Scrutinul uninominal cu două tururi

Principiul general al acestui tip de scrutin este simplu: dacă un candidat nu obține

majoritatea absolută a voturilor in primul tur de scrutin, se organizează un al doilea tur în care

majoritatea relativă este suficientă. Se poate restrange accesul la turul doi numai pentru

candidații care au depășit un anumit prag la primul tur (cazul Fraanței) și chiar restrânge

accesul în turul secund numai la primii doi candidați ajunși în frunte în primul tur.

Consecințele acestui mod de scrutin asupra transformării voturilor în locuri sunt de

aceeși natură cu cele ale scutinului uninominal cu un tur, dar cu o diferență importantă, care

ține de posibilitatea de a realiza alianțe între cele două tururi.

Astfel, se poate considera că reprezentarea unui partid membru al unei coaliții, cu

acord de renunțare la unitatea candidaturilor între cele două tururi, respectă următoarele 4

reguli: 1. Amplificarea victoriei în locuri a coaliției câștigătoare în voturi.

2. Amplificarea numărului de locuri căștigate față de numarul de voturi obținute de

către partidul dominant din coaliție, în comparație cu celălalt (sau ceilalți).

3. Avantajul în sânul coaliției pentru cel care are cea mai bună capacitate de a

polariza forțele în turul 2.

4. Avantaj în locuri obținute de partidul care are voturile cele mai eficace repartizate

geografic în sânul potențial al coaliției, deci partidul care este cel mai puternic acolo

unde coaliția este majoritară.

Scrutinele plurinominale

1.Scrutinul plurinominal cu un tur:

Fiecare circumscrupție electorală pune în joc mai multe locuri. Candidații care

obțin cel mai mare număr de voturi sunt aleși în funcție de numărul de mandate din

fiecare circumscriptie. Există două variante principale ale acestui tip de scrutin: cu

liste blocate și cu liste neblocate (sau panașaj).

a) În cazul scrutinului cu liste blocate, alegătorul nu votează pentru candidați

ci pentru o listă, cu alte cuvinte, pentru candidații de pe întreaga listă (Este

utilizat în SUA pentru alegerile prezidențiale; alegătorii nu votează direct

candidații pentru președinție, ci aleg maarii electori care desemnează

presedintele).

b) În cazul listelor neblocate, alegătorul votează de fapt pentru fiecare mandat

compunând propria lui listă(panașaj)

Dacă se compară rezultatele scrutinelor ununominale cu cele aale scutinelor

plurinominale se poate observa că efectul amplificării în locuri ale victoriei în voturi

este mai mre în al doilea caz. Se poate deduce regula următoare: într-un scrutin

majoritar apare în mod obișnuit o amplificare a numărului de locuri obținute față de

victoria prin voturi, amplificare care este cu atât mai mare cu cât pentru un număr dat

de locuri din adunare, numărul mediu al locurilor puse în joc în circumscripție este

mai mare, sau, cu cât numărul de circumscripții este mai mic.

2. Scrutinul plurinominal cu doua tururi:

În acest tip de scrutin plurinominal se menține exigența majorității absolute a voturilor

exprimate în alegerile din primul tur. Când listele nu sunt blocate, un eventual tur secund se

face numai pentru locurile nealocate în primul tur.

Punctul important al acestor scrutine de listă cu două tururi, în cazul listelor blocate,

este problema dreptului de face fuziune între cele două tururi. Dreptul de fuziune între două

tururi permite pluraalismul în același câmp politic și constituie o clauză foarte importantă

pentru formațiunile politice minoritare. O formațiune politică minoritară in voturi poate fi

chiar suprareprezentată în locuri dacă poate fuziona în turul secund cu o altă formațiune

minoritară pentru a forma o alianță maajoritară.

3.Scrutinul plurinominal alternativ:

Acest mod de scrutin este asemanător ca principiu cu cel uninominal alternativ, prin

clasarea candidaților în ordinea de preferință a alegătorilor. Astfel, se procedează la deschideri

succesive ale buletinelor de vot, aplicând de fiecare dată scrutinul alternativ.

Desemnare aleșilor de către alegători

În scrutinele majoritare practicate în lume nu sunt decât două formule în care

alegatorul poate interveni în mod reaal în aaalegerea candidatului preferat: alegerea

președintelui în Uruguay și sistemul de alegeri primaare din SUA.

Astfel, în sistemul electoral prezidențiaal uruguayan fiecare partid poate prezenta mai

multi caandidați. Fiecare algător votează pentru un candidat. Numărul de voturi pentru un

paartid se obține adunând toate voturile pentru candidații sai. Învingătorul este acel candidat

care are cele mai multe voturi, în partidul cu cele mai multe voturi pe țară.

În toate celelalte sisteme, candidatul este impus de către partid fără nici o posibilitate

de desemnare de către alegător.