Ethan Frome

1Sisteme de Calcul si Operare REFERAT - X Windows: pg. 2

Cuprins

1. Introducere

2. Initializarea

3. Interfata KDE

Interfata cu utilizatorul

Configurarea sistemului

Alte utilitare implementate in KDE

1. Desktop Switching Tool

2. Terminal Emulation

3. KDE User Manager

4. Disk Manager

5. Kfloppy

6. Netscape Navigator

7. File Manager

8. Process Manager

9. Menu Editor

10. Find Files

4. Bibliografie

1. Introducere

Interfaa grafic X Windows a aparut ca urmare a necesitii unei utilizri mult mai simple a sistemelor bazate pe UNIX sau Linux.

X Windows creaza un mediu de utilizare a sistemelor UNIX sau Linux mult mai intuitiv unde utilizatorul nu mai este nevoit sa foloseasca comenzi lungi si parametrii pentru a efectua diferite operatii. Dupa cum se poate deduce si din denumire X Windows este o interfata grafica bazata pe lucrul cu ferestre. Astfel fiecarei aplicatii pe care utilizatorul o utilizeaza ii corespunde o fereastra. Exista o foarte mare asemanare structurala intre interfata grafica a sistemelor de operare dezvoltate de firmele Microsoft (Windows) sau MacIntosh (MacOS) si cea folosita de X Windows.

Constructorii sistemului X Windows pretind ca au folosit tot ceea ce era mai bun in toate interfetele grafice existente pe piata si au incercat sa construiasca una care sa satisfaca in cat mai mare masura necesitatile utilizatorilor.

In acest moment pe nucleul sistemului X Window exista mai multe implementari de interfete grafice dezvoltate de diferite firme:

GNOME

KDE Another Level Corel s.a. , dintre toate acestea cea mai folosita fiind KDE ( K Desktop Evironment).

In ultimul timp in intreaga lume din ce in ce mai multi utilizatori folosesc, chiar si din simpla curiozitate, distributiile gratuite de Linux ale unor diferite firme (RedHat, Corel ).

Principalul motiv al acestui fenomen, in afara de considerentele financiare, il constituie usurinta de utilizare a unui sistem UNIX sau Linux din X Windows. Un alt motiv important este modul in care decurge instalarea unei distributii gratuite de Linux, totul fiind intuitiv si necesitand minime cunostinte in domeniu. Un exemplu elocvent il reprezinta distributia Linux a firmei Corel care se instaleaza aproape singur necesitand doar alegerea componentelor si a locatiei pe HDD.

Un alt argument pro este posibiliatea de a rula in paralel cu Linux-ul orice alt sistem de operare folosind ca boot-loader LILO (Linux Loader) sau cel implicit al sistemului folosit (ex: NT Loader pt. Windows NT/2000). Astfel utilizatorul nu este obligat sa foloseasca doar Linux-ul ca sistem de operare si poate pastra sistemele cu care a lucrat pana in prezent. Unul din motivele pentru care exista in acest moment o expansiune a Linux-ului la nivel mondial este faptul ca trecerea de la sistemele uzuale de operare la Linux nu trebuie facuta brusc ci treptat prin invatare pas cu pas a acestui sistem. La instalarea Linux-ului trebuie tinut cont de faptul ca unele sisteme de operare rescriu MBR-ul si atunci ordinea de instalare conteaza si unele nu au boot-loader implementat.2. InitializareaInitializarea unei sesiuni X se face dupa ce utilizatorul s-a logat la sistem folosind comenzile xinit sau startx.

Comanda xinit initializeaza sistemul X fara a porni o anume interfata grafica care trebuie specificata ulterior de utilizator.

Comanda de pornire efectiva a unei sesiuni X Windows se face folosind comanda startx.

Aceasta are sintaxa: startx [[client] options][--[server] options];

De cele mai multe ori comanda startx este folosita fara nici un parametru.

Toti parametrii necesari initializarii sunt salvati in fisierele .xinitrc si .xserverrc din directorul utilizatorului. Daca aceste fisiere nu exista atunci sistemul incarca fisierele cu aceeasi denumire din directorul /etc/xinit/.

Configurarea parametrilor interfetei grafice, rezolutia si adancimea culorii, se fac folosind comanda Xconfigurator care rescrie parametrii din fisierele de initializare a sistemului X ale utilizatorului.

In cele mai recente distributii Linux la initializarea sistemului de operare se intra automat in X Windows. Pentru a lucra in consola sistemului putem apela Terminal Emulation din X Windows sau putem seta sistemul sa booteze in mod text.

