CAPITOLUL 1

1.1.APARIŢIA BĂNCILOR

Băncile au apărut pe măsura dezvoltării,concentrării activităţii

economice şi a apariţiei creditării ca mijloc de promovare a investiţiilor.

În Europa băncile publice au apărut în ţările cu putere economică recunos-

cută ,cum ar fi în Spania,la Barcelona la 1401 ţară, care avea schimburi economice

foarte intense cu coloniile ei,în special pe relaţia produse manufacturate –materii prime

,aur etc.;în Italia,la Genova (oraş-stat într-o anumită perioadă) la 1407,oraş cunoscut ca

având relaţii comerciale cu Orientul precum şi o activitate comercială foarte intensă în

bazinul Mării Negre ,care a avut colonii pe teritoriul actual al României ,în Olanda, la

Amsterdam ,în 1609,o altă mare putere colonială, care avea schimburi comeciale

importante cu zona Indiilor Orientale şi care avea să devină în timp un puternic centru

bancar,în Italia ,la Veneţia (oraş stat într-o anumită perioadă)băncile au apărut în

1619,fiind stimulate de puternice relaţii comerciale,pe care veneţienii le aveau cu diverse

state ,în Anglia la Londra ,1694,ţară recunoscută ca fiind la un moment dat cea mai mare

putere colonială şi manufacturieră,în special în perioada de avânt industrial,de

industralizare ,de apariţie şi dezvoltare a întreprinderilor manufacturiere şi a produselor

manufacturate.

Descoperirea unor noi continente a impulsionat dezvoltarea ecnomică de

ansamblu prin găsirea unor resurse suplimentare,în special petrol,aur,minereuri etc.Acest

lucru a acţionat ca un factor amplificator al creşterii economice la nivel mondial,prin

utilizarea resurselor provenite din aceste regiuni şi din colonii în economiile din ţările

Europei ,în special în Anglia,Spania,Olanda etc,,iar, ulterior,prin apariţia Statelor Unite

ale Americii, au acţionat ca un catalizator al economiei americane.

3

CAPITOLUL 2

2.1.DEFINIŢIA BĂNCII ŞI FUNCŢIILE ACESTEIA

Activitatea bancară din Italia Evului Mediu a fost deosebit de dezvoltată atât

în ce priveşte acordarea de credite comercianţilor,cât şi prin acivităţile de schimbare a

banilor.De aceea ,mulţi termeni bancari ,utilizaţi şi astăzi,îşi au originea în acest spaţiu

geografic.Astfel termenul de” bancă „ vine din limba italiană ,de la băncile („banca”în

italiană)pe care stăteau bancherii acelor vremuri.

Dacă bancherul nu-şi respecta obligaţiile şi îndatoririle asumate,el işi pierdea

reputaţia şi i se rupea banca ,fapt ce însemna că nu mai putea să-şi deruleze activitatea.De

la această practică derivă termenul de „bancrută”.

Este evidentă diferenţa enormă între operaţiunile limitate ,efectuate de

bancheri la începuturile activitaţii bancare şi gama complexă de servicii ,care pot fi

oferite de o banca modernă .Pe măsură ce băncile s-au dezvoltat mulţi expeţi au încercat

să definească ce se înţelege prin termenul de” bancă”,dar încă nu au ajuns la o definiţie

unanim acceptată.

O bancă este o instituţie căreia i se acordă permisiune (în general sub forma

unei autorizaţii/licenţe)de a efectua tranzacţii cu banii.Cu alte cuvinte o companie este

bancă ,dacă este recunoscută oficial ca bancă .Deşi aceasta este o definiţie” închisă”(o

bancă trebuie sa fie recunoscută ca bancă )ea este în general acceptată.Cercetătorii au

încercat însă ,în continuare ,să stabilească o definiţie, care să explice de ce o anumită

companie (societate comercială)trebuie să fie recunoscută ca o bancă.

O altă definiţie ar fi următoarea :banca reprezintă întreprinderi

particulare,societăţi în nume colectiv,societăti anonime sau ale statului ,care

concentrează capitalurile disponibile din economie şi le pun la dispoziţia subiecţilor

economici,inclusiv al statului sub formă de credite.

Potrivit reglementărilor ,care guvernează activitatea bancară din ţara noastră

„Societăţile bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl

4

constituie atragerea de fonduri de la persoanele juridice sau fizice,sub formă de depozite

sau instrumente nenegociabile,plătibile la vedere sau la termen.

Precum şi acordarea de credite”(Legea nr.33/1991)

Fiind instituţii specializate ,băncile au ca obiect de activitate gestionarea

împrumuturilor,iar scopul lor final este obţinerea profitului bancar .

Băncile îndeplinesc următoarele funcţii:

1.atragerea disponibilităţilor monetare, temporar libere,ale subiecţilor economici

sub formă în principal de depozite

2.emisiunea,adică punerea în circulaţie de monedă de hârtie,monedă divizionară,

precum şi monedă de cont

3.crearea instrumentelor de credit ale circulaţiei mărfurilor

4.asigurarea ,păstrarea sumelor deponenţilor,efectuarea rapidă a plătilor,furnizarea

informtiilor cerute

Realizarea acestor funcţii este mult uşurată , dacă banca îndeplineşte următoarele

condiţii

1. meţine încrederea clienţilor

2. înregistrează toate tranzacţiile

3. asigură confidenţialitatea bancară,dovedind discreţie faţă de afacerile

clienţilor

2.2.TIPURI DE BĂNCI

În literatura de specialitate şi practica bancară internaţională se întâlnesc în

principal ,urmatoarele tipuri de bănci:

1. banca centrală-instituţie bancară ,aflată în fruntea aparatului bancar,cu rol

de supraveghere şi organizare a relaţiilor monetar- financiare ale unui stat,atât în

plan intern,cât şi în relaţiile cu alte sisteme monetare

2. bănci comerciale-denumire generică ,dată celorlalte bănci(altele decât

banca centrală)

5

Băncile comerciale îşi desfăşoaraă activitatea atât pe plan intern cât şi internaţional.

Activitatea lor se bazeaza pe :

1. atragerea depozitelor şi acordarea de credite

2. acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme

3. operaţiuni valutare pentru persoane fizice sau juridice

4. plasamentul fondurilor

5. finanţarea shimburilor comrciale externe

După tipul operaţiunilor sau sfera teritorială:

1. bănci universale –sunt denumite acele bănci comerciale,care efectuează

toate operaţiunile bancare şi îşi limitează activitatea la anumite sectoare(la noi

societăţile bancare sunt prin lege ,bănci universale)

2. bănci specializate -sunt acele bănci comerciale sau instituţii de tip bancar

care de regulă alături de operţiuni bancare de bază ,dezvoltă preponderent

operaţiuni bancare de un anumit tip sau într-un anumit domeniu

Tipuri de bănci comerciale specializate:

1. banca agricolă-acordă credite şi alte facilităţi financiare şi de plată unităţilor

agricole pentru cumpararea de terenuri şi utilaje agricole ,îngrăşăminte

2. banca de investiţii-acordă credite pe termen mediu şi lung,întreprinderilor

industriale (uneori şi din alte ramuri economice ),de regulă pentru

investiţii,procurându-şi fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate

mai îndelungate decât cele obişnuite.

