P.183 Numărul 18.

^ULJ[)C TnmestruHU91^

BULETINUL

SOCIETĂŢII NUMISMATICE ROMÂNE

A P A R E P E R I O D I C | N U M Ă R U L COSTĂ 7 5 B A N I

B U C U R E Ş T I

TIPOGRAFIA CURŢII REGALE F. (JÖBL F I I No. 19, STRADA REGALĂ, No. 19

1 9 1 2 .

ADAUS LA STUDIUL MINEI DIN PERINTHUS

Domnilor Colegi, *

A m onoare a vă oferi pen t ru colecţiunile noastre o reproducţ iune de ipsos a u n u i foarte impor tan t pond de p l u m b antic, care se afla, când l-am studiat, în Muzeu l Imper ia l O t o m a n din Constantinopol.

Astăzi însă obiectul a d ispărut din vitr inele acestui m u z e u şi nu-şi poate -da seamă n i m e n i de împreju­răr i le în cari a d i spăru t Pierderea acestui preţios pond antic constitue pen t ru muzeu o pagubă simţi toare, care pen t ru ştiinţă ar fi devenit ireparabilă, dacă re-producţ iunea noas t ră de ipsos n 'a r ţ ine în par te locul o r ig ina lu lu i şi n u ar fi conservat f igura fidelă a o-biec tu lu i ; de asemenea dacă studiul nos t ru făcut pe or ig inal n ' a r fi stabilit cu cert i tudine greuta tea pondu-lui, adevărata descifrare a legendelor lui, epoca apro-

N. R. D-l Mihail C. Sutzu a binevoit să ne trimită o versiune a comunicării făcute de d-sa Academiei Române, la I 5 / 2 8 Mai 1912 şi privitoare la un monument ponderal publicat pentru prima oară in Buletinul nostru din 1905. Reproducem aci textul exact al aeestei interesante comunicări, împreună cu traducerea franceză pentru ci­titorii noştri streini.

SUPPLEMENT A L'ÉTUDE DE LA MINE DE PÉMNTHE

COMMUNICATION FAITE A L'ACADEMIE ROUMAINE PAR MR- MICHEL SOITTZO DANS LA SÉANCE DU 15/28 MAI 1912.

Messieurs et Collégues,

J ' a i l ' honneur de vous offrir pou r nos collections le m o u l a g e en plât re d 'un poids ant ique de p lomb d 'une g r a n d e importance. Ce poids se trouvait, lorsque j e l'ai étudié, au Musée Imper ia l O t toman de Cons-tantinople.

II ne s'y t rouve plus aujourd 'hui et l 'on ne sait comment il a dispăru des vitr ines du Musée.

L a perte de ce précieux m o n u m e n t pondera l an­t ique constitue pou r le Musée Imper ia l u n d o m m a g e trés sérieux et qui eut été pou r la science u n e perte i r reparable si d 'une par t not re m o u l a g e ne nous avait conserve l ' image fidele de l'objet et si d 'autre pa r t l 'étude que nous en avons faite n e nous avait per­mis de fixer avec certitude le poids du monumen t , la lecture exacte des legendes, l 'époque â laquel le il appartenait , enfin son caractere et son impor taüce speciale.

5

ximativă a fabricaţiunii lui şi î n sfârşit caracterul şi impor tan ţa deosebită a monumen tu lu i .

S tud iu l nos t ru a apăru t în Bule t inul Societăţii N u ­mismat ice R o m â n e din 1 9 0 5 , t r imestrul I. Acest stu­diu mi-se părea complect şi n u prea vedeam în t r ' însul e lemente de controversă. Un erudit francez, d. G. Seure, n u împărtăşeşte însă părerea aceasta şi a consacrat de curând m o n u m e n t u l u i nost ru o laborioasă şi copioasă diser ta ţ iune în Revista Numisma t i că Franceză (v. Revue Numisma t ique , trim. I 1 9 1 2 ) . M ă voi folosi de ocaziunea de astăzi ca să vă fac o scurtă dare de seamă despre m o n u m e n t u l dispărut şi să lămuresc ma i b ine câteva chest iuni controversate de d. Seure .

Greuta tea de p l u m b despre care este vorba avea o formă pătrată şi era scrisă pe a m â n d o u ă părţile. I n s ­cripţia de pe faţă, perfect conservată, era

MNA Ü E P I N 0 I A

E a n e dovedeşte cu s iguranţă na tu r a obiectului : p lum­bu l reprezintă o mină, adică o n o r m ă de cântar spe­cială a urbei Per in thus .

P e par tea din dos inscripţia n u era aşa de b ine păstrată. L a Constant inopol se credea că t rebue citită: EI ITAAITPON AIKEON. Ş i fiindcă la începutul ins­cripţiei în dosul literii E r ămânea u n spaţiu gol, se p re supunea că acolo ar fi existat o cruce. A m pu tu t fără m a r e osteneală să restabilesc adevărata inscripţie, fiind că se văd b ine la începutul ei u rmele u n u i II şi fiindcă a treia literă, care fusese considerată ca u n II, era în realitate u n N. P r in u r m a r e inscripţia era

I IENTAAITPON AIKEON

6

Not re étude a pă ru dans le Bullet in de la Société N u m i s m a t i q u e R o u m a i n e de 1 9 0 5 ( i - e r trimestre). Cette notice nous paraissait complete et ne semblai t pas pouvoir se préter â de longues controverses.

U n savant francais, Mr. G. Seure . est d 'un avis diffé-rent et vient de publ ier dans la R e v u e N u m i s m a t i q u e Franca i se ( 1 9 1 2 , t r im. i-er), u n e laborieuse et co-pieuse dissertation sur la M i n e de Pér inthe.

J e profiterai de l'occasion qui m'est offerte au-j o u r d ' h u i pou r vous résumer, dans u n e courte notice, la signification du m o n u m e n t d ispăru et éclaircir quel ­ques questions controversées pa r Mr. Seure .

L,e poids en p lomb dont il est quest ion avait u n e forme carrée et portai t des legendes sur chacune de ses faces. S u r l 'une d 'une conservation parfaite on lisait

MNA IIEPIN@IA

ce qui donnái t â ce p lomb son vrai caractere: il n o u s représente cer ta inement u n e m i n e pondera le speciale â la viile de Per inthe.

S u r la face opposée l ' inscription était en moins bon e t a t A Constant inople on croyait qu 'on devait l i re EIITAAITPON AIKEON et comme avânt la p remiere lettre E il restait sur le p lomb u n espace vide assez large, on supposait que la place était occupée aut re-fois pa r u n e croix aujourd 'hui effacée.

N o u s avons pu sans g randes difficultés rétabl ir la legende véritable. O n dist inguait en effet â la place vide Ies traces des j a m b a g e s d 'un II et l 'on voyai t trés bien que la lettre qui suivait l'E n 'était pas u n

7

şi se potriveşte foarte b ine cu da r aua p lumbulu i , ve­rificată de noi, adică 1 5 4 1 gr., dacă ţ inem seamă de starea obiectului, care n u este tocmai complect

Greuta tea pr imit ivă şi no rma lă a p l u m b u l u i era deci de cinci l ibre romane , adică 1 6 3 5 S1"- Şi echiva­lentă cu uni ta tea de cântar antică şi au tonomă a mi ­nei din Per in thus .

M o n u m e n t u l nostru, care fixează cu atâta precizi-u n e p o n d u l no rma l al une i uni tă ţ i de cântar tracă din anticitate, avea pen t ru arheologie şi pen t ru n u m i s ­matică o însemnăta te foarte mare .

D. Seu re însă se sileşte să ne convingă — lucru cam anevoios—că u n p l u m b ant ic grecesc, care poar tă l egenda MNA IIEPINOIA ar pu tea avea altă semni­ficare, decât aceea de a n e reprezintă o uni ta te pon­derală au tonomă a urbei Per in thus .

D e şi cam sceptic (autorul pa re a n e bănu i că n u am văzut şi cântărit obiectul la Constant inopol) d. S e u r e cu toate rezervele sale, admite, fiindcă n 'a re încotro, autenticitatea s igură a mine i d in Per in thus . Aceasta consti tue u n p r im punc t fundamental .

D-l S e u r e admite asemenea în un i re cu noi, că mina din Pe r in thus este u n m o n u m e n t r o m a n ante­rior t impur i lo r bizant ine şi observaţ iuni le sale epigra-fice despre forma literilor n u pot decât să îndepăr­teze şi ma i mu l t data fabricaţiunii lui. M o n u m e n t u l este deci roman, fapt care constitue u n al doilea punc t fundamental .

Câteva consideraţ iuni genera le asupra numismat i ­cei romane , aplicabile şi la pondur i , ne vor permi te să ne dăm pe depl in seamă de caracterul cert al mi-

8

II comme on l 'avait cru, mais u n N, L,a vraie legende était donc

I IENTAAITPON AIKEON

Cette legende s'accorde du resté trés bien avec la pesée du m o n u m e n t vérifiée pa r n o u s : 1 5 4 1 gr., si l 'on t ient compte de l'état de conservation du poids qui laissait â désirer. L e poids primitif et n o r m a l de l'objet était donc de cinq livres romaines , soit 1 6 3 5 gr. et égal â celui de l 'unité pondera le au tonome de la viile de Pér inthe.

N o t r e m o n u m e n t qui fixe avec u n e teile précision le poids no rma l d 'une m i n e ant ique de la T h r a c e a-vait ainsi pou r la numisma t ique et l 'archéologie de cette province u n e trés g r a n d é importance.

