RELAŢIILEINDO-CHINEZE

ÎNCONTEXTULREORIENTĂRIISUACĂTREASIA-PACIFIC1

Iulia Monica OEHLER-ȘINCAI 2

Rezumat

Prezenta lucrare evidenţiază principalele etape şi trăsături ale relaţiilor dintreChina şiIndia înultimeledecenii. Înarticolanalizăm„ascensiuneapaşnicăaChinei2.0”,carevizează„unnoutipderelaţiiîntremarileputeri”,depepoziţiideegalitateşistrategiaactualădepoliticăexternăaIndiei,„ActEast”,careseasociazăcu„vecinătateapeprimulloc”şiţinteşteînprincipalextindereasfereideinfluenţăaIndiei.Încontextulmailargalreconfigurăriiforţelorşialianţelorînzonaindo-pacifică,examinămnouastrategieaSUApentru Asia-Pacific şi implicaţiile sale asupra relaţiilor dintre China şi India. AnalizaconexiunilorpeceletreilaturialetriunghiuluiSUA-China-Indiarelevăcă:(1)Indiaesteunsusţinător precaut al reorientării SUA către Asia-Pacific. (2) India nu acceptă rolul deputere economică de rangul al doilea înAsia-Pacific, ceea ce determinănoi tensiuni înrelaţie cu R. P. Chineză. (3)Ofertele primite de India din partea SUA, de a coopera îndomenii diverse (militar, apărare, schimb de tehnologie) sunt considerate ca fiindechivalentecuocontracarareainfluenţeiChineiînAsia-Pacific.Pebazaacestorevidenţe,conchidem că, deşi economiile Chinei şi Indiei sunt complementare, iar potenţialul decooperareeste semnificativ, tensiunileasociatereconfigurăriiraportuluide forţe înplanregionalşi,implicit,mondial,serăsfrângnegativasuprarelaţiilorindo-chineze.Cuvintecheie:China,India,SUA,Asia-Pacific,geostrategie,strategiidepoliticăexternă,rivalitate,cooperareClasificareJEL:F30,F40,F50,F51,F52,F53,F55

1Articol-suport pentru lucrarea „Pivotul” SUA cătreAsia-Pacific:motivaţii,obiective şi implicaţiiasuprarelaţiilorcuChina,pregătitădeautorpentruconferinţa internaţionalăChallengesofDoingBusinessintheGlobalEconomy,ediţiaapatra,UniversitateaCreştină„DimitrieCantemir”,20-21mai2016,Bucureşti.2Doctorîneconomie,cercetătorștiințificgradulII,IEM,AcademiaRomână,e-mail:monica.oehler@iem.ro.

73

1.Introducere

În acest articol, pe baza analizei literaturii de specialitate, a datelor statisticerelevante şi a strategiilordepolitică externă aleChinei, Indiei şi SUA,urmărimdouăobiectiveprincipale. Înprimul rând,evidenţiem că relaţiilebilaterale indo-chinezeauînregistratsuişurişicoborâşuride-alungultimpului,iarconflicteleşirivalitateadintreChina şi India au fost şi continuă să fie temperate prin proiectele de cooperareeconomică. Complementarităţiledintre cele două economii sunt evidente şi devin totmaipregnanteodatăcutransformările indusedereechilibrareaeconomieichinezedin2011şiamplulprocesdereformăiniţiatdeIndiaîn2014.

În schimb, rivalităţile geopolitice dintre cele două ţări vecine, relevate destrategiile actuale de politică externă ale Chinei şi Indiei, constituie o frână în caleacooperăriibilaterale. Încazul Indiei,strategia„ActEast”seasociazăcu„vecinătateapeprimulloc”şiţinteşteînprincipalextindereasfereideinfluenţăaIndiei.Înacelaşitimp,componentele multiple ale diplomaţiei chineze reflectă că cea mai mare putereeconomică asiatică este din ce în ce mai asertivă, iar perioada de după 2012 esteconsiderată drept una dintre cele mai active în materie de politică externă chineză.Denumită în literatură„ascensiuneapaşnică2.0”,aceastavizează„unnoutipderelaţiiîntremarileputeri”,depepoziţiideegalitate(Zhang,2015).

În al doilea rând, analizăm cele două strategii în contextul mai larg alreconfigurării forţelor şi alianţelor în zona indo-pacifică, pe fundalul noii strategii depolitică externă a SUA, care a prins contur treptat şi a fost denumită în literatură„redescoperireaAxeiTranspacifice”, „pivotul”, „reechilibrarea” sau „reorientarea” SUAcătreAsia-Pacific. În opinia unor economişti (Ross, 2013), concentrarea atenţiei SUAasupraregiuniiAsia-PacificestemotivatăînprincipaldeintenţiasadeaîmpiedicaR.P.Chineză să acceadă la poziţia de „hegemon regional”. Întrucât obiectivul SUA, decontracarare a influenţeiChinei în regiune şi lanivelmondial, coincide cuobiectivelealtorţăriasiatice,printrecaresenumărăşiIndia,apreciemcă îngeometriavariabilăaalianţelor/grupurilor antagonice din spaţiul indo-asiatic-pacific germinează tensiunilatente, care subminează cooperarea şi împiedicăeconomiileemergenteasiatice să îşiatingăpotenţialulrealalcreşteriieconomice. ÎnvremeceChinaestesigurăde sine şiconştientădeforţasaeconomică,IndianuacceptăroluldeputereeconomicăderangulaldoileaînAsia-Pacific,ceeacepoategeneranoitensiuniîntreceledouăţărivecine.

2.PrincipaleleetapealerelaţiilordintreChinaşiIndiadupă1950

ÎnaintedesosireaşistabilireaputeriloroccidentaleînAsia(finelesecoluluialXV-

lea),interacţiuniledintreceledouă„civilizaţiivecine”,China şiIndia,aufostlimitateşiintermitente.Religia budistă şi comerţul, prin extindereaDrumului Mătăsii în nordulIndiei,au reprezentatprincipalele canalede comunicare între celedouă (Sidhu,Yuan,2003, Wang, 2011, pp. 447-448). În 1498, exploratorul portughez Vasco da Gama a

74

descoperit calea maritimă din Europa spre India, devenită ulterior calea colonizăriiacesteia din urmă, dar nu de către portughezi, ci de către britanici. China nu a fostcolonizată, înschimb, înurmacelordouăRăzboaiealeOpiuluidinsecolulalXIX-lea, afost forţatăsăacceptetratateasociatecupierdereaanumitoratributealesuveranităţiisale.ExperienţelenefasteprincareautrecutdeopotrivăChinaşiIndiale-aapropiat,însensuluneiempatiibazatepe„mândriaanti-imperialistă”(Wang,2011,p.448),ceeaceapermismaitârziuapropierealideriloracestora,JawaharlalNehruşiZhouEnlai.

ChinaşiIndiaaustabilitrelaţiidiplomaticela1aprilie1950,laaproapetreianide la obţinerea independenţei de către India şi la doar şase luni de la proclamareaRepubliciiPopulareChineze.3Pentruprimadatăînistorie,celedouăţărivecineaupututdecide ele însele asupra drumului pe care aveau să îl parcurgă împreună, deşimoştenirearămasădelaputerileoccidentale,atâtîncazulfosteicoloniibritanice,câtşiîncelalChineiaconstituitmaidegrabăobarierădecâtuncapdepodpentrucooperareabilaterală (Richards, 2015). După cum vom evidenţia în cele ce urmează, disputagraniţelor se înscrie înaceastăcategorie, fiind consideratădrept „sămânţadiscordiei”semănatădeImperiulBritanicînrelaţiaindo-chineză(Wang,2011).