3. banca ipotecară-acordă împrumuturi pe termen lung garantate cu o ipotecă asupra

imobilelor deţinute de debitori.

4. banca de export - import-creditează pe diferite termene,producătorii ,exportatorii

autohtoni,pentru ai sprijini în activitatea de promovare a produselor ţării

respective pe pieţele externe ;garantează creditele externe;efectuează operaţiuni

de casă în favoarea importatorilor şi exportatorilor etc.

5. banca internatională privată-bancă comercială cu numeroase sucursale în alte

ţări şi pentru care operaţiunele externe joacă un rol important,dar nu chiar

preponderent

6

Termenul de bancă internaţională este utilizat şi pentru instituţii

financiar -bancare interguvernamentale al căror capital provine din două sau mai

multe ţări şi a căror activitate specifică desfăşurându-se la nivel internaţional sau

mondial depăşeşte graniţele unei ţări(Ex.Banca Reglementelor Internaţionale,Banca

Europeană pentru Reconstrucţie si Dezvoltare,Banca Mondială etc)

6.băncile de depozit-realizează cea mai mare parte a activităţii lor pe plan intern prin

atragerea de depozite şi acordarea de credite financiare şi persoanelor private.În Franţa

‚băncile comerciale se numesc bănci de depozit .În S.U.A.si Germania aceste bănci se

ocupă şi de emisiune şi plasarea hârtiilor de valoare şi acordarea de credite având drept

gaj hârtiile de valoare.

7.băncile de accept-sau casele de accept sunt instituţii bancare, care susţin,prin

semnatura lor,titluri de credit (cambii,bilete la ordin)trase de exportatorii autohtoni asupra

importatorilor străini, iar titlul de credit astfel acceptat,devine negociabil;

8.case de emisiune-sunt instituţii bancare, care asigură plasarea pe piaţa a unor

emisiuni de hârtii de valoare(acţiuni ,obligaţiuni etc.);înAnglia aceste institutii sunt

considerate „merchant banks” pe când în SUA sunt calificate drept bănci de invesţii

Fiecare sistem bancar naţional are particularitătile lui , din punct de vedere al

denumirilor băncilor şi din punct de vedere al tipurilor de activităţi ,pe care acestea le

desemnează.

2.3.BANCA CENTRALĂ

Banca centrală acţionează ca instituţie din partea statului ,pentru a stabili

şi coordona politica monetară şi de credit a economiei .Ea are un rol deosebit în

menţinerea stabilitătii monedei naţionale şi a încrederii publicului în bănci.

Banca centrală are următoarele funcţii:

-stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit

-emisiunea de monedă

-monotorizarea cursurilor valutare

-administrarea rezervelor valutare

-supravegherea instituţiilor financiar-bancare

7

-acţionează ca bancă a celorlalte bănci

-împrumutător de ultimă instanţă

-acţionează ca agent al statului şi ţine în evidenţele sale Trezoreria statului

-asigurarea de fonduri pentru stat

-asigurarea legăturii cu organizaţii financiar –bancare internaţionale

-analist al condiţiilor monetare si economice

Banca Naţională a României are atribuţii speciale ,aceasta datorită faptului că

ţara noastră trece printr-o perioadă de tranzitie.Aceste atribuţii sunt:

-asigurarea unei concurenŢe loiale între bănci

-încurajarea dezvoltării unei practici bancare corecte ,care să sprijine dezvoltarea unui

sector privat sănătos. Banca centrală decide care entităţi pot opera ca bănci şi stabileşte

regulile de emitere a autorizaţiilor de funcţionare a băncilor.Ea supraveghează acivitatea

băncilor comerciale ,fie cerându-le periodic rapoarte financiare şi statistice,fie prin

efectuarea de controale la sediul acestora.

O altă atribuţie a băncii centrale este controlarea nivelului masei monetare şi

ratei dobânzii în economie ,acest lucru realizându-se de regulă în colaborare cu

Ministerul de Finanţe.

Banca centrală deţine monopolul emisiunii monetare ,care trebuie să se

realizeze în concordanţă cu creşterea economică ,pentru a se evita în acest fel producerea

fenomenului denumit inflaţie .Acesta costituie un argument pentru ca banca centrală să

fie independentă.Banca centrală se ocupă şi de preluarea bancnotelor uzate în vederea

distrugerii lor când au devenit prea murdare sau deteriorate pentru a mai fi în

circulaţie.Aceste bancnote sunt deobicei arse sau tocate mărunt în condiţii de securitate.

Băncile centrale solicită celorlate bănci să-şi păstreze la ea o parte a

depozitelor sub formă de rezervă ,ca depozite nepurtătoare de dobandă .De asemene ea

poate deţine conturi ale băncilor comerciale ,utilizate în decontarea datoriilor

interbancare.

Ca agent al statului banca ţine în evidenţele sale contul curent al

trezoreriei statului ,prin acest cont reflectându-se impozitele percepute şi alte plăţi

efectuate în numele Trezoreriei statului.

8

Banca centrală păstrează rezervele ţării în aur ,valuata convertibilă şi alte

active de rezervă,recunoscute pe plan internaţional,utilizând aceste rezerve fie pentru a

controla evoluţia cursului de schimb a monedei naţionale,fie pentru a asigura

convertibilitatea monedei naţionale pe piaţa valutară .

Banca centrală gestionează şi ţine evidenţa operaţiunilor financiare ale

ţării cu organisme internaţionale ,cum ar fi Fondul Monetar Internaţional sau Banca

Mondială ,participă în numele statului la tratative şi negocieri externe în probleme

financiare ,monetare şi de plăţi.

Acţionând ca împrumutător în ultima instanţă ,banca centrală acordă

împrumuturi băncilor comerciale ,pentru a sprijini acele bănci, care ,temporar ,nu au

suficiente fonduri lichide pentru a plăti sumele cerute de deponenţi . Banca centrală

asigură şi fondurile necesare pentru guvern .Guvernul împrumută de pe piată

naţională ,oferind spre vânzare titluri de valoare ,obligaţiuni şi bonuri de tezaur, iar

banca centrală,ca agent al statului poate acţioana direct sau indirect în emiterea de

obligaţiuni sau altor înscrisuri ,în vânzare şi răscumpararea acestora şi plata dobânzilor

aferente .Suma datorată de guvern se numeşte „datorie publică”.