Mr. Seu re s'efforce de nous convaincre, ce qui n'est pas aisé, que ce poids grec qui por te la legende MNA Ü E P I N 0 I A pouvai t avoir u n e aut re significa-tion que celle de nous représenter l 'unité pondera le au tonome de la ville de Pér inthe.

Quoique fort sceptique (il ne semble pas trés sűr que nous ayons étudié et pesé l'objet â Constant i-nople) Mr. Seu re ma lg ré toutes ses réserves admet, car il ne peut faire autrement , F authenticitc incon-testable du poids de Pér inthe. Ceci constitue u n pre­mier point fundamental.

Mr. S e u r e admet aussi, d'accord avec nous, que notre m i n e de Pé r in the est u n m o n u m e n t romáin et antér ieur aux temps byzantins . L,es observations épi-g raph iques de ce savant relatives â la forme des let-tres ne peuvent servir qu'â reculer encore la date de fabrication du poids.

9

ii ei din Pe r in thus şi de păreri le greşi te ale d-lui Seure . M o m m s e n credea, şi mul te persoane îşi închipuesc

şi astăzi, că modul R o m a n i l o r de a privi dreptur i le s ta tului în mater ie monetară se asemăna cu concep-ţ iunea moderna despre dreptul de emis iune regal ian al cârmuirei şi monopolizarea fabricaţiunii în atelie­rele statului.

Toa te faptele cunoscute dau o desminţ i re vădită a-cestei păreri, care este absolut eronată. Găsim în ade­văr în numismat ica romană monete provinciale n u m e ­roase, unele emise de o reg iune sau provincie, ca fru­moasele piese de a rg in t cu legendele MAKEAONQN I IPOTHS şi MAKEAONQN A E I T E P A S , precum şi de b ronz ca cele cu legenda P R O V I N C I A D A C I A , şi u n n u m ă r încă mu l t ma i m a r e de monete fabricate în atelierele u rbane de către oraşele provinciale ro­m a n e şi destinate circulaţ iunii interioare acestor oraşe.

Dreptu l de a bate monetă nu era, la Roman i , de fel rezervat statului, ca la noi, ci d in contră era con­siderat adesea de ei ca u n s implu privilegiu munieipal. E i concedau acest drept cu o l iberali tate m a r e chiar uno r oraşe mai noi, cari n u aveau dreptur i mone ta re tradiţ ionale. Astfel oraşele Nicopolis, Marcianopolis , Adrianopol is au emis monete numeroase .

Dreptu l mone ta r n u era l imi ta t n u m a i la mone te de b ronz ; oraşele mar i şi bogate ca Antiochia din Si­ria, Cesarea din Capadocia, Alexandr ia din E g i p t şi altele au fabricat în cantităţi î n semna te mone te de a r g i n t

M o m m s e n credea că R o m a n i i au încercat să im­pună provincii lor cucerite n u m e r a r u l lor r o m a n ; toate

IO

L e m o n u m e n t est donc incontes tablement romain ce qui constitue u n second point fondamciital.

Quelques considérations générales sur les pr incipes de la numisma t ique romaine, qui s 'appliquent tout aussi b ien aux poids qu ' aux monna ies d 'époque ro­maine, nous permet t ront de nous r endre compte sans difficulté du caractere de notre m o n u m e n t et des ap-préciations erronées de Mr. Seure .

M o m m s e n croyait et bieu des personnes cont inuent â croire, que les R o m a i n s envisageient les droits de l 'E ta t au sujet de la m o n n a i e de la mérne manie re que les peuples modernes , chez lesquels la concep-tion du droit régal ien est si étroite et oü la fabrica-tion des espéces s'effectue dans u n n o m b r e trés l i ­mité d'ateliers d 'État .

Les faits donnen t cont inuel lement u n dément i fla­g ran t â cetté man ie re de voir qui est tout â fait er-ronée. L a numisma t ique romaine nous offre de nom-breuses monna ies provinciales, les unes d 'argent comme celles qui por tent les legendes MAKEAONQN I I P 0 T H 2 ouMAKEÄONÖN AEFTEPAS, d'autres de bronze comme lespiéces â la legende P R O V I N C I A DACIA. U n n o m ­bre encore bien p lus g r a n d de monna ies ont été fa-br iquées dans les ateliers urbains des villes de pro-vinces romaines et ces monna ies servaient â la a r c u ­lation intér ieure de ces cités. Ainsi lóin d'étre comme chez nous réservé â l 'Etat, chez les R o m a i n s le droit de bat tre monna ie était considere le p lus souvent comme u n privilége municipal . Kt les R o m a i n s con-cédaient ce privi lége aux villes avec u n e g r a n d é li-bérali té et mérne â des cités nouvel les qui ne pou-vaient invoquer des droits an tér ieurs et t rad i t ionne 1

I I

faptele însă probează contrariul . R o m a n i i lăsau de ­pl ină l ibertate oraşelor provinciale ca să emită t ipur i mone ta re după placul lor. Cât priveşte monete le de a rg in t vedem în adevăr, că nici Antiohia, nici Cesa-rea, nici Alexandria , spre exemplu, n 'au bătut piese de a rg in t de normă r o m a n ă ; monete le lor din contră au greutăţ i speciale: ele sunt d rachme greceşti, de pond grec, iar n u den ari. Oraşele cari se mărg ineau la ba­terea bronzulu i n u aveau de fel obl igaţ iunea de a fa­brica piese de greuta tea aşilor r o m a n i ; monetăr ia lor se compunea din piese de greutăţ i foarte diverse, cari sunt fără îndoială d rachme de bronz sau chalchi greceşti.

Această s i tuaţ iune monetară a provinci i lor r omane ne oglindeşte în mod perfect s i tuaţ iunea pondera lă cont imporană. I n antichitate toate monete le erau con­siderate ca pondur i şi o d rachmă mone ta ră oarecare era privită ca fracţiunea necesară a une i uni tăţ i pon­derale superioare, a une i mine. Deci fiecărei d rachme monetare de greuta te specială îi corespundea de s igur u n pond au tonom local. Uzu l comercial al acestui pond este corelativ cu în t rebuin ţarea drachmei cores­punzătoare.

R o m a n i i cari au permis în t rebuin ţa rea mone ta ră a drachmei , n ' au pu tu t de s igur să interzică uzul pon-dur i lor locale. Liber ta tea de a se servi de etaloane pondera le speciale avea o impor tan ţă cu m u l t ma i mică, decât acea de a emite mone te propri i şi când constatăm cu s iguranţă că R o m a n i i n ' au impus pro­v inc i i lo r t ipul mone ta r al denarului , n u încape îndo­ială că a fortiori n u le-au impus nici în t rebuin ţarea

1 2

C e s t ainsi que Nicopolis, Marcianopolis , Adrianopolis , etc. ont frappé de nombreuses monnaies .

Ce droit monéta i re n'était pas l imité â la mon-naie de bronzé ; les g randes viiles trés riches, comme Ant ioche de Syrie, Césarée, de Cappadoce. Alexandr ie d 'Egyp te et d 'autres ont fabriqué de nombreuses mon­naies d 'argent.

M o m m s e n croyait aussi que les R o m a i n s avaient essayé d ' imposer aux provinces conquises l 'emploi obligatoire du numéra i r e romáin. C e s t une opinion éga lement erronée et dément ie pa r les faits. Les R o ­mains ont en effet laissé ple ine liberte aux viiles de provin ce d 'émettre â leur gré leurs monna ies sans lenrs imposer aucun type. C e s t ainsi que pou r l 'argeut nous voyons Antioche, Cesarée, Alexandrie , fabriquer des piéces qui n 'ont pas le poids r o m á i n ; ces monna ies sont des drachmes d 'argent grecques et nu l l emen t des deniers. Les monna ies des villes qui n'onf frappé que le bronze n 'ont pas le poids des as romains et sont 111 anifestement des drachmes ou des chalques de poids divers et grecs.

Cette Situation monéta i re des provinces romaiues nous réfléte fidélement la Situation qui était faite aux poids au tonomes locaux â l 'époque contemporaine.

D a n s l 'antiquité toute monna ie était considérée c o m m e u n poids et u n e d rachme monéta i re quel-conque était la fraction nécessaire d 'une uni té pon­dera le supérieure, d 'une mine particuliére.

P a r suite â chaque d rachme speciale correspondait u n etalon pondera l au tonome et local. L 'emploi com-mercial de ces poids était corrélatif de l 'usage moné-

13

obligatoare a pondu lu i roman. Exis tenţa de uorme-pondera le au tonome în provincii le imper iu lu i roman,, n u constitue de loc, cum crede d. Seure , u n lucru a-normal , din contră este probabi l că s'au întrebuinţat,,, cel pu ţ in în pr imele secole, o sumedenie de uni tăţ i pondera le locale. M i n a noastră din Per in thus , d in e-poca romană imperială, este o probă materială despre acest adevăr şi existenţa ei, depar te de a constitui u n lucru extraordinar , este u n s implu fapt banal . Al te fapte similare sun t cunoscute: la Pompei s'au găsit e taloane pondera le de greuta te antică şi pr in t re nu ­meroasele pondur i greceşti de greută ţ i speciale, con­servate în colecţiunile publice şi part iculare, s'ar găsi mul te din epoca romană.

Uzul obligatoriu şi exclusiv al e ta lonului pondera l r oman în tot imper iu l n u poate fi anter ior domnie i lu i Diocleţian şi modu l de privire al d-lui Seure , a--plicat la pondu l d in Per in thus , anter ior acestei dom­nii, constitue u n anacronism.

