SOLASOLASCRIPTURASCRIPTURA

NARCIS PRISĂCARU

Dedicaţie

Fiului, soţiei şi părinţilor mei

2

CUPRINS

CUPRINS...........................................................................................3

INTRODUCERE……………………………………………………..16

CUVÂNT ÎNAINTE..........................................................................17

PRIMA PARTE:Istoria în profeţii - izvor de convingeri pentru viitor...............................................................................20

1. PROFEŢII ISTORICE ŞI ÎMPLINIREA LOR......................21

1.1.Robia egipteană şi eliberarea poporului Israel din robie........21

1.2.Robia babiloneană................................................................22

1.3.Profeţia despre Cir...............................................................23

1.4.Întoarcerea evreilor pe meleagurile natale.............................24

1.5.Asuprirea romană.................................................................26

1.6.Împrăştierea evreilor printre popoare....................................27

1.7.Umilirea evreilor..................................................................28

1.8.Împuţinarea evreilor.............................................................29

1.9.Lepădarea poporului evreu...................................................30

1.10.Dărâmarea templului..........................................................32

1.11.Degradarea “pământului bun” - Canaanul...........................33

1.12.Decăderea imperiului egiptean...........................................34

1.13.Decăderea imperiului babilonean şi distrugerea Babilonului36

1.14.Distrugerea Tirului.............................................................39

1.15.Pedepsirea Sidonului..........................................................43

1.16.Apariţia marelui persecutor................................................44

2.PROFEŢII DESPRE PRIMA VENIRE A DOMNULUI HRISTOS..................................................................................46

2.1.Prima venire a Domnului Hristos.........................................46

2.2.Naşterea Domnului Hristos..................................................47

3

2.2.1.Naşterea şi naţionalitatea...............................................47

2.2.2.Localitatea natală..........................................................47

2.2.3.Tribul (seminţia) din care se va naşte............................48

2.2.4.Mama...........................................................................48

2.2.5.Momentul istoric..........................................................49

2.3.Copilăria Domnului Hristos.................................................51

2.3.1.Uciderea copiilor..........................................................51

2.3.2.Fuga în Egipt şi reîntoarcerea pe meleagurile natale......51

2.4.Lucrarea publică a Domnului Hristos...................................51

2.4.1.Caracterizarea lucrării Sale............................................51

2.4.2.Locul de desfăşurare a activităţii...................................52

2.4.3.Pentru cine urma să lucreze...........................................53

2.4.4.Ilustraţiile.....................................................................53

2.4.5.Respingerea şi succesul lucrării Sale.............................54

2.4.6.Anunţarea judecăţii.......................................................55

2.4.7.Speranţă pentru păcătoşi................................................55

2.4.8.Vindecările...................................................................56

2.4.9.Lumina lumii................................................................56

2.4.10.Îmbărbătarea celor întristaţi.........................................57

2.4.11.Intrarea triumfală în Ierusalim.....................................57

2.4.12.Ispăşirea păcatului pentru întreaga lume......................58

2.5.Moartea Domnului Hristos...................................................58

2.5.1.Suferinţa.......................................................................58

2.5.2.Preţul vânzării...............................................................59

2.5.3.Cumpărarea „Ţarinii olarului”.......................................59

2.5.4.Prinderea......................................................................60

2.5.5.Torturarea.....................................................................60

2.5.6.Înjosirea........................................................................61

2.5.7.Dispreţul.......................................................................61

2.5.8.Demnitatea comportării în suferinţă..............................62

4

2.5.9.Judecarea......................................................................62

2.5.10.Lipsa compasiunii semenilor.......................................63

2.5.11.Crucificarea................................................................63

2.5.12.Bucuria primelor roade................................................64

2.5.13.Împărţirea hainelor......................................................64

2.5.14.Însetat pe cruce...........................................................65

2.5.15.Locul înmormântării...................................................65

2.6.Învierea................................................................................66

2.7.Înălţarea la cer.....................................................................67

3.PROFEŢII ŞI EVENIMENTE REFERITOARE LA A DOUA VENIRE A DOMNULUI HRISTOS; SFÂRŞITUL PĂCATULUI............................................................................68

3.1.Profeţie, făgăduinţă..............................................................68

3.1.1.Profeţie.........................................................................68

3.1.2.Făgăduinţă....................................................................68

3.2.Caracteristicile celei de-a doua veniri a Domnului Hristos....68

3.2.1.Eveniment real şi vizibil...............................................68

3.2.2.Surprinderea generală....................................................69

3.3.Semnele celei de-a doua veniri a Domnului Hristos..............70

3.3.1.În natură.......................................................................70

3.3.1.1.Cutremure, foamete, epidemii...............................70

3.3.1.2.Soarele, luna, stelele..............................................70

3.3.1.3.Semnul Fiului omului............................................71

3.3.2.În societate...................................................................71

3.3.2.1.Frământări sociale..................................................71

3.3.2.2.Spirit lumesc şi imoralitate.....................................71

3.3.2.3.Trădare, ură...........................................................71

3.3.2.4.Înmulţirea fărădelegii.............................................71

3.3.2.5.Răcirea iubirii........................................................72

3.3.2.6.Lipsa discernământului spiritual.............................72

5

3.3.3.Pe tărâm religios...........................................................72

3.3.3.1.Sisteme religioase false şi antihrişti........................72

3.3.3.2.Proroci mincinoşi...................................................74

3.3.3.3.Falsa liniştire a conştiinţei......................................74

3.3.3.4.Creşterea interesului pentru Cuvântul lui Dumnezeu75

3.3.3.5.Stingerea conflictului dintre generaţii.....................75

3.3.3.6.Persecuţii...............................................................75

3.3.3.7.Predicarea Evangheliei în toată lumea....................75

3.3.3.8.Semne şi minuni false............................................76

3.3.3.9.Persecutarea adevăraţilor credincioşi......................76

3.3.3.10.Apostazia şi respingerea Scripturilor....................76

3.3.3.11.Negarea apropiatei reveniri a Domnului Hristos. . .76

3.3.4.În lumea politică...........................................................76

3.3.4.1.Războaiele ţin până la sfârşit..................................76

3.3.5.În lumea militară...........................................................77

3.3.5.1.Angajament global în război..................................77

3.4.Subiecte importante.............................................................77

3.4.1.Judecarea omului..........................................................77

3.4.1.1.Vremea şi caracterul nepărtinitor al judecăţii..........77

3.4.1.2.Toţi vom fi judecaţi...............................................78

3.4.1.3.Pieirea definitivă a păcătoşilor...............................79

3.4.2. Nimicirea neamurilor vrăjmaşe la a doua venire a Domnului Hristos........................................................79

3.4.3.Rămăşiţa.......................................................................80

3.4.4.Plata păcatului..............................................................81

3.4.5.Răsplata........................................................................81

3.4.5.1.După fapte.............................................................81

3.4.5.2.La a doua venire a Domnului.................................82

3.4.6.Caracterul celui mântuit................................................82

6

3.5.Evenimentele premergătoare revenirii..................................82

3.5.1.Ordinea evenimentelor finale........................................82

3.5.2.Judecata preadventă (de cercetare).................................83

3.5.3.Cernerea (Proba credinţei).............................................83

3.5.4.Semnul fiarei................................................................83

3.5.5.Sigilarea.......................................................................83

3.5.6.Închiderea harului.........................................................84

3.5.7.Încrederea totală în Dumnezeu......................................85

3.5.8.Vremea strâmtorării......................................................85

3.5.9.Vremuri grele pentru păcătoşi.......................................85

3.5.10.Ultima confruntare dintre naţiuni.................................85

3.5.11.Plăgile........................................................................86

3.5.12............Atacul final al păcătoşilor împotriva poporului lui Dumnezeu....................................................................87

3.5.13.Cutremurul final şi evenimentele cosmice...................88

3.6.A doua venire a Domnului Hristos.......................................88

3.6.1.Învierea parţială (specială).............................................88

3.6.2.Prima înviere................................................................89

3.6.3.Păcătoşii faţă în faţă cu Dumnezeu................................90

3.6.4.Proclamarea dreptăţii lui Dumnezeu..............................91

3.7.Mileniul...............................................................................91

3.7.1.Când începe mileniul....................................................91

3.7.2.Starea planetei în timpul mileniului...............................91

3.7.3.Păcătoşii în timpul mileniului.......................................92

3.7.4.Judecarea păcătoşilor....................................................92

3.8.Reîntoarcerea Domnului Hristos pe pământ după mileniu.....92

3.8.1.Garda de onoare a Domnului Hristos.............................92

3.8.2.Reîntoarcerea pe Muntele Măslinilor.............................92

3.8.3.Noul Ierusalim..............................................................93

7

3.9. Evenimentele care urmează reîntoarcerii Domnului Hristos după mileniu.......................................................................94

3.9.1.A doua înviere..............................................................94

3.9.2.Păcătoşii recunosc suveranitatea Domnului Hristos.......94

3.9.3.Distrugerea întregului pământ.......................................94

3.9.4.Distrugerea păcătoşilor..................................................95

3.9.5.Distrugerea lui Satana...................................................96

3.9.6.Sfârşitul păcatului şi al păcătoşilor................................96

3.9.7.Moartea a doua.............................................................97

3.9.8.Un cer nou şi un pământ nou.........................................97

3.9.9.Restabilirea suveranităţii lui Dumnezeu pe pământ........98

3.9.10.Noul Ierusalim............................................................98

3.9.11.Viaţa pe noul pământ..................................................99

PARTEA A DOUA: Adevăratul aşteptător al revenirii lui Hristos..104

4. SABATUL...............................................................................105

A. Sabatul în Vechiul Testament...............................................105

4.1.Câteva observaţii importante..............................................105

4.1.1.Originea Sabatului......................................................105

4.1.2.Sabatul – parte integrantă din Legea Morală................105

4.1.3.Sabatul – o zi sfântă....................................................105

4.1.4.Semnul sfinţirii...........................................................106

4.2.Respectarea Sabatului........................................................106

4.2.1.Necesitatea respectării Sabatului.................................106

4.2.2.Începutul şi sfârşitul Sabatului....................................106

4.2.3.Sabatul – o desfătare...................................................107

4.2.4.Sabatul pe noul pământ...............................................107

4.3.Să nu ….............................................................................107

4.3.1.Să nu lucrezi în Sabat..................................................107

4.3.2.Să nu pregăteşti mâncarea în Sabat..............................108

4.3.3.Să nu cumperi şi să nu ceri nici o datorie în Sabat.......108

8

4.3.4.Să nu faci comerţ în Sabat...........................................108

4.3.5.Să nu porţi nici o povară în Sabat................................109

4.3.6.Să nu-ţi faci gusturile în Sabat.....................................109

B. Sabatul în Noul Testament....................................................109

4.4.“Făcut pentru om”..............................................................109

4.5.Domnul Sabatului..............................................................109

4.6.Exemplul Domnului Hristos...............................................110

4.6.1.Alimentaţia.................................................................110

4.6.2.Vindecările.................................................................111

4.6.3.Învăţătura....................................................................115

4.7.Exemplul apostolilor..........................................................115

4.8.Îndemn pentru creştini........................................................116

4.9.Ziua întâi a săptămânii.......................................................116

4.10.Semnul fiarei...................................................................117

5. ÎNDREPTĂŢIREA.................................................................118

5.1.Credinţa adevărată..............................................................118

5.1.1.Definiţia credinţei.......................................................118

5.1.2.Fundamentul credinţei.................................................118

5.1.3.Modalităţile de exprimare a credinţei...........................118

5.1.4.Credinţa – darul lui Dumnezeu....................................119

5.1.5.Credinţa întăreşte Legea..............................................119

5.1.6.Primul loc, pentru Hristos...........................................119

5.2.Naşterea din nou (pocăinţa)................................................120

5.2.1.Necesitatea de a deveni oameni noi.............................120

5.2.2.Naşterea din nou.........................................................120

5.2.3.Omul vechi şi omul nou..............................................121

5.2.4.Inima şi credinţa.........................................................121

5.2.5.Pocăinţa – darul lui Dumnezeu....................................121

5.2.6.Dumnezeu şi transformarea caracterului......................121

5.2.7.Duhul Sfânt şi transformarea caracterului....................122

9

5.2.8.Oameni noi prin cunoaşterea Domnului Hristos...........122

5.2.9.Punctul central – Domnul Hristos................................122

5.2.10.În Hristos avem totul.................................................122

5.3.Zădărnicia eforturilor personale fără ajutor divin................122

5.3.1............Imposibilitatea slujirii lui Dumnezeu prin propriile eforturi….....................................................................122

5.3.2......Imposibilitatea transformării caracterului prin propriile eforturi.........................................................................123

5.3.3.Vrăjmăşia dintre firea pământească şi Lege.................123

5.3.4.Nimic fără Dumnezeu.................................................123

5.3.5.Putere deplină în Hristos.............................................123

5.4.Lucrarea lui Dumnezeu......................................................124

5.4.1.Ne avertizează şi ne convinge de păcat........................124

5.4.2.Ne dă putere să trăim în neprihănire............................124

5.4.3.Împlineşte totul în noi.................................................124

5.4.4.Ne oferă tuturor posibilitatea mântuirii........................124

5.4.5.Ne atrage pe toţi la mântuire........................................125

5.4.6.Ne dă înţelepciune ca să-L cunoaştem.........................125

5.4.7.Ne transformă caracterul.............................................125

5.4.8.Ne dă voinţa şi înfăptuirea...........................................126

5.4.9.Hristos mijloceşte pentru noi.......................................126

5.4.10.Hristos este Mare Preot în Sanctuar...........................126

5.5.Mântuirea..........................................................................127

5.5.1.Mântuire fără plată......................................................127

5.5.2.Darul vieţii veşnice.....................................................127

5.5.3.Mântuire prin credinţă.................................................127

5.5.4.Mântuire prin har........................................................128

5.5.5.Condiţiile mântuirii.....................................................129

5.6.Iubirea...............................................................................129

5.6.1.Caracteristica lui Dumnezeu........................................129

10

5.6.2.Iubirea şi Duhul Sfânt.................................................129

5.6.3.Iubirea şi Domnul Hristos...........................................129

5.6.4.Dumnezeu şi dragostea frăţească.................................130

5.6.5.Motivaţia pocăinţei.....................................................130

5.7.Îndreptăţirea prin credinţă..................................................130

5.7.1.“Toţi au păcătuit”........................................................130

5.7.2.Chemarea la neprihănire..............................................130

5.7.3.Nu avem nici un merit înaintea lui Dumnezeu.............130

5.7.4.Neprihănirea şi Legea..................................................131

5.7.5.Neprihănirea şi credinţa...............................................131

5.7.6.Darul neprihănirii........................................................132

5.7.7.Hristos, neprihănirea noastră.......................................132

5.7.8.Neprihănirea oferită fără Lege.....................................132

5.7.9.Auzire – credinţă – Duhul Sfânt..................................134

5.7.10.Urmările practice ale îndreptăţirii prin credinţă..........134

5.7.10.1.Transformarea caracterului.................................134

5.7.10.2.Activitate în Biserică..........................................134

5.7.10.3.Relaţiile creştinului cu semenii săi.....................134

5.7.10.4.Relaţiile creştinului cu statul..............................135

5.7.10.5.Împlinirea Legii.................................................135

5.7.10.6.. Pregătirea pentru a doua venire a Domnului Hristos...........................................................................136

5.7.10.7.Îngăduinţa creştinească.......................................136

5.8.Iertarea...............................................................................136

5.8.1.Prin credinţă...............................................................136

5.8.2.Prin sângele Domnului Hristos....................................137

5.8.3.Prin Numele Domnului Hristos...................................137

5.8.4.Socotiţi neprihăniţi......................................................137

5.8.4.1.Fără plată.............................................................137

5.8.4.2.Prin harul Său......................................................137

11

5.8.4.3.Prin răscumpărarea Domnului Hristos..................138

5.8.4.4.Prin credinţă........................................................138

5.8.4.5.Prin sângele Domnului Hristos.............................138

5.8.4.6.Prin fapte.............................................................138

5.8.4.7.Prin împlinirea Legii............................................138

5.8.5.Măsura iertării.............................................................139

5.9.Sfinţirea.............................................................................139

5.9.1.Îndemn la sfinţire........................................................139

5.9.2.Necesitatea sfinţirii.....................................................139

5.9.3.Sfinţirea – rod al legăturii cu Dumnezeu......................140

5.9.4.Sfinţire prin jertfa Domnului Hristos...........................140

5.9.5.Sfinţirea - un proces continuu......................................140

5.9.6.Măsura sfinţirii...........................................................140

5.9.7.Sfinţire deplină...........................................................141

5.9.8.Necesitatea desăvârşirii...............................................141

5.9.9.Credinţa celui neprihănit.............................................141

5.9.10.Cel îndreptăţit nu mai caută păcatul...........................141

5.9.10.1.Definiţia păcatului..............................................141

5.9.10.2.Să călcăm Legea căci suntem sub har?................142

5.9.10.3.Secretul trăirii fără păcat....................................142

5.9.11.Biruinţa asupra păcatului prin har..............................142

5.9.12.Hristos locuieşte în inimă prin credinţă......................143

5.9.13.Pe cel sfânt, nimeni nu-l poate despărţi de Hristos....143

5.9.14.Hristos trăieşte în noi................................................143

5.9.15.Biruinţă prin Hristos.................................................144

5.9.16.Suferinţa în viaţa celui sfânt......................................144

5.10.Exemple...........................................................................144

5.10.1.Avraam.....................................................................144

5.10.2.Marele preot Iosua....................................................145

5.10.3.Vameşul şi fariseul....................................................146

12

5.10.4.Zacheu......................................................................146

5.10.5.Tâlharul de pe cruce..................................................146

5.10.6.Alte exemple.............................................................147

5.11.Faptele.............................................................................148

5.11.1.Răsplata şi faptele.....................................................148

5.11.2.Judecaţi după fapte....................................................149

5.11.3.Sfârşitul fiecărui om şi faptele lui..............................149

5.11.4.Activitatea creştinului...............................................149

5.11.5.Îndemn la fapte bune.................................................151

5.11.6.Împlinitori ai Cuvântului...........................................152

5.11.7.Rodul şi dovada credinţei.........................................153

5.11.8.Rodul şi dovada pocăinţei.........................................156

5.11.9.Rodul şi dovada cunoaşterii lui Dumnezeu................156

5.11.10.Rodul şi dovada iubirii...........................................157

5.11.11.Fapte fără iubire......................................................157

5.11.12.Dorinţă – credinţă – faptă........................................158

5.11.13.Faptele bune omeneşti.............................................159

5.11.14.Faptele bune pregătite de Dumnezeu.......................159

5.11.15.Roada Duhului........................................................159

5.11.16.Motivaţia oricărei acţiuni.........................................159

5.11.17.Mântuirea şi faptele.................................................160

5.11.18.Bucuria binefacerii..................................................160

5.11.19.Rolul faptelor bune..................................................160

5.11.20.Faptele bune şi viaţa veşnică...................................161

5.11.21.Consecinţele faptelor bune şi rele............................161

5.12.Îndreptăţirea prin fapte.....................................................161

5.12.1.Îndreptăţirea de sine..................................................161

5.12.2.Neprihănirea împlinitorilor Legii...............................162

5.12.3.Neprihănirea cărturarilor şi fariseilor.........................162

5.12.4.Neprihănirea exterioară.............................................165

13

5.12.5.Ascultarea şi raţiunea................................................165

5.13.Legea morală – cele zece porunci.....................................166

5.13.1.Valabilitatea veşnică a Legii lui Dumnezeu...............166

5.13.2..........Obligativitatea respectării Legii lui Dumnezeu fără excepţii......................................................................167

5.13.3.Legea şi credinţa.......................................................167

5.13.4.Legea şi neprihănirea................................................167

5.13.5.Rolul Legii................................................................168

5.13.6.Legea şi iubirea.........................................................168

5.13.7.O Lege fără margini..................................................169

5.13.8.Legea scrisă în inimă.................................................169

5.13.9.Respectarea Legii este rezultatul stării de mântuit......169

5.13.10.Respectarea Legii arată transformarea inimii............170

5.13.11.Relaţia Lege – păcat................................................170

5.13.12.Raportul dintre Lege şi firea pământească................171

5.13.13.Legea şi condamnarea.............................................171

5.13.14.Legea şi Hristos......................................................171

5.13.15.Rolul Legii în dobândirea vieţii veşnice...................171

5.13.16.Aplicarea corectă sau greşită a Legii........................172

5.14.Cele două legăminte.........................................................172

5.14.1.Vechiul legământ......................................................172

5.14.2.Noul legământ...........................................................172

ÎNCHEIERE...................................................................................173

14

INTRODUCEREAvem ocazia să ţinem în mână o lucrare prin care Scriptura se dezvăluie

singură. Citind-o, ne vine în minte dictonul repetat de renumitul teolog protestant, Karl Barth, dicton prin care se exprimă dorul nestăvilit după adevăr al epocii noastre derutate: „Lăsaţi ca Dumnezeu să rămână Dumnezeu!” Parafrazând acest dicton, am putea exprima şi cea mai mare nevoie a gândirii prezente religioase, reformulând ideea aşa: „Lăsaţi, ca în sfârşit să vorbească şi Biblia!”

„Vrem să fim mântuiţi!” – răsună strigătul sfâşietor al milioanelor deasupra urletelor de bazar, care pe orice cale vor să ne convingă să căutăm tot rostul existenţei noastre în norocul gol al şansei de a trăi fericiţi aici şi acum. Numai că în acest „aici şi acum” nu-i mântuire!

Se mai întâmplă să-şi plece cineva urechea către noi cu multă apreciere spunând: „Îmi pare atât de bine că şi tu vrei să cucereşti culmile culturii umane, că îţi formulezi principii de morală individuală şi socială, şi vrei să te dedici ridicării obştei de care aparţii, urmând pe marii înaintaşi!” – Recunoaştem, acestea sunt cuvinte înălţătoare, numai că acest idealism nu înseamnă mântuire.

Se aude un alt glas: „Mântuirea cauţi? – numai la noi ţi se oferă! Ataşează-te de noi, şi de restul ne îngrijim noi!” – M-aş ataşa, numai că în mulţimea care v-a ascultat glasul şi vă aparţine, nu văd mântuirea.

Iarăşi, un alt glas: „Retrage-te singur, şi vei scăpa de relele din lume!” – Recunosc, oferta este ispititoare, dar dacă mă izolez ori şi unde, şi încă, împreună cu firea mea, acolo va fi ori şi ce, numai mântuire nu!