2.4.STRUCTURA ALTOR SISTEME BANCARE

Sistemul bancar britanic

Băncile au jucat un rol important în Marea Britanie,economia acestei ţări având o

poziţie importantă în lume ,nu doar în dezvoltarea industrială şi comercială ,ci şi în

organizarea sistemului bancar. În 1694 a luat fiinţă Banca Angliei (Bank of

England)printr-un decret regal –Royal Charter),având la început un capital de 1.200.000

lire sterline .Cu timpul Banca Angliei a evoluat de la rolul unei bănci comerciale spre

funcţiile unei bănci centrale.

În 1844 ,pe baza unei legi bancare ,Banca Angliei a fost împărţită în două departa-

mente:Departamentul Bancar si Departamentul de Emisiune.

9

În 1964 a devenit bancă de stat aflându-se în strânsă legatură cu Trezoreria.după

semnarea Tratatului de la Maastricht(1992)aceasta ,asemănator altor bănci centrale din

ţările membre ale Uniunii Europene,a înregistrat un grad sporit de autonomie funcţională.

Funcţiile actuale ale Băncii Angliei sunt:

1. bancă a Guvernului

2. bancă a băncilor

3. gestionează contul de regularizare valutară

4. răspunde de emiterea bonurilor de trezorerie

5. supraveghează instituţiile bancare din Regatul Unit al Marii Britanii

6. păstrează conturile în lire sterline ale altor bănci centrale şi organizaţii

internaţionale

7. împrumutător de ultimă instaţă

8. autoritate de emisiune monetară

Clasificarea băncilor britanice în funcţie de mărimea tranzacţiilor tipice ,pe care o bancă

le derulează:

Retail banks(banci” cu amănuntul”)-aceste bănci se adresează cu precădere clienţilor

individuali (persoane fizice )

Wholesale-banks(banci”en-gros”)-aceste bănci operează în principal numai cu afaceri

de valori mari,realizând, astfel relaţii financiare cu firme de mari proporţii sau cu alte

bănci pe piata monetară.

Clasificarea băncilor în funcţie de tipurile de depozit pe care le acceptă:

Băncile primare –sunt bănci, care derulează operaţiuni prin intermediul

mecanismului de plăţi ,în interiorul ţării,ele oferind un sistem de transfer monetar prin

intermediul conturilor curente.

Băncile secundare –acestea nu fac parte din mecanismul de plăţi şi nu participă la

sistemul de compensare .Majoritatea depozitelor acestor bănci sunt depozite la termen în

mare parte în valută ,chiar dacă aceste aspecte diferă de la bancă la bancă.

10

Există şi alte instituţii financiare ,care prin acte emise de Parlament au

dreptul să accepte depozite .Astfel de instituţii sunt:societatile de investiţii pentru

locuinţe(Building societies),uniunile de credit şi Banca Naţională de Economii(care are la

baza reţeaua oficiilor poştale).

Sistem bancar italian

Italia este ţara cu cea mai veche tradiţie în activitatea bancară dintre toate ţările

europene şi multe dintre tehnicile cheie ale activităţii bancare au fost inventate în Italia.

Până de curând sistemul bancar italian a funcţionat pe baza unei legi din

1936 ,care a fost votată după o serie de falimente bancare .În urma acestei legi s-a format

un sistem financiar unic ce reflectă interacţiunea a trei factori principali:

1. coexistenţa instituţiilor publice şi acelor private

2. distincţia dintre bănci şi alte instituţii financiare

3. codificarea relaţiilor dintre diferite sectoare

Acest sistem se caracteriza prin faptul ca multe din băncile sectorului

public nu aveau ca scop realizarea de profituri şi acordarea de asistenţă financiară şi

realizarea de acte de caritate pe plan local.De asemenea băncile de economii ,erau

limitate la anumite tipuri de operaţiuni.

O lege recentă a schimbat acest sistem.

Legea are ca scop principal permiterea instituţiilor financiare de stat să-şi schimbe forma

legală şi să devină companii de investiţii în domeniul titlurilor de valoare .Alte tendinţe

sunt:

1. eliminarea diferenţei ,prin lege ,dintre tipurile de bănci

2. acordarea dreptului băncilor din sectorul public de a intra pe pieţele de

capital

3. favorizarea fuziunilor de bănci

4. privatizarea băncilor de stat

5. posibilitatea expansiunii băncilor ,pe teritoriul Italiei

11

Evolutia sistemului bancar italian dovedeşte o tendinţă de transformare a

marilor bănci în conglomerate financiare(asemănăoare celor britanice )şi mai putin în

bănci universale (ca în cazul băncilor germane).

Sistemul bancar francez

În conformitate cu legislaţia bancară franceză se disting următoarele categorii de instituţii financiar-bancare:bănci propriu-zise ,bănci mutuale sau cooperatiste ,case de economii,case de credit municipal,societăţi financiare ,instituţii financiare specializate.Tot ca urmare a acestei legi a fost creat şi Comitetul Instituţiilor Financiar Bancare care are ca atribuţii:autorizarea activităţii instituţiilor financiar- bancare şi clasificarea acestora în conformitate cu categoriile menţionate. Alte organisme de supraveghere a activităţii bancare sunt:Consiliul Naţional de

Credit ,Comitetul de Reglementări Bancare şi Comisia Bancară .

Banca Franţei a fost creată în 1800 şi naţionalizată în 1945.Ea exercita rolul

băncii centrale .Ca urmare a tratatului de la Maastricht au fost luate măsuri pentru

sporirea autonomiei sale în domeniul politicii monetare şi de credit .

La 4 august 1993 a fost adoptată o lege care a sporit gradul de autonomie

decizională a Băncii Franţei ,potrivit acestei legi obiectivul principal al Băncii Franţei

este de a defini şi de a pune în practică politica monetară cu scopul de a asigura

stabilitatea preţurilor.Reglementarea cursului de schimb şi a parităţii francului rămân în

competenţa Guvernului ,dar cu toate acestea banca Franţei monotorizează cursul de

schimb al francului francez ,deţine şi administrează rezervele de aur şi devize ale

statului.Ea se ocupa şi de rescontarea portofoliului de cambii ,facilitând emisiunea

titlurilor de valoare de către băncile comerciale .Ca element specific Franţei ,se disting

faptul că ,alături de bănci ,un rol important il deţin organizaţiile de plasament colectiv în

valori mobiliare .La începutul anilor 90 Franţa ocupa primul loc în Europa şi al doilea în

lume,după SUA din punct de vedere al valorii fondurilor administrate de aceste

organizaţii.

În prezent şi în sistemul bancar francez există tendinţa universalizării băncilor.

