Sistemul de Drept Islamic

8
Sistemul de drept Islamic Sistemul de drept islamic, denumit şi Sharia, are ca surse principale Coranul şi Sunnah. În Coran, doar 140 versuri din 6235 au un conţinut legal cu caracter penal). Sunnah sunt povestiri despre cuvintele profetului, despre actiunile sale sau despre ceea ce a acceptat tacit prin abstinenta de la a condaman atunci când ar fi putut s-o facă. Sharia isi clasifică reglementările în 5 categorii: Obligatorii Recomandate Condamnabile Permise Interzise Dreptul islamic, ca şi întreaga civilizaţie islamică, este caracterizat de conservatorism. În acest sistem există câteva valori fundamentale, universal recunoscute, a căror importanţă a rămas nealterată de trecerea timpului: religia, viaţa persoanei, sacralitatea familiei, proprietatea şi raţiunea/intelectul. 1 Interesul public reprezintă una dintre cele 7 surse ale dreptului penal islamic iar morala publică este esenţială pentru societatea musulmană. Infracţiunile sunt grupate în 3 categorii, hadd, qisas şi ta'zir, în funcţie de pericolul social al acestora, iar pentru fiecare grupă de infracţiuni sunt prevăzute anumite pedepse şi trebuie respectată o anumită procedură, fiind admisibile mijloace de probă specifice. Infracţiunile hadd sunt considerate crimele împotriva lui Dumnezeu: adulterul, acuzaţia falsă faţă de o persoană nevinovată cum că ar fi comis adulter, alcoolismul, furtul, jaful pe autostradă (highway robbery), apostazia şi rebeliunea. Cu excepţia alcoolismului, pt restul pedeapa e lapidarea, amputarea, şi biciuirea Aceste crime şi pedeapsa aplicată sunt prevăzute în Coran şi Sunnah, iar persoana care aplică legea nu are dreptul să micşoreze pedeapsa sau să ierte făptuitorul. 1 Abū Hamid al-Ghāzlī, al-Mustasfā min 'Ilm al-Usūl, Vol. 2, p. 66. apud Anwarullah, The Criminal Law of Islam, Ed. Kitab Bhavan, Islamabad 2004, p. viii.

description

Sistemul de Drept Islamic

Transcript of Sistemul de Drept Islamic

Page 1: Sistemul de Drept Islamic

Sistemul de drept Islamic

Sistemul de drept islamic, denumit şi Sharia, are ca surse principale Coranul şi Sunnah. În Coran, doar 140 versuri din 6235 au un conţinut legal cu caracter penal). Sunnah sunt povestiri despre cuvintele profetului, despre actiunile sale sau despre ceea ce a acceptat tacit prin abstinenta de la a condaman atunci când ar fi putut s-o facă.Sharia isi clasifică reglementările în 5 categorii:

Obligatorii Recomandate Condamnabile Permise Interzise

Dreptul islamic, ca şi întreaga civilizaţie islamică, este caracterizat de conservatorism. În acest sistem există câteva valori fundamentale, universal recunoscute, a căror importanţă a rămas nealterată de trecerea timpului: religia, viaţa persoanei, sacralitatea familiei, proprietatea şi raţiunea/intelectul.1 Interesul public reprezintă una dintre cele 7 surse ale dreptului penal islamic iar morala publică este esenţială pentru societatea musulmană.Infracţiunile sunt grupate în 3 categorii, hadd, qisas şi ta'zir, în funcţie de pericolul social al acestora, iar pentru fiecare grupă de infracţiuni sunt prevăzute anumite pedepse şi trebuie respectată o anumită procedură, fiind admisibile mijloace de probă specifice. Infracţiunile hadd sunt considerate crimele împotriva lui Dumnezeu:

adulterul, acuzaţia falsă faţă de o persoană nevinovată cum că ar fi comis adulter, alcoolismul, furtul, jaful pe autostradă (highway robbery), apostazia şi rebeliunea.

Cu excepţia alcoolismului, pt restul pedeapa e lapidarea, amputarea, şi biciuireaAceste crime şi pedeapsa aplicată sunt prevăzute în Coran şi Sunnah, iar persoana care aplică legea nu are dreptul să micşoreze pedeapsa sau să ierte făptuitorul. Infracţiunile qisas aduc atingere doar drepturilor bărbaţilor şi cuprind

omuciderea şi vătămarea corporală.

