istemul nervos ne controleaza activitatea de la o miscare la alta ,totul, fara exceptie. Sistemul nervos este cea mai complexa si cea mai importanta retea de control si de distributie a informatiilor.

Fara sistem nervos nu exista auz si vedere. Nu este durere si bucurie, dar nu sunt nici miscari coordonate, ar fi de neinchipuit reglarea unor functii fiziologice ca digestia sau respiratia fara sa mai vorbim despre importanta memoriei si a luarii de decizii, despre sentimente, afectivitate, gandire si vorbire. zq712e2112vqqd

Partile sistemului nervos:

Elementele de baza sunt celulele nervoase, numite neuroni, in numar de mai multe milioane, care impanzesc tot organismul uman asemanator unor conductori dintr-un aparat electric complicat. Rolul lor este de a primi informatii dintr-un anumit punct al organismului si de a transfera aceste informatii altor celule nervoase care sa declanseze o anumita reactie, de exemplu contractia anumitor grupuri musculare.

Celulele nervoase sunt sensibile la stimulii exteriori: leziuni mecanice, infectii, presiune, modificarea chimica a mediului inconjurator sau lipsa de oxigen, toti acesti factori le pot deteriora. Deteriorarea celulei nervoase poate avea consecinte grave, deoarece celulele distruse nu se refac niciodata. Sis- temul nervos are doua parti importante, cu efecte reciproce: sistemul nervos central , care cuprinde creierul si maduva spinarii si sistemul nervos periferic, ce cuprinde totul in afara de tesutul nervos din sistemul central.

Sistemul periferic are doua componente importante: sistemul nervos somatic si cel vegetativ.

O sarcina importanta a sistemului nervos somatic este adunarea informatiilor de la organele de simt si transmiterea lor la sistemul nervos central, a doua sarcina este transmiterea impulsurilor primite de la siatemul nervos central la muschii scheletici, producand astfel miscarile comandate.

Constient sau inconstient:

Sistemul nervos vegetativ coordoneaza functionarea organelor interioare si a glandelor cum ar fi inima, stomacul, rinichii si pancreasul. Sistemul nervos somatic are are doua componente importante: sistemul senzorial si cel motor. Informatiile venite din mediul exterior sunt culese de organele de simt. Durerea, impulsurile tactile, temperatura pielii sunt receptionate prin celule receptoare. Din acesti receptori impulsurile rezultate in urma excitatiei ajung prin fibrele nervoase senzitive in sistemul nervos central. Informatiile despre mediul exterior sunt adunate si transmise prin siruri de semnale, compuse din milioanele de impulsuri pe minut, spre sistemul nervos central.

In timp ce nervii senzitivi transporta in sistemul nervos central impulsurile venite din organele de simt, nervii motori transmit comenzile sistemului nervos central spre muschi si in organele motoare.

Cea mai mare parte din drumul strabatut de impulsuri se face prin nervii senzitivi si cei motori, dar nici nervii senzitivi si nici cei motori nu sunt formati numai din fibre nervoase. Fiecare celula nervoasa are si un corp celular din care pornesc numeroase prelungiri. Fibrele motorii si senzitive ale sistemului nervos periferic sunt formate din cele mai lungi prelungiri ale celulelor. Celulele fibrelor senzitive sunt in imediata apropriere a creierului si a maduvei spinarii, in timp ce celulele fibrelor motoare se gasesc chiar si in maduva spinarii.

Manuchiul de fibre motorii si senzitive ce inpanzesc un organ sau teritoriu bine determinat alcatuiesc nervii. Diferitele organe si diferitele zone sunt „deservite” de nervi diferiti. Din sistemul nervos central

pornesc in total 43 de perechi de nervi: 12 perechi de nervi cranieni din creier si 31 de perechi de nervi din partile laterale ale maduvei spinarii.

Nervii cranieni inerveaza in primul rand oraganele de simt si muschii capului, unul dintre ei fiind foarte important, nervul vag, care ajunge si la apara-tul digestiv , la inima si la branhii. Nervii cranieni, de exemplu nervul optic, sunt formati din fibre senzitive.

Deci sistemul nervos periferic transmite informatiile de la organele de simt la sistemul nervos central, si comenzi ale acestuia spre muschii si glande. In analiza impulsurilor organelor de simt, respectiv in initierea impulsurilor motorii nu are nici un rol, acestea fiind sarcina sistemului nervos central.

