Cuprins:

Introducere .................................................................................................................... pag. 3

Capitolul I: Conceptul şi particularităţile sistemelor informatice

1.1. Noţiuni generale privind sistemele informatice şi clasificarea lor

.....pag.7

1.1.1. Abordarea globală modulară .................................................... pag. 10

1.1.2. Etape în procesul de realizare a unui sistem informatic .... pag. 12

1.2. Proiectarea sistemelor informatice ............................................................ pag. 14

1.2.1. Proiectarea de ansamblu a sistemelor informatice .............. pag. 14

1.2.2. Proiectarea de detaliu a sistemelor informatice ................... pag. 17

1.3. Necesitatea securităţii datelor în sistemele economice

informaţionale şi informatice ...................................................................... pag. 20

Capitolul II: Tehnologiile bancare moderne cu utilizarea tehnicii de calcul

2.1. Tehnologiile bancare în băncile comerciale din RM ................................. pag. 30

2.2. INTBank - o soluţie bancară modernă şi completă ................................... pag. 35

2.3. IBM DB2 Universal Database - soluţii performante de baze de date

pentru Linux şi alte platforme ........................................................................ pag. 38

Capitolul III: Perspective de dezvoltare a sistemelor informatice în băncile

comerciale din Republica Moldova

3.1. Analiza şi gestiunea riscului în sistemele informaţionale ........................ pag. 44

3.2. Tendinţe de organizare a sistemelor informatice financiar-bancare ...... pag. 50

3.3. Estimări privind evoluţia sistemelor informatice ....................................... pag. 57

Concluzie ...................................................................................................................... pag. 62

Bibliografie .................................................................................................................. pag. 65

Introducere

În prezent este destul de dificil să fii de partea celor, care insistă că

tehnologiile informaţionale moderne încetinesc dezvoltarea calitativă a procesării

informaţiei în activitatea bancară. Astfel, o mai mare atenţie trebuie acordată noilor

tipuri de operaţiuni bancare, care în primul rînd atrag un număr tot mai mare de

clienţi. Dezvoltarea actuală a asigurării cu programe se află la un nivel destul de

înalt. În acelaşi timp, mai sunt prezente încă imperfecţiuni. În acest context,

comercializarea sistemelor bancare, creşterea concurenţei între instituţiile

financiare în lupta pentru sporirea profitului, impun necesitatea implementării

noilor tehnologii bancare.

Este important de menţionat, că în prezent în multe bănci comerciale, se

utilizează pe scară largă sistemele bancare automatizate, care asigură accesul

deplin la informaţia bancară, prezentată într-o formă accesibilă conducerii,

angajaţilor şi specialiştilor financiari.

Începînd cu anii 90, cînd s-a activizat implementarea tehnicii de calcul, în

special în ţările ex-sovietice, a apărut o cerere crescîndă la sistemele bancare de

automatizare a activităţii bancare. În acea perioadă, majoritatea utilizatorilor nu-şi

imaginau pe deplin cum ar trebui să funcţioneze sistemul bancar, ţinînd cont de

faptul că băncile comerciale activau conform sistemei sovietice.

De aceea, au şi apărut sisteme simplificate de operare. Gradul slab de

pregătire al solicitanţilor, conducerii băncii, în stabilirea unor sarcini practice – a

dus la aceea că multe bănci comercaile s-au limitat la propriile concepţii şi au

încercat elaborarea de sinestătătoare a sistemelor simplificate, care le permiteau

obţinerea beneficiului reieşind din condiţiile activităţii economice.

Tehnologiile informaţionale moderne permit coordonarea activităţii

departamentelor băncii, extinderea reţelei bancare, tranzacţionarea simultană pe

pieţele financiare a mai multor ţări. Noile posibilităţi ale automatizării

operaţiunilor bancare permit soluţionarea complexă a problemei analizei activităţii

3

bancare, elaborarea şi crearea sistemelor bancare regionale, naţionale şi

internaţionale.

Totodată, automatizarea tehnologiilor informaţionale ale băncii comerciale

contribui la soluţionarea sarcinilor strategice. Principalele direcţii asupra cărora

influenţează automatizarea în deservirea clienţilor şi sporirea competitivităţii

activităţii băncii sunt reducerea timpului de deservire şi creşterea calităţii

deservirii. Inovaţiile contemporane în domeniul tehnologiilor informaţionale au

propus unnou tip de serviciu – sistemul automatizării gestiunii disponibilităţii de

mijloace băneşti. Asemenea sisteme asigură cu informaţia necesară privind situaţia

tuturor conturilor bancare, permite administrarea şi prognozarea mişcării resurselor

financiare, contribuie la reducerea timpului de tranzacţionare cu numerarul şi

favorizează trecerea la transferurile fără numerar.

În procesul dezvoltării pieţei bancare, va fi necesar de elaborat noi servicii şi

produse bancare, scopul fiind unul singur – sporirea profitului, această va favoriza

apariţia noilor operaţiuni bancare, ceea ce va duce inevitabil la elaborarea

sistemelor informatice de operare performante. În acelaşi timp, trebuie menţionat

că, evoluţia calitativă a activităţii bancare, creşterea continuă a cerinţelor faţă de

sistemele informatice şi posibilităţile financiare ale instituţiei bancare, modifică

percepţia tehnologiilor informaţionale automatizate.

Reţelele de calculatoare prin performanţele şi avantajele lor au reprezentat şi

vor rămâne în continuare principala infrastructură de comunicaţii pentru sistemele

informatice. Prin interconectarea acestora la nivel mondial în cadrul reţelei

Internet, s-a creat un mediu informaţional cu resurse şi servicii, care permit

oamenilor să se informeze, să conlucreze în diverse domenii de activitate, să se

autoinstruiască şi să partajeze resursele de calcul aflate la distanţă. Acest proces s-a

manifestat în toate domeniile de activitate, inclusiv în cel bancar.

Continua dezvoltare tehnologică şi competiţia între organizaţiile bancare

existente şi cele nou înfiinţate, au impulsionat diversificarea produselor şi

serviciilor bancare, făcîndu-se accesibile sau fiind distribuite clienţilor şi pe cale

electronică. Toate acestea formează aşa numitul “electronic banking” sau pe scurt

4

e-banking. Dezvoltarea rapidă a capacităţilor e-banking-ului are deopotrivă

beneficii şi riscuri datorate în special securităţii reţelelor de transmisie a datelor.

Dar riscurile bancare există prin însăşi definiţia instituţiei sau, mai bine zis, prin

natura activităţilor specifice, astfel încît important este ca riscul datorat e-banking-

ului să fie bine cunoscut, controlat şi foarte bine administrat în scopul reducerii lui.

O evoluţie marcantă în sistemul bancar a fost renunţarea la sistemul de

prelucrare a datelor bancare de către centrele teritoriale de calcul şi pătrunderea

masivă pe piaţa moldovenească a calculatoarelor personale a determinat

constituirea la nivelul unităţilor bancare a unor compartimente responsabile cu

prelucrarea automată a datelor.

Evoluţia sistemelor informatice bancare presupune implementarea

succesivă/directă a următoarelor tipuri de sisteme informatice:

Sisteme informatice bancare fără conectivitate – caracterizate de existenţa

PC-urilor independente;

Sisteme informatice bancare cu conectivitate locală – sisteme informatice

bazate pe reţelele locale de calculatoare;

Sisteme informatice bancare cu conectivitate globală – sisteme informatice

bazate pe reţele de arie întinsă (WAN) care conectează reţelele locale (LAN)

ale unităţilor bancare.

Trecerea de la economia centralizată la economia de piaţă, destrămarea

complexului industrial-militar, apariţia computerelor din generaţia a patra şi a

cincea a schimbat radical modul de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de

comunicaţii în economia naţională, a deschis noi oportunităţi pentru agenţii

economici de stat şi cei privaţi, atît în domeniul aplicării tehnologiilor existente cît

şi în elaborarea de produse şi servicii noi.

Actualitatea temei tezei de licenţă rezidă în importanţa pe care sistemele

informatice bancare o au în dezvoltarea sistemului bancar naţional. Astfel, în

această teză sunt abordate particularităţile unor sisteme informatice moderne şi

perspectivele de modernizare a infrastructurii domeniului dat de activitate.

5

Evoluţia tehnologiilor informaţionale precum şi dezolarea economiei de

piaţă, de rînd cu adîncirea concurenţei, favorizează proiectarea şi

implementarea la un nivel mai înalt a sistemelor informatice în sistemul

bancar. În această lucrare este dată o apreciere calitativă a nivelului

contemporan de utilizare a tehnologiilor informaţionale în sfera bancară. Este

dată o analiză a sistemelor electronice pe plată (avantaje, dezavantaje;

perspective).

Lucrarea constă din Introducere, 3 capitole, Încheiere şi Bibliografie.

În primul capitol este prezentată pe scurt situaţia de astăzi a sistemelor

automatizate bancare. În special se atrage atenţia la problemele comune

apărute pe plan internaţional.

În capitolul 2 este prezentată caracteristica mijloacelor electronice de

plată, analizate prin prisma problemelor referitoare la securitate. Se face o

analiză a problemelor tehnologice legate de implementare a unor noi

tehnologii bazate pe microprocesoare.

În capitolul 3 pe scurt se analizează problemele de automatizare a

operaţiilor bancare în Republica Moldova prin prisma tehnologiilor utilizate

pe scară mondială

6

Capitolul I: Conceptul şi particularităţile sistemelor informatice

1.1. Noţiuni generale privind sistemele informatice şi clasificarea lor

În viata noastra de zi cu zi, calculatoarele sunt ceva obisnuit, ba chiar

indinspensabil în unele cazuri. Se poate spune că trăim într-o societate

informatizată . Toate acestea se datorează faptului că ne dăm seama din ce în ce

mai mult ca PC-ul ne uşurează munca. Dar trebuie de subliniat faptul că un

calculator este de fapt o “maşinărie” care prelucrează o serie de informaţii pe care i

le dăm. Informaţia, este elementul esenţial din acest întreg lanţ. De fapt, în practică

întîlnim, printre altele, două concepte legate de aceasta şi anume, sistemul

informaţional şi sistemul informatic.

Sistemul informational este un ansamblul de oameni, echipamente, software,

procese şi date destinate să furnizeze informaţii active sistemului decizional,

informaţii necesare în elaborarea de soluţii pentru problemele cu care se confruntă

managerii agenţilor economici.1

Rolul sistemului informaţional este de a transmite informaţia între diferite

elemente. De exemplu, în cadrul unei unităţi economice, rolul sistemului

informaţional este de a asigura persoanele din conducere cu informaţii necesare

pentru luarea diferitelor decizii economice sau de altă natură.

În cadrul sistemului informaţional se regăsesc : informaţia vehiculată, documentele

purtătoare de informaţii, personalul, mijloace de comunicare, sisteme de prelucrare

a informaţiei, etc.

Printre posibilile activităţi desfăşurate în cadrul acestui sistem, pot fi enumerate:

achiziţionarea de informaţii din sistemul de bază, completarea documentelor şi

transferul acestora între diferite compartimente, centralizarea datelor, etc.

În cadrul sistemului informational, majoritatea activităţilor se pot desfăşura cu

ajutorul tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare şi apoi, rezultatul poate fi

1 Davidescu Niculae Dumitru “Sisteme informatice financiar-bancare” vol. 1: Concepte fundamentale. Modelare prin metoda MERISE. Bucuresti: All Beck, 1999, p.65

7

transferat mai departe, către alt compartiment spre prelucrare. Transferul se poate

face şi el pe cale electronică, prin intermediul unei reţele de calculatoare sau cu

ajutorul modemului.

Ansamblul de elemente implicate în tot acest proces de prelucrare şi transmitere a

datelor pe cale electronică alcătuiesc un sistem informatic.

Sistemul informatic este o parte a sistemului informaţional în care procesul de

culegere, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor se realizează utilizînd

elemente sau componente ale TI, adică mijloace de calcul şi de comunicare

moderne, produse software specializare, proceduri şi tehnici specifice la care se

adaugă personalul specializat.

Sistem informatic integrat – specific anumitor domenii de activitate – (ex.

sistem economic, financiar, bancar), este sistemul care asigură introducerea unică a

datelor şi prelucrarea multiplă a acestora în funcţie de cele mai diverse cerinţe

formulare de către utilizatori.

Sisteme informatice de gestiune – modelele de gestiune regrupează procedurile

proprii ale unui domeniu. În activitatea practică se pot identifica o serie de modele

specifice domeniului, ca de exemplu: - operaţiunile bancare, vînzările specifice,

operaţiunile contabile.

Analiştii de sistem sunt acei specialişti care înţeleg atît aspectele legate de

facilităţile şi limitele oferite de tehnologiile informaţiei, cît şi cerinţele de

prelucrare a datelor necesare procesului de informare a agenţilor economici.

Sistemele de Prelucrare a Tranzacţiilor (SPT) sunt aplicaţii ale sistemului

informaţional care pemit culegerea, stocarea şi prelucrarea zilnică a datelor

rezultate din desfăşurarea tranzacţiilor, asigurînd actualizarea bazei de date.

Sistemul informatic de conducere (SIC) este un sistem de aplicaţii informatice

care se ocupă cu elaborarea de rapoarte sub un format standard necesare

organizării şi conducerii operative a unităţii.

Sistemul Suport de Decizii (SSD) – este un sistem de aplicaţii informatice care

asigură utilizatorii cu informaţii orientate pe decizii, adică cu informaţii referitoare

la diverse situaţii care pot apărea în luarea deciziilor. Cînd acest sistem este utilizat

8

direct de către conducerea executivă el se mai numeşte şi sistem de informare

executivă.

Sistemele informatice acoperă cele mai diverse domenii. În funcţie de

specializare, avem :

Siteme specializate, adică sunt proiectate pentru a rezolva un anume tip de

problemă dintr-un anume domeniu;

Sisteme de uz general, cu ajutorul cărora se poate rezolva o gamă largă de

probleme din mai multe domenii;

Sisteme locale, programele necesare prelucrărilor de date şi datele se află pe

un singur sistem de calcul;

Sisteme pe reţea, sistemul funcţionează într-o reţea de calculatoare, caz în

care, datele şi programele pot fi distribuite mai multor staţii de lucru ce fac

parte din acea reţea.

În ultimul timp se merge tot mai mult pe varianta sistemelor de lucru în reţea,

avantajele fiind evidente: transfer de date între staţii foarte rapid, costuri minime,

etc.

În functie de localizarea datelor şi de locul în care sunt efectuate

prelucrările, putem avea sisteme informatice: 1

Cu date centralizate, datele se află pe un singur sistem de calcul;

Cu date distribuite, datele se află distribuite pe mai multe calculatoare în reţea;

Cu prelucrări centralizate, prelucrarea datelor se face pe o singură staţie de

lucru, indiferent de numprul staţiilor pe care sunt informaţiile de prelucrat;

Cu prelucrări distribuite, mai multe calculatoare prelucrează datele provenite de

la unul sau mai multe calculatoare din reţea;

După domeniul în care funcţionează, sistemele pot fi clasificate:

Sisteme de baze de date, specializate în gestiunea unor cantităţi mari de date;

Pentru prelucrări ştiinţifice, specializate pe anumite domenii ştiinţifice;

Pentru conducerea proceselor tehnologice, pentru conducerea unor maşini,

scule, unelte computerizate;

1 Bran Florin. “Tipologii ale subsistemelor informatice bancare” Finante, banci, asigurari: publicaţie pentru agentii economici, v. 7, nr. 4, 2004,pp 25-27

9

După nivelul ierarhic ocupat de sistemele informatice în structura

organizatorică a societăţii, putem avea:

Sisteme informatice pentru conducerea activităţilor la nivelul unităţilor

economice;

Sisteme la nivelul organizaţiilor cu structura de grup;

Sisteme informatice teritoriale;

Sisteme informatice la nivel de ramura şi subramură şi la nivel economic

naţional;

Sisteme de uz general.

După activitatea ce o automatizează, sistemele pot fi:

Pentru conducerea producţiei;

Pentru activitatea comercială;

Pentru evidenţa contabilă;

Pentru evidenţa materialelor şi mărfurilor;

Pentru evidenţa personalului şi a salarizării;

Pentru evidenţa mijloacelor fixe.

Aceste sisteme au o aplicare inedită în cadrul soluţionării unor probleme de

natură economică. Deci una dintre ramurile cele mai informatizate este economia.