12

Sistem bancar german

Instituţiile cele mai importante ale sistemului bancar german sunt:Banca

Federală (Budensbank) şi Consiliul Federal de Supraveghere Bancară .Banca Federală cu

sediul la Frankfurt ,are oficii în toate landurile .Aceasta bancă este entitate legală prin ea

însăşi ,fiind independentă şi nesubordonată Guvernului Federal ,dar are obligaţia de a

susţine politica economică a Guvernului.Ea deţine monopolul emisiunii monetare şi

acţionează ca o bancă de rezervă .Deşi operează în limitele precizate de legea bancară

federală ea stabileşte ,în mod independent nivelul dobânzilor şi a taxei scontului pentru

tranzacţiile sale cu băncile ,solicită tuturor băncilor să păstreze anumite rezerve minime

obligatorii la Banca Federală ,în vederea reglării ofertei monetare şi nivelului general al

ratei dobânzii. Deobicei ,Banca federală nu acordpă împrumuturi institutiilor non-

bancare ,cu excepţia celor acordate Guvernului şi anumitor instituţii publice ,cu toate

acestea ea poate tranzacţiona anumite titluri de valoare pe piaţă.Coniliul Federal de

Supraveghere Bancară este un organism federal independent ,iar preşedintele acestui

Guvern este numit de către Guvernul Federal.Acest consiliu acordă în limitele

legii ,licenţe de funcţionare bancară şi în strânsă colaborare cu Banca

Federală ,urmăreşte respectarea şi aplicarea legii.Consiliul are în plus anumite puteri

decizionale cum ar fi :să decidă dacă o anumită afacere poate fi privită ca o activitate

bancară ,să emită reglementări referitoare la raportările ,care trebuie prezentate de

bănci ,cu privire la limitarea dobânzilor sau a comisioanelor percepute de către bănci.

Celelalte bănci germane pot fi împărţite în :bănci comerciale ,bănci de

economii şi bănci specializate.

În anul 1913 a fost creat Sistemul Federal de Rezerve ,acest sistem fiind

condus de Consiliul Guvernatorilor şi este format din 12 bănci regionale .Din sistem fac

parte Comitetul Federal pentru Operaţiunele pe Piaţa Liberă şi Consiliul Consultativ

Federal.

Sistemul Federal de Rezerve(SFR)îindeplineste funcţiile specifice unei

bănci centrale ,într-un mod, care reflectă dimensiunele continentale ale SUA.Băncile

comerciale importante devin membre ale SFR,fiind arondate pe langă o bancă federală

regională.Băncile comerciale ,care sunt membre ale SFR trebuie să îndeplinească o serie

13

de cerinţe ,dar beneficiază şi de anumite avantaje .Aceste bănci sunt automat asigurate de

Corporaţia Federală pentru Asigurarea depozitelor.

14

CAPITOLUL 3

3.1.TEHNOLOGIA DATAWAREHOUSE

Tendinţa actuală manifestată şi pe piaţa informatică ,este de globalizare şi

presupune standarde bazate pe sisteme deschise .Aceste tendinţe au impus băncilor

regândirea sistemelor informatice în optica unei structuri standardizate.Noile sisteme

informatice au permis o nouă abordare în ceea ce priveşte relaţia clientului cu

banca .Începutul este reprezentat de apariţia primelor centre de apel,urmate apoi de

servicii oferite prin online banking.

Orice bancă dispune de nenumărate informaţii referitoare la clienţii săi

1. natura activităţii desfăşurate

2. putere economică

3. stare financiară

4. gradul de îndatorare

Sistemele informatice trebuie să asigure posibilitatea accesului ,prelucrării

şi difuzării rapide,chiar în timp real a informaţiei privind clienţii către toţi angajţii băncii

abilitaţi să acceseze această informaţie.

Tehnologia care răspunde cel mai bine acestui deziderat este reprezentată

de datawarehouse.Aceasta reprezintă o colecţie de date detaliate ,cu o înaltă valoare

informaţională ,provenite din sursele relevante din cadrul băncii ,permiţând interogarea

dinamică şi analiza informaţiilor cu scopul susţinerii proceselor decizionale.

Aceasta se carcterizează prin:

1. integrarea atât a datelor curente cât şi a celor istorice

2. organizarea datelor pe domenii de interes

3. posibilitatea accesului read only,deci doar pentru consultare fără

drept de actualizare de către utilizatori

15

4. actualizarea se realizează orar ,zilnic săptămânal sau lunar în fucţie

de dinamica informaţiei gestionate

5. oferă instrumente de raportare ,analiză multicriterială şi facilităţi

grafice deosebite

Multe bănci (Bank of America ,Barclys Bank,Credit Lyonnais,chiar şi

bănci mai mici cum ar fi Croaţia Bank )expoaltează curent datawarehouse permiţându-le

să-şi particularizeze ofertele în funcţie de client şi să le anticipeze nevoile .Uneltele de

datamiting(ansamblu de tehnici bazate pe motoare de asistare a cunoaşterii –arbori de

decizie ,reţele neuronale –permiţând elaborarea pe baza unor volume mari de date ,de

modele de previziune )permit descoperirea unor tendinţe sau corelaţii semnificative prin

analiza datelor curente şi istorice referitoare la clienţi.

3.2.SISTEMELE EXPERT

Sistemele expert sunt folosite în domenii cum ar fi:

1. evaluarea situţiei financiare a clienţilor

2. evaluarea riscului de creditare sau consiliere privind gestionarea

portofoliului de titluri şi implicit calitatea deciziei formulate prin

valorificarea acestui diagnostic

În cadrul băncilor ,un domeniu predilect de utilizare a sistemelor expert

este cel al creditării.Pe baza datelor istorice privind clientul solicitant de credit se

evaluează într-o primă etapă ,comportamentul acestuia în postura de debitor al băncii .Se

evaluează apoi riscul legat de situaţia financiară a clientului şi se determină posibilul risc

legat de planul de afaceri pentru care se solicită creditul .În final sistemul expert

realizează o sinteză globală a evaluărilor obţinute şi stabileşte suma ce poate fi oferită

drept credit generând şi planul de amortizare a creditului.Astfel de sisteme expert

utilizate în bănci occidentale pot oferi în mai puţin de două ore ,evaluarea necesă în

vederea luării deciziei de creditare .

Sistemele informatice bancare româneşti nu integrează şi soluţii de tipul

sistemelor expert .Ele oferă însă aplicaţii necesare determinării gradului de risc al

16

creditului,plecându-se de la criteriile de evaluare stabilite în normele interne de creditare

bancară,utilizând metoda scorului.

Dematerializarea mijloacelor de plată este o altă caracteristică a sistemului

bancar actual .Astăzi ordinele de plată se transmit în timp real ,de la un calcultor la altul .

3.3.BăNCILE ONLINE

Clienţii persoane fizice ,utilizatori ai ofertei de internet ,s-au devedit prin

caracteristicile lor ,foarte apropiaţi de împătimiţii PC –urilor din anii 90.Unele studii

realizate în SUA au arătat că utilizatorii serviciilor online sunt mai educaţi (80% au studii

superioare),sunt mai tineri (80% au mai puţin de 44 de ani ) şi au venituri anuale mai

mari decât media .Valoarea serviciilor online le-a asigurat mai multă informaţie şi

câştiguri superioare .Statistic s-a arătat ca aceşti clienţi deţin mai multe produse din oferta

băncii decât clienţii fideli ghişeelor (3,2 produse faţă de 2).

