1 | P a g e

REVISTA-caleidoscop

a LICEULUI TEHNOLOGIC ,,ASTRA”, PITEŞTI Nr. 3

Adresă: Strada Nicolae Dobrin nr. 3, Pitești IUNIE 2016

Telefon:0248 251 824

SOLIDARI PENTRU EDUCAŢIE

FII ŞCOLAR, NU FI HOINAR!

PER ASPERA AD ASTRA

2 | P a g e

Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş

Nr. de înregistrare: 19/5.01.2016 Avizat,

Inspector Şcolar General,

Prof. Dumitru TUDOSOIU

Inspector activităţi extraşcolare,

Prof. Adrian HERNEST

1032/26.02.2016

COLECTIVUL DE REDACȚIE:

Coordonatori: consilier educativ, Prof. Ana-Maria DEMETER

Dir. prof. ing. Maria IONICĂ

Dir. adj., prof. Elena CIOBANU

Redactor șef: prof. Ana-Maria DEMETER

Redactori:

Prof. Viviana GRIGORE

Prof. Claudia TUDOR

DUMITRAȘCU Ionuț, clasa a IX-a P2

PETER Akos, clasa a IX-a P2

BRATU Ioana, clasa a XI-a A

PREDA Oana, clasa a XI-a A

Tehnoredactare și concept grafic: PETER Akos, clasa a IX-a P2

Corectură: prof. Ana-Maria DEMETER

Fotografii: PORNEALĂ Alexandru, clasa a X-a E

***Proverbe românești...

Din cele ce-ți scrie în carte, nu te duce mai departe.

3 | P a g e

Revista ,,Solidari pentru educaţie. Fii școlar, nu fi hoinar!” se înfiinţează din

necesitatea elevilor de a ,,redescoperi școala” ca educație, joc, seriozitate, atracție, timp util.

Mai mult ca oricând, astăzi, elevii sunt tentați să opteze pentru școala vieții, îndepărtându-se

de adevăratul sens al educației prin filtrul şcolii, ca instituție socială. Tocmai de aceea, titlul

revistei îndeamnă spre a fi solidari pentru educație, noi toți, profesori, elevi, părinți,

considerând că viața de școlar nu trebuie confundată cu ,,hoinărela” prin viață.

Elevii ne uimesc permanent prin elanul lor, prin inițiative, aspirații, după cum și prin

imprevizibilitate, reticență, comoditate, indiferență...Scopul revistei este, așadar, de a

promova talentul celor activi în viața de școlar și de a-i motiva pe ceilalți să nu-și irosească

timpul, ignorând aproape permanent, semnalele pozitive din partea școlii. Revista va

răspunde totodată nevoilor, dorințelor și așteptărilor elevilor, fiind o revistă caleidoscop, în

care se vor regăsi informații științifice, articole de specialitate semnate de cadre didactice,

dar mai ales inițiativele elevilor Liceului Tehnologic Astra (proiecte, concursuri, activități

amuzante, ,,perle” de evitat, acțiuni caritabile, creații literare etc.).

***Proverbe românești...

Vremea învață pe aceia ce n-au dascăl.

4 | P a g e

Din cuprins:

Profesorul-al treilea părinte…………………………………………………………….…….......pag. 5

Nu creștem copii, creștem elevi! …………………………………………………..………...…..pag. 5

Metoda R.A.I. – o metodă modernă de evaluare a elevilor .........………………….……...……..pag. 9

Efectele poluării radioactive ..........................................................................................................pag 10

40 de combinații de taste care fac economie de timp ...………………………………….…...….pag. 12

Creativitate… ………………………………………………………………………….....….…...pag. 14

Cărțile care ne marchează adolescența…………....………………………………………...…....pag. 18

Perle de “cultură”.................................……………………………………………………...……pag. 19

Despre neamul românesc- Scrisoarea lui Caragiale către Vlahuță………………………...….….pag. 21

Pagina etnografică- Despre Galeș…din Mărginime și din Argeș……………………….…..…...pag. 22

Antioxidanții...................................................................................................................................pag. 24

***Proverbe românești...

Omul în copilarie, lesne învață orice să fie.

5 | P a g e

Singurătatea

profesorului român:de la

autoritatea pierdută în

clasă la locul pierdut în

lume. AL TREILEA

PĂRINTE

„Cu ani în urmă, când

profesorul intra în clasă cu

catalogul sub braț, copiii amuțeau. Chit că nu îl

respectau și nu îl ascultau, în realitate, era vorba despre

liniștea și autoritatea formală. Profesorul român nu mai are

autoritate formală și asta ar

necăji și ar stresa pe oricine”.

Cea care vorbește este Oana Moraru, fondatoarea

școlii private Helikon din

Călărași și creatoarea platformei Vocea Părinților. Autoritatea formală despre

care ea vorbește, decenii de-a rândul unul dintre punctele de

sprijin ale întregului corp

profesoral, a început, cu ani în

urmă, să se clatine. Și, pe lângă autoritatea formală,

profesorii și-au pierdut, puțin

câte puțin, și statutul în societate: decăderea se reflectă

și în salariile mici, multe aflate în jurul sumei de 1.000 de lei

pe lună pentru un debutant.

Adică la nivelul salariului

minim pe economie. Iar

acestea - autoritatea pierdută și statutul pierdut - sunt doar

două dintre sursele nefericirii

multor dascăli. Relația dificilă

cu părinții, programa încărcată, lipsa resurselor

educaționale de calitate,

birocrația și numărul mare de hârtii pe care cadrele didactice

trebuie să le scrie în triplu

exemplar sunt alte poveri

pentru profesori.

Blogger, Raluca ION

Nu creștem copii,

creștem elevi!

adev.ro/o4vvdv

-interviu cu Acad. Prof. dr

Solomon Marcus

„Matematica s-o fi

scriind cu cifre/ dar poezia nu

se scrie cu cuvinte./

Cucurigu!“, astfel se încheie

poezia „Matematica poetică“

dedicată de Nichita Stănescu

lui Solomon Marcus. Acestea

sunt reperele care îl definesc

cel mai bine pe Solomon

Marcus. Un matematician

îndrăgostit iremediabil de

poezie, de teatru şi de umor.

Toate sunt spectacol, nimic nu

e deşertăciune.

Weekend Adevărul: Domnule Solomon Marcus,

încă din copilărie v-a pasionat

matematica?

Solomon Marcus: Nu,

nici gând. Abia mult mai

târziu, după terminarea

liceului. Toată adolescenţa, am

fost îndrăgostit de poezie, de

teatru şi de filosofie.

WA: Ce autori vă

plăceau?

SM:Abia pe la 15 ani

ani, pot spune că l-am înţeles

pe Mihai Eminescu în

profunzimea lui, după ce am

citit poezia „Sara pe deal“.

Parcă descopeream o altă

limbă română. Din acel

moment, l-am numit pe

Eminescu co-autor al limbii

române. M-a pasionat şi „O

scrisoare pierdută“ a lui I. L.

Caragiale, dar nu o înţelegeam

pe deplin, că eram prea tânăr

ca să înţeleg viaţa politică. Mă

captiva modul în care

personajele lui Caragiale

deformau limba română. Tot în

acea vreme, îl citeam pe Tudor

Arghezi. M-a cutremurat, de

pildă, poezia... Nu-i mai ştiu

numele, dar cunosc versurile:

„Dragii mei, o să mă joc odată/

Cu voi, de-a ceva ciudat./ Nu

ştiu când o să fie asta, tată,/

Dar, hotărât, o să ne jucăm

odată,/ Odată, poate, după

scăpătat./ E un joc viclean de

bătrâni/ Cu copii, ca voi, cu

fetiţe ca tine,/ Joc de slugi şi

joc de stăpâni,/ Joc de păsări,

de flori, de câni,/ Şi fiecare îl

joacă bine./ Ne vom iubi,

negreşit, mereu / Strânşi

bucuroşi la masă,/ Subt

coviltirele lui Dumnezeu. /

Într-o zi piciorul va rămâne

greu,/ Mâna stângace, ochiul

sleit, limba scămoasă./ Jocul

începe încet, ca un vânt,/ Eu o

să râd şi o să tac,/ O să mă culc

la pământ./ O să stau fără

cuvânt,/ De pildă, lângă copac.

[…]” O cunoaşteţi?

WA: Acum, că ne-aţi

recitat-o dumneavoastră.

SM: Se numeşte „De-a

v-aţi ascunselea...”, mi-am

amintit. E o poezie despre

moarte.

WA: Şi de teatru cum

v-aţi apropiat? Voiaţi chiar să

deveniţi actor?

SM: În Bacău, oraşul

meu natal, nu exista teatru, dar

mai venea, din când în când, în

turneu, câte o trupă de la

Bucureşti. Într-o zi, am trecut

prin dreptul Căminului

Cultural. Am văzut că se

adunase lumea. Din

http://adev.ro/o4vvdv

6 | P a g e

curiozitate, am intrat şi eu pe

furiş în sală, că n-aveam bilet.

Era o trupă de amatori care

interpreta piesa „Omul care a

văzut moartea“, de Victor

Eftimiu. Habar n-aveam atunci

cine erau actorii sau ce piesă

era. Însă momentul acela a

fost pentru mine o mare

descoperire, care poate părea

acum naivă: că un om se poate

preface în aşa fel încât să

trăiască viaţa altui om.

Formidabil, domnule! De-

atunci, dorinţa mea supremă a

fost să devin actor. Timp de

zece ani, nu am scăpat niciun

spectacol. Iar înainte de a

merge la o piesă de teatru,

făceam rost de textul piesei şi

îl studiam.

WA: Dar aţi jucat

vreodată într-o piesă, măcar în

conjuncturi private? Am jucat

teatru, înainte să merg la

şcoală, dar chiar despre joacă e

vorba. Ne adunam toţi copiii

de pe stradă într-o magazie de

pe strada copilăriei mele,

Strada Iernii, şi jucam teatru.

Ne împărţeam între noi rolurile

şi fireşte că mai mult ne

schimonoseam. Eu mă ocupam

atunci şi de „Ziarul Străzii“,

eram singurul redactor. Scriam

– pentru că învăţasem deja

literele – despre teatru, despre

toate întâmplările din jocurile

copiilor, cine a câştigat la jocul

de castane, la alergări sau la

fotbal. Dădeam chiar şi premii.

