SOCIOLOGIE JUDICIARA
-
Upload
diana-iulia -
Category
Documents
-
view
29 -
download
0
Transcript of SOCIOLOGIE JUDICIARA
5/13/2018 SOCIOLOGIE JUDICIARA - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/sociologie-judiciara 1/6
UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE
SPECIALIZAREA DREPT
SOCIOLOGIE JUDICIARA
STUDENT:
GAFTON IULIA DIANA
5/13/2018 SOCIOLOGIE JUDICIARA - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/sociologie-judiciara 2/6
Valori , norme sociale, sanctiuni sociale si juridice
Norme si sanctiuni juridice
Specificul si trasaturile normelor juridice
Constituind o categorie speciala a normelor sociale, regulile juridice reprezinta
suportul,fundamentulpe care se instituie si functioneaza ordinea juridica in oricesocietate. Ca si normele sociale, cele juridice protejeaza principalele valori si relatii
sociale prin impunerea,permiterea sau interzicerea anumitor actiuni sau comportamente
,fiind insa insotite de sanctiuni organizate.
Reglementand diferitele domenii ale realitatii sociale, prin impunerea unor reguli
de conduita obligatorii, insotite de constrangere organizata, normele juridice prezinta,
totusi, anumite trasaturi specifice, care le diferentiaza de cele nejuridice, diferente ce
constau in :
a) modul de elaborare si aplicare –normele juridice sunt edictate, promulgate si aplicate
de catre autoritatea publica legitima, cu respectarea anumitor proceduri si tehnici
legislative, in timp ce normele morale (inclusiv cutumele,uzantele,obiceiurileetc)
reprezinta produsul creatiei colective, anonime, spontane si difuze a unor indivizi, grupurisi colectivitati sociale, fiind elaborate de regula, in forma nescrisa, prin proceduri
neorganizate;
b) actiune in timp si spatiu –imbracand forma scrisa (legi,decrete,hotarari etc.), normele juridice cunosc o anumita determinare in timp si spatiu, aparitia, modificarea sau
disparitia lor putand fi precizata spatial si temporal, pe cand regulile nejuridice, aparand
spontan si difuz, actiunea lor nu poate fi stabilita cu precizie;
c) forma si structura-indiferent de varietatea lor, normele juridice se caracterizeaza printr-o structura unitara, in cadrul careia pot fi identificate trei elemente importante
(ipoteza,dispozitia si sanctiunea), in timp ce regulile nejuridice nu cunosc, in cea mai
mare parte a cazurilor, aceste elemente;
d) eficienta si validitate –fiind insotite de sanctiuni organizate, normele juridiceactioneaza la nivelul intregii societati, nerespectarea sau incalcarea lor atragand
interventia coercitiva a organelor de specializare ale autoritatii publice, in timp ce
normele nejuridice nu sunt insotite de sanctiuni organizate, nerespectarea sau incalcarea
lor atragand alte forme de control social(de regula din partea grupurilor si colectivitatilor sociale).
Evidentiind aceste diferente, unii autori considera ca, spre deosebire de normele
nejuridice, cele juridice se caracterizeaza prin inca doua elemente, si anume:
5/13/2018 SOCIOLOGIE JUDICIARA - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/sociologie-judiciara 3/6
a) neutralitatea –regulile de drept nu se raporteaza direct la sistemul de valori sociale, si
indirect, prin interventia factorului legislativ, dobandind astfel un caracter normativ si
coercitiv;
b) globa-litatea –normele juridice au o vocatie universala, fiind opozabile, in principiu,
“erga omnes”, tuturor indivizilor si grupurilor dintr-o societate.
Continand reguli de conduita obligatorii, care determina raporturile sociale
impuse de societate, normele juridice sunt caracterizate de existenta unor sanctiuniorganizate si institutionalizate. Acestea din urma includ un ansamblu de modalitati,
mijloace si masuri coercitive, care sunt adoptate fata de indivizii care nu respecta sau
transgreseaza prescriptiile privitoare la actiunile permise,impuse sau interzise. Sanctiunile
juridice imbraca o gama extrem de larga, in functie de valorile si relatiile sociale ce sunt protejate prin normele de drept (sanctiuni civile,disciplinare, procedurale, administrative,
penale etc.).