În pofida climatului economic incert, 18.6 milioane de vest-europeni (1

din 4 utilizatori activi Internet) au vizitat în luna octombrie o bancă online, arată un nou

studiu cooordonat de compania de analiză Nielson’—Net Ratings.În decursul ultimelor

şase luni, numărul europenilor ,care au accesat site-urile băncilor a crescut cu 3 milioane

de persoane.

În Marea Britanie, în luna octombrie peste 7 milioane de englezi şi-au

administrat online finanţele de acasă şi de la serviciu. Cea mai populară bancă britanică

este Egg, aceasta atrăgând pe site-ul său 1.5 milioane de vizitatori.

Anglia este unica piaţă bancară online din Europa de Vest cu adevarat competitivă, ceea

ce nu se poate spune despre restul regiunii, în care, una sau două bănci online, de regulă

filialele Web ale unei singure bănci mai mari, domină întregul peisaj.

Deşi britanicii sunt persoanele care-şi coordonează cel mai frecvent

activităţile financiare prin intermediul Internetului, cea mai mare rata de creştere a

bancherilor care facilitează tranzacţiile online se găseste în Suedia şi Olanda, citează

17

studiul. În Olanda, 97% din vizitatorii site-urilor web bancare au coordonat, într-o măsura

sau alta, activităţi bancare online. În Germania, pe de altă parte, 60% din vizitatori

desfăşoară în mod activ tranzacţii bancare online.

Specialiştii au efectuat studii care au permis evaluarea avantajelor oferite

de banca online.Banca online asigură un coeficient de exploatare (cheltuieli generale pe

produs net bancar )de 3-4 ori inferior sistemului bancar european sau american .Costurile

tranzacţiilor s-au dovedit a fi într-un rapot de 1 la 10 între online banking şi o reţea

tradiţională de agenţii bancare .

3.4.GROUPWARE

Utilizarea soluţiilor intranet în cadrul sistemelor bancare a adus şi

avantajul promovării conceptului de groupware şi îmbunătăţirea comunicării în cadrul

băncii .Conceptul de groupware promovează colaborarea în cadrul grupurilor de lucru

definite pe specilizări în scopul atingerii unor obiective .Dezvoltarea şi promovarea unei

oferte competitive implică grupul în echipe atât pentru punerea la punct cât şi pentru

lansarea rapidă a noilor produse şi servicii bancare.Intranetul oferă suportul necesar

oferind şi posibilitatea utilizării mai performante de instrumente knowledge

worker.Tehnologia intranet aduce infrastructura necesară.Se pot astfel difuza rapid

informaţii de uz general ,metodologii de lucru ,hotărâri şi planuri de acţiune impuse de

strategia adoptată de conducerea băncii.

18

CAPITOLUL 4

4.1.GLOBALIZAREA ACTIVITĂŢII

BANCARE

Piaţa bancară nu poate fi ocolită de procesul globalizării ,fiind chiar una

dintre expresiile cele mai semnificative ,cu reverberaţii directe asupra ansamblului

fenomenului.Globalizarea actităţii bancare este pe de o parte ,un aspect firesc al alinierii

la transformările derulate în procesele de producţie ,circulaţiei mărfurilor şi prestărilor de

servicii pe plan mondial .Pe de altă parte globalizarea activităţii bancare se află ca un

promotor ,ca un factor de penetrare şi susţinere a globalizării în toate

compartimentele ,dat fiind rolul prioritar al asigurării şi distribuirii resurselor financiare

în toate procesele de dezvoltare.

Globalizarea activităţii bancare este o rezultantă a evoluţiei informaţiei ,a

tehnologiilor şi diseminării ei pe plan mondial.

Formele extinse ale globalizării activităţii bancare au evoluat în timp şi

literatura bancară consemnează etapele lansării sale ,de la operaţiunile simple la

operaţiunele sofisticate.

Prima fază se identifică cu finanţarea exportatorilor şi importatorilor locali

,faza a –II-a se defineşte prin credite către bănci străine şi participări la credite ,faza a-III-

a o reprezintă creditele directe acordate firmelor nonfinanciare străine incluzând şi birouri

nereprezentative ,iar faza a-IV-a de operare în străinătate .

Angajarea amplă a băncilor americane în procesul de globalizare a

activităţii bancare adeterminat pentru aceasta atingerea unui înalt nivel calitativ ,ceea ce

a insuflat unora ideea de traducere a cuvântului „globalizare”prin „americanizare”.

În fapt globalizarea pe plan mondial are însă şi alte coordonate cantitative

unde se poate interpreta o poziţie superioară a Japoniei ,situaţie care poate motiva

atributul de” japonizare”,cu care poate fi caracterizată globalizarea bancară.

Superioritatea japoneză se manifestă primordial prin poziţia ocupată în

primele bănci din lume.Consolidarea şi restructurarea japoneză au adus semnificative

19

schimbări în topul celor 25 de bănci din lume pentru anul 2002,numărul lor s-a redus la

4:Mizuho,Sumitomo Mitsui,Mitsubishi Tokyo,UFJ Holding,ceea ce dovedeşte o prezenţă

concentrată a băncilor japoneze în topul mondial.Şi toate cele 4 bănci sunt situate în

primele 10 din lume.

TOP 10 MONDIAL după capital de rang I

Poziţia Banca Ţara Capital de rang I

(mil.USD)

1 Citigroup SUA 58.448

2 Bank of America Corp SUA 41.972

3 Mizuho Financial Group Japonia 40.498

4 JP Morgan Chase &Co SUA 37.713

5 HSBC Holdings Marea Britanie 35.074

6 Sumitomo Mitsui Banking Corp Japonia 29.952

7 Credt Agricole Group Franţa 28.876

8 Mitsubishi Tokyo Financial

Group

Japonia 25.673

9 UFJ Holding Japonia 23.815

10 Ind&com Bank of China China 23.107

Dacă extindem studiul la nivelul primelor 200 de bănci din lume observăm

că aproape o pătrime din cele 200 sunt bănci japoneze ,care ocupă 34,21% din cele 200

iar băncile japoneze au în medie ,o parte din piaţă reprezentând 0,712 % din

piaţă ,procent superior altor ţări.

Ca un răspuns firesc proceselor de globalizare bancară marile puteri şi

comunitatea bancară internaţională au instituit prin Comitetul de la Basel de

Supraveghere Bancară un for metodologic menit să asigure consolidarea sistemelor

naţionale de supraveghere bancară şi mobilizarea ţărilor pe plan mondial .În sensul

sprijinirii relaţiilor internaţionale între bănci şi implicit procesului de globalizare

Comitetul de la Basel recomandă ca suprevaghetorii bancari să practice o supraveghre

globală,consolidată adecvat monitorizată şi aplicând norme prudenţiale tuturor aspectelor

20

operaţiunilor desfăşurate în aria organizaţiilor bancare mondiale şi în primul rând

propriilor unităţi subsidiare.

