1. Sistemul mijloacelor de învăţământ

Mijloacele de învăţământ cuprind totalitatea resurselor materiale şi tehnice utilizate în procesul instructiv-educativ pentru atingerea obiectivelor finale ale activităţii didactice şi anume perceperea, înţelegerea, fixarea şi consolidarea cunoştinţelor şi abilităţilor practice..

Eficienţa şi finalitatea activităţii didactice depinde de modul de concepere şi organizare a sa. Acest deziderat trebuie avut în vedere încă din faza de proiectare didactică care trebuie să cuprindă pe lângă conţinuturi, finalităţi şi metode şi mijloace de învăţământ.

Varietatea tot mai mare a mijloacelor de învăţământ şi complexitatea unora dintre ele au condus la conturarea unor preocupări teoretice şi practice specifice şi implicit folosirea unei terminologii adecvate în care noţiunea de „tehnologie“ are o frecvenţă destul de ridicată.

Sintagme precum tehnologia învăţământului, tehnologia instruirii, tehnologia procesului de învăţământ sunt fie restrictive prin conţinutul lor fie au o sferă mult prea mare de cuprindere.

Ca şi conţinut ele sunt aproape identice, din punct de vedere calitativ ele sunt însă interpretate diferit de o serie de autori.

Sintagma tehnologia învăţământului nu poate fi sinonimă cu tehnologia instruirii în măsura în care procesul de învăţământ include nu doar predarea-învăţarea, ci şi evaluarea, formarea, proces în care intervin o serie de mijloace didactice. În această situaţie raportul este de la întreg la parte (Cojocaru, V.M., 2002).

Sintagma tehnologia învăţământului nu poate fi sinonimă cu tehnologia educaţiei (în măsura în care procesul educaţiei se extinde dincolo de aria de cuprindere a şcolii) decât, eventual, pentru spaţiul formal. Altfel, prima este inclusă în cea de a doua (Cojocaru, V.M. 2002).

Nu mai este acceptat astăzi sensul restrâns al termenului, acela prin care se identifică tehnologia procesului de învăţământ cu mijloacele audio-vizuale (Văideanu G., 1988).

Fiecare termen, fiecare sintagmă trebuie să reflecte realitatea pe care o desemnează pentru a face posibilă diferenţa cu alte categorii. Spre exemplu, tehnologia procesului de învăţământ cuprinde totalitatea metodelor, procedeelor, mijloacelor şi tehnicilor ataşate unei situaţii didactice specifice în timp ce termenul de metodologie este mai restrâns şi se subsumează celui de tehnologie didactică, în măsura în care metodelor şi procedeelor didactice/strategii didactice li se adaugă şi studiul mijloacelor de învăţământ (Cojocaru V.M., 2002).

Prin mijloace de învăţământ înţelegem un amsamblu de instrumente, materiale, produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat pentru a reuşi atingerea finalităţilor procesului instructiv-educativ (Cerghit, I., 1988). Sunt resurse materiale şi tehnice care, prin funcţiile lor, conduc la realizarea scopurilor fundamentale ale acţiunii didactice, parte a „dispozitivului pedagogic”, componentă a „organon-ului” ce ajută la desfăşurarea procesului de învăţământ. În ultimă instanţă, nu sunt altceva decât auxiliare care contribuie, însă, esenţial, la creşterea eficienţei actului de învăţare (Cojocaru, V.M., 2002).

Sintagma mijloace de învăţământ înlocuieşte pe cea de material didactic încetăţenită în tradiţia şcolii. Această înlocuire este expresia unei transformări a calităţii instrumentului didactic (Oprea O., 1979). Noţiunea de mijloc de învăţământ pune în valoare amplul progres înregistrat în planul „uneltelor” didactice. Acest proces a permis apariţia şi diversificarea mijloacelor, motiv pentru care clasicul „material didactic” nu poate rămâne decât ca o parte componentă a ansamblului mijloacelor de învăţământ (Cojocaru, V.M..).

Şi mijloacele de învăţământ ca orice unelte au cunoscut o modernizare continuă în raport cu progresul ştiinţei şi tehnicii ceea ce s-a reflectat şi în desfăşurarea procesului de învăţământ. Este cazul, spre exemplu, de impactul avut de apariţia tiparului cu câteva secole în urmă şi apariţia calculatorului cu câteva decenii în urmă

Din acest punct de vedere W. Schramm citat de Cojocaru V.M. grupează mijloacele de învăţământ în „generaţii” după criteriul istoric:

1

Generaţia 1 (mijloace clasice), la fel de vechi ca şi învăţământul însuşi, incluzând tabla, manuscrisele, obiectele de muzeu. Specificul lor stă în faptul că sunt utilizate în interacţiunea nemijlocită cadru didactic-elev;

Generaţia 2 (mijloace scrise) cuprinde „vehicule de cunoştinţe”. Ea se constituie o dată cu apariţia manualelor, a textelor imprimate şi conduce la un tip de influenţă din partea educatorului: una mijlocită de cuvântul scris, mediată, care nu mai reclamă prezenţa educatorului sau a autorului mesajului, ci doar utilizarea în comun a aceluiaşi cod – limbajul scris;

Generaţia 3 (mijloacele audio-vizuale) se constituie la cumpăna dintre secolele XIX şi XX, atunci când rolul maşinilor în procesul de comunicare interumană devine evident. Cunoştinţele se comunică acum prin suporturi inedite, cum sunt: fotografia, diapozitivul, înregistrările sonore, filmul şi televiziunea;

Generaţia 4 (mijloace integrate) care au ca suport de utilizare a dialogului direct între elev şi maşină, aşa cum se realizează el prin intermediul învăţământului programat sau al laboratoarelor lingvistice audio-activ-comparative.

Generaţia 5 constituită din calculatoarele electronice, înţelese ca mijloace complementare celor din generaţia 4, dar care prezintă avantaje deosebite în realizarea dialogului elev-maşină ( Ionescu, M., Radu, I., 1995).

