Solidele platonice

Geometria sacră reprezintă forma pe care o creează un anumit tip de frecvenţă. Altfel spus, forma este un rezultat direct al frecvenţei. Materia întreagă  există datorită faptului că energia acestei materii este menţinută într-o anumită stare, ca substanţă a vibraţiei. Toate tiparele Creaţiei tridimensionale, inclusiv forma umană, sunt constituite din legături energetice, care rezultă dintr-una din cele cinci forme simple sau dintr-o combinaţie a lor.

Timp de secole, aceste cinci forme au constituit un subiect pentru cercetare si pentru dezbateri. Modelele fundamentale, care sunt, literalmente, codurile geometrice ale Creaţiei, sunt cunoscute astăzi, drept solidele platonice şi descriu, fizic, volumele  cuprinse de aceste modele.

        Termenul “platonic” face referire la omul de stiinţă şi filozoful Platon şi la una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Timaeus. În această lucrare, Platon, foloseşte ca instrument metaforă, pentru a descrie o cosmologie universală, bazată pe anumite tipare interconectate ale geometriei. Totuşi, se pare că aceste tipare au fost cunoscute cu mult înainte de Platon, după cum o arată vestigiile arheologice ale formelor rezultate din aceste tipare, care pot fi văzute în Muzeul din Cairo, din Egipt. În casetele de sticlă se află, executate cu fineţe, modele ce datează de 3.000 de ani, modele ale formelor despre care se vorbeşte în Timaeus.

       Şi mai vechi decât aceste forme sunt cele păstrate la Ashmolean Museum din Oxford, Anglia, despre care se estimează că au fost asamblate cu aproximativ 1000 de ani înainte de vremea lui Platon. Deşi nu sunt tot atât de fin lucrate ca formele egiptene, aceste modele reprezintă, într-un mod foarte evident, indicii despre cunoaşterea naturii fundamentale, geometrice, a “cărămizilor” Creaţiei.

        Un solid platonic poate fi definit drept suprafeţele ce conturează un volum foarte special, perfect închis. Toate dimensiunile ce definesc porţiuni ale acestui volum sunt egale, fiind, de asemenea, egale, valorile tuturor unghiurilor interioare ce definesc colţurile. Din punct de

vedere conceptual, se poate considera că un astfel de solid constă dintr-o singură celulă elementară a formei, care se repetă, prin celule adiacente, egale, până ce ajunge din nou în contact cu celula iniţială. Toate unghiurile formate prin alipirea celulelor elementare sunt egale, ca şi dimensiunile tuturor laturilor celulei. În prezent, se cunosc cinci solide platonice regulate. Acestea sunt:  

  tetraedru          4 feţe, 6 muchii şi 4 colţuri;

  hexaedru (cub)  6 feţe, 12 muchii şi 8 colţuri;

  octaedru           8 feţe, 12 muchii şi 6 colţuri;

  dodecaedru       12 feţe, 30 muchii şi 20 colţuri;

  icosaedru          20 feţe, 30 muchii şi 12 colţuri.

Torul, Prima Formă

În orice carte de matematicã veţi găsi că acest model are numărul minim de linii ce pot fi desenate pe o suprafaţă plană, pentru a defini forma în 3 dimensiuni numitã tor. Un tor se formeazã atunci când rotiţi modelul Genezei în jurul axei sale centrale, creând astfel o form care arată ca o gogoaşă, doar că deschizătura din mijloc este infinit de mică. Un tor, este o formã unică, în sensul că aceasta se adună în el însuşi spre centrul său, sau se desface, atât spre interior, cât şi spre exterior. Nici o altă formă din natură nu poate face aceasta sau ceva asemănător. Un tor este prima formă care apare din tiparul Genezei şi este o formă absolut unică printre toate celelalte care există. Arthur Young este cel care a descoperit că această formă se compune din şapte regiuni, care se numesc “harta celor şapte culori”. Aproape orice carte de matematică prezintã torul şi menţionează această hartă a celor şapte culori.

Sunt şapte regiuni, care au toate aceeaşi mărime şi care acoperă complet suprafaţa tubului torului. Este exact ca în modelul Genezei, unde şase cercuri se rotesc în jurul celui de-al şaptelea, care este situat în centru şi din care porneşte toată suprafaţa. Este perfect, fără nici un defect.

Forma de tor guvernează numeroase aspecte ale vieţii noastre. De exemplu, inima omului are şapte muşchi care formează un tor şi el pompează în şapte regiuni, care se văd pe harta torului; întreaga cunoaştere se află în noi. Torul se află în jurul tuturorformelor de viaţă, a tuturor atomilor şi a tuturor corpurilor cereşti: planete, stele, galaxii, etc. Este forma primordială a existenţei. „La început a fost cuvântul”.