U n alt a r g u m e n t al acestui autor mer i tă şi el să fie d iscuta t D-l Seu re n u poate să-şi închipuiască, că o n o r m ă greacă, ca mina din Per in thus , ar putea vre-o dată cântări cu o preciziune matemat ică cinci l ibre romane. Dacă d-l Seu re ar fi s tudiat cu a tenţ iunea cuvenită etaloanele pondera le antice, mi ra rea lu i ar m e r g e m u l t ma i departe. Astfel de re la ţ iuni precise în t re unităţ i pondera le antice sun t d in contră foarte frecvente, ele pot fi considerate chiar ca temelia me­trologiei pozitive şi s tudiul lor prezintă adeseori u n iuteres deosebit pen t ru numismat ică şi chiar pen t ru arheologia generală , când dovedeşte în rud i rea de oii-

14

ta i re de la drachme. Les R o m a i n s qui permet ta iént l 'émission de la d rachme locale n 'on t certainemet pas interdit l 'usage commercial de la m i n e locale et au­tonome. L e l ibre usage d 'un poids local était du reste p o u r les villes u n droit beaucoup moins impor tan t que celui de bat tre des monna ies â leur convenance. E t lorsque nous constatons avec certi tude que nu l le pa r t les R o m a i n s n 'ont imposé leurs types monéta i -res, denier on as, on peut étre su r qu 'â fortiori ils n 'on t nu l le par t aussi imposé aux provinces l 'usage exclu­şii de l eur type ponderal , la l i v r e

L 'emploi d 'unités pondéra les au tonomes daiis les provinces de l 'empire romá in n'est donc aucunement anormal , comme le croit â tort Mr. Seiire, et bien au contra i re dans les premiers siécles sur tout on a dű se servir d 'un g r a n d n o m b r e de poids locaux de ce genre . N o t r e m i n e de Pér in the d 'époque imper ia le ro-ma ine constitue u n e p reuve mater ie l le de cetté vérité et son existence loin d'étre ext raordinai re est u n sim­ple fait banal .

D 'autres faits s imilaire nous sont connus. O u a dé-couvert â Pompei des étalons p o n d é r a u x se rappor-tan t â l 'unité a t t ique et p a r m i les n o m b r e u x poids grecs conservés dans les Musées et les collections par-ticuliéres on en t rouverai t beaucoup da tant de l'épo-que romaine.

L 'usage obligatoire et exclusif de l 'étalon pondérá i romáin imposé â tout l 'empire n e saura i t étre anté-r ieur au r égne de Dioclétien et le point de vue de Mr. S e u r e appl iqué au m o n u m e n t de Pér in the anté-r i eur â ce r égne est u n a n a e h r o n i s m e

15

g i n ă a greută ţ i lor pondera le m a i însemnate . D i n punc t de vedere practic re la ţ iunea cea ma i impor tan tă de acest fel este aceea, care n e permi te să considerăm m i n a atică ca o quadrup lă t re ime a l ibrei romane , în sens absolut şi ma t ema t i c Re la ţ iun i de felul acesta sunt, o repet, foarte comune şi când găs im o m i n ă d i n Pe r in thus identică cu un «pental i t ron» r o m a n e-xact, constatăm p u r şi s implu u n fapt ordinar, fără nici o mirare .

D e acea cred că toate criticele formulate de d-nul S e u r e sun t lipsite de temei şi men ţ in fără cea ma i mică modificare toate concluziunile mele anterioare.

M. C. Sutzu.

i6

U n autre a r g u m e n t de cet au teur vaut la pe ine d'étre discute; Mr. Séure ne saurai t s ' immaginer qu 'un etalon pondera l grec, comme notre m i n e de Pé r in the ait j ama i s pu valoir exactement au tan t qtie cinq livres romaines. Si cet au teur se donná i t la peine d 'étudier les poids aut iques avec l 'at tention qu'i ls m é ­ri tent, il rencontrera i t bien d'autres sujets de stirprise. Les relat ions mathémat iques de ce genre entre Ies divers étalons de pesée ant iques sont assez fréquentes. O n peut mérne considérer ces rappor ts comme fonda-m e n t a u x pour la metrologie positive. L e u r étude est toujours inétressante pou r la numisma t ique ; eile eclaire mérne l 'archéologie genera le lorsqu'elle permet de constater des l iens de parenté or iginels entre les étalons pondé raux de g r andé importance, appar tenan t â des peuples qui ont j o u é u n rőle considérable dans l 'histoire. A u point de vue de la numisma t ique pra t ique la p lus r emarquab le de ces relat ions est celle qui nous per­met de considérer la m i n e at t ique comme u n quad rup l e tiers ma thémat ique et precis de la l ivre romaine.

Les rappor ts de ce genre sont, j e le répéte, trés-communs et lorsque nous t rouvons u n e m i n e de Pé­r in the sous la forme d 'un pental i t ron roma in de poids mathémat ique , le fait, trés interessant en lui mérne, n e saurai t nous causer aucune surprise.

C e s t pourquoi Ies observations et les critiques . de Mr. Seu re ne nous paraissent a u c u n e m e n t fondées et nous maintenons , sans y r ien changer , toutes nos con-clusions antér ieures.

M. C. Soutzo.

M O N E T E L E O R A Ş E L O R G R E C E Ş T I D I N

MOESIA INFERIOARĂ (DUPĂ B. PICK. DIE MÜNZEN VON MCIRS UND MOESIEN).

Pe când ţ inutul Moesiei superioare a avut în t im­pur i le antice n u m a i monete barbare şi chiar în t im­pul imper iu lu i r oman a bătut târziu mone te proprii , în ţ inu tu l Moesiei inferioare s'au bătut cu mu l t îna in te de domina ţ iunea R o m a n i l o r numeroase monete , b ine cunoscute şi b ine determinate .

Locul unde s'au bătut aceste mone te a fost co­loniile greceşti de pe coasta apusană a Măre i N e g r e 'EXA^viSsg TCÓXstg, după cum geografii greceşti le n u ­mesc când descriu acest ţ inu t barbar.

D i n acestea ne interesează în p r imu l r ând cetăţile d int re D u n ă r e şi Ba lcan i : Istros, Tomis , Kallatis , Dio-nysopolis, Odessos, fiindcă au ţ inu t în cont inuu de provincia Moesia inferioară.

în temeia te ca s taţ iuni comerciale greceşti în ţări le Trac i lor şi Sciţilor, aceste pieţe de cabotagiu s'au des-voltat după împrejurăr i , punându-se pe cât se putea în re la ţ iuni ma i amicale sau mai ostile cu popoarele barbai'e. Insă cu toată asemănarea poziţiei lor se paer

2

i8

că n u a existat în t re ele nici o legătură politică după cum nici o legătură sacerdoţială n u a existat, cum ne-am fi pu tu t aştepta, în t re ele şi oraşul Miletus, m e -tropolia lor comună, sau celelalte numeroase colonii milesiene de pe coasta sudică sau nordică a Pon tu lu i Buxin .

I n genera l izvoarele noas t re nu vorbesc aproape ni­mic despre afacerile acestor postur i avansate d in t im­pur i le ant ice ; chiar atunci, când după expediţ ia lui D a r i u contra Sciţilor, privir i le E len i lo r au fost atrase asupra acestor regiuni , se pare că au dat pu ţ ină aten­ţ iune acestor colonii; cel puţ in în l i teratura conser­vată n u se aminteşte de nici u n oraş.

Astfel a rămas în tot secohil al V-lea; coloniile de pe coasta apuseană n u au part icipat la politica cea m a r e a E len i lo r ; se pare că ele au avut destule griji cu vecinii lor barbari .

î n t inde rea rega tu lu i Odrys i lor peste acest teri toriu (sub Sitalkes) a avut asupra oraşelor greceşti o influ­enţă probabi l ma i mul t binefăcătoare decât vătămă­toa re ; de şi au fost nevoite, de sigur, să plătească tri­but. Această situaţie însă era de preferat une i re la ţ iuni nes igure cu tr iburi le barbare şi a favorizat s iguran ţa comerciului grecesc. I a r după ce domina ţ iunea Odry­silor a fost slăbită pr in desmembrăr i şi certuri in tenie , oraşele noastre au pu tu t obţine independenţa şi auto­nomia pe care o au avut-o încă ma i îna in te oraşele greceşti de pe coasta sudică şi nordică a Pontului .

S e pare că Istros a fost p r imu l oraş independen t de pe coasta apusauă, căci mone te sale cele mai vechi s'au bătut cam pe la anul 4 0 0 în. Chr. Informaţ iu-

19

îiile cu privire la u n răsboiu al Istriaii i lor în contra rege lu i Ateas al Scythilor, pe la j umă ta t ea secolului al IV-lea, se referă cu g reu la oraşul Istros, dar se poate deduce din aceasta că oraşele greceşti erau indepen­den te atât de Barbar i cât şi de Macedoneni . Rege le F i l ip al Macedoniei a fost aliat eu Apollonia şi poate şi cu alte oraşe; el a atacat Odessos în anu l 3 4 1 , da r fără luptă s'a încheiat o pace şi o alianţă.

