SLUJBASFINTEI FERICITEI XENIA

DIN PETERBURG(24 ian./ 6 feb.; 24 mai/ 6 iunie)

2

Tipărităcu binecuvîntarea Prea Sfinţitului

NicodimEpiscop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” Edineţ

3

Dupăobişnuitulpsalm,secîntă:Fericit bărbatul...,stareaîntîi.

La Doamne,strigat-am...,se pun stihi-rilefericiteipe8,glasulal8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune…

Veniţi toţi credincioşii să lăudăm pe fericita Xenia, cea de Dumnezeu înţelepţi-tă, care cu prefăcuta nebunie a dispreţuit deşertăciunea lumii acesteia, ca pe Hristos să-L dobîndească şi locaş al Duhului să se facă. Acesteia cu credinţă, lăudînd-o să-i strigăm: roagă-te, Maică, să se mîntuiască sufletele noas-tre! (de 2 ori)

Bucură-te cetatea lui Pe-tru şi tresaltă prăznuind as-tăzi pe Fericita Xenia, care de omul cel vechi al păcatu-lui s-a lepădat şi s-a împodo-bit cu frumuseţea virtuţilor. Acesteia cu credinţă să-i stri-găm: roagă-te, maică, neînce-tat pentru toţi cei ce săvîrşesc cu credinţă pomenirea ta cea pururea cinstită. (de 2 ori)

O, slăvită Xenia, preaînţe-leaptă fecioară, care ţi-ai înt-împinat Mirele, pe Hristos, cu candela aprinsă de dragostea pentru Dumnezeu. Nebună pentru lume, tu ai fost plină de înţelepciunea cea de din-

colo de lume. Nu ne lăsa or-fani de milostivirile pe care le-ai semănat din plin asupra noastră, picurîndu-ne mereu din uleiul tău binecuvîntat şi noi vom cinsti cu toată cre-dinţa numele tău cel sfinţit. (de 2 ori)

Cine va spune minuni-le vieţii tale, fericită Maică? Şi ce limbă va povesti nevo-inţele tale: topirea trupului, privegheri de toată noaptea, rugăciuni îndelungate, mul-ţimea lacrimilor? Cu adevă-rat înger în trup te-ai arătat, făcînd preaslăvite semne şi minuni, pentru aceea îţi stri-găm: roagă-te, Maică, pentru toţi cei ce săvîrşesc cu cre-dinţă pomenirea ta.

Veniţi toţi iubitorii de prăznuire cu cîntări să cin-stim pe Fericita Xenia, cea mult lăudată, că bine a călă-torit şi, sfîrşindu-şi calea, de Stăpînul Hristos a fost încu-nunată şi în lumina cea ne-înserată locuieşte, acesteia cu credinţă să-i strigăm: roa-gă-te, Maică, pentru sufletele nostre.

Slavă..., gl. 6

Cine nu se va minuna? Cine nu va proslăvi? Cine nu va cînta în Hristos minuna-

L A V E C E R N I E

4

ta şi slăvita viaţa ta, Maică Xenia, căci şi după sfînta ta adormire dai celor ce vin cu credinţă la tine bogate vinde-cări. Pentru aceasta să cîn-tăm Binefăcătorului Dumne-zeu Care te-a arătat pe tine, Maică, vindecătoarea suflete-lor şi trupurilor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei

Cine nu te va ferici, Prea Sfîntă Fecioară? Sau cine nu va lăuda prea curată naşterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din cea cura-tă a ieşit, negrăit întrupîn-du-Se, din fire Dumnezeu şi om făcîndu-se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunocut. Pe Acela roa-gă-L, curată, cu totul ferici-tă, să se miluiască sufletele noastre.

V O H O D: Lumină lină...

P R O C H I M E N U L zilei

P A R E M I I L E

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(V, 16-24; VI, 1-3)

Drepţii în veci vor fi vii şi de la Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dîn-şii de la Cel Preaînalt. Pentru

aceasta, vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mîna Domnului, căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui şi va întrarma făptura spre izbînda vrăjmaşilor, îm-brăca-Se-va în ziua dreptăţii şi-Şi va pune Lui coif judeca-ta cea nefăţarnică. Lua-va pa-văza nebiruită sfinţenie şi va ascuţi cumplită mînie întru sabie, şi va da război împre-ună cu dînsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săge-ţile fulgerilor şi, ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi, şi, din mîna cea aruncătoare de pietre pli-ne, se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa mării şi rîurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va împotri-va lor duhul puterii şi ca un vifor va vîntura pe ei, şi va pustii tot pămîntul fărăde-legii, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar, împăraţi şi înţelegeţi, în-văţaţi-vă, judecătorilor mar-ginilor pămîntului. Ascultaţi, cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpînirea şi pu-terea de la cel Preaînalt.