Clopotul tibetan din 7 metale

Unele dintre cele mai puternice tehnici de purificare sunt acelea care folosesc vibraţia sunetului care poate penetra orice substanţă şi poate produce schimburi energetice extrem de rapid. Funcţionează pentru că vibraţiile sunetului sparg bucăţile de energie stocate. Vibraţia unui clopot de bună calitate va dispersa nivele de energie stocată care nu pot fi mişcate altfel şi crează un cerc sacru de sunet care se va reverbera în atmosferă pentru o perioadă lungă de timp. Practica tradiţională de Crăciun a clopotelor care sună în biserică în momentul de dimineaţă al zilei este un exemplu de purificare a spaţiului la scară imensă. Clopotul tibetan este folosit pentru armonizarea energiilor yin şi yang, eliminarea energiilor dăunătoare şi mărirea nivelui de energie qi în zonele în care este folosit.  Pentru a produce un sunet special, clopotul este făcut din şapte metale diferiteŞ cositor, cupru, zinc, plumb, argint, aur. Fiecare metal corespunde unei planete şi produce o armonie diferită. Astel, cositorul reprezintă planeta Jupiter, cuprul Venus, zincul Mercur, fierul Marte, plumbul Saturn, argintul Luna - ultima sursă de energie yin - iar

Soarele - ultima sursă de energie yang. Aurul şi argintul folosite împreună simbolizează armonia energiilor yin şi yang. Clopotul cu şapte metale are capacitatea de a atrage energia yang din cele zece direcţii spre el. În ritualul Feng Shui clopotele de purificare au mai multe beneficii: sporesc energia din spaţiul în care trăim, transformă energiile negative ăn energii pozitive, activează energiile elementului dintr-un colţ anume. Sunetul clopotelor determină o pace profundă, această senzaşie datorându-se sunetelor ultrasonice, care se prezintă sub forma unor valuri interne ce acţionează ca un masaj asupra psihicului uman determinând relaxare şi o stare de bine. Armonia de lungă durată eliberată de fiecare dată când sună clopotul determină energiile să devină, în mod instantaneu, mai uşoare. 

Zazen

Postura

Stând aşezat în centrul unui zafu (pernă rotundă) cu picioarele încrucişate în lotus sau semi-lotus. Dacă vă este imposibil să staţi astfel, şi doar încrucişati picioarele fără a pune laba piciorului pe coapsa celuilalt picior, trebuie totuşi să apasaţi puternic solul cu genunchii. În pozitia lotus, labele picioarelor presează coapsele într-o zonă conţinând puncte de acupuctură importante, corespunzând ficatului, vezicii biliare şi rinichilor. Bazinul înclinat spre înainte până la nivelul celei de a cincea vertebre lombare, coloana vertebrală bine cambrată, spatele drept, împingeţi pământul cu genunchii şi cerul cu capul. Barbia retrasă şi odată cu ea ceafa redresată, abdomenul destins, nasul pe verticala ombilicului, sunteţi ca un arc întins având drept săgeata mintea. Odată aşezati, puneţi pumnii închişi (strângand degetul mare) pe coapse, lângă genunchi şi balansaţi cu spatele drept, la stanga şi la dreapta, de şapte sau opt ori, reducând puţin câte puţin amplitudinea până ce gasiţi linia de echilibru. Apoi salutaţi (gasho), adică uniţi mâinile în faţă, palmele împreunate la înalţimea umerilor, braţele îndoite rămânând orizontal. Nu mai rămâne decât să puneţi mâna stângă peste mâna dreaptă, palmele spre cer, lipite de abdomen degetele mari, în contact prin vârfurile lor, menţinute orizontale printr-o uşoară tensiune, nu formează nici munte, nici vale. Umerii coboară natural, retraşi spre înapoi. Vârful limbii atinge cerul gurii. Privirea cade la circa un metru în faţă. De fapt este îndreptată spre interior. Ochii, pe jumătate închişi, nu privesc la nimic – chiar dacă intuitiv, vedeţi totul !

Respiratia

Respiraţia joacă un rol primordial. Fiinţa vie respiră. La început este suflul. Respiraţia zen nu este comparabilă cu nici o alta. Ea urmăreşte în primul rând să stabilească un ritm lent, puternic şi natural. Dacă sunteţi concentraţi asupra unei expiraţii calme , lungi şi profunde cu atenţia fixată asupra posturii, inspiraţia va veni de la sine. Aerul este eliminat lent şi liniştit, deşi apăsarea cauzată de expiraţie coboară cu putere în abdomen. Se apasă asupra intestinelor, provocând astfel un masaj benefic, al organelor interne. Maeştrii compară suflul zen cu mugetul vacii sau cu strigatul bebeluşului ce plânge de cum s-a născut.

Atitudinea minţii

Respiraţia corectă nu se poate ivi decât dintr-o postură corecta . La fel, atitudinea minţii decurge în mod natural dintr-o profundă concentrare asupra posturii fizice şi a respiraţiei. Cel care respiră corect trăieste mult, intens, în pace. Practicarea suflului corect permite neutralizarea şocurilor nervoase, stăpânirea instinctelor şi pasiunilor, controlarea activităţii mentale. Circulaţia cerebrală este serios îmbunătăţită. Cortexul se odihneşte şi fluxul conştient al gândurilor este oprit, în timp ce sângele pătrunde în straturile profunde. Mai bine irigate, ele se trezesc dintr-un fel de somnolenţă şi activitatea lor conferă o impresie de bunăstare, de seninatate, de calm, asemanatoare somnului profund, dar totuşi în plină veghe. Sistemul nervos este destins, “creierul primitiv” în plină activitate. Sunteţi receptivi, atenţi în cel mai înalt grad cu fiecare dintre celulelele corpului. Gândiţi cu corpul în mod inconştient, toate dualitatile, toate contradicţiile sunt depăşite, fără a pierde energie. Popoarele aşa zis primitive şi-au păstrat creierul “profund” foarte activ. Dezvoltând tipul nostru de civilizaţie, noi am educat intelectul, i-am mărit complexitatea, l-am ascuţit şi am pierdut forţa, intuiţia, înţelepciunea asociate ‘miezului intern’ al creierului. Iată de ce zenul este o comoară nepreţuită pentru omul de azi, cel puţin pentru cel care are ochi să vadă şi urechi să audă. Practicând regulat zazen, el are şansa de a deveni un om nou prin întoarcerea la originea vieţii. El poate accede la condiţia normală a corpului şi a minţii (care sunt una) prin înţelegerea existenţei de la rădăcinile ei. Asezaţi în zazen lasaţi imaginile, gândurile, formaţiunile mentale izvorate din inconştient să treacă precum norii pe cer – fără să va opuneţi lor, fără să le prindeţi. Precum umbrele în faţa unei oglinzi, emanaţiile subconştientului trec, apar din nou şi se risipesc. Şi ajungeţi la inconştientul profund, fără gând, dincolo de toată gândirea (hishiryo) adevarata puritate. Zenul este foarte simplu şi în acelaşi timp, foarte greu de înţeles. Este o problemă de efort şi repetiţie – precum viaţa. Numai aşezaţi, fără scop şi spirit de profit, dacă postura, respiraţia şi atitudinea minţii voastre sunt în armonie, înţelegeţi zenul adevărat, pătrundeţi natura lui Buddha.