Vreau să fiu mântuit! – strig în continuare. Este cineva care mă va auzi? Da, este! Important însă nu va fi ca eu să fiu auzit, ci eu să aud pe Acela care El Însuşi este mântuirea. Glasul Lui se aude în Scripturi. Cuvintele Lui aşezate în urechile mele şi sădite în inima mea înseamnă sigur mântuire, căci El este Mântuitorul. El a şi împlinit făgăduinţa: „Înainte ca să mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta” (Is. 65,24). Acest răspuns al Lui se află în cartea aceasta, în care autorul se retrage, ca să poată face un pas către tine Isus – mântuirea ta.

Dezideriu Faluvegi

15

CUVÂNT ÎNAINTE

De la pătrunderea răului în lumea noastră prin păcătuirea primilor noştri părinţi, omul – prin propria lui alegere – s-a văzut despărţit de Creatorul său. Îi rămânea o viaţă de trudă şi chin până la pogorârea în ţărâna pământului. Dumnezeu nu l-a lăsat însă în această stare de deznădejde, ci i-a dat o făgăduinţă care să-i fie un sprijin în restabilirea legăturilor cu El: ”Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul”(Gen. 3,15).

De-a lungul istoriei şarpele de multe ori a zdrobit călcâiul femeii. Dacă ar fi să evocăm doar perioada cumplită a dominaţiei papale în Evul Mediu, nu ne-ar ajunge timpul şi energia să rememorăm toate ororile care s-au făcut în numele lui Dumnezeu de către cei care aveau datoria să-L reprezinte cu cinste, dar care în realitate erau de partea şarpelui. În tot acest timp însă, cei ce nu au uitat promisiunea făcută la început de Creator, s-au prins cu putere de Cuvântul lui Dumnezeu şi au sperat ca El Îşi va aduce la îndeplinire cât mai curând cele făgăduite de El. Cuvântul lui Dumnezeu a constituit temelia fermă în lupta lor contra vrăşmaşului.

Astăzi, în ultimele ceasuri ale istoriei păcatului, cei care cred că nu mai este decât foarte puţin până ce capul şarpelui va fi zdrobit, ştiu că singura lor armă de apărare este Biblia. Ellen White afirmă în cartea Marea luptă că: “Atât de mult se va asemăna contrafacerea cu adevărul încât va fi peste putinţă să se facă deosebirea între ele fără cunoaşterea Sfintele Scripturi. Prin mărturia Scripturilor trebuie probate toate declaraţiile, ca şi orice minune.”

Ţinând cont de aceste aspecte, este util un studiu sistematizat al Scripturii, un studiu care să ne dea posibilitatea să cunoaştem mai bine ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său pentru ca să putem face faţă atacurilor doctrinare din ce în ce mai frecvente şi mai subtile ale celor ce nu vor să-l accepte adevărul aşa cum stă el scris. Principiul protestant Sola Scriptura (Biblia şi numai Biblia), este unica normă de credinţă şi conduită sigură pentru cei ce doresc din toată inima lor să vadă capul şarpelui zdrobit odată pentru totdeauna şi să fie izbăviţi din capcanele lui.

Această carte cuprinde o culegere de texte biblice grupate în două mari părţi şi cinci subiecte, după cum urmează:

16

Prima parte se ocupă cu unele profeţii biblice care au fost grupate în jurul următoarelor trei subiecte: 1) Profeţii despre evenimentele istorice relevante pentru poporul lui Dumnezeu; 2) Profeţii referitoare la prima venire a Domnului Hristos; 3) Profeţiile şi evenimentele care privesc a doua venire a Domnului Hristos şi sfârşitul păcatului. Cea mai mare parte a acestor profeţii s-au împlinit deja şi aceasta ne dă garanţia că şi cele care încă nu s-au împlinit, nu vor întârzia să ne ofere un răspuns concludent la întrebarea “Este profeţia lui Dumnezeu demnă de încredere, sau nu?”. În această carte nu sunt desfăşurate perioadele profetice din cărţile Daniel şi Apocalipsa, care formează un tot unitar şi de obicei sunt studiate separat.

Partea a doua cuprinde textele legate de cele două mari subiecte: 1) Sabatul şi 2) Îndreptăţirea. Împlinirea profeţiei escatologice (cea care se ocupă cu evenimentele sfârşitului), a fost din totdeauna speranţa oricărui creştin adevărat, întrucât cei ce vor să fie mântuiţi trebuie să treacă cu bine încercarea credinţei aceleia prin care omul este socotit şi făcut neprihănit (drept). Se cunoaşte că o asemenea credinţă care are ca rod neprihănirea, se dă pe faţă prin ascultarea de Legea lui Dumnezeu, în care punctul cel mai controversat este şi va fi sfinţenia Sabatului. Acesta va putea fi respectat până la sfârşit numai de către cei care au primit neprihănirea pe care o oferă Dumnezeu. Capitolul despre îndreptăţire este cuprinzător şi conţine referinţe şi noţiuni care aparent nu fac parte din acest subiect, cum ar fi: valoarea faptelor, îndreptăţirea prin fapte, valabilitatea Legii lui Dumnezeu, judecata, iubirea, etc. Ne vom folosi atât de metoda adunării laolaltă a învăţăturilor care se susţin reciproc, cât şi de punerea altora în contrast cu adevărul. Oricum, scopul este recunoaşterea că faptele, Legea lui Dumnezeu şi judecata, sunt strâns legate de îndreptăţire, constituind laolaltă rezultatul, adică norma de conduită şi de judecată a celui îndreptăţit.

Am putut observa că prima parte are un caracter preponderent teoretic şi constituie o bază pentru întărirea convingerii noastre că Biblia este o călăuză sigură de la începutul până la sfârşitul istoriei. A doua parte ne pune la îndemână elementele de referinţă ale celor două concepte amintite, care ne ajută să ne verificăm profunzimea înţelegerii, ca şi rezultatele aplicării lor în viaţa noastră ca temelie ce nu ne înşeală în speranţa revederii fericite cu Mântuitorul nostru.

17

Intervenţia autorului este minimă în textul lucrării şi apare doar acolo unde este strict necesară pentru înţelegerea aplicaţiilor textului biblic. În rest, cel ce vorbeşte este Cuvântul lui Dumnezeu. Citatele explicative au fost luate din Comentariul biblic al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

Bine este ca cei care pornesc spre aprofundarea unui subiect, să cerceteze în Biblie şi în Comentarii, contextul din care au fost extrase textele citate. Înţelegerea corectă a voinţei lui Dumnezeu ne va da posibilitatea să răspundem întemeiat celor ce deformează voit sau neintenţionat mesajul biblic şi mai mult decât atât, ne va da puterea să trăim pe deplin adevărul Bibliei.

*

Vreau ca pe această cale să-mi exprim recunoştinţa faţă de toţi cei care m-au ajutat să duc la bun sfârşit această lucrare şi şi-au luat timp să mă îndrume pe cărarea îngustă a înţelegerii corecte a textului biblic.

Mulţumesc prietenului meu Florin Lăiu, profesor la Institutul Teologic Adventist, master în teologie şi doctorand în filologie , care prin spiritul său analitic şi cunoştinţele profunde de profeţie biblică şi teologie, m-a îndrumat în corectarea unor greşeli de fond şi formă din manuscrisul iniţial.

Mulţumesc bunului meu prieten Teofil Lăcătuşu, doctor în medicină, care prin entuziasmul său manifestat după citirea manuscrisului şi prin sugestiile pe care mi le-a dat, m-a încurajat să merg până la capăt în desăvârşirea şi publicarea lui atunci când eram pe punctul de a abandona.

Autorul

18

PRIMA PARTEPRIMA PARTE

ISTORIA ÎN PROFEŢII – IZVOR DE CONVINGERI PENTRU VIITOR

Moto – “Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci” (Amos 3,7)

19

1. PROFEŢII ISTORICE ŞI ÎMPLINIREA LOR

Moto - “V-am spus aceste lucruri acum,, înainte ca să se întâmple pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi.” (Ioan 14,29)

Notă – În acest capitol am luat în considerare profeţiile istorice ale Bibliei cu excepţia celor din cărţile Daniel şi Apocalips care, cum am amintit, nu fac obiectul studiului de faţă.

Sublinierile din textul biblic aparţin autorului.

1.1. Robia egipteană şi eliberarea poporului Israel din robie

ProfeţieGeneza 15,13.14.16 – Şi Domnul a zis lui Avraam: ”Să ştii hotărât că

sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii…In al patrulea neam ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.”

Fapte 7,6 – “Dumnezeu i-a spus că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită şi va fi chinuită patru sute de ani.”

ÎmplinireExod 12,40 –“Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute

treizeci de ani.”

Psalm 105,23 – “Atunci Israel a venit în Egipt şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.”

20

1.2. Robia babiloneană

ProfeţieIeremia 25,11 – “Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu şi

neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani. Dar când se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara haldeilor şi o voi preface în nişte dărâmături veşnice.”

Ieremia 4,7 – “Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul ca să pustiască ţara, să-ţi dărâme cetăţile şi nimeni să nu mai locuiască în ele.”

Ieremia 5,15 – “Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel – zice Domnul – un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoşti şi ale cărui vorbe nu le pricepi.”

Ieremia 20,4 – “Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘iată, te voi face de groază, pe tine şi pe prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăşmaşilor lor şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.’ ”

Ieremia 21,10 – “Căci Eu Îmi îndrept privirile asupra cetăţii acesteia ca să-i fac rău nu bine, zice Domnul; ea va fi dată în mâinile împăratului Babilonului care o va arde cu foc.”

ÎmplinirePerioada de 70 de ani de robie babiloneană începe în anul 606/605 î.Hr.,

când are loc prima deportare a evreilor în Babilon de către Nebucadneţar şi se termină în anul 537/536 î.Hr. când sub conducerea lui Zorobabel un mare număr de exilaţi se reîntorc în Palestina ca urmare a decretului dat de regele persan Cirus în primul său an de domnie. Anul 536 î.Hr. reprezintă începutul restaurării naţiunii iudaice care începe cu reconstrucţia Templului. Decretul care avea să permită restaurarea completă a naţiunii

21

iudaice urma să fie dat în 27 martie 457 î.Hr. de către Artaxerxe Longimanus.1

1.3. Profeţia despre Cir

ProfeţieIsaia 44,28 – “Eu zic despre Cir: El este păstorul Meu şi el va împlini

toată voinţa Mea; el va zice despre Ierusalim: ‘Să fie zidit iarăşi!’ şi despre Templu: ‘Să i se pună temeliile’ ”

Isaia 45,13 – “Eu am ridicat pe Cir în dreptatea Mea şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăşi cetatea şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul oştirilor.”

Împlinire“Această profeţie este remarcabilă pentru că îl menţionează pe Cir pe

nume, cu un secol şi jumătate înainte ca el să se nască, şi prezice rolul important pe care el avea să-l îndeplinească în eliberarea evreilor.”2

2 Cronici 36,22.23 – “În cel dintâi an al lui Cir, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui: ‘Aşa vorbeşte Cir, împăratul perşilor: Domnul Dumnezeul cerului mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul Dumnezeul Lui să fie cu El şi să plece!’ ”

Ezra 1,1-11 – “În cel dintâi an al lui Cir, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui: ‘Aşa vorbeşte Cir, împăratul perşilor: Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în

1 Vezi SDA Bible Commentary, Review and Herald Pub. Assoc., Washington D.C. vol. 3, ediţia 1954, p. 90-92,94-97. Traducere proprie

2 op. cit. vol. 4, p. 265. Traducere proprie.

22

Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim în Iuda şi să zidească acolo casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu care locuieşte la Ierusalim. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere şi vite, pe lângă daruri de bună voie pentru casa lui Dumnezeu care este la Ierusalim!’ Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi leviţii, şi anume toţi aceia a căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului. Şi toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite şi lucruri scumpe, afară de toate darurile de bună voie. Împăratul Cir a dat înapoi uneltele Casei Domnului pe care le luase Nebucadneţar din Ierusalim şi le pusese în casa Dumnezeului său. Cir, împăratul perşilor le-a scos prin Mitredat vistiernicul care le-a dat lui Şeşbaţar (Zorobabel), voievodul lui Iuda…Toate lucrurile de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar a dus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s-au întors din robie.”

1.4. Întoarcerea evreilor pe meleagurile natale

ProfeţieDeuteronom 30,3-5 – “Atunci Domnul Dumnezeul tău va aduce înapoi

pe robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău. Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău, şi acolo se va duce să te caute. Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.”

Isaia 11,12 – “El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Israel de la cele patru capete ale pământului.”

Isaia 60,4 – “Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte: toţi se strâng împrejur şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe.”

Ieremia 12,15 – “Dar după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce înapoi pe fiecare în moştenirea lui şi pe fiecare în ţara lui.”

23

Ieremia 16,15 – “Ci se va zice: ‘Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările unde îi izgonise!’. Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor pe care o dădusem părinţilor lor.”

Ieremia 31,10 – “Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.’ ”

Ezechiel 20,34 – “Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi strânge din ţările în care v-am risipit cu mână tare şi cu braţ întins şi vărsându-Mi urgia.”

ÎmplinireProfeţii Isaia, Ieremia şi Ezechiel au profetizat reîntoarcerea evreilor din

robia babiloneană. Profeţia s-a împlinit în anul 536 î.Hr. când sub conducerea lui Zorobabel un mare număr de exilaţi evrei s-au reîntors în Palestina ca urmare a decretului dat de regele persan Cirus în primul său an de domnie.3

Ezra 1,1-11 – “În cel dintâi an al lui Cir, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui: Aşa vorbeşte Cir, împăratul perşilor: ‘Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim în Iuda şi să zidească acolo casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu care locuieşte la Ierusalim. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere şi vite, pe lângă daruri de bună voie pentru casa lui Dumnezeu care este la Ierusalim!’ Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi leviţii, şi anume toţi aceia a căror duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului. Şi toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite şi lucruri scumpe, afară de toate darurile de bună voie. Împăratul Cir a dat înapoi uneltele Casei Domnului pe care le luase Nebucadneţar din Ierusalim şi le pusese în casa Dumnezeului său. Cir, împăratul perşilor le-a

3 vezi op. cit. vol. 3, p. 92,96

24

scos prin Mitredat vistiernicul care le-a dat lui Şeşbaţar (Zorobabel), voievodul lui Iuda…Toate lucrurile de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar a dus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s-au întors din robie.”

1.5. Asuprirea romană

ProfeţieDeuteronom 28,49-52 – “Domnul va aduce de departe, de la marginile

pământului, un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărei limbă n-o vei înţelege, un neam cu înfăţişare sălbatică şi care nu se va sfii de cei bătrâni, nici nu va avea milă de copii. El va mânca rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, până vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grâu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii de la vaci, nici mieii de la oi, până te va face să pieri. Te va împresura în toate cetăţile tale până îţi vor cădea zidurile, aceste ziduri înalte şi tari în care îţi puseseşi încrederea pe toată întinderea ţării tale; te va împresura în toate cetăţile tale, în toată ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.”

Împlinire“Comentatorii au aplicat această profeţie diferitelor popoare, referindu-

se la Asiria (Is. 10,5) şi Babilon (Ier. 5,15). Alţii cred că este vorba de romani, care aveau ca emblemă pe steagurile lor un vultur. Comentatorii evrei vorbesc despre atacul forţelor romane conduse de Vespasian şi Tit, care au capturat Ierusalimul în anul 70.”4 Dominaţia romană asupra naţiunii ebraice începuse însă mult mai devreme, în anul 47 î.Hr., când Antipater fusese numit procurator al Iudeei de către Cezar.

“Mulţi creştini şi majoritatea comentatorilor evrei aplică aceste cuvinte la armatele romane. Popoarele asirian şi caldean vorbeau limbi strâns înrudite cu limba ebraică. Limba latină era însă complet străină evreilor, căci era cu totul diferită de a lor, iar ei nu avuseseră nici o legătură cu romanii.”5

4 op. cit. vol. 1, ediţia 1954, p. 1055. Traducere proprie5 ibid. Traducere proprie

25

1.6. Împrăştierea evreilor printre popoare

ProfeţieLeviticul 26,33 – “Vă voi împrăştia printre neamuri şi voi scoate sabia

după voi. Ţara voastră va fi pustiită şi cetăţile voastre vor rămâne pustii.”

Deuteronom 4,27 – “Domnul vă va împrăştia printre popoare şi nu veţi rămânea decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va duce Domnul.”

Deuteronom 28,62.64 – “După ce aţi fost atât de mulţi ca stelele cerului, nu veţi mai rămâne decât un mic număr, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tău…Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă: şi acolo vei sluji altor Dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră.”

1 Împăraţi 14,15 – “Domnul va lovi pe Israel şi Israel va fi ca trestia clătinată de ape; va smulge pe Israel din această ţară bună pe care o dăduse părinţilor lor şi-i va împrăştia dincolo de râu, pentru că şi-au făcut idoli mâniind pe Domnul.”

Neemia 1,8 – “Adu-ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ‘Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare.’”

Ieremia 9,16 – “Îi voi risipi printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite sabia în urma lor până îi voi nimici”

Ieremia 12,14 – “Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: Iată, îi voi smulge din ţara lor şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.”

Ezechiel 6,8 – “Dar voi lăsa câteva rămăşiţe dintre voi, care vor scăpa de sabie printre neamuri când vor fi risipiţi în felurite ţări.”

Osea 9,17 – “Dumnezeul meu îi va lepăda pentru că nu L-au ascultat: de aceea vor rătăci printre neamuri.”

Împlinire

26

2 Împăraţi 15,29 – “Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser împăratul Asiriei şi a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor, Galaad şi Galilea, toată ţara lui Neftali şi pe locuitori i-a dus în prinsoare în Asiria.”

2 Împăraţi 17,6 – “În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria şi a dus pe Israel în robie în Asiria, l-a pus să locuiască la Halah şi la Habor lângă râul Gozan şi în cetăţile Mezilor.”

1.7. Umilirea evreilor

ProfeţieLeviticul 26,29 – “Veţi mânca până şi carnea fiilor voştri, veţi mânca

până şi carnea fiicelor voastre.”

Deuteronom 28,53 – “În strâmtorarea şi necazul în care te va aduce vrăşmaşul tău, vei mânca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale pe care ţi-i va da Domnul Dumnezeul tău.”

Ieremia 19,9 – “Îi voi face să mănânce carnea fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mânca carnea unii altora în mijlocul necazului şi strâmtorării în care-i vor aduce vrăşmaşii lor şi cei ce vor să le ia viaţa.”

Ezechiel 5,10 pp – “De aceea, părinţii vor mânca pe copiii lor, în mijlocul tău, şi copiii vor mânca pe părinţii lor.”

Împlinire2 Regi 6,28.29 – “Şi împăratul i-a zis: ‘Ce ai?’ Ea a răspuns: ‘Femeia

aceea mi-a zis: Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi şi mâine vom mânca pe fiul meu. Noi am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Şi în ziua următoare i-am zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm. Dar ea a ascuns pe fiul ei.’ ”

Plângeri 2,20 – “Uită-Te Doamne şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa? Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdaţi de mâinile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi prorocii în Locaşul cel sfânt al Domului?”

Plângeri 4,10 – “Femeile, cu toată mila lor îşi fierb copiii, care le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.”

27

“Acest lucru a avut loc la asediul Samariei de către sirieni (2 Împ. 6,26-29), la asediul Ierusalimului de către Nebucadneţar (Plângeri 2,20; 4,10), şi mai târziu la asediul Ierusalimului de către Tit.”6

1.8. Împuţinarea evreilor

ProfeţieDeuteronom 28,62 – “După ce aţi fost atât de mulţi ca stelele cerului,

nu veţi mai rămâne decât un mic număr, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tău.”

Matei 27,25 – “ Şi tot norodul a răspuns: ‘Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.’ ”

ÎmplinireDe-a lungul istoriei, evreii au fost decimaţi de către asupritorii lor

succesivi.

“Dumnezeu nu-i pedepseşte pe copii pentru păcatele părinţilor lor; totuşi, rezultatele deciziilor şi acţiunilor greşite îşi urmează cursul lor natural şi efectele lor se văd în generaţiile următoare (vezi Ex. 20,5; Ezech. 18,2). În crudul asediu al Ierusalimului din anul 70, la o generaţie după crucificarea lui Isus (vezi Mat. 24,15-20), evreii au suferit consecinţele inevitabile ale deciziei lor prin care au rupt legământul cu Dumnezeu (vezi Hristos, Lumina lumii, ediţia 1997, p. 621) atunci când au declarat: ‘Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!’ (Ioan 19,15).”7

Se poate admite că cea mai tragică împlinire a profeţiei o reprezintă exterminarea în masă a evreilor în lagărele de concentrare naziste în timpul celui de-al doilea război mondial.

1.9. Lepădarea poporului evreu

Profeţie

6 op. cit. vol. 1, p. 1055. Traducere proprie7 op. cit. vol. 5, ediţia 1956, p. 546. Traducere proprie

28

Isaia 5,5.6 – “Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul ca să fie păscută de vite, îi voi surpa zidul ca să fie călcată în picioare; o voi pustii; nu va mai fi curăţată, nici săpată; spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor să nu mai plouă peste ea.”

Ieremia 7,29 – “Acum tunde-ţi părul Ierusalime şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi şi fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă şi îndepărtează neamul de oameni care I-a aţâţat urgia.”

Matei 21,43 – “De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.”

ÎmplinireMatei 23,38 – “Iată că vi se lasă casa pustie.”

1 Petru 2,9.10 – “Voi, sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui , ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.”

“Respingerea oficială a lui Isus de către evrei ca naţiune, a însemnat ultima lor ocazie de a fi împreună lucrători speciali ai lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. ‘La urmă’, Dumnezeu ‘a trimis la ei pe Fiul Său’ potrivit cuvintelor lui Hristos (Mat. 21,37), dar ei ‘L-au omorât’ (v. 39). De aceea, Dumnezeu va da via (vezi Is. 5,1-7) ‘altor vieri care-i vor da roadele la vremea lor’ (Mat. 21,41). Referindu-Se la îndepărtarea Sa pentru totdeauna de locurile sfinte ale Templului, Isus a spus: ‘Iată că vi se lasă casa pustie’ (Mat. 23,38). Cu o zi înainte, El numise Templul ‘casa Mea’ (cap. 21,13), dar de acum înainte urma ca ea să nu mai fie casa Lui. Sentinţa lui Isus a fost ‘De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.’ (Mat. 21,43; cf. 1 Petru 2,9.10).