Cele cinci generaţii sunt grupate în două mari categorii (Cojocaru, V.M., 2002):- Mijloace tehnice de învăţământ ce cuprinde generaţiile 3 şi 4;- Mijloace moderne de învăţământ cu generaţiile 3, 4, 5 având tendinţa de a elimina din

cadrul lor parte a mijloacelor generaţiei 3, care s-au „clasicizat” deja (fotografia, diapozitivul). La aceste două categorii noi mai adăugăm una care să cuprindă şi generaţiile 1 şi 2 şi anume:- Mijloacele clasice de învăţământ. Progresul tehnic cu impact asupra procesului de învăţământ a generat reacţii contradictorii.

Astfel unii au văzut în aceste mijloace moderne de învăţământ soluţia pentru a scoate educaţia din impas şi a lichida corvoadele din şcoală, alţii s-au gândit la înlocuirea profesorilor cu maşini şi transformarea elevilor în roboţi (Ionescu, M., Radu, I., 1995)..

Mijloacele de învăţământ, oricât de sofisticate ar fi sunt produsul omului şi vor avea aceea finalitate pe care creatorul lor le-o acordă, subliniem că acestea trebuie să rămână auxiliare ale procesului didactic, înzestrate cu acele valenţe necesare eficientizării actului educativ, aflate la îndemâna cadrului didactic, alese, combinate şi utilizate cu măiestrie de acesta şi valorificate educativ la maximum.

2. Funcţiile mijloacelor de învăţământ

Bogăţia şi varietatea mijloacelor de învăţământ a condus şi la o diversitate de opinii privind funcţiile acestora. Sintetizând aceste opinii, principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ sunt (Cerghit, I., Radu, I., T., Popescu, E., Vlăsceanu, L., 1997,):

Funcţia informativ-demonstrativă (cognitivă). Mijloacele de învăţământ ca purtătoare de informaţii se constituie în mijloc de transmitere a cunoştinţelor, de dezvăluire a esenţei fenomenelor, proceselor de exemplificare şi concretizare. Ele contribuie astfel la formarea reprezentărilor şi noţiunilor.

Dintre mijloacele de învăţământ a căror funcţie informativ-demonstrativă (cognitivă) este evidentă se numără: colecţiile de roci şi minerale; harta; diapozitivele; obiectele de muzeu; calculatorul.

Funcţia formativ-educativă (stimulativă) constă în realizarea mai multor tipuri de finalităţi:a) asigură efectuarea experimentelor, exersarea diferitelor operaţii intelectuale, practice,

tehnice, artistice prin utilizarea unor instrumente şi aparate (Cojocaru, V., M., 2002).b) generează concentrarea atenţiei, intensifică activismul în lecţie, amplifică valoarea intuiţiei

(Istrate, A., 1982).

2

c) dezvoltă gândirea logică, stimulează interesul şi curiozitatea epistemică, provoacă şi dezvoltă motivaţia de cunoaştere (Jinga, I., Istrate, E., 1998). Această funcţie se evidenţiază la: hartă; globul geografic; mulaje (ale unor forme de relief); diapozitivele; fotografiile; planşele; calculatorul.

3. Funcţia de raţionalizare a timpului în orele de curs decurge din posibilitatea unor mijloace de învăţământ de a contribui la optimizarea rezultatelor elevilor printr-o mai bună folosire a timpului şi printr-un consum mai mic de efort, ceea ce permite reorientarea activităţii cadrului didactic pentru organizare şi îndrumare, iar a elevului pentru învăţare (Cojocaru, V., M., 2002). Astfel timpul destinat procesului instructiv-educativ este valorificat cu mai multă eficienţă eliminându-se aşa numitul „timp mort”, iar rezultatele şcolare vor creşte.

4. Funcţia de evaluare a rezultatelor învăţării decurge din posibilitatea de măsurare a rezultatelor învăţării şi ale activităţii didactice, a randamentului şcolar în general (calculatorul).

Toate aceste funcţii se pot regăsi individual sau în comun la mijloacele de învăţământ având astfel caracter polivalent (polifuncţional) (Cojocaru, V., M., 2002).

Mijloacele de învăţământ „îşi pot asuma funcţii diferite în situaţii diverse” (Cerghit, I., 1988; Oprea, O., 1979).

3. Utilizarea mijloacelor de învăţământ

3.1. Mijloacele de învăţământ tradiţionale.3.1.1. Utilizarea tablei în predarea geogarfiei. Oricât de bogate, variate şi moderne ar fi mijloacele de învăţământ utilizate în procesul

instructiv educativ, tabla rămâne un mijloc de bază utilizat în procesul de predare-învăţare. În afară de aceasta prezentarea unor obiecte, fenomene sau fapte geografice nu poate fi însoţită de material demonstrativ. În astfel de situaţii utilizare tablei devine obligatorie şi indispensabilă.

Utilizarea tablei poate avea modalităţi multiple de folosire:─ pentru scris: schema lecţiei, explicarea noţiunilor, a denumirilor geografice, transmiterea

de date statistice, tabele etc.─ pentru desen: hărţi schematice, diagrame, cartograme, cartodiagrame.

Dintre toate elementele ce se pretează a fi realizate pe tablă o atenţie aparte trebuie acordată hărţilor schematice. Acestea sunt desene care evidenţiază trăsăturile cele mai importante le unor obiecte sau fenomene geografice.

Hărţile schematice arată mult mai clar decât orice alt material intuitiv caracteristicile elementului studiat cum ar fi de pildă: alcătuirea aparatului vulcanic, configuraţia reţelei hidrografice, fluxurile de transport, direcţiile de migraţie a populaţiei etc.

Hărţile schematice au avantajul de a simplifica fenomenul studiat, evidenţiindu-i elementele esenţiale, ceea ce are acesta caracteristic fără a-l denatura.