5

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sînt în mîna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele munca. Pă-rutu-s-a întru ochii celor ne-pricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, şi mer-gerea de la noi -sfărîmare, iar ei sînt în pace. Că înaintea feţei oamenilor, de vor lua şi muncă, nădejdea lor este pli-nă de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumne-zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a aflat Sieşi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cer-cetării sale vor străluci şi ca scînteile prin paie vor fugi, judeca-vor limbi şi vor stăpîni popoare, şi va împărăţi întru dînşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dînsul vor înţelege adevărul şi credin-cioşii în dragoste vor petrece cu Dînsul, că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 3-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfîrşească, întru odihnă va fi,

că bătrîneţile sînt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul ani-lor. Şi cărunteţile sînt înţe-lepciunea oamenilor şi vîrsta bătrîneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcîndu-se, L-a iubit; şi, vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înţelepciunea să înşele sufletul lui. Că rîvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrînarea poftei schim-bă gîndul cel fără de răutate. Sfîrşindu-se peste puţin, au plinit ani îndelungaţi. Că plă-cut era Domnului sufletul lui, pentru aceea, S-a grăbit a-l scoate pe dînsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzînd şi necunoscînd, nici punînd în gînd una ca aceasta, că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

L A L I T I E, gl. 4

Fericită Maică Xenia, iu-bindu-L pe cerescul Împărat Hristos, ai lepădat deşertăciu-nea lumească şi ai alergat pe urmele harului Său Dumneze-iesc, pînă ce l-ai dobîndit, fă-cîndu-te locaş preafrumos al Sfintei Treimi.

Mare şi uimitoare minune s-a săvîrşit întru tine, Fericită Maică, căci ai primit har de la

6

Dumnezeu de a vineca bolile sufletului şi neputinţele tru-pului tuturor celor ce cu cre-dinţă aleargă la ajutorul tău.

Lepădînd deşertăciunea lumească, te-ai legat cu dra-gostea lui Hristos, Fericită Maică, răbdînd felurite încer-cări şi lipsuri grele, ai fost întărită de Fecioara, Născă-toarea de Dumnezeu. Pentru aceasta acum petreci în săla-şurile drepţilor.

Supunîndu-te chemării de sus, ai luat asupra ta prefăcu-ta nebunie şi cu adîncul sme-reniei îmbogăţindu-te, ai îna-intat din putere în putere pînă ce ai ajuns să te faci şi părtaşă a dragostei Dumnezeieşti.

Slavă...,

Ca o stea a dimineţii a stră-lucit astăzi cinstita prăznuire a Fericitei Xenia, adunîndu-ne împreună cu toţi sfinţii, să cinstim sfinţita-i pomenire, cerînd ca, pentru rugăciunile ei, să dobîndim milă în ziua judecăţii.

Şi acum...,

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioa-ră şi te slăvesc credincioşii după datorie pe tine, ceea ce eşti cetatea cea neclătinată, zidul cel neînfrînt, ocrotirea şi scăparea sufletelor noastre.

L A S T I H O A V N Ă, gl. 6Podobie: A treia zi ai înviat...

Viaţa ta, precum soarele, luminează inimile credincio-şilor şi pe mulţi la pocăinţă îi aduce, pentru care şi pe noi, cu lumina cea neînserată, ne luminează, Fericită Xenia, pe cei ce săvîrşim cinstită pome-nirea ta.

Stih: Drepţii în veac vor fi vii şi în Domnul este răsplata lor.

După vrednicie eşti lău-dată pe pămînt, Maică Xenia, vindecătoarea neputincioşi-lor, căci şi după sfîrşitul tău, pe cei ce cu osîrdie aleargă la ajutorul tău, de neputinţe îi slobozeşti. Pentru care, roa-gă-te neîncetat să se mîntu-iască sufletele noastre.

Stih: Cei ce nădăjduiesc în El, vor cunoaşte adevărul şi credincioşii în dra-gostea Lui vor petrece.

Slăvita, neputincioasă fi-ind, cu puterea lui Dumnezeu cursele vrăjmaşului le-a bi-ruit. În pribegie petrecîndu-şi viaţa şi patimile trupului omorîndu-le, acum în ceruri locuieşte, unde a dobîndit adevărata locuinţă, Xenia, de Dumnezeu înţelepţita.

Slavă..., gl. 4

Viaţă îngerească pe pă-mînt ai arătat, Xenia preafe-ricită, izvorul umilinţei, bo-găţia milei, rîu de vindecări,

7

măslin dumnezeiesc cu ade-vărat roditor, care cu uleiul nevoinţelor tale luminezi pe credincioşii ce te laudă pe tine. Roagă-L pe iubitorul de oameni Dumnezeu să izbă-vească din nevoi pe cei ce cu dragoste săvîrşesc cinstita pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei

Apărătoare caldă celor aflaţi în nevoi şi Ajutătoarea noastră, prin care din strică-ciune ne-am izbăvit, Născă-toare de Dumnezeu, credin-cioşii cu toată osîrdia te fe-ricim.