Analizândperioadacuprinsăîntreanii ’50şiactualuldeceniualsecoluluiXXI,înliteraturadespecialitate(Bajpai,Huang,Mahbubani,2016,Malone,Mukherjee,2010şiSidhu,Yuan,2003)se evidenţiazăpatruetapedistinctealerelaţieidintreChinaşiIndia,şianume:

(1)perioadade„prietenieşiapropiereideologică”,1949-1962,încheiatăodatăcurăzboiulindo-chinezlegatdetrasareagraniţelordintreceledouăţări;4

(2) „războiul rece” indo-chinez, 1962-1976, incluzând primul test nuclear alIndieiîn1974(PokhranI);

(3) reluarea relaţiilor diplomatice în 1976 şi normalizarea acestora odată cuvizitaluiRajivGhandiînChinaîn1988,perioadăîntreruptăderundadetestenuclearealeIndieidinmai1998(PokhranII);

(4) relaţii bilaterale caracterizate prin „incertitudine şi antagonism ocazional”,din1998pânăînprezent.Aceastasedatorează,pedeoparte,ascensiuniieconomiceaChinei şi a atitudinii îndrăzneţe a acesteia pe scena geopolitică regională şiinternaţională,iarpedealtăparte,ofertelorprimitedeIndiadinparteaunorparteneri,precumSUA,deacoopera îndomeniidiverse(militar,apărare,schimbdetehnologie),echivalentecuocontracararea influenţeiChinei înAsia-Pacific.Laaceştideterminanţiseadaugăşischimbăriledepescenapoliticăindiană,cuimplicaţiieconomicedemnedeluatînseamă.

3IndiaafostprimaţarădinafarabloculuicomunistcareastabilitrelaţiidiplomaticecuR.P.Chineză.4Aceastăperioadă,precumşiceleamintiteîncontinuare,includsub-etapedeapropieresau,dimpotrivă,antagonism.Spreexemplu, relaţiilebilateraleau început săsedeteriorezeodată cu revolta tibetană şigăzduirea de către India înmartie 1959 a liderului spiritual Dalai Lama, acuzat de China de acţiuniseparatisteşidestabilizare.

75

Trebuie subliniat că, spredeosebiredeChina, care a început să se integreze îneconomia mondială odată cu reformele iniţiate de Deng Xiaoping în 1978, India aînceputprocesuldedeschidereabiaîn1991,caparteintegrantăaAcorduluicuFondulMonetar Internaţional (FMI), înurmacrizeibalanţeideplăţi,decicu13ani întârzierefaţă de China. În literatura de specialitate, acest „decalaj de 13 ani” este menţionatalături de alte decalaje între cele două, precum cel comercial (deficitul balanţeicomercialea Indiei înrelaţiecuChina)saudecalajuldepercepţiecuprivire lagraniţe(Kala,Zhong,Mandhana,2015).

Referindu-selarelaţiileindo-chineze,Bajpai,HuangşiMahbubani(2016)afirmăcă acestea sunt caracterizate preponderent prin rivalitate,nu cooperare, deşi China şiIndiaaureuşit săeviteostilităţilepecalediplomaticăşinuaupurtatniciunrăzboidin1962. În 2013, cele două părţi au semnat un Acord de cooperare privind apărareagraniţelor(BorderDefenceCooperationAgreement,BDCA),pentruamenţine„paceaşicalmul”de-a lungul linieide control actual (LAC), stabilite în1993.Cu toate acestea,disputagraniţelorestedepartedeafiîncheiată.

Dintrepiloniiactualiairelaţieibilaterale,sedisting:Ø Reuniunilelanivelînalt,celedouăţărifiinddin2005parteneristrategici;Ø Grupul economic comunprivind relaţiile economice şi comerciale, ştiinţa şi

tehnologia,Dialogulstrategicşieconomic,Dialogulfinanciar;Ø Continuareanegocierilorcuprivirelagraniţe,deşicurezultateincerte;Ø Comerţulşiinvestiţiile,îndeosebiprinprismapotenţialuluiacestora;Ø Cooperarea în sectorul financiar, deopotrivă în cadrul grupării formate din

Brazilia, Rusia, India, China şi Republica Africa de Sud (BRICS) prin NouaBancădeDezvoltareşiBancaAsiaticădeInvestiţiiînInfrastructură;

Ø Triunghiul strategicRusia-India-China (RIC),propus în1998, concretizat în2001;

Ø Angajamenteleliderilorchinezicuocaziaviziteloroficiale–depildă,cuocaziavizitei în India a preşedintelui Xi Jinping din septembrie 2014, în vedereadiminuării deficitului balanţei comerciale a Indiei în relaţie cu China, prinPlanul de dezvoltare comercială şi economicăpe cinci ani, au fost garantateinvestiţiichineze învaloarede20demiliardededolari, încontrapartidăcudeschidereadeparcuriindustrialepentruinvestitoriichineziînIndia.Trebuiesubliniat,însă,căPlanuliniţialaveaataşatăsumadeaproximativ100miliardede dolari, care ar fi depăşit cu mult valoarea proiectelor de mediu şiinfrastructurăpropusede Japoniacudoardouăsăptămânimaidevreme(35miliardedolari);5

Ø Poziţia comună înmaterie de angajamente legate de schimbările climatice:„responsabilităţi comune, dar diferenţiate” şi „poluatorul plăteşte”, ţările

5PartenerstrategicalIndieidin2006,iardin2014partenerstrategicşiglobal„special”,rangdeţinutdoardeRusia(Khan,2014).

76

dezvoltateavândobligaţiasăasiguretransferuridetehnologieşisăfinanţezeadoptarea de noi tehnologii, nepoluante, de către ţările îndezvoltare/emergente;

Ø Alteprovocări comune la careChina şi India trebuie să facă faţă,precum şiobiectivul comun economiilor emergente, în marea lor majoritate, de aaccelerareformainstituţionalăinternaţională.

Dintreelementelederivalitate,menţionăm:Ø GăzduireadecătreIndiaalideruluispiritualDalaiLama;Ø SprijinulacordatdeChinaPakistanului,având învederedisputeleteritoriale

şiconflictele indo-pakistaneze.PakistanulesteconsideratceamaiînsemnatăameninţarelaadresasecurităţiiIndiei(Rajendram,2014);

Ø Deşischimburilecomercialebilateraleausporit într-unritmrapid înultimiizeceani,nivelulacestoraestesubpotenţialşi,totodată,subţintastabilitădelideriicelordouă ţări (comerţ totalcubunuri învaloarede100miliardededolari anual) (Graficul1).China este aldoileapartener comercial al Indiei(9,2%dintotal),dupăUE, întimpce Indianusenumărăprintreprimiizeceparteneri comerciali ai Chinei (ţinând cont de amblele fluxuri, export plusimport)(DGTrade,2016).

Graficul1:SchimburilecomercialecubunurialeIndieiînrelaţiecuChina,1998-2015(miliardedolari)

Surse:GraficelaboratdeautorpebazastatisticiloroficialealeIndiei.