Hărţile schematice trebuie însă confruntate şi comparate cu cele reale, complexe pentru a nu denatura fenomenul studiat.

Desenarea unei harţi schematice la tablă este o activitate relativ uşoară nefiind necesare metode deosebite. Harta schematică nu trebuie să reproducă cu exactitate realitatea. Fiind o schiţă sunt permise mici inexactităţi. În realizarea lor pot fi utilizate procedee ca: reţeaua de meridiane şi paralele, figuri ajutătoare, desenul cu mâna liberă etc.

Cel mai indicat procedeu este cel cu mâna liberă deoarece poate combina munca la tablă cu folosirea hărţii, atlasului, manualului. Desenarea la tablă şi utilizarea altor mijloace de învăţământ desfăşurându-se în paralel.

Desenele realizate pe tablă de profesor şi reproduse concomitent de elevi în caiete, îi deprind pe aceştia din urmă să-şi cunoştinţele geografice în mod sistematic şi conştient.

Utilizarea desenului la tablă la toate lecţiile facilitează mult mai bine înţelegerea faptelor şi fenomenelor geografice de către elevi şi îi deprinde cu munca sistematică.

3

Utilizarea tablei se poate face atât la lecţiile curente de predare a noilor cunoştinţe, cât şi la lecţiile sau pregătirea unei excurisii.

Utilizarea corectă a scrisului şi desenului la tablă ajută la o înţelegere mai profundă a fenomenelor geografice, de aceea tabla trebuie considerată un mijloc eficient de predare a geografiei ce nu trebuie să lipsească din activitatea nici unui profesor.

Desenul la tablă trebuie să fie corect conceput şi realizat din punct de vedere ştiinţific, fără denaturări. Aceasta presupune o bună pregătire metodică şi ştiinţifică a profesorului, pregătirea anterioară a lecţiei şi a tuturor elementelor de susţinere a acesteia: date, materiale grafice etc.

Aceasta va conduce la o însuşire activă şi conştientă a noilor cunoştinţe. Prin reproducerea desenului de pe tablă în caiet, elevul trebuie să facă dovada că a înţeles sensul fiecărei linii, culori şi dimensiuni a desenului geografic.

Prin utilizarea repetată a desenului la tablă de către profesor, elevii îşi vor forma priceperi şi desprinderi practice necesare în activităţile viitoare.

Desenul trebuie să fie simplu şi clar, fără elemente care ar putea să împiedice pe elevi în a reţine esenţialul temei respective.

Eficienţa utilizării desenului depinde nu numai de simplitatea sau complexitatea acestuia ci şi de numărul de desene realizate pe tablă care trebuie să ţină cont de necesitatea înţelegerii de către elevi atât a cunoştinţelor teoretice cât şi practice.

Desenul realizat la tablă trebuie să fie în concordanţă atât cu explicaţiile din manual cât şi cu cele ale profesorului.

Din punct de vedere tehnic desenul realizat la tablă să fie executat cu linii simple, vizibile (dacă e cazul colorate), fără elemente de prisos, să respecte propoziţiile, figurile să fie suficient de mari încât să poată fi văzute clar de întreaga clasă.

3.1.2. Utilizarea manualului şi a caietului de notiţe

Manualul rămâne încă principalul instrument utilizat în procesul instructiv-educativ şi suportul de bază al tuturor lecţiilor prin documentaţia pe care o oferă, prin prezentarea sintetică a problemelor ştiinţifice, prin exerciţiile propuse şi prin posibilitatea pe care o oferă elevilor de a citi sau reciti temele învăţate la şcoală.

Un manual bun trebuie să întrunească o serie de calităţi pentru a putea fi accesibil elevilor (Schoumaker, 1998):

─să fie în conformitate cu programa;─să fie adaptat la nivelul elevilor;─cât mai obiectiv posibil;─calitatea ştiinţifică ireproşabilă;─bogat în documente (fotografii, texte, diagrame, tabele, hărţi etc.) şi în exerciţii practice;─redactat cu claritate;─conţinutul să nu fie prea dens;─să aibă o structură logică;Caietul de notiţe nu trebuie să lipsească din dotarea elevilor. Dacă un manual poate să

lipsească sau poate fi suplinit sau înlocuit cu un alt material caietul de notiţe este indispensabil elevilor.

Este de asemenea foarte important şi tipul de caiet utilizat, în ultimul timp caietele tradiţionale fiind înlocuite cu caietul de tip clasor care are avantajul de a permite elevilor să includă în el şi o serie de materiale sau documente distribuite la clasă de profesor.

Clasicele caiete de notiţe în care elevii îşi notează în mod cronologic lecţiile predate ar putea fi înlocuite de caietele de tip clasor care să fie şi alt fel structurate.

În opinia lui Schoumaker un caiet de notiţe de geografie ar putea fi împărţit în patru părţi şi anume:

4

- o parte cu demersuri, în care se consemnează activitatea desfăşurată efectiv la clasă: problemele tratate, planul de studiu cu diferitele sale etape, documentale folosite şi utilizarea lor, sintezele finale;

- o parte cuprinzând explicaţii-teorii, acestea putând fi individualizate şi regrupate pentru a obţine progresiv un curs cu materia de bază, curs pe care elevul îl poate utiliza ca pe un adevărat manual;

- o parte cuprinzând tehnici utilizate în studierea fenomenelor geografice. Vor fi notate acele tehnici cu o sferă largă de utilizare;

- o parte cuprinzând lexicul ce va cuprinde toţi termenii noi întâlniţi în partea I şi/sau a II-a (demersuri şi explicaţii).

Această structură prezintă avantajul că elevul va putea în fiecare an, utilizând acelaşi, să-l îmbogăţească progresiv obţinând propriul curs de cunoştinţe fundamentale în geografie.

Folosirea manualului la clasă contribuie la formarea deprinderilor de muncă independentă la elevi şi la o mai bună asimilare a cunoştinţelor geografice.