Părinţii mei mă certau pentru

că vedeau că dispăreau din

casă diverse obiecte – nasturi,

capace de sticle –, pe care eu

le luam ca să le ofer

câştigătorilor.

WA:Tatăl

dumneavoastră şi-ar fi dorit

foarte mult să-i urmaţi meseria

de croitor. Aţi moştenit ceva

din dexteritatea sa? Vă învăţa

de mic să coaseţi nasturii la

cămaşă?

SM: Tatăl meu

ajunsese să fie un croitor foarte

apreciat în Bacău. Era un

artist! El ştia una şi bună.

„Există două meserii care te

fac om: inginer şi medic.

Restul sunt muritori de

foame!”. De aceea, a fost

foarte dezamăgit de mine.

Pentru că la activităţi care cer

manualitate, nu m-am priceput

niciodată. Când a aflat că

vreau să urmez Facultatea de

Matematică, timp de doi ani n-

a mai stat de vorbă cu mine. A

rupt relaţiile complet. Mi-l

dădea mereu ca exemplu pe un

profesor de matematică din

Bacău, domnul Glodaru, care

ajunsese într-un hal de mare

sărăcie. „Nu m-ai ascultat, ai

să ajungi ca ăsta!”.

WA: Dar erau înstăriţi

părinţii dumneavoastră? Iniţial,

tata avusese o oarecare stare

financiară, cumpărase o casă

pentru familia noastră, dar, în

urma crizei din anii ‘30, am

sărăcit rapid. Prin ‘42, o

duceam foarte greu. Atunci a

trebuit să mă gândesc,

împreună cu fraţii mei mai

mari, cum să contribuim la

întreţinerea familiei. Aşa am

început, pe la 16-17 ani, să dau

meditaţii elevilor mai mici. Ţin

minte că îl meditam pe

băieţelul unui fabricant de

mezeluri care nu mă plătea cu

bani, dar îmi aducea câte un

pachet de produse ale fabricii,

de care eram foarte încântat.

Am continuat să ofer meditaţii

pe toată perioada studenţiei

mele, din toamna anului 1944

până în 1949. Aproape că nu

mai rămăsese cartier în

Bucureşti unde să nu fi avut

meditaţii. Erau ani de sărăcie

şi trebuia să mă întreţin. Eram

mereu înfometat!

Până la vârsta de 20 de ani, eu

n-am avut niciodată hainele

mele. Le purtam pe cele

rămase de la fraţii mei mai

mari.

În clasa a II-a de gimnaziu, ne-

a zis unul dintre profesori,

domnul Săndulache, să scriem

sincer, fără teamă că ni s-ar

putea întâmpla ceva, ce

credem despre profesorii

noştri. Şi eu m-am apucat să

scriu că ,,Zilele astea, am auzit

că profesorul Alexandru

Şendrea de română a luat nota

2 la examenul de capacitate

pentru profesori”.

Săpămâna următoare,

a venit profesorul Săndulache:

,,Măi, cineva dintre voi şi-a

permis să ofenseze un

profesor. Să se ridice în

picioare şi pedeapsa va fi mai

mica”. M-am ridicat imediat şi

i-am amintit că a zis să scriem

orice. ,,Ei, dar nu chiar aşa!”

L-a chemat pe tata la

discuţii şi m-au eliminat pentru

câteva săptămâni de la şcoală“,

povesteşte academicianul

Solomon Marcus.

WA: Cum v-aţi

apropiat până la urmă de

matematică? Aţi absolvit totuşi

liceul „Ferdinand I“ din Bacău,

cu profil uman...

SM: Am dat examenul

de Bacalaureat, care a fost

foarte dificil. La limba

franceză, am primit un subiect

atât de greu, încât dacă îl dai

azi la licenţă universitară, te

reclamă! Suna aşa: să aducem

7 | P a g e

argumente pro şi contra ideii

că Charles Baudelaire e un

poet parnasian. În manual, nu

exista nicio legătură între

Baudelaire şi parnasianism

(n.r. – curent în poezie, apărut

în Franţa spre jumătatea

secolului al XIX-lea, care

cultivă virtuozitatea imaginii).

Trebuia să o inventeze elevul,

pe loc, în timpul examenului.

Rezultatul a fost, spre mirarea

mea, că din cei 156 de

candidaţi, pe locul întâi era

Marcus Solomon.

WA: De ce v-a uimit?

Nu eraţi printre elevii eminenţi

din clasă? Era o reuşită pentru

mine, pentru că, dacă vă uitaţi

pe dosul diplomei de absolvire,

unde sunt trecute notele de la

şcoală, o să vedeţi garnitura

unui elev mediocru. Nu a fost

o decizie să urmez Facultatea

de Matematică. A fost o

încercare. M-am plimbat pe

holurile facultăţilor din

Bucureşti să văd anunţurile

privind admiterile. La

matematică, am văzut lista cu

materiile ce urmau a fi

studiate. Nu înţelegeam nimic

din titluri, dar m-a vrăjit modul

în care sunau: „Analiză

infinitezimală“, „Aritmetică

transfinită“. Formidabil! Şi am

zis să încerc. În cel mai rău

caz, anul următor, mă mutam

la altă facultate. Am avut

norocul să constat că acolo

unde am încercat, acolo era

locul meu. Aşadar, s-au năruit

planurile de a deveni actor de

teatru. De fapt, la universitate,

mi-am dat seama m-am

apropiat de matematică cu

ochii literaturii şi teatrului şi,

pe urmă, am abordat

lingvistica prin prisma

matematicii. Toate minunile pe

care le-am trăit cu poezia se

regăsesc şi în matematică. N-

am jucat pe scenă, dar m-a

influenţat legătura dintre

matematică şi teatru. Am reuşit

chiar să înfiinţez şcoala

românească de teatrologie

matematică. Dar ce treabă are

teatrul cu matematica?

Gândiţi-vă, cuvântul

caracteristic matematicii este

„teoremă“. Ei bine, etimologia

cuvântului provine din limba

greacă şi înseamă „spectacol“.

Aşadar, la vechii greci,

teorema a apărut ca o formă de

spectacol. Iar spectacolul are o

definiţie alarmant de simplă:

tot ceea ce poate reţine şi

păstra atenţia publicului.

„Spectacolul“ e numitorul

comun în orice profesie – că

eşti preot, avocat, profesor sau

actor. Trebuie să ştii să reţii

atenţia. De aceea eşuează

şcoala, pentru că mai mulţi

oameni de catedră îi plictisesc

pe elevi, în loc să le captiveze

atenţia la ore, cu resursele pe

care le au la îndemână.

WA: Cum erau

cursurile cu profesorul

Solomon Marcus? Eraţi

exigent?

SM: Aici cred că ar

trebui să vă răspundă mai bine

studenţii. Am căutat mereu să

fiu în dialog cu ei, să ştiu ce îi

nemulţumeşte. Altfel, câtă

vreme mi se permitea – că nu

prea mă lăsau –, la examene, le

dădeam voie să folosească

orice resuse doreau. S-au

supărat de câteva ori cei de la

Minister pe mine, pentru că eu

făceam exact opusul a ceea ce

îi învăţau ceilalţi colegi de-ai

mei pe studenţi. Eu voiam doar

să le demontez iluzia că ceea

ce le era interzis era, de fapt,

salvarea.

WA: Aţi fost în

preajma multor matematicieni

renumiţi. I-aţi avut mentori pe

Grigore Moisil, pe Ion Barbu...

... pe Gheorghe Vrânceanu, pe

Simion Stoilow.

SM: Însă în afară de

mentorii cu care am avut

contact direct, mi-am

descoperit şi mentori în

creatori pe care nu i-am

cunoscut personal. De pildă,

unul dintre ei, pe care am

apucat să-l cunosc personal, e

Dimitrie Pompeiu. I-am studiat

opera, carte după carte, şi

astfel m-am descoperit pe

mine. Am zis că e bunicul meu

spiritual, dar el n-a aflat

niciodată. Totuşi, nu este

mentorul cel mai drag mie

. WA: Dar cine este?

Şi de ce?

SM: Mentor mi-a fost

un student de-al meu, Vasile

Ene. A murit, din păcate, la o

vârstă foarte fragedă, în 1998,

răpus de o boală. Vasile Ene,

care a fost discipolul meu,

căruia i-am coordonat lucrarea

de doctorat, a fost un fiu de

analfabeţi. N-avea nicio carte

în casă. Când era la şcoală, la

ora de matematică, l-a captivat

noţiunea de integrală. Asta i-a

atras lui atenţia. Şi când a

ajuns la Facultatea de

Matematică din Bucureşti, tot

problema cu integrala îl

bântuia. Din cauza asta, avea

note mici la multe examene.

Unul dintre profesori,

văzându-l, i-a zis: „Tu nu l-ai

avut profesor pe Marcus, dar

du-te la el, că el se ocupă de

oameni ca tine“. M-a abordat

într-o zi şi mi-a povestit

8 | P a g e

interesul său. Ca să vă daţi

seama în ce ignoranţă se afla,

venea la biblioteca facultăţii şi,

ca să caute cărţi despre

integralele care-l pasionau pe

el, se suia pe scara cea mai

înaltă şi lua absolut toate

cărţile de la stânga la dreapta,

începând cu raftul cel mai sus.

Le verifica pe toate ca să vadă

în care e vorba despre acele

integrale. În plus, n-avea deloc

ştiinţa redactării unui articol.

Simţea că avea capul năpădit

de idei şi scria articole pe care

le trimitea la reviste de

matematică. Însă redactarea

era imposibilă! Când a venit la

mine, i-am spus să mă caute a

doua zi. I-am adus o revistă

americană, pe care o primeam

regulat, „Real analysis

exchange“, în care se regăseau

exact tipul de probleme care-l

pasionau pe el. Din momentul

în care i-am pus în braţe

această revistă, viaţa lui s-a

schimbat complet. Era cu ochii

mereu în ea. Şi a ajuns atât de

puternic publicând în această

revistă că, în momentul în care

a murit, revista a publicat un

„In memoriam” despre el şi a

înfiinţat un fond special

„Vasile Ene” din care să se

finanţeze participarea tinerilor

români la toate manifestările

ştiinţiice internaţionale pe

tematica de care se ocupa el.