ŢARAACTIVE

(mld.USD

)

Parte de piaţă

(%)

Număr

bănci

Încărcătură medie

Active pe

bancă

Parte de

piaţă bancă

Japonia 8.259 34,21 48 172 0,712

Germania 3.337 11,28 21 158,9 0,537

SUA 2.404 1 32 75,1 0,343

Franţa 2.022 7,55 9 224,7 0,838

Anglia 1.298 5,9 8 162,2 0,737

Italia 0.930 3,85 10 93 0,385

Elveţia 846 3,5 4 211,5 0,875

21

CAPITOLUL5

5.1.TENDINŢE ŞI EXPERIENŢE

SEMNIFICATIVE PE PLAN MONDIAL ŞI

EUROPEAN

Instabilitatea financiară a pieţelor emergente (America Latină, Asia,

Rusia şi Europa de Est).

Tendinţa de agregare a intereselor economice prin formarea de blocuri

comerciale, caracterizate prin:

- libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi capitalului, 

- înlăturarea barierelor fiscale şi vamale.

Uniunea Economică şi Monetară în cadrul UE.

Tendinţa de globalizare a economiei mondiale, inclusiv în domeniul

bancar manifestată prin fuziuni, achiziţii şi acorduri de cooperare, tendinţă

care demonstrează României că nu poate rămâne izolată faţă de sistemul

bancar internaţional.

Concentrarea capitalului şi consolidarea noilor entităti.

Deplasarea centrului de greutate a activităţii bancare către Investment

Banking.

Crearea de bănci universale (universal banking) -conform modelului

Uniunii Europene.

22

Introducerea şi dezvoltarea unor noi produse bancare, de înaltă tehnicitate,

Electronic Banking şi Internet Banking, care contribuie la înlocuirea celor

tradiţionale

5.2.CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR

SISTEME BANCARE ÎN PREZENT

Sistemul bancar reprezintă puterea financiară a lumii, şi rolul său a

crescut de-a lungul timpului. Din anii ’80, după a doua criză de petrol, afluxul de bani a

determinat băncile, şi în special pe cele americane, să împrumute fără măsură, fie statelor

din lumea a treia, fie întreprinderilor mai mult sau mai puţin sigure. Dezechilibrul produs

de liberalismul anilor ’80, care a suprimat garanţiile solide şi ascensiunea tinerilor

bancheri, a făcut ca mai toate băncile globului să aibă la sfârşitul deceniului al optulea

mari datorii nerecuperabile, care le-au condus în pragul falimentului.

Între 1990-1996, sistemele bancare au reuşit să iasă din această criză.

Marile bănci au fost salvate prin scăderea drastică dobânzilor pe termen scurt pentru mai

mulţi ani. În 1996 marile bănci americane sunt mai puternice ca niciodată, au mai mulţi

bani decât au nevoie pentru împrumuturile întreprinderilor şi încep să folosească aceşti

bani pentru a fuziona între ele. Aceasta tendinţă se va diminua căci legea va interzice

băncilor să amestece specializările. Aceasta explică de ce în S.U.A. există un număr mare

de bănci, dar care au dimensiuni mici.

Japonia deţine 11 din cele 25 de mari bănci mondiale, din care 6 în topul

fruntaş; criza a fost mult mai tardivă iar ieşirea din aceasta a fost mult mai dificilă. Pentru

redresare s-a aplicat aceeaşi metodă ca la americani, respectiv reducerea dobânzilor la

minimum (1%). Cu toate acestea ieşirea din criza rămâne un proces dificil, întrucât

activele japoneze au rămas supraevaluate, mai ales în domeniul imobiliar.

23

În Europa situaţia este plină de contraste. În Anglia marile bănci au

rezistat bine, în timp ce micile bănci de afaceri au fost înghiţite de concurenţii germani,

olandezi sau elveţieni. În Fraţa pentru a se evita prăbuşirile pieţei, băncile au achiziţionat

stocurile imobiliare ale pieţelor de bunuri, cărora băncile le-au împrumutat imprudent la

finele anilor ’80. Politica "francului puternic" a împiedicat scăderea dobânzilor pentru

refacerea beneficiilor băncilor. În Italia cele care au suferit au fost băncile din sud pentru

salvarea cărora guvernul a decis privatizarea lor. Elveţia se află într-o poziţie mai bună, în

special marile bănci, care prin uriaşele rezerve au putut să-şi amoritzeze pierderile şi să

achiziţioneze din străinătate bănci specializate în activităţi de vârf. Ele profită din

specializarea în gestionarea averilor, care este astăzi una din cele mai profitabile

sectoare.

În acelaşi timp băncile au şi numeroşi concurenţi: fondurile de plasament

şi fondurile pentru pensii. În ţările anglo-saxone unde pensiile se fac prin capitalizare,

fondurile de pensii ajung la sume imense. Acestea reprezintă o putere deosebită, presupun

o bună contabilitate, înlatură preşedinţii ineficienţi şi ajută întreprinderile. Circa 80% din

aceste fonduri se află la americani. Astfel, dominaţia financiară americană nu a fost

nicicând mai puternică, dar totuşi este influenţată de lumea militară şi diplomatică.

24

CAPITOLUL 6

6.1.EVOLUŢIA SISTEMULUI BANCAR ÎN ROMÂNIA

Primele încercări de creare a unor bănci au avut loc la mijlocul secolului al XIX-

lea ,în 1856 fiind înfiinţată Banca Naţională a Moldovei ,cu sediul la Iaşi.Unirea

Principatelor a creat un mediu naţional ,propice din punct de vedere economic ,ducând

astfel la crearea altor bănci ,după 1864 fiind fondată Casa de Depuneri şi

Consumaţiuni ,principala instituţie de emisiune pe teritoriul României ,până la înfiinţarea

Băncii Naţionale în 1880.

În secolul al XIX-lea ,datorită puternicii centralizări a capitalului bancar a

generat schimbarea statutului juridic al caselor bancare şi al asociaţiilor bancare sau

absorbirea acestora prin comasare ,după primul război mondial băncile multiplicându-se

din nou până la falimentele din anii 30.După această criză sistemul bancar românesc a

fost dominat de 5 bănci ,care realizau peste 50% din operaţiunile bancare .

După 1947 s-a constituit o economie centralizată, care a determinat restrângerea

şi transformarea sistemului bancar într-un instrument pasiv de finanţare a dezvoltării

planificate a economiei.

Prin reglementarile Băncii Naţionale ,banca de emisiune şi comercială în

acelaşi timp rolul şi funcţiile băncilor au fost strict limitate ,vizând în principal atragerea

disponibilităţilor băneşti de la populaţie şi din economie ,distribuirea acestuia conform

planului de credite ,eliminându-se orice formă de concurenţă între bănci.

