Sociologia Si Sistemul Stiintelor

7/24/2019 Sociologia Si Sistemul Stiintelor

1/9

Sociologia si sistemul stiintelor

Primul sociolog care a incercat sa incadreze sociologia in ansamblul stiintelorfundamentale a fost A. Comte. In viziunea lui, exista trei categorii de stiinte : primare,intermediare si de completare si ordonare. Sociologia ocupa un loc onorabil in cadrul

stiintelor primare, dupa biologie si un loc preferential in raport cu stiintele socio-umane.Aceasta clasificare este rezultatul firesc al intelegerii sociologiei ca regina a stiintelor,ca stiinta a societatii ca totalitate.

Sti

inte primare

matematica, astronomia, fizica, chimia, biologia, sociologia

Stiinte intermediare astronomia cereasca, mecanica fizica, chimia organica, psihologia

chimia biologica

Stiinte de

completare si

ordonare

logica morala

Aceeasi perspectva integratoare este impartasita si de !ill, "ur#$eim, !auss s.a.!ill defineste sociologia ca integrare a stiintelor sociale in timp ce %. "ur#$eim sustineca sociologia nu poate fi decat sistemul sau corpusul stiintelor sociale. &ot pe aceeasilinie !auss identifica obiectul sociologiei in analiza fenomenelor sociale totale.

Printre sociologii romani care se inscriu in aceeasi viziune se numara si&raian 'erseni. %l clasifica stiintele in doua mari categorii : naturale sisociale. Spre deosebire de stiintele naturale, care se ocupa de studiulmateriei anorganice, organice etc., sociologia studiaza societatea.Sociologia se inscrie, deci, in ansamblul stiintelor sociale, intre ele existind

numeroase puncte comune dar si elemente de distinctie.


2/9

Pentru sociologie este caracteristicfaptul ca, in general, ea se preocupa desocietate ca intreg, ca totalitate, adica de realitatea sociala in toata complexitatea ei.Celelalte stiinte sociale izoleaza de regula unele aspecte sau componente ale societatii(economia, politica, dreptul, morala, religia, arta, stiinta etc.) si le studiaza in structurile,mecanismele si legitatile lor specifice sau, cazul istoriei, geografiei, folcloristicii etc., seorienteaza preponderent spre concret, spre individual si unic.*

A. Comte sesizeaza ca matemaica este stiinta cea mai vec$e iar sociologia ceamai recenta, fapt ce explica impreciziile si incertitudinile ei. In clasificarea stiintelorrealizata de sociologul pozitivist '. Spencer, sociologia ocupa un loc modest. Spencersustine ca sociologia se multumeste cu studiul socialului in manifestarile lui concrete,fiind stiinta doar a unei parti a socialului si nu a socialului ca totalitate. %l impartestiintele dupa un criteriu logic, in abstracte (logica si matematica), abstract-concrete(mecanica, fizica, c$imia) si concrete (astronomia, geologia, biologia, psi$ologia,sociologia). Putem conc$ide, deci, ca Spencer a redus sociologia la studiul socialuluisub manifestarea lui concreta, contestandu-i in acest fel orice pretentii de abordare ageneralului.+

In istoria sociologiei, intalnim si o alta perspectiva a intelegerii obiectului sociologiei si araporturilor ei cu celelalte stiinte sociale. Conform acestei perspective sociologia este inacelasi timp si stiinta a totalitatii, si stiinta a diferitelor componente ale socialului.

Pornind de la aceasta dubla semnificatie a obiectului sociologiei, sociologulfrancez !. "uverger sustine ca exista doua posiblitati de clasificare a stiintelor sociale :a) una verticala, ce are drept criteriu studierea diverselor aspecte ale vietii sociale ininteriorul unuia si aceluiasi grup (demografie, economie, sociologie religioasa, stiintapolitica, sociologia dreptului, estetica etc.) si b) una orizontala, care se refera la acelestiinte sociale care studiaza diverse categorii de grupuri sociale (etnografia, istoria,antropologia, sociologia generala etc.). "in sociologia generala.

Putem concluziona ca sociologia este o stiinta sociala care intra intr-o multime deconexiuni cu toate celelalte stiinte sociale.