Eu nu mai cunosc un al doilea

exemplu de asfel de român.

Astfel că, de fieare dată când

susţin discursuri la Academie,

le închei spunând că Vasile

Ene este mentorul meu.

WA: Sunteţi foarte

activ. Participaţi la conferinţe,

chiar şi în străinătate, scrieţi

cărţi, la Academie sunteţi greu

de găsit. N-aţi obosit, nu vă

luaţi o vacanţă?

SM: Din păcate, pe

mine, ca pe mulţi romîni, m-a

prins libertatea după ’90. Abia

atunci am putut profita de

acest drept, de a călători. Şi ca

să mă bucur tot mai mult de el,

m-am pensionat de la

Universitatea din Bucureşti ca

să pot face faţă invitaţiilor

primite din străinătate. Dar

niciodată n-au fost ieşiri

turistice. De fapt, asta

însemna, pentru mine, vacanţa.

Toată viaţa eu n-am avut

noţiunea de weekend. Pentru

mine, zilele de sâmbătă şi

duminică au fost cele mai bune

zile de lucru. Verbul „a mă

distra” nu a existat în

vocabularul meu. Făceam şi

alte lucruri, dar nu ca

divertisment, ci dintr-o

necesitate intelectuală,

spirituală.

WA: Până când aţi

continuat să lucraţi cu copiii?

SM: Pot să spun că şi

acum o fac, pentru că şi acum

sunt în legătură, prin e-mail, cu

ei. Mulţi mă contactează. Pe

unii i-am cunoscut personal la

conferinţe, pe unde am fost să

le ţin un discurs. Se plâng că

trag toţi profesorii de ei. Toţi îi

cheamă la olimpiade, împinşi

şi de părinţi, desigur. Au toţi

pretenţia, părinţi şi profesori,

ca elevii să aibă nota maximă,

la toate materiile. O elevă mi-a

şi scris: ,,Uitaţi, eu sunt o elevă

de nota 10 pe linie şi veţi zice

că trebuie să fiu fericită, dar vă

spun că sunt nenorocită, pentru

că îmi dau seama că n-am

făcut nimic pentru sufletul

meu”. Acesta e potretul-robot

al elevului foarte bun de azi. Şi

asta pentru că mulţi profesori

trăiesc cu mentalitatea că

disciplina pe care ei o predau

este singura pe care trebuie să

o înveţe elevul. Or, elevul se

vede în situaţia de fiinţă

oprimată, trăisc o stare de

depresie, de stres. Pur şi

simplu, se îmbolnăveşte. E

important să ştie care sunt

metodele alternative de

învăţare, să vorbească cineva

cu ei, nu să primească

răspunsul: „Vă rog să nu mă

întrerupeţi că-mi pierd şirul

ideilor”.

WA: Mai scrieţi

probleme? Daţi-ne un

exemplu.

SM: De pildă, le-am

propus elevilor, problema

următoare. Gândiţi-vă la

cuvântul „punct“. V-aţi întâlnit

cu el şi în aritmetică, şi în

geometrie, şi în algebră. V-aţi

întâlnit cu el şi când aţi învăţat

ortografie, gramatică, şi în

literatură, în poezie. La

muzică! Sau la fizică –

„punctul material”. Până şi în

tot felul de vorbe ca „l-am pus

la punct”. Ei bine, i-am rugat

să se gândească la toate aceste

manifestări ale punctului şi să-

mi spună ce au în comun, dar

şi cum sunt diferite.

Prima reacţie a fost: „Dar noi

n-am făcut aşa ceva la

şcoală...“ (râde)

SURSA: Pagina de Facebook a

publicației Adevărul

Prof. Viviana GRIGORE

***Proverbe românești...

Respectă-ți dascălii, nu-i judeca!

9 | P a g e

Metoda R.A.I.- o metodă

modernă în evaluarea

elevilor

Reforma şcolii româneşti

este o reformă

multidimensională şi profundă

care angajează schimbări

solidare în toate

compartimentele sale majore:

structuri instituţionale,

curriculum, instruire, forarea

iniţială şi continuă a

personalului didactic şi, nu în

ultimul rând, la nivelul

concepţiei şi a practicii

evaluării. Metoda R.A.I.

vizează „stimularea şi

dezvoltarea capacităţilor

elevilor de a comunica (prin

întrebări şi răspunsuri) ceea ce

tocmai au învăţat.” (Oprea,

2006, 269). Denumirea acestei

metode provine de la asocierea

iniţialelor cuvintelor Răspunde

– Aruncă – Interoghează.

Poate fi utilizată în orice

moment al activităţii didactice,

în cadrul unei activităţi

frontale sau de grup. Un

demers evaluativ realizat prin

intermediul acestei metode

implică respectarea

următorilor paşi (în cazul unei

activităţi frontale):

- se precizează

conţinutul/tema supus/ă

evaluării;

- se oferă o minge uşoară

elevului desemnat să înceapă

activitatea;

- acesta formulează o

întrebare şi aruncă mingea

către un coleg care va preciza

răspunsul; la rândul său, acesta

va arunca mingea altui coleg,

adresându-i o nouă întrebare;

- elevul care nu va putea

oferi răspunsul corect la

întrebare va ieşi din „joc”,

răspunsul corect fiind

specificat de cel ce a formulat

întrebarea; acesta are dreptul

de a mai adresa o întrebare, iar

în cazul în care nici el nu

cunoaşte răspunsul corect, va

părăsi „jocul” în favoarea celui

căruia i-a adresat întrebarea;

- în „joc” vor rămâne numai

elevii care demonstrează că

deţin cunoştinţe solide în

legătură cu tema evaluată;

- la final, profesorul clarifică

eventualele probleme/întrebări

rămase fără răspuns.

Pe parcursul activităţii,

profesorul-observator

identifică eventualele carenţe

în pregătirea elevilor şi poate

adopta astfel deciziile necesare

pentru îmbunătăţirea

performanţelor acestora,

precum şi pentru optimizarea

procesului de predare-învăţare.

Această metodă alternativă

de evaluare poate fi utilizată în

cadrul oricărei discipline de

studiu, cadrul didactic

atenţionând însă elevii în ceea

ce priveşte necesitatea varierii

tipurilor de întrebări şi a

gradării lor ca dificultate. Pot

fi sugerate, de asemenea,

următoarele întrebări:

- Cum defineşti

conceptul...............................?

- Care sunt noţiunile cheie ale

temei.......................?

- Care sunt ideile centrale ale

temei…………...?

- Care este importanţa faptului

că..............................?

- Cum argumentezi faptul

că..................................?

- Care consideri că sunt

efectele.........................?

- Cum consideri că ar fi mai

avantajos: să.........sau să.........?

- Cum poţi aplica noţiunile

învăţate...................?

- Ce ţi s-a părut mai

interesant...........................?

- Ce relaţii poţi stabili între….

şi……..între…...? etc.

Avantajele metodei

R.A.I.:

este, în acelaşi timp, o

metodă eficientă de evaluare,

dar şi o metodă de învăţare

interactivă;

elementele de joc

asociate acestei metode

transformă demersul evaluativ

într-o activitate plăcută,

atractivă, stimulativă pentru

elevi;

nu implică sancţionarea

prin notă a performanţelor

elevilor, având rol constativ-

ameliorativ, ceea ce elimină

stările emoţionale intens

negative;

promovează

interevaluarea, interînvăţarea;

permite realizarea unui

feedback operativ;

contribuie la:

- formarea şi consolidarea

deprinderii de ascultare activă;

10 | P a g e

- formarea şidezvoltarea

capacităţii reflective;

- dezvoltarea

competenţelor de relaţionare;

- dezvoltarea

competenţelor de comunicare;

- formarea şi dezvoltarea

competenţelor de evaluare şi

autoevaluare;

- dezvoltarea capacităţii

argumentative etc. Dar

folosirea acestei metode

prezintă și dezavantaje.

Acestea sunt:

- consum mare de timp;

- răspunsuri incomplete sau

incorecte, în condiţiile în care

profesorul nu monitorizează cu

atenţie activitatea grupului;

- nonimplicarea unor elevi sau

etichetarea elevilor care au

nevoie de mai mult timp

pentru formularea

întrebărilor/răspunsurilor;

- marginalizarea sau

autoizolarea elevilor care

împărtăşesc anumite opinii;

- dezinteres, neseriozitate

manifestată de unii elevi;

- aparentă dezordine;

- apariţia unor conflicte între

elevi etc..

Prof. ȘTEFAN Mihaela

Efectele poluării

radioactive

Poluarea radioactivă

poate fi definită ca o creştere a

radiaţiilor, ca urmare a

utilizării de către om a

substanţelor radioactive.

Radioactivitatea este

fenomenul de emisie spontană

a unor radiaţii de către

nucleele unor atomi. Pentru

întâia oară radiaţiile au fost

puse în evidentă de savantul H.

Becquerel în 1896 care a

descoperit că uraniul emite în

mod natural raze. Ulterior soţii

Curie au studiat amănunţit

această problemă.

Pe atunci nu erau

cunoscute efectele cancerigene

ale radiaţiilor. Marie Curie,

care s-a expus o perioadă

îndelungată în timpul

cercetărilor sale surselor

radioactive, a murit în anul

1934 de leucemie. La fel şi

fiica ei a murit de leucemie.

Experienţele nucleare

efectuate în unele zone ale

Terrei, deşeuri radioactive

depozitate, precum şi

emanaţiile de la centrale

nucleare unde s-au produs

accidente (cum este cea de la

Cernobâl-Ucraina) sunt un

foarte mare pericol pentru

viaţa oamenilor şi animalelor.

Cei mai periculoşi

radionuclizi sunt cei de viaţă

lungă emişi de reactoarele

nucleare: stronţiul 90 rezistă 28

de ani, iar cesiul 137 chiar

jumătate de secol. Aceste

elemente radioactive ucigaşe

se concentrează în sol, de unde

trec uşor la plante şi animale.

