintele tribunalului sunt definitive siobligatorii.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a fost creata prin tratatul de la Paris din 1951privind constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului CECO, ca organ judiciar al acesteicomunitati. A fost inlocuita in 1957 in urma Tratatului de la Roma privind crearea Comunitatii Economice

Europene de o curte unica a celor 3 Comunitati europene: CECO, CEE si Comunitatea europeana aEnergiei atomice CEEA. Sediul este la Luxemburg. Curtea asigura respectul dreptului in interpretarea siaplicarea tratatelor constitutive ale comunitatilor europene in ceea ce priveste interpretarea tratatelor siactelor comunitare, aprecierea validitatii actelor comunitare, sanctiuni impuse de Comisia ComunitatilorEuropene in baza dreptului comunitar, repararea prejudiciilor produse de organele Comunitatilor sauagentiilor acestora. Competenta acestei curti nu are echivalent in raport cu alte instante similare pe planinternational.

Jurisdictiile administrative in sistemul Natiunilor Unite reglementeaza conflictele interveniteintre institutiile din sistemul ONU si functionarii sau agentii lor. Competenta lor este limitata la litigiiledintre functionarii si organizatia din care fac parte. Compozitia acestor tribunale si procedura sunt putindiferite de la un tribunal la altul. Hotararile sunt definitive sau pot fi supuse anumitor conditii, privindcaracterul lor definitiv.

SANCTIUNILE IN DREPTUL INTERNATIONALSanctiunile desemneaza o gama larga de reactii ale statelor, intreprinse individual sau colectiv,

indreptate impotriva unui stat, autor al unor incalcari ale normelor sau obligatiilor internationale. Aceastanotiune acopera si actiunile de constrangere adoptate de organizatiile internationale, impotriva statelormembre care nu se conformeaza unor prevederi ale actelor lor constitutive si mai ales unele masuriadoptate de Consiliul de Securitate al ONU impotriva unui sau unor state care prin conduita lor, pun inpericol pacea si securitatea internationala.

Restabilirea ordinii normative prin actiuni ale statelor: in cazul sanctiunilor aplicate direct destatul victima, acestea pot fi considerate ca un drept la autoaparare al acestui stat. Sanctiunile care se potaplica in mod direct de un stat impotriva altuia, in numele dreptului la autoaparare sunt retorsiunea sirepresaliile. Prin retorsiune se intelege reactia unui stat, legala dpdv al dreptului international prin careacest stat raspunde unui act inamical sau unei incalcari a dreptului international de catre alt stat. Actelede retorsiune au caracter illicit. Retorsiunea poate consta in ruperea relatiilor diplomatice, revocarea

privilegiilor diplomatice si consulare, instituirea unui embargou sau intreruperea unui ajutor economic,atunci cand o asemenea masura nu incalca prevederile unui tratat. Represaliile sunt acte ale unui statcare, desprinse din contextul in care se desfasoara, ar trebui considerate ilegale, dar care pot fi justificateuneori in cazul in care acestea constituie un raspuns la conduita contrara dreptului international a altuistat. Represaliile pot avea un caracter politic, economic sau juridic, dar nu pot avea un caracter militar,intrucat ar incalca prevederile mentionate ale art.2 alin.4 din Carta ONU. Se impune sa fie proportionaledpdv al intinderii ori gravitatii lor cu actele fata de care constituie un raspuns.

Restabilirea ordinii normative prin actiuni ale organizatiilor internationale: Dintre masurilecoercitive aplicate prin intermediul unor organizatii internationale, cele mai importante si incarcate de

8/3/2019 Solution Area Pasnica a Diferendelor

5/5

consecinte sunt acelea care se aplica in cadrul ONU, de catre Consiliul de Securitate in temeiulprerogativelor conferite acestui organ prin Capitolul VII al Cartei ONU.