Sisteme de Asigurare a Calitatii - Practici Bune de Lucru
-
Upload
florinaandreea -
Category
Documents
-
view
23 -
download
4
description
Transcript of Sisteme de Asigurare a Calitatii - Practici Bune de Lucru
Universitatea “Ștefan Cel Mare” SuceavaFacultatea de Inginerie Alimentară
Program de studii: Controlul și Expertiza Produselor Alimentare
SISTEME DE ASIGURARE A CALITĂȚII
PRACTICI BUNE DE LUCRU
ÎNDRUMĂTOR: STUDENTĂ:
SUCEAVA2013
Practici bune de lucru
Practicile bune de lucru sunt măsuri preventive ce vizează condițiile de organizare internă și
externă în scopul reducerii probabilității de contaminare a produsului din surse interne sau
externe. Pentru producerea alimentelor sigure și apte pentru consumul uman este necesară
formularea unor cerințe cu privire la materiile prime, compoziție, procesare, distribuție și utilizare.
De asemenea foarte importantă este proiectarea, implementarea, monitorizarea și revizuirea unui
sistem de control efectiv, pentru a se evita producerea și comercializarea unor alimente nesigure
pentru consum.
Prin adoptarea unor măsuri preventive se asigură inocuitatea și acceptabilitatea alimentelor
prin ținerea sub control a pericolelor potențiale care pot apărea în timpul operațiilor.
Normele GMP (Good Manufacturing Practices) se referă la reglementările de bună practică
în producție promulgate de Administrația Americană a Produselor Alimentare și Medicamentelor
(US Food and Drug Administration) sub autoritatea decretului federal cu privire la produsele
alimentare, medicamente și produsele cosmetice (produse alimentare, medicamente și instrumente
medicale).
Reglementările sistemului GMP au fost elaborate în SUA de Food and Drug Administration
și introduse în practică în 1969.
Aceste regulamente sau reglementări GMP, care au statut de lege, impun ca fabricanții,
procesatorii și ambalatorii de medicamente, echipamente medicale, o serie de produse alimentare
și derivate pe baza de sânge, sa ia o serie de măsuri active pentru a asigura faptul că produsele
sunt sigure, eficiente și fără impurități.
Specialiștii au ajuns la concluzia că acest sistem este fără valoare pentru cel puțin trei
motive.
1. Pentru a se obține informații reale asupra lotului din care se recoltau probele, se impune
îndeplinirea a două condiții:
2
probele trebuie luate prin randomizare, ceea ce presupune un efort enorm;
numărul de probe fixat prin folosirea ecuațiilor derivate din distribuția Poisson, este
foarte mare, de regulă imposibil de lucrat într-un laborator cu încadrare și dotare obișnuite și care
din punct de vedere economic afectează foarte mult pe producători.
2. În cazul când un lot de produse este respins pe baza rezultatului controlului făcut apar
trei aspecte principale:
pierderi economice importante pentru producător și numai o simplă stimulare de a
lucra mai bine, care spusă la general nu este foarte eficientă;
pentru a se putea face producărorului recomandări raționale și eficiente trebuie să
se facă o inspecție a întregului proces de fabricație, analizate toate fazele și făcute
recomandările necesare specifice. Din această cauză acest sistem de control este
denumit ca sistem retrospectiv sau represiv.
3. Un asemenea sistem represiv dezvăluie caracterul său tardiv, cu efect ”post mortem”.
Din această cauză specialiștii s-au gândit că ar fi mult mai eficient să se evite fabricarea
loturilor de produse cu defecte și au făcut eforturi pentru a folosi un sistem preventiv de
control cum este sistemul GMP.
Nerespectarea conformității la cerințele GMP poate avea consecințe serioase, incluzând
retragerea produselor de pe piață, confiscarea mărfurilor comercializate, amenzi și chiar
închisoare. Majoritatea reglementărilor GMP sunt generaliste și deschise, permitând fiecărui
fabricant să decidă în mod individual cum să implementeze activitățile de control. Această
caracteristică oferă mai multă flexibilitate, necesitând ca fabricantul să interpreteze cerințele într-o
maniera adecvată cu specificul activității individuale.
Elementele practicilor bune de lucru sunt:
utilizarea materiilor prime de înaltă calitate, cu o încărcătură microbiană redusă;
selectarea unor echipamente ușor de igienizat și lipsite de contaminanți:
igienizarea regulată a echipamentelor pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor;
3
utilizarea tehnicilor microbiologice pentru a verifica eficiența procedurilor de
igienizare;
filtrarea aerului din spațiile de producție pentru reducerea numărului de
contaminanți;
instruirea personalului în practici bune de manipulare;
controlul operațiilor.
