SOLU Ţ II OFTALMICE. OCULOGUTTAE (F.R. X)

Generalităţi

Definiţie

Picăturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile, sub formă de soluţii sau suspensii folosite în tratamentul şi diagnosticarea bolilor de ochi. Se pot prezenta sub formă de pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă înainte de folosire într-un vehicul steril.

La această monografie sunt incluse şi băile oftalmice care presupun condiţii asemănătoare de preparare, conservare şi contro. Băile oculare se prescriu în cantităţi de cel puţin 50 g.

Istoric

Medicaţia oftalmică a fost cunoscută şi utilizată din timpuri străvechi. Din antichitate avem informaţii asupra utilizării acestora în medicina timpurie a Egiptului (papirusul Ebers), apoi lucrările lui Hipocrates şi Galenus.

S-au utilizat diferite denumiri pentru picăturile de ochi. Cea mai veche denumire a fost colir (utilizată şi azi) şi îşi are originea în cuvintele din limba greacă:

- kollao =aglutinare. În antichitate se utilizau preparate oftalmice semisolide;

- kollirion = clei (şi este de asemenea legat de consistenţa acestor produse) - şi din cuvântul arab khol = stibină (care era un mineral utilizat în cosmetică pentru colorarea genelor în negru).

Denumirea de preparate oftalmice provine de la cuvântul grecesc ophtalmos = ochi, iar medicamentele oculare de la cuvântul latin oculus = ochi.

În farmacopeele indigene această formă apare pentru prima dată în F.R. III (1892) cu denumirea „Collyria”, denumire ce se menţine până în F.R. VII. În F.R. VIII denumirea monografiei generale devine „Solutiones ophtalmicae”. În F.R. IX monografia generală este numită „Oculoguttae” sau „collyria”. În F.R. X avem denumirea de „Oculoguttae” şi sunt oficinale trei soluţii oftalmice.

Avantaje

Preparatele oftalmice au următoarele avantaje:

- efect rapid;

- efect local direct,

- utilizarea unor concentraţii mici de substanţe active;

- aplicare uşoară, netraumatizantă;

- şi de asemenea posibilitatea obţinerii diferitelor forme oftalmice şi anume: soluţii, suspensii, emulsii etc.

Dezavantaje

- uneori intoleranţă locală;

- necesitatea unor exigenţe speciale similare preparatelor parenterale pentru preparare, condiţionare şi administrare;

- durata staţionării în ochi a soluţiilor oftalmice este mică (4-5 minute).

Clasificare

Soluţiile oftalmice se pot clasifica după mai multe criterii:

1. După natura solventului avem:

- colire apoase;

- colire uleioase;

- colire cu vehicul vâscos;

2. După modul de condiţionare:

- colire unidoze;

- colire multidoze.

3. După modul de formulare:

- colire magistrale;

- colire oficinale;

- colire industriale;

4. După scopul urmărit:

- preparate pentru tratament oftalmice;

- preparate pentru diagnostic;

- soluţii pentru lentile de contact;

- lacrimi artificiale;

5. După durata efectului terapeutic:

- cu acţiune imediată (apoase);

- cu acţiune prelungită: (suspensii apoase, uleioase şi soluţii vâscoase);

6. După acţiunea terapeutică:

- colire antiinfecţioase;

- colire cu anesteyice locale;

- colire miotice;

- colire midriatrice;

- colire antiinflamatoare;

- colire antiglaucomatoase.

Structura anatomică a ochiului

Ochiul este un organ foarte preţios şi pretenţios în acelaşi timp, adaptat pentru văz în vizibil (între 350-750 nm).Ochiul este foarte sensibil şi din acest motiv se impune ca preparatele oftalmice să fie preparate în aceleaşi condiţii ca medicamentele pentru administrare parenterală.

Ochiul este format din două părţi:

- globul ocular;

- anexe.

Globul ocular este sferă turtită, fiind acoperit cu un înveliş format fin trei straturi concentrice suprapuse şi anume:

a. Tunica exterioară fibroasă formată din:

a1. cornee care este formată dintr-un ţesut fin transparent foarte bogat în terminaţii nervoase, fiind cel mai sensibil ţesut din organism. Corneea nu este vascularizată şi este compusă din mai multe părţi. Pentru a fi traversată de substanţe este nevoie ca aceasta să aibă proprietăţi amfifile. Afecţiunile corneei se numesc keratite.

a2. sclerotica – este o membrană fibroasă, opacă, vascularizată şi conţinând terminaţii nervoase, este plasată sub conjunctivă iar în partea anterioară este întreruptă de cornee.

b. tunica mijlocie – este compusă din:

- coroidă;

- zona ciliară (muşchi ciliar + ligamente);

- iris care determină deschiderea circulară a pupilei.

c. Tunica internă nervoasă – îmbracă fundul de ochi cu rol foarte important în procesul vederii (retina). În interiorul ochiului între umoarea apoasă şi cea sticloasă se găsesc: cristalinul – este fixat prin ligamente suspensoare ataşate de muşchii ciliari şi irisul – este o membrană care se leagă de corpul ciliar şi joacă rolul unei diafragme determinând o deschidere circulară a pupilei. Irisul separă globul ocular în două camere:

- anterioară (umoarea apoasă – soluţie foarte puţin vâscoasă);

- posterioară (umoarea sticloasă – masă de consistenţă vâscoasă, semi-lichidă).

Anexele ochiului

Anexele ochiului sunt:

- aparatul conjunctival;

- aparatul lacrimal;

- alte formaţiuni anatomice: pleoapele, genele şi sprâncenele.

a. Aparatul conjunctival reprezentat de conjunctivă are două părţi:

- partea care acoperă interiorul pleoapelor;

- şi partea care formează albul ochiului.

Zona de joncţiune a celor două părţi formează fundul de sac conjunctival.

Conjunctiva realizează continuarea între pleoape şi cornee. Conjunctiva este bogat vascularizată. În contact cu microorganisme, corpuri străine, diferiţi factori alergici conjunctiva se poate inflama, îmbolnăvire numită conjunctivită. Prin conjunctivă se pot absorbi diferite substanţe medicamentoase.

b. Aparatul lacrimal – este format din glanda lacrimală, situată în unghiul extern al orbitei, glandă care produce lichidul lacrimal. Lichidul lacrimal are rolul de a lubrifia mucoasa ochiului, de a o menţine curată fiind apoi dirijată prin canaliculele lacrimale în fosele nazale.

Formularea soluţiilor oftalmice

Pentru obţinerea soluţiilor oftalmice avem nevoie de:

- substanţe active;

- solvenţi;

- auxiliari;

- recipiente.

A. Substanţele active – utilizate pentru obţinerea soluţiilor oftalmice trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate impuse de F.R. X şi alte norme în vigoare fiind similare celor prevăzute pentru preparatele parenterale. În cazul preparării suspensiilor oftalmice diametrul particulelor poate fi de maxim 50 m.

B. Vehicule utilizate pentru prepararea soluţiilor oftalmice

Pentru soluţiile oftalmice se utilizează ca vehicule:

- apa distilată proaspăt fiartă şi răcită;

- apa pentru preparate injectabile;

- ulei de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat.

C. Auxiliari utilizaţi pentru obţinerea colirelor

Pentru a asigura stabilitatea fizico-chimică, microbiologică şi toleranţa medicamentelor oftalmice se utilizează diferiţi auxiliari:

C1. izotonizanţi – F.R. X prevede izotonizarea soluţiilor hipotonice. Când substanţele active sunt prescrise în cantităţi sub 1% (m/m) soluţia se prepară prin dizolvarea substanţei active în soluţie izotonică sterilă.

Când masa substanţei active este mai mare de 1% masa de substanţă necesară izotonizării se calculează conform formulei prevăzute la monografia „Iniectabilia”.Ca izotonizanţi se pot utiliza: clorură de sodiu, azotat de sodiu, acid boric, glucoză etc.

C2. Agenţi pentru ajustarea pH-ului

pH-ul lacrimal are următoarea valoare medie: pH = 7,4,

Ochiul tolerează abateri sensibile de la această valoare, pH-ul tolerat de ochi fiind între 7,5-9,5. Nu în toate cazurile se poate realiza un pH convenabil. De aceea la alegerea pH-ului se are în vedere în primul rând, stabilitatea substanţei medicamentoase şi apoi toleranţa locală.

Pentru a menţine pH-ul între anumite limite la prepararea soluţiilor oftalmice se pot utiliza soluţii tampon, de exemplu: tampon acid boric/borax; tampon fosfat etc.

C3. Agenţi pentru creşterea vâscozităţii: aceşti auxiliari se utilizează pentru obţinerea unui efect retard. Agenţii de vâscozitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie hidrosolubili;

- să fie inerţi chimic şi farmacologic;

- să aibă un indice de refracţie asemănător lichidului lacrimal şi anume 1,3340 – 1,3370;

- să nu obtureze căile lacrimale;

- şi să fie toleraţi de mucoasa oculară.

Ca agenţi de vâscozitate pentru soluţiile oftalmice se pot utiliza:

- metilceluloza sol 0,25-1%;

- hidroxietilceluloza;

- carboximetilceluloza sodică;

- alcool polivinilic 1,4-4%;

- polivinilpirolidona 2%.