Manualul oferă elevilor cunoştinţele geografice expuse într-o formă logică şi ststematică, noţiunile clar definite, precum şi un bogat material grafic şi cartografic ce însoţeşte în mod firesc fiecare lecţie, contribuind astfel la uşurarea însuşirii cunoştinţelor geografice.

Manualul asigură elevilor însuşirea activă şi conştientă a cunoştinţelor şi previne confuzia unor noţiuni însuşite defectuos în timpul lecţiei. Prin expunerea logică şi sistematică a cunoştinţelor, manualul îi scuteşte pe elevi de a lua notiţe foarte amănunţite.

Textul cursiv şi literar din manual contribuie la deprinderile de exprimare corectă a elevilor şi formarea şi dezvoltarea unui vocabular de specialitate ştiinţific.

Pentru a deprinde pe elevi să lucreze cu manualul încă din prima oră de curs profesorul trebuie să prezinte importanţa acestuia şi structura sa. El va detalia conţinutul manualului cu ajutorul cuprinsului acestuia, putând chiar pe baza unui exemplu concret cum trebuie utilizat manualul, cum se întocmeşte planul unei lecţii după ideile principale, cum se utilizează graficele, hărţile, imaginile care însoţesc textul.

3.2. Utilizarea materialelor intuitive în predarea geografiei

Geografia este ştiinţa spaţiului. Ea studiază repartiţia teritorială şi interdependenţa dintre obiectele, fenomenele şi faptele geografice. Perceperea de către elevi a unei asemenea problematici ar fi foarte dificilă dacă nu chiar imposibilă fără utilizarea la lecţiile de geografie a materialului didactic intuitiv: hărţi, fotografii, schiţe, grafice etc.

Nu putem explica organizarea spaţiului geografic fără hărţi şi schiţe iar analiza statistică este imposibilă fără reprezentarea grafică, aşa după cum nu putem vorbi despre lume fără imagini. Elevii nu pot cuprinde cu privirea decât suprafeţe mici din spaţiul geografic iar multe obiecte şi fenomene geografice nu pot fi percepute direct de către elevi. Pentru a înlătura acest neajuns, este necesar obligatoriu utilizarea materialelor intuitive.

În plus există fenomene geografice foarte rare ca aurolele polare sau fenomene geografice catastrofale cum sunt erupţiile vulcanice dificil sau aproape imposibil de observat în plenitudinea desfăşurării lor.

În sprijinul unor astfel de situaţii vine materialul didactic intuitiv cum ar fi tablourile, planşele, fotografiile.

Utilizarea materialului didactic intuitiv este însă necesară şi în situaţia în care elevii au putut observa în natură obiecte şi fenomene geografice, deoarece acesta facilitează mai buna înţelegere a fenomenelor pe de o parte iar pe de alta lecţiile devin mai atractive şi mai bogate în conţinut.

Este cunoscut faptul că memoria vizuală facilitează o mai bună înţelegere şi acumulare a cunoştinţelor. Astfel descrierea unui obiect sau fenomen geografic trebuie să fie însoţită şi de imagini corespunătoare oferite de tablouri, ilustraţii, fotografii etc.

5

Materialul didactic intuitiv este deosebit de bogat şi variat.Acest fapt îl obligă pe profesor să-l cunoască foarte bine şi să găsească acele metode de a-l

utiliza eficient în timpul orei. Din această perspectivă există două riscuri (Mérenne-Schoumaker B., 1998):

- abundenţa de materiale didactice intuitive utilizate în aceeaşi lecţie;- confuzia între scop şi mijloace.Aşadar înaintea fiecărei lecţii profesorul trebuie să realizeze selecţia materialelor utilizate şi să

stabilească numărul lor pentru a nu încărca programul lecţiei şi a creea confuzie în mintea elevilor.Există opinia conform căreia (Mérenne-Schoumaker B., 1998) obiectivul unei lecţii de

geografie n-ar trebui să fie acela de a învăţa pe elevi să deseneze o piramidă a vârstelor sau să poată folosi un program de informatică, ci, datorită piramidei sau programului, să poată analiza o problemă spaţială.

Considerăm gresită o astfel de opinie datorită unui raţionament logic şi anume că pentru a înţelege mai bine un fenomen trebuie cunoscute în primul rând mijloacele de investigare. Ori nu vedem cum elevii ar înţelege structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe dacă ei nu cunosc modul de realizare şi conţinutul unei piramide a vârstelor.

Pe de altă parte multe din materialele didactice intuitive sunt realizate de elevi la orele de aplicaţii practice sau la cercurile de geografie.

Desigur accentul trebuie pus pe ,,ştiinţa” utilizării mijloacelor intuitive care trebuie să aibă în vedere două obiective majore:

- deprinderea elevilor de a le utiliza în mod corect, adică să fie capabili să decidă asupra validităţii lor, să stăpânească metodele de analiză a lor etc;

- deprinderea elevilor de a construi materiale didactice intuitive simple cum ar fi diagrame sau schiţe de hărţi.

În continuare vom prezenta succint principalele mijloace intuitive de învăţământ utilizate la clasă.

3.2.1. Harta

Harta este o reprezentare grafică precisă şi generalizată a unei porţiuni din suprafaţa terestră ce redă interacţiunea dintre elementele naturale şi cele antropice la un moment dat din teritoriul reprezentat.

Harta este mijlocul didactic cel mai utilizat de profesorul de geografie fiind instrumentul său specific.

Harta facilitează înţelegerea de către elevi a distribuţiei spaţiale a obiectelor şi fenomenelor geografice, a localizării lor, studierea relaţiilor spaţiale şi modul de organizare a teritoriului reprezentat.

Datorită marii varietăţi a tipurilor de hărţi, datorită conţinutului şi scării de reprezentare alegerea lor devine o problemă atât pentru profesor cât şi pentru elevi. Mai mult elevii trebuie învăţaţi să le citească şi chiar să le confecţioneze pe cele mai simple.