Pentru realizarea unui sistem informatic eficient , trebuie avute în vedere unele

reguli de bază, ce au fost deduse din practică.

1.1.1 Abordarea globală modulară

La proiectarea sistemului trebuie avută în vedere legătura acestuia cu lumea

exterioară, posibilităţile de comunicare cu alte sisteme similare, compatibilitatea cu

sisteme de altă natură, posibilitatea includerii sistemului într-un sistem mai

complex, sau posibilitatea includerii altor sisteme.

Principalul criteriu ce stă la baza realizării sistemului informatic este cel

economic. Cu alte cuvinte, la proiectare trebuie avut în vedere că raportul

rezultatelor directe sau indirecte obţinute prin implementarea şi folosirea

10

sistemului economic şi totalitatea costurilor de realizare să fie cît mai mare. Cu alte

cuvinte, trebuie sa fie rentabil.1

La realizarea sistemului trebuie să se ţină cont de cerinţele şi preferinţele

utilizatorilor. În acest sens, trebuie purtată o discuţie cu utilizatorii în prealabil şi

pe baza sugestiilor şi preferinţelor lor să se treacă la proiectarea propriu-zisă.

De cele mai multe ori o serie de date trebuie utilizate repetat în cadrul

sistemului informatic. La proiectarea sistemului, trebuie ca datele să fie introduse o

singură dată, iar sistemul să distribuie automat datele în celelalte locuri în care este

nevoie de ele.

Principiul antrenării beneficiarului la realizarea sistemului decurge tot din

orientarea spre utilizator. Trebuie discutat cu utilizatorul înainte de a trece la

proiectare, pentru a înlatura de la început o serie de neajunsuri. Trebuie discutate

modalităţile de introducere a datelor şi adaptarea aplicaţiei la nevoile utilizatorului,

modul de calcul şi prelucrare al datelor.

Sistemul proiectat nu trebuie, pe cît posibil, să fie dependent de dotarea tehnică

actuală a beneficiarului, ci trebuie avute în vedere eventualele noi achiziţii de

tehnică de calcul, o eventuală schimbare a sistemului informatic.

Sistemele informatice pun probleme serioase la realizarea lor. În funcţie de

modul de abordare, costurile pot fi mai mici sau mai mari, rezultatele mai bune sau

mai puţin bune.2

De-a lungul timpului s-au conturat două tipuri de astfel de strategii:

Ascendentă (“bottom-up” de jos în sus, de la mic la mare)

Descendent (“top-down” de sus în jos, de la mare la mic).

Strategia ascendenta

În conformitate cu această strategie, soluţionarea unei anumite probleme

începe cu rezolvarea problemelor de detaliu, minore. Soluţiile sunt agregate în

vederea soluţionarii unei probleme mai complexe. Dezavantajul acestei metode

1 Брага В. В. Автоматизированные информационные технологии в экономике , 2001,p. 1102 Bran Florin. “Tipologii ale subsistemelor informatice bancare” Finante, banci, asigurari: publicaţie pentru

agentii economici, v. 7, nr. 4, 2004, p.28

11

consta în necesitatea cunoaşterii în detaliu a domeniului problemei de rezolvat

înainte de trecerea la rezolvarea propriu-zisă.

Strategia descendenta

Este opusă celei ascendente, abordînd problema de la general la particular,

de sus în jos. Este studiată problema în mod global, încercînd descompunerea ei în

probleme mai mici şi se trece la rezolvarea subproblemelor rezultate în urma

procesului de divizare. Rezolvarea subproblemelor se face prin aceeaşi metodă,

adică prin descompunerea lor în alte subprobleme, şi tot aşa pînă se ajunge la

probleme a căror rezolvare este cunoscută.

Această strategie prezintă avantajul că oferă în orice moment o imagine de

ansamblu asupra problemei de rezolvat.

Pentru realizarea unui sistem informatic sunt implicate multe persoane,

materiale, timp, etc., ceca ce implică în final costuri ridicate. Din această cauză,

modul de abordare a problemei proiectării este foarte important. În decursul

timpului s-au cristalizat cîteva metodologii standard de proiectare.1

1.1.2 Etapele în procesul de realizare a unui sistem informatic

Analiza sistemului existent – se studiază sistemul informatic existent şi se

stabilesc neajunsurile sale şi cerinţele ce urmează a fi satisfăcute de viitorul sistem

informatic. În această etapă se stabileşte rentabilitatea folosirii sistemului

informatic.

Proiectarea sistemului informatic – se concepe sistemul, elementele

componente ale acestuia, structura lor şi modul de realizare. Datorită

complexităţii, această etapă este la rîndul ei descompusă în două etape :

o Proiectarea de ansamblu – se stabileşte arhitectura de ansamblu,

modul de descompunere pe componente, intrările şi ieşirile sistemului. Se

finalizează printr-o schemă de ansamblu a sistemului în care sunt incluse toate

aceste elementele.

1 Carstea Claudia, Sabau Gheorghe “Managementul proiectării sistemelor informatice complexe”, ASE 2006

12

o Proiectarea de detaliu – fiecare element descris în etapa anterioară este

descris în detaliu.

Elaborarea programelor – se scriu programele sistemului într-un limbaj ales

anterior.

Implementarea sistemului – după ce a fost realizat sistemul se trece la

implementarea sa.

Exploatarea ăi întreţinerea sistemului – aceasta este faza finală a proiectului în

care se trece la exploatarea acestuia. Este necesară în paralel şi o serie de

operaţii de întreţinere a acestuia.

Un sistem informatic bancar are rolul de a automatiza un set cît mai mare

din operaţiunile curente ale băncii şi să asigure informaţiile strategice, tactice şi

operaţionale necesare procesului decizional.

Principalele activităţi desfăşurate de către o bancă comercială sunt:

- atragerea de resurse băneşti de la populaţie şi de la agenţi economici sub

forma depozitelor,

- acordarea de credite,

- operaţiuni de plăţi şi decontări în lei sau în valută,

- operaţiuni valutare.

Din punct de vedere al locului în care se realizează diversele operaţiuni

bancare, acestea se împart în:

- operaţiuni front office – grupează operaţiunile care reprezintă interacţiunea

nemijlocită cu clienţii băncii (accesul la conturi, furnizarea de informaţii

despre serviciile oferite de bancă);

- operaţiuni back office – cuprinde operaţiunile transparente pentru clienţii

băncii, care asigură funcţiile vitale ale unei banci.

Sisteme informatice bazate pe conectivitatea locală

Conectivitatea locală se caracterizează prin existenţa unei reţele locale de

calculatoare şi a unor aplicaţii care să exploateze facilităţile puse la dispozitie de

13

acestea. Calculatoarele sunt conectate la serverul reţea, care este un calculator cu

resurse puternice, iar ca staţii de lucru se pot utiliza PC-uri obişnuite. Pentru a

asigura uniformitatea sistemelor informatice, aplicaţiile sunt dezvoltate în

compartimentele specializate ale centralelor societăţilor bancare. Mediile de

programare folosite în prezent sunt de tipul Oracle.

Conectivitatea locală prezintă anumite avantaje, cum ar fi:

- datele sunt preluate de sistemul informatic la locul producerii lor,

- informaţiile pentru factorii de decizie ai băncii sunt furnizate în regim on-line,

- operaţiile front-office sunt rapide, flexibile şi au un aspect modern,

- reducerea numărului documentelor interne vehiculate şi procesate;

- partajarea resurselor scumpe,

- directorul băncii are acces rapid la informaţiile vitale băncii,

- inspectorul de credite are acces la date de ultimă oră privind starea financiară a

solicitantului de credite,

- balanţele, fişele de cont şi extrasele de cont se obţin direct pe baza tranzacţiilor

introduse la ghişee,

- la casierie, operaţiile de depunere / retragere de numerar au un caracter

preponderent front-office.

Tehnologia informaţiei este un termen contemporan care descrie

combinaţia de tehnologii de calcul – echipamente şi software – cu tehnologia

comunicaţiei – reţele de transmitere a datelor, imaginilor şi vocii.1

1.2 Proiectarea sistemelor informatice

1.2.1.Proiectarea de ansamblu a sistemelor informatice

Caracteristicile sistemului informatic:

orice sistem trebuie să conţină ca element central o bază de date, în care să

fie stocate date intercorelate între ele, provenind de la surse interne şi

externe;

1 Cotelea V. Baze de date relaţionale. – Chişinău: Editura ASEM, 1998

14

informaţiile furnizate de sistem trebuie obigatoriu să fie autentice, exacte,

iar suportul de prezentare să varieze de la un nivel de conducere la altul;

sistemul trebuie să înglobeze o varietate de modele matematice, tehnico-

economice, ex: modele de optimizare, modele de simulare, modele de

eficienţă;

sistemul trebuie conceput ca un sistem om-maşină oferind astfel

posibilitatea unei interacţiuni imediate către utilizator şi sistem.

sistemul trebuie să prezinte un grad cît mai ridicat de integrare sub

urmatoarele două aspecte: integrare internă şi integrare externă.

În vederea realizării unor sisteme informatice care să îndeplinească obligatoriu

caracteristicile sus menţionate, este necesar să se ţină cont de următoarele cerinţe:

- fundamentarea conceperii sistemului să fie făcută pe criterii de

eficienţă economică;

- participarea nemijlocită a conducerii unităţii la conceperea sistemului

informatic;

- asigurarea unui nivel tehnic înalt al soluţiilor adaptate;

- adoptarea de soluţii în concordanţă cu resursele disponibile şi cu

restricţii impuse.

Structura sistemelor informatice este o etapă necesară datorită

numărului mare de elemente şi legături ce compun de regulă un sistem informatic,

implementării simultane a tuturor componentelor sistemelor informatice într-o

unitate economică, care apare ca o activitate deosebit de dificilă în cazul în care nu

are loc structurarea sistemului – insuficienţa resurselor umane şi materialelor fac

imposibilă proiectarea în bloc a sistemului informatic.

Cerinţe ale structurării sistemelor informatice în etape de proiectare de

ansamblu:

-pe fiecare nivel al structurării trebuie asigurată unicitatea criteriului de

descompunere a sistemului;

15

-structurarea realizată trebuie să permită constituirea ulterioară a întregului

sistem prin agregarea modulelor separate;

-structura creată nu trebuie să conţină surpări.

Prin intrările unui sistem informatic se înţelege totalitatea datelor primare

necesare obţinerii informaţiilor de ieşire ale sistemului. Datele primare se pot

clasifica în date interne şi în date externe.

Prin ieşirile unui subsistem informatic se înţelege totalitatea informaţiilor

furnizate de acesta beneficiarilor interni şi externi, respectiv rapoarte, note de

informare.

La nivelul fiecărui subsistem informatic este necesar ca intrările sistemului să

fie condiţionate de ieşirile acestuia.

Orice ieşire este un rezultat al aplicării unuia sau mai multor operatori asupra unui

ansamblu de date de intrare. În plan tehnologic, caracteristicile ieşirilor sistemului

condiţionează caracteristicile cerute intrărilor.

Pricipalele criterii pe baza cărora se pot grupa datele sunt legate de sfera de

cunoaltere, de domeniul de activitate, de stabilitatea conţinutului datelor şi de rolul

datelor în procesul prelucrării.

1. După sfera de cunoaştere:

- date primare;

- indicatori tehnico-economici cu caracter operaţional;

- indicatori tehnico-economici cu centralizare media;

- indicatori sintetici.

2. După domeniul de activitate:

- colecţia beneficiari;

- colecţia contracte;

- colecţia produse;

- colecţia personal;

- colecţia plăţi;

- colecţia încasări.

3. După stabilirea datelor:

16

- colecţii de date convenţional-constante (colecţiile de date cu caracter

normativ deţin 50-60% din volumul total de informaţii care circulă în

procesul informaţional al unei unităţi economice);

- colecţii de date variabile.

4. După prelucrarea datelor

- colecţii de date de bază;

- colecţii de date pentru tranzacţii;

- colecţii de date intermediare sau de lucru;

- colecţii de date statistice;

Planificarea realizării sistemelor informatice se face în baza principiului proiectării

şi implementării eşalonate. Eşalonare reprezintă ordinea în care vor fi abordate

componentele sistemului. Eşalonarea se reprezintă sub forma unui grafic detaliat în

care se specifică fiecare modul component, etapele de realizare şi durata fiecăreia.

În calitate de criterii sunt considerate prioritatea obiectivelor componente,

asigurarea legăturilor între componente (relaţii de precedenta şi relaţii de

succesiune), disponibilitatea resurselor.1

1.2.2. Proiectarea de detaliu a sistemelor informatice

Proiectarea situaţiilor cu rezultate finale – ieşirile sistemelor, poartă denumirea de

proiectare logică de detaliu şi se finalizează prin întocmirea pentru fiecare situaţie

finală a specificaţiilor de ieşire care servesc la transmiterea rezultatelor prelucrării

pe calculatorul utilizatorului, transmiterea programatorului a proiectului situaţiilor,

fără ambiguităţi.

Definitivarea procedurilor de utilizare şi interpretare a ieşirilor reprezintă cea de-a

3-ea direcţie de lucru din cadrul proiectării fizice de detaliu şi include, procedurile

de utilizare a informaţiilor de la ieşire, dar şi diverse interpretoare a situaţiilor

finale.2

Prin operaţia de codificare se înţelege generarea unor grupuri de simboluri şi

1 Davidescu Niculae Dumitru “Sisteme informatice financiar bancare” vol. 2: Aplicatii. Bucuresti: All Beck, 1999, p.84

2 Мхалая В.А. Теория экономических информационных систем 2002, p. 43

17

atribuirea lor elementelor atributelor unei înregistrări. Prin noţiunea de cod se

înţelege o combinaţie de simboluri asociate unei caracteristici date din cadrul unei

colecţii de date. Capacitatea unui sistem de coduri include totalitatea combinaţiilor

posibil de realizat din simboluri ce conţin un cod, iar lungimea codului constituie

nr de simboluri elementare dintr-un cod.1

Formatul codului reprezintă forma finală a codului cu precizarea clară a

urmatoarelor elemente identificatoare:

nr de pozitii utilizate;

natura poziţiilor utilizate;

cifra de control.

Proiectarea detaliată a intrărilor cuprinde ca etape, proiectarea logică de detaliu şi

proiectarea fizică de detaliu.

Specificaţiile de intrare trebuie să cuprindă macheta documentului, instrucţiunile

de culegere, utilizare şi transpunere pe suport ethnic, regulile de control şi validare.

În proiectarea fizică de detaliu este necesară realizarea a 4 grupe de activităţi:2

1. Alegerea suportului tehnic pentru culegerea datelor;

2. Proiectarea machetelor documentelor de intrare – macheta documentului

primar trebuie să conţină definite următoarele elemente de structură: antetul,

denumirea documentului; coduri de identificare, data, rubrici;

3. Stabilirea instrucţiunilor de culegere şi regulilor de control şi validarea

datelor – trebuie să cuprindă reguli de validare manuală a volumului

secvenţei documentelor şi a cifrelor de control pe pachetele de documente

primare şi reguli pentru controlul sintactic a datelor din documentele

primare. Aceste reguli de control sunt o condiţie necesară pentru scrierea

programelor de verificare logică a datelor de intrare

4. Proiectarea videoformatului de intrare se face în funcţie de modul concret de

desfăşurare a dialogului operator-calculator şi se poate desfăşura sub 2

1 Oancea Mirela “Sisteme informatice pentru asistarea deciziei financiare” Bucuresti: Editura ASE, 20052 ? Pilat Florin Vladimir “Sisteme informatice modulare în context distribuit”, ASE 2006

18

forme: varianta întrebare-răspuns, cu defilarea liniilor ecranului şi varianta

afişarea pe ecran a machetei de introducere a datelor de intrare.

Structurarea datelor în fişiere este o operaţie de definire a structurilor logice, de

descriere a conţinutului informaţional pe articole. Structurarea logică se prezintă ca

un şir de caractere constituit din mai multe elemente informaţionale. Proiectarea

structurilor logice constă în stabilirea elementelor informaţionale care compun

articole ţinîndu-se seama de conţinutul real al intrărilor informaţionale de rolul

fiecărui fişier în procesul prelucrării. Structura datelor din fişier implică definirea

conţinutului informaţional al articolelor. Prin precizarea caracteristicilor logice de

utilizare analistul stabileşte caracteristicile descriptive specifice datelor şi modul

lor de existenţă şi utilizare.