De pildă, în zonele nordice ale

Europei şi Americii, acolo

unde s-au făcut experienţe

nucleare, lichenii depozitează

cesiu radioactiv, iar renii, care

se hrănesc cu licheni,

depozitează la rândul lor

izotopi. Consumând carne de

ren, laponii s-au încărcat cu

izotopi radioactivi de zeci de

ori mai mult decât alte

populaţii nordice, care n-au

fost contaminate nuclear.

Radiaţiile au efecte şi

utilizări foarte diverse. Ele

pot fi folosite în diagnoza şi

tratarea unor boli dar în doze

ridicate efectele radiaţiilor sunt

negative asupra organismului.

Efectele poluării

radioactive :

Din punctul de vedere al

modului de acţiune al

radiaţiilor, poluarea poate fi de

două categorii:

11 | P a g e

1- Poluare radioactivă directă, atunci când omul

inhalează aerul poluat. Acest

tip este provocat fie datorită

accidentelor de la reactorii

nucleari sau uzinele atomo-

electrice, fie printr-un război

atomic. Se cunosc, până în

prezent, aproximativ 170 de

accidente nucleare serioase,

dintre care cel de la Cernobâl

este mai cunoscut şi mai

apropiat de noi. Un real pericol

îl constituie centrala atomo-

electrică de la Koslodui,

Bulgaria.

2- Poluare radioactivă

indirectă – începe prin

căderile radioactive din

atmosferă şi depunerea lor pe

sol, pe culturile agricole etc.

Aceste depuneri se

concentrează în lungul

lanţurilor trofice, după

următorul traseu: aer sol,

culturi, ierburi şi

apeanimaleom.

Algele concentrează de

1000 de ori mai multe

substanţe radioactive decât se

află în apă, fitoplanctonul de

5000 de ori, iar animalele

acvatice le concentrează şi mai

mult. Plantele terestre le

concentrează mai ales în

frunze şi tulpini, de aici

pericolul pentru ierbivore, care

le concentrează şi mai mult,

laptele fiind cel care

vehiculează masiv aceste

radiaţii. Moluştele bivalve de

apă dulce concentrează de 100

de ori mai mult iod radioactiv

faţă de concentraţia din apă.

Peştii dulcicoli, care se află în

verigile superioare ale

lanţurilor trofice, sunt de

20.000-30.000 de ori mai

radioactivi decât apa în care

trăiesc.

Iradierile experimentale au

arătat că numeroase specii

vegetale şi animale prezintă o

mare variabilitate a rezistenţei

lor faţă de doza letală,

organismele cele mai

rezistente fiind bacteriile, iar

cele mai puţin rezistente,

mamiferele superioare,

inclusiv omul.

Radiosensibilitatea variază cu

vârsta indivizilor, organismele

tinere şi embrionii fiind mult

mai sensibile. De asemenea,

expunerea cronică la radiaţii

reduce longevitatea indivizilor,

precum şi diminuarea

coeficientului de creştere

naturală.

Efectele fiziologice ale

radiaţiei asupra omului se

manifestă prin diverse

tulburări:

- radiodermite;

-leziuni oculare cu opacifierea

cristalinului;

-sterilitate temporară sau

definitiva, în funcţie de doză;

-iradierea în primele trei luni

de sarcină duce la malformaţii

congenitale, retardare mintală

severă;

-cancer: leucemie, cancer

tiroidian, mamar, pulmonar

etc.

Prin contaminarea

radioactivă a mediului are loc

pătrunderea substanţelor

radioactive în organismele

vegetale, animale şi umane,

producându-se un fenomen de

iradiere internă, datorită

prezenţei unor izotopi

radioactivi (I131, Sr90, Cs137).

Radiaţiile afectează

materialul biologic în mod

variat, însă efectul cel mai

critic este cel la nivelul

informaţiei genetice, adică la

nivelul ADN-ului. În mod

natural, o parte din leziunile

ADN-ului sunt reparate cu

ajutorul unui echipament

enzimatic complex din celula

vie. Este vorba despre aşa-

numitul “proces reparator al

ADN-ului”. O altă parte a

leziunilor provoacă modificări

în structura şi numărul

cromozomilor din celulă,

precum şi a genelor, astfel că

celula vie suferă mutaţii sau, în

cazul unor doze mari de

iradiere, efectul acestora poate

fi letal.

Leziunile la nivelul

ADN-ului, provocate de

radiaţiile ionizante, au ca efect

transformarea

protooncogenelor în oncogene,

fapt ce determină apariţia de

cancere. Inducţia de cancere

este primul efect somatic

tardiv al radiaţiilor.

Important este faptul că

nu există doze-limită sub care

radiaţiile sunt total inofensive.

Există numai doze de risc

redus.

Surse:

https://www.bing.com/images/

search?q=poluarea+radioactiva

http://documents.tips/documen

ts/poluarea-radioactiva

Prof. Claudia TUDOR

https://www.bing.com/images/search?q=poluarea+radioactivahttps://www.bing.com/images/search?q=poluarea+radioactivahttp://documents.tips/documents/poluarea-radioactivahttp://documents.tips/documents/poluarea-radioactiva

12 | P a g e

40 DE COMBINAȚII

DE TASTE CARE FAC

ECONOMIE DE TIMP

Petrecem, ca să nu

zicem pierdem, extrem de mult

timp în faţa computerului.

Foarte mulţi dintre noi o fac.

Indiferent dacă scopul acestei

activităţi este legat de locul de

muncă sau ţine de o metodă

plăcută de petrecere a timpului

liber, PC-ul este inevitabil.

Scriem emailuri, redactăm

documente, postăm pe

Facebook, Twitter, Pinterest şi

orice altă reţea socială este la

modă. Întâmplarea face că,

deşi viteza la tastare este destul

de importantă pentru sporirea

eficienţei, la fel de importante

sunt câteva combinaţii de taste

general valabile care vă ajută

la editarea textelor.

http://playtech.ro/2016/

studiu-ciudat-cuvintele-scrise-

cu-dreapta-la-tastatura-te-fac-

fericit/

Nici măcar nu contează

dacă lucraţi la un proiect

în Microsoft Word, dacă luaţi

notiţe în Wordpad sau scrieţi

un email în Google Chrome.

Întregul sistem de operare

Windows are în spate, printre

multe altele, nişte combinaţii

de taste care ,,merg” în orice

fereastră. Este adevărat că în

Word, multe dintre ele, le

vedeţi trecute prin meniuri.

Mulţi nu ştiu însă că

aplicabilitatea lor nu este în

nici un fel ancorată în

programul de editare text al

celor de la Microsoft. În plus,

dacă în timp reuşiţi să le

adoptaţi şi utilizarea lor să vă

vină natural, vă veţi simţi

semnificativ mai eficienţi.

Indiferent dacă vreţi să

selectaţi, să copiaţi sau să

stergeţi rapid un cuvânt sau un

paragraf, este de zece ori mai

eficient să apăsaţi pe două sau

trei taste decât să bâjbâiţi cu

mouse-ul sau cu degetul pe

touchpad. Există şanse ca

unele dintre scurtăturile de mai

jos să nu funcţioneze în toate

aplicaţiile. În schimb, cele mai

multe dintre ele vă vor ajuta

enorm în majoritatea

programelor pe care le folosiţi

şi în care introduceţi câteva

linii de text.

http://playtech.ro/wp-

content/uploads/2014/03/Top-

40-scurtaturi-din-taste-editor-

text-ms-word2.jpg

Nu mai este de mult

timp o surpriză faptul că puteţi

naviga printr-un text folosind

tastele direcţionale. Mulţi nu

ştiu însă că adăugarea tastei

CTRL într-o combinaţie cu

câteva taste comune vă conferă

rezultate complet diferite.

CTRL + Săgeata la stânga –

mută cursorul la începutul

cuvântului anterior

CTRL + Săgeata la dreapta –

mută cursorul la începutul

cuvântului următor

CTRL + Delelte – şterge

următorul cuvânt

CTRL + Săgeata în sus – Mută

cursorul la începutul

paragrafului

CTRL + Săgeată în jos – Mută

cursorul la sfârşitul

paragrafului

Toate aceste combinaţii

funcţionează şi pe Mac OS X,

cu menţiunea că tasta CTRL

trebuie înlocuită cu Option.

Home – mută cursorul la

începtului rândului curent

End – mută cursorul la

sfârştiul rândului curent

CTRL + Home – mută

cursorul la începutul

documentului

CTRL + End – mută cursorul

la sfârştiul documentului

Page up – mută cursorul mai

sus cu o pagină sau cadru cu

conţinut vizibil

Page down – mută cursorul

mai jos cu o pagină sau cadru

cu conţinut vizibil

Sintetizând, prin

apăsarea tastei Shift în

combinaţie cu tastele şi

combinaţiile de mai sus

selectaţi anumite bucăţi de

text.

Shift + Săgeată la stânga sau

săgeată la dreapta – selectează

câte un caracter în stânga sau

dreapta cursorului

Shift + Săgeată în sus sau

săgeată în jos – selectează câte

un rând de text în sus sau în

jos

Shift + CTRL + săgeată la

stânga sau săgeată la dreapta –

selectează câte un cuvânt în

partea stânga sau dreapta la

fiecare apăsare a săgeţii

aferente sensului.