Când Alexandru cel M a r e a pă t runs în acest teri­toriu, oraşele şi popula ţ iunea n u l 'au în tâmpina t ca supuşi, ci ca amici independenţ i , ma i ales se poate spune aceasta despre Kal la t i s care în t impul său pa re că a bătut pr imele mone te şi a fost foarte influentă. Kal la t ieni i au luat asupra lor şi conducerea unei re­volte contra lu i Lysimaclios, care voia să trateze ora­şele greceşti de pe teritoriul său ca supuse ; ele se al iară împreună , p recum şi cu Traci i şi Sciţii. D a r Iyysimachos a învins repede pe Barbar i ; chiar şi Odes­sos şi Istros s'au supus curând, n u m a i impresurarea oraşului Kal la t is a dura t mai mult , fiindcă Lys ima­clios a t rebuit să-şi re t ragă t rupele sale principale con­t ra lui Antigonos, da r în sfârşit a supus şi oraşul Kallatis.

Dacă după moartea lui L/y*nmachos ( 2 8 1 in. Chr.) oraşele au devenit independente sau nu, n u se poate afirma cu certitudine, dar este admisibil . In orice caz se constată n u mu l t mai târziu că Istros şi Kallatis, de s igur ca state independente , au fost amestecate în t r ' un răsboiu cu Bizanţul care a avut ca motiv s tăpânirea oraşului Tomis .

Răsboiu l s'a t e rmina t cu o înfrângere grea pen t ru

20

Kallatis , a cărei metropolă Herac lea în zadar a căutat să mijlocească. T o m i s din contră în u r m a rasboiuht i pa re a fi devenit independent , de oarece se vorbeşte de u n început de baterea monetelor .

I n ce re la ţ iuni au stat oraşele greceşti cu regatu l Gal lo-Tracic n u se cunoaşte, probabi l că au avut li­nişte, plăt ind u n t r ibu t ; independen ţa lor pa re că n'a fost atinsă.

Oraşu l cel ma i impor tan t după căderea oraşului Kal lat is a fost poate în acest t imp Odessos, căci aici s'au bă tu t deja în secolul al 3-lea t e t radrachme ale­xand r ine şi mone te de aur, în cea ma i m a r e par te cu t ipul lu i Lysimachos, pe când în celelalte oraşe n u se pot constata mone te autentice de ale lui A l e x a n d r u şi tocmai foarte târziu statere de ale lu i Lysimachos.

I n Odessos s'au bătut în u r m ă şi t e t radrachme în onoarea Marelu i zeu (6Eor MErAAor) care cu drept cuvânt se pot referi la l iberarea Grecilor de Gali. D u p ă decadenţa acestui rega t e posibil că ora­şele greceşti de pe ţ ă rmul Marei N e g r e s'au liberat de o par te de barbar i i vecini şi de altă par te de regii Macedoniei . Că n u au fost supuşi i lor, se vede din monetele ce s'au bătut în secolul al 2-lea; chiar după sub jugarea Macedoniei de către R o m a n i pare că de o camdată n u s'a schimbat nimic. N u m a i pe t impul răsboiului mithr idat ic s'a făcut o schimbare. N o i ştim că Mithr idates V I foarte de t impur iu a în t ins domeniu l în t repr inder i lor sale peste teritoriul tracic şi a exer­citat asupra lu i câţiva ani domina ţ iunea sa. Oraşele gre­ceşti s'au uni t cu el, de b u n ă voe sau silite, şi u rmele domina ţ iune i sale se recunosc după monete. Es te cu

noscut că o te t radrachmă d in Odessos arată fisiono-mia lui Mithridates . Ch ia r pe staterele lu i Lys ima-chos, care s'au bă tu t î n acest t imp la Kallatis , Istros şi T o m i s cu emblema lor comună, t r identul , după modelu l celor din Bizanţ, poate chiar în confedera-ţ iune cu Bizanţul , se recunoaşte potretul lu i Mi th r i ­dates sau al u n u i a d in fii săi în locul capului obiş­nu i t a lu i A lexandru sau Lysimachos.

Această confederaţ iune a oraşelor greceşti cu Mi­thr idates a fost p r ima cauză care a atras pr ivirea R o ­mani lo r asupra lor. I n campania pe care a înt repr ins-o C. Scr ibonius Curio în anu l 7 5 î n Macedonia, pa re că n u a pătruns în această regiune. D i n Gontră ştim că Marcus Lucu l lus în anu l 7 2 a întreprins răsboi n u n u m a i cu Moesii, ci a cuprins şi oraşele de pe coasta apusană a Pon tu lu i ; se pa re că Apollonia a fost distrusă, n u m e l e celorlalte oraşe n u s'a pu tu t stabili, probabi l că toate coloniile au fost cupr inse Al tmint re­lea însă o provincie n u a fost în temeiată încă aici, poate că coasta apuseană a fost pusă sub protecţ iunea guverna to ru lu i Bythiniei . I n orice caz se poate pre­s u p u n e că Grecii au fost trataţi cu blândeţe de către R o m a n i .

Mai rău li-s'a în tâmpla t cu 2 0 de ani m a i în u rmă , când Geţii sub Boerebista au năvăli t asupra ter i toriului tracic şi au cuprins toate oraşele dela Olbia până la Apollonia. N u n u m a i Olbia a fost pustiită atunci, ci după afirmarea u n o r inscr ipţ iuni şi Is tros a fost g reu asuprit , Odessos şi Apol lonia tempora l părăsi te de lo­cuitori. N u m e l e inimicilor n u se spune, da r după cal­culul t impulu i t rebue că au fost Geţii sau aliaţii lor.

22

Inimici i în adevăr s'au retras curând şi după ce A u -gus tus a organizat Provincia Moesia şi a declarat D u ­nărea de jos ca hotaru l imper iu lu i , pr imejdia cea m a i m a r e a fost înlăturată. D a r cât de nes igură a r ă m a s situaţia oraşelor greceşti şi cum erau ele amenin ţa te şi înspă imânta te de invaziuni le răpi toare ale Geţilor, Bastarni lor şi Sarmaţ i lor , ma i cu seamă în t impu l iernei, când D u n ă r e a era îngheţată , n e arată poesiile pe care Övid iu le-a t ransmis R o m e i d in exil iul dela Tomis în anii 7 — 1 9 . S i g u r a n ţ a complectă au obţinut 'o n u m a i atunci când T r a i a n după învingerea Dacilor a muta t ho ta ru l dincolo de D u n ă r e ; de atunci s'a r idi­cat prosperi tatea oraşelor şi ca dovadă a înflorirei lor apar monetele ce ele au bă tu t în secolul al 2-lea şi 3-lea.

D a r oraşele noastre greceşti n u au fost îndată în­corporate la Provincia Moesia de către Augus tus . Că ele făceau par te d in teritoriul r o m a n sub domnia sa, se atestă fără îndoială de Ovidiu, care a fost exilat în u n u l d in aceste oraşe, ceea ce poetul spmie expres.

P l in ius le-a contat la Trac ia şi vom vedea că şi Agr ippa şi Augus tus în. descrierea imper iu lu i le-au considerat n u ca o par te ci ca o anexă a Traciei , pe care P l in ius a reprodus-o inexac t

O provincie Trac ia n u a existat încă sub A u g u s ­tus, dar teritoriul geografic corespunde în genera l cu regatu l Odrysilor, a cărui domni tor i de obiceiu e rau numi ţ i de către R o m a n i regi ai Traciei . Acestui stat tracic, care ţ inea de imper iu l r o m a n ca u n pr incipat clientelar, n u au fost încorporate oraşele greceşti de la Pontu l Buxin , ci n u m a i coordonate. Pen t ru aceasta

23

apare la Ovidiu regele Odrys i lor ca p r imul protector al oraşelor, de şi legatul din Moesia (sau guverna ­toru l genera l al Peninsule i Balcanice) avea dreptul de a interveni în u l t ima instanţă. Dela această conexiune indirectă la imper iu l r o m a n se pa re că oraşele g re ­ceşti au ajuns în adminis t ra ţ ia directă a provincii lor r omane cam în anu l 46 după anexarea Odrysi lor .

Când s'a organizat nouă provincie Trac ia şi s'au stabilit hotarele către provincia mai veche Moesia, şi oraşele greceşti t rebuiau repart izate une ia din aceste provincii. L/imita na tura lă a fost întâ i l inia m u n ­ţilor H a e m u s până la Mare , astfel că oraşele de la Istros până la Odossos s'au alipit la Moesia, i a r celelalte dela sudul p romontoru lu i B m i n e B u r n u : Mesembria , Anchialos şi Apollonia la Tracia . I n se­colul al 2-lea hotare le apar schimbate, astfel că ţ i­n u t u l oraşului Nikopol is , fondat de T r a i a n l ângă râul l an t ra , ţ inea de provincia Trac ia de şi se afla la nord de H a e m u s , pe când Mesembr ia de provincia Moesia inferior. A m â n d o u ă organiza ţ iuni probabi l că au fost făcute de Tra ian , care în genera l a făcut mu l t e schimbăr i în adminis t ra ţ ia Traciei , ceea ce se atestă şi de cătră monete le oraşelor trace.

Probabi l că organizaţia Provinciei Dacia a provocat impulsu l la o nouă împăr ţ i re a provincii lor d in acest teritoriu, da r probabi l că această sch imbare s'a făcut tocmai de Hadr i an . S u b Sept imius Severus, N ikopo­lis s'a alipit din nou la Moesia, cum se atestă p r in n u m e l e guvernator i lor de pe mone te şi posibil tot atunci Mesembr ia la Tracia , astfel că ho ta ru l na tu ra l a fost reconstituit d in nou.

