SOLDUL - ARTICULATIA COXOFEMURALASoldul este articulatia proximala a membrului inferior ce leaga femurul de bazin. Este

greu reperabil datorita faptului ca este inconjurat de mase musculare importante.Stabilitatea sa si forta musculaturii sale sunt necesare statiunii bipede si mersului.

Numeroasele tehnici corporale necesita insa in mod egal si o amplitudine mare amiscarii in aceasta articulatie suplinita si prin regiunile supraajacente (lombopelvine) sausubajacente (genunchi, picior). De aici importanta cunoasterii acestei articulatii pentru a oputea solicita intr-o maniera izolata.

Suprafetele articulare ale articulatiei coxofemuraleLa nivelul osului coxal se gaseste acetabulul sau cavitatea cotiloida, o cavitate ce

reprezinta 1/2 de sfera situata pe fata externa a coxalului, la nivelul jonctiunii ilion /ischion /pube.

Suprafata articulara pentru femur nu ocupa decat o parte din acetabul, fiindreprezentata de o suprafata semilunara. Suprafata cea mai profunda a cavitatii nu earticulara si este ocupata de ligamentul rotund. Acetabulul are o orientare spre exterior,anterior si in jos. Privind dintr-o incidenta anterioara se observa ca partea superioara aacetabulului este oblica raportata la cea orizontala. Cu cat aceasta oblicitate este mai mare cuatat capul femural este mai stabil in articulatie. Aceste date variaza individual si in functie devarsta. La nivelul femurului se gaseste capul femural (2/3 dintr-o sfera de circa 5 cmdiametru). Este acoperit de cartilaj hialin, in afara unei mici suprafete in 1/4 posteroinferioaraunde se insera ligamentul rotund. Capul femural se sprijina pe colul femural. Privit anterioracesta prezinta o oblicitate de sus in jos si dinspre interior spre exterior. Privit superior esteoblic spre anterior si spre exterior. Aceste orientari ca si lungimea colului prezinta variatiiindividuale.

Articulatia este completata printr-un inel de fibrocartilaj care adera pe margineaacetabulului. El mentine capul femural in articulatie crescand stabilitatea articulatiei. Are oforma prismatic triunghiulara. Cele doua suprafete articulare realizeaza o unire articularafoarte stransa. In pozitie anatomica insa capul femural nu este complet acoperit de cavitateacotiloida, partea sa anterioara ramane descoperita. Ea se acopera insa complet in pozitie deflexie la 90°. Pozitia in care cele doua suprafete articulare au maximum de contact este ocombinatie de flexie, abductie, rotatie externa. Este pozitia pe care o luam in mod spontanpentru a realiza repausul articular.

Asa cum s-a aratat anterior axa colului femural formeaza cu axa diafizei un unghi de135° numit unghi de inclinatie:- un col mai inclinat formeaza un unghi mai mic de 135° si se numeste coxa vara;- el limiteaza mai rapid miscarea de abductie;- un col mai putin inclinat formeaza coxa valga. El va permite o miscare de abductiemai ampla.

Vazut de sus colul apare oblic formand unghiul de declinatie (10° - 12°). Un col cu ununghi de declinatie redus permite o buna acoperire a capului femural de catre cavitateacotiloida in pozitie anatomica. Aceasta dispozitie osoasa permite capului femural sa ramanaacoperit chiar in rotatie externa. Un col cu un unghi de declinatie mare dinpotriva determinaun cap femurral putin acoperit in pozitie anatomica si este efectiv descoperit in rotatia externape care o limiteaza. Curburile colului influenteaza in mod egal amplitudinea miscarilor in articulatia

coxofemurala. De exemplu un col foarte concav (frecvent corespunzator unui col lung)permite o buna abductie si rotatie externa. Un col putin concav (corespunzator unui col scurt)se opune rapid marginii cavitatii cotiloide si limiteaza miscarile.

Se observa astfel ca exista la nivelul articulatiei coxofemurale o predispozitie laamplificarea sau limitarea miscarilor deja inscrise in forma osoasa. Aceasta observatieeste importanta raportata la tehnicile care au o mare amplitudine de miscare in articulatiacoxofemurala. Astfel persoanele la care dispozitia osoasa limiteza miscarile risca pentruefectuarea lor o fortare a articulatiei supraajacente (coloana lombara ) sau subajacente(genunchi).

Mijloace de unire ale articulatiei coxofemurale - Capsula si ligamente -

Capsula se atasaza: pe osul iliac, pe marginea cavitatii cotiloide iar pe femur injurul colului (la distanta de suprafata articulara).

Este foarte rezistenta si este intarita prin ligamente mai ales in partea anterioaraunde gasim trei fascicule dispuse in N, formand:

ligamentul iliofemural cu doua fascicule (iliopretrohanterian si

ilioposttrohanterian)

� ligamentul pubofemural; � ligamentul capului femural (ligament rotund).

Exista si ligamente posterioare dispuse in spirala, mai putin rezistente, ca si fibrecirculare profunde intarind zona centrala a capsulei. De altfel capsula ocupa in intregime fataanterioara a colului femural in timp ce din fata posterioara a acestuia ocupa numai 2/3mediale. Deci o fractura in 1/3 laterala a colului femural va fi intercapsulara in parteaanterioara si extracapsulara in partea posterioara, iar trohanterul mare si mic raman in afarainsertiei capsulei. De asemenea insertia capsulei la distanta de col permite efectuarea unormiscari ample si variate.

Comportarea ligamentelor articulare coxofemurale in timpul miscarilor esteurmatoarea:- in flexie sunt toate destinse;- in extensie sunt tensionate;- in abductie fasciculul superior este destins cel inferior este tensionat;- in adductie fasciculul superor este tensionat, iar cel inferior destins;- in rotatie externa sunt toate tensionate;- in rotatie interna sunt destinse.

Concluzie: flexia si rotatia interna destinde aceste ligamente in timp ce extensia si rotatiaexterna le tensioneaza.