Pentru aceste crime sunt prescrise 2 pedepse: răzbunarea (retribution) şi despăgubirile (blood money). Dacă crimele sunt săvârşite cu intenţie, făptuitorul este susceptibil să i se aplice răzbunarea, iar dacă lipseşte intenţia, este susceptibil doar pentru despăgubire. Dacă în cazul unei infracţiuni intenţionate victima sau tutorele legal îl iartă pe autor, atunci în locul răzbunării poate fi aplicată despăgubirea.Aceste 2 categorii de infracţiuni sunt considerate ca fiind prescrise de Dumnezeu, pe când crimele din categoria ta'zir nu sunt reglementate, fiind lăsate la discreţia legiuitorului şi judecătorului, aceştia trebuind să se ghideze după interesul general al societăţii.

Pentru a proteja valorile fundamentale ale societăţii, judecătorul musulman, pentru infracţiunile din categoria ta'zir, invocând interesul public, poate pedepsi orice faptă pe care o consideră el periculoasă pentru pacea socială. În cazul în care „guvernarea” deţine informaţii sigure că o persoană sau grup de persoane vor săvârşi o faptă împotriva interesului public, persoana sau persoanele respective vor fi reţinute sau arestate înaintea săvârşirii faptei până când pericolul săvârşirii acesteia va trece.2

1 Abū Hamid al-Ghāzlī, al-Mustasfā min 'Ilm al-Usūl, Vol. 2, p. 66. apud Anwarullah, The Criminal Law of Islam, Ed. Kitab Bhavan, Islamabad 2004, p. viii.2Anwarullah, op.cit., p. 241.

Page 2: Sistemul de Drept Islamic

În acelaşi timp, persoana acuzată beneficiază de anumite garanţii deduse din comportamentul Profetului, precum beneficiul îndoielii, indisponibilitatea cuantumului prescris şi standardul pentru probe. De asemenea, dreptul islamic recunoaşte principiul fundamental al prezumţiei de nevinovăţie.3 Prezumţia de nevinovăţie este fundamentală în procesul de condamnare al unei persoane, dat fiind faptul că justiţia are o natură divină, iar cel mai important judecător este Allah. Un exemplu relevant îl constituie cuvintele Profetului: „Înlăturaţi pedepsele hadd în caz de suspiciuni ori îndoieli, şi dacă acuzatul are o cale de ieşire, eliberaţi-l. Este mai bine pentru imam să ierte în mod eronat decât să condamne în mod eronat.”4

Cele expuse reprezintă cadrul de drept şi trebuie apreciat sub rezerva faptului că majoritatea statelor care aplică parţial sau în totalitate sistemul de drept islamic, sunt conduse de regimuri autoritare, care interpretează şi aplică dreptul în conformitate cu interesele proprii.

Cele mai multe delicte săvârşite de minori cad sub incindeţa tazeer.

Un făptuitor trebuie să fie aqilo persoană cu înţelegere delpină şi matură + baliq (un adult, ►Conform deptului islamic, criteriul de stabilire a minorităţii şi maturităţii este unul de natura fiziologică şi anume semnele de maturitate sexuală. În jurisprudenţa islamcă există o prezumţie absolută că baieţii şi fetele nu pot atinge pupertatea înainte de o anumită vârstă. De asemenea există o vârstă după care nu poate exista o altă prezumţie decât cea a atingerii pubertăţii)► spre ex, Codul penal din Pakistan:Art. 82: Faptele comise de un copil sub vârsta de 8 ani nu contituie infracţiuneArt. 83: Nu consittuie infracţiune fapta săvârşită de un copil cu vârta cuprinsă între 7 şi 8 ani, care nu a atins suficientă maturitate pentru a înţelege natura şi consecinţele conduitei sale.În Pakistan, copiii nu sunt condamnaşi la moarte.Dacă nu e responsabil penal, el poate fi sancţionat disciplinar de către tutpre, stat sau chiar învăţător, cu condiţia ca pedeapsa să fie similară cu cea aplciată de un parinte ce ţine cont de normele Sharia.

Scharia recunoaşte că acţiunile unei persoane sunt leagte de voinţa ori intenţia lor. Acuzaţii pot fi aduse unei persoane responsabile. Ca urmarea a înţelegerii şi liberului arbitru, acestea pot fi împărţite în 2 categorii: crime săvârşite cu intenţia de a încălca prevederile legale şi crime săvârşite din eroare sau fără intenţia de a încălca prevederile legii. Există patru nivele ale resposabilităţii, iar duritatea pedepsei va fi în concordaţă cu acestea.