C4. Conservanţi – sunt cei indicaţi în F.R. X şi anume – boratfenilmercuric, clorură de benzalconiu şi diacetat de clorhexidină.

D1. Recipiente – conform F.R. X soluţiile oftalmice se condiţionează în recipiente multidoză de maxim 10 ml sau unidoză, închise etanş, prevăzute cu sistem de picurare adecvat.

D2. Băile oculare se ambalează în recipiente incolore sau colorate, sterile de 50 ml, ambalate în cutii de carton inscripţionate având cu prospectul produsului cât şi paharul de administrare.

Prepararea soluţiilor oftalmice

Conform F.R. X „Picăturile pentru ochi” se prepară prin metoda care le asigură sterilitatea şi care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme.

Ochiul sănătos are o puternică capacitate de autoapărare atât împotriva infecţiilor provocate de microorganisme (un rol important în acest sens având lizozima, o enzimă prezentă în lichidul lacrimal) cât şi de alţi factori agresivi. Când corneea sau conjunctiva sunt traumatizate accidental sau în urma unor intervenţii chirurgicale ochiul devine vulnerabil la diferite infecţii cu microorgansime. Germeni foarte periculoşi pentru ochi sunt:

- Pseudomonas aeruginosa;

- Pseudomonas fluorescens;

- Proteus vulgaris;

- Escherichia coli;

- Bacillus subtilis.

Picăturile pentru ochi se prepară aseptic iar sterilizarea se realizează după condiţionarea în recipiente sterile.Pentru picăturile multidoză se admite adaosul de conservant antimicrobian.La picăturile unidoză nu este admisă adăugarea de conservanţi. Pentru picăturile unidoză sterilizarea se va realiza printr-o metodă adecvată, conform F.R. X monografia „Sterilizarea” şi anume:

- Sterilizare cu vapori de apă sub presiune (autoclavare). Operaţia se realizează prin încălzirea preparatelor respective în autocalv la 1210C timp de 15-20 minute sau 1150C timp de 25-30 minute, metodă utilizabilă la soluţii sau suspensii apoase;

- Sterilizare la 98-1000C timp de 30 minute (metodă folosită în farmacie);

- Sterilizare cu aer cald (în etuvă) la 1800C timp de 60 minute pentru ustensile, recipiente de sticlă şi porţelan iar pentru vehicule uleioase la 1400C timp de 3 ore sau 1600C timp de 2 ore;

- şi Filtrarea sterilizantă care se aplică substanţelor termolabile utilizând filtre bacteriologice.

Substanţele active utilizate pentru obţinerea colirelor se dizolvă sau se suspendă într-un vehicul corespunzător şi se completează apoi cu solvent la masa prevăzută (m/m). Soluţiile oftalmice se filtrează printr-un material filtrant

Caractere şi control. Conservare

F.R. X prevede verificarea următorilor parametrii:

A. Aspect

A1. Picăturile de ochi, soluţii apoase sau uleioase trebuie să fie limpezi şi practic lipsite de impurităţi mecanice.

A2. Picăturile de ochi, suspensii pot prezenta un uşor sediment redispersabil prin agitare.

B. pH-ul picăturilor pentru ochi se determină potenţiometric.

C. Mărimea particulelor. Se determină prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care trebuie să conţină cel puţin 10 mg substanţă activă suspendată pe o lamelă în strat subţire. După determinare 90% din particulele examinate trebuie să aibă un diametru de cel mult 25m, iar pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 50m

D. Masa totală pe recipient. Acest parametru se stabileşte prin cântărirea individuală a conţinutului din 10 recipiente.

E. Dozare

Dozarea se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă.

F. Identificare.

Acest parametru se verifică conform indicaţiilor monografiilor respective sau în cazul Rp magistrale conform componentelor conţinute.

G. Conservarea.

Conservarea picăturilor oftalmice se realizează în recipiente cu o capacitate de cel mult 10 ml, închise etanş, prevăzute cu sistem de picurare.Colirele se păstrează la loc uscat, ferit de lumină la temperatura camerei.Colirele preparate în farmacie au un termen de valabilitate de maximum 2 luni când conţin un conservant şi se utilizează în termen de 15 zile de la deschiderea flaconului.Colirele preparate în industrie trebuie să aibă în general un termen de valabilitate între 1-5 ani.

Colirul cu cloramfenicol oficinal în F.R. IX este valabil doar 14 zile de la preparare chiar dacă s-au respectat condiţiile prevăzute de preparare, condiţionare şi conservare.