Dintre acestea, cele penale sunt cele mai coercitive, fiind adoptate fata deindivizii care violeaza normele dreptului penal, drept ce poate fi caracterizat ca fiind
insotit, precumpanitor, de sanctiuni negative organizate. Sanctiunile penale reprezinta,
deci, masuri de constrangere si de restrangere a drepturilor si libertatilor persoanelor care
incalca normele penale. Ele sunt prevazute expre in legislatia penala, fiind aplicate acelor indivizi care comit delicte si crime si au raspundere penala (varsta si discernamant).
Incluzand, de regula, pedepse, masuri de siguranta, masuri educative, sanctiuni penale se
aplica numai de catre instantele specializate, in cadrul unui mecanism public organizat(procesul judiciar). Scopul lor nu este razbunarea, intimidarea sau umilirea individului
delincvent, ci prevenirea, recuperarea si reinsertia individului, protectia si apararea
sociala a institutiilor, grupurilor si colectivitatilor.
Contribuint la rationalizarea actiunilor sociale, normele juridice nu sunt izolateunele de altele, intre ele existand raporturi si interactiuni ce conduc la o anumita
articulare si ierarhizare a lor in functie de domeniul pe care-l reglementea. La nivelul
morfologiei sociale exista, de pilda, fenomenele cele mai elementare – arata E.Durkheim – care “constau intr-un act unic, definit si determinat, pozitiv sau negativ”, si care sunt
denumite “practici juridice “(astfel, exogamia este o practica, o regula juridica de natura
negativa, care consta in interzicerea casatoriei intre indivizii determinati). La randul ei,fiecare practica (norma) juridica este solidara cu alte practici (reguli), formand impreuna
un ansamblu cu un oarecare grad de autonomie, denumit institutie juridica ( astfel,
exogamia intra ca element component important, alaturi de alte practici juridice, in cadrul
institutiei casatoriei si familiei). In sfarsit, toate institutiile juridice ale unei societati suntsolidare intre ele, formand impreuna u n ansamblu unitar si coerent, denumit sistemul
juridic al societatii, inlauntrul caruia exista si functioneaza diferite ramuri si subramuri
ale dreptului ( civil, penal, comercial,procedural, administrativ, constitutional etc). Acestsistem asigura realizarea efectiva a ordinii juridice (publice sau de drept), ordine ce
presupune atat consensul indivizilor fata de modelul normativ, cat si constrangerea si
coercitia acestora in vederea respectarii valorilor si normelor fundamentale protejate desistemul juridic.
5/13/2018 SOCIOLOGIE JUDICIARA - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/sociologie-judiciara 4/6
Forma si structura normelor si sanctiunilor juridice
Indiferent de diversitatea lor si de domeniul pe care il reglementeaza, normele
juridice prescriu conduita tipica a indivizilor in diferite situatii actionale, in functie decare comportamentul lor este apreciat sau evaluat ca legal –ilegal, legitim-ilegitim,
corect-incorect, moral-imoral, licit-ilicit, dezirabil-indezirabil. Incluzand standarde saumetodele de conduita obligatorii pentru indivizi, normele juridice au un caracter genral si
impersonal, in sensul ca prescriu doar forma generica a actiunilor si comportamentelor pecare trebuie sau nu sa le urmeze acestia, neputand prevedea totatlitatea situatiilor concrete
ce pot aparea in realitate. Ele se adreseaza tuturor indivizilor si grupurilor sociale, deci
unui cerc nedeterminat de persoane. Cu toate acestea, cu exceptia normeoor inscrise inactul juridic fundamental al oricarei societati ( Constitutia ), care se adreseaza tuturor
indivizilor, grupurilor, organizatiilor si institutiilor, exista unele norme care se adreseaza
numi anumitor categorii de indivizi ( cum sunt, depilda, cele referitoare la institutiafamiliei si casatoriei) sau anumitor catergorii de organizatii, institutii sau asociatii (cum
sunt, de pilda, normele referitoate la functionarea organelor administrative, de justitie,
politie sau cele referitoare la organizatiile non guvernamentale, asociatii ,ligi etc).