Protecţia oferită făptuitorilor juvenili de către Coran şi Sunnah

Un sistem formal de justiţie juvenilă urmează încă să fie dezvoltat şi codificat în dreptul islamic, dar sunte câteva prevederi ale Convenţia ONU cu privire la drepturile copiilor UNCRC care se întâlnesc în Coran. (ex. Interesul superior al copilului în chestiuni cu privire la orfani pomenite în Coran)Unul dintre principiile de bază ale dreptului penal islamic este stabilirea justiţiei şi echităţii: „oricând nu ai judeca înter oameni, să judeci cu echitate (justice)”3 Mohammad Hashim Kamali, Shari'ah Law 19(2008), p. 181, apud Angela Tang, „Comparative Analysis of Certain Criminal Procedure Topics in Islamic, Asian, and Common Law System”,p. 6, consultat în noiembrie 2012 la adresa:[http://law.wm.edu/academics/intellectuallife/researchcenters/postconflictjustice/documents/AnalysisofCertainCriminal.pdf ].4 Hussein GamilMuhammed, Basic Guarantees in the Islamic Criminal Justice System, in: Muhammed Abdel Haleem/Adel Omar Sherif/Kate Daniels, Criminal Justice in Islam-Judicial Procedure in the Shari’a, Londra 2003, p. 57-96, apud Tellenbach, Silvia, “Fair Trial Guarantees in Criminal Proceedings under Islamic, Afghan Constitutional and International Law”, Zeitschrift für ausländisches öffentliches Recht und Völkerrecht, Vol. 64/2004, pp. 933-934, consultat în noiembrie 2012, la adresa:[www.zaoerv.de/64_2004/64_2004_4_a_929_942.pdf].

Page 3: Sistemul de Drept Islamic

De asemena, cu privire la procecţia copilului, Cornaul prevede că părinţii au responsabilitatea de a întreţine familia şi nu trebuie să forţeze un copil să lucreze. De asemenea, profetul Mohammed a interzi executarea femeilor şi copiilor în timpul conflictelor armate. (Copiii erau excluşi din campaniile milare în era lui Mohammed). Aceaşi protecţie ar putea fi invocată pentru a protja copiii de pedepse dure şi de treatmente crude şi inumane.Conform unei hadith a lui Mohammed, copiii nu sunt responsabili până nu ating vârsta pubertăţii.

Convenţia cu privire la drepturile copilului în islam (Organizaţia Conferinţei Islamice, )junie 2005, în Sana’a, Republica Yemen)

Articolul 19 se referă la Justiţie şi prevede că niciun copil nu trebuie lipsit în mod arbitrar de libertate, iar în cazul în care lipsirea de libertate are totuşi loc, acestuia trebuie să-i fie respectată demnitatea, necesităţile şi libertăţile de bază. De asemenea, părţile semnatare trebuie să ţină cont de faptul că copiii reţinuţi terbuiesc ţinuţi separat de adulţi, în locuri speciale pentru copii delicvenţi. Alte reguli:

Să fie informat imediat şi direct despre acuzaţiile ce i se aduc; părinţii, avocatul ori reprezentantul legal să fie prezenţi cu el

Să fie asigurat cu asistenţă legală şi unanitară, care să includă la necesitate accesul la un avocat şi interpret

Cercetarea cu celeritate a cauzei de către o instanţă specializată cu posibilitatea contestării soluţiei

Niciun copil nu trebuie obligat să pledeze vinovat sau să depună mărturie Pedeapsa trebuie considerată un mijloc de reformare, schimbare şi grijă, cu scopul de a

reabilita şi reintegra copilul în societate Trebuie determinată o vârstă minimă sub care copilul să nu poată fi judecat Asigurarea respectării intimităţii copilului pe durata tuturor fazelor procesului

Declaraţia islamică universală a drepturilor omului (UIDHR)adoptată la Londra 12-15 aprilie 1980

Art. 1 – dreptul la viaţă, Art-4- orice persoană are dreptul de a fi tratatată doar în sonformitate cu legeaArt. 5- dreptul la un proces echitabil. Consacrarea principilui legalităţiiArt.7 interzicerea tprturii

Alte convenţii:

1990 declaraţia drepturilor omului de la cairo a Organizaţiei Conferinţei IslamiceNov. 2005 declaraţia de la Rabat cu privire la problemele copilului in statele membre in organizaţia conferinşei Islamice.

Arabia Saudită

Page 4: Sistemul de Drept Islamic

Legea saudită prevede că toate pedepsele penale trebuiesc aplicate în concordanţă cu Sharia şi legile materiale care nu intră în conflic cu Coranul sau Sunnah.

Protecţie slabă împotriva arestării şi detenţiei:

Lipsa unui cod penal Lipsa unor roluri bine difinite ale autorit. care pot efectua arestări Legea proced penale permite ofiterului care aresteaza să reţină persoana şi s-o interogheze

până la 24 de ore înainte de a o transfera la investigatorul de la Biroul de investigare şi urmărire penală publică din cadrul Ministerului . Biroul nu are investigatori specializaţi în cazuri ce implică juvenilii.