La binecuvîntarea pîinilorT R O P A R U L, gl. 7

Iubind sărăcia lui Hristos, acum te îndulceşti de ospăţul cel veşnic; cu nebunia cea pă-rută ai ruşinat nebunia acestei lumi, prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, dobîndind da-rul ajutorării prin minuni, fe-ricită Xenia, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească prin pocăinţă de tot răul.

Troparul sfintei de două ori

Apoi aceasta:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te... (o dată)

La Dumnezeu este Domnul... se cîntă troparul sfintei, de două ori, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei: Ceea ce eşti vis-tieria învierii noastre..., o dată.

După catisma întîi, se cîntă sedealna, glasul al 3-lea:

Frumuseţea cea lumeas-că ai lepădat-o, Sfîntă Xenia, iar bogăţia cea trecătoare ai schimbat-o pe cea veşnică şi nepieritoare; pentru aceasta acum împreună cu toţi sfinţii slăvim cinstită pomenirea ta, cerînd să dobîndim, prin ru-găciunile tale, mare milă.

Slavă..., Şi acum...,

Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut pe Iisus, Hris-tosul meu, tu, care singură eşti neîntinată, curăţeşte-mă acum cu isopul rugăciunilor tale, pe mine cel întinat.

După catisma a doua, se cîntă sedealna, glasul al 5-lea:

Viaţa cu nevoinţa ţi-ai înfrumuseţat-o, iar trupul ţi l-ai supus duhului, biruind toate cursele vrăjmaşului; în smerenie şi umilinţă pe

L A U T R E N I E

8

Dumnezeu ai căutat, maică fericită.

Slavă..., Şi acum...,

Născătoare de Dumnezeu, primeşte rugăciunea roabei tale Xenia şi ne izbăveşte pe noi de toate nevoile, căci ai născut nouă pe Hristos, Mîn-tuitorul şi Izbăvitorul suflete-lor noastre.Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.

Apoi aceste mărimuri:

Mărimu-te pe tine, Sfîntă Fericită Maică Xenia, şi cin-stim sfîntă pomenirea ta, că tu te rogi pentru noi lui Hris-tos Dumnezeului nostru.

Cu aceste stihuri:

1. Aşteptînd, am aşteptat pe Domnul şi El a căutat spre mine, şi a auzit rugă-ciunea mea.

2. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untde-lemnului.

3. Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre.

4. Schimbat-ai plîngerea mea întru bu-curie, rupt-ai sacul meu şi m-ai în-cins cu veselie.

5. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său.

6. Cîntaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.

Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:Slavă..., glasul 1-îi:

Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte, zicînd: Slavă Ţie Dum-nezeule.

Şi acum..., acelaşi glas:

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicînd: şi prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla-vă Ţie Dumnezeule (de 3 ori).

După polieleu, S E D E A L N A, glasul al 4-lea:

Minunat te-ai arătat în răbdarea ta, fericită Xenia, şi în toate i-ai plăcut lui Hris-tos. Cu înţeleaptă cugetare ţi-ai întărit sufletul tău, iar cugetarea cea trupească ai supus-o Duhului Sfînt. Pentru aceasta Hristos dăruieşte har şi milă, la rugăciunile tale, celor ce cu dragoste cinstesc sfîntă pomenirea ta.

Slavă..., Şi acum...,

Valurile păcatului mă aco-peră şi patimile gîndurilor rele mă înconjoară, milosti-veşte-te, Preacurată, şi-mi dă mînă de ajutor, căci eşti mi-lostivă, ca mîntuit să te mă-resc pe tine.

Antifonul întîi, glasul al 4-lea.Din tinereţile mele...

P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:

Drepţii în veac vor fi vii şi în Domnul este răsplata lor.

Stih: Cei ce nădăjduiesc în El vor înţelege adevărul şi credincioşii în dra-gostea Lui vor fi.

9

Toată suflarea...Evanghelia de la Matei XI, 27-30

Psalmul 50Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile ferici-tei Xenia, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...,

Pentru rugăciunile Născă-toarei de Dumnezeu, Milosti-ve, curăţeşte mulţimea greşe-lilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihira, glasul al 6-lea:

Viaţa ta, precum soarele, luminează inimile credincio-şilor şi pe mulţi la pocăinţă i-a adus. Pentru aceasta şi pe noi ne luminează cu lumina cea neînserată, fericită Maică Xenia, pe cei ce săvîrşim cin-stită pomenirea ta.

C A N O A N E L ECanonul Născătoarei de Dumnezeu

pe 8 şi canonul sfintei, pe 6, glasul al 8-lea:

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu:

Cîntarea I, glasul al 2-lea:

Irmosul:

În adînc a aşternut de de­mult toată oastea lui Fa raon, puterea cea prea într­armată; iar întrupîndu­Se Cu vîntul a

pierdut păcatul cel prea rău Domnul cel Preamă rit, căci cu slavă S­a preamărit.