In istoria sociologiei exista doua mari pozitii in privinta raportului care exista intresociologie si celelalte stiinte sociale.

n prim punct de vedere sustine distinctia absoluta dintre ele, sociologiastudiind formele sociale ale activitatii umane (caracteristicile generale ale

relatiilor sociale, grupurilor), in timp ce stiintele sociale particulare(politologie, stiintele economice etc.) au ca obiect diferitele continuturi aleactivitatii umane.

Celalalt punct de vedere, in opozitie cu primul, considera ca distinctia dintresociologie si celelalte stiinte sociale este relativa si istorica. In aceastaperspectiva, sociologia este atat o stiinta a formelor sociale cat si asocietatii ca sistem si a subsistemelor care o compun si interrelatiilor dintreele. Cu alte cuvinte, sociologia are o pozitie privilegiata in rapot cu stiintelesociale, fiind structurata pe mai multe nivele : a) o teorie generala asocialului (teorie a organizarii sociale), in cadrul careia fenomenele sociale

sunt tratate doar sub aspectul prima categorie fac parte sociologiile deramura si din cea de a doua, caracteristicilor lor sociale facandu-seabstractie de continutul lor concret (politic, economic, uridic) / b) o teorie a


3/9

societatii globale (macrosociologia, in care sunt vizate marile tipuri desocietate). Cercetarea macrosociologica isi aduce o contributieconsiderabila la intelegerea fiecarui subsistem social, a fiecarui fenomensocial / c) o teorie a a componenetelor, subsistemelor societatii globale, atatin calitatea lor de fenomene social cat si in aceea de subsisteme alesistemului social global (sociologii de ramura ca spre exemplu, sociologia

industriala, sociologia familiei, sociologia economica etc.).

!. Ac$im surprinde complexitatea conexiunilor dintre stiintele socio-umane insc$ema urmatoare (vezi pagina 01).

Sociologie si psihologie. 2oger 3astide in Tratat de sociologie(140),11constataca initial raportul dintre psi$ologie si sociologie a fost gandit prin prisma raportului dintreconstiinta individuala si determinarile sociale (dintre individ si societate). Aparitia ideii de5constiinta colectiva6 in sociologie a generat punerea problemei in noi termeni,aruncand in desuetudine viziunea anterioara.

"in pacate, insa, constiinta colectiva era inteleasa ca o realitate exterioara, strainaomului, transcendenta ce uca un rol important in modelarea lui . Cu acest inteles, ea nua mai putut duce la colaborarea psi$ologiei cu sociologia, ci la accentuarea conflictului.Psi$ologia nu putea accepta ideea unei constiinte colective transcendente. Conflictulintre cele doua stiinte a imbracat in timp doua forme :

a) Teoriile psihologizante, care proclama rolul determinant al individului ingrup si care contesta rolul societatii ca realitate de sine statatoare (7. &arde, 7.Simmel). Astfel, 7abriel &arde precizeaza ca la baza formarii si mentinerii grupuluisocial sta imitatia, respectiv contagiunea mentala de la individ la individ, aceasta fiindde aceeasi natura cu sugestia $ipnotica. Accentul pe care sociologul francez il pune pefactorii psi$ologici, in explicarea realitatii sociale este evident : faptele sociale sunt inprimul rand, psi$ice.

b) Teoriile sociologizante care acorda societatii o putere absoluta in explicareaconduitelor umane, care incarca explicarea elementelor, subsistemelor, exclusiv prinansamblu (sistem).

Sociologismul caracterizeaza conceptia sociologica a lui %. "ur#$eim si adiscipolilor sai : !arcel !auss, Paul 8auconnet, 2obert 'ertz etc. In viziunea lor, labaza ordinii lumii sta ansamblul reprezentarilor colective, un fel de constiinta a

constiintelor care, ca sinteza, isi pierde caracterul psi$ic si devine o realitatesupraorganica (preexistenta constiintelor individuale).

!ulti sociologi considera ca deviza sociologismului a fost lansata de "ur#$eimatunci cand a afirmat ca orice fapt social isi are cauza intotdeauna intr-un fapt social.

Cel care a sesizat exagerarile celor doua pozitii mai sus prezentate si care aincercat sa le depaseasca a fost 7eorges 7urvitc$. %l prezinta raportul dintre cele douastiinte sub forma a doua cercuri care se intretaie si al caror domeniu comun se largestecontinuu in detrimentul partilor exterioare.