Ex: pentru RedHat setam boot mode Text iar pentru Corel alegem din meniul boot-loader-ului optiunea Console only.

Pentru sistemul Linux distribuit de firma Corel nu putem activa X Windows din consola. Toate setarile de configurare a sistemului grafic, rezolutie si adancime a culorii, se fac din cadrul sistemului X Windows fara a fi nevoie ca acesta sa fie repornit (foarte asemanator cu Windows). De altfel intraga interfata grafica a distributiei Corel Linux se bazeaza pe un nucleu KDE modificat care este extrem de asemanator cu interfata grafica a sistemelor Windows ale firmei Microsoft.

In cazul distributiei RedHat daca bootam in mod text putem ulterior sa initializam X Windows din consola. Schimbarile de rezolutie si adancime a culorii se fac in afara sistemului X Windows si iau efect la urmatoarea pornire a acestuia. Sistemul X Windows din distributia RedHat are trei interfete grafice diferite bazate pe acelasi nucleu de X Windows: GNOME, KDE, Another Level. In cadrul comenzilor de sistem exista aplicatia Desktop switching tool care permite utilizatorului sa aleaga interfata grafica pe care X Windows-ul sa o foloseasca. Pentru schimbarea interfetei grafice este necesara repornirea sistemului X Windows.

Dintre cele trei interfete grafice existente cel mai folosita este KDE.

Acest lucru se datoreaza in special faptului ca exista foarte multe site-uri care pun la dispozitia utilizatorilor sursele originale ale interfetei KDE dar care si accepta si tin evidenta modificarilor facute de diferiti utilizatori pe care ulterior in cazul in care acestea se dovedesc fiabile si eficiente sunt introduse in sursa distribuita. In plus toate acestea sunt gratuite fiind necesar doar accesul la internet.

3. Interfata KDEKDE ( K Desktop Environment ) este un proiect initializat de Matthias Ettrich in 1996. Scopul proiectului KDE este acela de a lega confortul unei interfete grafice moderne cu puterea unui sistem de operare bazat pe UNIX.

Desi majoritatea celor care folosesc si dezvolta interfata KDE o fac sub Linux, aceasta functioneaza la fel de bine pe marea majoritate a sistemelor UNIX existente. Chiar si pentru versiunile mai restrans utilizare exista posibilitatea modificarii codului astfel incat KDE se poate adapta aproape pe orice sistem UNIX.

Sistemele pe care KDE a fost testat si pe care acesta functioneaza fara probleme sunt: Linux, Solaris, FreeBSD, IRIX si HP-UX.

Majoritatea distributiilor Linux au implementata interfata KDE : RedHat Linux, Corel Linux OS, SuSE Linux, DLD Linux, Caldera OpenLinux, MkLinux, Linux-Mandrake, Stampede Linux, Linux PPC.

Ultima distributie stabila KDE este 1.1.1. pe care o putem gasi la site-ul KDE. De asemenea imagini din ultima distributie se gasesc la: ftp://ftp.kde.org/pub/kde/unstable/CVS/snapshots .

Interfata cu utilizatorulFig. 1: Desktop-ul interfetei KDE

KDE dispune de o interfata grafica asemantoare celor consacrate in domeniu, astfel ca regasim multe din elementele deja cunoscute din alte sisteme (Fig. 1).

Se poate observa taskbar-ul din partea superioara a ecranului precum si bara de start si shortcut-uri din partea de jos foarte asemanatoare ( ca functii ) cu ultimele versiuni MS Windows.

Diferit de MS Windows sunt Desktop-urile virtuale de care KDE dispune, utilizatorul avand posibilitatea de a avea de la 2 pana la 8 ecrane desktop intr-o singura sesiune de lucru.

Exista multe instrumente de configurare a comunicarii utilizator-sistem care sunt integrate in KDE Control Center.Fig. 2: KDE Control Center

De aici se poate indica felul de afisare si comportare a ferestrelor si a desktop-ului se pot afla informatii despre echiparea hardware a computerului, se pot seta mouse-ul si tastatura astfel incat sa corespunda cat mai bine dorintelor si necesitatilor utilizatorului, s.a.

O facilitate interesanta o reprezinta capacitatea de a schimba limba pe care o foloseste sistemul in comunicarea cu utilizatorul. Exista posibilitatea de a alege trei limbi, in ordinea preferintelor, pe care sistemul sa incerce sa le foloseasca.