Trecerea de la Israelul literal la cel spiritual, adică la biserica creştină, este subiectul pasajului din Rom. cap. 9-11. Aici Pavel afirmă că lepădarea poporului evreu nu înseamnă că făgăduinţa lui Dumnezeu ‘a rămas fără putere’ (Rom. 9,6) şi explică imediat că ea urmează să se împlinească prin Israelul spiritual. El citează Osea 2,23: ‘Voi numi poporul Meu pe cel ce

29

nu era poporul Meu’ (Rom. 9,25.26). Israelul spiritual include atât pe evrei cât şi pe celelalte naţiuni (v. 24). Petru spune: ‘În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire, este primit de El (Fapte 10,34.35 cf. cap. 11,18). Mulţi ani după aceea, scriind ‘străinilor’… Petru îi numea ‘aleşii’ lui Dumnezeu (1 Petru 1,1), ‘o seminţie aleasă… un neam sfânt’ (cap. 2,9)… ‘un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui’ (v. 10). Pavel afirmă acelaşi adevăr în Rom. 9,30.31 unde arată clar că biserica creştină a luat locul naţiunii iudaice în planul divin. De aceea, spune el, nu mai este nici o diferenţă între ‘iudeu’ şi ‘grec’ (cap. 10,12.13).

Pavel subliniază că dacă Israelul literal a fost lepădat ca instrument ales al lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii, aceasta nu înseamnă că evreii nu mai pot fi mântuiţi personal (cap. 9,6; 11,1.2.11.15), căci şi el însuşi era evreu (cap. 9,3; 10,1; 11,1.2), dar ei vor fi mântuiţi în calitate de creştini şi nu de evrei… Evreii după neam pot fi mântuiţi dacă vor fi altoiţi (v. 23,24). Pavel… spune că prin ‘evreu’, el nu înţelege un evreu după neam, ci orice om convertit, indiferent că este evreu sau de orice altă naţionalitate (cap. 2,28.29).”8

1.10.Dărâmarea templului

Profeţie1 Împăraţi 9,7 – “Voi nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o, voi

lepăda de la Mine casa pe care am sfinţit-o Numelui Meu şi Israel va ajunge de râs şi de pomină printre toate popoarele.”

Ieremia 17,27 – “Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nici o povară, şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge.”

Ieremia 26,18 – “Mica din Moreşet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda şi spunea întregului popor al lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge ca un

8 op. cit. vol. 4, p. 35. Traducere proprie

30

morman de pietre şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.’”

Osea 8,14 – “Căci Israel a uitat pe Cel ce l-a făcut, şi-a zidit palate şi Iuda a înmulţit cetăţile întărite; de aceea voi trimite foc în cetăţile lor şi le va mistui palatele.”

Amos 2,5 – “…de aceea voi trimite foc în Iuda şi va mistui palatele Ierusalimului.”

Matei 24,2 – “Dar Isus le-a zis: ‘Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.’ ”

Marcu 13,2 – “Isus i-a răspuns: ‘Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.’ ”

Luca 19,43.44 – “Vor veni peste tine zile când vrăşmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Luca 21,6 – “Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

Împlinire2 Împăraţi 25,9 – “A ars Casa Domnului, casa împăratului şi toate

casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo însemnătate oarecare.”

2 Cronici 36,19 – “Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe.”

“Această profeţie s-a împlinit prima dată la distrugerea Ierusalimului de către babilonieni sub Nebucadneţar în 586 î.Hr. (vezi 2 Împ. 25,8.9; Ier. 17,27; Osea 8,14). În anul 70, Ierusalimul a fost ars din nou când a fost capturat de către soldaţii romani conduşi de Tit”9

9 op. cit. vol. 4, ediţia 1955, p. 960

31

1.11.Degradarea “pământului bun” - Canaanul

ProfeţieIsaia 5,6 – “… o voi pustii; nu va mai fi nici curăţată, nici săpată, spini

şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor să nu mai plouă peste ea.”

Isaia 32,13 – “Pe pământul poporului Meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.”

Ezechiel 15,8 – “Voi preface ţara într-un pustiu pentru că au fost necredincioşi, zice Domnul Dumnezeu.”

Împlinire“Cel ce vizitează Palestina, cu greu îşi dă seama că pământul sterp şi

stâncos de astăzi, era odată acoperit cu păduri dese de stejari şi verdeaţă în tot timpul anului. Nu numai relatările vechilor călători egipteni atestă acest lucru, dar şi botaniştii de astăzi sunt de acord cu acest punct de vedere, căci cercetările lor i-au condus la concluzia că cea mai mare parte a Palestinei de apus şi mari teritorii din Transiordania erau acoperite de păduri. Astăzi au rămas doar câteva urme din aceste păduri, în câteva locuri… Practic, toate pădurile au fost distruse de-a lungul timpului…”10

1.12.Decăderea imperiului egiptean

ProfeţieIsaia 19, 1-17 –“ Prorocie împotriva Egiptului. Iată, Domnul călăreşte

pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui şi li se îndoaie inima egiptenilor în ei. ‘Voi înarma pe egipteni unii împotriva altora şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie. Duhul egiptenilor va pieri din ei şi le voi nimici sfatul; atunci vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori. Voi da Egiptul în mâinile unui stăpân aspru şi un împărat fără milă va stăpâni peste ei, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.’ Apele mării vor seca şi râul va seca şi se va usca, râurile se vor împuţi, canalele

10 op. cit. vol. 8, ediţia 1960, p. 804-805. Traducere proprie

32

Egiptului vor fi goale şi uscate, pipirigul şi trestiile se vor vesteji. Livezile Nilului de la îmbucătura râului şi toate semănăturile din valea râului se vor usca, se vor preface în ţărână şi vor pieri. Vor geme pescarii, vor geme toţi cei ce aruncă undiţa în râu şi cei ce întind mreji pe ape vor fi nemângâiaţi. Cei ce lucrează inul dărăcit şi cei ce ţes ţesături albe vor fi acoperiţi de ruşine, stăpânitorii ţării vor fi întristaţi şi toţi simbriaşii vor fi cu inima amărâtă. În adevăr, voievozii Ţoanului au înnebunit, sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon s-au prostit. Cum îndrăzniţi voi să spuneţi lui Faraon ‘Noi suntem fiii înţelepţilor, fiii străvechilor împăraţi? Unde sunt înţelepţii tăi?’ Să-ţi facă descoperiri dumnezeieşti şi să spună ce a hotărât Domnul oştirilor împotriva Egiptului. Voievozii Ţoanului au înnebunit, voievozii Nofului s-au înşelat, căpeteniile seminţiilor duc Egiptul în rătăcire: Domnul a răspândit în mijlocul lui un duh de ameţeală ca să facă pe egipteni să se clatine în toate faptele lor cum se clatină un om beat şi varsă şi Egiptul nu va avea pe nimeni care să poată face ceva, nici cap, nici coadă, nici ramură de finic, nici trestie! În ziua aceea, Egiptul va fi ca o femeie: va tremura şi se va teme văzând mişcarea mâinii Domnului Dumnezeu când o va ridica împotriva lui. Chiar şi ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea se va îngrozi din pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul oştirilor.”

Ezechiel 29,9.15 – “Ţara Egiptului va ajunge o pustietate şi un pustiu şi vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că a zis: ‘Nilul este al meu, eu l-am făcut’…Da, va fi cea mai neînsemnată dintre împărăţii şi nu se va mai înălţa peste neamuri; îi voi împuţina ca să nu stăpânească peste neamuri.”

Ezechiel 30,10-13 – “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Voi pierde mulţimea Egiptului prin mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului. El şi poporul lui cu el, cel mai grozav dintre popoare, vor fi trimişi să nimicească ţara. Vor scoate sabia împotriva Egiptului şi vor umple ţara de morţi. Canalurile le voi seca, voi da ţara în mâinile celor răi; voi pustii ţara cu tot ce cuprinde ea, prin mâna străinilor. Eu, Domnul am vorbit! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Voi nimici idolii şi voi stârpi din Nof chipurile deşerte. Nu va mai fi nici un voievod din ţara Egiptului şi voi răspândi groaza în ţara Egiptului.”

Împlinire

33

Biblia descrie cu acurateţe modul în care avea să decadă marele imperiu egiptean. Poziţia geografică a imperiului era cât se poate de favorabilă şi nici o naţiune de pe pământ nu l-ar fi putut cuceri.

“La sud era protejat de cataractele Nilului, la vest şi est de nisipurile deşertului, iar la nord de Marea Mediterană. Cu toate acestea, egiptenii aveau sa fie proprii lor duşmani prin neînţelegerile interne care aveau să-i ducă la ruină… Mai târziu, diferiţii guvernatori egipteni au angajat mercenari străini care să-i protejeze de alţi egipteni, iar rezultatul a fost că grecii au început să exercite o influenţă din ce în ce mai mare asupra Egiptului şi în cele din urmă Cambizes persanul a pornit o campanie militară împotriva Egiptului în 525 î.Hr., în urma căreia a fost încoronat ca primul faraon al celei de-a douăzeci şi şaptea dinastii egiptene. Epoca de glorie şi independenţă a Egiptului apusese.”11

1.13.Decăderea imperiului babilonean şi distrugerea Babilonului

ProfeţiePsalm 137,8 – “Ah! Fiica Babilonului sortită pustiirii, ferice de cine îţi

va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!”

Isaia 13,17-22 – “Iată, aţâţ împotriva lor pe mezi care nu se uită la argint şi nu poftesc aurul. Cu arcurile lor vor doborî pe tineri şi vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii. Şi astfel Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a haldeilor, va fi ca Sodoma şi Gomora pe care le-a nimicit Dumnezeu. El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo, ci fiarele pustiei îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umple casele, struţii vor locui acolo şi stafiile se vor juca acolo. Şacalii vor urla în casele lui împărăteşti pustii şi câinii sălbatici în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină şi zilele nu i se vor lungi!”

Isaia 14,22-23 – “ ‘Eu Mă voi ridica împotriva lor! – zice Domnul oştirilor – şi voi şterge numele şi urma Babilonului, pe fiu şi nepot” – zice

11 op. cit. vol. 4, p. 182. Traducere proprie

34

Domnul. ‘Voi face din el un culcuş de arici şi o mlaştină şi îl voi mustra cu mătura nimicirii’ zice Domnul oştirilor.”

Isaia 21,9 – “Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi câte doi. Apoi a luat iarăşi cuvântul şi a zis: ‘A căzut, a căzut Babilonul şi toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!’ ”

Isaia 25,2 – “Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un morman de pietre, cetăţuia cea tare într-un morman de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită şi niciodată nu va mai fi zidită.”

Isaia 47,1-15 – “Pogoară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ fără scaun de domnie, fiica haldeilor; căci nu te vor mai numi subţirică şi plăcută. Ia pietrele de moară şi macină făină; scoate-ţi mahrama, ridică-ţi poala rochiei, descoperă-ţi picioarele, treci râurile! Goliciunea ţi se va descoperi şi ţi se va vedea ruşinea. Îmi voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni.” – “Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor, Sfântul lui Israel” – “Şezi într-un colţ şi taci, fata haldeilor! Căci nu te vor mai numi împărăteasa împăraţilor. Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moştenirea şi-i dădusem în mâinile tale: dar tu n-ai avut milă de ei ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului. Tu ziceai: “În veci voi fi împărăteasă” şi nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârşească. Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: “Eu şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!” Şi totuşi aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descântece. Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: “Nimeni nu mă vede!” Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit de ziceai în inima ta “Eu şi numai eu”. De aceea, nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poţi împăca; şi deodată va veni peste tine prăpădul pe neaşteptate. Vino dar cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc după lunile noi ce are să ţi se întâmple! Iată-i, au ajuns ca miriştea pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzeşte cineva, nici un foc la care stă. Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu care ai făcut

35

negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte: şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.”

Ieremia 25,12 – “Dar când se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara haldeilor şi o voi preface în nişte dărâmături veşnice.”

Ieremia 50,13.39 – “Din pricina mâniei Domnului nu va mai fi locuită şi va fi o pustietate. Toţi cei ce vor trece pe lângă Babilon se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui…De aceea fiarele pustiei se vor aşeza acolo împreună cu şacalii şi struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veşnic va rămâne nelocuit.”

Ieremia 51,8.11.26.29.37.43.44.58 – “Deodată cade Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!…Ascuţiţi săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul a aţâţat duhul împăraţilor Mediei pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Lui…Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii: căci vei fi o dărâmătură veşnică, zice Domnul…Se clatină pământul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte; şi El va face din ţara Babilonului un pustiu nelocuit…Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de şacali, un pustiu şi o batjocură şi nu va mai avea locuitori…Cetăţile lui au ajuns un pustiu, un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde nici un om nu trece. Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit şi neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar şi zidul Babilonului va cădea!…Aşa vorbeşte Donul oştirilor: Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba şi neamurile se trudesc pentru foc.”

ÎmplinireDaniel 5,30.31 - “Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul

haldeilor a fost omorât. Şi a pus mâna pe împărăţie Dariu Medul care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.”

“Isaia şi Ieremia au prezis decăderea Babilonului deşi în timpul lor marele imperiu era la apogeul puterii sale. Ei au arătat că distrugerea lui va fi totală şi că urma să nu mai fie reconstruit niciodată.

36

Cetatea a căpătat o importanţă deosebită şi a devenit capitala primei dinastii a Babilonului (dinastia amorită), din care a făcut parte şi faimosul Hamurabi. Babilonul şi-a pierdut importanţa politică după căderea acelei dinastii, dar a continuat să fie respectat ca centru cultural şi religios al lumii antice. În timpul imperiului asirian, a devenit regat vasal al imperiului şi s-a răsculat de multe ori împotriva jugului asupritor. Sanherib a devenit atât de iritat de aceste răscoale frecvente, încât a distrus sistematic şi complet oraşul în 689 î.Hr. cu intenţia să nu mai fie reconstruit niciodată. Totuşi, chiar în regatul său opinia publică nu a fost favorabilă distrugerii lui totale şi curând după moartea lui Sanherib s-a trecut la reconstruirea cetăţii.

Când Nabopolasar a fondat regatul independent al Babilonului în 626 î.Hr., Babilonul a devenit capitala noii monarhii şi curând după aceea, un vast imperiu…

O serie întreagă de profeţii s-au pronunţat împotriva Babilonului, prezicând că oraşul va fi distrus şi va ajunge nelocuit… Aceste profeţii s-au împlinit treptat. Când Cir cel Mare a luat oraşul în 539 î.Hr., nu s-a produs nici un fel de violenţă şi acesta a fost capturat fără nici o stricăciune de către perşi care au făcut din el una dintre capitalele noului lor imperiu. Câteva răscoale împotriva guvernării persane sub Darius I şi Xerxe, au determinat pe al doilea rege să pedepsească oraşul nesupus şi să-i distrugă palatele, templele şi zidurile – pe la 480 î.Hr. De asemenea, a abolit titlul de ‘rege al Babilonului’ pe care îl purtase atât el cât şi predecesorii lui de-a lungul timpului, şi a făcut din Babilon o simplă provincie. Un secol şi jumătate mai târziu, Alexandru cel Mare s-a gândit să facă din Babilon capitala imperiului său, dar a murit chiar înainte să-şi înceapă punerea în aplicare a planurilor sale ambiţioase. Nici unul dintre succesorii lui nu şi-a mai ales Babilonul drept capitală. Seleucos I. Nicator şi-a clădit capitala la Seleucia în 312 î.Hr. pe malurile Tigrului, folosind ca material de construcţie o mare parte din pietrele din Babilon. De atunci şi până în epoca modernă, oraşul a avut rolul de carieră de piatră. Barajul de pe râul Hindia a fost construit cu pietre din Babilon, la fel şi oraşul Hilla aflat la 6 km. sud de Babilon, precum şi multe dintre satele care sunt în jurul ruinelor antice, Marea metropolă a vremurilor antice a fost complet uitată.”12

12 op. cit. vol. 8, ediţia 1960, p. 105,107. Traducere proprie.

37

1.14.Distrugerea Tirului

ProfeţieIsaia 23,1-18 – “Prorocie împotriva Tirului. ‘Bociţi-vă corăbii din

Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din ţara Chitim le-a venit vestea aceasta.’ ‘Amuţiţi de groază locuitori ai ţărmului pe care o umpleau odată negustorii din Sidon care străbăteau marea! Veniturile lui erau grâul Nilului şi secerişul râului aduse de ape mari, aşa că el era târgul neamurilor’ ‘Ruşinează-te Sidoane! căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: Eu n-am avut durerile facerii, nici n-am născut, n-am hrănit tineri, nici n-am crescut fete!’ Când vor afla egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului şi vor zice ‘Treceţi la Tarsis, bociţi-vă locuitori ai ţărmului! Aceasta este cetatea voastră cea veselă care avea o obârşie veche şi ale cărei picioare o duceau să locuiască departe. Cine a luat această hotărâre împotriva Tirului, împărţitorul cununilor, el, ai cărui negustori erau nişte voievozi şi ai cărui târgoveţi erau cei mai bogaţi de pe pământ? Domnul oştirilor a luat această hotărâre ca să ruşineze mândria a tot ce străluceşte şi să smerească pe toţi cei mari ai pământului: Străbate-ţi ţara ca Nilul, nici un brâu nu te mai strânge, fiica Tarsisului! Nu mai este nici un jug! Domnul Şi-a întins mâna asupra mării, a făcut să tremure împăraţii, a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului şi a zis : De acum nu te vei mai bucura fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci în ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă. Iacă pe haldei care nu erau un popor, locuitorii aceştia ai pustiei cărora asirianul le-a întemeiat o ţară; ei înalţă turnuri, surpă casele împărăteşti ale Tirului, le prefac în dărâmături.’ ‘Bociţi-vă corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este nimicită.’ În vremea aceea Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cât ţine viaţa unui împărat, dar după şaptezeci de ani se va întâmpla Tirului ca şi curvei despre care vorbeşte cântecul: ‘Ia arfa şi străbate cetatea curvă dată uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori ca iarăşi să-şi aducă aminte lumea de tine.’ Tot aşa după şaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul şi se va întoarce iarăşi la câştigul lui; va avea legături cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului; dar câştigul şi plata lui vor fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse nici păstrate; ci câştigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului o hrană îmbelşugată şi haine strălucite.”

38

Ezechiel 26,1-21 – “În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, pentru că Tirul a zis despre Ierusalim: Ha, ha! Este zdrobită poarta popoarelor! Şi se întoarce de la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!’. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată că am necaz pe tine Tirule şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile! Ele vor dărâma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile îi voi răzui şi ţărâna şi o voi face o stâncă goală. Va rămâne în mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit zice Domnul Dumnezeu. Va fi prada neamurilor! Cetăţile din ţinutul lui vor fi trecute prin sabie. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul’ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu ‘Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, care, călăreţi şi cu o mare mulţime de popoare. El va nimici cu sabia cetăţile din ţinutul tău; va face şanţuri de apărare împotriva ta, va ridica întărituri şi va ridica scutul împotriva ta. Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale şi îţi va surpa turnurile cu maşinile lui. Mulţimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreţilor, roţilor şi carelor, când va intra Nebucadneţar pe porţile tale cum se intră într-o cetate cucerită. Va călca toate uliţele tale cu copitele cailor lui şi-ţi va ucide poporul cu sabia şi stâlpii mândriei tale vor cădea la pământ. Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărâma casele tale cele plăcute şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărâna ta. Voi face astfel să înceteze glasul cântecelor tale şi nu se va mai auzi sunetul arfelor tale. Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de întins peştii şi nu vei mai fi zidit la loc . Căci Eu Domnul am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.’ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Tir: ‘Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniţilor şi de măcelul din mijlocul tău. Toţi voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, îşi scot mantalele şi îşi leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă şi stau pe pământ; întruna tremură de groază şi stau înmărmuriţi din pricina ta. Ei fac o cântare de jale asupra ta şi-ţi zic: Vai, cum ai fost nimicit, tu care erai locuit de cei ce străbat mările, cetate vestită care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei care băgau groaza în toţi cei dimprejur! Acum tremură ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfârşitul tău.’ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:

39

‘Când te voi preface într-o cetate pustie, ca cetăţile care n-au locuitori, când voi ridica împotriva ta adâncul şi când te vor acoperi apele cele mari, te voi pogorî împreună cu cei ce se pogoară în groapă, la poporul de odinioară şi te voi aşeza în adâncimile pământului, în singurătăţi veşnice, lângă cei ce s-au pogorât în groapă, ca să nu mai fii locuită şi să nu te mai scoli în ţara celor vii. Te voi nimici cu desăvârşire şi nu vei mai fi; te vor căuta şi nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu.’ ”

Ezechiel 29,18 – “Fiul omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului şi-a pus oastea să facă o slujbă grea împotriva Tirului. Toate capetele au ajuns pleşuve, toţi umerii sunt jupuiţi şi n-a luat de la Tir nici o plată, nici el, nici oastea lui pentru slujba pe care a făcut-o împotriva lui.”

Amos 1,10 – “de aceea voi trimite foc în zidurile Tirului şi-i va mistui platele.”

Zaharia 9,3.4 – “Tirul şi-a zidit o întăritură; a îngrămădit argint ca pulberea şi aur ca noroiul de pe uliţe. Iată că Domnul va pune mâna pe el, îi va năpusti puterea în mare şi el însuşi va fi ars cu foc.”

ÎmplinireTirul a fost “Un important oraş-port fenician al antichităţii, situat la

aproximativ 23 de mile (48 km – n. tr.) sud de Sidon. Era situat pe malul mării, iar insula din apropiere era folosită ca port…

Potrivit lui Iosif Flaviu (Antichităţi iudaice, IX. 14. 2), Salmanasar (727-722 î.Hr.)… a cucerit Tirul continental şi a asediat insula, fără însă să o poată captura. Au încercat şi alţii să supună insula – Sanherib (705-681 î.Hr.), Esarhadon (681-669 î.Hr.), Asurbanipal (669-?627 î.Hr.). Sanherib şi Asurbanipal s-au mulţumit să cucerească partea continentală a Tirului… Dar Esarhadon pretinde că a redus la tăcere şi insula… O altă mare încercare a venit din partea lui Nebucadneţar, care a asediat insula 13 ani, dar fără succes (Iosif Flaviu, Against Apion, i. 21), deşi avea stăpânirea asupra Tirului continental. Profeţiile lui Ezechiel vorbesc despre asediul lui nereuşit (Ezech. 26,1-14; 29,18). În cele din urmă s-a ajuns la un compromis prin care Nebucadneţar a permis Tirului să se autoguverneze şi să aibă un statut semiindependent, sub supravegherea unui înalt comisar babilonean care avea datoria să vegheze ca tributul plătit de Tir să fie socotit corect şi adus la timp babilonienilor.