Sistemul bancar românesc din periaoada anterioară anului

1990,era format dintr-un număr restrâns de bănci ,toate fiind instituţii de stat .În afară de

Banca Naţională mai funcţionau :Banca Română de Comerţ Exterior,Banca penru

Agricultură şi Industrie Alimentară,Banca de Investiţii şi Casa de Economii şi

Consumaţiuni ,fiecare desfăşurând o activitate deosebit de specializată pe sectoarele

economiei .Sistemul bancar din acea perioadă se caracteriza printr-o sectorizare

accentuată:

25

1.Banca de Investitii(BI)-era o bancă de stat specializată în finanţarea şi

creditarea investiţiilor.Sursele de finanţare proveneau din:alocaţiile de la

buget ,fondurile de amortizare ,şi partea din beneficiile planificate ale

întreprinderilor ,destinate investiţiilor.Banca de Investiţii era cea care

verifica studiile tehnico-economice referitoare la proiectele de investiţii

înainte ca acestea să fie propuse spre aprobare ,urmărind şi controlând,după

aprobare modul de realizare a acestora.

2.Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară (BAIA)-înfăptuia

politica statului în domeniul creditării ,finanţării şi decontării producţiei

agricole ,prelucrării acesteia ,investiţiilor şi circulaţiei mărfurilor din

agricultură ,industria alimentară şi domeniul apelor.Această bancă colecta şi

distribuia fondurile bugetare destinate activităţii de profil şi acorda credite de

producţie ,pe termen scurt ,întreprinderilor agricole de stat cooperativelor

agricole de producţie şi producătorilor cu gospodării individuale.Totodată

aceasta aproba propunerile de investiţii ale întreprinderilor şi cooperativelor

agricole şi acorda credite pe termen lung pentru inveţii ,controlând

ulterior ,execuţia planurilor financiare şi de investiţii.

3.Banca Română de Comerţ Exterior(BRCE)-era instituţie centrală de

stat ,specializată în efectuarea operaţiunilor financiar-bancare cu

străinătatea .Ea organiza şi efectua încasări şi plăti privind operaţiunile de

comerţ exterior ,administra disponibilităţile în mijloace de plată

străine ,cumpăra si vindea ,în ţară şi străinătate ,valuată ,efecte de

comerţ ,titluri şi obligaţiuni străine.BRCE încheia angajamente de

corespondent cu bănci şi instituţii financiare străine ,primea şi acorda credite

în valută ,din şi în străinătate ,pe baza de convenţii sau alte înţelegeri ,acorda

credite în valută unităţilor economice române şi societăţilor mixte cu sediul în

ţară .Ea emitea de asemenea efecte de comerţ în favoarea unor beneficiari din

străinătate şi accepta efecte de comerţ trase asupra sa .Totodată garanta şi gira

efecte de comerţ emise de terţi ,acorda şi primea garanţii pentru aranjamente

de plată în străinătate .

26

4.Casa de Economii şi Consumaţiuni (CEC)-deţinea monopolul operaţiunilor

bancare cu populaţia. Activiatatea sa se concentra în atragerea economiilor

băneşti ale populaţiei ,păstrarea lor şi efectuarea decontărilor în legătura cu

acestea .În acest scop derula urmatoarele activităţi;depuneri şi restituiri

privind economiile populaţiei ,operaţiuni de consemnare ,acordarea de credite

populţiei pentru construire şi cumpărare de locuinţe şi pentru cumpărarea de

autoturisme ,efectuararea de operaţiuni privind execuţia de casă a bugetului de

stat ,în legătură cu încasarea impozitelor şi taxelor de la populaţie ,alte

încasări şi plăţi ,deservirea- pe linie bancară- a unităţilor economice şi a

organizaţiilor ,care îşi păstrau mijloacele băneşti în conturi, la CEC.

După 1989 sistemul bancar a înregistrat anumite schimbări concretizate prin

:liberalizarea activităţii bancare ,reglementarea acesteia conform cerinţelor economiei de

piaţă ,diversificarea şi creşterea numărului de bănci ,îndeosebi prin apariţia băncilor

private ,româneşti ,străine sau mixte şi transformarea privată a băncilor de stat.

Potrivit Legii33/1991 .activiatatea bancară în România este organizată şi

se desfasoară prin:

1. Banca Naţională a României (cu rol de bancă centrală)

2. societăţile bancare (constituirea de societăţi comerciale)

Prin noua legislatie ,Banca Naţională a României a fost degrevată de toate

activitaţile specifice băncilor comerciale ,acestea fiind preluate de o bancă nou infiinţată

–Banca Comercială Româna.Funcţiile Băncii Naţionale în prezent constau în controlul

emisiunii monetare şi al creditului ,supravegherea activităţii bancare ,politica valutară şi

administrarea rezervelor monetare internaţionale.Băncile vechi ,deşi au fost nevoite să-şi

restructureze şi modernizeze activitatea ,pentru a corespunde noilor cerinţe ,au avantajul

existenţei unei reţele de subunităţi ,distribuite pe tot teritoriul ţării .

Caracteristica perioadei 1990-2001 în ceea ce priveşte sistemul bancar rezidă

în desprinderea treptată a acestuia de sub tutela statului ,Banca Naţională beneficiind prin

lege de independenţa şi autoritatea de decizie ,situaţie, care a facilitat doua procese

aparent contardictorii :debilitarea băncilor de stat ,prin promovarea creditelor

neperformante şi consolidarea băncilor străine ,cu infuzii de capital productiv.

27

6.2.SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ACTUAL

Sistemul bancar românesc s-a dezvoltat puternic în ultimul deceniu

comparativ cu anul 1990 ,moment caracterizat prin existenţa unui sistem bancar

centralizat ,Banca Naţională a României cumulând majoritatea funcţiilor şi operaţiunilor

bancare .În prezent s-a ajuns la un număr de 45 de bănci autorizate să funcţioneze în

România ,din care 32 sunt constituite cu capital integral sau majoritar românesc .Însă

numărul de bănci ,care funcţionează în România astăzi pare departe de a fi

insuficient ,dacă ar fi să ne compăram cu cele 920 de bănci ce funcţionau în anul 1935 în

ţară ,ori cu cele 3050 ce funcţionează în Belgia sau cele peste 4300 ce funcţionează în

Germania.