Caracteristica principală pe baza căruia se stabileşte formatul articolelor este

factorul de repetitivitate al anumitor elemente informaţionale din structură.

Indicatorii de activitate a fişierelor sunt obligatoriu de definit şi respectat, deoarece

nivelul lor sunt o condiţie esenţială a realizării următoarelor operaţii:

- stabilirea necesarului de suporturi tehnice de date;

- estimarea duratelor de exploatare a fişierelor;

- planificarea operaţiilor de culegere-control.

Structura bazei de date reprezintă un model al datelor exprimat în concepte

specifice unui anumit sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD), lucru ce face

ca proiectarea bazei de date să reprezinte transpunerea modelelor conceptuale în

termenii unui model al datelor suportat de un anumit tip de SGBD.

Determinarea legăturilor dintre colecţiile de date şi a modului de reprezentare a

acestora se realizează pe baza legăturilor naturale dintre obiectele descrise cu

ajutorul entităţilor identificate.

Caracteristicile tehnologiei de prelucrare automată a datelor – se poate defini

ca fiind ansamblu de procedee, mijloace şi metode utilizate în domeniul prelucrării

automate a datelor, avînd ca scop final, obţinerea unor tabele, liste, grafice şi alte

tipuri de situaţii de ieşire ce conţin informaţiile necesare fundamentării deciziilor,

controlul execuţiei lor şi execuţia unor operaţiuni.

19

Obiectivele urmarite în proiectarea, organizarea şi funcţionarea tehnologiei

prelucrării automate a datelor sunt subordonate obiectivului principal: asigurarea

furnizării din procesul prelucrării, în timp util, a informaţiilor necesare şi suficiente

de calitate corespunzătoare şi cu cost minim pe unitatea de informaţie prelucrată şi

modificată.1

Prelucrarea automată a datelor trebuie să asigure realizarea obiectivelor secundare:

- utilizarea eficientă a resurselor implicate;

- realizarea concordanţei între cerinţele concrete şi metodele şi procedeele

utilizate;

- asigurarea calităţii informaţiei în procesul prelucrării şi păstrării ei pe

parcursul întregului flux.

Operaţiile tehnologice în prelucrarea automată a datelor (PAD) sunt operaţii

tehnologice de pregătire a datelor în vederea prelucrării lor automate, operaţiuni

tehnologice de prelucrare propriu-zisă a datelor, operaţiuni tehnologice de redare a

rezultatelor obţinute prin prelucrare.

1.3. Necesitatea securităţii datelor în sistemele economice informaţionale

şi informatice

Securitatea datelor se efectuează divers în funcţie de mediul formării şi

transformării lor. Se evidenţiază două medii de aşa natură – sistemul informaţional

şi sistemul informatic. Primul include toată informaţia ce este organizată,

prelucrată şi utilizată conform cerinţelor şi în cadrul sistemului de conducere

concret în ansamblu atît pe bază de metode manuale, cît şi automate. În acelaşi

timp, sistemul informatic nu este altceva decît sistemul informaţional realizat prin

intermediul mijloacelor tehnice.

De atenţionat că în economie pînă în prezent încă nu s-a reuşit ca sistemul

informaţional să fie realizat pe deplin în mod automat. De aceea, în realitate

1 Rosca I. Ioan, Gheorghe Mirela “Proiectarea sistemelor informatice de gestiune: studii de caz”, Bucuresti: InfoMega, 2003, p.63

20

sistemul informatic constituie o parte a sistemului informaţional şi în acest sens

poate fi interpretat ca subsistem.

În dependenţă de aceste două medii, au fost inventate, elaborate şi aplicate

diverse mijloace şi metode de securitate a datelor caracteristice pentru fiecare din

ele, ce pe parcurs au evoluat. Varietăţile lor sunt predeterminate de tipul suportului,

pe care se înregistrează în mod diferit informaţia. În aşa caz se observă două grupe

de mijloace şi metode de securitate a datelor – documentare şi a suportului

informatic (tehnic). Primele se consideră manuale, iar cele secunde – automate. La

rîndul său, mijloacele şi metodele manuale sunt de caracter fizic, aşa cum ele

depind de proprietăţile de aici şi de “posibilităţile” fizice ale acestei categorii de

suport (documente) de a proteja informaţia. Ele se elaborează şi se implementează

în sistemele informaţionale bazate pe organizarea şi transformarea informaţiei în

mod manual integral, ori parţial.

Mijloacele şi metodele de securitate a datelor caracteristice pentru suporţii tehnici

(informatici) sunt de categorie fizică şi programatică.

În cadrul ambelor grupe nominalizate de mijloace şi metode (manuale şi

informatice) de asemenea pot fi realizate diverse procedee organizatorice de

securitate a datelor.

Metodele fizice de protecţie a datelor sunt condiţionate nu numai de

particularităţile fizice a suporţilor, dar şi a dispozitivelor mijloacelor tehnice, a

tehnologiilor informaţionale şi informatice. În acest sens se poate determina, că

odată cu performanţa construcţiei, a elementelor constructive şi “duritatea” fizică a

mijloacelor tehnice ponderea şi valoarea mijloacelor programatice de securitate a

datelor posibil că va scădea.

În general raportul dintre mijloacele şi metodele fizice şi cele organizatorice

depinde de calitatea şi performanţa celor dintîi şi de valoarea socială a informaţiei.

Cu cît primele sunt mai imperfecte, cu atît componenţa metodelor organizatorice

este mai extinsă concomitent cu performarea lor continuă.

Afară de cele menţionate, e necesar de atenţionat asupra faptului, că fiind inventată

şi utilizată de om, informaţia economică se consideră un produs artificial şi cu

21

acest prilej aspectul subiectiv al mijloacelor şi metodelor de formare şi protejare a

ei este decisiv. Din motivul dat asigurarea securităţii acestei informaţii depinde nu

numai de performanţa metodelor şi mijloacelor, dar şi de valoarea şi caracterul ei

social. De aceea, cu cît valoarea funcţională şi socială a informaticii economice

este în ascensiune, ce e firesc şi continuu pentru ea, cu atît mai complicate şi mai

variate sunt tentativele de a o «altera» şi a o «lichida» ca produs de importanţă

primordială în viaţa societăţii umane. În contrariu acestor tentative se dezvoltă

mijloacele şi metodele de securitate a datelor.1

După cum s-a stabilit anterior, metodele şi mijloacele de asigurare a securităţii

datelor în sistemul informaţional sunt de caracter manual, fiind limitate de

proprietăţile unui singur tip de suporţi – documentul. Din acest motiv cu

preponderenţă ele sunt de caracter fizic şi se realizează în mod organizatoric. Unele

din ele se referă la protecţia sistemului informaţional în ansamblu (localurile,

mijloacele auxiliare, mobila specială şi alte echipamente de păstrare, organizare şi

manipulare a documentelor), iar altele – la protecţia conţinutului funcţional al

acestui sistem (diverse cartoteci, mape, dulapuri şi stelaje de păstrare a

documentelor). De regulă, documentele completate sunt organizate în pachete după

terminii de formare a şi pe obiecte şi activităţi Protecţtia conţinutului

informaţional al documentaţiei elaborate este asigurată de semnăturile persoanelor

responsabile de deplinătatea şi autenticitatea valorilor datelor înregistrate.

Accesul la informaţie este protejat prin intermediul diverselor documente de

reglementare (regulamente, acte normative, juridice, administrative, instrucţiuni de

serviciu s.a.) a activităţilor informaţionale, a obligaţiunilor funcţionale a

utilizatorilor etc.

În aşa mod, afară de mijloacele şi metodele fizice şi organizatorice,

securitatea datelor este asigurată şi de metode şi mijloace juridice.

Odată cu elaborarea, implementarea şi funcţionarea sistemelor informatice

economice s-a schimbat componenţa mijloacelor şi metodelor în cauza. De

exemplu, mijloacele tehnice de calcul trebuie să fie repartizate şi exploatate în aşa

1 Stanciu Victoria “Proiectarea sistemelor informatice” Bucuresti: Dual Tech, 2001, p.112-115

22

zone ale clădirilor, care ar asigura ferirea lor de diverse intenţii distructive.

Localurile ,unde se găsesc aceste mijloace, de asemenea trebuie să fie amenajate şi

echipate conform cerinţelor ştiinţifice de asigurare a condiţiilor de menţinere fizică

a tehnicii nominalizate în stare de funcţionare eficientă şi de excludere a

posibilităţilor de a le distruge ori a le fura (uşi de fier, gratii, semnalizare, etc.).

De asemenea, e necesar de luat un şir de măsuri organizatorice privind

excluderea accesului utilizatorilor neautorizaţi la fişiere şi programe sau a cauzelor

generatoare de distrugeri a lor. În acest scop se poate organiza eliberarea suporţilor

(benzi, dischete, CD) cu fişiere numai în baza unor aprobări speciale ale

persoanelor autorizate.

În mediul sistemelor informatice economice este utilizată pe larg etichetarea

fişierelor (internă, externă), care se consideră drept un mijloc de protejare a datelor

împotriva unor utilizări eronate.1

Protejarea fişierelor poate fi efectuată şi prin intermediul soft-ului ,prin

introducerea anumitor parametri (parole), care să ofere posibilitatea numai de citire

ori de citire şi înregistrare.

Pot fi utilizate anumite proceduri de restaurare a fişierelor de date sau de

specificare a efectuării operaţiunii asupra lor: distrugere ori păstrare. O importanţă

semnificativă o au copiile fişierelor de date şi a programaturii pe suporţi păstrate în

alte localuri, decît cele a calculatoarelor.

Atunci cînd sunt utilizate sistemele de gestiune a bazelor de date, pot fi luate

măsuri suplimentare de securitate de către administratorul bazei de date prin

utilizarea “dicţionarelor de date” şi a unor forme specifice de control concurenţial.

În cazul datelor “strict confidenţiale” se recomandă distrugerea (chiar şi prin

ardere) a listelor inutile ori aplicarea protecţiei criptografice prin utilizarea

codurilor secrete de transformare a datelor. Criptografierea se recomandă pentru

datele transmise prin linii de telecomunicaţie.

Securitatea datelor se asigură şi prin intermediul verificării deplinătăţii,

clarităţii şi autenticităţii lor în cadrul fiecărei operaţiuni tehnologice de organizare,

1 Титоренко В.Д. Автоматизированные информационные технологии в банковской деятельности. 2003, p. 125

23

perfectare, păstrare şi prelucrare a lor. Controlul acestor parametri se efectuează de

anumite mijloace, metode şi procedee.

La nivel de sistem informatic economic toate aceste metode şi mijloace pot fi

sistematizate în urmatoarele grupe reieşind din următoarele criterii (principii) de

clasificare a lor:

complexitatea încadrării (cuprinderii) în sistem – locale şi complexe;

predestinare funcţională – de anticipare (avertizare), depistare şi neutralizare

a riscurilor, de restituire (recuperare) a sistemului, ca unitate organizatorică de

activitate;

natura categoriilor lor – juridice, organizatorico-administrative şi tehnico-

programatice;

aria spaţială de acţiune – zone necontrolate (externe), zone teritoriale

controlate, localurile activităţii sistemului informatic, resursele lui;

etapele operaţionale de funcţionare a sistemului nominalizat – controale la

intrări, pe parcursul exploatării (reglementare şi constrîngere, revizie,

restituire), la ieşiri din sistem;

obiectivele protecţiei – de acces neautorizat, a valorii juridice a conţinutului

informaţional, de scurgere a informaţiei prin canalele sistemului, de abuzuri

programatice, de copieri neautorizate, difuzări a programelor şi informaţiei

confidenţiale computerizate;

caracterul opunerii – active, pasive.

Din cele enumarate e evident ca componenta metodelor si mijloacelor de securitate

a datelor este destul de variată şi depinde de scopurile utilizării lor, domeniile de

aplicare, modalităţile de efectuare ş.a. Despre conţinutul şi esenţa unor din ele se

poate uşor de judecat după denumirile lor. Altele însă necesită explicare, ultima

fiind motivată şi de valoarea lor funcţională.1

De pe aceste poziţii, metodele şi mijloacele de anticipare sunt predestinate pentru a

crea aşa condiţii, în mediul cărora posibilitatea apariţiei şi realizării factorilor

(riscurilor) de destabilizare este nulă ori minimală. Metodele şi mijloacele de

1 Thomson Hans. Baze de date: proiectare, organizare implimentare. Bucureşti, 2003, p. 68

24

depistare sunt orientate spre evidenţierea pericolelor apărute ori a posibilităţilor

apariţiei lor şi colectarea informaţiei suplimentare în acest sens. Metodele şi

mijloacele de neutralizare contribuie la neutralizarea pericolelor apărute, pe cînd

cele de restituire (recuperare) – la restabilirea funcţionării normale a sistemului

informatic.

Metodele şi mijloacele tehnico-programatice de asigurare a securităţii datelor pot fi

active şi pasive. Primele (cele active) sunt predestinate pentru delimitarea accesului

la toate resursele sistemului informatic (tehnice, programatice, informaţionale s.a.);

transformarea datelor veridice în informaţie inutilă (falsă) pentru criminal

(acoperire criptografică); restabilirea funcţionării normale a sistemului. Printre cele

pasive, de bază se consideră metodele şi mijloacele de monitoring a funcţionării

sistemului informatic, de prelucrare şi analiza a datelor colectate pe parcursul

monitoringului, de revizie şi audit a efectuării şi utilizării optimale a resurselor

sistemului, precum şi stabilirea (verificarea) înregistrării şi accesibilităţii acestor

resurse.1

Componenţa metodelor şi mijloacelor de securitate a datelor este condiţionată de

varietăţile pericolelor ce pot avea loc în sistem. Posibilitatea realizării pericolelor

depinde de locurile (punctele) vulnerabile ale sistemului. Drept pericol se

consideră orice acţiune ce contribuie la dereglarea funcţionării sistemului. Se

evidentiază două tipuri de pericole de violare a securităţii datelor:

acţiuni neintenţionate ori ocazionale;

acţiuni intenţionate.

Primul tip de pericole sunt de caracter extern şi intern. La cele externe se

referă calamităţile naturale, factorii tehnogenici, politici, economici, sociali,

extinderea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale ş.a. În cadrul celor

interne se includ pericolele provocate de stoparea funcţionării mijloacelor tehnice,

erori în resursele programate, în activitatea personalului ş.a.

Cele mai răspîndite acţiuni intenţionate de valoare a securităţii resurselor

sistemului informatic se consideră următoarele:

1 Vatuiu Teodora “Strategia managerială de realizare a sistemelor informatice”, ASE 2005

25

acces neautorizat la informaţie;

elaborarea resurselor programate specializate pentru a efectua accesul

neautorizat;

elaborarea şi difuzarea viruşilor;

neglijenţă în elaborarea, susţinerea şi exploatarea resurselor programate;

furt de informaţii;

manipulare nejustificată a datelor;

încălcarea (nerespectarea) confidenţialităţii datelor;

negarea violării securităţii resurselor sistemului s.a.

Atît pentru teoria, cît şi pentru practica elaborării şi funcţionării sistemelor

informaţionale şi informatice economice o importanţă deosebită o are clasificarea

esenţei şi conţinutului funcţional ale unor termeni de bază referitor la securitatea

lor.

În sursele bibliografice şi activităţile practice de asigurare a securităţii datelor cele

mai frecvent utilizate sunt noţiunile “fiabilitate”, “securitate”, “protecţie”,

“confidenţialitate”, “integritate”, “risc (pericol)”.1

De menţionat, că deşi aceşti termeni sunt sinonime, nu toţi pot fi utilizaţi în măsură

egală pentru un element ori altul al sistemului informaţional (informatic). Aşa, de

exemplu, “securitatea” se interpretează drept minimalizare a vulnerabilităţii

elementelor sistemului, iar “pericolul” – drept încălcare potenţială a securităţii. O

dată cu creşterea performanţei sistemelor de prelucrare a datelor devine tot mai

evidentă valoarea pericolelor neintenţionate (erori în gestiune) şi intenţionate

(obţinerea datelor neautorizate şi manipularea nejustificată a lor).