Ce este zen?

Zenul este transmisia exactă a practicii zazen. Este practica posturii şi a respiraţiei corecte, cu corpul şi mintea unificate, abandonând astfel orice idee sau spirit de căutare ori de profit personal, detaşat de complicaţiile minţii egoiste. Este postura în care “trezitul” Shakyamuni a atins iluminarea acum 2600 de ani. Maestrul Deshimaru o numea “Întoarcerea la condiţia normală, originară, universală a corpului şi a minţii”.

Zazenul se adresează deci tuturor, fără deosebire de vârstă, sex sau inteligenţă. Practicat cu regularitate, urmând învăţătura maeştrilor autentici ai transmisiei, el conduce la transformarea radicală a viziunii noastre asupra lumii şi aduce fericirea profundă în viaţa cotidiană. Mintea noastră îngustă, egoistă şi complicată se deschide negreşit înţelepciunii celei mai înalte - înţelepciunea trezirii - iar spiritul compasiunii universale creşte în noi, inconştient, natural, automat. Kodo Sawaki spunea: “Lasaţi zazenul să facă zazen!”.

Zenul nu este filozofie, nu este psihologie, nu este doctrină. El este dincolo de filozofii, de concepte, de forme. Esenţa zenului nu se exprimă prin cuvinte.

Izvorul părintelui Arsenie Boca

“Cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da nu va mai înseta în veci, căci se va face în el izvor de apă curgătoare, pentru viaţa veşnică.” Scrise pe o stâncă, cuvintele Evangheliei te întâmpină de departe, de lângă izvorul cel răcoros, învelit în tăcerea padurii de fagi şi de brazi, nu departe de mânăstire: izvorul părintelui Arsenie Boca. Te închini, bei din apa sfinţită prin anii 40 de prezenţa şi harul părintelui şi te aşezi la masa clădită aici pentru pelerinii osteniţi de drum; şi poate şi de viaţă

La izvor se ajunge de la Academia Sâmbăta urmând drumul forestier spre Viştişoara pe marginea pădurii. Peisajul este deosebit, apa are propietăţi tămăduitoare şi liniştea sufletească răsplăteşte osteneala turistului.

Părintele Arsenie Boca, marele duhovnic al neamului românesc este cel care a rămas în conştiinţa foarte multor creştini ca un om cu viaţa sfântă.

Mormântul Părintelui Arsenie Boca de la Mânăstirea Prislop este loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi care vin nu numai din Ardealul care-l iubeşte nespus de mult pe Părinte ci şi din cele mai îndepărtate colţuri din ţară.

Părintele Arsenie Boca s-a născut în localitatea Vata de sus, în judeţul Hunedoara la data de 29 septebrie 1910, fiind botezat cu numele Zian.

În anul 1929 se înscrie la Institutul Teologic Sibiu. În anul 1939 termină Academia de Arte Frumoase şi intră în obştea Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Pe data de 3 mai 1940 este tuns în monahism şi primeşte numele de Arsenie. În anul 1942 este hitotonit preot şi stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. În anul 1943, la izvorul văii Sâmbăta terasează stânca şi în interiorul ei scobeşte o deschizătură cu intenţia de a realiza o chilie. În anul 1948 Mitropolitul Nicolae Balan îl aduce personal la Mânăstirea Prislop pe Ieromonahul Arsenie Boca. În anul 1950, activitatea de stareş la Mânăstirea Prislop se încheie, acesta devenind mânăstire de maici. În acest aşezământ Parintele Arsenie şi-a avut chilia şi atelierul de pictură din anul 1969 până în anul 1989. La data de 28 noiembrie 1989 trece în nefiinţă şi este înmormântat la Mânăstirea Prislop.

   

Cine sunt kahuna?

