BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

Dornescu G.T., Necrasov, O.C.Anatomia comparată a vertebratelor E.D.P. Bucureşti 1968.Mişcalencu D., Mailat Florica Anatomie comparată. E.D.P. Bucureşti 1982.

Mişcalencu D. Mailat Florica, Anatomie comparată. Manual de lucrări practice, E.U.Bucureşti 1986.

Etapele dezvoltării anatomiei comparate•Primele documente: papirus egiptean sec XVII î.e.n. •Alcmeon din Crotona (500 î.e.n.).•Hipocrate (460-377 î.e.n.) →Culegere hipocratică•Aristotel (384-322 î.e.n) → a folosit observaţia activă şi comparaţia•Herofile →fondează Şcoala din Alexandria•Claudius Galenus (131-210) →Roma studii şi disecţii pe maimuţe•Avicenna (Abu-Ali Ibn Sina)•Începuturile dezvoltării anatomiei ca ştiinţă apaţin Renaşterii •Mundinus →Milano (Manual şcolar de anatomie) Între sec. XIV-XVI biserica permitea 2 disecţii/an.•Leonardo da Vinci (1452-1519)•Andrei Vesalius (Bruxelles 1514-1564) →1543 “Despre structura corpului omenesc” (elevii lui au fost Fallope, Eustachio•Francis Bacon →”Novum organum” •W.Harvey → ”Cercetare anatomică despre mişcarea inimii şi a sângelui la animale”. • → A descoperit marea circulaţie a sângelui• →”Cercetări despre dezvoltarea animalelor”•Morgagni (1682-1771) →”Despre localizările şi cauzele bolilor” iniţiază studiul bazei anatomice a bolilor•Vicq d’Azyr (1748-1799) aprofundează corelaţia dintre organe, studiul organelor analoage şi omoloage.

Camper (1722-1769) → a introdus metoda cantitativă în studiul anatomieiC. Wolff (1733-1794 →întemeietorul concepţiei epigeniste în embriologieD. Daubenton (1718-1800) →descrie scheletul, organe la păsări şi mamifere, comparându-le între ele şi cu cele ale omului.M.F. Bichat (1771-1802) → a formulat conceptul de ţesut şi a sesizat că structurile vii sunt într-o permanentă interacţiune cu mediul înconjurător.Georges Cuvier (1769-1832) → întemeietorul anatomiei comparate şi a paleontologiei

→ a formulat principiul corelaţiei dintre organe → funcţia determină structura organului

Geoffroy Saint Hilaire (1772-1844) a formulat →principiul conexiunii organelor →ideea unităţii planului de organizare a

tuturor vertebratelor Darwin (1809-1882) →Teoria evoluţionistă oferă o bază teoretică solidă anatomiei comparate.Th Huxley (1825-1895) →cercetări asupra craniului vertebratelorE. Haeckel (1834-1919) dezvoltă legea biogenetică fundamentală, foloseşte anatomia comparată pentru a demonstra legăturile genetice dintre anumite grupe de animale şi schiţează arborele filogenetic al lumii animale.

Aristotel (384-322)Animale cu şi fără sângeCu sânge: 1 patrupede ; 2) păsări; 3) patrupede care depun ouă reptile şi amfibieni;4)balene ; 5) peşti

Fără sânge: 1) cefalopode; 2) animale cu cochilie moale(crustacee); 3) insecte şi rudele (păianjeni, miriapode); 4) animale cu cochilie dură (melci, scoici); 5) animale marine ca stele_de mare, arici de mare

George Cuvier(1769-1832) Vertebrata, Articulata (Arthropoda, viermi segmentaţi), Mollusca (nevertebrate cu corp moale şi simetrie bilaterală), Radiata (cnidari, echinoderme)

Charles Darwin (1809-1882)“Afinităţile tuturor fiinţelor din aceeaşi clasă au fost reprezentate printr-un arbore uriaş. Aşa cum mugurii dau naştere, prin creştere unor muguri noi şi dacă această ramură este viguroasă, depăşeşte din toate direcţiile multe ramuri mai slabe, aşa cred că s-a întâmplat cu marele arbore al vieţii care umple cu ramurile moarte şi rupte scoarţa pământului şi acoperă suprafaţa cu crengile frumoase mereu în ramificare”•Separarea taxonilor se bazează pe ramificare•Ierarhizarea se face în funcţie de gradul de modificare pe care l-au suferit•Descoperirea “verigilor lipsă între taxoni fără legătură şi reconstituirea strămoşilor primitivi”