Cea mai vastă se consideră noţiunea de “securitate”, deoarece ea include în sine

asigurarea confidenţialităţii datelor, protecţia informaţiei de modificări şi

falsificări, de lichidare (ştergere) a ei şi excluderea “acaparării” resurselor

sistemului cu stăpînirea lor monopolistă. “Securitatea informaţională” se referă la

tot sistemul de organizare, transmitere şi utilizare a datelor în ansamblu şi la

fiecare componentă (resurs, activitate) a lui în particular. De aceea în fiecare caz

1 Boulescu Mircea; Fusaru Doina “Auditul sistemelor informatice financiar-contabile” Bucuresti: Tribuna Economica, 2005, 657.453 BOU, Sala Paul Bran, p. 98

26

aparte ea se determină diferit în dependenţă de obiectele şi acţiunile, pentru care ea

trebuie să fie asigurată.

Totodată, “protecţia informaţională” include o totalitate de acţiuni, metode şi

mijloace, ce asigură soluţionarea următoarelor probleme principale: verificarea

integrităţii informaţiei; excluderea accesului neautorizat la resursele calculatoarelor

şi la programele şi datele informaţionale înregistrate în ele, excluderea utilizării

neautorizate a programelor din calculator (protecţie de copiere a programelor).

Fiabilitatea caracterizează gradul de siguranţă a unui sistem ori a unei componente

a lui în cadrul funcţionării lui în conformitate cu scopul care a fost conceput şi

realizat; capacitatea lui de a fi utilizat un timp cît mai îndelungat. Din cele

menţionate evident că această noţiune se referă mai mult la partea fizică

(materială) a sistemului, deşi la nivel general ea poate fi utilizată şi în sens de

trăinicie, temeinicie, siguranţă şi chiar securitate a oricărui element al sistemului.

În acelaşi timp, “confidenţialiatatea” are atribuţie mai cu seamă faţă de resursele

informaţionale şi constă în asigurarea nedestăinuirii componenţei, numărului,

structurii şi valorii unităţilor informaţionale.

De asemenea şi “integritatea” ca termen, se referă mai mult la partea

informaţională a sistemului. Din acest motiv esenţa ei se reduce la asigurarea

deplinătăţii şi exactităţii valorilor datelor prin excluderea modificării lor ocazionale

sau intenţionate sau anularea lor prin ştergere.

În prezent utilizatorii sistemelor informatice economice în mare măsură sunt

conştienţi de actualitatea şi necesitatea stringentă de asigurare a protecţiei

informaţiei de a fi accesată şi utilizată în mod neautorizat.

Cunoaşterea bazelor teoretice, dispunerea de o anumită experienţă în activităţi de

elaborare, implementare şi exploatare a sistemelor de securitate informaţională în

economie va contribui în mod decisiv la majorarea calităţii resurselor

informaţionale, ceea ce, la rîndul său, va conduce la performarea sistemului de

conducere, iar ultimul va contribui la îmbunătăţirea rezultatelor activităţii

obiectelor economice şi prosperarea societăţii umane.

27

Politica BC "Moldova Agroindbank" SA privind securitatea

informaţională

Pornind de la:

− intenţiile băncii de a-şi consolida şi în continuare poziţiile de lider pe piaţa

financiar-bancară, de a se menţine ca o instituţie cu cele mai înalte standarde de

securitate;

− responsabilităţile pe care banca şi le-a asumat faţă de acţionari, clienţi şi

parteneri de afaceri;

− conformarea băncii la cerinţele legislaţiei şi actelor normative ale Republicii

Moldova, standardelor naţionale şi internaţionale în domeniul securităţii

informaţionale;

−implementarea în bancă a sistemelor informatice principial noi, bazate pe

tehnologiile informaţionale moderne;

−includerea în procesul de interacţiune informaţională cu banca a unui număr tot

mai mare de personal;

−tendinţele accentuate de sporire în activităţile desfăşurate de bancă a

necesităţilor informaţionale şi a volumului schimbului de informaţie cu

partenerii de afaceri şi instituţiile statale;

−existenţa multiplelor pericole şi perfecţionarea continuă a metodelor şi

canalelor de penetrare a sistemelor informatice cu intenţii frauduloase;

−conştientizarea necesităţii protejării oricăror resurse informaţionale (tehnologii,

sisteme de prelucrare şi transmitere a informaţiei, baze de date etc.);

−recunoaşterea şi acceptarea drept călauză a principiilor de transparenţă în

activitate şi în relaţii;

Banca declara următoarele intenţii privind securitatea informaţională, pe

care le va urma cu consecvenţa şi  le va realiza cu insistenţă:

−dezvoltarea  şi utilizarea unui sistem de management a securităţii

informaţionale aliniat la cerinţele Standardul Internaţional de Securitate

Informaţională ISO 27001 în corespundere cu cerinţele de afaceri ale băncii şi

legislaţia în vigoare;

28

−protejarea consecventă a confidenţialităţii, integrităţii şi disponibilităţii

informaţiei existente sub diferite forme, proprii atît băncii, cît şi clienţilor ei;

−protejarea sistemelor informaţionale ale băncii de orice acces neautorizat atît

din interiorul, cît şi din exteriorul băncii, precum şi de orice ameninţări, care ar

afecta disponibilitatea lor;

−asigurarea aplicării sistemelor informaţionale ale băncii, care vor garanta 

integritatea  sistemului contabil şi financiar, oportunitatea raportării financiar-

contabile în procesul guvernării corporative în bancă;

−efectuarea sistematică a analizei riscurilor informaţionale, urmată de elaborarea

şi implementarea măsurilor necesare pentru reducerea riscurilor;

−definirea şi întreţinerea în stare actuală a  planului de continuitate a afacerii

băncii şi testarea lui sistematică;

−definirea responsabilităţilor generale şi individuale pentru administrarea

securităţii informaţionale , inclusiv raportarea incidentelor de securitate;

−actualizarea sistematică a politicilor şi procedurilor de securitate informaţională

adoptate în bancă, asigurînd menţinerea unui sistem eficient de instruire a

salariaţilor şi clienţilor băncii pe acest domeniu;

−raportarea promptă a incidentelor de securitate, care au avut loc şi utilizarea 

tuturor  posibilităţilor, pentru investigarea şi lichidarea  operativă a

consecinţelor lor;

−sancţionarea încălcării politicilor şi procedurilor de securitate informaţională

conform legislaţiei în vigoare.1

O bancă modernă nu poate activa fără tehnică modernă, de aceea trebuie de

acordat o atenţie deosebită acestui aspect. Este adevărat că tehnologiile

informaţionale costă mult şi se uzează în numai circa trei ani, dar o bancă sigură

trebuie să dea dovadă de operativitate pentru a satisface toate cerinţele clienţilor

săi.

Capitolul II: Tehnologiile bancare moderne cu utilizarea tehnicii de calcul1 Politica BC “Moldova Agroindbank” SA pentru anii 2008-2010

29

2.1. Tehnologiile bancare în băncile comerciale din Republica Moldova

Tot ce se referă la tehnologiile informaţionale în sistemul bancar este legat

nemijlocit de performanţele sau eşecurile din alte ţări, în special ţările cu care

Republica Moldova are relaţii strînse în domeniul financiar, cum ar fi România,

Rusia, Ucraina ş.a. Ar fi incorect să susţinem că specialiştii noştri bancari au creat

pentru Moldova careva sisteme bancare specifice în sfera serviciilor.

Conceptul de "informaţie", "sisteme automatizate", "sisteme bancare" şi alţi

termeni din domeniul dat au apărut atunci cînd sistemul planificat al economiei s-a

vazut nevoit să accepte că în ţările dezvoltate aceste sisteme automatizate

funcţionau o perioada îndelungată şi se bucurau de succes.

Însăşi conceptul de automatizare informaţională în domeniul bancar

presupune nu numai automatizarea propriu-zisă, ci şi asigurarea comfortului în

prestarea serviciilor bancare. Mulţi cercetători din neatenţie utilizează termenul de

"optimizare a proceselor bancare", ceea ce este departe de adevăratele performanţe

obţinute în domeniul respectiv. În vederea soluţionării oricărei sarcini stabilite

sînt necesare investiţii, iar implementarea unei tehnologii necesită timp, ceea ce în

mare măsură încetineşte procesul de activitate.1

Întrebările de perfecţionare a sistenelor bancare au fost întotdeauna actuale.

Ceea ce numai ieri a fost suficient de comod şi în acelaşi timp sigur, astăzi pot

avea alte caracteristici. Astfel, în activitatea bancară sînt necesare mereu

implementarea noilor tehnologii. Piaţa impune băncile comerciale să fie în

căutarea permanentă a noilor sisteme pentru prestarea serviciilor bancare.

Utilizarea tehnologiilor învechite duc la pierderea clienţilor fideli, precum şi

impiedicarea în atragerea celor potenţiali.2

Despre nivelul de dezvoltare a sistemelor informatice bancare în ţara

noastră, se poate exprima numai din prisma impresiilor în urma utilizării

serviciilor bancare. Astfel, pot fi menţionate cîteva neajunsuri:

1 Carstea Claudia, Sabau Gheorghe “Managementul proiectării sistemelor informatice complexe”, ASE 20062 Cotelea V. Baze de date relaţionale. – Chişinău: Editura ASEM, 1998

30

numărul mare al documentelor necesare pentru efectuarea plăţilor şi

decontărilor;

dublarea informaţiei;

utilizarea tehnicii de calcul uzate din punct de vedere moral;

utilizarea sistemelor informatice învechite

În ultimii ani sistemului bancar al ţării noastre îi este caracteristică o dezvoltare

intensivă. Chiar dacă legislaţia naţională care reglementează activitatea bancară

este imperfectă, situaţia în domeniul dat se schimbă spre bine. Este greu de

imaginat un teren mai favorabil pentru implementarea noilor tehnologii informatice

decît activitatea bancară. În principiu, practic toate sarcinile care apar în procesul

de activitate al băncii poate fi automatizat cu uşurinţă.

Prelucrarea rapidă şi continuă a unui flux considerabil de informaţii constituie

una din sarcinile de bază a oricărei organizaţii financiare. În corespundere cu

aceasta este evidentă necesitatea deţinerii unei reţele de evidenţă şi calcul, care ar

permite procesarea fluxului crescînd de informaţii.

În afară de aceasta, anume băncile deţin resursele financiare suficiente pentru

utilizarea celor mai performante tehnologii. Însă această nu înseamnă că o bancă

de nivel mediu este dispus să cheltuiască resurse considerabile pentru

computerizare.

Banca reprezintă, întîi de toate, o organizaţie financiară ce are scop de

obţinere a profitului, de aceea cheltuielile de modernizare trebuie să corespundă cu

utilitatea aşteptată de la utilizarea tehnologiei. În conformitate cu practica mondială

într-o bancă medie, cheltuielile privind computerizarea constituie nu mai puţin de

17 % de la cheltuielile anuale totale.

Interesul faţă de dezvoltarea computerizării sistemului bancar se explică nu

prin dorinţa de a obţine profituri imediate, ci prin interese strategice.

Cum arată practica, investiţiile în aşa proiecte încep să aducă profit numai

peste o perioadă determinată de timp, necesar pentru instruirea personalului şi

adaptarea sistemului situaţiilor concrete.

31

Investind resurse în asigurarea cu softuri, tehnică de calcul performantă şi

crearea bazei pentru transferul la noile platforme de evidenţă, băncile, în primul

rînd, tind să reducă rutina şi să triumfeze în lupta cu concurenţa.

Noile tehnologii ajută băncile, companiile de investiţii şi asigurare să

modifice interdependenţa cu clientul şi să găsească noi mijloace de obţinere a

profitului. 1

Analiştii consideră că noile tehnologii sunt implementate cel mai activ de

către firmele investiţionale, urmează băncile comerciale, iar ultimii le

implementează companiile de asigurare.

Sistemele informatice bancare la momentul de faţă reprezintă unul din

domeniile de asigurare cu softuri cu cel mai mare ritm de dezvoltare.

Printre tehnologiile performante utilizate în activitatea bancară pot fi

menţionate bazele de date pe baza modelului „client-server” (Unix şi Oracle);

tehnica de interconexiune în reţea pentru decontările interbancare, serviciul de plăţi

orientate exclusiv pe Internet sau, aşa numitele bănci virtuale, sistemele expert-

analitice bancare, care utilizează principiile intelectului artificial şi multe altele.

La momentul de faţă SB permit automatizarea practic a tuturor sferelor de

activitate bancară. Printre principalele posibilităţi ale sistemelor bancare moderne,

bazate pe utilizarea tehnologiilor în reţea, trebuie menţionate următoarele:

sistemele poştei electronice, bazele de date „client-server”, programele de lucru în

reţea pentru organizarea decontărilor interbancare, mijloacele de restricţionare a

accesului la reţeaua informaţională pentru lucrul cu reţeaua de bancomate etc.

Pe piaţa internaţională există o multitudine de sisteme informatice, sarcina

principală constă în alegerea variantei optime şi menţinerea capacităţii de lucru a

sistemului ales.

Funcţiile Sistemelor informatice bancare, SIB Sistemele bancare de regulă, se realizează după principiul modular. Sunt utilizate

pe larg componente specializate puternice şi universale. În SIB se aplică schimbul

între reţele şi accesul limitat la resursele oficiului central al băncii pentru

1 Oancea Mirela “Sisteme informatice pentru asistarea deciziei financiare” Bucuresti: Editura ASE, 2005

32

îndeplinirea operaţiunilor „plăţilor electronice”. Sistemele bancare trebuie să aibă

mijloace de adaptare la situaţii de exploatare concrete.

Pentru suportul lucrului operaţional SIB trebuie să funcţioneze în regim de timp

real (On-line Transaction Processing).

Printre cele mai importante funcţiile ale SIB se enumeră:

Automatizarea tuturor operaţiunilor interbancare zilnice, evidenţa contabilă şi

elaborarea rapoartelor

Sistemele de comunicaţie cu filialele şi departamentele băncii

Sistemele relaţiilor automatizate cu clienţii (aşa numitele sisteme bank-client)

Sistemele analitice. Analiza întregii activităţi a băncii şi sistemul de selectare a

deciziei optime în situaţia de faţă.

Automatizarea operaţiilor individuale- utilizarea bancomatelor şi căţilor de

credit

Sistemele decontărilor intrabancare

Sistemele automatizate ale activităţii băncii pe piaţa valorilor mobiliare.

Sistemele informaţionale. Posibilitatea obţinerii repetate a informaţiei necesare, care

influenţează situaţia financiară.

Deci, observăm că orice sistem informatic bancar reprezintă un complicat

complex, care include un şir de componente, cum sunt calculatoare, programe soft

şi sisteme informaţionale.

Criteriile de selectare a Sistemelor informatice bancareDeci, sarcina principală Departamentului Tehnologiilor Informaţionale din

cadrul băncii, constă în selectarea variantei optime din cele propuse pe piaţa

produselor sistemelor informatice sau alegerea strategiei de elaborare sau

modernizare a sistemelor informatice existente.1

Necesitatea implementării unui sistem sofisticat depinde în mare măsură de

volumul operaţiunilor efectuate de bancă. Scopul îl reprezintă crearea unui

sistemul informatic bancar, care ar asigura personalul şi clienţii băncii cu tipurile

1 Stanciu Victoria “Proiectarea sistemelor informatice” Bucuresti: Dual Tech, 2001, p.98

33

necesare de servicii, cu condiţia ca cheltuielile de creare şi exploatare să nu

depăşească veniturile din implementarea sistemului.

Deci, pentru luarea celei mai bune decizii este necesar de ţinut cont de

următoarele elemente:

1. Costul sistemului informatic bancar aici este necesar de ţinut cont de alegerea

platformei de calcul, tehnicii de reţea şi asigurarea cu softuri. Nu este mai puţin

important costul deservirii şi suportului sistemului. Este important de ţinut cont de

standartizarea platformei şi numărul furnizorilor de mijloace tehnice şi programe

soft. Este evident că concurenţa dintre furnizori sporeşte şansele de selectare a unei

variante mai ieftină.

2. Posibilitatea de extindere În cazul creşterii nivelului de dezvoltare al băncii

costul modernizării va creşte o dată cu alegerea necalitativă. Este necesar ca

platforma de calcul selectată să permită creşterea treptată a resurselor în sistemele

unde aceasta este necesar.

3. Utilizarea resurselor disponibile. De eficacitatea utilizării calculatoarelor,

reţelei şi canalelor de distribuţie deja existente, depinde şi cheltuielile de elaborare

a sistemelor informatice.