Ø DeficitulcomercialalIndieiînrelaţiecuChinasemenţinelaunnivelridicat,

autorităţile indieneacuzândChinaderestricţionareaschimburilor, iarChinainvocând lipsa de competitivitate a industriei indiene (Bajpai, Huang,Mahbubani,2016).Trebuiesubliniat căexporturile indiene cătreChinasuntdominate de materii prime, în timp ce pe latura importurilor predomină:echipamentedetelecomunicaţii,calculatoare,produsechimice,îngrăşăminte,maşinielectrice,electroniceetc.;

Ø Schimburile comerciale cu servicii semenţin laniveluri extremde scăzute,deşi potenţialul intensificării acestora este ridicat, având în vedere

77

liberalizarea treptată (deşi lentă) a unor sectoare de servicii în China şiavantajelecompetitivedeţinutedeIndia(Karmakar,Sharma,2012);

Ø Investiţiilestrăinedirecte (ISD) înambelesensuris-aumenţinut launnivelmodest.Ţinândcontdevaloarea totalăa ISDreceptatede India înperioada2000-2014, China se poziţionează abia pe locul al nouălea în rândulinvestitorilor (aproximativ 400 milioane dolari), cu mult în urma MariiBritanii, Japoniei, SUA, Germaniei, dar şi a Coreei de Sud, regiuniiadministrative speciale Hong Kong, Malaysiei, Poloniei şi Canadei (Kala,Zhong,Mandhana,2015);

Ø Se evidenţiază concurenţa dintre China şi India pe multiple planuri. Spreexemplu,însectorulpetrolier,laachiziţionareadecompaniidinAfricaşiAsiaCentrală, în contextul în care ambele ţări sunt importatoarenetede ţiţei şiproduse petroliere. Această vulnerabilitate comună constituie o motivaţieputernică pentru internaţionalizarea firmelor chineze şi indiene (Ramesh,2005),darreprezintă,totodată,osursădetensiuni.6Maiamintimconcurenţapentru accesul la resurse de apă, în contextul în care China construieştehidrocentrale pe fluvii care parcurg ambele teritorii (spre exemplu,Brahmaputra);

Ø EforturileChineidea-şiextinde coridorulde transportdinvestul ţăriiprinPakistancătreOceanulIndianseasociazăcustrategiachinezăa„şiraguluideperle”,caredevineparteintegrantăaproiectului„OCentură,unDrum”(asevedeaSecţiunea3.2).

India, cu un ritm robust de creştere economică, are ca prioritate integrareaeconomică asiatică (Parteneriatul Economic Regional Cuprinzător, RCEP, la careparticipă ţărileAsociaţieiNaţiunilordinAsiadeSud-Est –ASEAN7–,Australia,China,CoreeadeSud, India, Japonia,NouaZeelandă) şichiaraderarea la forumulregionaldecooperare economică (APEC)8(The Diplomat, 2015). Deşi alianţe precum BRICS(Brazilia,Rusia,India,ChinaşiRepublicaAfricadeSud)constituiepentruaceastaocaledeadobândio influenţăsporităînorganizaţiileinternaţionale(inclusivîncadrulONU,ca membru potenţial în Consiliul de Securitate), prioritatea numărul unu a Indiei oreprezintăaccelerarea integrării regionale, învederea stimulăriiparticipării sale lareţelele globale de producţie şi transformarea ţării într-un hub al industriei

6China,exportatornetdeţiţeipânălaînceputulanilor’90,adevenitîn2009aldoileaimportatornetdeţiţei şi produse petroliere după SUA, iar în 2013 a devansat şi SUA. India a fost în 2013 al patruleaimportatornet,dupăChina,SUAşiJaponia.Aseconsulta:https://www.eia.gov/beta/international/analysis_includes/countries_long/China/china.pdf.7GrupdeţăriconstituitdinBruneiDarussalam,Cambodgia,Filipine,Indonezia,Laos,Malaysia,Myanmar,Singapore,ThailandaşiVietnam.8În2011,Indiaaobţinutstatutuldeobservatorlaorganizaţiaceinclude21deţăridepeambelelaturialePacificului, însă aderarea sa la organizaţie este încăpusă sub semnul îndoieliide specialişti,deoareceaceastanuesteriveranăOceanuluiPacific.

78

prelucrătoare din Asia, în consonanţă cu priorităţile actuale de politică economică(Oehler-Şincai,2015aşi2015b).

Desigur,ascensiuneaChineiconstituieunmotivdeîngrijorarepentruautorităţileindiene,prinprismaconcurenţei.ExtindereainfluenţeiChineiînplanregionalşiglobalesteevidentă.Diplomaţiacomerţuluiliberşiainvestiţiilor(din’2000),aparteneriatelorstrategice (din 2003),9a acordurilor de swap valutar (din 2008),10a căilor ferate demareviteză (2009), completate cu succesdeDiplomaţiaDrumuluiMătăsii (din2013)suntdoar câtevaexemple care reflectăacest lucru.China aanunţat în2013 iniţiativacreării BănciiAsiaticepentru Investiţii în Infrastructură (100miliardedolari),proiectcareaprinsconturîn2015.Totîn2013,afostlansatşiproiectulconstituiriiNoiiBăncideDezvoltareaţărilorBRICS(50miliardedolariînprimaetapă),dublatdeunFondderezervă(100miliardedolari).Îndecembrie2014,ChinaalansatFondulpentruDrumulMătăsii(40miliardedolari).OmarepartedinproiecteleChineivizeazăcooperareacuţările vecine, deci şi cu India, după cum relevă şi proiectul chinez de reactivare aDrumuluiMătăsii,caracterizatprindeschidereşiincluziune(Dumitrescu,2014).11

Îndrumulsăusprepoziţiadeinovatorglobalşiproducătordeînaltătehnologie,odatăcumajorareasalariilorşisporireaconcurenţei,Chinavarelocalizatotmaimultecapacităţideproducţie în alte ţări asiatice,unde costuldeproducţie estemai scăzut.Întrucât aceasta necesită o infrastructură adecvată nu doar pentru procesul deproducţie,darşipentrutransportulmărfurilorcătreconsumatori,rezultăcăunadintreraţiunile participării Chinei la instituţiile financiare amintite o constituie finanţareainfrastructuriiînAsia,încontextulrelocalizăriianumeroasecapacităţideproducţiedin„AtelierulLumii”înţărilevecine(Oehler-Şincai,2015a).

Pedealtăparte,procesulde internaţionalizare amonedeinaţionale (renminbi,RMBsauyuan)este înplinavânt. În2015,RMBadevenitapatramonedăutilizatăcelmai frecvent înplăţile internaţionale,devansândyenul japonez.Tot în2015,yuanul afostacceptatdecătreFonduluiMonetarInternaţional(FMI)încoşuldrepturilorspecialedetragere,alăturidedolar,euro,yenuljaponezşilirasterlinădela1octombrie2016.