În alegerea unei hărţi pentru lecţie trebuie să avem în vedere în primul rând modul de utilizare, şi anume:

- utilizarea colectivă: planiglobul, hărţile murale sau cele proiectate;- utilizarea individuală: hărţile din manual, atlas sau cele de lucru distribuite de profesor. Un alt criteriu de alegere este cel în funcţie de scara de reprezentare deoarece cele la scări

mari cuprind teritorii mici dar sunt mai detaliate iar cele la scări mici cuprind teritorii mai mari şi sunt mai generale.

De asemenea conţinutul hărţii trebuie să fie în concordanţă cu cel al lecţiei pentru a nu creea confuzie în mintea elevilor. Trebuie avută în vedere şi ordinea de folosire a hărţilor şi anume de la simplu la complex, de la schiţe de hărţi la hărţi propriu-zise şi atlase.

6

Logica utilizării hărţilor este întâi cele de analiză şi apoi cele de sinteză sau hărţile generale înaintea celor de detaliu.

Bibliografia de specialitate cuprinde numeroase precizări cu privire la modul cum se citeşte şi se analizează o hartă cu elevii la lecţie. O sinteză a acestor precizări a fost realizată de Schoumaker care arată următoarea ordine:

- citirea titlului: conţinutul (tema) hărţii, teritoriul reprezentat, anul realizării hărţii, tipul de hartă;

- scara hărţii: se verifică înţelegerea scării de către elevii punându-i să exerseze cu lungimi, suprafeţe;

- analiza legendei: explicarea termenilor şi/sau unităţilor alese, studierea semnelor convenţionale utilizate;

- citirea globală a hărţii;- citirea detaliată a hărţii;- explicarea observaţiilor, elaborând ipoteze;- dacă este necesar, simplificarea hărţii pentru a surprinde esenţialul, realizarea unei schiţe.

3.2.2. Globul geografic

Globul geografic este o reprezentare tridimensională redusă la scară a Globului pământesc. Este singura reprezentare ce nu deformează Pământul fiind foarte indicat a fi folosit la elevii mici care îşi formează primele idei cu privire la forma şi dimensiunile acestuia.

Globul geografic redă în mod real aspectul exterior al Pământului, repartiţia apei şi a uscatului, înfăţişarea continentelor, mărilor şi oceanelor, precum şi legăturile dintre ele. Cu ajutorul globului elevii pot înţelege mai bine exagerările şi distorsiunile hărţilor, fiind foarte indicat pentru predarea formelor şi distanţelor.

O utilitate mai mare îşi găseşte globul geografic în predarea lecţiilor de geografie fizică şi geografie matematică cum ar fi: forma şi mişcările Pământului, succesiunea zilelor şi nopţilor, fusele orare, anotimpurile, coordonatele geografice, emisferele Pământului etc.

Globul geografic este foarte util în studiul poziţiei obiectelor şi fenomenelor geografice pe suprafaţa terestră. Se ştie că din analiza poziţiei geografice pot fi deduse multe alte caracteristici geografice ale elementului studiat. Spre exemplu prin determinarea poziţiei matematice a unei ţări pe glob cu ajutorul meridianelor şi paralelelor, ca o consecinţă a acestui fapt elevii pot să înţeleagă multe alte fenomene geografice de pe teritoriul ţării respective.

Datorită scării mici la care este realizat globul geografic acesta prezintă dezavantajul de a nu putea reda în detaliu obiecte de pe suprafaţa terestră, fiind necesară în acest sens utilizarea în paralel şi a altor mijloace didactice intuitive: hărţi, grafice, scheme, planşe etc.

3.2.3. Machetele, mulajele, colecţiile geografice

Sunt obiecte (modele) tridimensionale şi mostre ale unor elemente ce redau caracteristicile obiectelor reale din teren. Ele aduc mai aproape de elevi obiectele geografice pe care le reprezentă ajutându-i pe aceştia să le perceapă în mod corect, fără denaturări.

Observarea directă pe teren a obiectelor geografice ar fi metoda ideală însă aceasta este limitată de timp, de spaţiu şi atunci profesorul este obligat să suplimească acest neajuns cu ajutorul modelelor.

Astfel profesorul va utiliza la clasă diferite machete ale unor obiective economice ( a unei hidrocentrale), mulaje ale unor forme de relief, colecţii de roci şi minerale, plante tipice din diferite regiuni, monstre din diferite tipuri de sol etc.

7

Aceste materiale pot fi prezentate întregii clase sau fiecărui elev în parte dacă există un număr suficient de mare. Ele vor fi prezentate elevilor doar în momentul când în lecţie se vorbeşte despre obiectul respectiv, astfel elevii îşi pierd interesul faţă de materialul didactic respectiv dacă el este expus toată ora la vedere şi lecţia nu-şi mai atinge scopul.

3.2.4. Modelele grafice

Obiectele, fenomenele şi faptele geografice se caracterizează prin lungimi, suprafeţe, volume ce au valori diferite în spaţiu şi timp. Pentru cuantificarea lor se recurge la cifre şi date statistice prezentate sub formă de tabele. Tabelul statistic este elementul de referinţă ce stă la baza analizei. El permite înţelegerea variaţiei unui fenomen sau cunoaşterea şi înţelegerea ansamblului de fenomene.

Principala sarcină a elevilor în analiza unui tabel statistic este de a face corelaţii cu ajutorul cifrelor respective fapt destul de dificil chiar şi pentru profesor.

Pentru eliminarea acestei dificultăţi datele statistice se reprezintă grafic obţinându-se diagrame, cartograma şi cartodiagrame. Comparativ cu datele statistice modelele grafice permit evidenţierea cu mai multă uşurinţă a elementelor caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor geografice studiate.

Modelele grafice permit atât analiza individuală cât şi de ansamblu asupra desfăşurării în timp şi spaţiu a obiectelor, fenomenelor şi faptelor geografice, a legăturii dintre ele şi sensul de evoluţie.