Succesul implementării GMP depinde de suportul managerial, specializarea și motivarea
personalului și furnizarea de resurse. Producătorii care au implementat programele GMP au
obținut următoarele beneficii:
calitate superioară, produse sigure pentru consum, reducerea numărului de
reclamații;
mediu de lucru agreabil, curat și sigur;
o mai mare motivare, implicare și productivitate din partea personalului.
Deși programele GMP furnizează aspectele de bază pentru asigurarea inocuității
alimentelor, nu trebuie utilizate ca programe individuale și singulare deoarece nu stabilesc limite
de control și nici acțiuni corectiv în caz de neconformitate.
Important de menționat este faptul că programele GMP trebuie adaptate situațiilor concrete
din practică și o atenție specială trebuie acordată sanitizării și calității apei utilizate. Una dintre
cele mai mari probleme în implementarea acestor programe în industria alimentară este lipsa
personalului specializat.
1. Cerințe ale aplicării sistemului GMP pe circuitul alimentelor
4
1.1. Cerințe pentru localuri și facilități
Fabricile de produse alimentare trebuie să fie amplasate pe terenuri salubre corespunzătoare
care să nu faciliteze contaminarea produselor, împrejmuite cu grad continuu pentru evitarea
intrării necontrolate în incintă a oamenilor, animalelor, cu stratul de apă freatică la adâncime
corespunzătoare și situate la distanță de sursele de poluare prin praf, miros, agenți biologici, fizici
sau chimici.
Localurile și facilitățile trebuie să fie situate, proiectate, construite, adaptate și menținute
astfel încât să corespundă scopurilor pentru care sunt făcute.
Localurile și structurile fabricii vor avea mărimea corelate cu volumul producției, modul de
construcție și forma lor trebuie să ușureze întreținerea și aplicarea operațiunior de igienizare
necesare scopului de fabricare a produselor alimentare.
Fabrica și facilitățile:
a. vor avea spațiu suficient pentru amplasarea echipamentului și stocarea materialelor, ca și
pentru aplicarea operațiunilor de igienizare;
b. vor permite luarea precauțiunilor corespunzătoare pentru reducerea potențialului de
contaminare a alimentelor, a suprafețelor care vin în contact cu alimentul sau a
materialelor de ambalare a alimentelor, cu microorganisme, substanțe chimice;
c. vor permite luarea de precauțiuni corespunzătoare pentru protejarea alimenteor în vase
mari de fermentare prin unele mijloace eficiente ca:
folosirea capacelor protectoare;
controlul zonelor de deasupra și din jurul vaselor pentru a elimina pe cele care
conțin contaminanți.
5
1.2. Cerințe specifice pentru încăperile de prelucrare și de depozitare a
alimentelor
Suprafața pardoselii trebuie întreținută în condiții igienice și să fie ușor de curățat și de
dezinfectat.
Suprafața pereților trebuie întreținută în condiții igienice, să fie ușor de curățat și de
dezinfectat, ceea ce presupune folosirea materialelor impermeabile, neabsorbante, netoxice și
lavabile.
În spațiile de prelucrare și depozitare nu se admite acumularea deșeurilor alimentare sau a
altor resturi și materiale. Acestea trebuie depozitate în containere închise ermetic și întreținute
igienic.
La nivelul fabricii se vor stabili măsurile necesare pentru evacuare și depozitarea deșeurilor
alimentare
6
2. Materii prime și auxiliare
Materiile prime și ingredientele trebuie sa fie corespunzătoare din punct de vedere calitativ,
să fie inspectate și controlate înainte de utilizare. Sistemul de control prevede:
evaluarea periodică (specificații scrise, care pot include și încadrarea în cerințele
impuse de reglamentările în vigoare, menținerea unei arhive cu modul de respectare de către
fiecare furnizor a cerințelor, certificate de analiză pentru fiecare lot, analiza unei probe
reprezentative din punct de vedere statistic pentru verificarea acurateții certificatului);
inspectarea tuturor loturilor (specificații scrise, certificate de analiză pentru fiecare
lot, eșantioane conform unui plan de eșantionare, analize pentru verificarea conformității cu
specificațiile);
existența unui certificat din partea furnizorului (specificații scrise, existența unei
documentații care să demonstreze că este bine cunoscut procesul de producție al furnizorului –
schema tehnologică, limitele de control, programele de monitorizare și frecvența lor, acțiunile
corective și procedurile de verificare, date care să demonstreze capacitatea furnizorului de a
produce și furniza produse conform specificațiilor, bază de date care să confirme respectarea
specificațiilor, realizarea unui audit la furnizor pentru validarea programului de certificare).
specificații pentru ingrediente.