A V-a perioadă Sistematica populaţiei: •studiul şi compararea populaţiilor intraspecifice•“Noua sistematică” reevaluează conceptul de specie•Organismele sunt membri ai populaţiilor; indiviyii nu pot fi înţeleşi dacă nu sunt trataţi ca probe ale populaţiilor naturale.•Caracterelor morfologice li se adaugă caractere etologice (comportament), cerinţe ecologice, fiziologice, aspecte biochimice•A fost introdus experimentul în taxonomie•Gândirea populaţională a fost sursa geneticii populaţionale care a influenţat dezvoltarea sistematicii populaţionale. Împreună au clarificat conceptul de evoluţie la nivelul speciei.

Ernst Haekel 1834-1919A considerat că evoluţia duce la perfecţiune progresivă, culminând cu dezvoltarea speciilor mai “înalte”. Aproape de bază sunt cele mai puţin evoluate sau inferioare. Acest aspect este fals: evoluţia permite adaptarea la situaţiile locale; nu există o tendinţă de progres continuu

Omologie evolutivă

Hystrix africaeaustralisCoendou prehensilisBrazilian porcupine

Ambystoma gracile

Inimicus didactylus

Chaetondontidae

Heniochus acunminatus

Halocentridae Myripristis amaena

Apogonidae Apogon sp.

Scarus sp.

Brachysynodontis batensoda

Cichlidae

SISTEMUL TEGUMENTAR

•Sistemul tegumentar: -Tegument -Anexe (glande şi fanere)

•Tegument: a) Epiderm- epiteliu ectoblastic pluristratificat pavimentos în contact cu mediul ambiant

-b) Derm - de origine mezodermică este alcătuită din fibre conjunctive elaborate de fibrocite

- Lax- adăposteşte producţii proprii, terminaţii nervoase , vase de sânge sau limfatice, cromatofori , glande.

-c) Hipoderm- de origine mezoblastică, conţine celule adipoase

Tegumentul vertebratelor acvatice se caracterizează prin fenomenul de mucogeneză; tegumentul vertebratelor terestre este dominat de keratogeneză

Keratina- proteină impermeabilă pentru apă şi gaze, insolubilă în solvenţi organici.

• Glande unicelulare printre celulele epidermului- la vertebrete acvatice

pluricelulare în sisteme complexe şi cu funcţii diferenţiate la vertebrate

terestre

•Fanere: de origine mezoblastică la vertebratele acvatice

de origine ectoblastică la vertebratele terestre

• Funcţiile tegumentului1. Protecţie împotriva agenţilor mecanici, fizici, chimici, biologici din mediul extern

2. Reglarea temperaturii

3. Eliminarea substanţelor nocive din organism (glande sudoripare)

4. Rezervor de substanţe nutritive (ţesut adipos)

5. Organ senzorial (receptori cutanaţi)

6. Suprafaţă respiratorie (schimb de gaze)

7. Capacitate de regenerare

Tegumentul la ciclostomi (Clasa Cephalaspidomorpha)

Epiderm: -strat bazal

-strat cu celule fuziforme

-strat cu celule poliedrice

-strat cu celule caliciforme

Derm: -pachete de fibre colagene şi fibre elastice

-cromocite (melanocite, xantocite)

Hipoderm: -fibre de colagen în reţea

-celule adipoase

Clasa Myxini -epiderm fără celule fusiforme şi granuloase

-mari spaţii limfatice între hipoderm şi musculatura troncală

Tauraco persa

Tegumentul la peşti

Epiderm: Strat profund →celule filamentoase cilindrice, perperpendiculare pe derm, fără desmozomi

Strat mijlociu → celule cu desmozomi şi procese digitiforme

Strat superficial celule comprimate conectate prin desmozomi, prevăzute

apical cu microvili

Celule glandulare - în profunzimea epidermului, diseminate printre

cele filamentoase. Conţin o bogată reţea ergastoplasmatică şi puţine filamente. Mucusul conţine mucopolizaharide şi glicoproteine.