Reglementand domenii diferite ale realitati sociale, prin impunerea unor reguli deconduita obligatorii,insotite de constrangerea organizata normele juridice se
caracterizeaza printr-o structura unitara in cadrul careia pot fi identificate trei elemente.
a) ipoteza –arata imprejurarile, faptele sau circumstantele de care norma leaga anumite
consecinte juridice desi majoritatea actiunilor indivizilor se desfasoara in prezenta si subimpreiul unui complex de prscriptii normative, aceasta din urma nu-si fac simtita
prezenta coercitiva decat in momentul producerii unui fapt, a unei imprejurari prin care
sunt lezate interesele sau asteptarile indivizilor. Aparitia si manifestarea acestor
imprejurari ( cum ar fi ,de pilda, nasterea sau moartea unei persoane, incheierea uneiintelegeri sau a unui contract, furtul unui obiect,uciderea unei persoane etc), sunt cele
care constientizeaza si concretizeaza drepturile si obligatiile indivizilor si care existau
pana atunci in stare latenta. Ca atare, pentru producerea unor consecinte, normative,trebuie sa existe, mai intai, o imprejurare, un fapt, o circumstanta, care lezeaza sau
violeaza drepturile si obligatiile protejate printr-o norma de drept. De aceea, arata juristul
roman Mircea Djuvara,” a vori de fenomene juridice,de relatii juridice, fara a avea invedere imprejurarile si actele concrete ale anumitor persoane este lipsist de sens”. In
functie de gradul de generalitate si precizie, ipoteza poate fi : a) determinata – atunci cand
imprejurarile, conditiile sau circumstantele sunt precizate la modul general, dendefinit si b) determinata – atunci cand sunt detaliate si concretizate diferitele situatii si imprejurari
de care norma leaga anumite consecinte juridice. Distinctia facuta intre ipotezadeterminata si nedeterminata are o importanta nu atat teoretica sau metodologica,cat maiales practica, urmarind respectarea in practica a legalitatii, prin limitarea la minimum
posibil al regulilor vagi si imprecise, care pot conduce la arbitrariul legislativ si
judecatoresc (cum a fost, de pilda, cazul multor prescriptii cu caracter general si
nedefinit,dar represiv, elaborate si aplicate imn timpul regimurilor totalitare comunisteintr-o serie de tari europene.intre care si tara noastra) si extensia regulilor juridice care
include situatii cat mai detaliate posibil.
5/13/2018 SOCIOLOGIE JUDICIARA - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/sociologie-judiciara 5/6
b) dispozitia –reprezinta acea parte din norma juridica care prescrie conduitele ce trebuie
adoptate sau urmate de indivizi atunci cand apar imprejurarile sau circumstantele cu
efecte normative. Ea stipuleaza, de fapt, fie impunerea, fie abtinerea, fie permisiuneaunor actiuni sau conduite in conditiile prevazute de norma.
c) sanctiunea –include masurile si mijloacele ce sunt adoptate fata de indivizi care incalca prescriptiile normative privitoare la actiunile impuse,permise sau interzise. Santiunile
juridice imbraca o gama extrem de larga,in functie de valorile si relatiile pe care norma le protejeaza. Astfel, intalnim sanctiuni civile ( constand din despagubiri,reparatii morale
sau materiale,restituiri de bunuri etc.); disciplinare (incluzand retrogradari din functie,
retineri procentuale din salariu, desfacerea contractului de munca,etc.);contraventionale(amenzi), penale(amenzi confiscarea de bunuri, privare de libertate, etc.);
procesuale (plata cheltuielilor de judecata); administrative ,etc. In functie de gradul de
determinare si de intensitatea masurilor prevazute ,sanctiunile pot fi : a) determinate,care nu pot fi marite sau micsorate de instantele judiciare; b) relativ determinate, in care
exista un minimum si maximum de pedeapsa, instanta adoptand, in functie de anumite
criterii, cuantumul pedepsei; c) alternative, care permit instantei de judecata alegereaintre doua sau mai multe pedepse (de pilda in functie de gravitatea unui delict, instanta poate alege fie sanctiunea contraventionala, fie condamnarea persoanei la munca
corectionala, fie privarea ei de libertate); d)cumulative, rezultate prin insumarea mai
multor pedepse sau masuri (de pilda,pentru delicte deosebit de grave instanta poate hotara pentru anumiti delincventi sanctiunea privarii de libertate, confiscarea averii, interzicerea
unor drepturi politice sau civile, etc.).
Asadar, in orice societate ,normele si sanctiunile juridice ocupa un loc central in
cadrul mijloacelor de constrangere si control social. Cu toate acestea, ele se dovedescineficiente si devin inefective daca se indeparteaza de modelul valori pe care il
intruchipeaza si care le-a validat sau, daca nu exista garantia ca au fost intelese, urmate sirespectate de catre indivizii sau grupurile sociale carora le sunt adresate.