Sistemul nervos central:

Creierul si maduva spinarii formeaza „procesorul central” al sistemului nervos. Acesta primeste din organele de simt si din receptori impulsurile sosite prin nervii senzitivi, le filtreaza si le analizeaza , apoi prin nervii motori transmite concluzii, obligand muschii si glandele sa reactioneze corespunzator la impulsurile primite. In sarcinile indeplinite de maduva spinarii situatia este simpla, creierul fiind acela care face analiza complexa, proces la care participa mii de celule nervoase diferite.

Maduva spinarii:

Maduva spinarii are o lungime de aproximativ 40 de cm, de forma cilindrica, este format din tesut nervos si ocupa interiorul coloanei vertebrale, de la partea inferioara a creierului pana la partea inferioara a spatelui. Ca organ independent are de indeplinit doua sarcini de baza.

In primul rand realizeaza legatura in dublu sens dintre creier si sistemul nervos periferic cu ajutorul acelor celule nervoase senzitive si motorii ale caror fibre parasesc anumite zone ale creierului sub forma de manuchiuri lungi, care parcurg un drum mai lung sau mai scurt in maduva spinarii, iar la capatul lor cel mai indepartat de creier intra in legatura cu celulele sau fibrele senzitive si motorii ale sistemului nervos periferic. Prin golul dintre doua celule, prin asa numita sinapsa, impulsurile trec cu ajutorul unor substante chimice, denumite mediatori chimici. In al doilea rand, rolul maduvei este sustinerea unor reflexe

¬Reactiile fulgeratoareale sporti-vilor de performanta dovedesc capacitatea fantastica a sistemului nervos.

12712ezd12vqd7e

simple prin acele celule nervoase care parcurg un drum scurt in sus sau in jos in maduva, si de asemnea inter-neuronii care realizeaza o legatura apropriata intre celulele nervoase, senzitive si motorii. De exemplu, daca din intamplare mana noastra atinge plita incinsa, receptorii sensibilitatii dureroase prin fibrele senzitive transmit informatia in maduva spinarii. O parte din aceasta informatie este transmisa prin inter-neuronii corespunzatori la nervul care coordoneaza miscarea mainii si a bratului si in mod „automat” retragem mana. Cealalta parte a informatiilor primite din receptorii durerii prin intermediul inter-neuronilor ajung la nervii care regleaza miscarile gatului, declansand miscarea automata a capului in directia locului unde s-a declansat durerea. In sfarsit informatia ajunge in creier unde se constientizeaza sensibilitatea termica si dureroasa.

Creierul:

Are trei parti principale: trunchiul cerebral, aflat in prelungirea maduvei spinarii pe care se afla cele doua emisfere crebrale, creierul mare(cerebrum), locul gandirii constiente iar sub cele doua emisfere, in spate, se gaseste a treia parte, creierul mic(cerebellum).

Desi multi nervi senzitivi se termina la nivelul creierului si multi nervi motori pornesc, de aici, totusi majoritatea celulelor din creier, sunt inter-neuroni cu rol in filtarea, analizarea si depozitarea informatiilor. Un rol important al creierului este pastrarea informatiilor sosite de la organele de simt. Creierul poate readuce mai tarziu aceste informatii pentru a fi folosite in luarea de decizii. De exemplu durerea resimtita la atingerea plitei incinse intra in memorie este readusa ori de cate ori ne gandim sa atingem sau sa nu atingem plita.

Organizarea sistemului nervos central[modificare | modificare sursă]

Sistemulnervoscentral

Encefal

Prozencefal

TelencefalRinencefal, Amigdala, Hipocampus, Neocortex, Ganglionii bazali, Ventriculii laterali

DiencefalEpitalamus, Talamus, Hipotalamus, Subtalamus, Hipofiza, Epifiza, Ventriculul III

Trunchiul cerebral

Mezencefal Tectum, Pedunculii cerebrali, Pretectum, Apeductul lui Sylvius

PatratencefalMetencefal Puntea, Cerebel

Mielencefal Medulla oblongata

Măduva spinării

Encefalul (Creierul)[modificare | modificare sursă]

Encefalul este localizat în cutia craniană și are aproximativ 1500 g.