În hawaiiană, huna se traduce prin “secret”, iar kahuna prin “păstrator al secretului”, “expert”, “magistru”. Dacă vreţi, kahuna reprezintă echivalentul meşterului în sistemul de bresle medieval. Orice meserie, artă sau meştesug avea proprii săi kahuna. Termenul a devenit însă cunoscut ca echivalent al şamanului, vraciului, preotului. Legendele abundă în descrierea puterilor acestor kahuna, capabili să realizeze vindecări miraculoase, să influenţeze vremea, să meargă pe cărbuni încinşi, să-şi atragă prosperitatea etc.Morrnah Nalamaku Simeona s-a numărat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numită oficial în 1983 de către autorităţi drept “o comoară vie a Hawaii-ului”. Ea a înfiinţat “Foundation of I”, o organizaţie nonprofit menită să răspândească filozofia şi practicile psihologice ale vechilor kahuna, înainte ca acestea să se piardă. Metoda tradiţională învăţată de dr. Len de la Morrnah Simeona şi aplicată cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii şi nu numai, poartă denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin “a îndrepta lucrurile”, “a corecta o eroare”. Metoda este extraordinar de simplă, atât de simplă încât mintea noastră, fascinată de complex şi maestră în a complica masiv şi inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de altă parte, în ciuda simplităţii ei, metoda are la bază

principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuţi în spiritul respectului pentru “raţional” şi “ştiinţific”. Lumea este o reflectare a gândurilor noastre.Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau că noi creăm lumea prin gândurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră reprezintă o consecinţă a gândurilor noastre.În cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se întamplă în interiorul nostru. Dacă ne confruntăm cu o problemă, trebuie să căutăm cauza în noi înşine, nu în factorii exteriori.

• Daca o persoană ne agresează, este util să ne amintim că ceilalţi sunt o oglindă pentru noi şi că agresivitatea respectivei persoane nu este decât proiecţia în exterior a propriei noastre agresivităţi refulate.• Dacă şeful ne spune că nu suntem suficient de buni pentru postul pe care îl ocupăm, atunci vorbele lui nu sunt decât o reflectare a ceea ce noi înşine gândim în sinea noastră despre noi.• Dacă ne îmbolnăvim, este bine de ştiut că, pentru kahuna, trupul este o casă pentru gânduri: cauza îmbolnăvirii rezidă în negativitatea unui gând, într-o eroare de judecată.

“Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată”, declară cu umor dr.Len. “Te pot omorî, asta-i tot.” În viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei grădini, iargândurile asemeni unor seminţe. Ele încolţesc şi dau roade. Trebuie să avem grijă ce gânduri plantăm în mintea noastră, căci, inevitabil, vom culege ceea ce am semănat. Vestea bună este că orice stres, dezechilibru sau boală pot fi corectate lucrând asupra ta. Nu este nevoie să cauţi răspunsuri sau ajutor în afara ta. Şi nimeni nu îţi poate oferi informaţii mai relevante decât cele pe care le poţi obţine singur căutând în tine însuţi, susţine Morrnah Simeona. Pentru kahuna, circumstanţele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de conştiinţă. Starea de sănătate sau de boală, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau eşecul nostru ori al celor din jurul nostru reflectă nivelul de conştiinţă la care am ajuns.Daca nivelul nostru de conştiinţă se modifică, circumstanţele exterioare se schimbă rapid, iar nivelul de conştiinţă poate creşte semnificativ dacă ne asumăm responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în viaţa noastră, pentru tot ce se întâmplă în jurul nostru.Vindecarea ori schimbarea începe cu asumarea responsabilităţii. Ce înseamnă să ne asumăm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se întâmplă în viaţa noastră? “Înseamnă să accepţi faptul că tu însuţi, nimeni altcineva, eşti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le trăieşti”, afirmă dr. Len, conştient că declaraţia să poate fi şocantă sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.

De când ne aflăm aici?

Cea mai mare parte a  oraşelor antice au fost descoperite în ultimii 130de ani, majoritatea chiar foarte recent. Pe parcursul săpăturilor arheologice s-au extras din adâncime mii de tăbliţe cilindrice din argilă, care conţin mărturia în detaliu a mii de ani de istorie a Sumerului şi a întregului Pământ. Scrierea Sumerului este numită cuneiformă. Mulţi cunoscători ai scrierii cuneiforme pe măsură ce traduceau aceste lucrări, schimbau viziunea noastrã asupra lumii, asupra aceea ce credem a fi adevãrul, tot aşa precum cercetarea lui John Anthony West în legătură cu Sfinxul influenţeazã întreaga gândire modernă asupra istoriei umane. Arhivele sumeriene sunt cele mai vechi înregistrări scrise, cunoscute, de pe planetă, de 5.800 de ani vechime, dar descriu evenimente care au avut loc cu milioane de ani în urmă. Chiar descriu amănunţit lucruri întâmplate cu peste 450.000 de ani în urmã. Ceea ce se cunoaşte în prezent (fie că ne raportăm la cunoaşterea ştiinţificã, fie la învăţăturile lui Thoth), este că rasa umană este veche de aproximativ 200.000 de ani.