Pozitie,status si rol al indivizilor
Orice sicietate este alcatuita din comunitati si grupuri sociale,iar acestea la randul
lor, din indivizi,fiecare ocupand o anumita pozitie in structura ierarhica a grupului si
indeplinind un anumit rol, o anumita functie,potrivit unui anumit model.
Statusul reprezinta “pozitia pe care un individ o ocupa in una din dimensiunilesistemului social, precum profesia,nivelul de pregatire,sexul sau varsta”. El defineste, de
fapt,”identitatea sociala” a individului, drepturile si indatoririle acestuia si incluzandansamblul asteptarilor legitime ale unui individ din partea celorlalti membri ai grupului.El este elementul care prescrie care sunt drepturile si obligatiile ce-i revin individului in
grupul social de care apartine sau cu care se relationeaza.
In schimb, rolul desemneaza asteptarile celorlalti fata de modul in care individul
isi indeplineste sau nu obligatiile ce-i revin in raport cu statusul sau. Fiind elementuldinamic al statusului, rolul reprezinta standardele acceptate de un grup relativ la modele
5/13/2018 SOCIOLOGIE JUDICIARA - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/sociologie-judiciara 6/6
de comportament, atitudini si valori asteptate de la indivizii care ocupa pozitii specifice in
aceste grupuri. Rolul este strans legat de conceptele de “norma” si “model cultural ” ,
norma fiind o “obligatie specifica rolului,o constrangere sociala care leaga un individ deunul sau mai multe grupuri. Pentru acest motiv, rolurile prescrise sunt reguli sociale si
“simbolizeaza modele abstracte prezentate de grup”.
Reprezentand pozitia ocupata de un individ in societate, statusul defineste ,de
fapt,”identitatea sociala” a acestuia, precum si drepturile si obligatiile ce-i revin in cadrulsocietatii sau grupului din care face parte, conferindu-i, totodata, un anumit prestigiu
social. pentru acest motiv exista :
a)statusuri atribuite care sunt conferite unui individ de catre societate, comunitate sau de
un grup social, fara ca acestea sa aiba, cel putin , initial vreo contributie personala, cum ar fi , de pilda, rasa, etnia, sexul, clasa sau religia;
b)statusuri dobandite ,care reprezinta “pozitia castigata” de un individ intr-un grup social,
datorita pregatirii lui scolare, profesionale sau culturale, pozitie ce ste influentata, inmare masura de abilitatile personale ale individului (cum ar fi statusul
profesional,marital,cultural, care sunt dobandite si ca o recunoastere, de catre societate, a
meritelor individului).
Incluzand “asteptarile” indivizilor fata de modul in care individul isi indeplinestesau nu drepturile si obligatiile ce-i revin in raport cu statusul sau, rolul da expresie unui
comportament social si aspectului prescriptiv al conduitei sociale si anume al
comportamentului efectiv realizat sau “jucat” de individ. Desi aparent inrudite, rolul si
statusul sunt diferite in sensul ca un individ ocupa sau detine un anumit status, dar indeplineste sau “joaca” un anumit rol social, motiv pentru care orice status nu are nici o
acoperire daca nu este atasat prescriptiilor rolului, pozitia oricarui individ intr-o reteasociala fiind limitata daca nu este descrisa de prescriptiile rolului. In realitate nu exista rolfara status si nici status fara rol, pozitia si prestigiul social al oricarui individ fiind
determinate atat de contextul social, cat si de numarul de roluri indeplinite sau “jucate”.
In plan normativ, echivalentul notiunilor de status si rol se refera la asa numitacapacitate juridica a individului, concept intim legat de persoana individului si de personalitatea sa. Ca posibilitate recunoscuta de lege, de a avea drepturi si obligatii
juridice concrete, capacitatea juridica “apare ca o premisa a calitatii de subiect de drept”
si in lipsa ei nu poate fi posibila participarea indivizilor la relatiile sociale reglementatede normele juridice. Capacitatea juridica apare ca o premisa initiala, legala si teoretica a
calitatii unui individ de a fi subiect de d rept, fiind deci”o conditie sine aqua non adrepturilor si obligatiilor ce revin sau incumba partilor intr-un raport juridic”.