Obs: la distributia RedHat setarea limbii primare in Romana a schimbat denumirea majoritatii ferestrelor si meniurilor dar nu afisa caracterele , , , , corect folosind codul ASCII corespunzator asociat tipului de caracter folosit de sistem. Aceasta setare a functionat doar pentru aplicatiile care sunt inplicit dezvoltate sub interfata KDE celelalte ramanand setate pe limba engleza.

Exista o foarte mare asemanare intre KDE Control Center si binecunoscutul Control Panel din sistemele MS Windows. O foarte mare parte a functiilor se gasesc in ambele variante de centre de configurare. In cazul in care in sistem exista o placa de sunet compatibila cu sistemul UNIX folosit exita posibilitatea asocierii unor sunete tuturor evenimentelor care au loc la un moment dat in sistem. Totusi nu exista o foarte buna adaptabilitate a interfetei la persoanele cu deficiente de auz, vedere sau invaliditati motrice cum putem gasi sub MS Windows.

Sectiunea Aplications configureaza browser-ul de web, managerul de logare la sistem (in cazul in care sistemul boot-eaza in mod grafic), managerul de fisiere si bara de start.

La nivelul tab-ului Desktop pot fi configurate:

culoarea de fond;

tipul marginilor folosite de ferestre;

culorile atribuite ferestrelor si a componentelor acestora in functie de starea in care se afla;

tipul si dimensiunea caracterelor folosite de sistem pentru a comunica cu utilizatorul;

icon-urile afisate pe desktop;

setarile pentru controlul consumului de energie;

alegerea unei anumite teme pentru interfata ( in stilul celor implementate in ultimele versiuni MS Windows );

limba in care sistemul comunica cu utilizatorul ( in limita in care respectiva limba a fost implementata si aplicatiile rulate sunt dezvoltate sub KDE );

alegerea si configurarea screensaver-ului;

stilul de afisare si comportare a ferestrelor;

In sectiunea Information se pot afla informatii tehnice despre platforma pe care ruleaza sistemul, cum ar fi: tipul si viteza procesorului, informatii despre resursele de sistem folosite de diferitele module existente (IRQ, DMA), consumul de memorie interna fizica si logica in acel moment, felul in care este partitionat HDD, adaptoarele SCSI, configuratia sistemului audio, configuratia X Server-ului.

Dispozitivele de intrare se pot configura din submeniul Input Devices. Optiunile de configurare pentru tastatura si mouse sunt aproape identice cu cele din MS Windows. Exista setari pentru timpul de asteptare pentru repetare, frecventa de repetare, viteza de deplasare a mouse-ului pe ecran, configurarea unei tastaturi intr-o anumita limba s.a.

In cazul in care utilizatorul foloseste in mai mare masura tastatura decat mouse-ul pentru a da anumite comenzi sistemului exista posibilitatea de configura combinatii de taste care sa execute anumite comenzi.

Configurarea se face din sectiunea Keyboard Shortcut si combinatiile sunt impartite in doua categorii : Globale si Standard. Combinatiile de taste care exista implicit in sistem imediat dupa ce acesta a fost instalat sunt:

GlobaleAlt + F1Pop up system menu

Alt + F2Execute command

Alt + F3Window operation menu

Alt + F4Close window

Ctrl + EscTask manager

Ctrl + Alt + EscKill window mode

Ctrl + F 18Switch desktop 1..8

StandardF1HELP

Ctrl + CCopy

Ctrl + X Cut

Ctrl + VPaste

Ctrl + EndEnd

Ctrl + HomeHome

Ctrl + FFind

Ctrl + InsInsert

Ctrl + N New

Ctrl + OOpen

Ctrl + WClose

Ctrl + PPrint

Ctrl + QQuit

Ctrl + RReplace

Ctrl + SSave

Ctrl + ZUndo

PgUpPrior

PgDownNext

Utilizatorul poate configura oricum doreste aceste combinatii de taste si le poate salva, daca doreste, in anumite scheme de configuratie.

In meniul Sound se configureaza difuzorul implicit existent in sistem precum (volum, ton, durata ) si schema de asociere a evenimentelor din sistem unor semnale sonore.

In sectiunea de configurare a comportamentului ferestrelor Window Behaviour exista cinci submeniuri:

Advanced: modul de comutare intre programele din acelasi desktop si intre desktop-uri;

Buttons: existenta si localizarea butoanelor de control a ferestrelor (minimizare, maximizare, inchidere, meniu sistem, sticky);

Mouse: configuratia butoanelor mouse-ului;

Properties: afisare,ordonare, focus, animatie, continut;

Title Bar: aliniament si mod de afisare.