Managementul furnizorilor
Elemetele specifice ale managementului furnizorilor sunt:
selectarea furnizorilor;
evaluarea riscurilor cu privire la materia primă/auxiliară, luând în calcul și utilizarea
la consumatorul final;
auditul la furnizorii sau contractorii în funcție de riscul evaluant;
evaluarea capabilității și încrederii furnizorilor de a întruni cerințele specificațiilor.
7
Transportul materiilor prime și a produselor finite
Trebuie să se realizeze numai cu mijloace de transport autorizate în acest sens. Transportul
materiilor prime trebuie astfel organizat încât să se împiedice contaminarea cu microorganisme,
iar produsele să fie protejate împotriva deteriorării și degradării.
Recipientele folosite pentru transportul alimentelor trebuie proiectate și construite din
materiale rezistente, să aiba suprafețe netede, ușor de curățat, să nu permită scurgerea lichidelor.
Vor permite luarea de precauțiuni corespunzătoare pentru protejarea alimentelor în vase
mari de fermentare prin unele mijloace eficiente ca:
folosirea capacelor pretectoare;
controlul zonelor de deasupra și din jurul vaselor pentru a elimina pe cele care conțin
contaminanți;
verificarea în baza unei reglementări a contaminanților.
Personalul care asigură transportul trebuie să aibă echipamentul de protecţie complet, curat
şi igienic, să facă dovada stării de sănătate. Mijloacele de transport pentru alimente nu se folosesc
pentru transportul altor mărfuri.
Specificațiile materiilor prime și auxiliare și aprobarea acestora
Materiile prime și auxiliare trebuie să corespundă specificațiilor. Aceste specificații trebuie:
să fie agreate de furnizor și beneficiar;
să aibă specificate condițiile de depozitare (unde este relevant);
să specifice metode de analiză unde e relevant;
limitele să se încadreze între valorile specificate în reglementările în vigoare
Furnizorii trebuie să îsi asume responsabilitatea pentru verificările de rutină în ceea ce
privește siguranța și calitatea produselor e care le comercializează/furnizează.
8
În ceea ce privește recepția, verificarea și depozitarea materiilor prime trebuie respectate
următoarele reguli:
la recepția calitativă a materiilor prime trebuie să se țină seama de pericolele asociate
materiilor prime și de încrederea pe care o are beneficiarul în furnizor;
mașinile și containerele cu materii prime la recepție trebuie verificate din punct de
vedere al curățeniei și al posibilităților de contaminare;
materiie prime recepționate trebuie înregistrate într-un document unde se va
menționa identitatea și integritatea bazată pe analiza pericolelor asociate acelor
produse. Aceste evaluări trebuie făcute pe lot.
toate loturile trebuie corect și lizibil etichetate, indicând lotul și data expirării, pentru
a fi usor de identificat, inspectat sau respins prin separări fizice față de materiile
admise;
toate matriile prime vor fi depozitate în condițiile menționate în specificație;
date privind calitatea produselor vor fi înregistrate pentru evaluarea trendului
performanței clientului;
se va aplica pentru materiile prime regula rotației stocurilor (primul intrat-primul
ieșit-FIFO sau primul expirat-primul ieșit-FEFO, după caz);
recipientele și materiile prime nu se folosesc în alte scopuri;
recipientele și materiile prime vor fi inspectate înainte de utilizare pentru a se asigura
de integritatea și starea igienică a acestora și dacă se impune se curăță și se
dezinfectează.
Apa tehnologică
Apa folosită ca ingredient, ce intră în contact direct cu produsul sau cu un intermediar,
utilizată pentru spălare și dezinfectare se numeste apa tehnologică. Apa utilizată trebuie să
îndeplinească reglementările prevăzute în Legea 458/8 iulie 2002.
9
Condițiile bacteriologice prevăd ca apa potabilă să fie lipsită de germeni patogeni, să
conțină maxim 3 bacterii coliforme, să fie lipsită de drojdii, mucegaiuri, bacterii sporulate sau
bacterii fluorescente, iar numărul total de germeni să fie maximum 100/L.