Shift + CTRL + săgeată în sus

sau săgeată în jos – selectează

câte un paragraf deasupra sau

sub cursor

http://playtech.ro/2016/studiu-ciudat-cuvintele-scrise-cu-dreapta-la-tastatura-te-fac-fericit/http://playtech.ro/2016/studiu-ciudat-cuvintele-scrise-cu-dreapta-la-tastatura-te-fac-fericit/http://playtech.ro/2016/studiu-ciudat-cuvintele-scrise-cu-dreapta-la-tastatura-te-fac-fericit/http://playtech.ro/2016/studiu-ciudat-cuvintele-scrise-cu-dreapta-la-tastatura-te-fac-fericit/http://playtech.ro/2012/top-20-scurtaturi-din-taste-pentru-microsoft-windows/http://playtech.ro/2012/cum-sa-te-gaseasca-google-varianta-actualizata/http://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word2.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word2.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word2.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word2.jpg

13 | P a g e

Shift + Home – Selectează

textul dintre poziţia cursorului

şi începutul rândului curent

Shift + End – Selectează textul

dintre poziţia cursorului şi

capătul rândului curent

Shift + CTRL + Home –

Selectează textul de la poziţia

cursorului până la începutului

documentului

Shift + CTRL + End –

Selectează textul de la poziţia

cursorului până la sfârşitul

documentului

Shift + Page Down –

Selectează un cadru de text sau

o pagină începând cu poziţia

cursorului

Shift + Page Up – Selectează

un cadru de text sau o pagină

care se încheie la poziţia

cursorului

Ctrl + A – Selectează întregul

text al documentului

Merită reţinut că puteţi

face tot felul de combinaţii

într-un sens sau altul cu

condiţia să ţineţi tasta Shift

apăsată. Ca un mic detaliu,

dacă vreţi să înlocuiţi textul

selectat apăsarea tastei Delete

nu mai este necesară, puteţi

începe să tastaţi direct.

http://playtech.ro/wp-

content/uploads/2014/03/Top-

40-scurtaturi-din-taste-editor-

text-ms-word4.jpg

Cu toate că ideea de

copy – paste este considerată

fundamentală pentru orice

persoană care a scris un text

vreodată pe PC, până nu

apelaţi la cele câteva

combinaţii de taste aferente

acestor operaţiuni, nu aţi

profitat cu adevărat de

utilitatea lor.

CTRL + C sau CTRL + Insert

– Copiază textul selectat

CTRL + X sau Shift + Delete

– Decupează textul selectat

CTRL + V sau Shift + Insert –

Lipeşte textul copiat sau

decupat în dreptul poziţiei

cursorului

CTRL + Z – Anulează ultima

acţiune

CTRL + Y – Refă ultima

acţiune

Formatarea textului

ţine foarte mult de programul

de editare pe care îl folosiţi.

Într - un browser de exemplu

s-ar putea să nu funcţioneze

tot timpul. Elementele de

formatare de text pe care le

declanşaţi prin următoarele

combinaţii, fie sunt aplicate pe

un text selectat, fie sunt

activate pentru a se aplica în

timp real pe textul pe care

urmează să-l introduceţi.

CTRL + B – îngroşare text

(Bold)

CTRL + I – înclinare text

(Italic)

CTRL + U – subliniere text

(Underline). Pe lângă

elementele enumerate mai sus,

există câteva funcţii avansate

ce pot fi apelate oricând, cu

diferite rezultate, atât într-un

browser web, cât şi într-un

editor de text.

CTRL + F – afişează o

fereastră pe care o puteţi folosi

pentru căutarea unor caractere

sau a unor cuvinte în cadrul

unui text sau a unei pagini

web.

F3 – În cazul în care CTRL+F

vă duce, în momentul în care

apăsaţi pe tasta Enter, la

primul rezultat al căutării, o

apăsare de F3 vă duce la

următorul rezultat.

Shift + F3 – Vă selectează

rezultatul anterior al aceleeaşi

căutări.

CTRL + O – Afişează o

fereastră pentru deschiderea

unui document nou.

CTRL + S – Salvează

documentul pe care îl aveţi în

faţa ochilor.

CTRL + N – Creează un

document nou sau deschide o

fereastră nouă aferentă unui

document nou.

CTRL + P – Afişează dialogul

pentru imprimarea

documentului deschis.

Apăsarea tastei ALT

activează meniurile din bara de

meniu şi scoate în evidenţă

litera pe care trebuie să o

apăsaţi pentru a accesa

respectivele funcţii.

ALT + F – Deschide meniul

File

ALT + E – Deschide meniul

de Editare

ALT + V – Deschide meniul

View

Prof. Steluța BENGHE

http://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word4.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word4.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word4.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word4.jpghttp://playtech.ro/wp-content/uploads/2014/03/Top-40-scurtaturi-din-taste-editor-text-ms-word1.jpg

14 | P a g e

,,Dornice dimineți precedate

de prea plinul atingerii sadice,

A picăturii de ceară căzută din

lumânarea aprinsă în nopți de

visare,

A descoperirii gloriosului

adevăr ceresc al umanității

Ce s-a închegat pe pamânt ca o

picatură de ceară

Căzută din universul stelar ca

o săgeată aruncată de zei

Lăsând mari semne de

întrebare...

*

Când toamna noastră pictată în

eternuri pale

S-a salat stinsă de albul solemn

al iernii

Și de rozul delicat al florilor de

cireș din toi de primăvara

Au trezit în noi alți fiori,

Am înțeles că acea toamnă, a

noastră ,

Nu a însemnat iubirea, ci doar

a legat nevoia de a iubi,

Ștergând, parcă, singurătatea

pe care toamna o trezește în

suflete.

CREATIVITATE…

Muza

Am sângerat mii de dulci

poeme,

Peste îngerii ce-mi aprindeau

nopțile boeme.

Din mine, fluturi și versuri s-

au născut

Și din sufletu-mi, aripi tandre

și-au făcut.

Când nopți prea înstelate

alunecă în uitare,

Muză, eu simt, aud a ta

chemare.

Unde se-neacă țărmul în

solemna tăcere,

Acolo, esența mea tacit te

cere.

Unde glas de întuneric se-aude

în surdină,

Muză, eu iau, preschimb a ta

lumină.

Dorul, ființa în noapte mi-o

cuprinde

Și-n veci, de el n-am să mă pot

desprinde.

Un univers de stele ninge

genele mele,

Muguri de cuvinte apasă

dorințele grele,

Taciturn se aștern visele cu

îngerii

Și cu palma ta, Muză, tu le vei

acoperi.

Petale negre cad...

Petale negre cad deasupra mea,

Iar eu sunt încă a ta.

Acum se simte cel mai greu

pustiu,

Fără tine, sufletul devine un

sicriu.

Petale negre cad deasupra mea,

Sunt încă a ta...

Rozele din buchet s-au ofilit,

E târziu...tot n-ai venit.

Petale negre cad deasupa mea,

Sunt rămasă a ta.

Am uitat și ai uitat de mine,

Dar cred ca voi începe să uit și

eu de tine...

Petale negre cad deasupra mea,

Eu nu mai sunt a ta.

Fiecare roză e un strop din

iubire,

Fiecare petală e o amintire.

Roze în asfințit

Pornirea dintre noi s-a stins

tacit

Sau poate că pe drum s-a

rătăcit.

Pe lungul drum de roze în

asfințit

Cu spini ce-au sfârtecat dorul

amorțit.

Azi, versul mi-e fără candență,

Arunci cuvinte reci din

abundență.

Pe buze avem suspine dulci și

moi,

Acum, de sentimente suntem

goi.

Se sparg șoapte-n mii de

cioburi,

15 | P a g e

Peste inimi picură cu globuri

De foc și ard ce-a rămas din

noi,

Iubire ingenuă împărțită la

doi.

Astenie

S-a așternut serafimic

anotimp,

Astenia mă bântuie în acest

timp

Căci azi ard albi îngerii de dor

Și lin se stinge trupul lor.

În noaptea ce-a înghețat

poeme

Ce tremurau firav peste visele

mele

Iarna cu frigul au purificat

amorul angelic,

Ce azi se potrivește cu

decorul.

Felinarul ce bate-n geamu-

nzăpezit

Știe că amândoi cândva l-am

privit.

Dar în mine și eternul a

înghețat

Și nu pot spune că te-am uitat.

E cumplit în lume fără tine

Astenia s-a îndrăgostit de mine

Și strigă cu iarna că nu va

pleca

Fără îngerească mângâierea ta.

Decăderea

Ca-ntr-un cimitir de piane și

orgi,

Răsună sinistre și chinuite

voci.

Ostile cruci se-ntind pe mii de

zări

Din tot atâtea zări se-aud ale

morții chemări.

Stihia se destramă, văd

demonii din iad

Din cer, îngeri fără aripi cu

miile cad,

Doi corbi vikingi vestesc că va

veni Ondin,

Parcă nici al speranței chip,

azi, nu mai e senin.

Statui crucificate se-nalță către

cer

Sunt idolii păgâni ce-n flăcări

astăzi pier

Ca și credințe vechi născute-n

începuturi

De antici zei ce par să nu mai

aibă scuturi.

Și rugile de plumb în zadar se

strigă

Religiile între ele dacă se tot

despică

Și ce rost are totul dacă zidiri

de secole

Se lasă zdruncinate de crezuri

efemere?

Oamenii ce rost mai au, dacă

lutul și-l strică,

Viața vrea tribut, iar ei sunt

lași și le e frică?

Când palmele-și mânjesc cu

sânge și trădări

Și niciunul n-aude ale dreptății

chemări.

Și chiar Ondin aici de va veni

Pe acest pământ ce căzu-n

desfrâu

Pe care parcă din trădări s-a

format un râu

Viteji pentru Valhalla nu va

mai găsi.

Lupii dacici

Zamolxes încă dăinuie în acest

vechi pământ,

Ca în veci să nu uităm acel pur

legământ

Că noi prin el, cândva, ne-am

înfrățit cu lupii

Și că prin os și sânge suntem

ai dacilor copii.

Ecouri încă sună prin munți și

prin câmpii

Și Marele Lup Alb se mai

poate auzi

Și-n noi sună ecoul dacilor de-

atunci,

Să fim demni spre libertate, e

una dintre porunci.

Suntem fii de daci și suntem să

fim liberi,

Căci dacii liberi încă n-au

pierit,

Ci s-au supus doar pentr-o

clipă,

Grea cât multe veacuri scurse

în clepsidră.

16 | P a g e

Rătăcitori prin greul timp, dar

mereu aici

Pe acest pământ sfânt cu dureri

adânci,

Noi, dacii, dezlegarăm clipa

grea de asuprire

Pe care- acei barbari ne-o dară

cu asprime.

Imn dacic vuiește azi parcă

prin munți

Și în sufletele lor îl pot auzi

mulți.

E imnul libertății și-al lupilor

uniți în haită,

A căror demnitate n-au granițe

și mită.