Dumnezeu, alegîndu-te ca pe o frumoasă, ca pe o împodobi-tă, şi ca pe cea cu totul fără pri hană între femei, în pînte-cele tău cel preacurat S-a să-lăşluit. Pe Acela roagă-L, Fe-cioară, de vina greşelilor să mîntuiască pe toţi cei ce te laudă pe tine.

Precum zice Psalmistul: stă-tut-ai, Fecioară împărăteasă, de-a dreapta Împăratului ce-lui ce a răsărit din pîntecele tău. Pe Acela roagă-L, Mirea-să a lui Dumnezeu, ca să mă învredni cească de şederea cea de-a dreapta în ziua răs-plătirii.

Ceea ce ai născut pe Hris-tos, ploaia cea cerească, care a în noit firea omenească cea înţelepţită prin cele netrebni-ce, arată şi sufletul meu cel înţelenit a fi roditor, dumne-zeiască Mireasă.

CANONUL sfintei, glasul al 8-leaIrmos: Ca pe uscat umblînd Israil…

În apa botezului spălîn-du-te, de păcatul strămoşesc te-ai izbăvit, Fericită Maică Xenia, şi inimile noastre cu lacrimi de pocăinţă le cură-ţeşte, luminînd pe cei ce cin-stesc sfîntă pomenirea ta.

10

În apa botezului pe şar-pele cel viclean l-ai înecat şi prin suferinţa vieţii tale pute-rea vrăjmaşului ai omorît-o, fericită; roagă pe Mîntuitorul ca şi pe noi să ne izbăvească de el.

Slavă...,

Apă vie a nemuritoarelor daruri, ţi-a dat ţie Hristos, fe-ricită Maică, căci de bunăvoie ai iubit sărăcia Lui.

Şi acum...,

Apele pocăinţei dăruieşte-le mie, Preacurată, curăţin-du-mă de necurăţia păcatelor şi curat mă arată, Născătoa-re de Dumnezeu, Fiului tău şi Dumnezeului nostru.

Catavasie:

Pămîntul cel roditor de adîncime, uscat l­a trecut oa­recînd soarele, căci ca un zid s­a închegat apa de amîndo­uă părţile, trecînd poporul marea pedestru şi lui Dum­nezeu cu plăcere cîntînd: Să cîntăm Domnului, căci cu slavă S­a preaslăvit.

Cîntarea a 3-a:Irmosul:

Înflorit­a pustiul ca şi cri­nul, Doamne Biserica păgîni­lor cea stearpă prin venirea Ta; întru care s­a întărit ini­ma mea.

Întru mine, omul, îmbră-cîndu-Se Ziditorul, a ieşit din pîntecele tău, Preacurată, dă-ruind haina nestricăciunii celor ce s-au golit prin fapte netreb nice.

Născut-ai, Stăpînă, pe Dum nezeu Cuvîntul cel prea-cinstit. Pe Acela neîncetat roagă-L să se milostivească spre smeritul meu suflet, cel mîhnit de necin stirile dez-mierdărilor.

Vindecă, Preacurată, răni-le sufletului meu; şi smerită inima mea, cea otrăvită de ve-ninul şarpelui, tămăduieşte-o cu doc toria ta cea lucrătoare.

Alt canonIrmos: Nu este Sfînt …

Viaţa ta ai încredinţat-o Ziditorului ceresc şi pe Ace-la pînă la sfîrşit L-ai iubit, învredniceşte-ne şi pe noi, cu rugăciunile tale, Fericită, să-L iubim pe Domnul pînă la sfîrşitul zilelor noastre.

Viaţă cerească dorind în timpul vieţii tale, toate cele pămînteşti le-ai părăsit şi pe noi ne învredniceşte, Maică Xenia, cu rugăciunile tale, să dobîndim viaţă cerească.

Slavă...,

Dorind sălaşurile cereşti, minunată şi stranie viaţă ai avut şi acum, împreună cu

11

toţi sfinţii, în cereştile loca-şuri dănţuieşti.

Şi acum...,

Fecioară curată ai rămas după naştere, cea întru tot sfîntă; că ai născut pe Dum-nezeu-Cuvîntul, Care S-a ase-mănat nouă, afară de păcat.

Catavasie:

Întărirea celor ce nădăj­duiesc spre Tine, întăreşte Doamne, Biserica Ta, pe care o ai cîştigat cu scump sînge­le Tău.

S E D E A L N A, glasul al 5-lea

Ca o străină în cetatea lui Petru te-ai arătat şi cu voia lui Dumnezeu, întărită fiind de darurile dumnezeieşti, de minuni făcătoare a fi te-ai în-vrednicit, fericită maică Xe-nia, pentru aceasta, avînd în-drăzneală către Hristos Dum-nezeu, cere pace sufletelor noastre şi mare milă.