ÎntermenidePIBcalculatlaparitateaputeriidecumpărare,ChinaadepăşitSUAîn2014,iarînfuncţiedePIBexprimatînpreţuricurente,seapropierapiddeprincipalulsăurival.India,aoptaeconomiealumiiîntermenidePIBnominalîn2015,seapropietreptatdeJaponia(Graficul2).DeşiritmuldecreştereeconomicăaIndieidepăşeşteînprezentritmuleconomieichineze,trebuiesubliniatcăvaloareaPIB-uluinominalchinez

9Printre cei peste 50 de parteneri strategici aiChinei se numără: Brazilia (1993),Rusia (1996), SUA(1997),ASEAN(2003),Pakistan(2005),Kazakhstan(2005), India(2005), Indonezia(2005),CoreeadeSud (2008), Vietnam (2008), Laos (2009), Cambodgia (2010), Myanmar (2011), Thailanda (2012),Malaysia(2013),Australia(2013),NouaZeelandă(2014)(Zhongping,Jing,2014).10Una din căile de internaţionalizare amonedei naţionale, yuan/renminbi (RMB). China participă din2000lainiţiativadelaChiangMai,princareafostlansatăoreţearegionalădeacorduribilateraledeswapvalutar.Fondullansatîn2010afostdublatla240miliardedolariîn2012.11Trebuie subliniat că versiunea chineză aNouluiDrumal Mătăsiidiferăde ceaamericană, lansată în2011,atâtînceeacepriveşteobiectivele,câtşirutelestrategiceşiţărileparticipante.

79

este de aproximativ cinci orimaimare decât cea a PIB-ului indian (aproape 11.000miliardedolarifaţăde2.100miliardedolarilanivelulanului2015,potrivitdatelorFMI).

Graficul2:EvoluţiaPIB-uluiSUA,UE,Chinei,JaponieişiIndiei

înperioada1980-2021(exprimatînpreţuricurente,înmiliardedolari)

Note:Estimăripentru2015,prognozepentru2016-2020.

Sursa:GraficelaboratdeautorpebazadatelorFonduluiMonetarInternaţional,IMF(2016).În2015,ChinaadevansatansamblulţărilorUEpelaturaexporturilordebunuri

lanivelmondial(WTO,2016).Pentrumajoritateaţărilorlumii,esteprimul,aldoileasaual treilea partener comercial şi investitor important (alături de UE şi SUA) (Oehler-Şincai, 2015a). Spre exemplu, China reprezintă principalulpartener comercial pentruAustralia,Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Coreea deNord, Japonia, ansamblul ţărilorASEAN (dintre care pentru şase este principalul partener comercial, pentru Filipine,CambodgiaşiLaosaldoilea,iarpentruBruneialtreilea)(Graficul3).

Graficul3:LoculocupatdeChinaînierarhiaprincipalilorpartenericomercialipentruopt

economiiselectate,înfuncţiedepondereaîncomerţultotal(%)

Note:Celemairecentedatesuntlanivelulanului2014.SchimburilecomercialealeRusieisuntconcentrateînceamaimareparteînrelaţiecuUE(48%),iarînceeace

priveşteschimburileIndiei,ChinaestedevansatătotdeUE,cucirca4p.p.Sursa:GraficelaboratdeautorpebazadatelorDGTrade(2016).

DeşiînplanulISD,SUA,UEşiJaponiadeţinponderimultmairidicatedecâtChina

în stoculde ISD receptatede ţările asiatice, aceastadinurmă a câştigat teren în aniirecenţi.

80

În2009,China a lansatstrategia „goout” şipentru investiţiile în infrastructuraferoviară,prinfinanţareaşiimplementareadeproiecteînafaraţării.AcesteproiecteaumenireadeaconectaAsiadeEuropa,ţărileAsieiCentraleşiIndochina.Înprezent,Chinanegociază peste 20 de contracte pentru construirea de căi ferate demare viteză, iarvaloarea contractelor încheiate în 2014 depăşeşte 100miliarde dolari (Chan, 2016).Pânăînprezent,Indiaarămasscepticăînfaţaacestoriniţiativechineze,considerându-lecapartecomponentăa strategieiChineide „încercuire a Indiei” (a sevedeaSecţiunea3.2).

3.SchimbăriînplanulpoliticiieconomiceşiexternealeIndiei

3.1.IndiaşiChina,fermepecaleareformelor

Dinmai2014,noulpremier ales,NarendraModi, lider alPartiduluiPoporuluiIndian (Bharatiya Janata)areunmandat fermpentrureforme.StrategiamakeinIndiaareroluldeageneracoridoareeconomicecare să impulsionezedezvoltarea industriei(în special a celei prelucrătoare) în oraşe şi în jurul acestora, asigurând totodată oinfrastructură adecvată şi servicii publice de calitate. Oraşele indiene urmează să setransformeînadevăratemotoarealecreşteriieconomice,prinsincronizareaurbanizăriişiaplanificării industriale(Oehler-Şincai,2015a şi2015b).12Pentruaveni însprijinulacestei iniţiative, în 2014-2015 au fost lansate mai multe programe, printre care:„angajatoriicampioni”,„Indiadigitală”(extindereareţelelordeInternetdemareviteză)şi„Indiaînaltcalificată”.

Guvenul sprijină deopotrivă industria prelucrătoare şi sectorul serviciilor,punând accentulpe îmbunătăţireamediuluide afaceri (inclusivprin reforma fiscală),simplificareaderulării afacerilor,pregătirea forţeidemuncă şi incluziunea financiară,facilitândaccesul întregiipopulaţii la serviciilebancare.Laaceste iniţiative se adaugăNouapoliticăcomercialăaIndieipentruperioada1aprilie2015–31martie2020,careoferăcadrulgeneralpentruimpulsionareaexportuluidebunurişiservicii,generareadelocuri demuncă13şi sporirea valorii adăugate create pe plan intern. Se au în vederereducereasaueliminareataxelorvamale lamaimultecategoriide inputuriutilizate înprocesul de producţie, transferul de tehnologie către IMM-uri şi accesul acestora la

12Experţii BănciiAsiaticepentruDezvoltare subliniază că, înprezent,doar40%dinpopulaţia indianătrăieşteînmediulurban,iarînultimiizeceani,pondereapopulaţieidinmediulurbanînforţademuncătotalăs-amenţinut lacirca25-30%.Încădinanii ‘80,noile industriiaufost localizate înzonemaipuţindezvoltatedinafaraoraşelor,nudoardinmotivelegatedepoluare,darşidatorităcosturilorridicatealeterenurilorînmarileoraşe.Migraţiapopulaţieidinmediulruralîncelurbanafostfrânată,zoneleurbaneauun grad scăzutde industrializare, iar în zonele industrialeurbanizarea este limitată, infrastructurainsuficientă, iar calitatea serviciilor,nesatisfăcătoare. Înmediulurban, aproximativ75%dinpopulaţietrăieşte cumai puţin de 2 dolari pe zi, ceea ce demonstrează că potenţialul urbanizării de a generacreştere incluzivă nu a fost atins. Sursa: Asian Development Bank (ADB) (2015), AsianDevelopmentOutlook2015–FinancingAsia’sFutureGrowth,Manila,Philippines.13Înmedie,anual,pepiaţamunciidinIndiaestenevoiede12milioanedelocuridemuncănoi.