Noi suntem aici de aproximativ 200.000 de ani, dar au existat forme de civilizaţie pe Pământ mult timp înaintea acestui ciclu cunoscut de noi, şi mult timp înainte de Nefilimi. Aceştia erau mult mai avansaţi decât Nefilimii sau decât orice am cunoscut noi de atunci încoace. Au dispãrut fără a lăsa nici o urmă. Acesta este trecutulplanetei noastre. Într-un fel, aceasta constituie o parte din ceea ce suntem noi astăzi. În fiecare din noi există o componentă care păstrează memorate aceste informaţii. În mod uzual, noi acordăm mai multă credibilitate celor mai vechi mărturii legate de un anumit eveniment istoric, deoarece considerăm că acestea se află în legătura temporală cea mai strânsă cu acesta, decât unui scrib care reproduce ulterior istorisirea, fiind disociat de evenimentul propriu-zis. Scrierile cuneiforme sunt mărturiile cele mai vechi de care dispunem, exceptând poate limbajul geometriei sacre care precede hieroglifica egipteană. Vechii sumerieni ne povestescdespre o istorie dificil de crezut, deoarece suntem puternic ancoraţi în convingerile noastre actuale că ceea ce ştim despre trecut este corect. Poveştile sunt atât de incredibile, încât până şi specialiştilor le este dificil sã le accepte, chiar dacă înţeleg că acesta nu poate fi decât adevãrul. Aceastaeste cea mai veche sursă de informaţii! Dacă informaţiile nu ar fi fost atât de incredibile, de mult timp am fi acceptat aceste fapte la adevărata lor valoare, tocmai deoarece provin dintr-o sursă incontestabilă, atât de veche.

Cum vă explicaţi că ei aveau cunoştinţe atât de vaste legate de natura care, din punctul nostru de vedere istoric, ar fi fost imposibil să fie cunoscute în acele vremuri? Să luăm spre exemplu cunoştinţele Dogonilor despre sistemele planetare privite din spaţiu, dar şi ale sumerienilor. Sumerienii, cea mai veche cultură cunoscută a lumii, manifestată cu 3.800 de ani înainte de Cristos, ştiau exact cum arată sistemul nostru solar privit din spaţiu. Aveau cunoştinţe vaste despre

toate planetele din cosmos. La fel ca în desenele Dogonilor descoperite pe pereţii peşterilor, sumerienii reprezentau dimensiunile relative ale diverselor planete şi le descriau în detaliu– cum arată, apa de pe suprafaţa lor, culoarea norilor -, ca şi cum s-ar deplasa efectiv printre ele în spaţiu. Aceste experienţe erau descrise cu 3.800 de ani înainte de Cristos. Sumerienii erau familiarizaţi cu fenomenul precesiei echinocţiale încă de la începuturile civilizaţiei lor. Ei ştiau că Pământul prezintă o înclinaţie cu 23° a axei faţă de planul orbitei sale în jurul Soarelui şi că execută un ciclu complet de rotaţie în aproximativ 25,920 de ani. Aceasta este, desigur, o mare încercare de înţelegere pentru un istoric, mai ales dacă are înclinaţii ştiinţifice şi a învăţat că este nevoie de 2160 de ani de observaţie neîntreruptă a cerului nopţii, ca să afli că la acest interval de timp Pãmântul îşi schimbă înclinarea în mişcarea sa de revoluţie.

Legile KYBALION-ULUI

Există pe deasupra tuturor o filozofie eternă universală, ale cărei principii pure viciază cu cât se depărtează de sursă în mijlocul pasiunilor umane. Însă principiul rămâne pur cu tot lutul care îl acoperă şi îl împovărează. Înţelepţii îl pot regăsi peste tot şi mereu identic cu el însuşi, sub numeroase forme. De acest principiu neschimbabil se ocupă Kzbalin. El este chiar izvorul întregii filozofii hermetice.

Vocea Stăpânului Stăpânilor, primul faraon al Egiptului, a lui Hermes Trimegistul, profera odata în plus secretul Eternei Înţelepciuni care a răsunat într-o sută de secole. Legile supreme care prezidează la manifestarea lumilor şi a noastră, sunt expuse cu cea mai amre simplitate. Legile vieţii sunt mai importante decât materia vieţii, pentru că noi cunoscând pe primele, dominăm secunda.

Kybalion ne învaţă: „ sub paşii Maestrului, urechile celor pregătiţi să înţeleagă doctrina au să se deschidă mari…”, sau „ când urechile elevului sunt gata să înţeleagă, atunci vin buzele pentru a le umple de înţelepciune”.

Principiile adevărului sunt în număr de şapte. Acela care le cunoaşte şi le înţelege, posedă cheia magică care va deschide toate porţile Templului. Cele şapte principii hermetice pe care se bazează întreaga filozofie hermetică, sunt:

  

LEGEA MENTALISMULUI – totul este Spirit; Universul este mental;

LEGEA CORESPONDENŢEI – tot ceea ce compune Universul se regăseşte în toate componentele sale; ceea ce este sus este ca şi ceea ce este şi jos şi invers;

LEGEA VIBRAŢIEI – nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează;

LEGEA POLARITĂŢII – orice lucru are doi poli; totul are două extreme; unde este binele este şi răul;

LEGEA RITMULUI – totul se scurge înăuntru sau în afară; oscilaţia la dreapta este asemănătoare cu oscilaţia la stânga; ritmul este constant;

LEGEA CAUZEI ŞI EFECTULUI (KARMA) – orice Cauză are Efectul său; orice Efect are Cauza sa;

LEGEA GENULUI – totul are principiile sale – masculin şi feminin;

Cod de etică amerindiană

 