Cu toate acestea băncile din România par a fi suficiente atâta timp cât se

manifestă un recul al creditului lucru datorat unor factori de natura extrabancară,dar care

a afectat puternic situaţia băncilor româneşti în această perioadă .Principala trăsătura a

sistemului bancar românesc în aceasta periaoadă a fost dezvoltarea structurală şi

calitativă a activităţii majorităţii băncilor ,ca o reacţie comportamentală normală a

acestora la cerinţele impuse de economia de piaţă .Falimentul unor bănci pe parcursul

acestui deceniu (Dacia Felix sau Columna ,Banca Albina ,Bankoop,Credit Bank sau mai

recent Banca Religiilor)nu caracterizează întrega activitate bancară din România însă

afectează imaginea acestor bănci.Apare astfel ca o reacţie normală orientarea

depunătorilor spre alte categorii de plasamente (în special plasamente în titluri de

stat ,garantate şi cu o rentabilitate extrem de mare ,ce depăşeste pe cea a plasamentelor la

bănci )şi în consecinţă ,creşterea concurenţei pe piaţa resurselor ,slăbirea capacităţii

băncilor mici de a rămâne pe piaţă ,reducerea masei creditului din economie.

Dezvoltarea sistemului bancar românesc se află în stânsă legătură cu

evoluţia economiei din acest deceniu.Sistemul bancar românesc ,deşi avansat în raport cu

celelalte ramuri economice ,se află încă în perioada de tranziţie ,fiind necesare în

continuare restructurarea şi dezvoltarea atât cantitativă,sub aspectul numărului de unităţi

28

bancare ,cât şi calitativă ,în sensul perfecţionării structurilor de operare şi modernizării

activităţii ,implementării de produse şi servicii bancare moderne ,care să aducă avantaje

mai mari băncilor cât şi clienţilor.

O caracteristică a sistemului bancar românesc actual este ajustarea

sistemelor de operare la cerinţele şi practicile internaţionale ,ceea ce înseamnă că băncile

s-au dezvoltat,şi-au adaptat oferta ,în funcţie de cerinţele impuse de impactul factorilor

exogeni asupra economiei reale ,precum şi de presiunea din ce în ce mai evidentă a

concurenţei pe piaţa financiar –bancară din România .Deci,în deceniul nouă evoluţia

sistemului bancar s-a concretizat în :dezvoltarea şi diversificarea produselor şi serviciilor

bancare ,modernizarea sistemului de evidenţă şi control,creşterea vitezei şi diversificarea

instrumentelor de decontare,informatizarea sistemelor de transmitere a datelor de natură

contabilă ,statistică şi chiar a celor din procesul de transfer,modernizarea reţelei

teritoriale.

Această evoluţie a adus şi efecte negative,care au lăsat o umbră asupra

băncilor româneşti ,atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional .Anumite evoluţii

nesatisfăcătoare ale băncilor româneşti se explică pe de o parte ,prin însuşi ritmul de

evoluţie a sistemului bancar ,care a surprins băncile nepregătite în ceea ce priveşte

instrumentele de instruire a personalului bancar şi mai ales insuficienţa la nivelul

întregului sistem a managerilor profesionişti de bancă .Recesiunea economică manifestată

în această perioadă ,lipsa sau dispersia capitalului ,amalgalmul legislativ,agresivitatea

politicii fiscale şi în special insecuritatea generată de ezitările din domeniul măsurilor de

politică economică ,au determinat comportamente de tip reactiv ,nefundamentate

strategic la nivelul agenţilor economici.,care sunt principalii parteneri ai băncilor.Fiindcă

o bancă nu poate exista fară clienţi,calitatea clienţilor acesteia determină de

asemenea ,nivelul de eficienţă şi gradul de stabilitate a unei bănci.Este cert faptul

că ,acolo unde au apărut situaţii de instabilitate, concretizate fie în încetarea activităţii ,fie

doar în atragerea procedurii de supraveghere de către Banca Naţională a României ,fie în

faliment ,unul din factorii de influenţă chiar determinanţi este legat de calitatea

managementului respectivelor bănci.Evoluţiile pieţelor financiar monetare în contextul

economic contemporan caracterizat prin procesul globalizării economiei şi integrării

zonale precum şi prin accentuarea concurenţei în domeniul financiar au determinat

29

apariţia şi dezvoltarea procesului denumit dereglementare ,caracterizat prin faptul ca

banca centrală nu mai intervine direct în activitatea băncilor comerciale prin normarea

unor categorii de operaţiuni şi prin stabilirea de plafoane a dobânzilor şi prin

implementarea unor decizii de politică monetară ce determină băncile să efectueze

anumite corecturi ale propriilor strategii şi politici .

Înca din anii 80 se constată în SUA,că fenomenul reglementării are loc in

două sensuri:

1. banca centrală nu renunţă la funcţia sa de supraveghere şi nici

în totalitate la cea de reglementare;supravegherea bancară se

desfăşoară în continuare având în vedere impactul pe care

instabilitatea unei bănci îl poate avea asupra mediului

economic şi asupra sistemului bancar în sine (cu cât banca este

mai mare cu atât acest efect de antrenare este mai

pronunţat ),iar aceasta funcţie de reglementare se realizează

prin stabilirea unui cadru general ,astfel este permisă

menţinerea controlului băncii centrale asupra mişcărilor de

bani în economie prin intermediul sistemului bancar ,iar pe de

altă parte desfăşurarea activităţilor financiar –bancare pe

principiile liberei concurenţe

2. dezvoltarea şi diversificarea activităţii determină apriţia

necesităţii ca băncile să-şi elaboreze propriile reglementări

interne în aplicarea principiilor din cadrul general de

reglementare,ceea ce conduce la transmiterea responsabilităţii

asupra conducerii activitătii băncii,la nivelul managerilor

acestora

Băncile sunt de asemenea imporatante , deoarece crează bani pe linia

creditului,motivul fiind ca depozitele la vedere reprezintă o parte a masei

monetare.Intermedierea financiară reduce costurile generate de insuficienţa

informaţiilor.În anumite cazuri ,potenţialii clienţi pentru împrumuturi deţin informaţii

faţa de performanţa ulterioară a clientului creditat.Intermediarii monotorizează debitorii

30

pentru sesizarea primelor semnale de avertizare în cazul dificultăţilor financiare şi pun în

practică o remediere optimă ,ceea ce poate consta în refinanţarea sau o restructurare dacă

este nevoie.Se poate spune ca băncile sunt producătoare de informaţii necesare pentru

facilitarea acordării creditelor de către deţinătorii unui surplus de resurse celor, care

resimt lipsa acestor resurse.Cu alte cuvinte se poate spune că băncile pot fi privite în

prezent nu numai ca producătoare de bani ci şi ca producătoare de informaţie financiară .

În concluzie rolul băncilor s-a amplificat în prezent ,accentul punându-se în special pe

funcţiile de asigurare a informaţiilor financiare şi de transfer.

Pentru menţinerea poziţiei pe piaţa ,băncile trebuie să păstreze încrederea

clienţilor în eficienta relaţie cu banca ,în cazul României ,care este o ţară în tranziţie

încrederea publică în bănci poate fi fragilă .Aceasta înseamnă că o bancă trebuie să aibă

un sistem riguros şi regulat de audit şi control intern ,verificări contabile

periodice ,plafoane asumate pentru creditare etc.,toate acestea pentru a spori încrederea în

bănci .

31