Legea de procedură penală prevede că arestarea este posibilă doar în baza unui ordin de la o autoritate competentă sau atunci când crima e în desfăşurare, atunci când ofiţerul are suficiente suspiciuni întemeiate pentru a suspecta individul. Faptul că nu există un cod penal scris, le permite ofiţerilor să efectuieze arestări şi interogări pentru fapte care ar putea fi mai târziu calificate drept infracţiuni de către judecător

Investigatorul Biroului are 24 de ore pentru al interoga pe supect şi elibera- legea cere ca suspectul să-si demonstreze nevinovăţia pentru a fi eliberat

Poate fi reţinut pt un termen de 5 zile însă termenul poate fi prelungit de către directorul Biroului până la 6 luni până când să trebuiască să-l elibereze sau să-l aducă în faţa unui judecător. În această perioadă deţinutul nu poate contesta legalitatea reţinerii.

Comisia pentru promovarea virtuţii şi prevenirea viciului

Are învestire legală cât şi funcţia de gidare religioasă. Poliţie religioasă. Mebrii comisiei îndepinesc atât funcţii de asistenţi sociali cât şi alte roluri în casele de

detenţie pentru baieţi, fete şi femei tinere (femei de la 18 la 30 de ani). O lege din anul 1980 permitea membrilor Comisiei, care raspund doar în fata prim-

ministrului, sa aresteze, reţină şi interoggheze persoane pentru infractiuni nedifinite. In 2005, 5000 de ofiteri ai Comisiei, impreuna cu 5000 de voluntari au efectuat mai mult de

400.000 de arestări. Din 2006 , trebuie să poarte insigne de indentificare (nu poarta uniforme) si au dreptul să

efectueze arestări doar în prezenţa unui ofiter de poliţie. Nu au voie să deţină şi să interogheze la centrele lor din anul 2007 Conform unui reguament dn anul 1980, comisia este autorizată să monitorizeze:

1. Amestecarea celor 2 sexe2. Femeile impodobite excesiv3. Avanurile bărbaţilor la adresa femeilor4. Spunerea de obscenitati5. Intreuperea rugaciunilor prin ascularea de mjloace media langa locurile de rugaciune6. Practicarea sau expunereacredintelor nemusulmane sau discreditaera islamului7. Expunernea sau vanzarea mijlocalor media ce discredinteaya islamul8. Producerea distribuirea si consumarea alcoolului ş.a

Vârsta minimă de răspundere penală

După Sharia era 7, dar sub presiunea organismelor internaţionale a fost ridicată la 12

Vârsta atingerii responsabilităţii penale

După criterii strict fiziologice, când e îndeplinită una din următoarele 4 condiţii:

Page 5: Sistemul de Drept Islamic

1. 15 ani2. Apariţia viselor umede3. Apariţia părului pubian4. Apariţia menstruaţiei la fete

Discriminarea împotriva fetelor şi femeilor

e parte a conventiei onu cu priv la eliminarea tuturor formelor de discrimianrea impotriva femeilor

sub tutela tatalui,s otului sau fiului plangere doar cu acordului tuturelui, chiar dacă plângere e împotriva acestuia nu sunt prezente in organele de infaptuire a justitiei declaratii prin intermediul unui barbat centrele de detenţie- vizitate mai rar de judecători, mai putine, mai departe de casa

Centrele de detenţie pentru minori

centele de dentenţie-sub supravegherea Ministerului afacerilor sociale (Închisorile sub suprav Ministerului de Interne)

13 case sociale de observare pentru baieti sauditi si străini cu vârsta 12-18 ani 4 instituţii pentru bunăstarea fetelor şi femeilor tinere În ele se află: Intereogatoriile şi procesele juvenile trebuie să aibă loc în aceste centre Deţinuţii nu sunt separaţi în funcţie de gravitatea faptelor comise, faza la care se află

procesul samd. Sunt separaţi doar în funcţie de vârsta pe care o au. Sancţiuni disciplinare aplicate: izolarea, refuzul vizitelor din partea membrilor familiei,

reţinerea corespondenţei

Cercetare şi Proces

În timpul investigaţiilor sunt ţinuţi separaţi de ceilalţi tineri. Legea nu prevede copiilor acuzaţi de crime asistenţă legală gratuită. Ei pot fi interogaţi în

lipsa unui avocat ori a reprezentantului legal. Judecata are lor în Centre. E prezent un singur judecător. Doar în cazurile grave, de omor,

completul e format din 3 judecători. Judecată este închisă publicului Procurorul nu e prezent la proces. Judecatorul preia şi funcţia procurorului. Raportul cu privire la situaţia minorului ce trebuie prezentat de către lucrătorii Centrelor în

instanţă, este cel mai des pregătit într-o zi, două. Asistenţa juridică e foarte costisitoare. Nu există avocaţi specializaţi în cazuri cu deţinuţi

minori.