 1. Pământul este Mama noastră; ai grijă de El;

 2. Onorează toate relaţiile;

 3. Deschide inima şi sufletul către Marele Spirit;

 4. Toată viaţa este sacră; tratează orice fiinţă cu respect;

 5. Ia de la Pământ ce este necesar şi nimic altceva;

 6. Fă tot ce trebuie pentru binele tuturor;

 7. Mulţumeşte în permanenţă Marelui Spirit;

 8. Spune adevărul şi numai de bine despre alţii;

 9. Urmează ritmul naturii; trezeşte-te şi culcă-te odată cu Soarele;

10. Bucură-te de călătoria vieţii, dar nu lăsa urme.

Mandale de lumină

Mandalele de lumină sunt modele geometrice de rezonanţă care crează o punte între lumile văzute şi cele nevăzute. Ele se regăsesc în întreaga creaţie, până la cel mai mic atom. Limbajul acestor geometrii sacre îl constituie lumina, din care totul s-a născut; iar lumina constituie informaţie. În marea invocaţie dăruită de marii maeştrii ai lumii se spune: “Din izvorul de lumină al gândului divin pogoară-se lumina în gândul omului, facă-se lumnină pe pământ.” Aceasta înseamnă că, originea a tot ceea ce există este lumina albă pură, din ea se revarsă gândurile creatiei pe raze de culorile curcubeului, în forma spiralei, pentru a se manifesta în lumea vizibilă. Pentru toate acestea, cosmosul are un limbaj propriu: numere, forme, culori şi sunete, fiecare cu frecvenţa sa unică în rezonanţă cu toate. Mandalele de lumină constituie limbajul supremei inteligenţe, de o extraordinară frumuseţe şi armonie. Ele sunt holograme.

Gânditorul de la Hamangia

 

Statueta cunoscutăazi ca “Gânditorul de la Hamangia” aparţine unei populaţii din Dobrogea de acum aproape 8.000 de ani. Ea a fost descoperită în urmă cu 49 de ani de un colectiv de arheologi. 

 Micuţa reprezentare a unui barbat care stă pe scaun scund cu capul între mâini, se pare, cuprins de gânduri, a devenit repede un subiect de discuţii. “Gânditorului” i-au fost dedicate carţi, el făcând excepţie epocii căreia aparţine prin grija cu care a fost lucrat şi prin multitudinea de simboluri pe care le transmite. Perechea sa, reprezentarea unei femei care stă în fund, cu o atitudine aparent relaxată şi chiar visătoare, nu a facut decât să alimenteze şi mai mult discuţiile privind simbolistica statuetei “de la Hamangia”.În anul 2000, statueta “de la Hamangia” a fost desemnată, de către o comisie internaţională, să fie unul dintre cele 10 artefacte ale culturii pământene care ar trebui să ne reprezinte planeta. Respectiv, Gânditorul ar trebui să fie unul dintre simbolurile care să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întâlnire cu o civilizaţie extraterestră.

Ca vechime, “Gânditorul” precede Piramida lui Keops (a cărei construcţie a început, se pare, în prima jumătate a mileniului III î.e.n.).  Forma superioară a corpului bărbatului pare concepută după aceeaşi “regulă” (concepţie, viziune) după care a fost proeictată şi

Piramida lui Keops - pentru care egiptologii folosesc sintagma “geometrie sacră”. Practic, elementele superioare ale trupului “Gânditorului” reprezintă o mini-piramidă, sau, mergând până la capăt pe firul acestei idei, o “mini-piramidă a lui Keops”. 

Mandale de lumină

Mandalele de lumină ne oferă - prin energia lor - armonie pentru corp, minte şi spirit. Cu ajutorul lor ajungem în propriul nostru centru. Ele ne aduc liniştea interioară.

Mandala este un desen în formă de cerc, cunoscută în culturile străvechi şi utilizată pentru puterile sale, în special cele de vindecare. Ele se regăsesc pe pereţii, pardoselile şi ferestrele bisericilor, templelor, palatelor. Acestea reprezintă geometria sacră - limbajul cosmosului. Un ochi atent le va descoperi în diversele forme din natură.

Structura de bază a unei mandale dezvăluie:

Lotusul central - simbolizând centrul fiinţei noastre; Palatul celest - simbolizând fiinţa noastră spirituală; Porţile - prin care parcurgem Palatul celest spre centrul fiinţei noastre.

În unele culturi s-a păstrat până în prezent tradiţia desenării mandalelor în nisip, urmând a fi spălate de ape, spre a sugera caracterul trecător al aspectelor lumii materiale.

Mandalele calculate de mine se bazează pe matematica şirului lui Fibonacci. Leonardo Fibonacci, matematician italian din secolul al XIII-lea, cunoscut şi ca Leonardo din Pisa, a descoperit că tot ceea ce este viaţă pe această planetă evoluează după o secvenţă prestabilită, în formă de spirală. Această secvenţă, aparent simplă, se desfăşoară astfel:

1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144 etc.şi se bazează pe Numărul de Aur, reprezentând în realitate codul cosmic pentru planeta noastră, Pământ. Mandalele de lumină, bazate pe codul lui Fibonacci, alcătuiesc, prin formele lor geometrice, limbajul Luminii, funcţionând ca transmiţători de informaţie. Noi înşine fiind purtători ai codului cosmic (noi suntem microcosmos în macrocosmos), mandalele activează acest cod spiritual în ADN-ul nostru, care constituie moştenirea noastră ancestrală.

Mandalele ne ajută să ne regăsim adevăratul sine. Energiile lor armonizează corpurile noastre energetice, cu efecte benefice asupra corpului nostru fizic. Mandalele constituie puntea de legătură între planurile dimensionale superioare, de substanţă rafinată, şi corpurile tridimensionale.