Și dacă lupul dacic e fiara de

temut,

Și dacă dacul din început s-a

declarat că-i lup,

Iar dacii suntem noi, să cântăm

acel imn mut,

Al dacilor și lupilor din Dacia

demult.

(Pentru tatăl meu, care m-a

învățat să nu-mi uit originile.)

Autor,

Bratu Ioana, clasa a XI-a A

Rânduieli – Marin Sorescu

La noi muierea pupa mâna

bărbatului

Până mai adineauri – zicea

Marin al lui Pătru,

Şi din dumneata nu-l scotea

niciodată,

Îi făcea trei, patru copii, dar nu

îndrăznea să-i zică tu,

Cele mai mândre, care se

ambiţionau, nu-i ziceau

nicicum.

Femeia are socotelile ei, ea să

ţină de coada cârpătorului,

Să ţină oala de mănuşă, la foc,

să stea ciucită la vatră

Şi să lase politica – de asta ne

ocupăm noi, asta e pentru

oameni –

Femeia, ce ştie femeia?

Ea să şteargă sticla lămpii, să

alinieze clondirele pe corlată,

Să fie toate drepte, aşa să tragi

cu aţa,

Să te tragă, să-ţi pună

ventuzele şi să nu-ţi iasă din

vorbă

Că ce ştie ea?

Înainte n-o prea vedeai la faţă,

că purta maramă,

Zăvelca lungă, acolo, abia-i

sclipeau gleznele,

Dar o ghiceai pe-a frumoasă –

şi-o furai, domnule,

O luai pe cal, şi-o făceai

muierea ta, era o dulceaţă,

Dar acum pe cine să furi?

Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi?

Altfel era viaţa, mai tacticoasă,

umblai în cămaşă lungă până

Spre douăzeci de ani, că ziceau

că eşti copil, la douăzeci de ani

Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai

cu brâul şi plecai după fete,

Le încântai din fluier.

Nu mai sunt rânduielile alea,

treierai cu caii,

Vedeai cum se suceşte lanţul

pe steajăr, la urmă-ntorceai

caii,

Rămânea jos grâul ca aurul.

Aveai stupi, oi,

Beai câte-un putinei de lapte

bătut şi te ştergeai la gură cu

mâtca,

Mâncai un geac de brânză,

coceai floricele,

Nici mălaiul nu mai e

Aşa de dulce, când îl spoia

mama cu cocă

Şi făcea pe deasupra flori cu

lingura ,

După aia îl băga-n ţest.

Zăbicul are alt gust.

Şi vitele parcă sunt mai

proaste, că ţin minte

Când se ducea mama să mulgă

vacile în obor,

Viţeii, care stăteau aleşi în

curte, cum o vedeau cu oala în

mână

Săreau, se gudurau pe lângă

ea.

Ştiţi că şi anul acesta Prica iar

mi-a rămas stearpă?

Şi vitele sunt mai proaste,

ascultaţi-mă pe mine.

Poţi să discuţi cu femeia

lucrurile astea? Că nu poţi.

Nici copii nu mai face ca

lumea,

Să-ţi umple casa, să te simţi

17 | P a g e

om,

Una-două îi leapădă, zice că a

râvnit la varză acră şi n-a

Găsit la repezeală şi i-a

lepădat,

Ori c-a râvnit la cireşe iarna, şi

de unde să ia, şi s-a stârpit,

Bazaconii – nu vor să dea-n

greu,

De-aia s-a-mpuţinat lumea.

Înainte când veneau turcii pe-

aici cine-i lua la palme? – câte

zece-doisprezece

Săreau din câte-un copac pe

turc, lui Baba Novac pe-aici îi

plăcea

Să se bată cu ei, de ne lăuda şi

Mihai Viteazul:

„Daţi mă, băga-i-aş la ududoi,

să mai stea şi pe-acasă.”

Dar discută astea cu Maria

Bălii – uite-o că vine – toată

ziua prin odăi – să vezi ce zice,

Că ea a stat toată viaţa cu

fundu’ pe cămaşă degeaba şi

nici tabla

Înmulţirii n-o ştie.

– Mărie, cât fac fă, nouă ori

opt? Care e, fă, capitala

Portugaliei?

– Însoară-te, mă, Târziule, şi

nu mai lozi aci, cu copiii,

Că ai şi-nceput să iei culoarea

cerii.

– Păi găseşte-mi tu una, care

să-mi placă şi să-mi pupe

mâna la comandă,

Că acum o iau.

– În nădejdea aia, vezi să nu te

pupe moartea rece.

Nea Marin al lui Moşu Pătru

se apropia bine de cincizeci de

ani,

Dar nu se hotăra să se-nsoare,

toate aveau câte-un cusur,

Era poreclit Târziu, dar numai

Maria Bălii îndrăznea să-i

spună în faţă,

Deştept, iscoditor, cunoştea

bine ce-a fost înainte pe la noi,

Avea parcă alt puls, dat cu o

sută de ani în urmă,

Lăcrima sec pentru stricarea

rânduielilor şi după cum citise

el în

Norii de la cornul Caprii, nu

era de-a bună.

Se-ntoarce lumea cu curu-n

sus şi se scufundă pământul.

Casa lor bătrână, de moşneni

domoli şi aşezaţi,

Intra încet în pământ.

***Proverbe românești…

Părintele care nu crede dascălului, își trimite degeaba copilul la școală.

18 | P a g e

Cărțile care ne

marchează adolescența Cărțile care ne marchează adolescența au toate șansele să

ne urmărească întreaga viață. Fie că le-am citit sub un nuc,

în curtea bunicilor sau pe furiș, în timpul orelor, am pregătit o

listă de cărți care vă vor face să zâmbiți în prag de weekend.

Charles Dickens – ,,Marile

speranţe”

Lucrările lui Charles Dickens

au dat frâu liber imaginaţiei

adolescenţilor din lumea

întreagă, graţie personajelor

fascinante din fiecare roman al

său. Vă mai amintiţi de

micuţul Pip şi aventurile sale

învăluite în mister şi dramă?

O carte ce ne poartă pe

străzile murdare ale Londrei şi

mai ales, o lucrare ce oferă

lecţii de viaţă importante

fiecărui adolescent.

J.K. Rowling – Seria Harry

Potter Prima carte a fost publicată în

1997, iar nebunia în jurul lui

Harry a început odată cu prima

ecranizare. Pe scurt, avem o

carte magică la propriu, mister,

dramă, multă aventură şi mai

ales umor tipic britanic, să nu

uităm de personajele

fantastice. Un deliciu pentru

imaginaţia fiecăruia, indiferent

de vârstă. De ce să citim

cartea? E simplu, universul

creat de J.K Rowling poate

arăta aşa cum ne dorim noi,

lăsând în urmă limitările

impuse de film. Dacă nu mai

eşti adolescent, ia o mică

pauză de la viaţa de adult şi

revino timp de opt volume la

libertatea oferită de

adolescenţă.

Alexandre Dumas – Cei trei

muschetari Cine nu s-a visat cel puţin o

dată în viaţă muschetar sau

soţie de muschetar, în cazul

doamnelor? Părăsim puţin

tărâmul britanic şi ne întâlnim

cu d’Artagnan, Athos, Porthos

şi Aramis, cei patru muşchetari

ai lui Dumas. Ne aventurăm

alături de d’Artagnan prin

Franţa perioadei renascentiste

unde avem parte de scene de

luptă cu cavaleri, trădări şi

dragoste. Spre deosebire de

cărţile anterioare, în scrierile

lui Dumas avem parte de mai

mult suspans, personaje reale

şi romantism.

William Golding – Împăratul

muştelor Romanul britanicului

William Golding (n.r. premiat

cu premiul Nobel pentru

literatură în 1983) a devenit un

simbl al literaturii din secolul

XX. Faţă de titlurile de mai

sus, este un roman dur, iar

tema principală gravitează în

jurul “răului” care se manifestă

în oameni încă de la vârste

fragede. Scrisă într-un stil uşor

de înteles în ciuda tematicii,

este o carte moralizatoare, care

pune problema binelui și a răului. Cartea este inclusă în

lista lecturilor obligatorii a

elevilor americani.

Constantin Chiriţă –

Cireşarii

O serie de volume

memorabile, ce nu pot lipsi din

lista de lectură a

adolescenţilor. Dacă le-ați citit, sigur vă amintiți cu nostalgie de aventurile lui Tic,

Victor, Lucia, Ursu, Maria,

Dan, Ionel și cățelul Țombi, de căutarea fetei în alb, de

explorarea Peșterii Negre sau de prețioasele statuete de Tanagra. Romanul lui

Constantin Chiriță a devenit

rapid un bestseller și a lansat la vremea lui, în rândul

adolescenților din România, o adevărată frenezie a

expedițiilor.

Ionel Teodoreanu – La

Medeleni Cele trei volume scrise de

Ionel Teodoreanu fascinează

cititorul atât prin felul în care

este scrisă cartea, cât şi prin

felul cum este construită

acţiunea. Nu ai cum să le uiţi

pe cele trei personaje: Olguţa,

19 | P a g e

Monica şi Dănuţ. Este o

lucrare interesantă prin modul

cum evoluează cei trei

protagonişti. În primul volum,

autorul îi surprinde în perioada

copilăriei, urmând în volumul

al doilea să trecem prin

adolescenţa lor. Al treilea

volum povestește viața celor trei eroi aflaţi la vârsta

maturităţii, perioadă care îi

supune la cele mai dificile

încercări.

Karl May – Winnetou

Părăsim continentul

european şi ajungem tocmai în

Vestul Sălbatic american. Karl

May, german de origine, ne

fascinează cu poveştile sale

despre piele roşii, cu care a

avut de a face în numeroasele

sale călătorii în noul continent.

Romanul, asemenea filmelor

western, abundă în acţiune şi

suspans, iar personajele sale au

fost îndragite de sute de

generaţii de adolescenţi.

Winnetou este personajul

central al cărţii, iar lectura pare

să fie o autobiografie, din

momentul în care autorul,

naratorul şi personajul sunt

una şi aceeaşi voce.