81

credit. Astfel, India este stimulată să participe la reţelele globale de producţie şi sădevinăunhubalindustrieiprelucrătoaredinAsia(Oehler-Şincai,2015aşi2015b).14

Larândulsău,şieconomiachinezătreceprintr-unampluprocesdetranziţie,delaocreştereaxatăpreponderentpeinvestiţiişiexporturi,caracteristicăperioadei1980-2010, către o creştere impulsionată în principal de consumul intern, urbanizare,modernizareşiindustriistrategice.Aceastătransformareesteimpusădeuncomplexdefactoriinternişiexternişisusţinutăprinamplemăsuridereformăeconomicăşisocială.Însă în vreme ce reforma economiei chineze este transpusă în realitate pe bazaPlanurilor Cincinale pentru Dezvoltarea Economică şi Socială şi susţinerii aproapeunanime în cadrulCongresuluiNaţionalalPoporului, reformaeconomiei indieneesteadeseori frânatădedisputeledintreguvern şi opoziţie.Maimultdecât atât, guvernulindiannudispunedesuficientspaţiudemanevrăpentru implementareapoliticilordereformă,avândînvederedubluldeficit,bugetarşidecontcurent,rataridicatăainflaţiei,nivelulmultmaiscăzutalinvestiţiilorproductiveraportatelaPIBcomparativcuChinaetc.Tocmaideaceea,IndiaparticipălaBancaAsiaticăpentruInvestiţiiînInfrastructură,la Banca BRICS şi nu exclude o posibilă participare la proiecte comune de-a lungulNouluiDrumalMătăsii,reactivatdeChina.

3.2.Schimbăriînmateriedepoliticăexternă

De lapreluareamandatuluidepremieral Indiei înmai2014,NarendraModi aoptat pentru trei obiective principale de politică externă: sporirea securităţii,extindereasfereideinfluenţăaIndieiînplanregionalşiinternaţionalşisusţinereauneicreşterieconomice robuste (Pal,2016).Aldoileaobiectivamintiteste strâns legatdeextindereacooperăriieconomicecu ţărilevecine,careacţiede răspuns laascensiuneaChinei în plan regional şi global, deopotrivă în termeni economici, politici şigeostrategici. Strategia „neighborhood first” a fost lansată încă de la învestirea luiNarendraModi în calitatedepremier, la ceremoniaoficială fiind invitaţi lideripoliticidinAfghanistan,Bangladesh,Bhutan,Maldive,Nepal,Pakistan,SriLanka–ţărimembrealeAsociaţieiAsieideSudpentruCooperareRegională(SAARC)–,darşiMauritius.Nouastrategie este susţinută pe căi multiple, printre acestea numărându-se intensificareaviziteloroficiale,noiproiectedeinvestiţiişiajutoareacordateţărilorvecine. Strategia„vecinătateapeprimulloc”estedeterminatădefactorimultipli,celmairelevantfiindascensiuneaChineişiimpactulacesteiadeopotrivăasuprarelaţieicuţărilevecineşidinamiciisecurităţiiregionale.

ÎntimpceIndiaestepecalesădevinăoforţănavalăînOceanulIndianşiMareaChinei de Sud, zone-cheie pentru China în sfera schimburilor comerciale (inclusiv aimportului de energie), la rândul său, China îşi extinde prezenţa în Oceanul Indian,pentruaevitasituaţiacaSUAşialiaţiisăisăîiblochezeaprovizionareacuenergieprin

14Înprezent,pondereaindustrieiprelucrătoareînPIBestedenumai17%,iarcotaexporturilordebunuriînPIBde10%.

82

StrâmtoareaMalacca.15Prezenţa Chinei înOceanul Indian s-a intensificat în perioadarecentă,prinparteneriatecuţăridinregiune,subsumatestrategiei„şiraguluideperle”.Astfel,Chinainvesteşteînzoneledeinteresstrategic(Myanmar–insuleleKyaukpyu,un„Singaporeînminiatură”–,SriLanka–Colombo,Hambantota,Galle,Matara–,Maldive,Pakistan,Mauritius,Seychelles,Djibouti)şiîşiconsolideazăprezenţanavalăşimilitară.Pe această cale, „dilemaMalacca” este soluţionată prin strategia „şiragului de perle”,strategiecaredevineparteintegrantăaproiectului„OCentură,unDrum”.

Prezenţa Chinei în Oceanul Indian, sporirea asertivităţii sale şi nesoluţionareadisputei graniţelor cu India au generat în rândul comunităţii indiene a percepţiei„încercuiriistrategice”(Rajendram,2014,p.5).

Cu toate acestea, India este precaută în relaţie cu China şi evită oriceconfruntaredirectăcuaceasta,dupăcumvomevidenţiaînsecţiunilecareurmează.

4. Noua strategie a SUA pentru Asia-Pacific şi implicaţiile sale asuprarelaţiilordintreChinaşiIndia

Pe fondulascensiuniieconomiiloremergente, înspecialaChinei şialredefiniriialianţelorregionale(OrganizaţiadeCooperaredelaShanghaiSCO,parteneriatulChina-Rusia etc.), SUA au început să se orienteze treptat cătreAsia-Pacific, odată cuprimulmandatalpreşedinteluiObama.Doipaşiînsemnaţiînaceastădirecţieaufostiniţiaţiîncădin2009.Astfel, înaprilie2009,DialogulEconomicStrategic(septembrie2006)afosttransformat înDialogulstrategic şieconomicSUA-China,cuabordareaaprofundatădetip „two tracks”: separarea problemelor politice şi strategice de cele economice şifinanciare(Morrison,2015).Într-unaltplan,înnoiembrie2009,preşedinteleamericana anunţat la Tokyo decizia de a se angaja în negocierile pentru ParteneriatulTranspacific,lacareChinanuparticipă.16

După cum vom evidenţia în cele ce urmează, noua strategie reflectă douăobiectivedepoliticăexternăaSUAcontradictorii:orelaţieconstructivăcuChina,pedeoparte şi consolidarea unor alianţe în detrimentul Chinei, în vederea contracarăriiascensiuniiacesteia,pedealtăparte.

În pofida dinamismului şi transformărilor profunde ale economiilor asiatice înultimeledecenii,„redescoperireaaxeiTranspacifice”decătreSUAafostevidenţiatăabiaîn 2011, prin „viziunea” fostului secretar de stat, Hillary Clinton, asupra „Secolului

15Interesul„legitim”alChineiesteaceladea-şiprotejarutelecomercialeşideaprovizionarecuenergie,aproximativ 70% din importul de energie şi 80% din schimburile sale comerciale totale trecând prinOceanulIndian.16Acorddecomerţ liber lacareparticipă12 ţăridinAsia-Pacific:Australia,BruneiDarussalam,Canada,Chile, Japonia, Malaysia, Mexic, Noua Zeelandă, Peru, Singapore, SUA şi Vietnam. După cinci ani detratative,negocierileau fost încheiate în octombrie2015, acordul a fost semnat în februarie2016, iarţărileparticipantedispunde operioadădedoianipentru aratifica/respingeacordul.Pentru a intra învigoare,estenevoiecaacordulsăfieratificatdecelpuţinşaseţărisemnatare,cumulând85%dinPIB-ulcelor12economii.

83

Pacific al Americii”17(octombrie 2011) şi discursul preşedintelui american BarackObama în faţa Parlamentului Australiei (noiembrie 2011) (Berteau, Green, Cooper,2014).18În 2012, trei declaraţii succesive ale Departamentului Apărării SUA au adusdetalii suplimentare privind noua strategie din perspectiva securităţii.19Pe parcursulceluide-aldoileamandatalpreşedinteluiObama,nucleulstrategieiarămasacelaşi,însăcentruldegreutateapendulatîntreproblemeledesecuritateşipriorităţileeconomiceînregiuneaindo-asiatică-pacifică.