Este legat de corp prin 12 perechi de nervi cranieni din care 10 perechi

își au originea în trunchiul cerebral. Nervii sunt:

•senzitivi - aduc informații de la organele de simț la creier;

•motori - duc comenzi la mușchi;

•micști - cu fibre senzitive și motorii.

Encefalul este alcăuit din:

1.Trunchi cerebral:

•este localizat în continunarea măduvei;

•are formă de trunchi de con cu baza mare în sus;

•este alcătuit din substanță cenușie sub formă de nuclei și substanță

albă printre ei și la exterior-

Cuprinde:

•bulbul rahidian(lângă măduvă);

•puntea lui Varolio(localizată transversal);

•mezencefal conține nuclei importanți(exemple: nucleul roșu,substanța

neagră sau nucleu cu rol de orientare vizuală și auditivă).

2.Cerebelul:

•este localizat în partea posterioară a cutiei craniene;

•este format din două emisfere cerebeloase brăzdate de șanțuri și cute

unite printr-o formațiune,numită vermis(=vierme inelat).

3.Diencefalul(creierul intermediar):

•este localizat în prelungirea trunchiului cerebral și acoperit de

emisferele cerebrale;

•este alcatuit din mase de subsanță nervoasă:

-talamus;

-metatalamus: cu rol vizual și auditiv;

-epialamus: conține glanda epifiză și are rol olfactiv;

-hipotalamus.

4.Emisferele cerebrale.

Diviziunile şi rolul sistemului nervos

Sistemul nervos este împărţit în sistem nervos central şi sistem nervos periferic. La rândul său, sistemul nervos central se împarte în mai mult părţi.

Sistemul nervos central

Sistemul nervos central este alcătuit din două părţi: creierul şi măduva spinării. Creierul unui adult cântăreşte în medie între 1,3 şi 1,4 kg. Creierul conţine în jur de 100 de bilioane de celule nervoase (neuroni) şi trilioane de “celule de susţinere” numite celule gliale. Măduva spinării are aproximativ 34 de cm lungime la femeile adulte şi 45 de cm la bărbaţii adulți şi cântăreşte între 35-40 grame. Coloana vertebrală, colecţia de oase (şira spinării) care adăposteşte măduva spinării, are în jur de 70 de cm lungime. Aşadar, măduva spinării este mult mai scurtă decât coloana vertebrală.

Sistemul nervos periferic

Sistemul nervos periferic poate fi clasificat în: sistemul nervos somatic şi sistemul nervos vegetativ.

Sistemul nervos somatic

Sistemul nervos somatic este alcătuit din fibre nervoase periferice ce trimit informaţii senzitive la sistemul nervos central şi din fibre nervoase motorii ce ajung la muşchii scheletici.

Imagina din stânga ilustrează sistemul somatic motor. Corpul celular se află fie în creier, fie în măduva spinării şi ajunge direct la un muşchi scheletic.

Sistemul nervos vegetativ

Sistemul nervos vegetativ este împărțit în trei părţi: sistemul nervos simpatic, sistemul nervos parasimpatic şisistemul nervos enteric. Sistemul nervos vegetativ controlează muşchii netezi ai viscerelor (organelor interne) şi glandele.

Această imagine arată organizarea generală a sistemului nervos vegetativ. Neuronul preganglionar este localizat fie în creier, fie în măduva spinării. Acest neuron preganglionar ajunge la un ganglion vegetativ. Neuronul postganglionar transmite apoi informaţiile organului ţintă. A se observa faptul că sistemul nervos somatic conţine doar un neuron între sistemul nervos central şi organul ţintă în timp ce sistemul nervos vegetativ are doi.

Sistemul nervos enteric este o a treia diviziune a sistemului nervos vegetativ despre care nu se vorbeşte prea des. Sistemul nervos enteric este o mulţime de fibre nervoase ce inervează viscerele (tractul gastointestinal, pancreasul, vezica urinară).

Următorul tabel arată cum poate fi clasificat sistemul nervos. Ultima linie conţine numele unor zone specifice din cadrul creierului.

Emisferele cerebrale

Privind de deasupra, se observă cum creierul este împărţit în două jumătăți, numite emisfere. Fiecare emisferă comunică cu cealaltă prin intermediul corpului calos, o formaţiune formată din fibre nervoase. Altă formaţiune mai mică ce conectează cele două emisfere se numeşte comisura anterioară.