Apa potabilă trebuie să fie transparentă, incoloră, să nu depună sediment, să nu aibă miros,
gustul să fie plăcut. Gustul străin poate fi dat de materiile organice (gust fad), de sărurile de
aluminiu, de sărurile de magneziu.
Caracteristicile fizico-chimice ale apei sunt prezentate in tabelul 1.
Tabel 1. Caracteristicile fizico-chimice ale apei
Caracteristică Valoare
pH 6,5-9,5
Conductivitate, μS/cm la 20 ºC 2500
Cloruri, mg/l maxim 250
Amoniu, mg/l 0,5
Mn, μg/l 50
Duritate totală, grade germane 5-20
Nitriți, mg/l 0,50
Nitrați, mg/l 50
Sulfuri și H2S, μg/l 100
Fe, μg/l 200
Oxidabilitate, mgO2/l 5
Gheața se obține din apă potabilă și trebuie astfel produsă și depozitată încât să nu se
producă contaminarea alimentelor.
10
Ambalaje
Toate ambalajele vor fi depozitate la un nivel de igienă astfel încât să nu afecteze cerințele
produsului. Condițiile de depozitare vor asigura și aspecte ca rezistența ambalajului și
posibilitatea e utilizare la mașina de mabalat pentru care a fost destinat și de asemenea trebuie
luată în calcul și posibilitatea de transfer a contaminanților proveniți de la materialul de ambalat la
produs.
Materialele trebuie să asigure o protecție adecvată față de contaminanți. În aria de producție,
vor fi depozitate numai acele ambalaje care sunt utilizate imediat în procese. Ambalarea și
materialele de ambalare trebuie să asigure protecția corespunzătoare pentru a minimaliza
contaminarea, pentru a preveni deteriorarea și pentru realizarea unei etichetări adecvate.
Materialele de ambalare utilizate trebuie să fie netoxice și să nu afecteze în nici un fel siguranța și
acceptabilitatea produselor în condiții normale de depozitare și folosire. Acolo unde este necesar,
materialul de ambalare trebuie să fie apt pentru refolosire, durabil, ușor de curățat și dezinfectat.
Controlul operațiilor
Controlul operațiilor poate fi simplu incluzând operații precum: calibrarea echipamenului,
verificarea congelării, verificarea rotației specifice. Uneori poate fi necesară consultarea unor
experți, sistem care necesită și o documentație adecvată.
Exemple de proceduri generale de control:
formula generală scrisă a produsului (cerințele utriționale, aditivi folosiți,
alergenii alimentari, schema procesului tehnologic);
controlul aditivilor alimentari (care pot determina pericole chimice și biologice):
aditivii alimentari trebuie să corespundă reglementărilor, să existe specificații pentru toți aditivii
folosiți, să se asigure că au un înalt grad de calitate, să se solicite certificare/verificare de la
furnizor care să ateste că fiecare lot îndeplinește condițiile de calitate, să se verifice și să se
11
demonstreze că aditivii alimentari sunt utilizați într-o cantitate care este în acord cu cerințele
reglementărilor în vigoare.
cerințele nutriționale- controlul este necesar pentru a preveni pericolele care pot
rezulta din folosirea în exces, folosirea inadecvată sau omiterea nutrienților. Producătorul trebuie
să se asigure ca nutrienții folosiți sunt conform cerințelor regelmentărilor în vigoare; conținutul
nutrițional trebuie specificat pe etichetă. Producătorilor trebuie să primească de la furnizor un
certificat de analiză care să însoțească fiecare lot, să verifice și să demonstreze prin calcul că
nutrienții sunt utilizați în limitele specificate de reglementările în vigore
etichetarea- trebuie să existe proceduri care să asigure că informațiile prezente pe
etichetă reprezintă compoziția produsului. Controlul este necesar pentru a preveni prezența unor
ingrediente nedeclarate sau omiterea unor informații privind compoziția produsului. Controlul
trebuie să includă modul de revizuire al etichetării.
alergenii- trebuie să se prevină prezența în produs a unor alergeni nedeclarați.
Alergenii sunt acei compuși care pot determina un răspuns alergic din partea anumitor persoane.