In planul practicii, confruntarea dintre cele doua stiinte are cel putin doua urmaridemne de luat in seama.


4/9

prima consecinta, consta in faptul ca sociologia contesta pretentiilepsi$ologilor de a elabora o psi$ologie generala si abstracta in cadrul careiatoate formele sociale ar avea ca element comun natura umana. Sociologiaavertizeaza psi$ologia experimentala si psi$ologia fiziologica ca, incercandsa surprinda legile generale ale perceptiei, memoriei, activitatii risca sageneralizeze ceea ce nu este valabil decat in interiorul unei singure

civilizatii sau al unui moment al duratei istorice. 10 9ri testele,experimentele de laborator poarta amprenta culturii in cadrul careia au fostconcepute si sunt relevante doar pentru aceasta. Sociologii sustin caexperientele de laborator nu surprind legi, ci doar conduite si ca ideea defenomen psi$ologic total este o retorie atata timp cat organismul uman,psi$icul individual si societatea se afla intr-o conexiune indisolubila.

Cea de a doua consecinta o reprezinta complementaritatea in care se aflacele doua stiinte. Sociologii se vad nevoiti sa puna intrebari psi$ologilor, sase inspire si sa utilizeze rezultatele cercetarii psi$ologice pentru a puteacompleta si aprofunda analiza fenomenului social. "e exemplu, !arcel

!auss pentru a sesiza si explica mai bine fenomenul social al magiei, aveanevoie de o psi$ologie a asteptarii (de care nu a putut beneficia, insa, laacea data). Psi$ologul, la randul lui, daca nu vrea sa ramana cantonat inabstract, daca nu se multumeste cu explicatii partiale si umatati deadevaruri, trebuie sa puna intrebari sociologilor, sa faca apel la cercetareasociologica. Putem spune ca raportul de complementaritate dintre celedoua discipline are o conotatie pozitiva : sociologia furnizeaza date,informatii psi$ologiei, autand-o sa evolueze ca stiinta si invers. (2aportuldintre psi$analiza si sociologie este tipic in aceasta privinta).

"esi atat de necesara, realizarea analizei societatii, atat din perspectivasociologica cat si psi$ologica, nu este tocmai usoara. Sunt situatii in care cercetatorii sevad obligati sa opteze intre o metoda sociologica si una psi$ologica sau cel putin saacorde prioritate uneia dintre ele. Astfel, asa cum sesizeaza 2. 3astide atunci candstudiem societatile stabile cristalizate, rigide (sau cu atat mai mult societati disparute),socialul este mai accesibil si de aceea devine recomandabila utilizara metodeisociologice. Cand, dimpotriva, ne aflam in fata unei societati in restructurare, in tranzitie,psi$icul colectiv si individual este mai accesibil decat socialul, de vreme ce socialuleste pe care de a se sc$imba si psi$icul ne arata limitele evolutiei si obstacoleleintalnite, impunandu-se in acest caz utilizarea prioritara a metodei psi$ologice.

!auss preciza ca intersectarea tot mai ampla a celor doua discipline face ca, pelanga conceptele specifice, ele sa utilizeze din ce in istorice .109ri testele,experimentele de laborator poarta amprenta ce mai mult un limba comun, fapt ce ridicao noua si serioasa problema : dau ele acelasi sens termenilor comuni ;u cumva potapare confuzii (pentru moment, insurmontabile), in detrimentul amandorura

Se observa ca unul si acelasi concept, ca spre exemplu, cel de personalitate, esteutilizat de filosofie, de psi$ologie si de sociologie doar ung$iul din care este abordatdifera. Astfel, filosofia are in vedere esenta umana, omul in ultima instanta. Inpsi$ologie, se vorbeste despre persoana, persona, personalitate si de tulburarilede personalitate. In sociologie , se utilizeaza frecvent termenul de personalitate

sociala, accentuandu-se importanta elementelor sociogene din structura intima aomului : interiorizarea normelor si a valorilor in procesul socializarii, insusirea modeluluicultural, formarea idelurilor, dezvoltarea constiintei. "e asemenea, in sociologie (..) are


5/9

o larga circulatie termenul de personalitate de baza definit de A.