Folosirea mandalelor este relativ simplă. Prin simpla privire a structurilor cristaline colorate, în creier se creează interconexiuni ale celor două emisfere şi omul îşi percepe propriul său centru. Creierul recunoaşte vibraţia culorilor şi activează conexiunile de lumină care învăluie cromozomii. Astfel pot fi dizolvate blocaje ale corpului eteric, permiţând din nou curgerea nestingherită a energiei vitale.

O altă metodă de a lucra cu mandalele constă în a le calcula şi desena singuri. Este o activitate meditativă şi relaxantă însă, mai important, contribuie la dezvoltarea creativităţii şi a percepţiei conştiente. Între timp, s-au format în multe locuri din Germania, Austria, Elveţia, Italia, Rusia grupuri care se întâlnesc cu regularitate şi desenează şi discută împreună despre experienţele şi trăirile lor. Desenarea mandalelor a fost introdusă şi în unele şcoli, unde învăţătorii vorbesc despre experienţe deosebit de pozitive, copiii fiind mult mai liniştiţi, iar puterea lor de concentrare creşte.

Desenarea mandalelor este o metodă simplă, care are ca scop legarea punctelor între ele, formând astfel o matrice. Nu sunt necesare cunoştinţe de desen sau pictură. Fiecare poate da frâu liber creativităţii proprii. Desenul este o plăcere şi o relaxare pentru corp, suflet şi spirit. Problemele şi blocajele se dizolvă aproape de la sine, permiţând astfel răspândirea păcii, liniştii şi armoniei în interiorul fiinţei noastre.

Doresc să menţionez că tot mai mulţi medici şi practicanţi ai medicinii alternative sunt intersaţi de lucrul cu mandalele de lumină şi le folosesc în

practica lor terapeutică. În timpul lucrului cu mandalele se pot declanşa procese de vindecare care pot avea efecte neplăcute în corp. De aceea este recomandabil să se lucreze cu atenţie şi deplină responsabilitate cu vibraţiile de înaltă frecvenţă ale acestor mandale.

În încheiere, încă o atenţionare: dacă se desenează în mod repetat aceeaşi mandală (este permisă copierea acestora pentru uz propriu), puteţi descoperi mereu modele noi.

Creaţia este atotcuprinzătoare şi mereu vie. Ea îşi schimbă mereu formele şi culorile. Fiecare mandală constituie expresia sufletului nostru şi nu ar trebui interpretată niciodată de altcineva. Doar acela care desenează mandala poate înţelege ce informaţii doreşte să aducă sufletul în conştiinţă. Ajunge să vă deschideţi energiilor subtile şi să desenaţi în linişte, sau ascultând o muzică relaxantă, de meditaţie, în fundal.

Vă dorim multă bucurie şi relaxare!

Sărurile minerale-tisulare Schuessler

sau "Sărurile Vieţii", denumite astfel de Fondatorul Biochimiei, medicul din Oldenburg, Dr. Wilhelm Heinrich Schuessler (1821 - 1898)

În ziua de astăzi, tot mai mulţi medici, terapeuţi, homeopaţi, şi oameni de rând folosesc şi redescoperă această metodă de vindecare homeopată şi naturală, având un mare succes.

Sărurile Schuessler au fost considerare principala medicaţie în anii 1890 şi în timpul războaielor mondiale. Ele pot vindeca majoritatea bolilor vindecabile. în vremurile acelea, sărurile nu lipseau din casa oamenilor.

Voi încerca să vă prezint într-un mod cât mai simplu şi pe înţelesul tuturor, acest sistem de vindecare cunoscut şi utilizat de mult timp în Germania, Elveţia, Franţa, ... folosit de fapt, în Europa de Vest, şi în America.

Rezultatele sunt bine cunoscute şi pot fi obţinute uşor chiar şi de către oamenii fără studii specializate în domeniul biochimiei sau al medicinei.

Câteva cuvinte despre Dr. Schuessler

În urma studiilor medicinale absolvite la Paris, Giessen şi Praga, dr. Schuessler a lucrat ca medic practician în oraşul său natal Oldenburg, din nordul Germaniei. Mult timp a folosit medicina homeopată şi a fost un susţinător înflăcărat a învăţăturilor şi a terapiei homeopate ale Dr. Samuel Hahnemann, fondatorul Homeopatiei.

În decursul studiilor personale în domeniul chimiei şi al celulelor , dr. Schuessler a descoperit puterea deosebită de vindecare a sărurilor minerale. în timp ce în homeopatie se folosesc o sumedenie de produse diferite, el a reuşit performanţa unui sistem de vindecare cu doar douăsprezece săruri diferite.

Din 1872 Dr. Schuessler îşi concentrează toată munca doar asupra sărurilor minerale, cu care vindecă nenumăraţi oameni.

În 1874 a publicat lucrarea "Eine abgekuerzte Therapie, begruendet auf Histologie und Cellular-Pathologie". Cartea se vinde şi astăzi, ajungând la a 25-a ediţie.

În anul 1885 s-a fondat primul "club" al Biochimiei, prin intermediul căruia a fost popularizată metoda Schuessler şi astfel a ajuns în multe cămine, în mâinile oamenilor de rând.

Sărurile minerale nu sunt un medicament, ci un remediu homeopat, ele se administrează numai în doze homeopate, diluate şi potenţate în D6 sau D12.

Aceste săruri se pot combina cu orice alte medicamente sau remedii, deoarece ajung prin mucoasa gurii, direct în celule. Ele nu împiedică nici un fel de tratament medicamentos sau naturist, dimpotrivă, chiar îl susţine.