Nouastrategieesteconsideratăceamairecentăetapăa „procesuluideajustarestrategică”aSUA,careinclude:(1)politica„OpenDoor”,pentrusalvgardareapropriilorinterese în China în perioada de după cele două războaie ale opiului şi până laproclamareaRepubliciiPopulareChineze în1949,dar şi înAsia-Pacific,după războiulhispano-americandin1898(înurmacăruiaadobânditacceslateritoriiprecumFilipine,Guam etc.); (2) atitudinea anti-comunistă; (3) eforturile de menţinere a atributelorhegemoniei americane, confruntate cu tranziţia fărăprecedent aputerii globalede lavestcătreest(Gray,2009,Tow,Stuart,2015).

Dintre motivaţiile noii strategii se disting: pregătirea pentru încheiereaoperaţiunilor militare în Irak şi Afghanistan, ceea ce oferă posibilitatea reorientăriipriorităţilor de politică externă; valorificarea potenţialului economic din regiune;contracararea ascensiunii Chinei şi contrabalansarea alianţelor regionale; redefinireanormelor şi regulilor înAsia-Pacific (cu accent pe libertatea comerţului şi navigaţiei,reglementareadiferendelorpecalepaşnicăşisecuritate)(Manyin,2012).

ElementelederezistenţăalenoiistrategiidepoliticăexternăaSUArezidăîn:Ø ConsolidareaalianţelortradiţionaleînregiuneaAsia-Pacific(cuAustralia,

Japonia,CoreeadeSud);Ø Întărireaparteneriatelorcualteţăridinspaţiulindo-asiatic-pacific(India,

ASEANşialtele);Ø Participarea la mecanismele regionale multilaterale (ASEAN, Forumul

RegionalalASEAN,Summit-ulAsieideEst,ForumulInsulelordinPacific,Iniţiativaprivind bazinul inferior al fluviului Mekong, la care participă Cambodgia, Laos,Myanmar,ThailandaşiVietnametc.);Ø Impulsionarea schimburilor comerciale şi a fluxurilor de investiţii, prin

intermediul acordurilor de liber schimb existente (în relaţie cu Coreea de Sud,Singapore)sauîncursdedefinitivare(ParteneriatulTranspacific)(Kang,2012).

17Bazată pe şase direcţii principale de acţiune: (1) consolidarea alianţelor bilaterale în domeniulsecurităţii;(2)adâncirearelaţiilorcuputerileemergente,inclusivcuChina;(3)cooperareacuinstituţiileregionalemultilaterale;(4)impulsionareacomerţuluişiinvestiţiilor;(5)consolidareaprezenţeimilitare;(6)promovareademocraţieişidrepturiloromului.18Axat pe promovarea securităţii, prosperităţii şi demnităţii umane în Asia-Pacific. Ultimul pilon esteexplicitat prin: respectarea valorilor, a drepturilor omului, democraţie, calitatea guvernării (Berteau,Green,Cooper,2014,p.13).19Aseconsulta:Berteau,Green,Cooper,2014,pp.4-6.

84

Laacesteaseadaugă:orelaţieconstructivăcuChina,sporireaprezenţeimilitareaSUA înAsia-Pacific şipromovareavalorilor (Berteau,Green,Cooper,2014).Trebuiesubliniatcă,aşacumparteneriatelestrategicealeSUAincludfaţetemultiple(diplomaţie,economie,dezvoltare,cultură,securitate,apărare),şireechilibrareacătreAsia-Pacificiaîncalculomultitudinedevariabile.PrincipiuldebazăalalianţelorSUAînregiuneesteaceladeaoferipartenerilorunsetdeavantaje,denaturăeconomică,politică,militară,desecuritate,20ceeacesediferenţiazădestrategiaChinei,careamizatpânăînprezentpreponderent pe argumente de natură economică (singura excepţie reprezentând-oAcorduldeparteneriatstrategiccuPakistandinaprilie2015).

În literatura de specialitate se evidenţiază trei condiţii esenţiale pentru ca„reorientarea”SUAcătreAsia-Pacificsăaibăsucces:„sănătatea”economieişifinanţelorSUA; sprijin din partea aliaţilor din regiune, care depinde de modul în care nouastrategieserveşteintereseloractorilor-cheieşineforţareaaliaţilorsăaleagăîntreSUAşiChina;evitareauneiconfruntărideschisecuChina(Tow,Stuart,2015).

SUAnuîşipot,însă,extindeprezenţaşiinfluenţaînregiunefărăsprijinulaliaţilorsăi (Tow, Stuart, 2015). Pe cale de consecinţă, noua strategie a SUA subsumeazăansamblul relaţiiloracesteia cu jucătorii-cheiedinplan regional.Fiecaredintreacesterelaţiiaretrăsăturiproprii,datederealităţileistorice,situaţiaşiobiectiveleeconomice,darşipriorităţiledepoliticăexternăalepartenerilor.

Studii recente analizează percepţia economiilor din Asia-Pacific cu privire lastrategiadereechilibrareaSUAcătreaceastăregiune,fiindidentificateşasecategorii,delaextremasusţinătorilorredutabili lacea aoponenţilorredutabili (Figura1).Aceastăstructurăesteexplicatădeopotrivădedeterminanţidenaturăgeopolitică,darmaialeseconomică,avândînvedererolulcentral jucatdeChinaîn„FabricaAsia”,prinfluxurilecomerciale şide investiţii. În afarăde SUA, Japonia,Taiwan şi CoreeadeNord, toatecelelalte ţări menţionate în Figura 1 participă la Banca Asiatică de Investiţii înInfrastructură, lansată în 2015 din iniţiativa Chinei, în vederea „promovăriiinterconectivităţiişiintegrăriieconomiceînregiune”.

Figura1:PercepţiaînplanregionalasuprareorientăriiSUAcătreAsia-Pacific

Sursa:Berteau,Green,Cooper(2014),p.20.

20 Un studiu de caz care merită atenţia este cel referitor la relaţiile cu Filipine, fostă colonie americană.Reactivarea relaţiilor strategice cu această ţară, mai întâi prin Parteneriatul pentru Creştere (noiembrie 2011),ulterior prin Acordul extins de cooperare în domeniul apărării (aprilie 2014) confirmă noua strategie a SUA.

Susţinătoriredutabili

Ø AustraliaØ JaponiaØ FilipineØ Coreea de Sud

Susţinători

Ø NouaZeelandă

Ø SingaporeØ Taiwan

Susţinătoriprecauţi

Ø IndiaØ IndoneziaØ MalaysiaØ ThailandaØ Vietnam

Observatoriprecauţi

Ø BruneiØ CambodgiaØ LaosØ Myanmar

Oponenţi

Ø ChinaØ Rusia

Oponenţiredutabili

Ø Coreea deNord

85

5.TriunghiulSUA-China-IndiaChina şiIndiasuntparteneristrategicidin2005, însăstudiirecenteevidenţiază

că,pentruIndia,ordineaimportanţeiacestorparteneriateesteurmătoarea:Rusia,SUA,Franţa,MareaBritanie,GermaniaşiJaponia,îndetrimentulChinei(FNSR,2011).