4. Existenţa sistemei de protecţie a informaţiei Securitatea informaţiei reprezintă

una din cerinţele principale faţă de sistemul informatic. Trebuie luate în

consideraţie atît continuitatea activităţii în condiţiile acţiunilor greşite ale

personalului, cît şi sistemele specializate de protecţie împotriva violării sistemului

informatic în scopuri de fraudă sau alte scopuri.

5. Siguranţa sistemului. Neregularităţile elementelor separate ale sistemului nu

trebuie să ducă la nefuncţionarea întregului sistem. În afară de aceasta, este necesar

de asigurat stabilitatea înaltă de lucru a sistemului informatic în condiţiile

factorilor destabilizatori.

6. Existenţa mijloacelor de restabilire în cazul neregulilor. În sistemul informatic

bancar trebuie să fie prevăzute resurse de prognozare, fixare şi localizare a diferitor situaţii

neprevăzute

7. Posibilitatea de adaptare la modificările legislaţiei financiare sau structurii

34

băncii sau alte împrejurări.

8. Posibilitatea de a lucra în regim de timp real. În prezent sistemele de tipul

OLTP (On-line Transaction Processing) devin tot mai răspîndite în crearea

sistemului informatic. Implementarea sistemului OLTP solicită de la bancă un

volum de investiţii substanţial, însă avantajul acestui sistem confirmă aşteptările.

În condiţiile creşterii cerinţelor faţă de siguranţa, securitatea şi viteza de

transmitere a datelor în reţeaua corporativă a băncii se utilizează cea mai modernă

tehnică de telecomunicaţii şi performante tehnologii.

Tehnica modernă de telecomunicaţii, fiind multifuncţională şi „transparentă”

pentru diverse protocoale, permite crearea unei reţele bancare privată, utilizînd

toate avantajele acestor protocoale.

2.2. INTBank - o soluţie bancară modernă şi completă

Sistemul INTBank este o soluţie integrată pentru susţinerea unei activităţi

bancare profesionale şi eficiente, de concepţie integral românească. Sistemul se

bazează pe tehnologii de ultimă oră, oferind performanţe de excepţie, atît prin

puterea de procesare şi capacitatea de preluare a operaţiunilor bancare, cît şi prin

suportul pentru fundamentarea deciziilor financiare pertinente şi de succes.

Descriere generală

Sistemul INTBank oferă suportul necesar pentru maxima eficientizare a

activităţii bancare, în condiţiile extrem de competitive din acest domeniu. Sistemul

constă într-un set integrat de module ce pot fi implementate independent, dar

special proiectate pentru a conlucra la eleborarea unei soluţii totale.1

Modulele de bază ale aplicaţiei acoperă toate operaţiunile legate de administrarea

conturilor şi clienţilor, operaţii de plăţi, evidenţa contabilă multivalutară,

operaţiuni de arbitraj şi trezorerie, administrarea creditelor, calcul de comisioane şi

dobînzi, rapoarte către instituţii financiare şi bancare, informaţii pentru

managementul resurselor şi activităţii. În plus, sistemul oferă toate facilităţile

necesare administrării şi controlului riscului din operaţiile băncii. Sistemul poate

1 Thomson Hans. Baze de date: proiectare, organizare implimentare. Bucureşti, 2003

35

furniza informaţii importante privind poziţia valutară a băncii, organizarea fluxului

de plăţi şi încasări (cash flow), analiza conturilor de venituri şi cheltuieli etc.

Informaţiile prezintă în formă numerică şi grafică, atît valorile prezente privind

activele şi pasivele băncii, cît şi dinamica lor pe perioade de timp. Se pot vizualiza

toate angajamentele şi creantele băncii pe categorii (depozite interbancare la/de la

bănci, credite interbancare acordate/primite etc.) sau în formă agregată. Toţi

indicatorii monitorizaţi se actualizează în timp real, în concordanţă cu operaţiunile

derulate de bancă.

Arhitectura tehnică a sistemului

Sistemul este construit pe o arhitectură tip client/server, care asigură folosirea

eficientă şi sigură a tuturor resurselor. Modelul de organizare distribuită a

informaţiei permite coordonarea facilă între diferite locaţii (sucursale, agenţii etc.)

şi optimizarea proceselor de comunicaţie dintre acestea.

Platforma de administrare a bazelor de date este construită într-un mediu

ORACLE, care oferă utilizatorului o cvasitotală portabilitate şi excelente facilităţi

de dezvoltare. Soluţia bancară INTBank poate fi rulată pe întreaga gamă de sisteme

de operare pentru reţele (Windows NT, UNIX, Netware etc). Modulele client,

proiectate prin tehnici avansate de grafică şi studii de ergonomie, rulează pe

sistemele de operare pe 32 de biti Windows 95 sau Windows NT. 1

Serviciile de tipărire sunt integrate şi se pot configura pe domenii, în funcţie de

organizarea băncii. Serviciile de back-up sunt automatizate, în funcţie de orarul

definit de administratorul de reţea. Sistemul este deschis integrării de noi servicii

(electronic banking, e-mail, comunicaţii etc.) şi prin produsul Oracle Web Server

pot fi accesate servicii de tip Internet.

Arhitectura funcţională a sistemului

Interfaţa cu utilizatorul foloseşte tehnica obiectuală şi elemente de noutate privind

modul de organizare şi acces al informaţiilor. Accesul la obiecte este administrat

de sistemul de drepturi şi este urmărit prin sistemul de audit, oferind managerului

de sistem o flexibilitate deosebită în configurarea funcţiunilor, în concordanţă cu

1 Varlam Gabriela “Tehnologii client-server în dezvoltarea sistemelor informatice în economie”, ASE 2004

36

modelul de organizare al băncii, şi un control sigur asupra datelor şi

confidenţialităţii.

Modulele de bază ale aplicaţiei ce acoperă operaţiunile legate de administrarea

conturilor şi clienţilor, operaţii de plăţi, evidenţa contabilă multivalutară, urmărirea

scadenţelor pentru depozite şi credite, calcul de comisioane şi dobînzi, rapoarte

către instituţii financiare şi bancare sunt:

modulul Administrare - permite definirea uşoară a tuturor operaţiunilor

efectuate de bancă;

modulul Clienţi - permite obţinerea de informaţii rapide despre clienţii

băncii, vizualizarea listei conturilor deschise de către aceştia, obţinerea de

extrase sau alte informaţii privind conturile unui client;

modulul Conturi - realizează toate funcţiunile legate de

deschiderea/închiderea de conturi, managementul conturilor, obţinerea de

informaţii şi rapoarte despre acestea;

modulul Operaţiuni - acoperă toată gama de operatiuni uzuale ale

activităţii bancare, precum: contabilitatea, operaţiunile în lei, operaţiunile cu

numerar, operaţiunile externe, activitatea creditară, de arbitraj, trezoreria;

modulul Rapoarte - oferă un set complex de rapoarte standard, accesibile în

formă de print pe hîrtie, afişare pe ecran sau fişier (în format ASCII, HTML

3.0, Excel - XLS, Lotus 1-2-3 - WKS, WORD - DOC etc.).

Avantajele oferite de sistemul INT Bank

1. Sistem integrat, cu structură modulară şi flexibilă, ce acoperă întreaga gamă

de servicii bancare.

2. Raport preţ/performanţă dosebit, în comparaţie cu orice alt sistem bancar.

3. Sistem în întregime compatibil cu legislaţia, incluzînd noul plan de conturi.

4. Pentru cei ce folosesc alt sistem, migrarea la noul plan de conturi poate fi

făcută de către specialiştii de la NET Consulting.

5. Asigură întreg sistemul de raportări solicitat de Banca Naţională a Moldovei.

37

6. Aplicaţia beneficiază de o arhitectură client/server pe o platformă Oracle,

integrînd toate facilităţile acesteia.

7. Poate rula orice sistem de operare în reţea, cele mai indicate fiind cele de

tipul "Application Server".

8. Este perfect integrabil în sisteme de tip Internet

9. Instalarea poate fi realizată în maximum o lună, în timp ce orice alt sistem

similar importat se implementeaza în cel puţin 6 luni.

INTBank a fost instalat cu succes şi funcţionează la parametrii specificaţi la Banca

Româno-Italiană şi Banca Daewoo.

Constituit dintr-un set integral de module, sistemul INTBank se bazează pe

tehnologii de ultimă oră, asigurînd performanţe de excepţie în privinţa puterii de

procesare şi a capacităţii de prelucrare a operaţiunilor bancare.

2.3. IBM DB2 Universal Database - soluţii performante de baze de date

pentru Linux şi alte platforme

IBM DB2 Universal Database este o bază de date scalabilă şi performantă.

Disponibilă pentru sistemele de operare Linux, UNIX şi Windows, IBM DB2 oferă

posibilităţi de integrare în infrastructuri IT eterogene şi permite implementarea

unor soluţii complexe care necesită suportul bazelor de date. Parte integrantă a

conceptului on demand business, DB2 prezintă posibilităţi deosebite de adaptare la

cerinţele diverselor categorii de utilizatori şi la schimbările produse în mediul de

afaceri. Integrarea îmbunatăţită cu instrumente şi platforme cheie de dezvoltare,

conduc la reducerea timpului alocat pentru realizarea unor aplicaţii avînd la bază

această platformă. IBM DB2 Universal Database (DB2 UDB) dispune de

caracteristici şi funcţionalităţi care pot satisface cele mai exigente cerinţe ale

companiilor. Soluţia propusă de IBM oferă o flexibilitate deosebită şi posibilităţi

de integrare pe diverse platforme. Existenţa suportului pentru sistemele de operare

Linux, UNIX şi Windows, permite soluţiei de gestiune a bazelor de date IBM DB2

să fie integrată în diverse arhitecturi şi infrastructuri IT. În plus, IBM DB2 prezintă

38

un nivel ridicat de auto-configurabilitate, dispunînd totodată de instrumente care

simplifică substanţial operaţiunile de intreţinere a bazei de date. Aceste

functionalităţi automatizează şi simplifică task-urile complexe de management a

bazei de date, care necesită alocarea unui interval foarte mare de timp din partea

administratorilor. IBM DB2 simplifică modul de optimizare a performanţelor

pentru sarcini specifice de lucru şi permite designul automat al bazei de date.

Aceste plusuri de eficienţă sunt combinate cu costuri de licenţă atractive şi conduc

la un cost total de proprietate extrem de redus pentru soluţiile bazate pe DB2.1

Performanţă şi scalabilitate ridicate

IBM DB2 oferă posibilitatea atingerii unor performanţe de top în privinţa bazelor

de date, aşa cum evidenţiază şi recenţele teste de performanţă TPC-C şi TPC-H.

Versiunea 8.2 ajută clientul să simplifice şi să automatizeze multe sarcini asociate

cu implementarea soluţiilor de baze de date. Astfel, companiile pot oferi

managerilor IT posibilitatea de a-şi îndrepta atenţia către noi modalităţi de reducere

a TCO prin integrarea aplicaţiilor de ultimă generaţie (content management,

information integration etc.). In ultima versiune, DB2 Query Patroller oferă suport

pentru 64 biti pentru Linux, Unix şi Windows. Acest instrument oferă un plus de

scalabilitate bazei de date, permiţînd mai multor sute de utilizatori să realizeze

interogări în timp real asupra unor baze de date de mai mulţi terabyte. DB2 Query

Patroller ajută administratorii să gestioneze eficient interogările şi să realizeze în

mod automat un management de performaţă la nivelul serverului.

Simplificarea proceselor de dezvoltare şi modelarea avansată a bazelor de

date

Pentru dezvoltatorii de aplicaţii, IBM DB2 oferă un număr mare de posibilităţi,

permiţînd realizarea aplicaţiilor care exploatează bazele de date în diverse medii

integrate: IBM WebSphere Studio, Microsoft NET sau IBM Rational. în acest

mod, este redus substanţial timpul necesar pentru crearea unor aplicaţii pe baza

1 Davidescu Niculae Dumitru “Sisteme informatice financiar-bancare” vol. 1: Concepte fundamentale. Modelare prin metoda MERISE. Bucuresti: All Beck, 1999, p 236

39

acestei platforme, programatorilor fiindu-le oferit un nivel ridicat de flexibilitate în

alegerea limbajului şi a mediului de dezvoltare cu care sunt familiarizaţi.

Design Advisor este o tehnologie inovatoare care îi sprijină pe administratori în

luarea deciziilor optime legate de designul bazei de date. Este un instrument

autonom şi autoconfigurabil, care simplifică foarte mult procesul de configurare a

bazelor de date, utilizînd informaţii legate de fluxul de lucru, baza de date şi

componenţa hardware, pentru a recomanda arhitectura optimă a obiectelor bazei de

date.

Capacităţi avansate de recuperare în cazul dezastrelor

Versiunea 8.2 a DB2 integrează suportul pentru Highly Ability Disaster Recovery

(HADR), o tehnologie de vîrf de recuperare a datelor în cazul dezastrelor. HADR

are la bază funcţii avansate de replicare, asigurînd funcţionalitatea bazei de date în

cazul pierderii parţiale sau totale a unuia dintre serverele companiei. HADR

răspunde necesităţilor aplicaţiilor mission-critical, asigurînd un nivel foarte ridicat

de disponibilitate a soluţiilor fundamentate pe acest sistem de gestiune a bazelor de

date. Plug-in-urile personalizate de securizare permit soluţiei IBM DB2 să fie

conectată în orice schemă de securitate care utilizează diverse modalităţi de

autentificare a utilizatorilor. Integrînd DB2 în medii care utilizează Windows,

schema de securitate a fost simplificată, îmbunătăţind suportul pentru Active

Directory.

Simplificarea proceselor de administrare

Utilitarul Control Center simplifică procesele de gestionare a obiectelor existente

în bazele de date. Astfel, administratorii au la dispoziţie două modalităţi (Basic şi

Advanced) de organizare a interfeţei şi a modului în care sunt accesate diverse

funcţionalităţi. Suplimentar, în cadrul ultimelor versiuni există şi posibilităţi

avansate de configurare a interfeţei acestui utilitar.

Autonomic Object Maintenance asigură automat administrarea, în baza unei

politici prestabilite şi permite întreţinerea unor funcţii precum reorganizarea

tabelara, colectarea statisticilor şi backup-ul bazei de date.

Automated Statistics Profiling reprezintă o primă variantă generată de proiectul

40

IBM de cercetare şi dezvoltare LEO (learning optimizer). LEO permite

automatizarea interogărilor, simplificarea şi eficientizarea cererilor de informaţii

asupra bazei de date, fără a fi solicitată intervenţia administratorului.

Suport pentru business intelligence

IBM DB2 ofera un set complet de instrumente capabile să răspundă celor mai

diverse cerinţe de analiză a datelor. Legat de componenţele de Business

Intelligence administratorii pot beneficia de mai multe avantaje oferite de

caracteristicile IBM DB2. Procesarea rapidă a datelor, instrumente eficiente de

analiză multidimensională şi tehnologii performante de data mining asigură

funcţionalităţi multiple în soluţiile bazate pe IBM DB2. Testele de performanţă

realizate pentru componentele de business intelligence demonstrează viteza

ridicată a instrumentelor de analiză a datelor integrate în această soluţie.

IBM DB2 Content Management

Soluţia de management al conţinutului propusă de IBM dispune de funcţii avansate

pentru gestiunea, partajarea şi distribuţia informaţiilor critice pentru business care

se află într-o formă nestructurată. DB2 Content Management răspunde cerinţelor

companiilor, putînd fi adaptată rapid la nevoile specifice sau la schimbările

solicitate de mediul de afaceri. În plus, ea poate gestiona informaţii caracterizate

printr-un grad ridicat de eterogenitate (date, imagini, documente, conţinut Web sau

multimedia).1

Suita de soluţii DB2 CommonStore permite managementul conţinutului pentru

aplicaţia ERP SAP sau pentru serverele de mesagerie electronică şi colaborare

(este oferit suportul pentru Lotus Domino şi Microsoft Exchange).

Un alt instrument integrat cu soluţia de content management este DB2 Document

Manager, el oferind instrumente puternice şi usor de folosit pentru implementarea

soluţiilor de management al documentelor.

1 Carstea Claudia, Sabau Gheorghe “Managementul proiectării sistemelor informatice complexe”, ASE 2006

41

IBM DB2 Express

Prin simplitatea modului de integrare în infrastructura IT şi prin costurile de

licenţiere reduse, ediţia IBM DB2 Express răspunde cerinţelor companiilor şi

băncilor comerciale. Ediţia Express este bazata pe conceptul out-of-the-box, fiind

disponibile instrumente care asigură autoconfigurarea şi un nivel ridicat de

autonomie a bazei de date.