Controlul include: prevenirea contaminării cu ingrediente nedeclarate, ingrediente purtătoare,
ingrediente de substituție, modul de reprocesare în cazul contaminării. Dacă produsul conține
urme de alergeni, consumatorul trebuie informat prin intermediul etichetei.
procesarea/prepararea produselor- factorii critici specificați în formula generală
pot fi controlați în timpul procesării astfel încât să fie prevenită apariția pericolelor biologice,
nutriționale, chimice și fizice. Controlul neadecvat al factorilor critici asociați cu procesul de
producție poate duce la formarea de toxine, prezența unor alergeni nedeclarați, niveluri ridicate de
aditivi sau pericole nutriționale. Pentru controlul microbiologic, producătorul trebuie să controleze
timpul și temperatura tratamentului termic.
12
Zone cu risc ridicat și zone cu risc scăzut
În zonele de producție cu risc ridicat, identificate și evaluate pe baza analizei pericolelor,
rebuie să se facă o segregare fizică și să se implementeze un standard igienic specific zonei.
Se pot lua următoarele măsuri:
echipamentul de protecție sanitară specific, incluzând aici și pantofii, se vor
schimba atunci cand se traversează zona cu risc ridicat sau zona va fi prevăzută cu tăvițe cu
dezinfectant;
utilizarea unui cod al culorilor pentru a identifica hainele și echipamentul dedicat
zonei cu risc ridicat (de exemplu, alb pentru zone cu risc ridicat și albastru pentru zone cu risc mai
scăzut);
obligativitatea spălării pe mâini și dezinfectării acestora la intrarea în zona cu risc
ridicat;
limitarea utilizării paleților de lemn în această zonă și schimbarea aestora cu plastic
sau aluminiu;
controlul condițiilor de microclimat în zonelecu risc ridicat ( temperatur, umiditate,
presiune, filtre de aer);
prevenirea circulației prin această zonă;
păstrarea permanentă a ușilor închise.
13
3. Controlul procesului, înregistrarea parametrilor și calibrarea
Controlul necorespunzător al temperaturii de procesare este unul din cele mai frecvente
puncte critice. Controlul în acest caz include timpul și temperatura de răcire/refrigerare/congelare,
procesare și stocare. Sunt păstrate și trebuie revizuite periodic înregistrări privind procesul de
producție. Înregistrările trebuie păstrate cel puțin pe durata valabilității produsului.
Un sistem de control al procesului trebuie să includă:
instrucțiuni de lucru pentru proces și pentru utilaje în etapă, incluzând spălările și
instrucțiuni de întreținere;
modalitatea în care parametrii sunt măsurați, înregistrați și monitorizați;
frecvența cerută pentru aceste măsurători;
acțiuni corective și proceduri corespunzătoare petru a menține procesul între
limitele critice;
analiza datelor înregistrate;
un tabel cu responsabilitățile persoanelor.
Sistemul de control trebuie să asigure că temperatura este controlată efectiv acolo unde este
foarte important pentru siguranța și acceptabilitatea alimentelor. În cazul temperaturii, sistemul
trebuie să ia în considerare:
natura alimentului;
durata de valabilitate a produsului;
metoda de ambalare și de procesare;
modul de utilizare.
Un astfel de sistem trebuie să precizeze limitele de toleranță și variațiile de temperatură.
Temperatura trebuie verificată la intervale regulate și testată pentru acuratețe. Cerințele speciale
privind înregistrările se referă la:
specificarea oricărui eveniment, condiție sau activitate;
identificarea cât mai clară a erorilor;
14
fiecare înregistrare trebuie făcută de o peroană responsabilă, la timpul desfăsurării
evenimentului;
trebuie păstrate înregistrări privind punctele critice;
înregistrările pot fi îndepărtate la un an după expirarea datei de pe etichetă sau dacă
nu expiră într-un an, la doi ani de la data vânzării.
Aceste îregistrări trebuie să fie lizibile, datate, semnate, înregistrate și usor accesibile pentru
eventualele controale, audiuri. Perioada păstrării în arhivă trebuie specificată. Este obligatoriu să
fie păstrate cel puțin pe perioada termenului de valabilitate a produsului și conform
reglementărilor în vigoare.
3.1. Substanțele folosite pentru spălare și dezinfecție și stocarea substanțelor
toxice
Compușii de spălare și agenții de dezinfecție folosiți în procedeele de spălare și dezinfecție
trebuie să fie liberi de microorganisme indezirabile, inofensive și adecvte scopului pentru care
sunt folosite.