Slavă..., Şi acum...,

Maică preacinstită, izbă-veşte poporul tău din nevoi şi ajutor dăruieşte celor ce se împotrivesc vrăjmaşului mîn-tuirii, ca să cînte ţie: bucură-te, preabinecuvîntată.

Cîntarea a 4-a: Irmosul:

Venit­ai din Fecioară, nu sol nici înger, ci Tu însuţi

Domnul Te­ai întrupat şi m­ai mîntuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Sla­vă puterii Tale, Doamne.

Rourează-mi mie stăpî-nă pi cătura umilinţei, ca să scoată toată arderea inimii mele şi să potolească porniri-le cele înşe lătoare ale nedu-meririi mele.

Pe mine, cel vătămat cu ar ma desfătării şi care zac ră-nit, nu mă trece cu vederea, Preacurată, ci mă vindecă cu suliţa şi cu sîngele Fiului tău şi Dum nezeului nostru, Cel ce S-a răstignit.

Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpînia a toată făptu-ra, pe mine cel cumplit să-răcit învredniceşte-mă de dumnezeies cul dar, ca să te măresc pe tine ca pe o bună a mea folositoare Preacurată.

Alt canonIrmos: Hristos este puterea mea...

Auzind, Maică Xenia, că cerurile spun slavă lui Dum-nezeu, ai respins deşertăciu-nea lumească şi cu nevoinţa postului şi a sărăciei ai dorit să-L slăveşti pe Dumnezeu pe pămînt, pe Care a-L slăvi şi pe noi ne învredniceşte.

Ascultînd şi înţelegînd lucrurile Domnului, ai pro-

12

slăvit dumnezeirea Lui; şi cu nădejde şi dragoste pen-tru El ţi-ai înfrumuseţat su-fletul tău, iar cu nevoinţa blagocestiei, luminîndu-te, fericită, întărită ai fost de puterile lui Dumnezeu.

Slavă...,

Auzind uneltirile demo-nilor şi toate cursele de la ei răbdîndu-le, neclintită ai ră-mas, şi pe noi neclintiţi în fapte bune ne întăreşte.

Şi acum...,

Ascultă, Preacurată Stă-pînă, rugăciunele noastre şi ne izbăveşte pe noi de unel-tirea vrăjmaşului, iar glasul lui Hristos, care ne cheamă la binecuvîntata Împărăţie, a-l auzi ne învredniceşte.

Catavasie:

Acoperit­a cerurile bu­nătatea Ta, Hristoase, că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din Maică nepătată, în Biserica slavei Tale arătatu­Te­ai ca un prunc în braţe purtat şi s­au umplut toate de lauda Ta.

Cîntarea a 5-a: Irmosul:

Mijlocitor Te­ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor Hris­toase Dumnezeule. Că prin tine, Stăpîne, către părinte­le Tău, începătorul Luminii,

din noaptea necunoştinţei aducere am aflat.

Ceea ce ai născut Calea vie ţii, la calea cea dreaptă po-văţuieşte-mă, Preacurată, pe mine cel ce fără de pricepere sunt abătut şi căzut în pră-pastie cumplită.

Cu minte nemulţumitoare înstrăinîndu-mă pe mine de la Dumnezeu şi rătăcindu-mă în latura patimilor cea depăr-tată, cu desfrînare am vieţu-it. Şi mă întoarce şi mă mîn-tuieşte prin rugăciunile tale, Fecioară.

Cu apele tale cele de via-ţă curgătoare, adapă pe ro-bul tău cel aprins de văpaia păcatelor, şi ars de năvăliri-le demonilor, Fecioară Maică preacurată.

Alt canonIrmos. Cu dumnezeiasca strălucirea

Ta, Bunule ...

Se luminează oamenii cre-dincioşi văzînd nerăutatea şi blîndeţea ta, Maică Xenia, ajută-ne şi nouă, fericită, să urmăm nerăutăţii tale.

Luminînd calea vieţii tale cu lumina înţelepciunii lui Dumnezeu, pe Hristos Dom-nul din tot sufletul L-ai iubit; învredniceşte-ne şi pe noi, fe-ricită Xenia, ca şi întru aceas-ta să te urmăm pe tine.

13

Slavă...,

Luminează-ne pe noi, o, Maică Xenia, cu nădejde şi dragoste către Domnul, acum, cînd Îl vezi pe Hristos faţă că-tre faţă, şi în lumina cea ne-spusă petreci, Aceluia pentru noi, roagă-te.

Şi acum...,

Vindecă rănile inimiii mele, Fecioară, şi îndreptea-ză mişcările sufletului meu către voirile lui Dumnezeu, Preacurată.