24

Provincia romană în t impul împăra ţ i lor n u a fost unica uni ta te de care ţ ineau oraşele greceşti, ci a exis­tat şi o altă legătură între ele p recum şi o altă denu­mire a teri toriului lor, chiar şi mai îna in te de orga­nizarea provinciei Moesia. Pen t ru t impur i le din u r m ă aceasta se atestă de mul te or i : teri toriul oraşelor gre­ceşti pur ta nume le «Pontos» mai cu seamă pe m e ­netele şi inscripţ iunele capitalei T o m i s (MHTP0LT0AI2 n o N T o r ) şi spre a distinge, acest teri toriu de acel cu aceiaşi denumi re din Asia mică, cel european pur t a pe une le inscripţ iuni nume le de Ssútóvujjiog Ttóvxog. Pon tu l stâng, de oarece aceasta este par tea s tângă a Măr i i pen t ru corăbiile ce vin din Propontis .

D a r t ransmis iunea n u m e l u i LTONTOS dela M a r e la oraşele l i toralului, atât în E u r o p a cât şi în Asia este mai veche. Dacă şi în t impul lu i Mi thr ida te par tea europeană s'a n u m i t KONTOS, aceasta n u ştim, însă s igur este că acest n u m e în t impul lui Augus tus e oficial şi c u r e n t S u s menţ iona ta chorografie al lui Agr ippa desemnează două teritorii ca anexe a T h r a -ciei, unul , a n u m e Hel lespontus este de s igur identic cu Chersonesos, care a fost proprietatea par t iculară a lui Agr ippa şi cellalt pars sinistrior Ponti n u poate fi altceva decât teritoriul nos t ru ale oraşelor greceşti. Descrierea Peninsule i Balcanice de nord de Strabo, d in care cu părere de rău ni s'a conservat n u m a i o mică parte, are de baza s igur aceaşi diviziune, şi expre-siunea iá Apia-spá TOÖ IIÓVTOV poate fi t radusă în l imba la t ină : pars sinistra Ponti. •

Că n u m e l e Pontus a fost îu t rebinţa t pen t ru ora­şele greceşti, nu n u m a i oficial ci a pă t runs în lini-

bagiu l comun, aceasta o atestă poeziile lu i Ovidiu , fiindcă în scrisorile sale poetice pe care le-a t r imis «ex Ponto» amicilor săi la Roma , n u se gândeşte de s igur la Mare, ci la ţ a ră ; afară de aceasta găs im de mul te ori că pr in Pon tus se înţelege ţara şi câte o dată se găseşte scris chiar n u m e l e în t r eg Pontus si-nistcr sau Laevus Pontus. F ă r ă îndoială este da r că teri toriul oraşelor greceşti a pur ta t n u m e l e Pon tus încă sub Augus tus şi în u r m ă şi îna in tea încorporărei la provincia Moesia. Probabi l că acest n u m e a însemnat în t impur i le îna in te de Augus tus n u n u m a i o denu­mire geografică ci şi confederaţiunea oraşelor greceşti de pe coasta Măre i Negre , a căror n u m e îl vom cita mai jos.

Es te cunoscut că Augus tus a încuraja t şi a avut intenţ ia de a forma în regatu l clieutelar al Odrysi -lor sau lângă el o confederaţ iuue separată naţională. Care din oraşe au făcut par te în p r imu l t imp din acest xoivóv TLÓVTou, cum poate a fost numi t , n u este cons­t a t a t Cât t imp au fost încorporate la rega tu l Odrysi lor , oraşele dela Istros până la Apollonia, care au avut drept municipal , făceau par te de această confedera-ţ iune. D a r după ce s'a înfiinţat rega tu l tracic şi după ce oraşele greceşti au venit ca u r m a r e directă la teri­toriul provincial , a fost nevoie de regula rea hotarelor provinciale ale confederaţiunei.

Oraşele sudice poate că au făcut par te din x o i v o v

Opaxwv; nume le TCOVTOC; a r ămas restrâns la confedera­ţ iunea din provincia de nord, de care ţ inea majori­tatea oraşelor. Pen t ru aceasta confederaţ iune a ora­şelor greceşti se ivesc în t impul împăra ţ i lor r oman i

26

mai mu l t e numi r i noi. I n afară de denumirea Tiovxog care s'a m e n ţ i n u t în t i tu la tura Metropolei T o m i s până la sfârşit, ma i cu seamă pe monete , se mai găsesc pe inscripţ iuni numi r i l e de IIevTá7íoXic, 'E^áuoXtg etc. P r i m a denumi re o cunoaştem în o s ingură inscripţ i ime a oraşului Odessos pen t ru u n magis t ra t al oraşului şi al confederaţiunei.

D u p ă publicarea acestei inscripţ iuni s'au făcut o mu l ţ ime de încercări pent ru stabilirea acestor cinci oraşe, care au format confederaţiunea Pentapolis . Ceva s igur nu s'a pu tu t constata cu mater ia lu l existent, însă nu încape îndoială că e vorba de cinci oraşe greceşti de pe teri torul Moesiei. Probabi l că cele cinci oraşe li torale dintre gur i le Dună re i şi mun te l e H a e m u s : Istros, Tomis , Kallatis, Dionysopolis şi Odessos au fost uni te în acel xotvóv, de oarece aceste cinci oraşe au ţ inu t incont inuu de Moesia în secolul I, de când, după opin iunea generală, este şi inscripţia.

D e s igur că s'ar fi pu tu t avea în vedere T y r a şi Mesembria. T y r a a ajuns sub domina ţ iunea romană în anu l 56 d. Chr. şi s'a aflat de a tunci sub protec-ţ iunea guverna to ru lu i din Moesia inferioară; însă de oarece a stat n u m a i în legătură slabă cu provincia şi în sensul strict al cuvântului era si tuată dincolo de hotarele imperiului , pen t ru aceasta se poate admite că T y r a n u a făcut par te din xoivóv.

Mesembr ia din contră ar fi pu tu t face par te d in confederaţiune, dacă în t impul secolului I ar fi ţ inu t de provincia Moesia; atunci s'ar putea admite că u n u l din oraşele nordice n u a avut dreptu l munic ipa l şi că Mesembr ia ar fi fost a cincea din confederaţ iune.

27

D a r acele oraşe fuseseră independen te încă înaintea, epocei romane , şi n u se găseşte nicăeri v r eun indiciu după care s'ar pu tea deduce că g u v e r n u l r o m a n ar fi schimbat ceva d in situaţia lor.

P in u r m a r e probabi l că tocmai în secolul I M e -sembria n u a făcut par te d in Pentapolis , care s'a o r ­ganizat probabi l după înfi inţarea provinciei T rac i a sub Claud ius ; aşa că pu tem admite ca făcând par te Pentapol is cele cinci oraşe din par tea nordică a m u n ­telui H a e m u s , dela Odessos până la Istros.

I u secolul al I I - lea apare în loc de Pentapol is o Hexapolis. Aceasta o cunoaştem din două insc r ip ţ iun i : u n a datează din t impul lui H a d r i a n u s sau Pius, cea­laltă d in t impur i n u mu l t ma i târzie. Cu drept cuvânt s'a admis că această Hexapo l i s s'a format pr in adăogirea u n u i al şeaselea oraş pe l ângă cele cinci. Acesta t r ebue să fi fost u n oraş, care tocmai în secolul al doilea a fost alipit la provincia Moesia inferioară. M o m m s e n credea că acest oraş este Markianopol is , fondat de T r a -ian la sud de oraşul Odessos; da r este îndoios să fi avut acest oraş asemenea drepturi , de oarece confe-dera ţ iunea oraşelor greceşti din Pon tus de s igur că veghia cu gelozie pur i ta tea he lenismului , ca şi P a n -hel lenion din Athena, şi cu g reu s'ar fi dat certi­ficatul de or igină greacă pen t ru locuitorii u n u i oraş de curând fondat de către R o m a n i , de şi par te din locuitori vor fi fost Greci.

Cu mul t ă probabil i ta te se poate admite că Mesem-br ia care ţ inea în secolul al doilea, după afirmarea lu i Ptolemeu, de Moesia inferioară, a fost al şaselea o ra ş -din confederaţiune, căci este u n oraş p u r grecesc, că-

28

ruia n u i-s'a pu tu t refuza admiterea îu corporaţ iunea Hel len i lo r deşi era situat î n inter iorul provinciei.

C u m a fost în secolul al treilea nu ştim. De oarece Mesembr ia tot t rebuia să fie în lă tura tă după ce a fost alipită la Tracia, confederaţiunea s'a redus iarăşi la cinci oraşe, dacă cumva n u s'a adăogat un alt oraş; ne-am putea gâiidi la T y r a şi Olbia, căci slaba legă­tură a acestor oraşe cu provincia n u prea era luata în seamă; ciliar şi e lenismul inferior şi si tuaţia dife­rită ca dreptur i a oraşului Mark ianopol i s poate ca nu ar fi fost o pedică în acel t imp, dar n u poate fi admisibil în nici u n chip ca oraşul Nikopol i s d in in­teriorul ţărei, să fi făcut par te din confederaţiunea ora­şelor pontice.

I n p r iv in ţa . îut inderei confederaţi un ei în secolul al treilea n u se poate spune n imic positiv. Nici ins-cripţiunile n u n e dau o desluşire asupra n u m ă r u l u i oraşelor confederate. Cât t imp a dura t confederaţiunea nu se cunoaşte ; ul t imele mone te ale oraşului T o m i s care s'au bătut sub F i l ip denumesc oraşul tot ca MHTPOnOAIS IIONTOr şi sunt ul t imele mărtur is i r i despre confederaţiunea oraşelor greceşti de pe coasta apuseană a Mărei Negre .