-granuloase, întâlnite rar.

Derm: superficial spongios (lax) în care sunt localizaţi solzii acoperiţi de epiderm

Solzii formează exoscheletul peştilor actuali (cosmoid, ganoid, elasmoid şi

placoid).

cosmoid →la crossopterigeni actuali , Latimeria

→strat superficial (email) perforat de orificii

→dentină trabeculară (cosmină) care comunică cu orificiile

stratului superficial

→os spongios (cu osteoblaste între cavităţi)

→izopedină (os lamelar)

ganoid →strat superficial îngroşat prin impregnare cu ganoină (substanţă amorfă,

strălucitoare)

→os lamelar

elasmoid →caracteristic teleosteenilor

→strat de ganoină mineralizată

→strat de izopedină (os lamelar)

placoid →de origine mezoblastică (? Dermo-epidermică)

→caracteristic peştilor cartilaginoşi

→soclu situat în derm format din ţesut fibros calcifiat cu cavitate pulpară

→spin, format din dentină, străbate epidermul

Cromatofori: xantocite, melanocite , iridocite

Derm profund fibro-adipos.

Figure 1. Peduncul caudal, secţiune longitudinală.1.epidermă; 2. sacul germinativ al solzului; 3. derm (stratum compactum); 4. muşchi; 5. solzi; 6.celule epiteliale pavimentoase; 7. celule bazale nediferenţiate; 8. celulă de alarmă;9. celule mucoase; 10. mugure gustativ.                                                            

 

Figura 3. Solz elasmoid 1. radii; 2. circuli; 3. centru;4. porul liniei laterale

Fig.2 Tegumentul capului, secţiune transversală                                                                 1. epiteliu startificat scvamos, 2. membrană bazală; 3. ţesut conjunctiv areolar;4. mugure gustativ; 5. celulă de alarmă; 6. celule bazale nediferenţiate; 7. cromatofori (melanocite).

Figura 4. Peduncul caudal, secţiune longitudinală1. celule epiteliale svamoase; 2. celule mucoase; 3. celule epiteliale cuboidale;4. celule de alarmă; 5. sacul solzului; 6. derm (stratum compactum); 7. muşchi scheletic;8. cromatofori (melanocite); 9. hematii. 

Figura 5. Tegument în regiunea capului, secţiune transversală.1. epiderm; 2. derm (stratum compactum); 3. hipoderm (areolar connective tissue);4. celule epiteliale; 5. celule de alarmă; leucocite; 7. cromatofori (melanocite);8. arteriolă şi venulă.

Desmozomi

Tegumentul la amfibieni

• A apărut stratul superficial cornos, exfoliant

Epiderm larvar →subţire cu celule vii, unite prin desmozomi (zonula occludens, zonula adherens,

macula adherens)

adult → gros pluristratificat cu glande pluricelulare acinoase simple

→ strat bazal

→ celule poliedrice

→ strat granulos (ultima pătură vie), celule cu complexe joncţionale, reprezintă barieră structurală

→ strat cornos (celule keratinizate, uşor comprimate), reprezintă a doua barieră structurală care izolează organismul de mediu

Derm lax (superficial) conţine fibre de colagen, vase de sânge, cromatofori, acinii glandelor

pluricelulare.

Glande acinoase mucoase de tip merocrin în tot tegumentul

Glande granuloase de tip holocrin situate în anumite zone ale tegumentului unde

formează glande parotoide (Bufonidae, Salamandridae).

Cromatofori: -xantofori conţin pterinosomi, sfere concentrice care conţin pteridină, pigmenţi carotenoizi care care conferă culoarea galbenă

-iridofori, situaţi sub xantofori conţin plăcuţe reflectoare constituite din purină, care reflectă lumina

- melanofori, pătură profundă de celule pigmentare care emit procese celulare în dermul lax şi profund.