40

Se pare că Tirul continental nu a mai fost reconstruit atunci, dar partea insulară a continuat să înflorească în timpul perioadei persane şi în aparenţă s-a bucurat de o independenţă destul de mare. Când oraşul, bazându-se pe izolarea şi poziţia sa inexpugnabilă, a refuzat să se supună lui Alexandru după bătălia de la Issus (333 î.Hr.), acesta a asediat insula. El a construit un dig de la ţărm până la ea din rămăşiţele vechiului oraş continental, împlinind astfel profeţia lui Ezechiel din cap. 26,12. La şapte luni după ce a ajuns la Tir, el a dat un atac concertat în care armata sa de uscat care a înaintat pe zidul construit, s-a unit cu forţele de pe mare, debarcând din toate părţile pe ţărmurile insulei. Oraşul a fost capturat şi distrus, nobilii lui omorâţi, iar cei care au mai scăpat au fost vânduţi ca sclavi. Deşi oraşul şi-a revenit în timp din dezastrul prin care a trecut, nu şi-a mai recăpătat niciodată gloria pe care o avusese cândva. În anul 198 î.Hr. a fost inclus în regatul seleucid, dar mai târziu şi-a recăpătat un grad de independenţă care a fost respectată când Pompei a cucerit Siria în sec. I î.Hr.”13

1.15.Pedepsirea Sidonului

ProfeţieIeremia 27,2.3.6 – “Aşa mi-a vorbit Domnul: ‘Fă-ţi nişte legături şi

nişte juguri şi puneţi-le la gât. Trimite-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratul Tirului şi împăratului Sidonului, prin trimişii care au venit la Ierusalim la Zedechia, împăratul lui Iuda… Acum dau toate aceste ţări în mâinile robului meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului…’ ”

Ezechiel 28,22.23 – “Spune, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată am necaz pe tine Sidonule şi voi fi proslăvit în mijlocul tău; ca să se ştie că Eu sunt Domnul când Îmi voi împlini judecăţile împotriva lui şi când Îmi voi arăta sfinţenia în mijlocul lui. Voi trimite ciuma în el, voi face să curgă sângele pe uliţele lui; vor cădea morţii în mijlocul lui ucişi de sabia care va veni din toate părţile să-l lovească şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.”

Împlinire

13 op. cit. vol. 8, p. 1114, 1115. Traducere proprie

41

Sidonul era “un port fenician situat pe un mic promontoriu în Marea Mediterană, la aproximativ 23 de mile (48 km – n. tr.) nord de Tir şi cam la aceeaşi distanţă sud de Beirut… El marca graniţa nordică a Canaanului (Gen. 10,19). În al doilea mileniu î.Hr. Sidonul a fost oraşul cel mai important al fenicienilor şi de aceea numele de ‘sidonian’ a devenit similar cu cel de ‘fenician’. Către sfârşitul mileniului, el şi-a pierdut însă supremaţia asupra Tirului…

În anul 701 î.Hr. Sidonul s-a supus lui Sanherib din Asiria, dar s-a răsculat în timpul lui Esarhadon şi de aceea a fost cucerit şi distrus în 678 î.Hr. Esarhadon a reconstruit oraşul şi l-a numit ‘castelul lui Esarhadon’. La rândul ei, Asiria a dispărut la scurt timp după aceea, în timp ce Sidonul a renăscut din punct de vedere politic sub auspiciile vechiului său renume şi a redevenit un oraş important. Ieremia a profetizat că va fi subjugat de către Nebucadneţar, regele Babilonului (Ier. 27,3.6), dar până acum nu a ieşit la lumină nici o dovadă istorică în acest sens. Ezechiel a vorbit despre ostilitatea cu care era privit Israel de către Sidon (Ezech. 28,21-23), iar Ioel a pretins că sidonienii au jefuit Ierusalimul de bogăţiile lui şi iau vândut locuitorii ca sclavi (Ioel 3,4-6). Nu se cunoaşte la ce perioadă istorică se referă aceste afirmaţii.

Când Cambizes, al doilea rege al imperiului persan se îndrepta împotriva Egiptului, Sidonul i s-a supus (526 î.Hr.). Sidonienii s-au dovedit a fi prieteni buni cu perşii şi de aceea li s-a dat câmpia Saronului ca răsplată pentru loialitatea lor… Sidonul s-a răzvrătit împotriva lui Artaxerxe al III-lea în 351 î.Hr., dar a fost recucerit şi distrus încă o dată. După ce a fost reconstruit, a făcut parte din marele imperiu elenistic al lui Alexandru în 333 î.Hr. După ce acesta a murit, oraşul a fost moştenit de către succesorii săi. Când Pompei a cucerit pentru romani în sec. I. î.Hr. teritoriile seleucide din Siria şi Fenicia, Sidonul a devenit posesiune romană ca şi Tirul, bucurându-se de dreptul de ‘oraş liber’.”14

1.16.Apariţia marelui persecutor

2 Tesaloniceni 2,3-10 – “Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai

14 op. cit. vol. 8, p. 1012-1013. Traducere proprie.

42

presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.”

Împlinire“Profeţia despre lepădarea de credinţă s-a împlinit parţial în vremea lui

Pavel şi mult mai mult în timpul Evului Mediu, dar împlinirea sa completă se va realiza în zilele imediat premergătoare revenirii lui Isus…

Pentru cei ce studiază Biblia, semnele de identificare enumerate în versetele 3 şi 4, sunt deja cunoscute, pentru că se găsesc şi în alte părţi ale Cuvântului lui Dumnezeu. O comparaţie cu profeţia din Daniel despre puterea defăimătoare care succede Romei păgâne (vezi Dan. 7,8.19-26), şi cu descrierea pe care o face Ioan fiarei-leopard (vezi Apoc. 13,1-18), dă pe faţă multe asemănări între cele trei pasaje. Aceasta duce la concluzia că Daniel, Pavel şi Ioan vorbesc despre aceeaşi putere, şi anume despre papalitate ( vezi Marea luptă, p. 49-54,356 orig.)…

‘În veacul acesta, antihristul se va da drept adevăratul Hristos şi atunci Legea lui Dumnezeu va fi dată cu totul la o parte… Dar adevăratul conducător al acestei răzvrătiri este Satana, îmbrăcat ca un înger de lumină. Oamenii vor fi înşelaţi, îl vor aşeza în locul lui Dumnezeu şi i se vor închina.’ ” (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, p. 62).15

15 op. cit. vol. 7, ediţia 1957, p. 270-271. Traducere proprie.

43

2. PROFEŢII DESPRE PRIMA VENIRE A DOMNULUI HRISTOS

Moto – “Domnul Dumnezeu îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de El” (Deuteronom 18,15)

2.1. Prima venire a Domnului Hristos

ProfeţieDeuteronom 18,15 – “Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul

tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el!”

Psalmi 40,7.8 – “Atunci am zis: Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine – vreau să fac voia Ta Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.”

Isaia 28,16 – “De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatra din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.”

Isaia 40,3.4 – “Un glas strigă: ‘Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înlăturată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii şi strâmtorile în vâlcele.’ ”

Ieremia 23,5.6 – “Iată, vin zile, zice Domnul când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată numele pe care I-L vor da: Domnul neprihănirea noastră!”

Ieremia 33,15.16 – “În zilele acelea şi în vremile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară. În zilele acelea Iuda va fi mântuit şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: ‘Domnul, Neprihănirea noastră.’ ”

44

2.2. Naşterea Domnului Hristos

2.2.1. Naşterea şi naţionalitatea

ProfeţieNumeri 24,17 – “Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O

stea răsare în Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.”

Isaia 9,6 – “Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: ‘Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.’ ”

Isaia 11,1-3 – “Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un Vlăstar din rădăcinile lui .”

ÎmplinireMatei 2,2 – “…şi au întrebat: ‘Unde este Împăratul de curând născut al

iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.’ ”

2.2.2. Localitatea natală

ProfeţieMica 5,2 – “Şi tu Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile

de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”

ÎmplinireMatei 2,1.6 – “După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea în zilele

împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim…Şi tu Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie care va fi Păstorul poporul poporului Meu Israel.”

45

Ioan 7,42 – “Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem unde era David?”

2.2.3. Tribul (seminţia) din care se va naşte

ProfeţieGeneza 49,10 – “Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici

toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Silo şi de El vor asculta popoarele.”

Zaharia 10,3.4 – “Mânia Mea s-a aprins împotriva păstorilor şi voi pedepsi pe ţapi. Căci Domnul oştirilor Îşi cercetează turma, casa lui Iuda şi o va face ca pe calul Său de slavă în luptă. Din el va ieşi Piatra din capul unghiului, din el va ieşi ţăruşul, din el va ieşi arcul de război, din el vor ieşi toate căpeteniile laolaltă.”

ÎmplinireMatei 1,1-3pp.16 – “Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David,

fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi Zara din Tamar… Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care s-a născut Isus, care se cheamă Hristos.”

Luca 3,23.33.34pp. – “Isus avea aproape treizeci de ani când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif…fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacov…”

Notă – citeşte versetele din Matei 1,1-16 şi Luca 3,23-38 pentru studiul continuităţii genealogiei de la Iuda la Domnul Hristos.

2.2.4. Mama

ProfeţieIsaia 7,14 – “De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: iată, fecioara

va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).”

46

ÎmplinireMatei 1,18.25 – “Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama

Lui era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt…Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu. Şi el I-a pus numele Isus.”

2.2.5. Momentul istoric

ProfeţieDaniel 9,24-27 –“Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra

poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Să ştii dar şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni pieţele şi gropile vor fi zidite din nou şi anume în vremuri de strâmtorare. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi Sfântul Locaş şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

ÎmplinireÎmplinirea acestei profeţii prin care se arată momentul exact al venirii

Mântuitorului în lumea noastră, este una dintre cele mai fascinante confirmări ale credibilităţii Bibliei şi ale existenţei reale a lui Isus Hristos.

O primă dovadă o constituie însuşi textul Sfintei Scripturi care abundă în amănunte referitoare la împrejurările istorice în care s-a născut Isus Hristos. Cele patru Evanghelii au fost scrise în primul rând pentru contemporanii autorilor. În acest fel, ei puteau verifica amănuntele oferite special de către scriitorii biblici. Evangheliile dau puncte de reper despre personalităţi istorice importante cunoscute de toată lumea (Luca 2,2), aduc

47

ca martori înalte feţe bisericeşti sau oamenii vindecaţi de Isus pe care îi cunoşteau multă lume16. Apoi, maniera în care sunt scrise Evangheliile este foarte directă. Isus nu este prezentat ca un erou mitic ci aşa cum a fost în realitate, Dumnezeu şi om care a trebuit să înfrunte toate dificultăţile naturii umane şi ale mediului ostil.

Al doilea argument în favoarea existenţei reale a lui Isus Hristos ca Dumnezeu întrupat, este argumentul istoric. S-au păstrat până astăzi documente istorice care atestă existenţa reală a lui Isus. Josephus Flavius (37-100 d.Hr.) afirmă: “În aceeaşi perioadă de timp, trăia Isus, un om înţelept – dacă ar fi să-l luăm numai ca om – atât erau de admirabile lucrările Lui. El învăţa pe cei ce aveau plăcere să fie instruiţi în cunoştinţa adevărului şi era urmat nu numai de unii evrei, ci şi de unii dintre neamuri. El era Hristosul…”17

Al treilea argument care atestă istoricitatea lui Isus Hristos este profeţia biblică. Daniel 9,24-27 reprezintă cheia de boltă în determinarea timpului exact când urma să apară Mesia. Se oferă aici repere de timp care dau posibilitatea calculării exacte a întrupării lui Mesia. Mulţi savanţi au încercat să găsească data exactă a “dării poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”, dată de la care se pornesc toate determinările matematice în această profeţie. Dintre ei, merită să-l amintim pe sir Isaac Newton care după 24 de ani de trudă a reuşit să stabilească corect pe baze istorice şi matematice data exactă a începutului perioadei de 70 de săptămâni. Lucrarea sa “Observaţii asupra profeţiilor” publicată postum în 1733, nu şi-a pierdut cu nimic actualitatea, corectitudinea calculelor lui Newton fiind confirmată şi în zilele noastre de o tăbliţă cuneiformă găsită în Ur din Caldeea şi un papirus de la Elefantina, Egipt.18

2.3. Copilăria Domnului Hristos

2.3.1. Uciderea copiilor

Profeţie

16 Marcu 5,22; Luca 8,3; 19,2; Ioan 11,1; 12,917 Antichităţi iudaice, vol. XVIII, cap. 418 vezi În căutarea unui răspuns, vol. 2, autor anonim, p. 31-45, 53-69

48

Ieremia 31,15 – “Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei căci nu mai sunt.”

ÎmplinireMatei 2,17.18 – “Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul

Ieremia care zice: ‘Un ţipăt s-a auzit la Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată pentru că nu mai erau.’”

2.3.2. Fuga în Egipt şi reîntoarcerea pe meleagurile natale

ProfeţieOsea 11,1 – “Când era tânăr Israel îl iubeam şi am chemat pe fiul meu

din Egipt”

ÎmplinireMatei 2,15 – “Acolo a rămas până la moartea lui Irod ca să se

împlinească ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: ‘Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.’ ”

2.4. Lucrarea publică a Domnului Hristos

2.4.1. Caracterizarea lucrării Sale

ProfeţieIsaia 61,1.2 – “Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine căci

Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi.”

Ezechiel 34,23.24 – “Voi pune peste ele un singur păstor care le va paşte şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. Eu, Domnul voi fi Dumnezeul lor şi Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul am vorbit!”

49

ÎmplinireÎmplinirea acestor profeţii despre lucrarea Domnului Hristos se poate

constata prin studiul celor patru Evanghelii, care arată pe larg felul în care Şi-a adus la îndeplinire misiunea.

2.4.2. Locul de desfăşurare a activităţii

ProfeţieIsaia 9,1.2 – “Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în

care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, Ţara de dincolo de Iordan, Galilea neamurilor. Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.”

ÎmplinireMatei 4,12-16 – “Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în

Galilea. A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia care zice: ‘Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galilea neamurilor, norodul acesta care zăcea în întuneric a văzut o mare lumină şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi umbra morţii a răsărit lumina.’ ”

Marcu 1,14 – “După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu .”

Luca 4,14.15 – “Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul de primprejur. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.”

Ioan 2,11 – “Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galilea. El Şi-a arătat slava Sa şi ucenicii Lui au crezut în El.”

2.4.3. Pentru cine urma să lucreze

Profeţie

50

Isaia 42,6 – “Eu Domnul Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului ca să fii Lumina neamurilor.”

Isaia 49,6 – “El zice: ‘Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi seminţiile lui Israel. De aceea te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’ ”

Luca 2,28-32 – “Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ‘Acum slobozeşte în pace pe robul tău după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.’ ”

ÎmplinireIoan 3,16 – “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe

singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţa veşnică.”

Rom. 5,8 – “Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi, prin faptul că pe când eram noi păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”

2.4.4. Ilustraţiile

ProfeţiePsalm 78,2 – “Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc

înţelepciunea vremurilor străvechi.”

ÎmplinireMatei 13,34.35 – “Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde;

şi nu le vorbea deloc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: ‘Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.’ ”

Marcu 4,33.34 – “Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-l priceapă. Nu le vorbea de loc fără pildă; dar când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Lui toate lucrurile.”

51

2.4.5. Respingerea şi succesul lucrării Sale

ProfeţiePsalmi 118,22 – “Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă

în capul unghiului clădirii.”

Isaia 28,16 – “…de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.’ ”

Isaia 52,13 – “Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va ridica foarte sus.”

ÎmplinireMatei 21,42 – “Isus le-a zis: ‘N-aţi citit niciodată în Scripturi că Piatra

pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?’ ”

Marcu 12,10.11 – “Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut lucrul acesta şi este minunat în ochii noştri’ ”

Fapte 4,11 – “El este ‘piatra lepădată de voi zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.’ ”

Efeseni 2,20 – “…fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.”

1 Petru 2,4.7 – “Apropiaţi-vă de El, piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu.”

2.4.6. Anunţarea judecăţii

ProfeţieIsaia 42,3 – “Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă

nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.”

Împlinire

52

Matei 7,2 – “Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.”

Matei 12,18 – “Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea Iubitul Meu în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti Neamurilor judecata.”

Ioan 5,22.27 – “Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului…Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.”

Ioan 12,31 – “Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.”

2.4.7. Speranţă pentru păcătoşi

ProfeţieIsaia 42,3 – “Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă

nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr”.

ÎmplinireIoan 8,10.11 – “Atunci s-au ridicat în sus şi când n-a mai văzut pe

nimeni decât pe femeie Isus i-a zis: ‘Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?’ ‘Nimeni Doamne’ i-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: ‘Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.’ ”

Luca 23,39-43 – “Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea ‘Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine şi mântuieşte-ne şi pe noi!’ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: ‘Nu te temi tu de Dumnezeu, tu care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.’ Şi a zis lui Isus: ‘Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta!’ Isus a răspuns: ‘Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.’ ”

2.4.8. Vindecările

ProfeţieIsaia 42,7.16 – “Să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei

legaţi, şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.…Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei ; voi

53

preface întunericul în lumină înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi.”

ÎmplinireCele patru Evanghelii descriu pe larg vindecările pe care le-a făcut

Domnul Hristos.

2.4.9. Lumina lumii

ProfeţieIsaia 42,6 – “Eu Domnul Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua

de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului ca să fii Lumina neamurilor.”

Isaia 49,6 – “El zice: ‘Este prea puţin să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi seminţiile lui Israel. De aceea te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’ ”

ÎmplinireMatei 4,16 – “Norodul acesta care zăcea în întuneric a văzut o mare

lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi umbra morţii a răsărit lumina.”

Luca 2,32 – “…lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.”

2.4.10. Îmbărbătarea celor întristaţi

ProfeţieIsaia 50,4 – “Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă iscusită ca să ştiu să

înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El îmi trezeşte urechea să ascult cum ascultă nişte ucenici.”

ÎmplinireMatei 11,28 – “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi-mpovăraţi şi Eu vă voi

da odihnă.”

54

2.4.11. Intrarea triumfală în Ierusalim

ProfeţieZaharia 9,9 – “Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie fiica

Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.”

ÎmplinireMatei 21,1-3.8 – “Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la

Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici şi le-a zis: ‘Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-l şi aduceţi-I la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.’…Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.”

Marcu 11,1-3.8.9 – “Când s-au apropiat de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: ‘Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el veţi găsi un măgăruş legat pe care n-a încălecat încă nici un om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: Pentru ce faceţi lucrul acesta? să răspundeţi: Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimite înapoi aici.’...Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp. Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: ‘Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului’ ”

Luca 19,30-36 –“Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el veţi găsi un măgăruş legat pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el.’…Au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare deasupra. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.”

55

2.4.12. Ispăşirea păcatului pentru întreaga lume

ProfeţieIsaia 53,5.6 – “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit

pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”

ÎmplinireIoan 1,29 – “A doua zi Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: ‘Iată

Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.’ ”

2.5. Moartea Domnului Hristos

2.5.1. Suferinţa

ProfeţieIsaia 53,3 – “Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit

cu suferinţa era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă.”

ÎmplinireMatei 26,38 – “Isus le-a zis atunci: ‘Sufletul Meu este cuprins de o

întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.’ ”

Ioan 12,27 – “Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?…Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?…Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta.”

2.5.2. Preţul vânzării

Profeţie

56

Zaharia 11,12 – “Eu le-am zis: ‘Dacă găsiţi cu cale daţi-Mi plata; dacă nu, nu mi-o daţi!’ Şi Mi-au cântărit ca plată 30 de arginţi.”

ÎmplinireMatei 26,14.15 – “Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda

Iscarioteanul s-a dus la preoţii cei mai de seamă şi le-a zis: ‘Ce vreţi să-mi daţi şi-L voi da în mâinile voastre?’ Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.”

2.5.3. Cumpărarea „Ţarinii olarului”

ProfeţieZaharia 11,13 – “Dar Domnul mi-a zis: ‘Aruncă olarului preţul acesta

scump cu care M-au preţuit!’ Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în casa Domnului pentru olar.”

ÎmplinireMatei 27,7-10 – “Şi după ce s-au sfătuit au cumpărat cu banii aceia

‘Ţarina olarului’ ca loc pentru îngroparea străinilor. Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: ‘Ţarina sângelui’. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia care zice: ‘Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel; şi i-au dat pe Ţarina olarului după cum îmi poruncise Domnul.’ ”

2.5.4. Prinderea Isaia 49,7 – “Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel

către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: Împăraţii vor vedea lucrul acesta şi se vor scula şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina din pricina Domnului care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel care Te-a ales.”

ÎmplinireMatei 26,57 – “Cei ce au prins pe Isus L-au dus la Marele preot Caiafa

unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.”

Marcu 14,53 – “Pe Isus L-au dus la marele preot unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi cărturarii.”

57

Luca 22,54 – “După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot…”

Ioan 18,13.14 – “L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa care era mare preot în anul acela. Şi Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: ‘Este de folos să moară un singur om pentru norod.’ ”

2.5.5. Torturarea

ProfeţieIsaia 50,6 – “Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau şi obrajii

înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.”

ÎmplinireMatei 26,67 – “Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-

au pălmuit.”

Matei 27,26 – “Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit.”

Ioan 18,22 – “La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: ‘Aşa răspunzi marelui preot?’ ”

2.5.6. Înjosirea

ProfeţieIsaia 50,6 – “Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau şi obrajii

înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.”

ÎmplinireMatei 26,67 – “Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-

au pălmuit.”

Matei 27,30 – “Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap.”

58

2.5.7. Dispreţul

ProfeţiePsalmi 22,6 – “Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara

oamenilor şi dispreţuit de popor.”

Isaia 53,3 – “Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă.”

ÎmplinireMatei 27,29-31 – “Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe

cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi au îngenuncheat înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: ‘Plecăciune, Împăratul iudeilor!’ Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.”

Luca 23,11 – “Irod cu ostaşii lui de pază se purtau cu El cu dispreţ; şi după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înaintea lui Pilat.”

2.5.8. Demnitatea comportării în suferinţă

ProfeţieIsaia 53,7 – “Când a fost chinuit şi asuprit n-a deschis gura deloc, ca

un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.”

ÎmplinireMatei 26,63 pp – “Isus tăcea.”

Matei 27,12.14 – “Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor…Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.”

Marcu 14,61 – “Isus tăcea şi nu răspundea la nimic…”

59

Marcu 15,5 – “Isus n-a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.”

Fapte 8,32 – “Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: ‘El a fost dus ca o oaie la tăiere şi ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu şi-a deschis gura.’ ”

1 Petru 2,23 – “Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi când era chinuit nu ameninţa, ci Se supunea dreptului judecător.”