D e s igur că oraşele greceşti n 'au făcut par te din confederaţiunea provincială, care a avut în t r 'uu t imp sediul la Troesmis , cât t imp a existat federaţ iunea lor proprie. D i n aceea probabi l că făceau par te n u m a i co­loniile şi municipi i le şi n u m a i reconsti tuirea imper iu­lui sub Diocleţian a desfiinţat această deosibire precum şi confederaţiunea oraşelor greşeşti.

Despre organizaţ iunea oraşelor greceşti n u se pot

29

spune multe. Ca şi confederaţiunile celorlalte oraşe din t impu l împăra ţ i lor romani , tot aşa şi confedera-ţ iunea pontică a fost ma i m u l t o asociaţ iune pen t ru festivităţi. Scopul ei a fost organizarea de serbăr i şi jocur i naţ ionale , cultul împăraţi lor , omagii , poate ma i târziu şi petiţ iuni.

Dacă adunăr i le au avut loc n u m a i în aceaşi loca­lităţi sau al ternat iv în fiecare oraş, n u se ştie. I n orice caz t rebue că a fost u n oraş hotărâ t \mde se afla re ­şedinţa prezidenţială. Cel puţ in această demni ta te a avut-o oraşul T o m i s din t impul lui An ton ius Pius. Aceasta se atestă p r in monete le acestui împărat , care au inscripţ iunea MHTPOIIOAIS, pe când cele ante­r ioare p u r t a u vechea inscripţ iune TOMITQN. Cu toate acestea n u este exclus că oraşul a fost şi îna in te me­tropola confederaţiunei şi că impăra tu l a voit să întă­rească şi în mod formal starea de drept deja existentă.

Dară este posibil că îna intea oraşului T o m i s să fi fost u n alt oraş metropola confederaţiunei şi acest oraş ar putea fi Odessos; căci preşedinţi i ul ter iori au fost în acelaş t imp şi magis t ra ţ i în T o m i s şi p r i ­m u l preşedinte al confederaţiunei, care n e este cunos­cut, a fost u n magis t ra t d in Odessos. Aceasta poate fi şi o în tâmplare , dar poate a fost stabilit p r in con­stituţia confederaţiunei, că p r imu l magis t ra t al met ro­polei să fie şi preşedintele confederaţiunei.

T i t lu l preşedintelui î n t impur i le ma i vechi poate că a fost s implu „&pyw". I n secolul al 2-lea şi 3-lea preşedintele Pon tu lu i european precum şi al celui asia­tic pur t a t i t lul de novxápyyiz. D u p ă cum se pare acest titlu onorific a fost pe viaţă.

30

Pe monetele oraşelor greceşti d in s tânga Pon tu ­lui n u se menţ ionează nicăeri n u m e l e XOÍVÓV, nici or­ganizarea de festivităţi şi de jocuri . Pe când în t im­pu l împăra ţ i lor alte confederaţiuni provinciale au bă tu t mone te comune, fie tempora l p e n t r u comemorarea solem­nităţilor, fie ca mone te de circulaţie, la confederaţiunea noastră, aceasta n u a avut loc. Monete le de au r şi ar­g in t în circulaţie au fost cele imper ia le şi n u m a i ba­terea monete lor de a ramă s'a cedat diferitelor oraşe. D a r fără influenţă asupra na ture i monete lor n u a fost existenţa acestei confederaţiuni naţ ionale.

Es te mer i tu l lui Ga rdne r de a fi atras pen t ru întâia oară a tenţ iunea asupra semnelor de valoare ale mo­netelor d in oraşele de pe coasta apuseană a Măre i Negre . Deşi aceste semne n u corespund în tocmai celor de pe monetele altor oraşe cuprinse în xotvóv, totuşi confederaţiunea naţ ională a contr ibuit la o apropiere în pr ivinţa monetăriei .

Semne le pr incipale de valoare de pe monete sunt B ; r , A, E (S) şi pen t ru dis t ingerea lor de literile obişnuite sunt de mu l t e ori puse invers g, J, % g. Pe monete le mici, care după măr imea şi greuta tea lor înlesnesc înţe legerea unităţi i , semnele de valoare de obiceiu lipsesc şi poate cu i n t en ţ i une s'au omis ca inutile. N u m a i în Olbia se găseşte odată A pe o mone tă mică a lui Geta. D a r şi pe piesele mar i n u s'au pus în to tdeauna semnele de o potr ivă; obiceiul acesta n u a fost practicat cu regii -lar i tate în toate oraşele.

Cu mai mul tă exactitate găs im în t rebuin ţa te semnele de valoare pe monete le oraşului T o m i s ; pe acele se ma i găsesc în afară de semnele amint i te alte două

3i

nomina le ca g r ade in te rmediare A C şi AC; marca C adăogată la A şi A s'ar pu tea considera după G a r d n e r ca u n semn imitat după cuvântul lat in «semis», p r i n u r m a r e ca o j u m ă t a t e de unitate, astfel că acele piese au valoarea de 1 V 2 şi 4V2 unităţi .

N u încape îndoială că la baterea monete lor s'a lua t ca bază o uni ta te egală la toate oraşele. Deşi piesele de obiceiu n u sun t toate egale, totuşi în genera l toate monete le din toate oraşele corespund în t re ele ca mă­r ime şi greutate.

Greutăţ i le din contră sunt inegale, ceea ce se în­tâmplă ma i to tdeauna la monete le de aramă. O mul ­ţ ime de mone te cu semnul A sun t ma i grele de cât altele cu E , tot asemenea unele cu B sun t ma i grele decât altele cont imporane cu I \ nici chiar în t re mo­netele i inuia şi aceluiaşi oraş şi d in t impul aceluiaş î m p ă r a t n u există o omogenitate.

Greuta tea obişnuită pen t ru uni ta te este 2 — 3 gr. (cu sau fără A); pen t ru piesele cu nomina lu l A C 3 — 4 gr. ; cu B 5 — 7 gr . ; cu r 7 — 9 gr . ; cu A 1 0 — 1 3 gr.; cu AC 1 1 — 1 4 gr . ; cu E asemenea 1 1 — 1 4 gr. N u se poate tăgădui că sun t diferenţe mar i de greuta te în p lus sau în m i n u s dar şi a iurea se găsesc la mone­tele de a r amă diferenţe şi ma i mari , chiar la mone­tele u n u i a şl aceluiaşi oraş, cum este d. e. Chios. I n genera l pare C i : mul tă s iguranţă că oraşele interesate a u bătvit monete le după u n u l şi acelaşi etalon, şi aceasta t rebue că a fost o înlesnire s imţi toare în comerţ, de oarece monete le marca te de s igur că au avut fără deo­sebire curs în în t reaga reg iune u n d e au fost bătute.

C u m s'au n u m i t diferitele n o m i n a l e n u se cunoaşte ;

32

dar uni ta tea poate eä s'a numi t , ea şi în alte ţ inu tur i aaaáptov, care corespunde, dacă n u în greutate, totuşi în valoare, asului roman. P r in u r m a r e piesele cu B ar fi Dupondi , acele cu A Sesterţi. Monete în va­loare de i V2 assari în afară de T o m i s n u se ma i găsesc nicăieri, şi nomina lu l S pa re că n u are o analogie ; n u m a i ca contramarcă se găseşte acesta pe monete le d in Pisidia şi altele

N o m i n a l e ma i mar i s'au bătut în reg iunea noastră n u m a i de către Gord ianus ; avem medal ioane cu chipul său din Odessos, T o m i s şi Mark ianopol i s în greuta te mijlocie aproximat iv de 2 5 gr. Pe une le mo­nete din toate aceste oraşe, bustul impăra tu lu i este acelaşi, ceea ce n e aduce o nouă dovadă de al ianţă monetară. A r mer i ta a se men ţ iona că marca T se gă­seşte ma i cu seamă pe monete le împărăteselor şi că s'au preferat une le t ipur i pen t ru diferitele nominale .

D a r cu toată coincidenţa mărci lor de valoare n u se poate vorbi de o l igă mone ta ră propri i i zisă. D e oarece în t rebuin ţarea lor n u s'a in t rodus în u r m a unei ho­tărâri comune a oraşelor interesate, ci une le d in oraşe au început şi celelalte au u r m a t exemplul dat; de altă par te baterea monete lor a fost supusă în fiecare oraş administraţ iei propr ie şi dreptu lu i de suprave­ghere al guve rnu lu i roman, fără ca celelalte oraşe să fi avut vre u n amestec.

î ncepu tu l marcăre i s'a făcut la T o m i s sub Marcus Aurel ius , î n semnând monetele acestui împăra t şi fiu­lui său Commodus cu marca B şi T. S u b r eg imu l propr iu al acestui din u r m ă s'au bătut şi piese cu A. Acum au început şi celelalte oraşe să urmeze acest

33

3

exemplu. S u b Commodus s'au mai bătut monete mar­cate în oraşele Dionysopolis, Is tros şi T y r a ; sub Se ­verus au u r m a t Kallatis, Markianopol is , Olbia şi în provincia Trac ia Anchia los ; n u m a i Odessos a bătut ca şi îna in te monete nemarcate , până ce în sfârşit sub Gord ianus a emis şi el mone te cu marca E.

Acest nomina l E (cinci unităţi) a fost s trăin ţ inu­tului nost ru precum şi oricărui altul supus influ­enţei r o m a n e şi n u a fost în t rebuin ţa t nici odată în Tomis . I n cari împre jurăr i şi pen t ru ce a fost in­t rodus n u ştim. Pen t ru p r ima oară se găseşte la Kal ­latis pe monete le lu i Geta Caesar şi la Dionysopolis sub Severus ; cea mai m a r e impor tan ţă a avut 'o în monetăr ia oraşului Mark ianopol i s u n d e apare în t im­pul d in u r m ă a împăra tu lu i Severus sub guverna­torul F lav ius U l p i a n u s în t re anii 2 0 9 şi 2 1 1 .