Sărurile minerale Schuessler sunt aşa numitele "unelte ale corpului". Imaginaţi-vă corpul vostru care doreşte să asimileze vitaminele, mineralele şi celelalte substanţe nutritive din mâncarea pe care o consumaţi, însă îi lipsesc "uneltele" ... din lipsa sărurilor necesare, corpul nu le poate asimila şi prelucra, sau nu se poate debarasa de toxinele care apar în timpul digestiei sau de toxinele aflate în exterior.

Acesta este rolul sărurilor în corp. Ele se regăsesc în corpul vostru exact în această combinaţie, de aceea corpul le asimilează foarte bine şi repede, însă din lipsă sau surplus, corpul nu mai poate reacţiona corespunzător.

Cauzele care pot declanşa deranjamente:

asimilarea şi distribuirea sărurilor

absorbţia mineralelor în intestine

eliminarea toxinelor din corp

alimentaţie săracă în minerale

alimentaţia fast-food

supraaciditatea corpului

stressul mental la locul de muncă, în familie, la şcoală etc.

efort fizic mărit

sport de performanţă

boli organice şi cronice

medicamente, diuretice, purgative

consum ridicat de narcotice, ţigări, alcool şi cafea.

Grupurile de săruri minerale Schuessler

Grup Sare minerală Acţiune asupra

Sulfaţi

Kalium sulfuricum

dezintioxicareNatrium sulfuricum

Calcium sulfuricum

Fosfaţi

Calcium phosphoricum

sistem nervos

Ferum phosphoricum

Kalium phosphoricum

Magnesim phosphoricum

Natrium phosphoricum

CloraţiKalium chloratum

mucoase,conţinut acido-bazic

Natrium chloratum

Fluoride Calcium fluoratum mineralizare

Silicea Silicea colagen şi ţesuturi

Cele douăsprezece săruri minerale de bază

Calcium fluoratum D12 ; CaF2

(Fluorură de calciu)Organe cu necesar mărit: - creier, inimă, ochi, plămâni, ficat, rinichi, sânge, dinţi, sistemul osos, fibre elastice, piele, sistemul muscular şi tendoane. 

Calcium phosphoricum D6; CaHPO x 2H2O(Fosfat de calciu)Organe cu necesar mărit: sistemul osos interior, ficat, glanda tiroidă, toate glandele cu secreţie şi toate celulele corpului. 

Ferum phpsphoricum D6/D12; FePO4 x 4H2O(Fosfat de fier)Organe cu necesar mărit: creier, inimă, sânge, sistemul muscular, ficat, sistemul endocrin, glande şi intestine. 

Kalium chloratum D6; KCI(Clorură de potasiu)Organe cu necesar mărit: creier, sistem nervos, sistem muscular, plămâni, bronhii, mucoase şi majoritatea celulelor. 

Kalium phosphoricum D6; KH2PO4

(Fosfat de potasiu)Organe cu necesar mărit: creier, sistemul nervos, inimă, sistemul muscular şi sânge. 

Kalium sulfuricum D6; K2SO4

(Sulfat de potasiu)Organe cu necesar mărit: piele, mucoase şi toate celulele care transformă oxigenul. 

Magnezium phosphoricum D6; MgHPO4 x 3H2O(Fosfat de magneziu)Organe cu necesar mărit: creier, măduvă, inimă, intestine, ficat, plamâni, pancreas, splină, tiroidă, sistemul nervos şi muscular.

Natrium chloratum D6; NaCl(Clorură de sodiu)Organe cu necesar mărit: lichidele din afara celulelor (extracelular), oase, cartilagii, stomac şi rinichi. 

Natrium phosphoricum D6; Na2HPO4x12H2O(Fosfat de sodiu)Organe cu necesar mărit: lichidul din celule (intracelular), sânge, sistemul muscular, sistemul nervos şi creier. 

Natrium sulfuricum D6 ; Na2SO4

(Sulfat de sodiu)Organe cu necesar mărit: în lichidele din organism. 

Silicea D12; H2SiO3

(Acidul silicic)Organe cu necesar mărit: ţesuturi, piele, mucoase, unghii, păr şi oase. 

Calcium sulfuricum; CaSo4 x 2H2O(Sulfat de calciu)Organe cu necesar mărit: ficat, fiere, inimă, creier, pancreas, sistemul muscular, ovare şi testicule. 

Detalii privind modul de administrare şi tratamentul aplicat, vor apărea în curând într-un manual de lucru prezentat de Gerhild Baloşan - terapeut în tratamente alternative.

Pentru toţi cei care doresc mai multe detalii, puteţi să o contactaţi direct pe Gerhild, care este printre puţinii terapeuţi, care are şi o viziune holistică asupra procesului de vindecare.

introducere

Am ales şi rezonat atât cu denumirea Floarea Vieţii cât şi cu simbolul ei, deoarece el reprezintă pentru noi o renaştere/transformare a fiinţei, creaţie şi manifestare, formă şi conţinut, înţelepciune şi cunoaştere, adevăr şi realitate.

Simbolul florii vieţii se regăseşte în multe din culturile din întreaga lume fie ele străvechi sau moderne - şi bineînţeles şi în România, mai ales în zona de nord a ţării – dar nu numai, în acest simbol se regăsesc toate elementele constitutive ale universului - pe care noi le numim "solide platonice".

La nivel subconştient, avem toată această cunoaştere, este uneori doar necesar un imbold, o informaţie, un cuvânt sa ne reamintim, ceea ce stim deja.