2.5.9. Judecarea

ProfeţieIsaia 53,8 – “El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de

pe vremea Lui a crezut că fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?”

ÎmplinireMatei 26,57 - “Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot

Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.”

Marcu 14,53 – “Pe Isus L-au dus la marele preot unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi cărturarii.”

Luca 22,66 – “Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în Soborul lor.”

Ioan 18,13 – “L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.”

2.5.10. Lipsa compasiunii semenilor

ProfeţiePsalm 69,20 – “Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie

cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori şi nu găsesc nici unul.”

ÎmplinireMatei 26,56 – “…Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.”

60

2.5.11. Crucificarea

ProfeţieIsaia 49,16 – “Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale sunt

totdeauna înaintea ochilor Mei!”

ÎmplinireMatei 27,35 – “După ce L-au răstignit I-au împărţit hainele între ei

trăgând la sorţi…”

Marcu 15,24 – “După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei…”

Luca 23,26 – “Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus pe un anume Simon din Cirena care se întorcea de la câmp şi i-au pus crucea în spinare ca s-o ducă după Isus.”

Ioan 19,17.18 – “Isus, ducându-şi crucea, a ajuns la locul zis al ‘Căpăţânii’ care în evreieşte se cheamă ‘Golgota’. Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.”

2.5.12. Bucuria primelor roade

ProfeţieIsaia 53,11 – “Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora…”

ÎmplinireLuca 23,39-43 – “Unul dintre tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea:

‘Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi.’ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: ‘Nu te temi tu de Dumnezeu, tu care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.’ Şi a zis lui Isus: ‘Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta!’ Isus a răspuns: ‘Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai’ ”

61

2.5.13. Împărţirea hainelor

ProfeţiePsalmi 22,18 – “Îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru

cămaşa mea.”

ÎmplinireMatei 27,35 – “După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei

trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.”

Marcu 15,24 – “După ce L-au răstignit I-au împărţit hainele între ei trăgând la sorţi ca să ştie ce să ia fiecare.”

Luca 23,34 – “Isus zicea: ‘Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!’ Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei trăgând la sorţi.”

Ioan 19,23.24 – “Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. Şi au zis între ei: ‘Să n-o sfâşiem ci să tragem la sorţi a cui să fie.’ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: ‘Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.’ Iată ce au făcut ostaşii.”

2.5.14. Însetat pe cruce

ProfeţiePsalmi 69,21 – “Ei îmi pun fiere în mâncare şi când mi-e sete îmi dau

să beau oţet.”

ÎmplinireMatei 27,34.48 – “I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a

gustat n-a vrut să bea… Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.”

Marcu 15,23 – “I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat.”

62

Ioan 19,29.30 – “Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură. Când a luat Isus oţetul, a zis: ‘S-a isprăvit!’ Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.”

2.5.15. Locul înmormântării

ProfeţieIsaia 53,9 – “Groapa Lui a fost pusă între cei răi şi mormântul Lui la

un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.”

ÎmplinireMatei 27,57-60 – “Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea numit

Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat şi a cerul trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.”

Marcu 15,42-46 – “Când s-a înserat – fiindcă era ziua pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului – a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului care şi el aştepta împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. Pilat s-a mirat că murise aşa de curând.; a chemat un sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.”

Luca 23,50-54 – “Era un sfetnic al Soborului numit Iosif, om bun şi evlavios, care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a iudeilor şi aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu. Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou săpat în piatră în care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua pregătirii şi începea ziua Sabatului.”

Ioan 19,38-42 – “După aceea, Iosif din Arimatea care era ucenic al lui Isus dar pe ascuns de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul

63

lui Isus. Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi aloe. Au luat deci trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obiceiul iudeii să îngroape. În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.”

2.6. Învierea

ProfeţiePsalmi 16,10 – “Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu

vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea..”

Isaia 53,10 – “Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă…Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.”

ÎmplinireMatei 28,5.6 – “Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: ‘Nu vă

temeţi căci ştiu că voi căutaţi pe Isus care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat după cum zisese.’ ”

Marcu 16,5.6 – “Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta îmbrăcat într-un veşmânt alb şi s-au înspăimântat. El le-a zis: ‘Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.’ ”

Luca 24,4-6 – “Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: ‘Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat.’ ”

Ioan 20,13-14 –“ ‘Femeie, i-au zis ei , pentru ce plângi?’ Ea le-a răspuns: ‘Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.’ După ce a zis aceste vorbe s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.”

64

2.7. Înălţarea la cer

ProfeţiePsalmi 110,1 – “Domnul a zis Domnului meu: ‘Şezi la dreapta Mea

până voi pune pe vrăşmaşii Tăi sub picioarele Tale.’ ”

ÎmplinireMarcu 16,19 – “Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei S-a înălţat la cer

şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.”

Luca 24,50.51 – “El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.”

3. PROFEŢII ŞI EVENIMENTE REFERITOARE LA A DOUA VENIRE A DOMNULUI HRISTOS;

SFÂRŞITUL PĂCATULUI

Moto – “Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: ‘Da, Eu vin curând’. Amin! Vino Doamne Isuse.” (Apocalips 22,20)

3.1. Profeţie, făgăduinţă

3.1.1. ProfeţieIuda 14.15 – “Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la

Adam, când a zis: ‘Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite pe care le-au avut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.’ ”

65

3.1.2. FăgăduinţăFapte 1,11 – “Şi au zis: ‘Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre

cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.’ ”

Apocalips 1,7 – “Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.”

3.2. Caracteristicile celei de-a doua veniri a Domnului Hristos

3.2.1. Eveniment real şi vizibilIov 19,25-27 – “Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că se va

ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea şi nu ai altuia…”

Matei 24,27.30 – “Căci cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului…Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

Luca 17,24 – “Căci cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.”

Fapte 1,11 – “Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Apocalips 1,7 – “Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da , Amin.”

3.2.2. Surprinderea generalăMica 7,4 – “…Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie!

Atunci va fi uluiala lor!”

Matei 24,36.42-44 – “Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl…Vegheaţi dar

66

pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Marcu 13,32.33 – “Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea.”

1 Tesaloniceni 5,2 – “Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.”

Apocalips 16,15 – “Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”

Apocalips 22,7.12.20 – “Şi iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta…Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui…Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: Da, Eu vin curând. Amin! Vino Doamne Isuse!”

3.3. Semnele celei de-a doua veniri a Domnului Hristos

3.3.1. În natură

3.3.1.1. Cutremure, foamete, epidemii

Matei 24,7 – “Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.”

3.3.1.2. Soarele, luna, stelele

Ioel 2,30.31 – “Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.”

Ioel 3,15 – “Soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi pierd strălucirea.”

Amos 8,9 – “În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele la amiază şi voi întuneca pământul ziua namiaza mare.”

67

Matei 24,29 – “Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerului vor fi clătinate.”

Marcu 13,24.25 – “Dar în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.”

Fapte 2,20 – “Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.”

3.3.1.3. Semnul Fiului omului

Matei 24,30 – “Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

3.3.2. În societate

3.3.2.1. Frământări sociale

Ieremia 8,15 – “Aşteptam pacea şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare şi iată groaza.”

Ieremia 30,5 – “Aşa vorbeşte Domnul: ‘Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace.’

3.3.2.2. Spirit lumesc şi imoralitate

2 Timotei 3,1-5 –“Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”

Iuda 18.19 – “Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii care n-au Duhul.”

68

3.3.2.3. Trădare, ură

Matei 24,10 – “Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.”

3.3.2.4. Înmulţirea fărădelegii

Matei 24,12 – “Şi din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.”

3.3.2.5. Răcirea iubirii

Matei 24,12 – “Şi din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.”

2 Timotei 3,2-5 – “Căci oamenii vor fi iubitori de sine… fără dragoste firească…”

3.3.2.6. Lipsa discernământului spiritual

Matei 24,37-39 – “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele înainte de potop când mâncau şi beau , se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”

Luca 17,26-30 – “Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.”

3.3.3. Pe tărâm religios

3.3.3.1. Sisteme religioase false şi antihrişti

Matei 24,5.24 – “Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul’ Şi vor înşela pe mulţi…Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni până acolo încât să înşele dacă va fi cu putinţă chiar şi pe cei aleşi.”

69

2 Tesaloniceni 2,1-10 – “Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm fraţilor să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Hristos îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.”

“Profeţia despre lepădarea de credinţă s-a împlinit parţial în vremea lui Pavel şi mult mai mult în timpul Evului Mediu, dar împlinirea sa completă se va realiza în zilele imediat premergătoare revenirii lui Isus…

Pentru cei ce studiază Biblia, semnele de identificare enumerate în versetele 3 şi 4, sunt deja cunoscute, pentru că se găsesc şi în alte părţi ale Cuvântului lui Dumnezeu. O comparaţie cu profeţia din Daniel despre puterea defăimătoare care succede Romei păgâne (vezi Dan. 7,8.19-26), şi cu descrierea pe care o face Ioan fiarei-leopard (vezi Apoc. 13,1-18), dă pe faţă multe asemănări între cele trei pasaje. Aceasta duce la concluzia că Daniel, Pavel şi Ioan vorbesc despre aceeaşi putere, şi anume despre papalitate (vezi Marea luptă, p. 49-54,356 orig.)…

‘În veacul acesta, antihristul se va da drept adevăratul Hristos şi atunci Legea lui Dumnezeu va fi dată cu totul la o parte… Dar adevăratul conducător al acestei răzvrătiri este Satana, îmbrăcat ca un înger de lumină. Oamenii vor fi înşelaţi, îl vor aşeza în locul lui Dumnezeu şi i se vor închina.’ ”(Testimonies to Ministers and Gospel Workers, p. 62).19

19 SDA Bible Commentary, vol. 7, p. 270-271. Traducere proprie.

70

1 Ioan 2,18-22 – “Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi după cum aţi auzit că are să vină antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru. V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul , ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr. Cine este mincinosul dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul care tăgăduieşte pe Tatăl şi Fiul.”

1 Ioan 4,1-3 – “Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-l cunoaşteţi după aceasta: Orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume.”

3.3.3.2. Proroci mincinoşi

Matei 24,11.24 – “Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi…Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni până acolo încât să înşele dacă va fi cu putinţă chiar pe cei aleşi.”

2 Petru 2,1-3 – “În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme şi pierzarea lor nu dormitează.”

1 Ioan 4,1-3 – “Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-l cunoaşteţi după aceasta: Orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume.”

71

3.3.3.3. Falsa liniştire a conştiinţei

Ieremia 6,14 –“Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu zicând: ‘Pace! Pace!’ Şi totuşi nu este pace!”

Ieremia 8,11 – “Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu zicând: ‘Pace! Pace!’ Şi totuşi pace nu este.”

Ieremia 23,17 – “Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ‘Domnul a zis: Veţi avea pace’ şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ‘Nu vi se va întâmpla nici un rău.’ ”

3.3.3.4. Creşterea interesului pentru Cuvântul lui Dumnezeu

Amos 8,11.12 – “Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo ca să caute Cuvântul Domnului şi tot nu-l vor găsi.”

Zaharia 8,21-2 3 – “Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă şi vor zice: ‘Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!’ Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim şi să se roage Domnului.”

3.3.3.5. Stingerea conflictului dintre generaţii

Maleahi 4,5.6 – “Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva la venirea Mea să lovesc ţara cu blestem!”

3.3.3.6. Persecuţii

Matei 24,9 – “Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.”

72

3.3.3.7. Predicarea Evangheliei în toată lumea

Matei 24,14 – “Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”

3.3.3.8. Semne şi minuni false

Matei 24,24 – “Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele dacă va fi cu putinţă chiar pe cei aleşi.”

3.3.3.9. Persecutarea adevăraţilor credincioşi

Ioan 16,2 – “Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.”

3.3.3.10. Apostazia şi respingerea Scripturilor

1 Timotei 4,1-2 – “Dar Duhul spune lămurit că în vremile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.”

2 Timotei 4,3.4 – “Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta după istorisiri închipuite.”

3.3.3.11. Negarea apropiatei reveniri a Domnului Hristos

2 Petru 3,3.4 – “Înainte de toate să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri care vor trăi după poftele lor şi vor zice: ‘Unde este făgăduinţa venirii Lui?’ Căci de când au adormit părinţii noştri toate rămân aşa cum erau la începutul zidirii!”

73

3.3.4. În lumea politică

3.3.4.1. Războaiele ţin până la sfârşit

Ieremia 9,8 – “Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, iar în fundul inimii lor îi întind curse.”

Ioel 3,9.14 – “Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie toţi oamenii de război!…Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii!”

Matei 24,6 – “Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.”

1 Tesaloniceni 5,3 – “Când vor zice: ‘Pace şi linişte!’ Atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.”

3.3.5. În lumea militară

3.3.5.1. Angajament global în război

Ioel 3,10 – “Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: ‘Sunt tare!’ ”

3.4. Subiecte importante

3.4.1. Judecarea omului

3.4.1.1. Vremea şi caracterul nepărtinitor al judecăţii

Psalmi 75,2 – “Atunci când va veni vremea hotărâtă, zice Domnul, voi judeca fără părtinire.”

Psalmi 94,15 – “Ci se va face odată judecata după dreptate şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.”

74

Psalmi 96,10-13 – “…Domnul judecă popoarele cu dreptate…El vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele după credincioşia Lui.”

Psalmi 98,9 – “El vine să judece pământul! El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire.”

Eclesiastul 8,6 – “Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om.”

Isaia 2,12 – “Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă ca să fie plecat.”

Matei 16,27 – “Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”

Matei 25,31-33 – “Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.”

Fapte 17,31- “Pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi.”

2 Petru 2,9 – “Însemnează că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.”

2 Petru 3,7 – “Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate prin acelaşi Cuvânt pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.”

Iuda 6 – “El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia ci şi-au părăsit locuinţa.”

3.4.1.2. Toţi vom fi judecaţi

Ieremia 25,31 – “Vuietul ajunge până la marginea pământului; căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi şi dă pe cei răi pradă săbiei, zice Domnul”.

75

2 Corinteni 5,10 – “Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”

2 Timotei 4,1 – “Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus care are să judece viii şi morţii…”

3.4.1.3. Pieirea definitivă a păcătoşilor

Psalmi 37,9.10 – “Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara. Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.”

Isaia 1,28 – “Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.”

Isaia 13,9 – “Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.”

Isaia 14,4.20 - “Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat….Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.”

Obadia 1,16 – “Căci după cum aţi băut paharul mâniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfânt, tot aşa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el şi vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată.”

Maleahi 4,1 – “Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură.”

3.4.2. Nimicirea neamurilor vrăjmaşe la a doua venire a Domnului Hristos

Psalmi 2,8.9 – “Cere-Mi şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”

Isaia 13,9 – “Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.”

76

Isaia 63,1-6 – “ ‘Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare şi calcă mândru în plinătatea puterii Lui?’ – ‘Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea şi am putere să izbăvesc!’ – ‘Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?’ –‘ Eu singur am călcat în teasc şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei. Mă uitam împrejur şi nu era nimeni să M-ajute şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor şi urgia Mea M-a sprijinit! Am călcat astfel popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ.’ ”

1 Corinteni 15,25.26 – “Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.”

3.4.3. Rămăşiţa Isaia 10,20-23 – “În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din

casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. Chiar dacă poporul tău Israele ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. Şi nimicirea aceasta care a fost hotărâtă, Domnul Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara.”

Ieremia 31,7 – “Căci aşa vorbeşte Domnul: Strigaţi de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasurile, cântaţi laude şi ziceţi: Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui Israel!”

Mica 5,7.8 – “Rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni şi nu atârnă de copiii oamenilor. Rămăşiţa lui Iacov va fi între neamuri, în mijlocul multor popoare, ca un leu între fiarele pădurii, ca un pui de leu între turmele de oi care când trece calcă în picioare şi sfâşie şi nimeni nu poate scăpa pe altul.”

77

Zaharia 13,8.9 – “În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămâne. Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi zice: ‘Acesta este poporul Meu’ şi ei vor zice: ‘Domnul este Dumnezeul meu!’ ”

Apocalips 12,17 – “Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.”

3.4.4. Plata păcatului Ieremia 31,30 – “…fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om

care va mânca aguridă i se vor strepezi dinţii.”

Ezechiel 33,8.9.12-16.20 –“Când zic celui rău: ‘Răule, vei muri negreşit!’ şi tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău ca să se întoarcă de la calea lui şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul…Şi tu, fiul omului spune copiilor poporului tău: ‘Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege. Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit, dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o. Dimpotrivă, când zic celui rău: ‘Vei muri!’, dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut, dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţa şi nu săvârşeşte nici o nelegiuire, va trăi negreşit şi nu va muri. Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut şi va trăi negreşit!”

3.4.5. Răsplata

3.4.5.1. După fapte

Romani 2,5.6 – “Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării

78

dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”

Apocalips 20,12 – “Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.”

Apocalips 22,12 – “Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui.”

3.4.5.2. La a doua venire a Domnului

2 Timotei 4,8 – “De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da în ‘ziua aceea’ Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”

3.4.6. Caracterul celui mântuitPsalm 15 – “Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe

muntele Tău cel sfânt? – Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său. El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui. El nu-şi dă banii cu dobândă şi nu ia mită împotriva celui nevinovat . Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.”

Isaia 33,15.16 – “Cel ce umblă în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechile ca să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul , acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine şi apa nu-i va lipsi.”

79

3.5. Evenimentele premergătoare revenirii

3.5.1. Ordinea evenimentelor finaleApocalips 11,18 – “Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta, a

venit vremea să judeci pe cei morţi şi să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”

3.5.2. Judecata preadventă (de cercetare)Eclesiastul 12,14 –“Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată şi

judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”

Daniel 7,9.10 – “Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos…Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui . S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.”

1 Petru 4,17 – “Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?”

3.5.3. Cernerea (Proba credinţei)Amos 9,9 – “Căci iată, voi porunci şi voi vântura casa lui Israel în

toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ!”

3.5.4. Semnul fiarei Apocalips 13,15-17 – “I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei ca

icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei .”

80

Apocalips 14,9.10 – “Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: ‘Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu…’ ”

3.5.5. SigilareaEzechiel 9,1-11 – “Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele:

‘Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!’ Şi iată că au venit şase oameni pe drumul porţii de sus dinspre miază-noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă. Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis: ‘Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.’ Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: ‘Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei care au semnul pe frunte! Începeţi însă cu locaşul Meu cel sfânt!’ Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului. Şi El le-a zis: ‘Spurcaţi casa şi umpleţi curţile cu morţi!…Ieşiţi…’ Ei au ieşit şi au început să ucidă în cetate. Pe când ucideau ei astfel şi eu stam încă singur acolo, am căzut cu faţa la pământ şi am strigat: ‘Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel vărsându-ţi urgia asupra Ierusalimului?’ El mi-a răspuns: ‘Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri şi ţara este plină de nedreptate; căci ei zic: Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic! De aceea şi Eu voi fi fără milă şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.’ Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in şi care avea călimara la brâu, a adus următorul răspuns: ‘Am făcut ce mi-ai poruncit!’ ”

Apocalips 7,1-4 – “După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care

81

avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea zicând: ‘Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!’ Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel.”

3.5.6. Închiderea haruluiApocalips 22,11 – “Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe;

cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană, să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!”

3.5.7. Încrederea totală în DumnezeuIsaia 10,20 – “În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa

lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel.”

3.5.8. Vremea strâmtorăriiIsaia 26,20 – “Du-te poporul Meu, intră în odăiţa ta şi încuie uşa după

tine; ascunde-te câteva clipe până va trece mânia!”

Ieremia 30,7 – “Vai! Căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de strâmtorare pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea.”

3.5.9. Vremuri grele pentru păcătoşiIsaia 24,17 – “Groaza, groapa şi laţul vin peste tine locuitor al ţării.”

Apocalips 3,10 – “Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.”

3.5.10. Ultima confruntare dintre naţiuniIoel 3,2.9-14 – “Voi strânge pe toate neamurile şi le voi pogorî în valea

lui Iosafat. Acolo Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri împărţind printre ele ţara Mea…Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi

82

pe viteji! Să se apropie şi să se suie toţi oamenii de război! Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: sunt tare! Grăbiţi-vă şi veniţi toate neamurile de primprejur. Puneţi mâna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele căci linurile sunt pline şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape în valea judecăţii!”

3.5.11. Plăgile Ezechiel 9,1-11 –– “Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele:

‘Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!’ Şi iată că au venit şase oameni pe drumul porţii de sus dinspre miază-noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână . În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă. Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis: ‘Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.’ Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: ‘Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei care au semnul pe frunte! Începeţi însă cu locaşul Meu cel sfânt!’ Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului. Şi El le-a zis: ‘Spurcaţi casa şi umpleţi curţile cu morţi!…Ieşiţi…’ Ei au ieşit şi au început să ucidă în cetate. Pe când ucideau ei astfel şi eu stam încă singur acolo, am căzut cu faţa la pământ şi am strigat: ‘Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel vărsându-ţi urgia asupra Ierusalimului?’ El mi-a răspuns: ‘Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri şi ţara este plină de nedreptate; căci ei zic: Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic! De aceea şi Eu voi fi fără milă şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.’ Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in şi care avea călimara la brâu, a adus următorul răspuns: ‘Am făcut ce mi-ai poruncit!’ ”

83

Apocalips 16,1-21 –“ Şi am auzit un glas tare care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: ‘Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!’ Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei. Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare. Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge. Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: ‘Drept eşti Tu Doamne care eşti şi care erai ! Tu eşti sfânt pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici.’ Şi am auzit altarul zicând: ‘Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!’ Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. Al cincilea a vărsat potirul peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor. Al şaselea a vărsat potirul peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului mincinos, trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. ‘Iată, eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!’ Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: ‘S-a isprăvit!’ Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum de când este omul pe pământ n-a fost un cutremur aşa de mare. Cetatea cea mare, a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. Toate ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit. O grindină mare ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii

84

au hulit pe Dumnezeu din pricina grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.”

3.5.12. Atacul final al păcătoşilor împotriva poporului lui Dumnezeu

Psalmi 37,15 – “Dar sabia lor intră în însăşi inima lor şi li se sfărâmă arcurile.”

Isaia 54,17 – “Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere…”

3.5.13. Cutremurul final şi evenimentele cosmice

Apocalips 6,12-17 – “Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi, s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ‘Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?’ ”

Apocalips 16,17-21 – “Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare care zicea: ‘S-a isprăvit!’ Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum de când este omul pe pământ n-a fost un cutremur aşa de mare…Toate ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit. O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.”

85

3.6. A doua venire a Domnului Hristos

3.6.1. Învierea parţială (specială)Daniel 12,2 – “Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula:

unii pentru viaţă veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.”