Diferenţe între sistemul nervos periferic (SNP) şi sistemul nervos central (SNC):- în SNC, grupurile de neuroni se numesc nuclee. În SNP, grupurile de neuroni se numesc ganglioni.- în SNC, grupurile de axoni se numesc tracturi. În SNP, grupurile de axoni se numesc nervi.

În sistemul nervos periferic, neuronii pot fi clasificaţi în 3 moduri:- Senzitivi (aferenţi) – duc informaţii către sistemul nervos central de la organele de simţ sau motori (eferenţi) – duc informaţiile de la sistemul nervos către efectori- Cranieni – conectează creierul cu periferica sau spinali – conectează măduva spinării cu periferia.- Somatici – conectează pielea sau muşchii cu sistemul nervos central sau visceral – conectează organele interne cu sistemul nervos central.

Structuri ale creierului

Cortexul cerebral

Funcţii: gândire, mişcări voluntare, limbaj, logică, percepţie

Cuvântul “cortex” vine din cuvântul latinesc pentru scoarţă de copac, deoarece cortexul este un strat de ţesut care alcătuieşte învelişul extern al creierului. Grosimea cortexului cerebral variază între 2 și 6 mm. Părţile dreaptă şi stângă ale cortexului sunt conectat de un grup mare de de fibre nervoase numit “corp calos”. La mamiferele superioare precum oamenii, cortexul cerebral arată de parcă are avea multe cratere şi denivelări. O umflătură de pe cortex se numeşte gir iar o gaură se numeşte şanţ. În cazul mamiferelor inferioare precum şobolanii şi şoarecilor, acestea sunt foarte rare.

Cerebelul

Funcţii: mişcare, echilibru, postură

Cuvântul “cerebel” vine din cuvântul latinesc pentru “creier mic”. Cerebelul se află în spatele trunchiului cerebral. Din unele puncte de vedere, cerebelul este similar cortexului cerebral: cerebelul este împărţit în emisfere ce sunt înconjurate la exterior de cortex.

Trunchiul cerebral

Funcţii: respiraţie, frecvenţă cardiacă, presiunea sângelui

Trunchiul cerebral se referă în general la partea de creier dintre talamus şi măduva spinării. Structurile din cadrul trunchiului cerebral include bulbul rahidian, puntea lui Varolio și formaţiunea reticulată. Unele dintre aceste zone sunt responsabile pentru cele mai simple funcţii vitale precum respiraţia, presiunea sângelui etc.

Hipotalamus

Funcţii: termoregolare, emoţii, foame, sete, ritmul veghe-somn

Hipotalamusul este format din mai multe zone şi se găseşte la baza creierului. Deşi are mărimea unui bob de mazăre (în jur de 1/300 din masa totală a creierului), hipotalamusul e responsabil pentru funcţii foarte importante ale corpului. Una dintre acestea este controlul temperaturii corpului (termoreglare). Hipotalamusul se comportă precum un “termostat”, remarcând schimbările temperaturii corporale și trimiţând apoi semnale pentru a o ajusta. Spre exemplu, dacă vă este prea cald, hipotalamusul detectează acest lucru şi apoi trimite un impuls pentru a se dilate capilarele. Acest lucru face ca sângele să se răcească mai rapid. Hipotalamusul controlează de asemenea glanda pituitară.

Talamus

Funcţii: procesare senzaţiilor, mişcare

Talamusul primeşte informaţii senzoriale şi acţionează ca releu pentru acestea în drumul lor către cortexul cerebral. Acesta din urmă trimite la rândul său impulsuri talamusul ce le transmite după aceea altor părţi ale creierului şi măduvei spinării.

Sistemul limbic

Funcţii: emoţii, memorie

Sistemul limbic reprezintă un grup de structuri ce include nucleu amigdalian, hipocampul, corpii mamilari şi şanţul corpului calos.

Hipocamp

Funcţii: învăţare, memorie

Hipocampul face parte din partea sistemului limbic necesar memoriei şi învăţării.

Ganglionii bazali

Funcţii: mişcare

Ganglionii bazali sunt un grup de structuri, incluzând nuclei caudali şi nuclei subtalamici, precum şi substanţa negră, ce sunt importante în coordonarea mişcărilor.

Creierul mijlociu (mezencefalul)

Funcţii: vedea, auz, mișcări oculare, mişcări corporale

Mezencefalul include structuri precum coliculii cvadrigemeni superiori şi inferiori şi nucleul roșu.