Prof. Ana DEMETER

PERLE DE… ,,CULTURĂ”

Absolvenţii de liceu ne

surprind mereu…plăcut și

neplăcut!

La Bac-ul din 2015, cei

de la profilul Real au avut la

subiectul al III-lea al probei de

Limba şi literatura română de

caracterizat un personaj dintr-

un text narativ aparţinând lui

Ion Creangă, Marin Preda sau

George Călinescu.

Trebuia ca elevii să

precizeze curentul şi epoca în

care se încadrează autorul

repectiv, să scrie despre arta

construirii personajului. Unul

dintre candidaţi a „croit” o

caracterizare cel puţin

interesantă a Otiliei, personajul

din „Enigma Otiliei“.

„Otilia era o tipă

introvertită, pentru că nu avea

cont de Facebook, nici Twitter,

nu se bucura de avantajele

lumii online. Nu avea unde se

„spovedi“ în faţa prietenilor

din listă şi nu numai. Şi eu am

crescut fără părinţi de mică, la

fel ca Otilia, îi înţeleg

tristeţea.“

Candidatul atinge şi

povestea de iubire dintre Otilia

şi Felix.

„Otilia era un bun

psiholog, în sensul că i-a citit

gândurile lui Felix. O apreciez

pentru că şi-a sacrificat

iubirea, pentru a nu-i sta în

calea carierei. Şi eu am făcut la

fel, când am aflat că iubitul

meu vrea să lucreze în

Olanda“.

Candidaţii au avut la

subiectul al doilea al probei de

redactat, după anumite cerinţe,

un text argumentativ despre

importanţa practicării unui

sport la orice vârstă. Elevii ar

fi trebuit să puncteze

avantajele mişcării fizice, atât

pentru sănătatea fizică, cât şi

pentru psihic. Unul dintre

candidaţi a scris pe foaia de

examen:

„E important să faci

sport. Mulţi suntem în pericol

să uităm mersul pe jos, sărim

în maşină când mergem câţiva

metri până la magazin, la sala

de sport, la fast-food. Ce mai,

am uitat să mai fugim la

stadion, în parc, jucăm fotbal

pe tabletă “.

La cerinţa a treia de

la primul subiect , elevii

aveau să construiască o

locuţiune/expresie care să

conţină cuvântul „viaţă“. Unul

dintre candidaţi pare să se fi

inspirat din viaţa politică a

României.

„Politic, Ponta şi-a luat

viaţa cu operaţia în Turcia“.

20 | P a g e

,,Ruxandra era foarte

îndragostită de muzician îi

voia banii, de fapt asta se

întampla şi pe vremea aia cu

banii. Femeile voiau statut.

Profa ne-a zis ca perioada asta

interbelica a fost cea mai

smechera dintre toate, femeile

aşteptatau iar bărbaţii munceau

dar dădeau dovadă de

bărbăţie.”

,,Notăţiile autorului

sunt să ne impresioneze pe noi

cititorii dacă om mai fi sau ele

pot să accentueze sau să

aplaneze drama dintre cele

două personaje.”

,,Pe mine sportul nu mă

ajuta deoarece după o noapte

de băută cu băieţii în cartier nu

mai am timp să fac şi sport. La

educaţie fizica proful ne-a spus

că si relaţiile intime intra in

sport deci şi ăsta e un sport.”

,,În concluzie toţi ăştia

bogataşii fac sport deoarece au

bani să meargă pe la tot felul

de săli şi saloane.”

,,Scriitorul e stingherit

în societate se simte ca un

frustrat sau poate este şi de

aceea vrea sa scrie să se

scufunde în necazuri. Viaţa lui

e chiar tristă nu poţi judeca un

asemenea sensibil.”

,,Personajul lui

Moromete este personajul

central, chiar Tudor Calaraşu

participa la acţiune, aveau 10

copii şi o pisică pe Bisisica.”

Importanţa sportului:

,,Mama îmi dă 1500 de lei lună

să merg la una dintre cele mai

de lux săli.”

,,Romanul Povestea lui

Harap Alb a aparut în revista

Literatorul în anul 1840 la Iaşi

chiar în Dacia literara a lui

Kogălniceanu.”

,,Scenele reprezentative

din romanul Morometii sunt:

Ca să se mire prostii şi s-au

mirat atunci cand au văzut că

nu mai au arborele în curte şi

alta e cand le frige băietilor o

bataie ca-n zona de nord a

ţării.”

,,Harap Alb e prea tare

ajunge pe un alt tărâm şi o

recuperează pe fata lui Roş.”

,,Eram însurat de 7 ani

cu o colega de la psihologie,

Camil vrea să zică că suferea.”

,,Catinca îl certa pe

Moromete că fuma mult. Un

exemplu îl constituie şi faptul

ca mama îl ceartă pe bunicul

când bea.”

,,Profa de română nu

ne preda nimic ne punea să

copiem dintr-o carte zicea că

are salariul prea mic ca să facă

una ca asta.”

,,Liviu Rebreanu este

cel mai de seama poet al

regiunii Moldova, a scris în

perioada paşoptistilor alături

de Sadoveanu şi de Bacovia.”

,,Romanul Plumb a lui

Rebreanu este o artă poetică

deoarece prezintă drama unui

ţăran într-un cavou.”

,,Familia Moromete s-a

distrus pe sine însăşi când a

început să bea Ilie cu tovaraşii

lui pe la poiana lui Iorgu

Iovan.”http://www.realitatea.et

/perle-bacalaureat-2015

Nici în 2016, după simularea

examenului de bacalaureat, nu

a scăzut, din păcate, producția

de perle de…,,cultură”.

► ,,În genul liric, autorul se

vaită tot timpul de câte ceva și

e foarte plin de lacrimi. În

cazul nostru plânge în trei

strofe, și nici n-are motiv decât

că apune soarele.''

► ,,Poetul aberează non-stop,

se uită în jur și vede blonde,

îngeri cu aripi și ochi. Cel mai

probabil l-a adus în acest hal

iubita lui care îi e dor de ea''

► ,,Uneori motivele literare se

confundă cu motivele intime

ale poetului, dar nu e cazul aici

de față.''

► ,,Basmul este opera unde

autorul fabulează și aberează

și nimic nu se întâmplă ca în

viața reală, adică e vrajeală că

nu există zmei și feți frumoși.''

21 | P a g e

Scrisoarea lui Caragiale

către Vlahuţă: ,,Neamul

acesta încă nu înțelege

că în mâna lui ar sta

să-și îndrepteze soarta

și să dispună apoi de

‘ntregul de ea – precum e

drept și precum are să și

fie odată.”

De ce să ne facem

spaimă și inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă,

nici mai puțină stricăciune

decât în alte părți ale lumii, și nici chiar nu s’ar putea altfel.

Calitățile și defectele omenești

sunt pretutindeni aceleași; oamenii sunt peste tot oameni.

Limbă, costume, obiceiuri,

apucături intelectuale și morale, religiuni – precum și toate celelalte rezultate ale

locului unde au trăit, ale

împrejurărilor prin care au

trecut – îi pot arăta ca și cum s’ar deosebi mult cei dintr’un

loc de cei dintr’altul; ei însă, în

fondul lor, pretutindeni și totdeauna sunt aceiași. Nu

există pe pamânt speță zoologică mai unitară decât a

regelui creațiunii. Între un polinezian antropofag și cel mai rafinat european, altă

deosebire hotarâtă, nu există

decât modul de a-și găti bucatele. Niciun neam de

oameni nu-i mai bun sau mai

rău, niciunul mai inteligent ori

mai prost; unul e mai așa, altul mai altminterea; dar, la urma

urmelor, toți sunt la fel. Zi-le

oameni și dă-le pace! Așadar, să nu ne mai

facem inimă rea și spaimă gândindu-ne că lumea

românească ar fi mai stricată

decât altele. Nu, hotărât;

neamul acesta nu e un neam

stricat, e numai nefăcut încă;

nu e pân’acum dospit

cumsecade. E încă nelimpezit

de mizeriile seculare sub care a

mocnit cu junghetura frântă;

încă nu crede în dreptate; încă

nu poate scoate din sânu-i pe

cine să-l poată comanda; încă

nu știe de cine să asculte – fiindcă nu are deocamdată

încredere în nimeni… Fript cu

lapte, suflă și ‘n brânză. N’a ajuns să cumpanească bine

ceea ce i se pune împotrivă; și astfel încă, nu înțelege că în

mâna lui ar sta să-și îndrepteze

soarta și să dispună apoi de ‘ntregul de ea – precum e drept

și precum are să și fie odată. În fine, nu are încă destulă

îndrăzneală să-și răfuiască socotelile cu ,,binevoitorii lui

epitropi”. Dar cu vremea,

trebuie să vină și asta; trebuie să vină și înțelegerea fără de

care nu poate fi o națiune sigură de avutul ei, nici de

onoarea, nici de viitorul ei.

Românii sunt astăzi

un neam întreg de peste zece

milioane de suflete, având

una și aceeași limbă (nu ca s’o lăudăm noi), extraordinar

de frumoasă și de … grea, având un mod de gândire

deosebit al lui, o comoară

neprețuită de filosofie

morală, de humor și de poezie – cu atât mai originală

avuție cu cât este un amestec

de moșteniri și de dobândiri

antice, grecești, slave, orientale și altele, pecetluite toate cu netăgăduita lui

nobilă pecetie romanică,

latina, care-l arată bun și netăgăduit stapân al lor. Din

această stapânire seculară a

lui rezultă și puterea nebiruită de asimilare a

acestui popor, ce încă d’abia

pe departe încep a-și simți

importanța în lumea

europeană. Și de aceea, este așa greu de ‘nțeles teama ce o au unii de

,,înstrăinarea neamului

românesc” , ,,de alterarea

spiritului național”, de… ,,pierderea românismului”!