Noile obiective de politică externă ale Indiei, de la preluarea mandatului depremierde cătreNarendraModi se înscriu în tendinţa de trecerede lapoliticaLookEast21la Act East22, ţintind în principal extinderea sferei de influenţă a ţării în planregionalşiglobal.

Deşi economiile Chinei şi Indiei sunt complementare, iar potenţialul decooperareestesemnificativ,tensiunileasociatereconfigurăriiraportuluideforţeînplanregionalşi,implicit,mondial,serăsfrângnegativasuprarelaţiilorindo-chineze.

Aceastasedatorează,pedeoparte,ascensiuniieconomiceaChineişiaatitudiniiasertive aacesteiapescenageopoliticăregionalăşi internaţională, iarpedealtăparteofertelor primite de India din partea SUA, de a coopera în domenii diverse (militar,apărare,schimbdetehnologie),echivalentecuocontracarareainfluenţeiChineiînAsia-Pacific. Trebuie subliniat că India a devenit principalul cumpărător de arme şiechipamentedeapărare lanivelmondial înperioada2010-2014,SUA fiindprincipalulfurnizor (40%dinpiaţadeapărare indiană),urmatedeRusia (30%),Franţa (14%) şiIsrael(4%)(Bishoyi,2015).

Îndatade25ianuarie2015,SUAşiIndiaauadoptat„ViziuneastrategicăcomunăpentruregiuneaAsia-PacificşiOceanulIndian”.Documentulevidenţiazăelementelecarejustificăunparteneriatmaiapropiatîntreceledouăpărţi,caresăfuncţioneze„dinAfricapânăînAsiadeEst”:(1)IndiaşiSUAreprezintăregimuriledemocraticecuceamaimarepopulaţieidin lume, (2)ambeleconstituiemotoarealecreşteriiregionale şiglobale şi(3)ambelesunt„indispensabilepentrupromovareapăcii,prosperităţiişistabilităţii”înregiune. În vederea promovării integrării economice regionale, se au în vedereaccelerarea conectivităţii prin intermediul infrastructurii, dezvoltarea economică,sporireaaccesuluilaenergie,comerţliberşiîncurajareacirculaţieipersoanelor.

FărăamenţionaChina,documentulsereferă,indirect,laaceasta,prinafirmareaimportanţei salvgardării securităţii maritime, asigurării libertăţii de navigaţie şisurvolare, „în special în Marea Chinei de Sud”. Documentul subliniază, totodată,necesitateacadisputeleteritorialeşimaritimeactualesăfiesoluţionatepecalepaşnică.Summit-ulAsieideEst este amintit ca şi cadrude referinţăpentrudialogul regional.Trebuieamintitcă lasummitparticipăţărileAsociaţieiNaţiunilordinAsiadeSud-Est,

21Cudouăetape:1991-2002,axatăperelaţiilecuASEANşi2003-2012,cândASEANadevenitpartenerstrategical Indiei, iarcerculpartenerilor săia fostextins la:China, Japonia,CoreeadeSud,Australia şiNouaZeelandă)(Kundu,2016).22În iulie2011,cuocaziauneiviziteoficiale, fostul secretarde statHillaryClinton a încurajat India săjoaceunrolmaipronunţatînAsia-Pacific,lansândformularea„ActEast”,preluatădeguvernulModi.

86

SUA, Australia, Noua Zeelandă, China, Rusia, India, Japonia şi Coreea de Sud23- deciparticipanţii la disputele teritoriale din Marea Chinei de Est şi Sud. Totodată, semenţionează că India este bine-venită în Forumul de Cooperare Asia-Pacific (APEC).IndiadoreştesăacceadăîngrupulAPEC,alcăreilidercontinuăsăfieSUA,pentruaaveaacceslaParteneriatulTranspacific(TPP).24

În2012,SUAşiIndiaaulansatiniţiativapentrutehnologieşicomerţîndomeniulapărării(DTTI),unmecanismflexibilcaresăpermităconsolidareacooperăriibilaterale.Acest mecanism şi alte iniţiative comune SUA-India, precum „Viziunea strategicăcomună pentru regiunea Asia-Pacific şi Oceanul Indian” (ianuarie 2015), Dialogulstrategic şicomercial (septembrie2015)evidenţiază căpoliticaguvernuluiModi, „ActEast” converge din ce în cemaimult cu strategia SUA, de „reechilibrare” cătreAsia-Pacific(Bishoyi,2015).

Maimultdecâtatât,SUAsusţinadoptareaatreiAcorduriîmpreunăcuIndia:LSA(Acord de sprijin logistic), CISMOA (Memorandum de înţelegere în domeniulcomunicaţiilor şisecurităţii informaţiilor) şiBECA(Acorddeschimb şicooperaregeo-spaţială). Acestea sunt prezentate de autorităţile americane drept canale importantepentrutransferuldetehnologiecătreIndia,însăreprezintă,totodată,căidetensionarearelaţiilorcuţăriterţe,precumChinaşiRusia.Pânăînprezent,Indias-aarătatprecautăşinuasemnatacesteAcorduri.

6.Concluziişidirecţiiviitoaredecercetare

Principala concluzie care se desprinde din analiza de faţă este aceea că, deşieconomiile Chinei şi Indiei sunt complementare, iar potenţialul de cooperare estesemnificativ,disputebilateralemaivechişitensiunileasociatereconfigurăriiraportuluideforţeînplanregionalşi,implicit,mondial,serăsfrângnegativasuprarelaţiilorindo-chineze.

Celedouă ţăriau, însă, interesecomune, legatenudoarde căile lorsimilarededezvoltare,darşiderezolvareaunorproblemeregionaleşiglobale,precumcelelegatede mediu, securitatea alimentară, securitatea resurselor de apă, reforma sistemuluifinanciar internaţional şi provocările care însoţesc integrarea economică regională.Tocmaideaceea,înliteraturadespecialitatesevorbeştedesprenecesitateaconstituiriiunuigrupG-2asiatic,China-India,25caresăreuneascăsubcupolasapărţiinteresatedinambele ţări,care săasigureun „management instituţionalizat”alcooperăriibilaterale,23 Brunei Darussalam, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar, Singapore, Thailanda,Vietnam.24Acord de liber schimb încheiat între 12 ţări dinAsia-Pacific:Australia, BruneiDarussalam, Canada,Chile,Japonia,Malaysia,Mexic,NouaZealandă,Peru,Singapore,SUAşiVietnam.Negocierileauduratcinciani,aufostîncheiateînoctombrie2015,Acordulprovizoriufiindsemnatînfebruarie2016.Participanţiipotratifica/respingeAcordul îndoiani.Pentru a intra învigoare,Acordul trebuie să fieratificatdecelpuţinşaseţărisemnatare,cumulândoponderede85%dinPIB-ultotalalcelor12ţări.25DupămodelulG-2,formatdinSUA-China.

87

atâtdenecesarpentrupromovareaunei„relaţiipaşniceşiconstructiveîntreceledouăputeriînascensiune,alcărorsuccesesteesenţialpentrupaceaşiprosperitateaîntregiiregiuni”(Huang,2010).