Catavasie:

Cînd a văzut Isaia, în ve­denie pe Dumnezeu pe scaun preaînalt de îngerii slavei în­conjurat, a grăit: O, eu, tică­lo­ sul că am văzut mai îna­inte pe Dumnezeu întrupat, Lumina cea neînserată, pe Cel ce stăpîneşte pacea.

Cîntarea a 6-a:Irmosul:

În adîncul greşelilor fiind înconjurat chem adîncul mi­lostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune, Dumnezeule, scoate­mă.

Să nu mă arăţi demonilor bucurie la judecata ce va să fie, stăpînă; ci îmblînzeşte pe Ju decătorul şi Fiul tău, ca să cau te cu bunătate spre mine.

Cu cugetele şi cu faptele mele cele viclene şi fără de

lege, pe Tine, Doamne, por-nindu-Te spre mînie, îţi aduc pe Maica Ta spre îmblînzire. Dar, îndurîndu-Te, mîntuieş-te-mă.

Scapă-mă de osîndă, stăpî-nă, pe mine cel ce sunt osîn-dit cu greşelile mele, ca una care ai născut pe Judecătorul şi Dum nezeul tuturor, Preală-udată.

Alt canonIrmos: Marea vieţii văzîndu-o …

Rugăciunea ca un izvor nesecat acum o revarsă; nepu-tincioşilor vindecare; tărie şi putere celor ce suferă le dăru-ieşte, iar pe noi ne învredni-ceşte, cu rugăciunile tale, să ne izbăvim de toate cele rele.

Rugăciunea cerească, şi după sfîrşitul tău, în neputin-ţe ne izbăveşte, vindecătoare fără de arginţi, cu vrednicie eşti lăudată pe pămînt, roagă-te pentru sufletele noastre.

Slavă...,

Rugăciunea noastră o pri-meşte, fericită Maică Xenia, şi în cinstita ta biserică, ve-nind cu nădejde, de nepu-tinţele sufleteşti şi patimile trupeşti, vindecare degrab să primim.

Şi acum...,

Mireasă a lui Dumnezeu, Marie, Născătoare de Dumne-

14

ze, izbăveşte-mă de cumplite-le greşeli şi de primejdii, şi, cu rugăciunile tale, povăţuieşte-mă către limanul liniştirii şi al mîntuirii.

Catavasie:

Strigat­a Ţie bătrînul văzînd cu ochii mîntuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

C O N D A C, glasul al 3-lea:

Luminat saltă astăzi ceta-tea lui Petru, că mulţimea ce-lor scîrbiţi află mîngîieri, nă-dăjduind la rugăciunile tale, fericită Xenia, că tu eşti lau-da şi întărirea acestei cetăţi.

I C O S

Cum voi putea eu, păcăto-sul şi cel întinat cu sufletul şi trupul, să povestesc viaţa ta cea asemenea îngerilor şi prea-slăvitele minuni. Încă şi mulţi-mea înţelepţilor nu îndrăzneş-te să mărturisească răbdarea ta cea multă şi calda ta iubi-re către Hristos, dar nădăjdu-ind la a ta mijlocire, o, fericită maică, cîntăm ţie: bucură-te, că pretutindeni unde eşti che-mată, eşti grabnică ajutătoare; bucură-te, că mulţimea scîrbi-ţilor dobîndesc prin tine mîn-gîiere; bucură-te, sfîntă ferici-tă maică Xenia, cetăţii aceste-ia laudă şi întărire.

Cîntarea a 7-a:Irmosul:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege înaltă văpaie a ridicat; dar cinsti­torilor de Dumnezeu tineri a trimis roua Duhului, Hris­tos, Cel ce este binecuvîntat şi preamărit.

Tăria mea şi lauda, şi mîn-tuirea şi folositoare tare şi zid nebiruit fiind, stăpînă, bate pe demonii cei ce se războiesc asu pra mea, care totdeauna caută să mă omoare.

Din feciorescul tău sîn-ge, în trupînd pe Dumnezeu, Fecioa ră, ai îndumnezeit nea-mul ome nesc. Pentru aceasta, prin ru găciunile tale, izbăveş-te-mă pe mine cel spurcat de patimi şi stricat de meşteşu-girile vrăj maşului.

Cuptorul mai înainte a închi puit naşterea ta, Preacu-rată; căci pe tineri nu i-a ars, precum nici pîntecele tău nu 1-a ars focul cel de neîndurat. Pentru aceasta mă rog ţie, scapă pe robul tău de focul cel veşnic.

Alt canonIrmos: Dătător de rouă cuptorul ...

Pe tinerii evreieşti îngerul în văpaia focului i-a păzit ne-arşi şi pe tine, fericită Xenia,

15

în călătoria vieţii tale te-a în-tărit, cîntînd: binecuvîntat eşti Dumnezeule în veci.