Marcu 14,61.62 – “Isus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele Preot L-a întrebat iarăşi şi i-a zis: ‘Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?’ ‘Da, sunt,’ i-a răspuns Isus; ‘şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.’ ”

Apocalips 1,7 – “Iată că El vine pe nori şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.”

3.6.2. Prima înviereIov 19,25-29 – “Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că se va

ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu. Atunci veţi zice: ‘Pentru ce îl urmăream noi?’ Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută. Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.”

Psalmi 17,15 – “Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul tău.”

Isaia 26,19 – “Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! – Treziţi-vă şi săriţi de bucurie cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.”

1 Corinteni 15,12.13.16-18.21-23.51-55 – “Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat…Căci dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduţi…Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi

86

mor în Adam, tot aşa toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos…Iată vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire . Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa moarte? Unde îţi este boldul moarte?”

1 Tesaloniceni 4,14-17 – “Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit împreună cu El. Iată în adevăr ce vă spuneam prin Cuvântul Domnului: noi cei vii care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi noi cei vii care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

Apocalips 20,4-6 – “Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte sau pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până ce nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor, a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.”

3.6.3. Păcătoşii faţă în faţă cu Dumnezeu Psalmi 14,5 – “Ei vor tremura de spaimă când Se va arăta Dumnezeu

în mijlocul neamului neprihănit.”

Isaia 2,19-21 – “Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui când Se va scula să îngrozească pământul. În ziua aceea oamenii îşi vor

87

arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci; şi vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui când Se va scula să îngrozească pământul.”

Isaia 13,7.8 – “De aceea, toate mâinile slăbesc şi orice inimă omenească se topeşte. Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii, se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roşii ca focul.”

Apocalips 6,15-17 – “Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi, s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: "Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?"”

3.6.4. Proclamarea dreptăţii lui DumnezeuPsalmi 50,6 – “Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu

este Cel ce judecă.”

Psalmi 97,6 – “Cerurile vestesc dreptatea Lui şi toate popoarele văd slava Lui.”

3.7. Mileniul

3.7.1. Când începe mileniulApocalips 20,2-4.7 – “El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi,

care este Diavolul şi Satana şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui ca să nu mai înşele neamurile până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.”

88

3.7.2. Starea planetei în timpul mileniuluiIeremia 4,23-26 – “Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi gol; mă

uit la ceruri şi iată că lumina lor a pierit! Mă uit la munţi şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină! Mă uit şi iată că nu este nici un om; şi toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!”

3.7.3. Păcătoşii în timpul mileniuluiIeremia 25,33 – “Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi

întinşi de la un capăt al pământului la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi ci vor fi un gunoi de pământ.”

3.7.4. Judecarea păcătoşilorApocalips 20,11-15 – “Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb

şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.”

3.8. Reîntoarcerea Domnului Hristos pe pământ după mileniu

3.8.1. Garda de onoare a Domnului HristosZaharia 14,5 up. – “Şi atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi

sfinţii împreună cu El.”

89

3.8.2. Reîntoarcerea pe Muntele MăslinilorZaharia 14,4 – “Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele

Măslinilor care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi.”

3.8.3. Noul IerusalimApocalips 21,1-3,9-27 – “Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou;

pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: ‘Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor’…Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: ‘Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!’ Şi m-a dus în duhul pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis străvezie ca cristalul. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi şi la porţi doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porţi; spre miază noapte trei porţi; spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe el erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. I-a măsurat şi zidul şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua de safir; a treia de halchedon; a patra de smaragd; a cincia de sardonix; a şasea de sardiu; a şaptea de hrisolit; a opta de beril; a noua de topaz; a zecea de

90

hrisopraz; a unsprezecea de iacint; a douăsprezecea de ametist. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era din aur curat ca sticla străvezie. În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.”

3.9. Evenimentele care urmează reîntoarcerii Domnului Hristos după mileniu

3.9.1. A doua înviereApocalips 20,5 – “Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o

mie de ani…”

3.9.2. Păcătoşii recunosc suveranitatea Domnului Hristos

Psalmi 22,27-29 – “…toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. Căci a Domnului este împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri. Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.”

Isaia 45,23 – “Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine.”

3.9.3. Distrugerea întregului pământIsaia 10,23 – “Şi nimicirea aceasta care fost hotărâtă, Domnul

Dumnezeul oştirilor o va aduce la îndeplinire în toată ţara.”

91

2 Petru 3,10 – “Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde.”

3.9.4. Distrugerea păcătoşilorPsalmi 21,9.10 – “…şi-i vei face ca un cuptor aprins în ziua când te vei

arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui şi-i va mânca focul. Le vei şterge sămânţa de pe pământ şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.”

Psalmi 73,17-19 – “…până ce am intrat în sfântul locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.”

Isaia 1,31 – “Omul tare va fi ca un câlţ şi lucrarea lui va fi ca o scânteie; amândoi vor arde împreună şi nimeni nu-i va stinge.”

Isaia 10,17-19 – “Lumina lui Israel se va preface în foc şi Sfânul lui într-o flacără care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui într-o zi . Va arde trup şi suflet strălucirea pădurii şi câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav care cade în leşin. Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi şi un copil le-ar putea scrie numărul.”

Isaia 13,9 – “Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul într-un pustiu şi va nimici toţi păcătoşii de pe el.”

Isaia 30,33 – “Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit şi pentru împărat; adânc şi lat, este făcut cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şuvoi de pucioasă.”

Isaia 33,12-14 – “ ‘Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi care ard în foc.’ ‘Voi cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi cei de aproape, vedeţi puterea mea!’ Păcătoşii sunt îngroziţi, în Sion un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi care zic: ‘Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?’ ”

Maleahi 4,1- “Căci, iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde , zice Domnul oştirilor şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.”

92

Matei 3,12 – “Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se va stinge.”

Matei 13,41-42 – “Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Apocalips 19,15 – “Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.”

3.9.5. Distrugerea lui SatanaIsaia 14,4-20 –“Atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului

Babilonului şi vei zice: ‘Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat . Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel ce în urgia lui lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce în mânia lui supunea neamurile, este prigonit fără cruţare. Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de căderea ta şi zic: De când ai căzut tu nu se mai suie nimeni să ne taie! Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună:’ ”

Apocalips 20,10 – “Şi diavolul care-i înşela a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.”

3.9.6. Sfârşitul păcatului şi al păcătoşilorPsalmi 37,9.10 – “Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc

în Domnul vor stăpâni ţara. Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.”

Isaia 1,28 – “Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.”

93

Isaia 13,9 – “Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul într-un pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.”

Isaia 14,4 up. 20 up – “Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat… Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.”

Isaia 65,16 up. 17.19 up – “…căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei. Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte…Nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor.”

Obadia 16 – “Căci după cum aţi băut paharul mâniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfânt, tot aşa toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el şi vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată.”

Maleahi 4,1 – “Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.”

3.9.7. Moartea a douaApocalips 2,11 – “Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul:

‘Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.’ ”

Apocalips 20,6.14 – “Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere… Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.”

Apocalips 21,8 – “Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua.”

3.9.8. Un cer nou şi un pământ nouIsaia 65,17 – “Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că

nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.”

Isaia 66,22 – “Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru.”

94

Apocalips 21,1 – “Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era.”

3.9.9. Restabilirea suveranităţii lui Dumnezeu pe pământ

Psalmi 2,8.9 – “Cere-Mi şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire. Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”

3.9.10. Noul IerusalimApocalips 3,12 – “Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul

Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu şi Numele Meu cel nou.”

Apocalips 21,1-3,9-27 – “Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: ‘Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor’… Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: ‘Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!’ Şi m-a dus în duhul pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis străvezie ca cristalul. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi şi la porţi doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porţi; spre miază noapte trei porţi; spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe el erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. I-a măsurat şi

95

zidul şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua de safir; a treia de halchedon; a patra de smaragd; a cincea de sardonix; a şasea de sardiu; a şaptea de hrisolit; a opta de beril; a noua de topaz; a zecea de hrisopraz; a unsprezecea de iacint; a douăsprezecea de ametist. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era din aur curat ca sticla străvezie. În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.”

3.9.11. Viaţa pe noul pământ“În general, făgăduinţele şi profeţiile Vechiului Testament s-au adresat

Israelului literal şi trebuiau să se împlinească cu acest popor, cu condiţia ascultării de Dumnezeu. Ascultarea lor parţială de voinţa lui Dumnezeu, a făcut posibilă însă doar o împlinire incompletă a făgăduinţelor din partea lui Dumnezeu. Multe dintre aceste făgăduinţe, în special cele referitoare la evanghelizarea neamurilor şi la stabilirea împărăţiei lui Mesia, n-au putut fi împlinite cu ei din cauza neascultării lor; ele vor fi însă împlinite cu biserica lui Dumnezeu de pe tot pământul şi în mod deosebit cu rămăşiţa lui Dumnezeu.

Când evreii L-au respins pe Hristos, Dumnezeu i-a lepădat la rândul Lui şi a împuternicit biserica creştină ca instrument al Său pentru mântuirea lumii (Mat. 28,19.20; 2 Cor. 5,18-20; 1 Petru 2,9.10 etc.). În consecinţă, făgăduinţele şi privilegiile legământului cu poporul evreu, au fost transferate pentru totdeauna de la Israelul literal, la cel spiritual (Rom. 9,4; cf. Gal. 3,27-29; vezi şi Deut. 18,15). Făgăduinţele care nu s-au împlinit cu Israelul literal, ori nu se vor mai împlini deloc, ori se vor împlini cu biserica creştină ca Israel spiritual. Profeţiile din a doua categorie, se vor

96

împlini în principiu, şi nu neapărat în toate detaliile pentru că multe amănunte profetice se referă la Israel ca naţiune literală ce locuia în Palestina. Biserica creştină este un ‘popor’ spiritual împrăştiat în toată lumea şi este evident că aceste amănunte nu se pot aplica în cazul ei într-un sens literal…

Principul fundamental prin care putem spune fără să greşim, când se aplică şi Israelului spiritual o profeţie din Vechiul Testament făcută la originea ei Israelului literal, este – când un scriitor inspirat de mai târziu face o asemenea aplicaţie.”20

Isaia 2,4 – “El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.”

Isaia 11,6-9 – “Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina bazilicului. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului ca fundul mării ce apele care-l acoperă.”

Isaia 29,19-21 – “Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul şi săracii se vor veseli de Sfântul lui Israel. Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri şi toţi cei ce pândeau nelegiuirea vor fi nimiciţi: cei ce osândeau pe alţii la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetăţii şi năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat.”

Isaia 33,21 – “Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pâraie late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece nici un vas puternic.”

Isaia 35,1-10 – “Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. Întăriţi mâinile slăbănogite şi

20 op. cit. vol. 4, p. 36-37. Traducere proprie.

97

întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: ‘Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată, Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuşi va veni şi vă va mântui.’ Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor ; atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţâşni ape şi în pustietate pâraie; marea de nisip se va preface în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor vor creşte trestii şi papură. Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte nu vor putea să se rătăcească. Pe calea aceasta nu va fi nici un leu şi nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea. Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!”

Isaia 41,18-20 – “Voi face să izvorască râuri pe dealuri şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz şi pământul uscat în şuvoaie de ape; voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini în pustie, voi pune chiparoşi, ulmi şi merişori turceşti la un loc în pustie, ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri şi Sfântul lui Israel le-a zidit.”

Isaia 49,10.11 – “Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape. Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite.”

Isaia 55,13 – “În locul spinului se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor.”

Isaia 60,19.20 – “Nu soarele îţi va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei; ci Domnul va fi lumina ta pe vecie şi Dumnezeul tău va fi slava ta. Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna ta nu se va mai întuneca; căci Domnul va fi lumina ta pe vecie şi zilele suferinţei tale se vor sfârşi pe vecie.”

Isaia 62,8.9 – “Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic zicând: ‘Nu voi mai da grâul tău hrană vrăşmaşilor tăi şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău pentru care tu te-ai ostenit. Cei ce vor

98

strânge grâul aceia îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul şi cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în curţile locaşului Meu celui sfânt.’ ”

Isaia 65,20-25 – “Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos. Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul şi copiii lor vor fi împreună cu ei. Înainte ca să Mă cheme le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba îi vor asculta! Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.”

“În versetele 17-25, Isaia descrie ceruri noi şi un pământ nou pe care le-ar fi făcut Dumnezeu dacă Israelul ar fi luat aminte la soliile profeţilor şi ar fi împlinit planul divin după întoarcerea din robie. Dar Israel a dat greş, de aceea, ca aplicaţie secundară aceste versete arată mai departe către cerurile noi şi noul pământ de după încheierea celor o mie de ani…”21

Isaia 66,23 – “În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat va veni orice făptură să se închine înaintea Mea – zice Domnul.”

Apocalips 21,4 – “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Apocalips 21,22-27 – “În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei . Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.”

21 ibid. p. 332

99

Apocalips 22,1-5 – “Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.”

100

PARTEA A DOUAPARTEA A DOUA

ADEVĂRATUL AŞTEPTĂTOR AL REVENIRII LUI HRISTOS

Moto – “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalips 14,12)

101

4. SABATUL

Moto – “Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” (Matei 12,8)

A. Sabatul în Vechiul Testament

4.1. Câteva observaţii importante

4.1.1. Originea SabatuluiGeneza 2,2.3 – “În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe

care o făcuse; şi în ziua a şaptea s-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.”

4.1.2. Sabatul – parte integrantă din Legea MoralăExod 20,8-11 – “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să

lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”

4.1.3. Sabatul – o zi sfântăGeneza 2,3 – “Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o

pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.”

Neemia 9,14 –“Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt şi le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învăţături şi o lege.”

Isaia 1,13 – “Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!”

102

4.1.4. Semnul sfinţirii Exod 31,13 – “Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Să nu care

cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul care vă sfinţesc.’ ”

Ezechiel 20,12.20 – “Le-am dat şi Sabatele Mele ca să fie ca un semn între Mine şi ei pentru ca să ştie că eu sunt Domnul care-i sfinţesc… Sfinţiţi Sabatele Mele căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

4.2. Respectarea Sabatului

4.2.1. Necesitatea respectării SabatuluiExod 34,21 – “Şase zile să lucrezi iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să

te odihneşti chiar în vremea aratului şi seceratului.”

Leviticul 19,30 – “Să păziţi Sabatele Mele şi să cinstiţi locaşul Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul.”

Isaia 56,2 – “Ferice de omul care face lucrul acesta şi de fiul omului care rămâne statornic în el păzind Sabatul ca să nu-l pângărească şi stăpânindu-şi mâna ca să nu facă nici un rău!”

Ieremia 17,22 – “Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.”

4.2.2. Începutul şi sfârşitul SabatuluiLeviticul 23,32 – “Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de

odihnă şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru.”

Neemia 13,19 – “Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat de îndată ce le va ajunge umbra şi să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus câţiva din slujitorii mei la porţi să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului.”

103

4.2.3. Sabatul – o desfătareIsaia 58,13 – “Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi

faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta ca să sfinţeşti pe Domnul slăvindu-L şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”

4.2.4. Sabatul pe noul pământIsaia 66,23 – “În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat va veni orice

făptură să se închine înaintea Mea – zice Domnul”22

4.3. Să nu …

4.3.1. Să nu lucrezi în SabatExod 20,8-11 – “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să

lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”

Leviticul 23,3 – “Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceţi nici o lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului în toate locuinţele voastre.”

Numeri 15,32-36 – “Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului. Cei ce-l găsiseră strângând lemne l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea. L-au aruncat în temniţă căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă. Domnul a zis lui Moise: ‘Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară

22 Asupra principului împlinirii profeţiilor condiţionate date vechiului Israel, vezi nota 20

104

din tabără.’ Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit cum poruncise lui Moise Domnul.”

4.3.2. Să nu pregăteşti mâncarea în Sabat Exod 16,23 – “Şi Moise le-a zis: ‘Domnul a poruncit aşa. Mâine este

ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne.’ ”

Exod 35,3 – “Să n-aprinzi foc în nici una din locuinţele voastre în ziua Sabatului."

4.3.3. Să nu cumperi şi să nu ceri nici o datorie în Sabat

Neemia 10,31 – “Să nu cumpărăm nimic în ziua Sabatului şi în zilele de sărbătoare de la popoarele ţării care ar aduce de vânzare în ziua Sabatului mărfuri sau altceva de cumpărat şi să lăsăm nelucrat pământul în anul al şaptelea şi să nu cerem plata nici unei datorii.”

4.3.4. Să nu faci comerţ în SabatNeemia 13,15-22 – “Pe vremea aceasta am văzut nişte oameni în Iuda

călcând la teasc în ziua Sabatului, aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri şi smochine şi cu tot felul de lucruri şi aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua când îşi vindeau mărfurile. Mai erau şi nişte tirieni aşezaţi în Ierusalim care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului şi în Ierusalim. Am mustrat pe mai marii lui Iuda şi le-am zis: ‘Ce însemnează această faptă rea pe care o faceţi pângărind ziua Sabatului? Oare n-au lucrat aşa părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mânia Lui împotriva lui Israel pângărind Sabatul.’ Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat de îndată ce le va ajunge umbra şi să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus câţiva din slujitorii mei la porţi să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului. Şi aşa negustorii şi vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o dată şi de două ori afară din Ierusalim. I-am mustrat şi le-am zis: ‘Pentru ce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă o dată

105

lucrul acesta, voi pune mâna pe voi.’ Din clipa aceea n-au mai venit în timpul Sabatului. Am poruncit şi leviţilor să se curăţească şi să vină să păzească porţile ca să sfinţească ziua Sabatului.”

4.3.5. Să nu porţi nici o povară în SabatIeremia 17,21 –“Aşa vorbeşte Domnul: ‘Luaţi seama în sufletele

voastre, să nu purtaţi nici o povară în ziua Sabatului şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului.’ ”

4.3.6. Să nu-ţi faci gusturile în SabatIsaia 58,13.14 pp – “Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să

nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta ca să sfinţeşti pe Domnul slăvindu-L şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul…”

B. Sabatul în Noul Testament

4.4. “Făcut pentru om”

Marcu 2,27 – “Apoi le-a zis: ‘Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.’ ”

4.5. Domnul Sabatului

Matei 12,8 – “Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”

Marcu 2,28 – “Aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”

Luca 6,5 – “Şi le zicea: ‘Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.’ ”

4.6. Exemplul Domnului Hristos

4.6.1. AlimentaţiaMatei 12,1-8 – “În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o

zi de Sabat. Ucenicii Lui care erau flămânzi, au început să smulgă spice de

106

grâu şi să le mănânce. Fariseii, când au văzut lucrul acesta I-au zis: ‘Uite că ucenicii Tăi fac ce nu e îngăduit să facă în ziua Sabatului.’ Dar Isus le-a răspuns: ‘Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înainte a Domnului pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? Sau n-aţi citit în Lege că în zilele de Sabat preoţii calcă Sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul. Dacă aţi fi ştiut ce însemnează ‘Milă voiesc iar nu jertfe’ n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.’ ”

Marcu 2,23-28 – “S-a întâmplat că într-o zi de Sabat Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. Fariseii I-au zis: ‘Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?’ Isus le-a răspuns: ‘Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David când a fost în nevoie şi când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu El?’ Apoi le-a zis: ‘Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.’ ”

Luca 6,1-5 – “Într-o zi de Sabat s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau. Unii dintre farisei le-au zis: ‘Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?’ Isus le-a răspuns: ‘Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?’ Şi le zicea: ‘Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.’ ”

4.6.2. Vindecările omul cu mâna uscată

Matei 12,9-14 – “Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă. Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus L-au întrebat: ‘Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?’ El le-a

107

răspuns: ‘Cine este omul acela dintre voi care dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua Sabatului să n-o apuce şi să n-o scoată afară? Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.’ Atunci a zis omului aceluia: ‘Întinde-ţi mâna!’ El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.”

Marcu 3,1-6 – “Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului ca să-L poată învinui. Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: ‘Scoală-te şi stai la mijloc!’ Apoi le-a zis: ‘Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau să o pierzi? ’ Dar ei tăceau. Atunci rotindu-şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor a zis omului: ‘Întinde-ţi mâna!’ El a întins-o şi mâna i s-a făcut sănătoasă. Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodianii cum să-L piardă.”

Luca 6,6-11 – “În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului ca să aibă de ce să-L învinuiască. Dar El le ştia gândurile; şi a zis omului care avea mâna uscată: ‘Scoală-te şi stai în mijloc.’ El s-a sculat şi a stat în picioare. Şi Isus le-a zis: ‘Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine, ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?’ Atunci Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: ‘Întinde-ţi mâna!’ El a întins-o şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.”

demonizatul

Marcu 1,23-28 – “În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige: ‘Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!’ Isus l-a certat şi i-a zis: ‘Taci şi ieşi afară din omul acesta!’ Şi duhul necurat a ieşit din el scuturându-l cu putere şi scoţând un strigăt mare. Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: ‘Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate şi ele Îl ascultă!’ Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileei.”

108

Luca 4,33-37 – “În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare: ‘Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.’ Isus l-a certat şi i-a zis: ‘Taci şi ieşi afară din omul acesta!’ Şi dracul, după ce l-a trântit jos în mijlocul adunării, a ieşit afară din el fără să-i facă vreun rău. Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: ‘Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate şi ele ies afară!’ Şi I S-a dus vestea în toate împrejurimile.”

soacra lui Petru

Marcu 1,21.29-31 – “S-au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului Isus a intrat în sinagogă şi a început să înveţe pe norod…După ce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei. Soacra lui Simon zăcea în pat prinsă de friguri: şi îndată au vorbit lui Isus despre ea. El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o în sus şi au lăsat-o frigurile. Apoi a început să le slujească.”