Modelele grafice pot fi realizate cu ajutorul figurilor geometrice regulate (arc, pătrat, dreptunghi, triunghi, etc.) sau cu ajutorul semnelor convenţionale sau a simbolurilor. Un efect vizual mai bun va avea asupra elevilor spre exemplu dacă evoluţia numărului nu va fi reprezentată prin coloane ci prin profilul uman stilizat sau a producţiei de cereale prin snopi de grâu.

Imaginile vizuale se fixează şi se reţin mai uşor şi mai temeinic decât cifrele iar înţelegerea fenomenelor devine mai accesibilă.

Profesorul trebuie să manifeste mult discernământ în utilizarea modelelor grafice pentru a nu cădea în cealaltă extremă în a face abuz de ele. Nu toate datele statistice se pretează în a fi reprezentate grafic, ci numai acelea care sunt semnificative, care scot în evidenţă caracteristicile elementului studiat. Este vorba despre datele referitoare la evoluţia, distribuţia, dinamica şi structura elementelor studiate.

3.2.5. Tablourile

Deşi sunt utilizate foarte puţin în procesul didactic, tablourile sunt foarte utile şi eficiente deoarece ele apelează la memoria vizuală a elevilor cu efect în mai buna înţelegere a fenomenelor.

Tablourile cuprind peisaje din natură sau aspecte din activitatea umană care ajută la îmbinarea expunerii verbale cu perceperea diectă a imaginii elementelor studiate.

Imaginile prezentate cu ajutorul tablourilor trebuie alese cu multă atenţie deoarece ele trebuie să îmbine aspectele de ordin artistic cu cele de ordin ştiinţific. Astfel putea accentua asupra dezvoltării simţului observaţiei ştiinţifice la elevi dar va trebui în acelaşi timp să evidenţieze şi trăsăturile artistic ale tabloului pentru a le dezvolta elevilor şi simţul artistic.

Un tablou bine realizat contribuie activ la fixarea în memoria elevilor a imaginilor prezentate. Ele sunt foarte eficiente în predarea de cunoştinţe despre regiuni îndepărtate, exotice sau despre modurile diferite de viată ale oamenilor.

8

3.2.6. Ilustraţiile

Ilustraţiile sunt imagini de mici dimensiuni sub formă de fotografii, vederi, cărţi poştale şi desene schematice ale obiectelor geografice. În categoria acestora intră şi ilustraţiile din manual.

Bine realizate, evidenţiind caracteristicile obiectului respectiv, ilustraţiile constituie un material didactic intuitiv foarte important în predarea geografiei.

Comparativ cu celelalte mijloace didactice ilustraţiile oferă o bogăţie şi varietate mult mai mare de imagini permiţând astfel comparaţia între obiectele studiate, cât şi analiza evolutivă a acestora cu ajutorul imaginilor secvenţiale.

Ilustraţiile pot fi prezentate elevilor atât frontal cu ajutorul aparatelor de proiecţie cât şi individual circulând de la un elev la altul.

Ilustraţiile au un rol deosebit de important în dezvoltarea spiritului de observaţie la elevi, mai ales atunci când aceştia sunt puşi în situaţia de a le realiza ei însuşi.

Pentru a putea fi realizate în procesul de învăţământ ilustraţiile trebuie să respecte o serie de condiţii:

- să fie corect şi sugestiv realizate;- să fie realizate după o concepţie ştiinţifică;- să conţină elemente reprezentative care să permită formularea de idei, opinii;- culorile să fie cât mai apropiate de cele naturale ale obiectului reprezentat;- obiectul prezentat să nu fie distorsionat.

3.2.7. Textele

În predarea geografiei un rol foarte important îl au şi textele ce pot fi extrase din trei surse: manual, bibliografie (cărti ştiintifice, enciclopedii) şi presa scrisă.

Textele extrase pot avea rol de dovezi pentru a argumenta, demonstra, explica anumite fapte geografice sau de a interpreta (eseul) o anumită temă.

Extrasele din presa scrisă au un rol foarte important în actualizarea cunoştinţelor elevilor, obişnuindu-i astfel cu dinamica societăţii umane şi pregătindu-i astfel pentru o mai bună integrare socială.

Antrenarea elevilor în adunarea extraselor de presă are un dublu efect: pe de o parte ajută la îmbogăţirea materialului didactic la lecţiile de geografie iar pe de altă parte îi obişnuieşte pe aceştia cu lectura, şi le dezvoltă interesul şi dorinţa pentru informaţie permanentă.

Pentru eficientizarea ectivităţii, profesorul poate să-i organizeze pe elevi pe grupe repartizând fiecăreia câte o temă pe care să o urmărească. Pot fi obţinute astfel albume geografice tematice, fotomontaje sau plicuri cu fotografii.

Realizarea cronologică a unor astfel de materiale constituie un mijloc excelent de a urmări în evoluţia lor anumite fenomene şi fapte geografice

3.3. Mijloacele audio-vizuale

Aparatele audiovizuale sunt mijloacele didcatice cu cel mai mare impact informaţional şi educaţional asupra elevilor. Ele cuprind o gamă foarte mare de aparate de la cele mai simple (epidiascopul) până la cele mai complexe şi moderne (videoproiectorul).

În simpla lor enumerare în ordinea de mai sus, se pot regăsi trei caracteristici importante: gradul de complexitate ordinea apariţiei lor (cronologia) progresul tehnologieiÎn funcţie de modul de utilizare ele cuprind trei tipuri:

9

aparate audio: aparatul radio, casetofonul aparate vizuale: epidiascopul, retroproiectorul aparate audiovizuale: televizorul, calculatorulEle pot fi utilizate atât individual cât şi asociate sau combinate, având un rol complementar în

transmiterea de cunoştinţe către elevi.Desigur, cele mai eficiente sunt aparatele audiovizuale ce acţionează asupra elevilor pe cele

două căi senzoriale, auzul şi văzul, făcând astfel ca noile cunoştinţe să fie mult mai uşor înţelese şi receptate datorită memoriei vizuale şi auditive.