Prunciei evanghelice ai urmat în viaţa ta, iar calea nopţii ai petrecut-o în nevi-novăţie şi-n nerăutate. Pen-tru aceasta, şi pe noi la nevo-inţa faptelor bune ne întăreş-te, cîntînd: binecuvîntat eşti, Dumnezeule, în veci.

Slavă...,

Tinerilor din cuptorul hal-deilor ai rîvnit, fericită Xe-nia, cîntînd lui Hristos ce ţi-a dat ţie tărie; asemenea şi noi, care te cinstim pe tine, mai-că, cu îndrăznire strigăm: Bi-necuvîntat eşti, Dumnezeule, în veci.

Şi acum...,

Cel ce S-a întrupat mai presus de fire din pîntecele tău, Fecioară, a luminat lu-mea cu strălucirea cunoaş-terii de Dumnezeu, Preacu-rată.

Catavasie:

Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dum­nezeu Te­au numit şi în Fe­cioară nepătată Te­ai sălăş­luit, Dumnezeu­Cuvîntul Te lău­ dăm, cîntînd cu dreap­tă credinţă: Binecuvîntat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Cîntarea a 8-a: Irmosul:

Cuptorul cel cu foc oa­recînd în Babilon Iucrări­le şi­a despărţi prin dumneze­iasca poruncă; pe haldei ar­zînd, iar pe credincioşi răco­rind pe cei ce cîntau Binecu­vîntaţi, toate lucrurile Dom­nului, pe Domnul!

Rîvneşte celor bune, de cele rele depărtîndu-te, prin lucra rea dumnezeieştilor fap-te, avînd pe Maica lui Dumne-zeu şi folositoarea tuturor cea neruşinată, rugătoare pentru tine, suflete al meu, ca pe o milostivă şi de oameni iubi-toare.

Dezlegat-ai de legătu-ra osîn dirii celei de demult omenirea, de Dumnezeu Născătoare. Pen tru aceasta mă rog ţie, dezleagă toată le-gătura răutăţii inimii mele, Preacurată, legîndu-mă de dumnezeiasca dragoste a Zi-ditorului.

Raza slavei Tatălui năs-cînd-o, luminează inima mea ceea ce se mîhneşte pentru necinstirea greşelilor, Născă-toare de Dum nezeu; şi slavei celei pururea veşnice, mă ara-tă părtaş, ca să te slăvesc pe tine cu credinţă.

16

Alt canonIrmos: Din văpaia cuvioşilor...

Biruitoare patimilor te-ai arătat, Fericită Xenia, iar asprele ispite ale vrăjmaşului le-ai biruit, necontenit cînt-înd: Binecuvîntaţi toate lu-crurile Domnului pe Domnul.

Biruind patimile păcătoa-se, tu, fericită maică, ca o stea prealuminoasă te-ai ară-tat şi pe femeile ce au căzut în păcate le conduci, ca în în-ţelepciune şi curăţenie să tră-iască şi cu pocăinţă să cînte: Binecuvîntaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvîntăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, Domnul

Biruitoare păcatului te-ai arătat, fericită maică, avînd harul de sus, pentru care şi cele cereşti ai dobîndit, unde acum împreună cu îngerii cînţi: Binecuvîntaţi toate lu-crurile Domnului pe Domnul.

Şi acum...,

Zămislind întrupat pe Cu-vîntul, Cel ce era mai înainte neîntrupat, ai stricat bleste-mul cel de demult al Evei, Fe-cioară, născînd lumii Binecu-vîntarea.

Catavasie:Să lăudăm, bine să cuvîntăm şi să

ne închinăm Domnnului, cîntîndu­I şi preaînălţîndu­L întru toţi vecii.

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintîi în cinstirea de Dumne­zeu, dar de văpaie nefiind vă­tămaţi, cîntare dumnezeias­că au cîntat: Binecuvîntaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul şi­L preaînălţaţi în­tru toţi vecii.

Cîntarea a 9-a:Irmosul:

Părintelui celui fără de început Dumnezeu şi Dom­nul, întrupîndu­Se din Fe­cioară, S­a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pen­tru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăuda­tă o mărim.

Gustînd Adam din rodul po mului celui oprit, moar-te cu amărăciune a cules: iar Fiul tău pe lemn pironindu-Se, a izvorît lumii dulceaţa nemu ririi. Pentru aceasta te cinstim, Preacurată.

Împărăteasă eşti, Fecioa-ră, ca ceea ce mai presus de cuvînt ai născut pe împăra-tul şi Dom nul, Cel ce a stricat împărăţiile iadului. Pe Acela neîncetat roagă-L să învred-nicească de îm părăţia cea de sus, pe toţi cei ce te cinstesc pe tine, Preacurată.

17

Îmbunătăţeşte, Stăpînă, sme rită inima mea cea înrău-tăţită de vătămarea dezmier-dărilor, ca ceea ce ai născut pe Cel bun şi eşti cu totul bună, şi-mi des chide uşile cele bune ale pocăinţei.