Luca 4,31.38.39 – “S-a pogorât în Capernaum, cetate din Galilea şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului…După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea. El S-a plecat spre ea, a certat frigurile şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.”

femeia gârbovă

Luca 13,10-17 – “Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: ‘Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.’ Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: ‘Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi şi nu în ziua Sabatului!’ ‘Făţarnicilor, i-a răspuns Domnul; oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul din iesle şi-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?’ Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au

109

rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.”

bolnavul de dropică

Luca 14,1-6 – “Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia dintre fruntaşii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică. Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor legii şi fariseilor: ‘Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului, sau nu?’ Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul. Pe urmă le-a zis: ‘Cine dintre voi, dacă îi cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară în ziua Sabatului?’ Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.”

slăbănogul de 38 de ani

Ioan 5,1-16 – “După aceea, era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare numită în evreieşte Betezda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se pogora în ea după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme i-a zis: ‘Vrei să te faci sănătos?’ ‘Doamne, I-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.’ ‘Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ţi patul şi umblă.’ Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: ‘Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul.’ El le-a răspuns: ‘Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă.’ Ei l-au întrebat: ‘Cine este omul acela care ţi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă?’ Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: ‘Iată că te-ai făcut sănătos; de acum, să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.’ Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. Din pricina aceea iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.”

orbul din naştere

110

Ioan 9,1-14 – “Când trecea, Isus a văzut un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: ‘Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui de s-a născut orb?’ Isus a răspuns: ‘N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt lumina lumii.’ După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta, şi i-a zis: ‘Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului’ (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine. Vecinii şi cei ce–l cunoscuseră înainte ca cerşetor ziceau: ‘Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?’ Unii ziceau: ‘El este’. Alţii ziceau ‘Nu; dar seamănă cu el.’ Şi el însuşi zicea: ‘Eu sunt’. Deci i-au zis: ‘Cum ţi s-au deschis ochii?’ El a răspuns: ‘Omul acela căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te. M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.’ ‘Unde este omul acela?’, l-au întrebat ei. El a răspuns: ‘Nu ştiu’. Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte. Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii.”

mulţimea

Marcu 1,32-34 – “Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii. Şi toată cetatea era adunată la uşă. El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulţi draci şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau.”

Luca 4,40-44 – “La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. Din mulţi ieşeau şi draci care strigau şi ziceau: ‘Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu’. Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul. Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei. Dar El le-a zis: ‘Trebuie să vestesc Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.’ Şi propovăduia în sinagogile Galileii.”

111

4.6.3. ÎnvăţăturaMarcu 1,21.22 – “S-au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului, Isus a

intrat îndată în sinagogă şi a început să înveţe pe norod. Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca Unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.”

Marcu 6,2 – “Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: ‘De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?’ ”

Luca 4,16.31 – “A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească…S-a pogorât în Capernaum, cetate din Galilea şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.”

4.7. Exemplul apostolilor

Fapte 13,13-15.42.44 – “Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. Din Perga şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului au intrat în sinagogă şi au şezut jos. După citirea Legii şi a Proorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: ‘Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiţi.’…Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri…În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.”

Fapte 16,13 – “În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.”

Fapte 17,2 – “Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi.”

Fapte 18,4 – “Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.”

112

4.8. Îndemn pentru creştini

Matei 24,20 – “Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.”

4.9. Ziua întâi a săptămânii

Matei 28,1 – “La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.”

Marcu 16,2.9 – “În ziua dintâi a săptămânii s-au dus la mormânt dis de dimineaţă, pe când răsărea soarele…Isus după ce a înviat în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena din care scosese şapte draci.”

Luca 24,1 – “În ziua dintâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis de dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.”

Ioan 20,1.19 – “În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis de dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt…În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: ‘Pace vouă!’ ”

Fapte 20,7 – “În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.”

1 Corinteni 16,2 – “În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ca va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.”

4.10.Semnul fiarei

“Este evident că acesta este un semn al loialităţii faţă de fiară, un element distinctiv care denotă că cel ce îl poartă se închină fiarei a cărei rană de moarte a fost vindecată (v. 8). Interpreţii adventişti nu înţeleg că acest semn este literal, ci îl consideră ca pe un semn al ascultării care îl

113

identifică pe purtător ca fiind fidel puterii reprezentate de fiară. Controversa se va purta atunci asupra Legii lui Dumnezeu şi în mod deosebit asupra poruncii a patra (vezi cap. 14,12). Urmează de aici că acest semn va fi respectarea duminicii, dar numai când puterea fiarei se va da pe faţă din plin, iar acceptarea duminicii ca zi de închinare va deveni un semn de supunere faţă de legea civilă. Adventiştii susţin că simultan cu aceasta, solia îngerului al treilea va avertiza împotriva primirii acestui semn (cap. 14,9-11). Acest avertisment, strigat în gura mare (cap. 18,1-4), va aduce lumină în această chestiune. Atunci când problema zilei de odihnă va fi clară înaintea oamenilor, iar aceştia vor alege totuşi să sprijine o tradiţie ce aparţine fiarei ştiind că aceasta este în directă opoziţie cu porunca lui Dumnezeu, ei vor asculta de această putere şi vor primi semnul fiarei.”23

Apocalips 13,15-17 – “I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.”

Apocalips 14,9.10 – “Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: ‘Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi a Mielului.’ ”

5. ÎNDREPTĂŢIREA

Moto – “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11,6 pp.)

23 op. cit. vol. 7, p. 822. Traducere proprie.

114

5.1. Credinţa adevărată

5.1.1. Definiţia credinţeiEvrei 11,1 – “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile

nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”

5.1.2. Fundamentul credinţei1 Corinteni 2,5 – “Pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe

înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.”

5.1.3. Modalităţile de exprimare a credinţeiRomani 4,20.21 – “El (Avraam) nu s-a îndoit de făgăduinţa lui

Dumnezeu prin necredinţă, ci întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.”

Evrei 11,1.6 – “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd…Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”

Iacov 2,14-26 – “Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele şi unul dintre voi le zice: ‘Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!’ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: ‘Tu ai credinţa şi eu am faptele.’. ‘Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.’ Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred…şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi prin fapte credinţa a ajuns desăvârşită. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: ‘Avraam a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca neprihănire’; şi el a fost numit ‘prietenul lui Dumnezeu’. Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte şi nu

115

numai prin credinţă. Tot aşa curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.”

5.1.4. Credinţa – darul lui DumnezeuRomani 12,3 – “Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre

voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.”

Efeseni 2,8 – “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”

5.1.5. Credinţa întăreşte LegeaRomani 3,31 – “Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum.

Dimpotrivă, noi întărim Legea.”

5.1.6. Primul loc, pentru HristosColoseni 1,18 – “El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul,

cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.”

Coloseni 3,11 – “Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul în toţi.”

5.2. Naşterea din nou (pocăinţa)

5.2.1. Necesitatea de a deveni oameni noiRom. 3,23 – “Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui

Dumnezeu.”

Galateni 6,15 – “Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci o făptură nouă.”

Efeseni 4,22-24 – “Cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou făcut

116

după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”

Tit 3,5 – “El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.”

5.2.2. Naşterea din nouIoan 3,1-13 – “Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al

iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: ‘Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el.’ Drept răspuns Isus i-a zis: ‘Adevărat, adevărat îţi spun că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.’ Nicodim I-a zis: ‘Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?’ Isus i-a răspuns: ‘Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este Duh. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi din nou. Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.’ Nicodim I-a zis: ‘Cum se poate face aşa ceva?’ Isus i-a răspuns: ‘Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri? Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce s-a pogorât din cer, adică Fiul omului care este în cer.’ ”

5.2.3. Omul vechi şi omul nouColoseni 3,9.10 – “Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat

de omul cel vechi cu faptele lui şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou care se înnoieşte spre cunoştinţă după chipul Celui ce l-a făcut.”

5.2.4. Inima şi credinţaFapte 15,9 – “N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucât le-a

curăţit inimile prin credinţă.”

117

5.2.5. Pocăinţa – darul lui DumnezeuIoan 6,44 – “Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care

M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Fapte 5,31 – “Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.”

Fapte 11,18 – “După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: ‘Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţă.’ ”

5.2.6. Dumnezeu şi transformarea caracteruluiEfeseni 2,4.5 – “Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru

dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)”

Filipeni 2,13 – “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea.”

1 Tesaloniceni 3,12.13 – “Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi, ca să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.”

1 Petru 1,3 – “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care după îndurarea Sa cea mare ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi la o nădejde vie.”

5.2.7. Duhul Sfânt şi transformarea caracterului2 Corinteni 3,18 – “Noi toţi privim cu faţa descoperită ca într-o oglindă

slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

5.2.8. Oameni noi prin cunoaşterea Domnului Hristos

2 Corinteni 5,17 – “Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

118

5.2.9. Punctul central – Domnul HristosEvrei 12,2.3 – “Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi desăvârşirea credinţei

noastre, adică la Isus, care pentru bucuria care-I era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu. Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.”

5.2.10. În Hristos avem totulColoseni 2,10 – “Voi aveţi totul deplin în El, care este capul oricărei

domnii şi stăpâniri.”

5.3. Zădărnicia eforturilor personale fără ajutor divin

5.3.1. Imposibilitatea slujirii lui Dumnezeu prin propriile eforturi

Iosua 24,19 – “Iosua a zis poporului: ‘Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele.’ ”

5.3.2. Imposibilitatea transformării caracterului prin propriile eforturi

Matei 13,33 –“ Le-a spus o altă pildă şi anume: ‘Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu până s-a dospit toată plămădeala.’ ”

Luca 13,20.21 –“El a zis iarăşi: ‘Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină până s-a dospit toată.’ ”

Ioan 6,44 – “Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

119

5.3.3. Vrăjmăşia dintre firea pământească şi LegeRomani 8,7 – “Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este

vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.”

5.3.4. Nimic fără DumnezeuIoan 15,5 – “Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine

şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”

Romani 11,36 – “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”

2 Corinteni 12,9 – “Şi El mi-a zis: ‘Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită’. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.”

5.3.5. Putere deplină în HristosFilipeni 4,13 – “Pot totul în Hristos care mă întăreşte.”

5.4. Lucrarea lui Dumnezeu

5.4.1. Ne avertizează şi ne convinge de păcatGeneza 4,7 – “Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci

răul, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”

1 Împăraţi 8,58 – “…ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui pe care le-a poruncit părinţilor noştri.”

Psalmi 119,36 – “Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale şi nu spre câştig.”

120

Ieremia 24,7 – “Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul . Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.”

Ieremia 31,18 – “Aud pe Efraim bocindu-se: ‘M-ai pedepsit şi am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!’ ”

Ieremia 32,39 – “Le voi da o inimă şi o cale ca să se teamă de Mine totdeauna spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei.”

5.4.2. Ne dă putere să trăim în neprihănirePsalm 119,40 – “Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să

trăiesc în neprihănirea cerută de Tine.”

5.4.3. Împlineşte totul în noiIsaia 26,12 – “Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi,

Tu împlineşti pentru noi.”

5.4.4. Ne oferă tuturor posibilitatea mântuiriiIoan 6,37.40 – “Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine

la Mine nu-L voi izgoni afară…Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

5.4.5. Ne atrage pe toţi la mântuireIoan 6,44 – “Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-L atrage Tatăl care

M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Ioan 12,32 – “Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

Fapte 5,31 – “Pe acest Isus Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.”

Fapte 11,18 – “După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: ‘Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţa ca să aibă viaţa’ ”

121

5.4.6. Ne dă înţelepciune ca să-L cunoaştemEfeseni 1,17.18 – “Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus

Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi…”

5.4.7. Ne transformă caracterulEfeseni 2,4.5 – “Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, pentru

dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”

Filipeni 2,13 – “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea.”

1 Tesaloniceni 3,12.13 – “Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem noi înşine pentru voi, ca să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

1 Petru 1,3 – “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi la o nădejde vie.”

5.4.8. Ne dă voinţa şi înfăptuireaEfeseni 2,10 – “Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos

Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”

Filipeni 2,13 – “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea.”

5.4.9. Hristos mijloceşte pentru noi1 Timotei 2,5.6 – “Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur

mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită…”

122

Evrei 8,6 – “Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.”

Evrei 9,15 – “Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.”

5.4.10. Hristos este Mare Preot în SanctuarEvrei 2,17.18 – “Prin urmare a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în

toate lucrurile ca să poată fi în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.”

Evrei 3,1 – “De aceea, fraţi sfinţi care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus.”

Evrei 4,14-16 – “Astfel fiindcă avem un Mare Preot însemnat care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”

5.5. Mântuirea

5.5.1. Mântuire fără platăIsaia 55,1 – “Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are

bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!”

Romani 8,32 – “El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată împreună cu El toate lucrurile?”

123

Apocalips 22,17 – “Şi Duhul şi mireasa zic: ‘Vino!’ şi cine aude să zică: ‘Vino!’ Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!”

5.5.2. Darul vieţii veşniceRomani 6,23 – “Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără

plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos Domnul nostru.”

5.5.3. Mântuire prin credinţăLuca 7,50 – Dar Isus a zis femeii: ”Credinţa ta te-a mântuit: du-te în

pace”

Luca 17,19 – Apoi i-a zis: ”Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”

Luca 18,42 – Şi Isus i-a zis: “Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”

Ioan 3,15-18.36 – “…pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică. Dumnezeu în adevăr n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu…Cine crede în Fiul are viaţa veşnică: dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Ioan 5,24 – “Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată ci a trecut din moarte la viaţă.”

Ioan 6,40.47 – “Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi… Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.”

Ioan 20,31 – “Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând să aveţi viaţa în Numele Lui.”

124

Fapte 16,30.31 – “I-a scos afară şi le-a zis: ‘Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?’ Pavel şi Sila i-au răspuns: ‘Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.’ ”

Romani 10,9-11 – “Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: ‘Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine’ ”

Efeseni 2,8 – “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”

5.5.4. Mântuire prin harFapte 15,11 – “Ci credem că noi, ca şi ei suntem mântuiţi prin harul

Domnului Isus.”

1 Corinteni 15,10 – “Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.”

Efeseni 2,5.8 – “Măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”

2 Timotei 1,9 – “El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veşnicii.”

Tit 2,11-13 – “Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.”

5.5.5. Condiţiile mântuiriiMatei 7,21 – “Nu orişicine –Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în

împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.”

Tit 3,5 – “El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.”

125

5.6. Iubirea

5.6.1. Caracteristica lui Dumnezeu1 Ioan 4,8.16 – “Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că

Dumnezeu este dragoste…Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el.”

5.6.2. Iubirea şi Duhul SfântRomani 5,5 – “Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui

Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.”

5.6.3. Iubirea şi Domnul Hristos2 Tesaloniceni 3,5 – “Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui

Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!”

5.6.4. Dumnezeu şi dragostea frăţească1 Tesaloniceni 3,12 – “Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în

dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi.”

1 Tesaloniceni 4,9 – “Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii.”

2 Tesaloniceni 3,5 – “Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!”

5.6.5. Motivaţia pocăinţeiRomani 2,4 – “Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi

îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?”

126

5.7. Îndreptăţirea prin credinţă

5.7.1. “Toţi au păcătuit”Romani 3,9.10.23 – “Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât

ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: ‘Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar… Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.’ ”

5.7.2. Chemarea la neprihănire Matei 6,33 – “Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi

neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

5.7.3. Nu avem nici un merit înaintea lui DumnezeuLuca 17,7-10 – “Cine dintre voi dacă are un rob care ară sau paşte oile

îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă?’ Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea vei mânca şi vei bea şi tu?’ Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’

1 Corinteni 3,5-8 – “Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic.”

1 Corinteni 4,7 – “Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?”

1 Corinteni 9,16 – “Dacă vestesc Evanghelia nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia!”

1 Corinteni 15,10 – “Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.”

127

5.7.4. Neprihănirea şi LegeaIsaia 51,7 – “Ascultaţi-Mă voi care cunoaşteţi neprihănirea, popor

care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor şi nu tremura de ocările lor.”

5.7.5. Neprihănirea şi credinţaRomani 1,16.17 – “Căci mie nu mi-a ruşine de Evanghelia lui Hristos;

fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ‘Cel neprihănit va trăi prin credinţă’ ”

Romani 9,30-32 – “Deci ce vom zice? Neamurile care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; pe când Israel care umblă după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire.”

Filipeni 3,9 – “Şi să fiu găsit în El nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă.”

5.7.6. Darul neprihăniriiRomani 5,17 – “ Dacă deci prin greşeala unuia singur moartea a domnit

prin el singur, cu mult mai mult, cei ce primesc în toată plinătatea harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin acel unul singur care este Isus Hristos.”

Romani 10,3 – “…pentru că întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu."

5.7.7. Hristos, neprihănirea noastră1 Corinteni 1,30 – “Şi voi prin El sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut

de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire, răscumpărare.”

1 Corinteni 2,2 – “Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.”

128

Filipeni 3,7-10 – “Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Isus Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă.”

5.7.8. Neprihănirea oferită fără Lege Matei 22,2-12 – “Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a

făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.’ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. Când a auzit împăratul s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit şi buni şi răi şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. ‘Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi dar puţini sunt aleşi.’ ”

Luca 15,11-24 – “El a mai zis: Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine’. Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată. După ce a cheltuit totul a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de

129

pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi’. Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău’ Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi-mi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească.”

Romani 3,21.22.28 – “Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu care vine prin credinţa în Isus Hristos , pentru toţi şi peste toţi cei care cred în El. Nu este nici o deosebire…Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.”)

5.7.9. Auzire – credinţă – Duhul SfântEfeseni 1,13 – “Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului

(Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit.”

5.7.10. Urmările practice ale îndreptăţirii prin credinţă

5.7.10.1. Transformarea caracterului

Romani 12,1.2 – “Vă îndemn dar fraţilor pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

130

5.7.10.2. Activitate în Biserică

Romani 12,3-8 – “Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci după cum într-un trup avem mai multe mădulare şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.”

5.7.10.3. Relaţiile creştinului cu semenii săi

Romani 12,9-21 – “Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură şi plângeţi cu cei ce plâng. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: ‘Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti’ zice Domnul. Dimpotrivă, dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”

5.7.10.4. Relaţiile creştinului cu statul

Romani 13,1-7 – “Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care

131

sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei ci şi din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.”

5.7.10.5. Împlinirea Legii

Romani 13,8-10 – “Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. De fapt: ‘Să nu preacurveşti, să nu furi să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprinde în porunca aceasta: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea este deci împlinirea Legii.”

5.7.10.6. Pregătirea pentru a doua venire a Domnului Hristos

Romani 13,11-14 – “Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut . Noaptea aproape a trecut; se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească pentru ca să-i treziţi poftele.”

132

5.7.10.7. Îngăduinţa creştinească

Romani 14,1.4.13.15.19 – “Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice… Cine eşti tu care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea… Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire… Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici prin mâncarea ta pe acela pentru care a murit Hristos!… Aşa dar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.”

5.8. Iertarea

5.8.1. Prin credinţăFapte 10,43 – “Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în

El capătă prin Numele Lui iertarea păcatelor.”

Romani 3,21-26 – “Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără lege – despre care mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu care vine prin credinţa în Isus Hristos pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui o jertfă de ispăşire, ca să-şi arate neprihănirea Lui ; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca în vremea de acum să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.”

5.8.2. Prin sângele Domnului HristosColoseni 1,14 – “…în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui

iertarea păcatelor.”

133

5.8.3. Prin Numele Domnului HristosFapte 22,16 – “Şi acum ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii

spălat de păcatele tale chemând Numele Domnului.”

1 Ioan 2,12 – “Vă scriu copilaşilor fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.”

5.8.4. Socotiţi neprihăniţi

5.8.4.1. Fără plată

Romani 3,24 – “Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.”

5.8.4.2. Prin harul Său

Romani 3,24 – “Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.”

5.8.4.3. Prin răscumpărarea Domnului Hristos

Romani 3,24 – “Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.”

5.8.4.4. Prin credinţă

Romani 3,28 – “Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.”

Romani 4,3 – “Căci ce zice Scriptura? ‘Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.’ ”

Romani 5,1.2 – “Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui îi datorăm faptul că prin credinţă am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”

Galateni 3,6.11 – “Tot aşa şi ‘Avraam a crezut pe Dumnezeu şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.’… Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, este învederat, căci ‘cel neprihănit prin credinţă va trăi.’ ”

134

5.8.4.5. Prin sângele Domnului Hristos

Romani 5,9 – “Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.”

5.8.4.6. Prin fapte

Iacov 2,21.24 – “Avraam, părintele nostru n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus jertfă pe fiul său Isaac jertfă pe altar?… Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte şi nu numai prin credinţă.”

5.8.4.7. Prin împlinirea Legii

Romani 2,13 – “Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.”

5.8.5. Măsura iertăriiEvrei 8,12 – “Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce

aminte de păcatele şi fărădelegile lor.”

5.9. Sfinţirea

5.9.1. Îndemn la sfinţireExodul 19,10 – “Şi Domnul a zis lui Moise: ‘Du-te la popor, sfinţeşte-i

azi şi mâine şi pune-i să-şi spele hainele.’ ”

Exodul 22,31 pp – “Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi.”

1 Petru 3,15 pp – “Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.”

5.9.2. Necesitatea sfinţiriiPentru o vedere de ansamblu asupra subiectului, este necesar un studiu

amănunţit al capitolelor 6,7,8 din Epistola către Romani.

Romani 6,1.2.19 – “Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?… Vorbesc omeneşte din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale

135

necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii ca să ajungeţi la sfinţirea voastră.”

Efeseni 1,4 – “În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui”

1 Tesaloniceni 4,3.7 – “Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră… Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie ci la sfinţire.”

Evrei 12,14 – “Urmăriţi pacea cu toţii şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.”

1 Petru 1,15.16 – “Ci după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: ‘Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.’ ”

5.9.3. Sfinţirea – rod al legăturii cu DumnezeuRomani 6,22 – “Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi

făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea iar ca sfârşit viaţa veşnică.”

1 Tesaloniceni 5,23 – “Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

Evrei 2,11 – “Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea Lui nu-I este ruşine să-i numească ‘fraţi’ ”

Evrei 12,10 up. – “Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.”

1 Petru 1,2 – “…după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite.”

1 Ioan 2,29 – “ Dacă ştiţi că El este neprihănit să ştiţi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.”

5.9.4. Sfinţire prin jertfa Domnului HristosEvrei 10,10 – “Prin această ‘voie’ am fost sfinţiţi noi şi anume prin

jertfa trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.”

136

5.9.5. Sfinţirea - un proces continuu2 Corinteni 7,1 – “Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea

iubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt în frica de Dumnezeu.”

5.9.6. Măsura sfinţiriiEfeseni 4,13 – “până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei

Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.”

Efeseni 5,27 – “…ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.”

5.9.7. Sfinţire deplină1 Tesaloniceni 5,23 – “Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe

deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

5.9.8. Necesitatea desăvârşiriiMatei 5,48 – “Voi fiţi dar desăvârşiţi după cum şi Tatăl vostru cel

ceresc este desăvârşit.”

Evrei 10,14 – “Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.”

5.9.9. Credinţa celui neprihănitHabacuc 2,4 up– “…dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.”

Romani 11,20 – “Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor şi tu stai în picioare prin credinţă. Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!”

Evrei 10,38 – “Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”

137

5.9.10. Cel îndreptăţit nu mai caută păcatul

5.9.10.1. Definiţia păcatului

Ioan 16,9 – “În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine.”

Romani 14,23 up – “Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.”

Iacov 1,15 – “Apoi, pofta când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit aduce moartea.”

Iacov 2,9 – “Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege.”

Iacov 4,17 – “Deci, cine ştie să facă binele şi nu-l face, săvârşeşte un păcat.