Cele mai mul te din monete le oraşului Mark iano ­polis în genera l n u au nici o marcă, n u m a i sub Dia-d u m e n i a n u s se găsesc cu marca T. D a r mone te cu E n u s'a bătut în nici o par te ma i mul te decât aici ; ele se constată sub toţi împăraţ i i până la încetarea baterei sub Phi l ippus .

I n afară de marca E monetele acestui oraş au şi o altă part iculari tate, şi a n u m e : pe avers două ca­pete faţă în faţă. Scopul de s igur a fost ca să se poată dis t inge la p r ima vedere de celelalte de o măr ime aproape egală, cu aceleaşi t ipur i şi aceiaşi legendă Piesele acestea de şi n u au nici o marcă, însă se pot considera ca tetrassaria (patru unităţi). Aceasta se poate admite şi pen t ru monete le asemănătoare ale oraşului Nikopolis , care nici odată n u au fost marcate.

54

Monetele cu două capete au r ămas t imp înde­lunga t o part icular i tate a oraşului Mark ianopo l i s ; la p r ima emis iune au avut pe de o par te capetele lu i Severus şi a Doamnei , u r m ă ale lui Caracalla şi Geta. Astfel s'a cont inuat şi sub guverne le următoare , bă-tânduse pe avesul monete i capul împăra tu lu i şi al une i Augus t e sau al u n u i Caesar. D u p ă ce însă Gord ianus I I I - l ea a devenit împărat , în lipsa une i Augus te sau u n u i Caesar s'a bătut alăturea capul lui Sarapis sau al Mare lu i zeu, a cărui adora ţ iune s'a în t ins dela Odessos peste în t r eg ţ inutul . Ş i de acum s'a admis t ipul cu două capete pe avers în cele ma i mul te oraşe învecinate. Monete le cu bustur i le lui Gord ianus şi Serapis se ma i găsesc în Dionyso-polis şi Odessos ; în oraşul d in u r m ă zeul bărbos este caracterizat pr in cornul de abunden ţă ca 6sóg Mápaj.

Monete le din toate cele trei oraşe poartă marca E. D u p ă căsătoria lui Gord ianus s'a înlocuit ch ipul zeu­lui m a r e p r in al soţiei sale T ranqu i l l i na şi ma i mu l t e oraşe au . bătut monete cu bustur i le împăra tu lu i şi împărătesei şi a n u m e în afară de Markianopol i s şi Odessos se mai găsesc astfel de mone te la T o m i s si Istros, după aceea peste hotarele provinciei Moe-sia în oraşele învecinate d in provincia Tracia , Me-sembria şi Anchialos. Cele din Markianopol is , Odes­sos şi Istros pu r t au marca E, cele din Mesembr ia şi Anchialos n u sunt marcate, şi în sfârşit cele d in T o ­mis au pe de o par te ca şi cele vechi, marca A, iar pe iar pe de altă par te marca AC.

Pen t ru care motive monetele oraşului T o m i s n u au avut o valoare egală cu cinci unităţi , nu se ştie, dar

35

în genera l au aceiaşi greuta te şi acelaşi d iametru ca monete le corespunzătoare a celorlalte oraşe. I n orice caz aceasta a fost în de t r imentu l oraşului că n u a fost în stare a progresa într'xm t imp atât de înde lun ­ga t peste baterea tetrassarilor. In t roducerea nomina -mu iu î er. 4V2 uni tăţ i a fost p r in u r m a r e o concesiune făcută oraşului .

Monete le oraşelor Mesembr ia şi Anchialos se pot socoti î n valoare de cinci unităţi . Marca acestei u-nităţi poate că n u s'a bă tu t d in cauză că cele două capete au fost indiciul valoarei şi s ingure monete le oraşului Anchialos cu capul lui Gord ianus I I I , au marca E.

I n t impul guvernu lu i succesorului său, n u m a i mo­netele oraşului Markianopol i s au mai avut marca K. Aversul acestor monete poar tă uneor i capetele lui F i l ip şi Otaciliei, alte ori capetele lui F i l ip j u n i o r şi Sarapis . T o t aceleaşi averse se găsesc şi pe mo­netele oraşelor T o m i s şi Mesembria , p r imu l şi la Bizye, da r pre tu t indeni fără marcă ; probabi l că toate aceste monete au avut valoarea de cinci uni tă ţ i ca şi acele ale oraşului T o m i s u n d e marca lipseşte.

Dacă a runcăm o privire asupra monetăr ie i în t regi a oraşelor greceşti din Moesia în t impul imper iu lu i roman, pu tem să recunoaştem cu s iguranţă că regu-larea ei a fost absolut în mâin i le guverna to ru lu i ro­man . Baterea monete lor de aur şi a rg in t a fost inter­zisă tu tu lor oraşelor d in această reg iune , chiar şi ba­terea monete lor de a ramă nu a fost permisă to tdeauna în mod regula t tu tu lor oraşelor.

Monete de ale oraşului T o m i s avem n u m a i din seco-

36

Iul I, tocmai la sfârşitul lui începe T y r a să bată mo­nete sub D o m i t i a n u s ; după aceea începe Odessos sub T r a i a n ; Dionysopolis şi Is tros u rmează sub P ius pre­cum şi Nikopol i s din Tracia, sub P ius sau Marcus Aure l ius bate Kallat is şi în sfârşit Olbia sub Severus.

Baterea monete lor odată începută, n u a fost sta­tornică nici n u a cont inuat r e g u l a t ci sub uni i împăra ţ i a înce ta t Astfel s'au bătut mone te în Moesia sub Marc ianus n u m a i la Mark ianopol i s şi Nikopol i s şi sub M a x i m i n u s n u m a i în Tomis . Cauzele n u se cunosc, da r de oarece este g r e u de presupus că ele au posedat sub acei împăra ţ i dreptul monetar , dar n u l 'au exercitat de b u n ă voie, pu tem deduce din cazul acesta că dreptul de batere a monete lor n u a fost continui: , ci a fost acordat n u m a i în cazuri speciale.

Cu toate aceasta n u este exclus ca u n împăra t să fi acordat dreptul de a ba te monete tu tulor oraşelor în acelaşi t imp, după cum se pa re că s'a făcut sub Commodus , Severus şi Gordianus .

I a r de altă par te se poate dovedi după numele gu ­vernatori lor, că acest drept, cel pu ţ in pen t ru Mark ia ­nopolis şi Nicopolis, n u s'a acordat nici de cum pen­t ru u n t imp ma i î nde lunga t sau pen t ru în t reaga gu­vernare a u n u i împărat , de oarece cei mai mul ţ i le­gaţ i au permis baterea monete lor n u m a i câte unu ia din aceste oraşe.

Această in tervenire şi supravegh ie re regula tă a gu­vernulu i r oman a fost fără îndoială trebuincioasă spre a împedica oraşele de a bate mone te prea numeroase în dauna genera lă şi chiar a imperiului . Cu toate acestea şi cu toată supravegherea s'a bătut un n u m ă r

37

prea m a r e din cauza negli jenţei uno r împăraţ i sau guvernator i , şi n u m ă r u l enorm de monete de a ramă din t impur i le împăraţ i lor romani , care umple museele noastre de s igur că a contr ibuit la falimente comunale.

Mai este posibil că unele din oraşele noast re au avut dreptul legi t im de a bate monetele, dar totuşi exerci­tarea acestui d~ept a fost regula tă după b u n u l plac al guve rnu lu i roman. N u se poate t rage concluzia din existenţa sau lipsa de mone te în t r 'un oraş asupra fe­lu lu i d rep tu lu i munic ipa l ; se poate dovedi n u m a i din monete le noastre, că s i tuaţ iuni le legi t ime ale oraşelor Markianopol i s şi Nikopol is au fost altfel decât la cele­lalte oraşe. Căci dacă pe monetele acestor două oraşe, în afară de cele mici, s'a pus regula t n u m e l e guver­natorului , ceiace n u s'a făcut nici odată pe monetele din celelalte oraşe, însemnează că acelora li s'a dat autorizaţ iunea de către guvernator , iar cestorlalte oraşe de cătră însuşi împăraţi i . Insă părerea că oraşele din u r m ă ar fi fost scoase de sub r eg imul guvernatori lor , p r in u r m a r e ar fi fost oraşe independente , n u se poate susţine.

De oarece oraşele pontice toate, sau cel pn ţ in cea mai m a r e par te dintre ele, au fost subjugate de R o ­m a n i ca nişte inimici învinşi, de s igur că n u li s'a conferit cel mai avantagios drept municipal . D u p ă ce au fost supuse şi-avi păstrat constituţia lor democratică, cum ne arată inscripţ iunile şi în acest sens au fost oraşe independente . D a r în care categorie a dreptului publ ic au in t ra t ca supuşi romani , aceasta n u se poate dovedi. Nici n u se poate susţ ine că poziţia legală a oraşelor Markianopol is şi Nicopolis ar fi fost mai rea

38

decât a celorlelte oraşe greceşti, însă din monete şi inscripţ iuni se arată că au avut o poziţie legală deo­sebită. I n genera l se pare că toate aceste oraşe greceşti au format o categorie deosebită de celelalte oraşe gre­ceşti din imper iu l roman, şi dreptul munic ipa l li s'a conferit de însuşi imperaţi i .