Culoarea tegumentului este reglată pe cale neuro-umorală.

profund cu pachete de fibre colagene dispuse paralel cu suprafaţa corpului

Secţiune transversală prin tegument de amfibian

Salamandra salamandra

Bufo bufo

Bombina variegata

Tegumentul la reptile

Grad maxim de cornificare a epidermului !!!Epidermul: strat bazal (1 rând) celule înalte cu melanosomi, situate pe membrana

bazală strat intermediar (1-2 rânduri) ,celule vii, celule cornificate cu melanosomi

strat cornos intern (5-7 rânduri uşor comprimate) celule cu material

electronodens strat cornos intermediar lamelar (2-3 rânduri cu celule comprimate la

maxim) redus la plasmalemele celulelor

strat strat cornos extern (amorf) epidermiculă (masă omogenă de keratină)

Năpârlirea pe fragmente la lacertilieni şi pe toată suprafaţa corpului la ofidieni. La chelonieni şi crocodilieni în cursul creşterii corpului are loc creşterea în grosime şi în suprafaţă a plăcilor cornoase.

Derm lax cromatofor, plăciFanere: solzi, plăcuţe, gheare cornoase, plăcile dermice (Chelonieni, Crocodiliieni)

Solzii: cornoşi, imbricaţi, granuloşi sau triunghiulariGheara:limb (placă dorsală) sol (talpă)

Glande: coxale – la masculii unor lacertilieni, pe faţa internă a coapseloranale – la ofidieni în regiunea orificiului cloacal

Tegumentul la păsări

Epiderm: strat bazal+stratul celulelor poliedrice=pătura Malpighi vie, cu celule în diviziune

strat cornos cu celule asociate în agregate; suferă o continuă exfoliere

Derm: fibre colagene

muşchi netezi asociaţi penelor

profund: reţea fibrilară laxă în care se acumulează ţesut adipos.

Tegumentul este lipsit de pigmenţi, cromatoforii sunt localizaţi în pene.

glande (excepţie face glanda uropigiană)

Fanerele: Ciocul- parte osoasă (maxilă, premaxilă, mandibulă)

parte cornoasă (ramfoteca, generată de celulele stratului Malpighi), strat granulos (2-3 rânduri de celule cu keratohialină), uneori (la

rândunele şi păsări limnicole), corpusculi Herbst.

Podoteca-totalitatea solzilor care îmbracă degetele, tarsul, tibio-tarsul membrelor posterioare (solzii sunt pene modificate?)

Ghearele cu pat germinativ, dure cu aspect de cârlig

Pinten –acoperă o protuberanţă a tibiotarsului

Penajul-(puf, fulg, pana (tectrice, remige, rectrice))

Tegumentul la mamifere

Epiderm: epiteliu pavimentos pluristratificat (6 straturi de keratinocite)- strat bazal (un rând de celule situate pe membrana bazală) strat Malpighi- stratul celulelor poliedrice (6-8 rânduri de celule)- strat granulos (2-3 rânduri de celule), conţin keratohialină- stratul lucidum (2-3 rânduri de celule comprimate, situate în regiunea plantară şi palmară cu aspect spongios)- stratul cornos (numeroase rânduri de celule comprimate, cornificate )- stratul disjunct (exfoliant)

Etapele formării keratinei:-apariţia prekeratinei reprezentată de tonofilamente la nivelul stratului bazal- formarea prekeratinozomilor în celulele stratului poliedric, care sunt structuri

granulare electronodense- formarea granulelor libere de keratohialină- formarea keratinei, material amorf, dens, omogen.

Derm papilar (superficial) cu melanocite, corpusculi tactili, terminaţii nervoase libere şi încapsulate,

vase de sânge, vase limfatice reticular (profund) cu fibre colageneHipoderm: panicul adipos

fascia superficială ţesut subcutanat cu travee conjunctive care leagă tegumentul de fasciile

musculare subiacente şi permite mobilitatea tegumentului pe muşchi, cartilaje sau oase.

1- Stratum corneum2- Stratum granulosum3- Stratum spinosum4- Stratum basale5- Derm papilar 

1- Epiteliu stratificat

2 - Stratum corneum

1 – Secţiune transversală prin foliculul firului de păr 2 – Glandă sebacee

1 - Glandă sudoripară2 - Derm- strat reticular –ţest conjunctiv dens

Impala Oryx

Odocoileus virginianus

Mandrillus sphinx dimorfism sexual

Equus zebra

Panthera pardus

Mascul-perioada de împerechere

Macaca nigra

Gorilla gorilla

Panthera leoTheropithcus gelada-postură de ameninţare

Pan troglodytes