1 Ioan 3,4 – “Oricine face păcat, face şi fărădelege şi păcatul este fărădelege.”

1 Ioan 5,17 – “Orice nelegiuire este păcat.”

5.9.10.2. Să călcăm Legea căci suntem sub har?

Romani 6,1.2.6.11-15 – “Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?… Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului… Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca vii din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră pentru că nu sunteţi sub Lege ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.”

Coloseni 2,6.7 – “Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.”

138

1 Petru 2,24 – “El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

1 Ioan 2,6 – “Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi El cum a trăit Isus.”

5.9.10.3. Secretul trăirii fără păcat

1 Ioan 3,6 – “Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.”

5.9.11. Biruinţa asupra păcatului prin harRomani 6,14 – “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru

că nu sunteţi sub Lege ci sub har.”

1 Corinteni 15,10 – “Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.”

5.9.12. Hristos locuieşte în inimă prin credinţăEfeseni 3,17 – “Aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin

credinţă…”

5.9.13. Pe cel sfânt, nimeni nu-l poate despărţi de Hristos

Romani 8,35-39 – “Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? După cum este scris: ‘Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.’ Totuşi în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat, că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus Domnul nostru.”

139

5.9.14. Hristos trăieşte în noiGalateni 2,20 – “Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar

nu mai trăiesc Eu ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”

Galateni 4,19 – “Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua chip Hristos în voi!”

Filipeni 1,21 – “Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.”

Filipeni 3,7-10 – “Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui.”

Coloseni 3,1-3 – “Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”

1 Petru 3,15 – “Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.”

5.9.15. Biruinţă prin Hristos1 Corinteni 15,57 – “Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă

biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.”

5.9.16. Suferinţa în viaţa celui sfântRomani 8,17.18 – “Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori:

moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

140

Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare care are să fie descoperită faţă de noi.”

5.10.Exemple

5.10.1. AvraamGeneza 15,6 – “Avram a crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul

acesta ca neprihănire.”

Romani 3,31-4,12 – “Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. Ce vom zice dar că a căpătat prin puterea lui strămoşul nostru Avraam? Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura? ‘Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.’ Însă celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când celui ce nu lucrează ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte îl socoteşte neprihănit. ‘Ferice, zice el, de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul păcatul!’ Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa ‘i-a fost socotită ca neprihănire.’ Dar cum i-a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat împrejur. Şi aceasta pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca adică să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta; şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.”

Galateni 3,6 – “Tot aşa şi ‘Avraam a crezut pe Dumnezeu şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.’ ”

141

5.10.2. Marele preot IosuaZaharia 3,3-7 – “Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi

stătea în picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul a zis celor ce erau înaintea Lui: ‘Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!’ Apoi a zis lui Iosua: ‘Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!’ Eu am zis: ‘Să i se pună pe cap o mitră curată! Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo. Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici.’ ”

5.10.3. Vameşul şi fariseulLuca 18,9-14 – “A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se

încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul era vameş. Fariseul sta în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

5.10.4. ZacheuLuca 19,1-10 – “Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. Şi un om

bogat numit Zacheu, mai marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: ‘Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.’ Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: ‘A intrat să găzduiască la un om păcătos!’ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: ‘Iată Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau

142

înapoi împătrit.’ Isus i-a zis: ‘Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.’ ”

5.10.5. Tâlharul de pe cruceLuca 23,40-43 – “Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: ‘Nu te temi tu de

Dumnezeu, tu care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.’ Şi a zis lui Isus: ‘Doamne, adu-ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta!’ Isus a răspuns: ‘Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.’ ”

5.10.6. Alte exempleEvrei 11,4-32 – “Prin credinţă a adus Abel o jertfă mai bună decât Cain.

Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort. Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu… Prin credinţă Noe când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau şi plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă. Prin credinţă, Avraam când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi ca şi Isaac şi Iacov care erau împreună moştenitori cu el, ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută a primit putere să zămislească fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise. De aceea, dintr-un singur om şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra… Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţa cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! El căruia i se spusese: ‘În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!’ Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit

143

înapoi. Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare. Prin credinţă, Iacov, când a murit a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi ‘s-a închinat rezemat pe vârful toiagului său.’ Prin credinţă a pomenit Iosif când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale. Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului. Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sângelui pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei. Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii care încercau s-o treacă au fost înghiţiţi. Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului după ce au fost ocolite şapte zile. Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă. Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci.”

5.11.Faptele

5.11.1. Răsplata şi fapteleIsaia 59,18 pp – “El va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”

Isaia 66,18 pp – “Eu pedepsesc faptele şi gândurile lor!”

Ieremia 21,14 pp – “Vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul.”

Ieremia 23,2 – “De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul Meu: Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul.”

144

Osea 4,9 – “Dar şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului; îl voi pedepsi după umbletele lui şi-i voi răsplăti după faptele lui.”

Osea 12,2 – “Domnul este în ceartă şi cu Iuda şi va pedepsi pe Iacov după purtarea lui: îi va răsplăti după faptele lui.”

Apocalips 2,23 – “Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că ‘Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.’ ”

Apocalips 22,12 – “Iată Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui.”

5.11.2. Judecaţi după fapte2 Corinteni 5,10 – “Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului

de judecată a lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”

Apocalips 20,12.13 – “Şi am văzut pe morţi, mari şi mici stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.”

5.11.3. Sfârşitul fiecărui om şi faptele lui2 Corinteni 11,15 – “Sfârşitul lor va fi după faptele lor.”

5.11.4. Activitatea creştinului Ioan 6,27 – “Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru

mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

Romani 7,14-25 – “Ştim în adevăr că Legea este duhovnicească: dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu în adevăr că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că ce-i drept, am voinţa să

145

fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă după omul dinlăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos Domnul nostru!…Astfel dar, cu mintea eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.”

1 Corinteni 9,24-27 – “Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate vesteji; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji. Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat!”

1 Corinteni 15,10 – “Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.”

Efeseni 6,11-17 – “Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi birui totul. Staţi gata, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.”

146

Filipeni 3,12-15 – “Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.”

Filipeni 4,9 – “Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.”

Coloseni 1,29 – “Iată la ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.”

1 Timotei 1,18.19 – “Porunca pe care ţi-o dau fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele, să te lupţi lupta cea bună şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut şi au căzut din credinţă.”

1 Timotei 4,10 – “Noi muncim, în adevăr şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu care este Mântuitorul tuturor oamenilor şi mai ales al celor credincioşi.”

1 Timotei 6,12 – “Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.”

2 Timotei 2,4-6 – “Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli. Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele”.

2 Timotei 4,7.8 – “M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da în ‘ziua aceea’ Domnul, judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”

Evrei 12,1.2 – “Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre,

147

adică la Isus, care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

5.11.5. Îndemn la fapte buneGalateni 6,9 – “Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea

potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.”

2 Tesaloniceni 3,13 – “Voi fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.”

1 Timotei 2,9.10 – “Vreau de asemenea ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care sunt evlavioase.”

1 Timotei 5,25 – “Tot aşa şi faptele bune sunt cunoscute: şi cele ce nu sunt cunoscute nu pot să rămână ascunse.”

1 Timotei 6,18.19 – “Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.”

Tit 3,14 – “Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile grabnice şi să nu stea neroditori.”

Evrei 10,24 – “Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.”

Evrei 13,16 – “Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu, jertfe ca acestea Îi plac.”

Iacov 3,13 – “Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate prin purtarea lui bună faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii.”

Iacov 4,17 – “Deci cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat.”

5.11.6. Împlinitori ai CuvântuluiMatei 7,21 – “Nu orişicine-Mi zice ‘Doamne, Doamne’ va intra în

împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.”

Luca 6,46 – “De ce-Mi ziceţi ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?”

148

Luca 11,28 – “Şi El a răspuns: ‘Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!’ ”

Romani 2,13 – “Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.”

Iacov 1,22-25 – “Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători înşelându-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care-şi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi după ce s-a privit, pleacă şi uită cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită care este legea slobozeniei şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”

5.11.7. Rodul şi dovada credinţeiMatei 25,31-46 – “Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii

îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta şi caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’ Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de băut? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’ Apoi va zice celor de la stânga Lui ‘Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit pe la Mine.’ Atunci Îi vor răspunde şi ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?’ Şi El, drept răspuns le va zice: ‘Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi

149

fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’ Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Ioan 3,18-21 – “Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

Romani 1,5.17 – “Prin care am primit harul şi apostolia ca să aducem pentru Numele Lui la ascultarea credinţei pe toate neamurile… Deoarece în ea (în Evanghelie) este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă…”

Romani 2,13 – “Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.”

Coloseni 1,10 – “Pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu.”

Tit 3,5-8 – “El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt pe care l-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice. Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune . Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!”

Filimon 5.6 – “…pentru că am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de toţi sfinţii. Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.”

Evrei 11,4-32 – “Prin credinţă a adus Abel o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort. Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui

150

primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu… Prin credinţă Noe când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau şi plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă. Prin credinţă, Avraam când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi ca şi Isaac şi Iacov care erau împreună moştenitori cu el, ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută a primit putere să zămislească fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise. De aceea, dintr-un singur om şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra… Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţa cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! El căruia i se spusese: ‘În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!’ Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi. Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare. Prin credinţă, Iacov, când a murit a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi ‘s-a închinat rezemat pe vârful toiagului său.’ Prin credinţă a pomenit Iosif când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale. Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului. Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sângelui pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei. Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii care încercau s-o treacă au fost înghiţiţi. Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului după ce au fost ocolite şapte zile. Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu

151

cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă. Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci.”

2 Petru 1,5 pp– “De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta…”

5.11.8. Rodul şi dovada pocăinţeiMatei 3,8 – “Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.”

Luca 3,8 – “Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.”

Fapte 26,20 – “Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la neamuri să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.”

Tit 3,5-8 – “El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt pe care l-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice. Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!”

5.11.9. Rodul şi dovada cunoaşterii lui Dumnezeu

Tit 1,16 – “Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.”

Matei 25,31-46 – “Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta şi caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat

152

de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’ Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de băut? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’ Apoi va zice celor de la stânga Lui ‘Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau ;am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit pe la Mine.’ Atunci Îi vor răspunde şi ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?’ Şi El, drept răspuns le va zice: ‘Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’ Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

5.11.10. Rodul şi dovada iubirii 2 Corintei 8,7.8 – “După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în

cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere. Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora, şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre.”

Apocalips 2,19 – “Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă că sunt mai multe decât cele dintâi.”

5.11.11. Fapte fără iubireApocalips 2,2-5 – “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu

poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui dacă nu te pocăieşti.”

153

5.11.12. Dorinţă – credinţă – faptă Ioan 5,1-16 – “După aceea, era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la

Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare numită în evreieşte Betezda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se pogora în ea după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme i-a zis: ‘Vrei să te faci sănătos?’ ‘Doamne, I-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.’ ‘Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ţi patul şi umblă.’ Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: ‘Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul.’ El le-a răspuns: ‘Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă.’ Ei l-au întrebat: ‘Cine este omul acela care ţi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă?’ Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: ‘Iată că te-ai făcut sănătos; de acum, să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.’ Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. Din pricina aceea iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.”

Romani 1,5 – “…prin care am primit harul şi apostolia ca să aducem pentru Numele Lui la ascultarea credinţei pe toate neamurile.”

Tit 3,5-8 –“El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt pe care l-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice. Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune . Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!”

154

5.11.13. Faptele bune omeneştiIsaia 64,6 – “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre

bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.”

5.11.14. Faptele bune pregătite de DumnezeuEfeseni 2,10 – “Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos

Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”

2 Tesaloniceni 1,11.12 – “De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi cu putere orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Hristos Isus.”

Evrei 13,20.21 – “Dumnezeul păcii, care prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în veci vecilor! Amin.”

5.11.15. Roada Duhului Galateni 5,22.23 –“Roada Duhului dimpotrivă este: dragostea, bucuria,

pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”

5.11.16. Motivaţia oricărei acţiuni1 Tesaloniceni 2,8 – “Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi,

eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.”

5.11.17. Mântuirea şi faptele2 Timotei 1,9 – “El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu

pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veşnicii.”

155

Tit 3,5 – “El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.”

5.11.18. Bucuria binefaceriiProverbe 21,15 – “Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este

bine, dar pentru cei ce fac răul este o groază.”

5.11.19. Rolul faptelor buneMatei 5,16 – “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor,

ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.”

2 Corinteni 9,8.12.15 – “Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună… Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu… Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare.”

Tit 1,16 – “Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.”

Tit 2,7.8 – “Dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.”

Tit 3,14 – “Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice şi să nu stea neroditori.”

1 Petru 2,12.15 – “Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca cei ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării… Căci voia lui Dumnezeu este ca făcând ce este bine să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti.”

156

5.11.20. Faptele bune şi viaţa veşnicăRomani 2,7 – “Şi anume va da viaţa veşnică celor ce prin stăruinţa în

bine caută slava, cinstea şi nemurirea.”

5.11.21. Consecinţele faptelor bune şi releMatei 7,21 – “Nu orişicine-Mi zice ‘Doamne, Doamne!’ va intra în

Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.”

Romani 2,9.10 – “Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.”

2 Timotei 4,14 – “Alexandru căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui.”

Evrei 2,2 – “Căci dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare…”

5.12.Îndreptăţirea prin fapte

5.12.1. Îndreptăţirea de sineLuca 10,29 – “Dar el care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: ‘Şi

cine este aproapele meu?’ ”

Luca 18,9-14 – “A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul era vameş. Fariseul sta în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul sta departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit ; şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

157

Luca 18,18-23 – “Un fruntaş a întrebat pe Isus: ‘Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?’ ‘Pentru ce Mă numeşti bun? – i-a răspuns Isus. Nimeni nu este bun decât unul singur: Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă, să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.’ ‘Toate aceste lucruri, I-a zis el, le-am păzit din tinereţea mea .’ Când a auzit Isus aceste vorbe i-a zis: ‘ Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi vino şi urmează-Mă.’ Când a auzit el aceste cuvinte s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.”

Romani 9,30-32 – “Deci ce vom zice? Neamurile care nu umblau după neprihănire au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; pe când Israel care umbla după o lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.”

Romani 10,3 – “Pentru că întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.”

5.12.2. Neprihănirea împlinitorilor LegiiRomani 2,13 – “Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea

lui Dumnezeu ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.”

5.12.3. Neprihănirea cărturarilor şi fariseilorMatei 5,20 – “Căci vă spun că dacă neprihănirea voastră nu va întrece

neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”

Matei 6,2.5.16 – “Tu dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata… Când vă rugaţi să nu fiţi ca făţarnicii cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata… Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii care îşi sluţesc feţele ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.”

Matei 23,1-36 – “Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, a zis: ‘Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate

158

lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic dar nu fac. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi; umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: Rabi! Rabi! Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. Şi Tată să nu numiţi pe nimeni pe pământ: pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi Dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.

Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa va fi smerit şi oricine se va smeri, va fi înălţat. Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre. Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce de ochii lumii faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă. Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă. Vai de voi povăţuitori orbi care ziceţi: Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul care sfinţeşte aurul? Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul? Deci cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui; cine jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în El; şi cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici!

159

Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci. Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? De aceea iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.”

Marcu 12,38-40 – “În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: ‘Păziţi-vă de cărturari cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe; casele văduvelor le mănâncă şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.’ ”

Luca 11,39-52 – “Dar Domnul i-a zis: ‘Voi, fariseii, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n-a făcut şi pe cea dinăuntru? Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru şi atunci toate vă vor fi curate. Dar vai de voi fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! Vai de voi fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe! Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.’ Unul din învăţătorii Legii, a luat cuvântul şi I-a zis: ‘Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne ocărăşti şi pe noi’ ‘Vai şi de voi învăţători ai Legii, a răspuns Isus. Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele . Vai

160

de voi, pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri. Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe prooroci, iar voi le zidiţi mormintele… Vai de voi învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.’ ”

Luca 16,15 – “Isus le-a zis: ‘Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.’ ”

Luca 18,9-14 – “A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul era vameş. Fariseul sta în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul sta departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit ; şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

5.12.4. Neprihănirea exterioarăMatei 6,1 – “Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră

înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.”

5.12.5. Ascultarea şi raţiunea2 Corinteni 10,3-5 – “Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne

luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”

161

5.13.Legea morală – cele zece porunci

5.13.1. Valabilitatea veşnică a Legii lui Dumnezeu

Matei 5,17.18 – “Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”

Matei 7,21 – “Nu orişicine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.”

Matei 15,3.6.9 – “Drept răspuns El le-a zis: ‘Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?… Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre… Degeaba Mă cinstesc ei învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.’ ”

Matei 24,35 – “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Marcu 7,7-9.13 – “ ‘Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni…’ El le-a mai zis: ‘Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră… Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră.’ ”

Romani 4,15 – “…unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.”

Romani 7,12.16 – “Aşa că Legea negreşit, este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună… Acum dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.”

1 Corinteni 7,19 – “Tăierea împrejur şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.”

Galateni 5,3 – “Şi mărturisesc iarăşi încă o dată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea.”

1 Timotei 6,14 – “Să păzeşti porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos.”

162

1 Ioan 2,3.4 – “Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: ‘Îl cunosc’ şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos şi adevărul nu este în el.”

Apocalips 11,19 – “Şi Templul lui Dumnezeu care este în cer a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său…”

Apocalips 12,17 – “Şi balaurul mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.”

Apocalips 14,12 – “Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

Apocalips 19,10 – “…Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)”

5.13.2. Obligativitatea respectării Legii lui Dumnezeu fără excepţii

Psalmi 119,112 – “Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale totdeauna şi până la sfârşit.”

5.13.3. Legea şi credinţaRomani 3,31 – “Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum.

Dimpotrivă, noi întărim Legea.”

5.13.4. Legea şi neprihănireaIsaia 51,7 – “Ascultaţi-Mă voi care cunoaşteţi neprihănirea, popor

care ai în inimă Legea Mea!…”

Romani 2,13 – “Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.”

5.13.5. Rolul LegiiRomani 2,17-20 – “Tu care te numeşti iudeu, care te rezemi pe o

Lege… care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege… pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului.”

163

Romani 4,15 – “…unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.”

Romani 7,7.8 – “Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: ‘Să nu pofteşti!’ …Căci fără Lege, păcatul este mort.”

Iacov 1,23-25 – “Căci dacă ascultă cineva cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă şi după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită care este legea slobozeniei şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”

5.13.6. Legea şi iubireaMatei 22,37-40 – “Isus i-a răspuns: ‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul

tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua asemenea ei este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”

Marcu 12,30.31 – “ ‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’, iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”

Ioan 14,15 – “Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.”

Ioan 14,21.23.24 – “Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte… Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi… Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele.”

Romani 13,8-10 – “Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea. De fapt: ‘Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti’ şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.”

Galateni 5,14 – “Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’ ”

164

1 Timotei 1,5 – “Ţinta poruncii este dragostea care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.”

Iacob 2,8 – “Dacă împliniţi Legea împărătească potrivit Scripturii: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’, bine faceţi.”

1 Ioan 2,5 – “Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în El dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.”

1 Ioan 5,2.3 – “Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.”

2 Ioan 6 – “Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.”

5.13.7. O Lege fără marginiPsalmi 119,96 – “Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile

Tale însă sunt fără margini.”

5.13.8. Legea scrisă în inimăRomani 2,14.15 – “Când neamurile, măcar că n-au Lege, fac din fire

lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.”

5.13.9. Respectarea Legii este rezultatul stării de mântuit

Psalmi 119,146 – “Te chem: mântuieşte-Mă ca să păzesc învăţăturile Tale!”

5.13.10. Respectarea Legii arată transformarea inimii

Psalmi 119,88 – “Înviorează-Mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale.”

165

5.13.11. Relaţia Lege – păcatRomani 7,5-14.21-25 – “Căci când trăiam sub firea noastră

pământească, patimile păcatelor aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă. Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă n-aş fi cunoscut pofta dacă Legea nu mi-ar fi spus: ‘Să nu pofteşti!’ Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine prin poruncă tot felul de pofte; căci fără Lege păcatul este mort. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat şi eu am murit. Şi porunca, ea care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea m-a amăgit şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. Aşa că Legea negreşit este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. Atunci un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate din cale afară de păcătos prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă. Ştim în adevăr că Legea este duhovnicească: dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului… Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.”

5.13.12. Raportul dintre Lege şi firea pământească

Romani 7,5.6 – “Căci când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.”

166

5.13.13. Legea şi condamnareaRomani 8,1-5.14.16 – “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce

sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând din pricina păcatului pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu… Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”

5.13.14. Legea şi HristosRomani 10,4 – “Căci Hristos este sfârşitul24 Legii, pentru ca oricine

crede în El să poată căpăta neprihănirea.”

5.13.15. Rolul Legii în dobândirea vieţii veşniceGalateni 3,21 – “Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui

Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.”

5.13.16. Aplicarea corectă sau greşită a Legii1 Timotei 1,8 – “Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o

întrebuinţează bine.”

24 gr. to telos = ţinta, scopul, până unde trebuie ajuns.

167

5.14.Cele două legăminte

5.14.1. Vechiul legământExod 24,7.8 – “A luat cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului.

Ei au zis: ‘Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.’ Moise a luat sângele şi a stropit poporul zicând: ‘Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul acestor cuvinte.’ ”

5.14.2. Noul legământDeuteronom 30,6 – “Domnul Dumnezeu îţi va tăia împrejur inima ta şi

inima seminţei tale şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău ca să trăieşti.”

Ieremia 31,33 – “Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”

Ezechiel 11,19.20 – “Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu iar Eu voi fi Dumnezeul lor.”

Ezechiel 36,26.27 – “Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.”

Romani 2,14.15 – “Când neamurile, măcar că n-au Lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.”

168

ÎNCHEIERE

Dorul nostru nealinat după Dumnezeu, se regăseşte în întrebarea pe care o pun martirii din pecetea a cincea: “Până când, Stăpâne, Tu care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” (Apocalips 6,10). Toţi cei ce au crezut cu tărie în împlinirea primei făgăduinţe date de Dumnezeu omului după căderea în păcat (Geneza 3,15), prin care se arăta că şarpele (Satana) urma să fie zdrobit definitiv de sămânţa femeii (Hristos), şi-au legat toate speranţele de clipa când Îl vor vedea faţă în faţă pe Cel ce i-a creat şi i-a răscumpărat.

În curând vom ajunge “acasă” şi ne vom uni glasul cu mântuiţii din toate veacurile lăudându-L pe Domnul Dumnezeul nostru. “După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare şi ziceau: ‘Mântuirea este a Dumnezeului nostru care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!’ Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu şi au zis: ‘Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.” (Apocalips 7,9-12).

“Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: ‘Da, Eu vin curând’. Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalips 22,20).

169