În continuare vom prezenta modul de utilizare al unora dintre ele careau rezistat concurenţei mijloacelor moderne şi mai ales calculatorului.

3.3.1. Filmul didactic

Filmul didactic corespunde cel mai bine specificului geografiei ca obiect de învăţământ. Filmul didactic transmite imagini ale obiectelor şi fenomenelor geografice în dinamica lor spaţială şi temporală, aspect ce constituie şi domeniu de studiu al geografiei.

Extensiunea mare a suprafeţei terestre, multitudinea şi diversitatea elementelor şi fenomenelor geografice pe care le conţine nu pot fi observate în mod direct de către elevi. În acest caz, profesorul apelează la materialul didactic intuitiv: hărţi, planşe, fotografii, schiţe. Aceste materiale, indiferent că prezintă obiectele individual sau global, le prezintă static, ceea ce îngreunează analiza obiectelor şi fenomenelor în dinamica lor spaţială şi temporală. Acest neajuns este suplinit de filmul didactic care prezintă obiectele şi fenomenele în forme cât mai variate dezvăluind în acelaşi timp structura şi modul de manifestare a acestora.

Evoluţia fenomenelor geografice poate dura de la câteva secunde sau minute (cutremurele, vulcanismul) până la sute şi chiar mii de ani (formarea deltelor). Această variaţie foarte mare în timp a fenomenelor geografice face practic imposibilă înţelegerea mecanismului de producere a fenomenelor respective. Concentrarea sau dimpotrivă dilatarea timpului poate fi obţinută cu ajutorul filmului didactic facilitându-se astfel accesul elevilor la cunoaşterea structurii şi dinamicii fenomenelor geografice.

Mai mult decât atât, filmul didactic poate dirija atenţia elevilor asupra caracteristicilor fenomenului studiat, eliminând amănuntele, ceea ce nu ar fi posibil prin observarea directă. Prin simplificare, filmul ajută la o mai bună întipărire în mintea elevilor a imaginii obiectelor studiate.

Filmul didactic, spre deosebire de observarea directă, poate dirija atenţia elevilor asupra relaţiilor de interdependenţă dintre obiectele şi fenomenele geografice, dezvoltând la aceştia spiritul de observaţie şi deprinderea de a face corelaţii.

Prin capacitatea filmului didactic de a „transporta” elevii dintr-un loc în altul, le oferă acestora posibilitatea de a compara, de a evalua. Toate acestea contribuie la însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice.

3.3.2. Diapozitivele

Diapozitivul constituie unul din primele mijloace aşa-zis moderne utilizate în predarea geografiei. El face trecerea de la mijloacele intuitive la cele moderne, tehnice, necesitând aparatură specială pentru vizualizare.

Ele pot fi folosite atât ca un substitut al terenului prin translatarea acestuia în clasă, cât şi al altor materiale didactice precum hărţi, tablouri, fotografii, planşe, dacă conţin imagini ale acestora.

Diapozitivele au avantajul de a putea fi vizionate forntal de întreaga clasă şi într-un număr relativ mare. Ele pot fi de asemenea utilizate la orice lecţie şi în orice moment al lecţiei.

10

Utilizarea diapozitivelor se recomandă a se face în combinaţie cu alte mijloace didactice cum ar fi un casetofon care să ofere un fond muzical sau harta pe care să se localizeze imaginile prezentate. Procedând astfel, contribuim la creşterea interesului elevilor faţă de noile cunoştinţe şi la o mai bună fixare a lor.

3.3.3. Televiziunea

Cu un debut furtunos în categoria mijloacelor moderne de învăţământ, televiziunea a pierdut foarte mult teren datorită concurenţei noilor tehnologii video şi a calculatorului pe de o parte, iar pe de altă parte unor dezavantaje cum ar fi:

dimensiunea redusă a ecranului în raport cu spaţiul clasei definirea relativ limitată a imaginii neconcordanţa dintre programul televiziunii şi orarul şcolilorChiar dacă unele dezvantaje ar putea fi surmontate prin utilizarea casetelor video, rămân totuşi

cele legate de vizibilitate sau pot apărea altele legate de calitatea imaginii.

3.3.4.Caseta şi discul video

Sunt deosebit de utile şi eficiente cu o singură condiţie şi anume imaginile conţinute să fie proiectate şi nu vizualizate prin intermediul televizorului sau monitorului. În cazul în care sunt proiectate caseta şi discul video au aceleaşi avantaje şi eficienţă ca şi filmul.

În plus, chiar caseta şi discul video pot fi editate în urma unei activităţi practice de observare directă a unor elemente sau fenomene geografice şi reluată analiza acestora în clasă pe baza proiecţiei celor filmate în teren.

Realizarea unei filmări video cu elevii în mijlocul naturii este o activitate cu un pronunţat rol formativ deoarece profesorul îi îndrumă pe elevi pentru a surprinde trăsăturile esenţiale ale elementelor filmate.

Discul video permite pregătirea unei lecţii în care alternează imagini fixe cu imagini dinamice însoţite de sunet. Cu ajutorul unui calculator elevii pot realiza chiar montaje şi prelucrări de imagini.

Atât caseta cât mai ales discul video au câştigat foarte mult teren în practica didactică datorită uşoarei manevrabilităţi, capacităţii mari de stocare a informaţiei şi mai ales posibilităţii de prelucrare a acesteia.