6/9

nii psi$analisti au facilitat transbordarea procedeelor specifice psi$analizeidinspre psi$icul individual spre mediul cultural (care socializeaza individul). Astfel, dupace antropologul 3. !alinos#i a descoperit ca societatilor primitive din !elanezia leeste strain complexul lui 9edip,


7/9

stiintifica, termenul clare, mai evidente decat ale etnologiei. In timp ce etnologia permiterealizarea unor inventare descriptive complete ale culturilor de mici dimensiuni,sociologia studiaza doar un esantion reprezentativ dintr-un ansamblu vast.

"esi uneori subapreciata, etnologia, asa cum remarca 2. Hulcanescu (1*E) nueste indiferenta fata de nimic si este de folos oricarei stiinte socioumane.

In aceasta ordine de idei constatam ca si astazi exista teoreticieni care consideraca termenii de antropologie culturala, etnologie si etnografie sunt intersanabili,opunandu-se celor care gasesc ca neustificata aceasta ec$ivalenta terminologica.Printre sociologii care au manifestat interes pentru stabilirea conexiunilor dintresociologie si antropologie se afla si &raian 'erseni. In incercarea de a clarifica raportuldintre cele doua stiinte, sociologul roman facea urmatoarea asertiune : antropologiapune accentul mai mult pe om, este este de fapt 5stiinta omului6, pe cand sociologia,tot mai preponderent, se vrea mai mult stiinta colectivitatilor umane, a aspiratiilor sausocietatilor omenesti. %le studiaza in fond aceeasi realitate umana, sub doua aspectediferite, aspectul uman si aspectul socio-cultural, dar tot uman. Pe de alta parte,

antropologia culturala se ocupa mai mult de cultura decat de societate, mergand, prinunii reprezentanti ai ei, pana la a se confunda cu culturologia.14

Sociologia si istoria. In viziunea lui 8ernand 3raudel, istoria si sociologia suntdoua stiinte care se intalnesc si, mai mult decat atat, ele se identifica c$iar constituindo singura aventura a spiritului. %le constituie singurele stiinte globale susceptibile dea-si extinde curiozitatea asupra oricarui aspect al socialului.1*

Istoria, in sens de istoriografie, relateaza intamplari, fapte ale sau culese prin viugrai de la martori si au fost inregistrate in documente scrise (sau de alt gen). In timp ceistoria apare odata cu scrierea, odata cu primele regate, sociologia este o stiinta careapare relativ recent (secolul FIF).

!ulti teoreticieni sustin ca istoria se ocupa de individual, concret, de aspecteleunice, irepetabile ale fenomenelor in opozitie cu sociologia care este interesata degeneral, de ceea ce este constant, repetabil, comun diferitelor fenomene sociale.

"esi nu este impotriva acestui punct de vedere, considerand ca ar avea unoarecare temei, &raian 'erseni il abordeaza intr-o maniera mai nuantata. %l consideraca aceasta distinctie are caracter relativ deoarece azi istoria a inceput sa se dezvolte insensul unor generalizari ale fenomenelor istorice iar sociologia dezvolta cercetari tot

mai ample cu privire la fenomenele sociale concrete (etnosociologia, sociologiamonografica etc.).1+&ot ceea ce se poate afirma @ conc$ide &. 'erseni @ este catendinta predominanta a istoriei este spre individual, spre particularizare (ea este, cums-a spus, o stiinta ideografica), pe cand sociologia nazuieste spre universal, spregeneralizare (ea este o stiinta nomotetica).1

Acelasi autor se delimiteaza si de punctele de vedere care sustin ca sociologiaeste o stiinta a prezentului in timp ce istoria se dedica exclusiv trecutului. Argumentelelui sunt ca, pe de o parte, se poate vorbi si despre o istorie a evenimentelor prezente, incurs de desfasurare, iar pe de alta parte, sociologia nu se rezumta la cercetareaprezentului, ea dezvoltand c$iar si o ramura de factura istorica, respectiv, sociologia

istorica.

Istoria furnizeaza sociologiei un important material faptic si o auta sa inteleaga atat originea fenomenelor sociale, pecare le studiaza, cat si dinamica acestora. !ai mult decat atat, sociologia foloseste uneori termeni, metode, exemple


8/9

provenite din istorie. ?a randul ei, istoria emite generalizari analitice (de factura sociologica), utilizeaza diverse unorregi, popoare, referitoare la trecut. Acestea au fost traite de istorici metode sociologice in investigarea evenimenteloristorice (asa cum ar fi,de exemplu, metoda studiului de caz).