Instrumentul Configuration Advisor vă ajută în procesul de configurare a bazei de

date şi de optimizare a performanţelor acesteia. Health Center este un alt

instrument din IBM DB2 Express destinat monitorizării, dispunînd de funcţii de

notificare în situaţiile în care apar anumite incidente în exploatarea bazei de date.

În plus, utilitarul vă oferă sfaturi pentru remedierea problemelor identificate.

10 avantaje fundamentale ale bazei de date DB2 Universal Database

1. Flexibilitate - DB2 suportă o varietate de platforme, fiind disponibile versiuni

pentru Linux, Unix şi Windows. Sunt accesibile mai multe ediţii capabile să

răspundă la diverse cerinţe de business.

2. Performanţă şi scalabilitate - DB2 suporta baze de date de mai mulţi terabyte

şi este capabilă să proceseze extrem de rapid un număr mare de tranzacţii.

3. Uşurinţă în utilizare - sunt integrate instrumente care simplifică procesele de

administrare şi configurare a bazei de date.

4. Cost redus de proprietate - prin modalităţile de licenţiere şi prin simplificarea

proceselor de administrare DB2 prezintă un nivel redus al indicatorului TCO.

5. Suport extins pentru platformele Linux - IBM DB2 integrează suport avansat

pentru kernel-ul 2.6, dispunînd de funcţii pentru procesare pe 64 biţi.

6. Securitate şi disponibilitate - DB2 integrează tehnologii care asigură un nivel

ridicat de securitate. Utilizarea serviciilor Web permite integrarea eficientă cu

diverse aplicaţii.

7. Instrumente performante de business intelligence - IBM DB2 integrează o

gamă variată de instrumente pentru realizarea analizelor multidimensionale sau

prin tehnologia dată mining.

42

8. Suport avansat pentru băncile comerciale - IBM propune versiunea DB2

Express, o soluţie simplu de instalat şi configurat pentru bănci.

9. Simplificarea proceselor de întreţinere a bazelor de date - IBM DB2 dispune

de instrumente avansate destinate mentenanţei şi întreţinerii unor baze de date ce

prezintă un grad de complexitate ridicat.

10.Simplificarea proceselor de dezvoltare - prin integrarea completă cu IBM

Rational şi IBM WebSphere sunt simplificate procesele de dezvoltare a

aplicaţiilor.

Instrumente avansate de business intelligence integrate cu IBM DB2

Universal Database

- IBM DB2 Cube Views - DB2 Cube Views este un accelerator din categoria

Online Analytical Processing (OLAP) folosit pentru analize

multidimensionale ale datelor care satisfac cerinţe manageriale multiple.

Ultima versiune aduce îmbunătăţiri la capitolul performanţă, simplificînd

totodată procesele de analiză a datelor.

- IBM DB2 Intelligent Miner - este un produs performant destinat analizelor

complexe asupra datelor. Folosind tehnologii performante de tip data

mining, Intelligent Miner este capabil să identifice, pe baza unor volume

mari de date, trenduri şi evoluţii importante ale indicatorilor de performaţă a

firmei. Prin funcţiile de paralel data mining, soluţia poate fi folosită pentru

analizarea extrem de rapidă a unor volume mari de date.

IBM DB2 Data Warehouse - Data Warehouse este o soluţie completă pentru

organizarea depozitelor de date şi pentru realizarea unor analize multiple asupra

informaţiilor stocate în cadrul acestora. Soluţia dispune de funcţii puternice pentru

conversia şi importul informaţiilor din bazele de date tradiţionale în depozitele de

date (data warehouse), fiind integrate tehnologii performante de tipul

ETL (Extract-Transform-Load).

43

Capitolul III: Perspective de dezvoltare a sistemelor informatice în

băncile comerciale din RM

3.1. Analiza şi gestiunea riscului în sistemele informaţionale

Analiza riscului constituie un compartiment al abordării sistemice a luării

deciziilor, realizării procedurilor şi acţiunilor practice în procesul de soluţionare a

problemelor de avertizare (preîntîmpinare), ori de reducere a pericolului

întreruperii funcţionării sistemelor informatice. Esenţa gestiunii riscului se reduce

la colectarea şi analiza informaţiilor privind funcţionarea sistemului informatic în

ansamblu şi a fiecărei componente a lui, la analiza riscului (pericolului) şi

controlului funcţionării sistemului de securitate informaţională. Procedura analizei

riscului este parte componentă declarativă a securităţii, expertizei, analizei

economice în baza criteriilor “valoare – securitate – profit”; asigurării şi a altor

categorii de analiză şi estimare a situaţiei securităţii sistemelor informaţionale.1

Sarcina de bază a analizei riscului constă în oferirea informaţiilor obiective

privind funcţionarea sistemului informaţional pentru acele persoane, care preiau

decizii referitoare la securitatea celui de pe urmă.

În acest sens analiza examinată trebuie să formuleze răspunsuri la următoarele 3

întrebări de bază:

1. Ce rău se poate produce? (identificarea pericolului)

2. Cît de frecvent aceasta poate să se întîmple? (analiza frecvenţei)

3. Care pot fi consecinţele? (analiza consecinţelor)

De asemenea, analiza în cauză poate fi considerată drept remediu eficace, în

cadrul şi graţie căreia sunt determinate modalităţile de abordare a depistării

pericolelor şi riscurilor, se întreprind acţiuni de formulare a deciziilor obiective

referitor la nivelul riscului posibil, la stabilirea exigenţelor şi recomandărilor

privind reglarea securităţii examinate.

1 Boulescu Mircea; Fusaru Doina “Auditul sistemelor informatice financiar-contabile” Bucuresti: Tribuna Economica, 2005, Sala Paul Bran

44

Sunt posibile mai multe variante ale strategiei securităţii funcţionării sistemului

informatic (S.I.) în condiţii de luare a deciziilor în situaţii de incertitudine, dar de

bază sunt următoarele trei:

Prima variantă constă în evitarea riscului. Ea se reduce la refuz de acţiuni ce ar

conduce la anumit risc, precum şi din temeri de consecinţe defavorabile şi din

motiv că cele întreprinse în principiu nu pot avea loc în procesul funcţionării

S.I. De exemplu, chiar şi în S.I. local închis efectiv poate exista riscul

pierderilor de informaţii provocate de intervenţii ale utilizatorilor atît la nivel

fizic, cît şi logic şi semantic. Pe lîngă aceasta, e necesar de ţinut cont de faptul,

că S.I. încorporează o mulţime considerabilă de componente, care dispun de

colecţii de diverşi parametri tehnici (timpul prelucrării refuzului ,

probabilitatea refuzului ş.a.).

A doua variantă este acceptarea riscului. Aşa strategie este legată de faptul că

administratorul în mod conştient recurge la risc pînă atunci, cînd consecinţele

riscurilor ce s-au produs nu vor conduce la pierderi irecuperabile. Varianta

examinată nu poate fi considerată optimală, aşa acum nu exclude consecinţe

fatale.

A treia variantă a strategiei securităţii Sistemelor se reduce la gestiunea

riscului. Ea constă în determinarea şi estimarea, precum şi elaborarea acţiunilor

(măsurilor) minimizării riscului. De menţionat că gestiunea riscurilor este un

domeniu interdisciplinar specific, care solicită cunoştinţe fundamentale

referitoare la teoria sistemelor complexe (compuse), teoria protecţiei

informaţiei ş.a.

În aşa situaţie e necesar să fie elaborată aşa strategie de gestiune a riscurilor de

diverse clase în baza următoarelor modalităţi de abordare:

diminuarea riscului prin aplicarea remediilor simple şi accesibile, cum ar fi

de exemplu, organizarea raţională a gestiunii parolelor utilizatorilor ce de

multiple ori reduce pericolul accesului nesancţionat;

evaziune de la risc prin intermediul acţiunilor de ordin organizatoric;

45

schimbarea caracterului riscului pe contul funcţiei asigurării în cazurile

apariţiei situaţiilor imprevizibile;

acceptarea riscului contînd pe strategia gestiunii lui.

Strategia gestiunii riscului de asemenea depinde de varietatea şi indicatorii

cantitativi ai lui. Actualmente sunt cunoscute următoarele varietăţi de riscuri

şi indicatori ce-i caracterizează:

risc individual – caracterizat în baza a aşa indicator cum este frecvenţa

defectării unei componente a S.I. (de exemplu, calculatorul, sistemul de

operare, aplicaţia programată, baza de date ş.a.) provocată de influenţa

anumitor factori de pericol;

risc colectiv - se caracterizează prin numărul întreruperilor previzibile pe

parcursul anumitui termen temporal (de exemplu, refuz în deservire,

pierderea resurselor informaţionale ş.a.);

risc potenţial – caracterizat prin distribuirea spaţială a frecvenţei

influenţei negative de anumit nivel asupra S.I.;

risc social - caracterizat de frecvenţa evenimentelor negative, în urma

cărora au suferit utilizatorii S.I.

În practica funcţionării S.I. deseori este utilizată noţiunea de “politică a

riscului”, care se interpretează drept o totalitate de acţiuni (organizatorice,

tehnice, administrative ş.a.) întreprinse cu scopul diminuării pericolului luării

deciziilor în momentul formulării lor şi reducerii consecinţelor negative

posibile.1

Procesul de analiză a riscurilor include efectuarea următoarelor proceduri de

bază în următoarea succesiunea:

planificarea şi organizarea lucrărilor de analiză;

identificarea (evidenţierea) pericolelor;

elaborarea recomandărilor privind diminuarea riscului (gestiunea

riscului).

1 Davidescu Niculae Dumitru “Sisteme informatice financiar-bancare” vol. 1: Concepte fundamentale. Modelare prin metoda MERISE. Bucuresti: All Beck, 1999, p 65

46

Pentru diverse etape ale ciclului de viaţă a S.I. de asemenea pot fi determinate

scopuri concrete ale analizei riscului.

Aşa, la etapa de proiectare (elaborare) a S.I. scopurile risc-analizei pot fi

următoarele:

evidenţierea pericolelor existente şi estimarea cantitativă a riscului cu

luarea în consideraţie a influenţei factorilor de bază;

analiza admisibilităţii deciziilor oferite şi selectarea variantelor optimale

de instalare a utilajului; a materialelor instructive privind acţiunile

personalului în situaţii critice;

asigurarea informaţională a procesului de elaborare a materialelor

instructive privind acţiunile personalului în situaţii critice;

estimarea propunerilor tehnologice alternative.

La etapa exploatării (funcţionării) şi modernizării (modificării) S.I. risc-analiza

urmăreşte următoarele scopuri de bază:

stabilirea şi compararea coerenţei condiţiilor de funcţionare ale S.I cu

exigenţele respective de securitate ale lui;

precizarea (concretizarea) informaţiilor privind pericolele de bază;

elaborarea recomandărilor organizării funcţionării sistemului de

securitate informaţională;

revizuirea în sens de performare a instrucţiunilor de exploatare şi de

deservire tehnică, a planului de restiture şi a acţiunilor în situaţii

excepţionale;

estimarea eficacităţii modificărilor structurilor organizatorice,

procedeelor activităţilor practice şi de deservire tehnică pornind de la

principiile de securitate.

Una din condiţiile importante de estimare a riscului este asigurarea ei cu informaţii

necesare. În cazul insuficienţei de date statistice, în practică se recomandă

aplicarea estimării de expertiză şi metodelor de aranjare după rang a riscului, care

se bazează pe aprecieri simpliste. Aşa modalităţi de abordare solicită aranjarea

evenimentelor examinate după dimensiunile probabilităţii, gravitatea consecinţelor

47

şi riscului în cîteva grupe (categorii, ranguri), cum ar fi, de exemplu, cu nivel de

risc mare, mediu şi mic. De regulă, nivelul mare al riscului se consideră

inadmisibil, nivelul mediu al riscului necesită efectuarea anumitor totalităţi de

activităţi de diminuare a lui, pe cînd riscul de nivel mic este admisibil, iar nivelul

nesemnificativ al lui în general nu se examinează.1

Analiza consecinţelor include estimarea influenţei pericolelor şi riscului asupra

utilizatorilor sistemului informatic, stării resurselor informaţionale şi a altor resurse

ale acestui sistem. Prognosticul consecinţelor necesită estimarea efectelor fizice ale

fenomenelor nedorite. În legătură cu aceasta e necesar de aplicat modelele

proceselor avariate şi criteriile afecţiunii obiectelor influenţate examinate, de a se

clarifica în natura şi exigenţele specifice ale lor.

La etapa estimării riscului e necesar de examinat incertitudinea şi exactitatea

rezultatelor lui. Sunt cunoscute o mulţime de incertitudini legate de estimare a

riscului. De regulă, sursele de bază ale incertitudinilor sunt neajunsurile

informaţiilor privind fiabilitatea hard-ului (valori excesive ale erorilor) şi erorilor

umane, precum şi intenţiile preluate, admisibilităţile modelelor procesului aplicat

avariat. Pentru a interpreta obiectiv rezultatele estimării riscului există necesitatea

conştientizării incertitudinilor şi motivelor lor. Analiza incertitudinii se reduce la

transferul incertitudinii parametrilor iniţiali şi a intenţiilor aplicate în cadrul

estimării riscului în incertitudinea rezultatelor. Sursele incertitudinii trebuie să fie

identificate (evidenţiate) şi prezentate în rezultatele riscului. 

În caz de necesitate, la etapa finală a estimării în cauză se determină gradul

riscului sistemului informatic în ansamblu în baza analizei şi generalizării

indicatorilor riscului evenimentelor stabilite.2

Etapa finală de analiză a riscului constă în elaborarea recomandărilor de diminuare

a lui (gestiunea riscului). Aceste recomandări sunt orientate spre recunoaşterea

riscului existent drept admisibil ori ele să indice acţiunile de diminuare a riscului

(ori, în caz general, să indice acţiuni de gestiune a lui).

1 Мхалая В.А. Теория экономических информационных систем 20022 Pilat Florin Vladimir “Sisteme informatice modulare în context distribuit”, ASE 2006

48

Acţiunile de diminuare a riscului pot fi de caracter tehnic, programatic şi

organizatoric. În selectarea categoriei de aşa acţiuni importanţa decisivă aparţine

estimării generale a eficienţei acţiunilor ce influenţează riscul.

La stadiul funcţionării sistemului informatic acţiunile organizatorice pot

compensa posibilităţile limitate pentru întreprinderea acţiunilor esenţiale

programatico-tehnice privind diminuarea pericolului. În cadrul elaborării acţiunilor

de diminuare a riscului e necesar de ţinut cont de faptul, că în cazul limitării

posibile de resurse, în primul rînd trebuie să fie elaborate cele mai simple şi mai

puţin сostisitoare recomandări, precum şi recomandările de perspectivă.

Procesul de gestiune a riscului poate fi realizat de următoarele acţiuni efectuate în

următoarea succesiune:

evidenţierea riscului ipotetic;

estimarea riscului;

selectarea metodelor de gestiune a riscului;

aplicarea metodelor selectate;

estimarea rezultatelor.

Baza metodologică de realizare a analizei riscului include în sine următorii paşi

efectuaţi în următoarea succesiune.

Pasul 1 Determinarea şi descrierea tuturor activelor sistemului informatic, printre

ele de bază fiind hard-ul, soft-ul şi datele. Totodată, se stabileşte valoarea nominală

a acestor active cu luarea în consideraţie a termenului de exploatare, valorii de

restituirii (înlocuire) şi alte criterii subiective.

Pasul 2 Formarea listei ameninţărilor posibile şi probabile. Drept ameninţare se

consideră orice acţiuni, care ar provoca deschideri neancţionate, distrugeri,

modificări şi refuz de deservire. Prin urmare, în cadrul acestei etape are loc

identificarea mulţimii de ameninţări cu concretizarea cît mai satisfăcătoare a

probabilităţii (frecvenţei) lor şi a pierderilor aşteptate.

Pasul 3 Calcularea dimensiunilor pierderilor posibile în cazul producerii

ameninţărilor probabile.

49

Pasul 4 Determinarea remediilor posibile de opunere şi verificarea ameninţărilor,

evidenţierea remediilor, costul şi eficienţei lor.