Să se piarză neamul

românesc! – Auzi

dumneata!…Dar să ne

temem că are să se

prăpădească, să se piarză, așa de azi pe mâine, până nici nu

s’a ridicat încă bine ‘n

picioare, un neam de zece

milioane!… De ce?…

Fiindcă un Fănică oarecare,

sec, n’are destul respect

pentru antemergătorii

progresului nostru

cultural?… fiindcă un

muțunache maimuțește

apucăturile și tonul de boulevardier parisien?…

fiindcă inteligențe tinere își risipesc zadarnic vremea în a

critica, în loc să și-o

întrebuințeze în a face mai bine decât au făcut aceia pe

care îi critică?…

Tânar, batrân, face

omul, individual, ce-i place

și ce știe face… Ei, și? Aici nu e vorba de ce-i place

unuia sau altuia să facă; e

http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239http://gandeste.org/general/scrisoarea-lui-caragiale-catre-vlahuta-neamul-acesta-inca-nu-intelege-ca-in-mana-lui-ar-sta-sa-si-indrepteze-soarta-si-sa-dispuna-apoi-de-ntregul-de-ea-precum-e-drept-si-p/68239

22 | P a g e

vorba de ce poate face o

lume întreagă… Și lumea își vede înainte de mersul ei;

facă oricine ce-o pofti…

Cine nu merge cu ea înainte

și stă, cu gândul la sine – să-și facă în ceafă cărarea, să critice tot fără a face nimica,

să țâfnească de necaz că alții au făcut ceva înainte-i ori că

alții vor însemna ceva pentru dânsul – acela își crede ziua

lui eternă; și, mâine, lumea o

să fie departe de el înainte, și el o să se afle înapoi, departe

de ea. Ba, adesea, lumea

trebuie să dea câțiva pași

înapoi, ca să-și ia vânt spre a merge mai sigur înainte. Vai

de cel ce n’a luat seama la

mișcarea ei prudentă!… se va găsi rătăcit, că s’a bizuit a

merge cu capul înainte fără

socoteală. Oamenii toți mor;

unii mai de timpuriu, alții

mai târzior… Dar, toți mor; dar numai unii îmbătrânesc:

aceia cari nu simt că lumea

merge și că omul nu trebuie

să se înțepenească ‘n călcâie pe loc, ci trebuie să se lase

dus, în pasul lumii. De aceea

vedem atâția tineri bătrâni și atâția bătrâni tineri… atâția

sdraveni și verzi până la

chemarea de sus și atâția ofiliți și muceziți înainte de a fi legat rod…

… Să se prăpădească

neamul românesc? Dar

întoarcă-se Oltul și Muresul

de-a’ndăratelea către obârșia lor în creerii munților Cicului, neamul românesc tot

el, neam românesc va fi,

lucrând cuminte, așteptând cu răbdare vremea când să

dea și el culturii și

civilizației europene concursul lui specific, pe cât

va fi fost înzestrat pentru asta

de Pronia cerească – fiindcă

oricum ne-om învârti și ne-om răsuci noi, oamenii, legile

care stăpânesc mersul

omenirii tot în mâna Proniei

cerești sunt și trebuie să rămână; căci a puterii

acesteia nepătrunse de noi

este și omenirea o arătare. Fie dată în omenire parte cât

mai frumoasă și neamului românesc! Dumnezeu să te

țină în sfânta lui pază!

Al tău vechiu,

Caragiale”

Autor: I.L.Caragiale –

,,Despre lume, arta si neamul

romanesc”, Editura

Humanitas, 1994

PAGINA

ETNOGRAFICĂ-

Despre Galeș... (din Mărginime și din Argeș)

În urmă cu aproape 300

de ani au plecat din Galeșu – Săliște, din Mărginime, peste

munți, în Argeș cei care sunt astăzi locuitori ai satului

Galeșu, com. Braduleț Argeș. Aici, în Argeș doar

costumul bărbătesc mai

amintește de cel al locului din

care au plecat strămoșii. Femeilor, iubitoare de frumos,

le-a plăcut dintotdeauna să-și

împodobească locuința, vasele de lut, țesăturile și îmbrăcămintea în culorile

cerului și ale codrului. Așa că

au renunțat (aici în libertate religioasă) la sobrietatea

costumului popular din Sibiu.

Feciorii au pentru

acoperitul capului pălărie

neagră de fetru, cu boruri

foarte mici (,,cuib de cioară”).

Pălăria este purtată de

primăvară până toamna. Iar

pentru anotimpul rece este

căciula neagră mocănească din

piele de miel. În picioare se

purtau opinci și obiele din

pănură albă, astăzi mai ales

bocanci.

Cămașa bărbătească este albă,

din pânză țesută în război, cu ,,râuri” cu albastru sau galben

dar cu mai multă culori, pe

guler și piept (în formă de cruce); fustă încrețită la spate,

este albă și se poartă peste cioareci până la genunchi.

Cioarecii sunt confecționați din pănură albă (dimie), țesută

23 | P a g e

în război și apoi dusă la pină.

Sunt strânși pe picior. Peste cămașă poartă chimir din foi de piele groasă (foaia

interioară este mai lată) și acoperă ”gura chimirului” de

jur împrejur ca un nerv. Peste

cămașă se îmbracă pieptarul din piele de miel. Este

prevăzut cu buzunare și bogat ornamentat (mai ale pe piept).

Se încheie cu bumbi tot din

piele. Pentru vremea caldă

feciorii au vestă neagră din

postav, cu rever în față ce este prins cu bumb îmbrăcat în

catifea neagră. Minteanul, sau

zeghea, din pănură neagră –

lucrată în război și apoi în pină. Cojocul cu mâneci, sau

cojoaca din piele de oaie

pentru vremea aspră.

Costumul popular femeiesc

este un costum viu colorat,

apropiat de cel din zona de

munte Argeș-Muscel.

Predomină culorile roșu și verde. Ia este albă cu broderii

pe guler, piept și spate și mai ale pe mâneci.

Peste poale (cu marginea

brodată roșu) fetele și femeile

poartă fotă (nu catrință-

șorțuri) lucrată din lână, fir și bumbac, țesută în război. Este cusută, sau brodată cu mătase

și lânică vopsită și se prinde în brâu cu bete lucrate din lână cu

ornamentație geometrică (vergi).

La capete are ciucuri lungi din

urzeală.

Peste ie poartă vestă de catifea

neagră împodobită cu flori de

mătase, mărgele.

În picioare poartă călțuni din postav alb (pănură, dimie)

peste ciorapii albi de lână (azi

mai puțin) și opinci din piele de porc, sau vită argăsită în

coajă de stejar, legate cu nojițe din fire de lână neagră

răsucite. În anotimpul iarna

poartă cojoc scurt, sau mintean

(sau zeghe) din pănură neagră

țesută în casă. Pe cap poartă

basma (bariș), maramă, la gât mărgele sau salbă.

Dacă azi nu mai există

o ceată a junilor, în anul 1941,

învățătorul Ioan Frăcea, spunea în ,,Obiceiuri din

Tilișca”, ed. ASTRA, Sibiu, că în a patra zi de Crăciun junii

din Tilișca împreună cu fetele ,,cerute de la părinți”, în frunte cu lăutarii, cântând cântecul

durerilor și al bucuriilor

românești din Ardeal, ,,Deșteaptă-te române”, se

îndreptau spre Săliște. În

comuna Galeș, prin care se trece, sunt așteptați de junii

localnici cu care își continuă drumul.

La Sibiu, în Piața Mare, se în întâlnesc cu junii

veniți din Aciliu, Vale, Săcel,

Galeș, Săliște și altele din Mărginime.

Articol înscris la Concursul

interjudețean – Tradiții românești, Simpozion cadre

didactice- prof. Ana

DEMETER

și prezentat de eleva Pușcoci

Laura la invitația

Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea

Culturii Tradiționale Argeș

(C.J.C.P.C.T. Argeș)

24 | P a g e

ANTIOXIDANŢII – arma

împotriva îmbătrânirii

Prof. PUI Mihaela

Antioxidanţii sunt

universal recunoscuţi drept

salvatori ai celulelor la toate

vârstele. Antioxidanţii sunt

substanţe chimice care

neutralizează alte substanţe

periculoase – radicalii liberi de

oxigen (RL) – care atacă

permanent şi vatămă celulele

organismului, dereglându-le

funcţionarea şi favorizând

apariţia bolilor. Antioxidanţii

esenţiali sunt vitaminele A, C,

E şi betacarotenul. Ei

încetinesc procesul de

îmbătrânire şi protejează

organismul de cancer, boli de

inimă şi poluare. Ajută la

întărirea sistemului imunitar şi

la creşterea rezistenţei

organismului în faţa infecţiilor.

An de an, se descoperă tot mai

mulţi antioxidanţi. Printre

aceştia, se numără substanţele

din fructele de pădure,

struguri, roşii, broccoli şi

muştar, precum şi cele din

plantele medicinale, turmeric

şi ginkgo biloba. Pe lângă rolul

antioxidant al vitaminelor A, C

şi E, deja recunoscut, există şi

alţi antioxidanţi importanţi,

printre care acidul lipoic,

carnitina, luteina şi

licopenul. Nu putem

împiedica apariţia radicalilor

liberi generaţi de reacţiile

chimice normale din organism.

Dar putem lupta împotriva lor

printr-o armă foarte puternică:

alimentaţia sănătoasă. Fructele

şi legumele sunt surse

excelente de antioxidanţi.

Antioxidanţii încetinesc

procesul de îmbătrânire şi sunt

buni nu numai pentru creier, ci

şi pentru sănătatea

organismului în general.

10 alimente antioxidante la

indemana oricui: -prune uscate, stafide,coacaze

negre, mure, usturoi, varza

creaţă, afine, capsuni, spanac

crud, smeura.

S-a dovedit prin teste

ştiinţifice că spanacul, varza,

coacăzele negre şi căpşunile

sunt adevărate medicamente

pentru creier. În general, cu cât

un fruct este mai închis la

culoare, cu atât este mai

puternic antioxidant. În ceea ce

priveşte băuturile, cele mai

sănătoase sunt ceaiul verde,

ceaiul negru şi vinul roşu, cel

din urmă băut cu moderaţie,

bineînţeles!

Un aliment care intră în

mod surprinzător în lista celor

care trebuie consumate este

ciocolata. Se pare că fenolii

din compoziţia ei sunt mai

puternici chiar decât cei din

vinul roşu. Iar cea mai tare