Alt canonIrmos: Pe Dumnezeu a-L vedea …

Cu adevărat mintea lui Hristos ai avut, fericită Xenia, în smerenie, blîndeţe, în cre-dinţă neclintită, în nădejde şi dragoste către Dumnezeu, şi pe noi ne învredniceşte ca, împreună cu tine, pe Hristos pururea să-L slăvim.

Cu adevărat s-au împlinit cu tine, fericită maică, cele spuse de Hristos, că cel ce va răbda pînă la sfîrşit, acela se va mîntui, şi acum, împreună cu toţi cei mîntuiţi, pe Hris-tos pururea Îl slăveşti.

Slavă...,

Cu adevărat nimeni din cei ce aleargă la ajutorul tău, fericită maică, nu pleacă de-şerţi de harul lui Dumnezeu, de care şi pe noi ne umple ca să te mărim.

Şi acum...,

Glas de mulţumire să adu-cem Maicii lui Dumnezeu, şi să strigăm: Bucură-te, scau-nul lui Dumnezeu cel preaîn-alt; bucură-te, norul Luminii;

bucură-te, raiule prin care ne-am învrednicit din nou de desfătarea raiului.

Catavasie:

În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi, credincioşii. Toată par­tea bărbătească, ce deschide pîntecele, sfînt lui Dumne­ zeu este. Deci, pe Cuvîntul Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui Celui fără de înce­put Cel Întîi­născut din Mai­că, fără ispită bărbătească îl mărim.

L U M I N Î N D A

Precum soarele luminea-ză, aşa s-a arătat şi astăzi po-menirea ta, fericită maică, bucurînd pe cei credincioşi, care în rugăciuni te cheamă pe tine, strigînd: roagă-te tot-deauna să ne mîntuim noi.

Slavă..., Şi acum...,

Preacurată, cu cinstitul tău acoperemînt, pe noi, robii tăi, de încercările vrăjmaşu-lui ne păzeşte totdeauna ne-vătămaţi; căci pe tine unică nădejde şi întărire te-am do-bîndit.

L A L A U D E Stihirile pe 4, glasul al 2-lea:

Nesfîrşit este harul care de la Hristos l-ai primit, ferici-tă maică, căci şi sfintele tale moaşte, cu puterea Dumne-

zeiască, necontenit săvîrşesc minuni celor ce se apropie şi cu credinţă cheamă numele tău, şi de nevindecatele boli se tămăduiesc. Pentru rugă-ciunile ei, Doamne, şi pe noi de patimile sufleteşti şi tru-peşti ne slobozeşte, ca un iu-bitor de oameni. (de 2 ori)

Cu nevoinţele tale multe suflete ai adus la mîntuire; pentru aceasta, Hristos, Care a sărăcit pentru noi şi nea-vînd unde să-şi plece capul, cu semne şi minuni preaslăvite, cu adevărat te-a împodobit pe tine, fericită maică.

Virtuţile tale, de Dumne-zeu înţelepţită maică Xenia, întăresc inimile în credinţă, căci cine, auzind de adînca ta smerenie şi răbdare, nu se va minuna? Încă şi către toţi arăţi blîndeţe şi nerăutate, celor scîrbiţi mîngîiere, celor aflaţi în nevoi te faci grabni-că ajutătoare, celor ce înnoa-tă pe mare, liman neînviforat şi celor ce călătoresc, bună însoţitoare - tuturor toate te-ai făcut. Cuvioasă maică, şi acum cu cunună nevestejită eşti încununată de mîinile

Atotţiitorului Dumnezeu, pe Care roagă-L să se mîntuiască sufletele noastre.

Slavă..., gl. 8

Astăzi cetatea lui Petru se luminează, maică Xenia, cu razele tale şi sfînta biserică a Maicii lui Dumnezeu Odighi-tria, cu flori împodobită îţi cîntă ţie, plăcuta lui Hristos: Nu înceta a te ruga pentru toţi cei care cinstesc cu dragoste sfîntă pomenirea ta.

Şi acum..., glasul acelaşi

Stăpînă, primeşte rugă-ciunile robilor tăi şi ne izbă-veşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

Slavoslovia mare, troparul, ecteniile şi otpustul

L A L I T U R G H I EFericirile din cîntarea a 3-a şi din

cîntarea a 6-a.

PROCHIMENUL, glasul al 4-lea: Scum-pă este înaintea Domnului moartea cu-vioşilor Lui. Stih: Ce voi răsplăti Dom-nului pentru toate cîte mi-a dat mie?

Apostolul către Galateni V, 22-VI, 2, Evanghelia de la Luca VI, 17-23.

C H I N O N I C U L:

Întru pomenire veşnică va fi dreptul de auzul rău nu se va teme.