Pasul 5 Calcularea şi determinarea rezultatelor financiare, obţinute de la

realizarea fiecărui remediu de opunere ameninţărilor, prin contrapunerea

cheltuielilor şi profitului de la efectuarea lor.

Pasul 6 Determinarea şi formularea recomandărilor privind selectarea remediilor

de opunere şi de verificare a ameninţărilor. În cazul selecţiei metodelor de opunere

şi verificare a acestor ameninţări e necesar de ţinut cont de tipul S.I, caracterul

ameninţărilor (posibile şi potenţiale), scopurile analizei, criteriile riscului

admisibil, dispunerea de recurse necesare pentru efectuarea analizei, de informaţii

respective, de experienţa şi calificarea executorilor ş.a.

Aşa cum sistemele informatice economice se caracterizează prin volume

excesive şi structură compusă, asigurarea securităţii şi fiabilităţii lor are importanţă

primordială. Prin intermediul analizei riscurilor se contribuie la majorarea calităţii

informaţiilor acestor sisteme, iar această majorare, la rîndul său, conduce la

performanţele conducerii, care, în final, influenţează direct îmbunătăţirea

rezultatelor activităţilor unităţilor economice.

3.2. Tendinţe de organizare a sistemelor informatice financiar-bancare

Informatica de gestiune este un domeniu complex, dinamic şi deschis, dezvoltat

ca urmare a exploziei realizărilor obţinute în tehnologia de calcul, a apariţiei

expansiunii unor sisteme de operare puternice, flexibile, prietenoase, creşterii

capabilităţilor de prelucrare, asigurate de către bazele de date distribuite,

minimizării timpilor de transmisie, memorare şi prelucrare, introducerii facilităţilor

multimedia în structura prelucrărilor standard, precum şi datorită asigurării unor

sisteme de confidenţialitate şi acces diferenţiat la datele stocate în sistemele

informatice. Aceasta este dedicată prelucrărilor la nivel de firmă, grup de firme,

organisme cu caracter naţional şi internaţional şi asigurînd, împreună cu alte

sisteme (financiar, contabil, juridic), gestiunea eficientă a patrimoniului, a

50

operaţiunilor economico-financiare de toate tipurile la nivelul organismelor

economice din spaţiul naţional, regional şi internaţional. Subsitemul informaţional

din domeniul financiar-bancar reprezintă un set finit de concepte, metode, tehnici,

procedee, instrumente şi procese utilizate pentru prelucrarea informaţiilor şi a

interacţiunilor provenite de la sistemul operant în vederea transformării lor în date

ce pot fi furnizate sistemului de conducere în condiţii de eficienţă economică

acceptabilă, într-un context operaţional controlabil, în limitele cadrului legal

financiar-bancar, în scopul realizării funcţiilor organismului financiar-bancar şi a

atributelor conducerii acestuia.1

Acest subsistem intervine în sistemele financiar-bancare evoluate între sistemul

de conducere şi cel operant, lucrînd ca o interfaţă.

În sinteză, subsistemul informaţional are următoarele funcţii:

cunoaşterea funcţionării specificului prelucrărilor realizate la nivelul

subsistemului operant;

furnizarea de date pertinente, exacte şi operative subsitemului de conducere;

implementarea funcţiilor esenţiale relative la informaţiile cu specific

financiar-bancar:

- generarea de informaţii cu caracter particular financiar-bancar;- memorarea acestor informaţii;- prelucrarea informaţiilor;- comunicarea acestor informaţii.

Acest subsistem intervine în sistemele financiar-bancare evoluate între sistemul de

conducere şi cel operant, lucrînd ca o interfaţă.

Subsistemul informaţional are patru funcţii esenţiale:a) Generarea informaţiilor financiar-bancare constă din două elemente esenţiale:

o definirea informaţiilor necesare funcţionării întregului organism

financiar-bancar, adică a acelor informaţii ce prezintă un interes strict

1 Титоренко В.Д. Автоматизированные информационные технологии в банковской деятельности. 2003, p.58

51

pentru acesta, în concordanţă cu cerinţele legislative în domeniu şi cu

particularităţile activităţii desfăşurate de respectivul organism

financiar-bancar;

o activităţile prescriptibile sunt reprezentate ca fiind sursa producerii

utilizării şi transmiterii informaţiilor în domeniul financiar-bancar,

acesta fiind la rîndul lor, obiectivul procesării manuale/autonome la

nivelul global al organismului financiar-bancar;

b) Memorarea informaţiilor financiar-bancare este impusă de factorul primordial

din acest domeniu – factorul timp de memorare, care asigură transferul de timp

al informaţiilor. Semnificaţia şi natura informaţiilor sunt fundamentale pentru

sistemul informaţional deoarece informaţiile vor fi prelucrate în mod concret

în raport de aceste elemente;

c) Comunicarea informaţiilor financiar-bancare asigură transferul acestor tipuri de

informaţii de la sistemul operant către cel de conducere şi invers, funcţie ce

asigură circulaţia datelor la nivelul întregului organism financiar-bancar;

d) Prelucrarea informaţiilor financiar-bancare înseamnă procesarea acestora sub

diverse forme în concordanţă cu două cerinţe fundamentale:

- cadrul legislativ financiar-bancar;

- cerinţele generale specifice ale organismului la nivelul căruia au loc

aceste prelucrări.

Prelucrările sunt, în esenţă, diferite de conversia informaţiilor în diverse forme

relevante pentru sistemul operant, acestea devenind informaţii elementare sau

complexe necesare activităţilor de decizie din cadrul sistemului de conducere.

Informatizarea subsistemului informaţional cuprinde două nivele distincte:

1. Nivelul subsistemului informaţional-organizaţional care reflectă activităţile

întregului organism financiar-bancar prin prisma informaţiilor, a sarcinilor

umane, a sarcinilor informatice, inclusiv a modalităţii de funcţionare

(servicii, manageri, legături informaţionale directe/indirecte);

52

2. Nivelul subsistemului informaţional informatizat ce presupune memorarea,

prelucrarea şi transferul automat al datelor prin intermediul sistemelor

electronice de calcul şi comunicaţie. La nivel operaţional acest nivel este

format fizic din reţele de calculatoare independente instalate la nivelul

organismului financiar-bancar, iar logic din baze de date/baze de tabele/baze

de cunostinţe/baze de dialog manipulate prin intermediul unor baze,

proceduri şi standarde de prelucrare/ comunicaţie şi/sau generatoare de

sisteme expert.

În sistemul actual de organizare a sistemelor financiar-bancare la nivel naţional şi

internaţional există patru tendinţe de organizare logico-fizică a subsistemului

informaţional informatizat:

- sistemul informatic standard;

- sistemul expert;

- sistem interactiv de asistare a deciziei sau sistem executiv;

- sistem informatic mixt.

Sistemul informatic standard (S.I.S.) este format dintr-un set finit de metode,

tehnici, procedee, modele, strategii, instrumente, sisteme de tehnică de calcul,

sisteme de comunicaţie de date, personal specializat în informatică, sisteme

organizatorice, restricţii şi facilităţi legislative în materie utilizate pentru generarea,

transmiterea, prelucrarea algoritmică, difuzarea şi interpretarea rezultatelor în

vederea îndeplinirii funcţiilor organismului financiar-bancar (dezvoltare, servicii,

relaţii, personal) şi a atributelor sistemului de gestiune (monitorizarea, reglarea,

coordonarea, controlul).1

Toate elementele au rol de a asigura o funcţionare optimă şi o reglare de tip

conexiune inversă a întregului sistem aferent unui organism financiar-bancar, în

condiţii de eficienţă economică şi rentabilitate financiară acceptabilă.

Sistemul informatic standard primeşte datele de la sistemul operant şi prin

intermediul unei baze de proceduri asociate, asigură prelucrarea multiplă a

acestora, în conformitate cu un sistem procedural bazat pe algoritmi de prelucrare 1 Vatuiu Teodora “Strategia managerială de realizare a sistemelor informatice”, ASE 2005

53

şi de calcul, în vederea obţinerii unor date de ieşire sub formă de rapoarte,

indicatori sintetici, grafice, alte ieşiri sub formă mixtă şi/sau ieşire către alte

sisteme informatice financiar-bancare.1

Sistemele informatice standard folosesc preponderent programarea procentuală a

cărei descrieri şi utilizare are la bază proprietăţile specifice algoritmilor de calcul şi

prelucrare, reunite practic prin intermediul conceptului de bază de proceduri.

Intrările sistemului informatic standard sunt asigurate prin tranzacţiile externe

generate de operaţiile financiar-bancare desfăşurate la nivelul subsistemului

operant, operaţii ce generează un flux de date care vor determina operaţii de

actualizare fie sub forma bazelor de date, fie asupra bazelor de tabele. Rezultă că

tranzacţiile au rolul de a asigura corelarea stării şi dinamicii fenomenelor şi

proceselor financiar-bancare cu nivelul şi variaţia datelor din bazele de date.

Prelucrările sistemului informatic standard sunt de tip procedural avînd la bază

algoritmi specifici de prelucrare şi calcul asociaţi strict domeniului financiar-

bancar. Aceste prelucrări au ca sursă tranzacţiile externe şi/sau interne, fiind

aplicate colecţiilor de date asupra cărora sunt efectuate, în principiu, cîteva tipuri

clasice de prelucrări: crearea structurii colecţiilor de date, actualizarea, exploatarea,

tipărirea, reorganizarea, salvarea, restabilirea, configurarea, întreţinerea etc.

Colecţiile de date pot fi organizate sub forma bazelor de date relaţionale (Bbase,

FoxPro, Clipper, Acces etc.) sau sub forma foilor de calcul electronice gestionate

prin programe de tip tabelar (Lotus, Excel, Quattro etc.).2

Ieşirile sistemului informatic standard sunt obţinute ca urmare a aplicării

prelucrărilor asupra tranzacţiilor externe şi interne şi sunt concretizate în:

o rapoarte/situaţii/liste - conţin indicatori sintetici şi/sau analitici financiari-bancari ce impun necesitatea luării de decizii cu caracter tactic, strategic, operativ;

o graficele - arată tendinţa unor fenomene sau procese financiar-bancare;

o mixte – se prezintă sub forma unor documente elaborate pentru factorii de decizie;

1 Брага В. В. Автоматизированные информационные технологии в экономике , 20012 Costaş I. Tehnologia prelucrării automatizate a informaţiei economice. – Chişinău: Editura ASEM, 1997

54

o iesiri catre alte sisteme.

În mod obligatoriu, prelucrările sistemului ţin seama de algoritmii derivaţii din

cadrul general în materie şi de particularităţile aplicării acestuia la specificul unui

anumit organism financiar-bancar.

Sistemul expert (S.E.) are la bază conceptul de inteligenţă artificială prin care se

asigură simularea proceselor din cadrul unui raţionament natural uman. Sistemul

expert asigură declanşarea, utilizarea, interpretarea şi multiplicarea unor

raţionamente artificiale care permit stocare, utilizarea şi interpretarea cunostinţelor

experţilor umani în domeniul financiar-bancar.

Elemente fundamentale ale unui sistem expert sunt:

o modul de reprezentare a cunoştinţelor – asigură conversia şi transmiterea

informaţiilor financiar-bancare furnizate de către expertul uman în acest

domeniu;

o baza de cunoştinte – conţine sistemul de cunoştinţe specifice domeniului

financiar-bancar.

Datorită complexităţii fenomenelor financiar-bancare, în practică se pot folosi

sisteme multiexpert definite ca un ansamblu coerent şi cooperant de sisteme expert

ce pot funcţiona, atît independent, cît şi în interacţiune, asigurîndu-se proprietăţile

fundamentale legate de modularitatea şi independenţa părţilor componente ale

respectivului sistem multiexpert.

Sistemul interactiv (S.I.) de asistare a deciziei foloseşte pentru a asigura rezolvarea

unor probleme din domeniul financiar-bancar prin intermediul teoriei baysiene sau

al modelului teoretic de decizie în incertitudine denumit şi modelul de maximizare

a speranţei funcţiei de utilitate elaborat de Won Newmann-Morgenstern.

H. Simon, laureat al premiului Nobel, a elaborat un model de raţionalitate limitată,

ceea ce duce la fundamentarea raţionamentului limitat ce foloseşte următoarele

premise:

deciziile se referă întotdeauna la un domeniu limitat;

viitorul este greu de anticipat;

55

cerinţele unui anumit domeniu sunt întotdeauna în contradicţie cu

cele din alt domeniu dacă cele două domenii se analizează separat

unul de altul;

sistemele executive sunt o reprezentare a comportamentului uman,

comportament ce se bazează pe modelul raţionalităţii limitate.

Sistemul informatic mixt (S.I.M.) are următoarea structură:

a) Gestionarea datelor cuprinde:

•baze de date;

•sisteme de gestionare a bazelor de date;

b) Modele de gestionare (management) cuprind:

•funcţia de dezvoltare;

•funcţia de servicii financiar-bancare;

•funcţia de relaţii financiar-bancare;

•funcţia financiar-contabilă;

•funcţia de personal.

c) Dialog de gestionare-decizie are în vedere sistemul de comunicaţie

(interfaţa om-maşină).

În mod practic aceste tipuri de sisteme inteligente interacţionează prin intermediul

unei sinergii cu un potenţial impact asupra eficacităţii în promovarea deciziei

manageriale. 1

Implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în sistemul bancar

contribuie la creşterea competitivităţii prin îmbunătăţirea calităţii managementului,

monitorizarea eficientă a proceselor de distribuţie şi satisfacerea mai rapidă şi

calitativă a cerinţelor consumătorilor.

Una din cauzele principale care frînează implementarea pe scară largă a

tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în desfăşurarea afacerilor este

securitatea scăzută a reţelelor de transport date, a computerelor şi a produselor

program, utilizate pentru elaborarea, prelucrarea, primirea şi transmiterea

documentelor în formă electronică. Astfel, în procesul utilizării computerelor, circa 1 Cotelea V. Baze de date relaţionale. – Chişinău: Editura ASEM, 1998

56

50% din întreprinderi s-au confruntat cu probleme de securitate, ponderea acestora

crescînd pînă la 75% în cazul companiilor care utilizează activ Internetul.1

Circa 60% din întreprinderile care utilizează intens tehnologiile informaţionale

folosesc cele mai diverse mijloace pentru securizarea informaţiei, însă doar 36%

din ele dispun de echipamente şi produse program specializate şi numai 27% din

întreprinderi le-au înnoit în ultimele trei luni. În lipsa unui cadru legislativ şi

instituţional adecvat, întreprinderile, care doresc să utilizeze noile tehnologii

informaţionale, sînt nevoite să se descurce cu forţele proprii, procurînd

echipamente şi servicii pentru asigurarea securităţii informaţionale, care, însă, încă

nu pot fi certificate într-un mod similar echipamentelor şi serviciilor din domeniile

tradiţionale.

Sarcina primordială pentru anul 2010 o reprezintă lansarea şi dezvoltarea

economiei mobile, în cadrul căreia majoritatea tranzacţiilor se vor realiza cu

ajutorul terminalelor electronice intelectuale mobile noi (de tip comunicatoare

mobile, tehnologii PDA şi PC), precum şi cu ajutorul reţelelor mobile publice

pentru acces la informaţie, management, procurarea serviciilor şi mărfurilor,

realizarea operaţiunilor bancare.

3.3. Estimări privind evoluţia sistemelor informatice

Dacă acum cîţiva ani instituţiile bancare operau după metode învechite, în prezent,

tehnologia informaţiei nu mai reprezintă o necunoscută pentru clienţii sau angajaţii

unei bănci. Piaţa soluţiilor informatice de profil a înregistrat creşteri semnificative

de la an la an, specialiştii estimînd că, pînă în 2011, valoarea acesteia va ajunge la

640 milioane de dolari.

Conform statisticilor, cheltuielile privind software-ul şi instrumentele dedicate

afacerilor în Europa Centrală şi de Est vor creşte la 200 milioane de dolari pînă la

sfîrşitul anului 2007. La nivel global, în următorii cinci ani, cheltuielile anuale cu

aplicaţii software vor fi mai mari cu 10%, iar în Europa de Est creşterea va fi de

20%, dublînd astfel tendinţa globală.