Apreciem că geometria variabilă a alianţelor din spaţiul indo-asiatic-pacificmerităoatenţiesporită(înspecialînformatulSUA-Japonia-China-India).Considerămcăeste utilă o analizămai detaliată a reconfigurării forţelor şi alianţelor în regiune, devremecenunumaiChinaşiIndiaţintescextindereasfereilordeinfluenţă,cişialteţăriemergente, precum Indonezia, care mizează pe sporirea puterii sale maritime şitransformarea acesteia într-o „axă maritimă globală”. Mai mult decât atât, analizarelaţiilor din triunghiuri regionale, precum SUA-China-India sau SUA-China-ASEAN,relevătensiuniactualesaulatente,careconstituiefrâneîncaleacooperăriiregionale.

Maimultdecâtatât,experţiiinternaţionaliaudetectatlanivelulAsieiCentraleocrizălatentă,carepoatesăsetransformeîntr-o„Primăvarăarabă”(sinonimăcuo„Iarnăislamistă”), având drept consecinţe instabilitate, fragmentare, războaie civile, haos.Stabilitatea unor ţări precum Kazakhstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan şiUzbekistans-adatoratdoarregimurilorexistente,acărorlegitimitateeste,însă,pusăînprezentsubsemnul întrebării(Kaplan,2016). Înafarapotenţialuluidistructiv,avântulmişcărilor islamiste poate, însă, contribui la consolidarea alianţelor din regiune, careacţie de răspuns la noile ameninţări. În acest sens, nu este exclus scenariul uneiranforsăriacoaliţieiRIC,formatedinRusia,IndiaşiChina.

Referindu-ne lanoua strategie aSUA,de reorientare cătreAsia-Pacific,aceastareflectădouăobiectivecontradictorii: o relaţieconstructivăcuChina,pede oparte şiconsolidarea unor alianţe în detrimentul Chinei, în vederea contracarării ascensiuniiacesteia,pedealtăparte.DeşipânălaalegerileprezidenţialedinSUAnusuntaşteptateschimbărimajoredepoliticăexternă,apreciemcă,din2017,reorientareaacesteiacătreAsia-Pacificvadevenişimaievidentă,ceeaceinducenoioportunităţi,darşiriscuri.BibliografieBajpai, K., Huang, J., Mahbubani, K. (2016). China-India Relations, Cooperation and

Conflict,RoutledgeContemporaryAsiaSeries,NewYork.Berteau,D.J.,Green,M.J.,Cooper,Z.(2014).AssessingtheAsia-PacificRebalance,Center

forStrategicandInternationalStudies,December.Bishoyi, S. (2015). “Onus on US to Boost Defence Tieswith India”, INSTITUTE FOR

DEFENCESTUDIESANDANALYSES,December12,2015.Chan, G. (2016). China’s High-speed Rail Diplomacy: Global Impacts and East Asian

Responses,EastAsiaInstitute.The Diplomat. (2015). Is India'sAPECMembershipon theTableat thisYear'sSummit?

India’sdecades-oldambitionforAPECmembershipmaybemoreplausibletodaythanever,September8.

DGTrade.(2016).EuropeanUnionTradeintheWorld,disponibilăla:

88

http://ec.europa.eu/trade/policy/countries-and-regions/statistics/.Dumitrescu, G. C. (2014), The Silk Road Economic Belt – A Strategic Opening of the

ChineseEconomy,JournalofGlobalEconomics,volume6,No.2,pp.131-145.Foundation forNationalSecurityResearch(FNSR).(2011). India’sStrategicPartners:A

ComparativeAssessment,NewDelhi,November.Gray, C. S. (2009). After Iraq:TheSearch for aSustainableNationalSecurityStrategy,

StrategicStudiesInstitute.Huang, J. (2010). Time for Asian G2 – Inevitable conflicts of interest between rising

powersChinaandIndiacanandshouldbemanaged,BusinessStandard,July23.International Monetary Fund (IMF). (2016). World Economic Outlook Database,

April,Disponibilăla:https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2016/01/weodata/index.aspx.

Kang, C. (2012). "A Changing East Asia and U.S. Foreign Policy", 29May, Council onForeignRelations.

Kaplan, R. D. (2016). Eurasia’s Coming Anarchy – The Risks of Chinese and Russianweakness,ForeignAffairs,March/Aprilissue.

Kala, A. V., Zhong, R., Mandhana, N. (2015). 5 Gaps that Define the India-ChinaRelationshipinChartsandMaps,TheWallStreetJournal,May13.

Karmakar, S., Sharma, N. W. (2012). "India China Services Trade: Promise orPredicament?"ICECWORKINGPAPERSERIES,disponibilăla:http://works.bepress.com/suparna_karmakar/39/.

Khan, S. A. (2014). Deconstructing „TokyoDeclaration” 2014: Takeaways from IndianPrimeMinister’sJapanVisit,IndianCouncilofWorldAffairs,September24.

Kundu,S.(2016).India’sASEANApproach:ActingEast,April8,TheDiplomat.Malone,D.M.,Mukherjee,R.(2010).IndiaandChina:ConflictandCooperation,vol.52,no.

1,February-March,pp.137-158.Manyin,M.E.(2012).PivottoPacific?TheObamaAdministration’s’Rebalancing’Toward

Asia,CongressionalResearchService,March28.Mearsheimer,J.J.(2014).CanChinaRisePeacefully?,TheNationalInterest,October25.Morrison, W. M. (2015). China-US Trade Issues, Congressional Research Service,

December15.Oehler-Şincai, I. M. (2015a). Poziţionarea UE în realitatea economică şi geopolitică.

Antologie de reflecţii şi studii de caz privind Noua Ordine Economică Mondială,EdituraUniversităţiidinBucureşti,decembrie.

Oehler-Şincai, I. M. (2015b). India, în: Conjunctura Economiei Mondiale, AnuarulInstitutuluideEconomieMondială,AcademiaRomână,Iunie,pp.162-168.

Pal, D. (2016). Reorienting India’s Foreign Policy – Neighborhood First, The NationalBureauofAsianResearch,January.

Rajendram,D. (2014). India’snewAsia-Pacificstrategy:ModiactsEast,Lowy Institute,Sydney,Australia.

89

Ramesh,J.(2005).MakingsenseofChindia:reflectionsonChinaandIndia.IndiaResearchPress,NewDelhi.

Ross,R.S.(2013).USGrandStrategy,theRiseofChina,andUSNationalSecurityStrategyforEastAsia,StrategicStudiesQuarterly,Summer,pp.20-40.

Sidhu, W. P. S., Yuan, J.-D. (2003). China and India, Cooperation or Conflict?, LynneRiennerPublishers,London.

Tow, W. T., Stuart, D. (2015). TheNew US Strategy Toward Asia – Adapting to theAmericanPivot,RoutledgeSecurityinAsiaPacificSeries,NewYork.

Wang, V. W.-C. (2011). Chindia orRivalry?RisingChina,Rising India, andContendingPerspectiveson India-ChinaRelations, Asian Development Perspective,No. 35, pp.437-469.

WorldTradeOrganization (WTO). (2016).Tradegrowthtoremainsubduedin2016asuncertaintiesweighonglobaldemand,PressreleasesPRESS/768,7April.

Zhang, J. (2015). China's new foreign policy under Xi Jinping: towards ‘PeacefulRise2.0’?, Global Change, Peace & Security, 27:1, 5-19, DOI:10.1080/14781158.2015.993958.

Zhongping,F., Jing,H. (2014).China’sstrategicpartnershipdiplomacy:engagingwithachangingworld,ESPO,WP8,June.