Acum să a runcăm o pr ivire asupra guvernator i lor celor două oraşe fondate de Tra ian . L a Nikopol i s e-mis iunea monete lor începe sub H a d r i a n u s , şi fiindcă oraşul ţ inea la început de provincia Tracia, pen t ru aceasta găs im foarte na tu ra l întâ i n u m e l e guverna­torilor acestei provincii, sub An ton inus P ius HTE ZHNQNQC şi sub Commodus HTEMO K A I K I CEP-BIAIAN. Cel dântâi, M. An ton ius Zeno se găseşte şi pe monetele oraşelor Per in thos şi Phil ippopolis , cel d in u r m ă Caeci(lius) Servi l ianus pe monete le oraşelor An-chialos, Hadr ianopol i s , Pauta l ia şi Phil ippopolis.

Cuvântu l prescurtat îna in tea numelu i , în loc de BTEMONOC, se va citi ma i b ine BTEMONEQNTOC. S u b domni i le lui T r a i a n u s şi H a d r i a n u s , la început apoi şi sub Pius, monete le oraşelor tracice p u r t a u ti­tu la tura I IPECB cu sau fără adăogire, adică t raduce­rea exactă a t i t lului oficial «• Legátus Augusti pro prae­tor?». I n t impul lui P ius acest titlu se schimbă p r in expres iunea genera lă BT(EMO), care era potrivită pen t ru toate felurile de guvernator i , ca şi cuvântul corespun­zător la t in Praetor.

Pr imele mone te bătute în oraşul Mark ianopol i s sub Commodus n u poartă n u m e l e guverna toru lu i , proba­bil că conferirea dreptului mone ta r s'a făcut de însuşi împăra tu l şi n u de legatul său.

39

Baterea monetelor probabi l că a fost supraveghia tă în u r m ă de legaţi, de oarece în t impul lu i Severus apar n u m e l e lor regulat , cu pu ţ ine excepţiuni, pe monete le oraşului M a r k i a n o p o l i s şi Nikopol i s care a trecut la provincia Moesia. Că n u este vorbă de u n magis t ra t local, aceasta a fost recunoscut de Eckhe l şi aprobat de Borghesi pr in exemple, de oarece une le din n u m e se află în ambele o raşe ; pe l ângă aceasta une le s'au regăsit pe inscripţ iuni şi în afară de aceasta se află tit lul r oman însuşi pe toate monetele.

Guverna to ru l din Moesia inferioară, p recum şi acel d in Tracia , putea fi n u m i t cu formula BTEMONE-rONTOC sau IIPECBErTOr. D a r în acest t imp a fost uzul ca legaţi i ma i superiori să poar te pe l ângă t r ibul lor denomina ţ iunea Consulari* î n greceşte MATIKOC, sau chiar n u m a i acest din u r m ă în locul titlului. Acest t i t lu s'a în t rebuin ţa t în u r m ă regu la t pe monetele oraşe­lor Markianopol i s şi Nikopol is . N u m a i u n s ingur gu ­vernator «Um. Terevent inus» sub Alexandru poar tă formula HI1, însă înaintea nume lo r tu tu lor celorlalţi se află abreviaţ iunea HI , ma i r a r T sau r n A .

Aici ma i jos se dă pe scurt lista guvernator i lor cu indicaţ iunea împăra tu lu i şi a oraşului de emis iune a monetelor.

Sub Severus. Pol lenius Auspex (Nik.) Cosconius Gen t ianus

(Mark & Nik.) Ovin ius Te r tu l l u s (Nik.) Aure lms Gal lus (Mark &

Nik.)

Iu l ius Faus t in i anus (Mark.)

F lav ius U l p i a n u s (Mark & Nik.)

Sub Caracalla ca Augustus

Quink i l i anus (Mark.)

40

Sub Ma reiau us Sta t ius L o n g i n us (Nik.) P. Fu . Pon t ianus (Mark

& Nik.) Március Claudius Agr ippa

(Mark & Nik.)

Sub Elagabalus

Iu l ius Anton ius Seleucus (Mark.)

Serg ius F i t i anus , (Mark . ) Nov ius Rufus (Nik.)

Sub Alexandru Tib . Iu l ius Fes tus (Mark.)

Fir... Ph i lopappus (Mark.) U m b r i n u s , şi Terevent i -

nus (Mark.) Iu... Gentul icus (Mark.)

Sub Gordianus III

Tul l iu s Menophi lus (Mark.)

Sab. (inius şi) Modestus (Mark.)

Ter tu l l i anus (Mark)

Sub Philippus

Pras t ina Messal inus (Mark.)

N u m e l e magis t ra ţ i lor n u se menţ ionează pe monetele imperiale, excepţiune fac n u m a i pr imele monete ale oraşului T o m i s ; astfel nici funcţionarii confederaţiu-nei n u sunt trecuţi, după cum am văzut ma i sus.

I n ceea» ce priveşte t ipuri le de monete, fiecare oraş u r m a placul său. I n t impul imper iu lu i s'a ma i reve­ni t câte odată la t ipuri le vechi, da r şi mul te alte noi s'au creat, care s'au referit la cultul zeităţilor pr inci­pa le sau la alte part iculari tăţ i ale oraşului. D a r ma­jor i ta tea principală a t ipuri lor din acest t imp sunt lipsite de orice însemnăta te locală, şi presintă zeităţi convenţ ionale şi a t r ibuţ iuni le lor, personificatului ro­mane , sp. e. Concordia, figura împăra tu lu i , în cea mai mare par te toate împrumuta t e de pe t ipuri le monete lor imper ia le de aur şi argint , care au avut curs în toată lumea.

Pe aversele monete lor din t impur i le imper ia le se a-

4i

flă câte odată, în cele mai mu l t e oraşe, în locul ca­petelor împăra ţ i lor sau a al tor membr i i d in dinastia imperială, capete de zeităţi, fundatori mitici, zeităţi ale o ra şu lu i ; ma i cu seamă la Kallatis , Tomis , Mark ia ­nopolis şi Nikopol is , dar nici odată la Odessos.

S e vede că şi acesta era u n indiciu al d rep tu lu i lor mun ic ipa l ; poate că dreptu l de supraveghere al g u v e r n u l u i s'a în t ins până acolo că t rebuia să se ceară deosebit autor izaţ iunea de a ba te mone te fără capul împăra tu lu i .

I n reg iunea noastră a încetat să bată monete oraşul Olbia şi T y r a sub Alexandru Severus , a u r m a t Dio­nysopolis, Istros, Odessos şi Nikopol i s sub Gord ianus I I I , şi în sfârşit Kallatis , Tomis , Mark ianopol i s sub Phi l ippus.

I n acelaşi t imp s'a început baterea monete lor în provincii le învecinate Dacia şi Moesia superioară, dar n u avem nici o cunoştinţă dacă aceste două fapte s tau în legătură.

W. Knechtel.

NOUTĂŢI' NUMISMATICE

J u r n a l u l fraţilor noştri d in Bucovina Viaţa noi/ă din 2 0 Apri l ie 1 9 1 2 , ne-a adus ştirea că, amicul şi colegul nos t ru C. Alecsandrescu subdirectorul Moni ­torului Oficial şi al Impr imer ie i Sta tu lui , a fost în Cernăuţ i , pen t ru cercetări de mone te antice ale domni ­torilor noştri d in Moldova ; s'a în tâ lni t cu persoane ca D-l Alecsander Issecescul şi E d u a r d Fischer.

D. E d u a r d F ischer se ocupa cu m a r e s tăruinţă şi face cercetări serioase asupra monete lor vechilor noştri Domnitor i , a scris în această pr ivinţă o carte în l imba g e r m a n ă «Bei t rag zur M ü n z k u n d e des F ü r s ­ten tums Moldau».

D-l F ischer a expus la expoziţia noastră d in 1 9 0 6 la pavi l ionul Bucovinei u n ga lan ta r cu foarte mul te monete antice ra re cu care se îmbogăţeşte istoria noastră.

D. Alecsandrescu are la Cernăuţ i cunoştinţe de va­loare. D in această escursiune, a venit în ţară cu cinci monete foarte r a r e

1. P r ima monetă este a lu i Pet re I I I Aron care a domni t în Moldova la 1 4 5 4 — 1 4 5 7 în a doua domnie.

2. A doua monetă este a lui Ştefan I d in anii Dom­niei sale 1 3 9 4 — 1 4 0 0 .

43

3- A treia monetă este a lu i Ştefan V I I I 1 5 9 5 . 4. A pat ra monetă a lui Alecsandru al I I I Cornea

care a domni t la 1 5 4 0 — 1 5 4 1 .

5. A cincea monetă a lui Ştefan T o m ş a I care a domni t la 1 5 6 3 — 1 5 6 4 .

Această d in u r m ă monetă ne încredinţează Viaţa nouă din Cernăuţi , că ar fi de o ext remă raritate, u-nica până azi, căci nici Academia noastră n u o are şi nici muzeele d in Budapesta şi Viena n u o posedă şi n u o cunosc. E a este făcută după legenda monete-lor U n g a r e .

P e Avers se vede chipul Maicei D o m n u l u i cu Isus Hr i s tos în braţe, şi de j u r înpre jur se citeşte «Mol­dova» şi u n dub lu W care însemnează «Voevod», la dreapta ma i este u n «M» care înseamnă moneta şi pe par tea s tângă u n «S» care în seamnă «Suceava»; iar pe revers împre juru l scutului se citeşte «Stefan T 1 5 6 3 » .