1 Gavrila Alexandru Adrian “Integrarea sistemelor informatice de gestiune pe Internet”, Bucuresti: ASE, 2006

57

Sectorul bancar investeşte masiv în sisteme informatice

Pentru companii precum Oracle, sectorul financiar a fost şi rămîne în continuare o

direcţie strategică. Compania americană are un portofoliu complet şi complex de

soluţii, la care mai poate fi adăugată experienţa şi referinţele în domeniu pe plan

mondial şi local. În ultimii ani, Oracle şi-a extins acest portofoliu prin achiziţii

strategice precum i-Flex, Siebel, PeopleSoft sau Hyperion. 1

Una dintre soluţiile consacrate, destinate exclusiv mediului bancar, este i-Flex,

care oferă aplicaţii Core-Banking, Basel II, compatibile cu sistemul european de

plăţi bancare. Core-Banking reprezintă implementarea serviciilor bancare de bază

cu ajutorul tehnologiei informaţiei, iar Basel II sunt normele europene de plată în

sistemul bancar.

În acest moment, i-Flex este utilizat de două bănci din România - Bancpost şi

Citibank. Alpha Bank Group a ales ca soluţie iFlex şi se aşteaptă că pe termen

scurt şi Alpha Bank România să adopte această soluţie. O altă achiziţie importantă

pentru sectorul financiar a fost Siebel, soluţia ce oferă instituţiilor bancare un

instrument ajutător, exact acolo unde se duc cele mai crîncene lupte.

Oracle Financial Services Application (OFSA) este o soluţie care funcţionează cu

rezultate bune şi care este deja implementată la Banca Comercială Română, dar şi

la nivel de grup, în cazul Erste şi Raiffeisen. Această soluţie este folosită pentru a

calcula profitabilitatea pe orice dimensiune cerută de management.

În zona de management financiar intern, Oracle are soluţii complete pentru zona de

contabilitate, aprovizionare, bugetare-planificare, de gestiune a mijloacelor fixe,

furnizorilor. Acest tip de soluţii este implementat la Banca Naţională a României,

Banca Transilvania, BRD şi Millennium Bank.

Fidelizarea clienţilor prin servicii bancare IT

Consolidarea procesării contabile reprezintă o tendinţă tot mai adoptată de mediul

bancar internaţional, datorită avantajelor privind performanţa sistemelor bancare,

1 Oancea Mirela “Sisteme informatice pentru asistarea deciziei financiare” Bucuresti: Editura ASE, 2005

58

flexibilizarea modificărilor legislative, auditabilităţii şi separării proceselor. Un

proiect interesant este implementarea sistemului de core banking de la BCR,

Sibcor, unul dintre cele mai mari proiecte realizate de compania Oracle în Europa

de Est. Sibcor este un sistem integrat şi centralizat, care are la bază cele mai

inovatoare concepte şi tehnologii pentru a asigura unei bănci comerciale

oportunităţi semnificative de eficientizare şi îmbunătăţire a controlului intern

pentru serviciile şi produsele oferite clienţilor din industria retail sau corporate.

Soluţia Sibcor permite unei bănci să-şi crească nivelul de profitabilitate şi

eficienţă, gestiunea eficientă a clienţilor, o platformă pentru implementarea unor

noi canale de distribuţie, securitate şi disponibilitate a informaţiei.

Acest proiect are la bază platforma Services Oriented Architecture din Oracle

Fusion Middleware. Rolul strategic al componentei IT în bănci devine cu atît mai

important cu cît asistăm la un proces de globalizare şi standardizare în sistemul

financiar internaţional. Reglementări precum Sarbanes - Oxley, standardul IFRS,

acordul Basel II, cît mai ales concurenţa şi convergenţa cu standardele Uniunii

Europene vor determina instituţiile financiar-bancare să adopte soluţii informatice

complexe, verificate şi standardizate. Termenul de "core banking" a fost folosit

pentru a defini suma tuturor componentelor IT care permit băncilor să îşi

administreze produsele şi serviciile financiare de bază, incluzînd datele referitoare

la clienţi, depozite bancare, împrumuturi, tranzacţii de plată şi carduri de credit.

Organizaţiile bancare din întreaga lume au un grad tot mai redus al satisfacţiei

referitoare la vechile sisteme informatice utilizate şi intenţionează să îşi actualizeze

tehnologia pentru a rămâne competitive, 70 % dintre directorii de bănci implicaţi în

acest studiu au declarat că lipsa de flexibilitate a sistemelor informatice este cea

mai mare problemă care stă în calea succesului strategiilor lor de afaceri. Aproape

jumătate dintre respondenţi au numit drept cauze ale lipsei de competitivitate

costurile ridicate de întreţinere a infrastructurii, precum şi lipsa integrării

sistemelor informatice. Pentru a face faţă acestor probleme, un număr semnificativ

de bănci intenţionează să îşi înlocuiască sistemele informatice pentru operaţiunile

59

bancare - core banking - în următorii cinci ani. Dintre aceste bănci, 30 % se află în

Europa, peste 35 % în regiunea Asia-Pacific şi peste 20 % în America de Nord. 1

  Managerii instituţiilor bancare implicaţi în studiu au indicat două motive

principale pentru care sistemele lor sunt lipsite de flexibilitate: tehnologia vechilor

sisteme, care nu permite dezvoltările viitoare şi sistemele informatice personalizate

excesiv, complexe, greu de schimbat şi care necesită costuri mari de întreţinere.

Aproape jumătate dintre respondenţi au citat costurile drept o problemă majoră

a sistemelor software pentru core banking. Studiul a arătat că băncile îşi consumă

aproape jumătate din bugetul IT pentru întreţinerea sistemelor de bază. O mare

parte din aceste cheltuieli este destinată eforturilor de dezvoltare pentru adăugarea

de noi funcţionalităţi sau aplicaţii în infrastructura de bază. Directorii IT

chestionaţi au declarat într-un procent foarte mare că o arhitectură IT alcătuită din

componente standard şi orientată către servicii este o trăsătură esenţială a unui

sistem IT eficient. Ar fi incorect să analizăm perspectivele de dezvoltare a

sistemelor electronice de plăţi din ţara noastră neluînd în calcul aceste sisteme la

nivel mondial, şi în special în ţările vecine. Ceea ce se referă la sistemele de

automatizare în băncile comerciale, ele pot avea o independenţă mai mare faţă de

sistemele electronice de plăţi. Totodată, toate problemele referitoare la strategia

generală de creare a sistemele automatizate constituie una comună în toate băncile

comerciale din ţară, fără excepţie. Toate întrebările cu privire la unificarea

documentelor de plată, dezvoltarea securităţii sistemelor informatice bancare,

sporirea siguranţei şi accesului la mijloacele de informare a băncilor comerciale

sunt caracteristice pentru toate băncile. 2

În concluzie pot fi formulate următoarele: sunt remarcate modificări

esenţiale spre bine în domeniul implementării sistemelor automatizate de

prelucrare a informaţiei. Cauza principală a acestui lucru o constituie dezvoltarea

tehnicii de calcul şi reţelei de comunicaţii. Inovaţiile tehnice întotdeauna

impulsionează specialiştii la elaborarea noilor sisteme informatice. Totodată,

1 Oancea Mirela “Sisteme informatice pentru asistarea deciziei financiare” Bucuresti: Editura ASE, 20052 Rosca I. Ioan, Gheorghe Mirela “Proiectarea sistemelor informatice de gestiune: studii de caz”, Bucuresti:

InfoMega, 2003

60

putem remarca modificări considerabile în domeniul dezvoltării de programe

informatice. Specialiştii din sfera tehnologiilor informaţionale elaborează aplicaţii

din ce în ce mai comode, eficiente şi universale. Aceasta duce la crearea

condiţiilor pentru dezvoltarea calitativă a direcţiilor referitoare la elaborarea noilor

sisteme de prelucrare a datelor.

61

Concluzie:

Automatizarea sistemului bancar în noile condiţii ale economiei de piaţă a fost

lansată la începutul anilor ’90, cînd au apărut primele bănci comerciale.

Dezvoltarea procesului de automatizare a dus la intensificarea diferitor sisteme

bancare, condiţionate nu numai de numărul mare de firme elaboratoare de

software, ci şi de diferenţierea băncilor după funcţiile pe care le deţin şi structura

de activitate bancară.

Crearea şi funcţionarea tehnologiilor bancare automatizate sunt bazate pe

principii sistematice, care reflectă cele mai importante poziţii ale bazei teoretice şi

care include un şir de direcţii şi discipline interdependente. La ele se referă

cibernetica, teoria informatică, modelarea economico-cibernetică a proceselor

financiar-bancare, analiza şi luarea deciziilor.

Tehnologiile bancare ca instrument de susţinere şi dezvoltare a businessului

bancar sunt create în baza unor principii concludente, cum ar fi: abordarea

complexă a întregului spectru de funcţii bancare cu integrarea lor absolută,

principiul modular de structurare, care permite cu uşurinţă configurarea sistemului

după o comandă individuală, ceea ce favorizează intercorelarea cu diferite sisteme

externe (sisteme de telecomunicaţie, analiză financiară ş.a.), asigură alegerea

platformei de programare tehnică şi transpunerea ei pe alte mijloace tehnice,

flexibilitatea setării modulelor sistemelor bancare şi adaptarea lor necesităţilor şi

condiţiilor unei bănci concrete. Aceste sisteme presupun extinderea şi

diversificarea modulară a sistemelor informatice pe măsura dezvoltării proceselor

de business (de ex. susţinerea activităţii filialelor şi departamentelor băncii),

accesul continuu la baza de date într-un timp real şi realizarea funcţiei într-o

dimensiune informaţională unică, modelarea activităţii băncii, posibilitatea

gestiunii proceselor financiare şi perfecţionarea sistematică a sistemelor

implementate.

Crearea sau alegerea sistemelor bancare automatizate (SBA) sunt legate de

planificarea integrală a infrastructurii sistemelor informaţionale a tehnologiei

62

bancare. Prin infrastructura SBA se înţelege costul, interdependenţa şi conţinutul

tuturor elementelor în parte ale procesului de automatizarea a tehnologiei bancare.

În cadrul infrastructurii pe lîngă abordările conceptuale se evidenţiază

subsistemele de aprovizioare şi funcţionale. La cele de aprovizionare se referă

asigurarea informaţională, aprovizionarea tehnică, sisteme de reţele

comunicaţionale, resurse programatice, sisteme de securitate, protecţie şi siguranţă

etc. Subsistemele funcţionale realizează serviciile bancare, procesele de afaceri şi

alte sarcini complexe, reflectă conţinutul sau direcţia de activitate a băncii. O altă

particularitate a tehnologiei bancare o reprezintă diversificarea şi complexitatea

modului de asigurare a automatizării activităţii băncii. Sistemele bancare

automatizate (SBA) se elaborează în corespundere cu conceptele moderne

referitoare la structura organizatorică a băncii, care presupune divizarea

posibilităţilor funcţionale pe trei nivele. Nivelul superior (Front-office) cuprinde

module, care asigură introducerea rapidă şi comodă a informaţiei, prelucrarea ei

primară şi orice corelare externă a băncii cu clienţii, cu alte bănci, cu banca

centrală, agenţii comerciali şi informaţionali. Nivelul de mediu (Back-office)

reprezintă o anexă pe diferite direcţii a activităţii interne a băncii şi a decontările

interne (activitatea creditară, depozitară, activitatea cu valorile mobiliare, cu

carduri ş.a).

Nivelul inferior (Accounting) reprezintă funcţiile de bază ale evidenţei contabile.

Anume aici sunt concentrate module, care asigură evidenţa contabilă în

conformitate cu cele 5 capitole a noului Plan de Conturi. Divizarea băncii în front-

office şi back-office este bazată nu numai în baza specificului funcţional de

procesare a operaţiunilor bancare şi procesul decizional al băncii, ci şi în baza

naturii băncii ca sistem care, pe de o parte fixează, iar pe de altă parte –

influenţează activ interdependenţa proceselor economice în sfera financiar-

creditară. Etapele de bază în crearea SBA necesită cercetări funcţionale şi

informaţionale a activităţii bancare, elaborarea cerinţelor faţă de sistem şi analiza

lor ulterioară, formularea sarcinilor, programare, implementare, exploatare şi

suport tehnic.

63

Automatizarea trebuie să fie susţinută de nivelul de dezvoltare al băncii la toate

etapele ei de creştere. În acest scop se propune un larg spectru de sisteme bancare

automatizate, fiecare din ele extind şi perfecţionează posibilităţile funţionale ale

precedentei. Concepţia deplasării pe etape de la sistemele mici la cele mari este

denumită magistrală tehnologică. Procesul de implementare a următorului sistem

are la baza sa, experienţa acumulată de la etapa precedentă.

În aspect financiar, în aşa mod se respectă principiul păstrării şi dezvoltării

investiţiei. În prezent, tehnologiile informaţionale automatizate ale majorităţii

băncilor comerciale reprezintă un ansamblu de diferite subsisteme funcţionale

(module). Lipsa unei abordări complexe a automatizării, integrarea insuficientă a

modulelor bancare cauzează luarea deciziilor locale, decizii care au un conţinut

foarte specializat. Însă, necesitatea trecerii de la decizii particulare la cele

sistemice în sfera automatizării, presupune utilizarea întregului asortiment modern

de metode şi resurse ale tehnologiei informaţionale.

Deci, organizarea optimă a serviciilor, produselor şi proceselor bancare este

posibilă numai în condiţiile abordării globale a automatizării tehnologiilor

informaţionale cu luarea în calcul a dezvoltării activităţii bancare în baza integrării

absolute a sistemelor bancare. În acest tip de sistem, întregul spectru de tehnologii

bancare se realizează într-un format informaţional unic care susţine intercorelarea

mediului intern şi extern al băncii.

64

Bibliografie:

1. Bolun I., Costas I., Gametchi A., Zacon Т., Delimarschi В.

Elaborarea

tezelor de licenta la specialitatea "Cibernetica si informatica economica".

Chisinau, Editura ASEM, 2001

2. Boulescu Mircea; Fusaru Doina “Auditul sistemelor

informatice financiar-contabile” Bucuresti: Tribuna Economica, 2005,

657.453 BOU, Sala Paul Bran;

3. Брага В. В. Автоматизированные информационные

технологии в экономике , 2001

4. Bran Florin “Arhitectura sistemelor informatice bancare”,

Finante, banci, asigurari: publicatie pentru agentii economici, v. 6, nr. 4,

Aprilie 2003;

5. Bran Florin. “Tipologii ale subsistemelor informatice

bancare” Finante, banci, asigurari: publicaţie pentru agentii economici, v. 7,

nr. 4, 2004;

6. Carstea Claudia, Sabau Gheorghe “Managementul

proiectării sistemelor informatice complexe”, ASE 2006

7. Costaş I. Tehnologia prelucrării automatizate a

informaţiei economice. – Chişinău: Editura ASEM, 1997.

8. Cotelea V. Baze de date relaţionale. – Chişinău: Editura

ASEM, 1998

9. Davidescu Niculae Dumitru “Sisteme informatice

financiar-bancare” vol. 1: Concepte fundamentale. Modelare prin metoda

MERISE. Bucuresti: All Beck, 1999,

10. Davidescu Niculae Dumitru “Sisteme informatice financiar bancare”

vol. 2: Aplicatii. Bucuresti: All Beck, 1999;

11. Дик. В.В. Информационные системы в экономике,1999

12. Gavrila Alexandru Adrian “Integrarea sistemelor informatice de

gestiune pe Internet”, Bucuresti: ASE, 2006;

65

13. Мхалая В.А. Теория экономических информационных систем 2002

14. Oancea Mirela “Sisteme informatice pentru asistarea deciziei financiare”

Bucuresti: Editura ASE, 2005,

15. Pilat Florin Vladimir “Sisteme informatice modulare în context

distribuit”, ASE 2006

16. Rosca I. Ioan, Gheorghe Mirela “Proiectarea sistemelor informatice de

gestiune: studii de caz”, Bucuresti: InfoMega, 2003;

17.Stanciu Victoria “Proiectarea sistemelor informatice” Bucuresti: Dual

Tech, 2001;

18. Титоренко В.Д. Автоматизированные информационные

технологии в банковской деятельности. 2003.

19. Thomson Hans. Baze de date: proiectare, organizare implimentare.

Bucureşti, 2003

20.Varlam Gabriela “Tehnologii client-server în dezvoltarea sistemelor

informatice în economie”, ASE 2004

21. Vatuiu Teodora “Strategia managerială de realizare a sistemelor

informatice”, ASE 2005

66