Istoria si sociologia se aseamana si prin faptul ca analizeaza fenomenele socialein mod critic si selectiv. Istoria, insa, urmarind exclusiv succesiunea evenimentelor sidescrierea acestora are, in principal, o functie teoretica, informativa. Sociologia (desi se

poate opri si la nivel descriptiv), de cele mai multe ori aunge la explicatii si in anumitecazuri, poate oferi c$iar si solutii, fapte ce ne indreptatesc sa sustinem ca ea are, inprincipl, o functie explicativ-aplicativa.

In inc$eiere, trebuie sa precizam ca natura circumstantelor fac din faptul social unfapt istoric sau un fapt sociologic. Pentru ca un fapt social sa devina istoric, el trebuie saaiba o importanta deosebita in epoca, sa constituie un eveniment reprezentativ pentrurespectiva epoca. Pentru ca faptul social sa devina sociologic, el trebuie sa secaracterizeze prin repetabilitate, constanta, generalitate. In acelasi timp, insa, faptulsociologic poate fi abordat istoric iar faptul istoric poate fi tratat din punct de vederesociologic.

Sociologia si economia. ?a inceputurile ei, sociologia a incercat sa includa ininteriorul ei si probleme de economie politica. Ca stiinta in sine, economia politica erarenegata. A. Comte acuza economia politica abstracta de sterilitate, de incapacitateade a studia pozitiv fenomenele sociale, aflate intr-o profunda conexiune. Pe de altaparte, Stuart !ill, filosof si economist contemporan cu parintele sociologiei, sustineaexistenta unei opozitii metodologice intre sociologie si economie si a imposibilitatiireconcilierii lor, prima fiind o stiinta generala a societatii, cealalta studiind doar undomeniu al socialului si inregistrand progrese remarcabile.

In secolul FF, economia se caracterizeaza printr-o tendinta de largire a domeniuluisau de analiza. In acest sens, 8. Perroux (1) definea economia ca o cunoasterestiintific controlata, care analizeaza si reduce tensiunile dintre oameni si precizeazatotodata, ca aceste tuturor energiilor cosmice in serviciul tuturor energiilor, care meritasa fie numite umane. ;ecesitatea extinderii orizontului analizei economiei este sesizatasi de 8.A. 'aBe#, atunci cand sustine ca un economist trebuie sa inteleaga logicaintregii societati, altfel el nu poate fi un mare economist si, mai mult decat atat, el riscasa devina daunator, c$iar periculos.

Astazi, numeroase metode si te$nici de cercetare sunt utilizate deopotriva desociologi si economisti (experimentul, testul sociometric, sondaul de opinie, etc.), fapt

ce demonstreaza caducitatea opozitiei metodologice (dintre cele doua discipline)sustinute de S. !ill. "e altfel, sociologii clasici germani 7. Simmel si !. eber sugerauca si sociologii pot invata lectii de metoda de la economisti.

Conexiunea dintre economie si sociologie se reflecta si in faptul ca multi sociologisunt si economisti in acelasi timp (ex. H. Pareto,


9/9

Activitatea economica face, in principal, obiectul sociologiei economice si asubramurilor sale : sociologia industriala, agrara, comerciala, financiara etc.

Acest fapt nu inseamna, insa, ca obiectul celor doua discipline se confunda.9biectul sociologiei il constituie socialul si doar in particular economicul iar scopurilecelor doua stiinte sunt diferite. Pe de alta parte, extrapolarea modelului clasic al

lui homo oeconomicusla analiza tuturor fenomenelor sociale (care presupune diriareacomportamentului persoanei de o rationalizare definita in mod strict), este nepermisa sieronata. Incercarile economistilor de a aplica acest model in cazul divorturilor, casatorieisau crimei au condus la rezultate discutabile, deoarece in destule cazuri indivizii s-auaflat in imposibilitatea de a stapani prin proceduri rationale complexitatea faptelorsociale.

Sociologia Si Sistemul Stiintelor

Documents

Transcript of Sociologia Si Sistemul Stiintelor