3.3.5. Retroproiectorul şi foliile transparente

Retroproiectorul este unul din mijloacele tehnice utilizate încă cu succes la lecţiile de geografie înciuda apariţiei unor noi generaţii de aparate tot mai performante. El rezistă încă cu succes concurenţei noilor generaţii de aparate şi se face foarte util în procesul de învăţământ datorită câtorva calităţi:

construcţie şi funcţionare simplă, astfel că utilizatorul nu necesită instruire specială manevrabilitate uşoară prezentare frontală a imaginilor foliile utilizate pot conţine de la imagini foto până la hărţi, schiţe şi grafice foliile permit manifestarea creativităţii profesorului posibilitatea de suprapunere a imaginilor esenţializarea cunoştinţelor prin realizarea de schiţe, scheme şi modele conceptuale posibilitatea de editare a foliilor transaparente cu ajutorul calculatorului şi imprimantei

11

posibilitatea de utilizare şi la lumina zileiMaterialele proiectate cu ajutorul retroproiectorului pot fi ulterior distribuite elevilor sub

formă de xerocopii al căro studiu poate continua acasă. Adăugate apoi la caietul de notiţe ele contribuie la îmbogăţirea bazei de cunoştinţe a elevilor.

3.4. Aparatele şi instrumentele de lucru

Predarea anumitor teme de geografie necesită utilizarea altor tehnici audiovizuale sau materiale intuitive şi anume aşa-numitele aparate şi instrumente de lucru, de investigare a fenomenelor geografice.

Utilizarea acestora atât la clasă cât mai ales în fara ei permite elevilor să pătrundă în intimitatea fenomenelor geografice şi să înţeleagă strucutra şi dinamica acestora.

În categoria aparatelor şi instrumentelor de lucru (observare, investigare) intră:a) aparate pentru formarea deprinderilor de orientare: busola, ceasul, gnomonulb) aparate pentru observarea vremii (termometrul ordinar, de minimă, de maximă, girueta,

anemometrul, pluviometrul, barometrul, heliograful, psihometrul)

3.5. Materiale naturalizate (colecţiile)

Un rol foarte important în formarea unei imagini corecte şi reale despre obiectele şi fenomenele ce alcătuiesc mediul geografic îl au materialele naturalizate. Acestea pot fi folosite la lecţie fie în mod direct, fie în completare la celelalte tipuri de materiale sau mijloace didactice. Ele cuprind mostre, ale elementelor ce alcătuiesc mediul geografic, atât cele naturale cât şi antropice, grupate pe categorii numite colecţii, cum ar fi:

colecţii de roci şi minerale cu mostre din principalele tipuri din regiune, din ţară şi de pe glob;

colecţii de soluri grupate ca şi cele de roci; colecţii de plante (ierbare) pe zone de vegetaţie; colecţii faunistice (insectare sau animale şi păsări împăiate) cu indicaţia răspândirii

exemplarelor componente; colecţii de produse agricole cu indicarea zonelor de cultură; colecţii de produse industrialeExtensiunea spaţială şi marea varietate a obiectelor ce alcătuiesc mediul geografic fac

imposibilă cunoaşterea directă a acestora de către elevi. Într-o asemenea situaţie, profesorul este obligat ca pe utilizarea imaginilor să folosească şi mostre ale obiectelor prezentate cu ajutorul acestor tipuri de colecţii.

Aceste materiale naturalizate au rolul de a-i deprinde pe elevi să privească natura, de a-i obişnui să îmbine cunoştinţele din manual şi din lecturile geografice cu observaţiile din natură.

O importanţă deosebită o au colecţiile ce prezintă mostre ale elementelor aflate la mare depărtare, deoarece nu tot ce se învaţă la geografie poate fi văzut în regiunea înconjurătoare.

Pentru asigurarea unei intuiţii cât mai complete

3.6. Mijloace informatice

Mijloacele informatice constituie categoria cea mai nouă şi modernă de mijloace de învăţământ ce poate suplini aproape orice alt mijloc de învăţământ cunoscut, cu excepţia poate a celor naturalizate. Există deja table de scris inteligente, manualele pot fi stocate în calculator iar tastatura înlocuieşte cu succes caietul de notiţe. Toate acestea sunt practici curente în ţările

12

dezvoltate. Din categoria mijloacelor informatice de învăţământ fac parte în primul rând calculatorul, dar şi alte aparate (imprimantă, scanner, xerox, cameră foto digitală, videocameră) care întregesc şi completează utilizarea calculatorului.

Avantajele folosirii calculatorului în procesul de învăţământ atât pentru profesor cât şi pentru elevi sunt incontestabile. Calculatorul multiplică abilităţile profesorului.

Prin utilizarea calculatorului profesorul nu mai este cel care transmite cunoştinţele ci ajută pe elevi să le construiască, poate prelucra mai rapid datele, transformându-le în hărţi sau grafice.

Calculatorul oferă elevilor o mai mare autonomie de gândire şi poate fi adaptat propriului sistem al fiecăruia dintre ei. Toate aceste elemente fac să sporească interesul pentru lecţie.

Pentru ca mijloacele didactice informatice să-şi atingă scopul, trebuie îndeplinite câteva condiţii şi anume:

fiecare elev să dispună la lecţie de un calculator şi nu grupuri de 2-3 elevi la unul; toate calculatoarele din clasă să aibă acelaşi nivel de performanţă şi să fie în stare bună de

funcţionare; programele să fie simple şi uşor de lucrat cu ele.Elevii trebuie să înveţe să utilizeze calculatorul, pentru a învăţa mai bine geografia. Este vorba

de aşa-zisa învăţare asistată de calculator.Schoumaker identifică opt domenii de utilizare a calculatorului în procesul de învăţământ ce

vizează atât profesorul cât şi elevii: cercetarea documentară: calculatorul permite consultarea online a bibliografiei sau

documentelor în bibliotecile informatizate şi accesul la băncile de date realizarea de exerciţii de instruire şi aplicare sub formă de jocuri pentru a învăţa, de

exemplu, localizările sau coordonatele geografice prelucrări statistice şi/sau grafice de date prelucrări cartografice prelucarea numerică a imaginilor sateliatre simularea editarea de texte şi/sau documente evaluareaUtilizarea mijloacelor informatice în lecţia de geografie înseamnă cultivarea unei alte

concepţii de învăţare a geografiei.

13