În fabricile în care se prelucrează și se expun alimentele pot fi folosite și stocate numai
următoarele categorii de materiale toxice:
cele necesare spălării și dezinfecției;
cele necesare procedeelor de lucru în laboratorl fabricii;
cele necesare funcționării fabricii.
3.2. Controlul substanțelor pesticide
În fabricile de produse alimentare nu este permisă nici o substanță pesticidă. Trebuie luate
măsuri eficiente pentru a se exclude substanțele pesticide din zonele de prelucrare și a se proteja
alimentele din incinta fabricii cu asemenea substanțe dăunătoare.
Folosirea insecticidelor este permisă numai cu luarea precauțiunilor și restricțiilor
corespunzătoare pentru a evita contaminarea alimentelor, suprafețelor care vin în contact cu
alimentele și materialele de ambalaj.
15
3.3. Controlul corpurilor străine
Pentru controlul corpurilor străine trebuie luate următoarele măsuri:
asigurarea unui control corespunzător al furnizorilor;
recepții calitative regulate pentru materiile prime și auxiliare;
verificarea și întreținerea regulată a liniei, echipamentelor, utilajelor, pentru
limitarea defectării echipamentelor care ar conduce la contaminări;
prevenirea contaminării cu sticlă provenită de la spargerea becurilor, ferestrelor,
recipienților, prin limitarea utilizării sticlei în zona de producție;
întocmirea și evidența strictă a listei cu șaibe, piulițe, pentru utilajele de ambalare
sau alte utilaje și echipamente care ar putea pierde astfel de părți metalice;
detectoare de metale, magneți.
16
4. Produsul finit
Specificațiile
Pentru toate produsele finite de definesc specificațiile și se înregistrează. Specificațiile
conțin toate informațiile necesare, cum ar fi :
materii prime și auxiliare;
compoziție, utilizare, etichetare, termen de valabilitate;
mod de distribuție;
codul produsului;
informații nutriționale și informații cu privire la sănătate;
condițiile de admisibilitate ale materiilor prime și ale produelor finite.
Specificațiile microbiologice sunt deosebit de importante, deoarece există riscul de
contaminare microbiologică. Agenții patogeni pot fi transferați dintr-un aliment în altul fie contact
direct sau manipulare a alimentelor, fie prin suprafețe de contact sau prin aer. Din acest motiv sunt
necesare următoarele precauții:
alimentele neprocesate trebuie separate de cele procesate;
accesul în aria de procesare trebuie să fie restrictiv și controlat (atunci când
pericolul de contaminare este foarte mare, accesul trebuie făcut numai printr-o zonă tampon);
personalul trebuie să poarte haine protectoare, curate, inclusiv apărători pentru
încălțăminte și să-și spele și dezinfecteze mâinile înainte de a intra în zona de procesare;
suprafețele, ustensilele, echipamentele trebuie bine curățate și acolo unde este
necesar, dezinfectate după procesarea materiei prime.
Specificațiile fizico-chimice sunt importante deoarece există și posibilitatea pericolului de
contaminarea fizico-chimică atât a produselor finite cât și a materiilor prime. Sistemul de control
trebuie să prevină contaminarea alimentelor cu corpuri străine ca bucăți de sticlă, de metal,
17
pământ. Potențialul abuz pe între lantul de distribuție sau abuzul consumatorului trebuie luat în
considerare aunci când se întocmesc specificațiile produsului finit.
Termenul de valabilitate
Data durabilității minimale declarată și inscripționată pe produs nu trebuie să depăsească
durabilitatea și consumabilitatea produsului.
Verificarea conformității cu specificația
În timpul procesului tehnologic trebuie să se efectueze un control regulat pentru a se verifica
conformitatea cu specificațiile. Acest control se va efectua cu ocazia auditurilor interne. Se vor
preleva regulat probe pentru referințe, clar marcate și depozitate în condițiile speifice și vor fi
evaluate pentru a verifica conformitatea cu specificația în timp.
Contraprobe
În laborator se vor păstra în condițiile specificate în standarde, contraprobe din fiecare
produs. Contraprobele se pot păstra pe toată durata de valabilitate a produsului după care se vor
distruge.
18
BIBLIOGRAFIE
1. Apostu S., Managementul calității alimentelor, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004;
2. Nicoleta Stanciu, Gabriela Rotaru, Managementul siguranței alimentelor, Editura
Academica, Galați, 2008;
3. http://www.consultanta-certificare.ro/articole/regulamentele-gmp-reglementari-buna-
practica-productie.html.
19