Configurarea sistemului ( LinuxConf )

In afara de programele utilitare de configurare a interfetei grafice X Windows are si programe care pot configura sistemul mult mai simplu decat s-ar face in mod text.

Astfel comenzile lungi si pline de parametrii care ar trebui sa fie date la consola sistemului sunt inlocuite de simple bifari si click-uri de mouse.

LinuxConf este un utilitar care inglobeaza toate functiile de configurare a sistemului, reunite astfel incat utilizatorul sa poata modifica aproape orice parametru de functionare a acestuia.

LinuxConf este impartit in doua module: config si control.a) CONFIG contine partea de configurare a sistemului Networking seteaza toti parametrii necesari conectarii unei satii de lucru la o retea de calculatoare. De aici se configureaza atat partea de hardware ( parametrii de functionare a adaptorului de retea ) cat si cea de software ( legarea la domeniu, definirea protocoalelor folosite );

User Accounts tine evidenta utilizatorilor, a grupurilor, a conturilor de mail, a politicilor de sistem. De aici se pot adauga sau sterge utilizatori, se pot schimba parolele si sprivilegiile acordate utilizatorilor.

File System tine evidenta partitiilor existente pe HDD (UNIX sau NON-UNIX) a unitatilor floppy si CD-ROM existente in sistem.De aici se pot monta partitii NON-UNIX ( FAT, HPFS, s.a.) existente pe HDD si care se pot ulterior accesa din UNIX. Daca se copiaza fisiere de pe o partitie UNIX pe una NON-UNIX sau invers conversia datelor se poate face in mod text ( caracter cu caracter), binar (octet cu octet) sau in mod automat sistemul recunoscand tipul de fisier care este copiat.Tot de aici se configureaza partitia de memorie swap a sistemului sau gradul maxim de umplere a unei anumite partitii.

Boot Mode configureaza modul in care sistemul booteaza. Boot loader-ul LILO (Linux Loader) se poate instala fie in MBR daca se doreste ca acesta sa fie boot loader global sau, daca in sistem exista deja un boot loader instalat, se instaleaza LILO pe primul sector al partitiei de boot si se configureaza celalalt boot loader sa buteze de pe aceasta.

Exemplu: daca se doreste utilizarea lui NT_Loader ca boot manager global trebuie instalat LILO in primul sector al partitiei de boot si apoi facuta o imagine a acestuia pe partitia de NT pe care sa o incarce NT_Loader. Comanda de copiere a sectorului de boot este:

dd if=/dev/hdaX bs=512 count=1 of=/dev/hdaY/bootsect.lin

- unde X este partitia de boot LINUX si Y este partitia pe care este instalat NT_Loader ( aceasta trebuie in prealabil sa fie montata );

Obs: distributia Corel Linux nu ofera posibilitatea de a instala LILO in alta locatie decat MBR si ofera o interfata in mod grafic cu meniu de unde utilizatorul alege sistemul de operare pe care doreste sa il incarce.

Obs: daca LILO a fost instalat in MBR dar nu au fost recunoscute celelalte partitii de pe care se doreste bootarea trebuie editat fisierul liloconf din directorul /etc si adaugate urmatoarele linii:

Exemplu:

other=/dev/hda1 ( sau alta partitie )

label=WindowsNT ( numele sistemului de operare )Pentru a verifica daca inregistrarea a fost facuta se da comanda lilo la consola sistemului. Pentru a sterge LILO din MBR trebuie data comanda: fdisk /mbr (Windows) sau fdisk /newmbr (OS2).

Tot de aici se poate configura sistemul sa se initializeze in mod grafic sau in mod text. Daca sistemul este initializat in mod grafic el porneste X Windows automat si afiseaza o fereastra de login asemanatoare celei din MS Windows NT.

b) CONTROLPartea de control din LinuxConf contine cinci sectiuni principale:

Control Panel;

Control Files & Systems;

Logs;

Date & Time;

Features.

Fiecare din aceste sectiuni ofera setari si informatii de control al sistemului dar care nu il afecteaza esential.

Obs: utilitarul LinuxConf nu este accesibil decat pentru root sau pentru utilizatori cu drepturi speciale

Alte utilitare implementate in KDEIn afara de utilitarele de configurare a interfetei grafice si a sistemului exista si utilitare care ofera utilizatorului o serie de alte facilitati din cele mai variate categorii:

1. Desktop Switching Tool

Acest utilitar permite utilizatorului sa aleaga interfata grafica pe care X Windows sa o foloseasca. Pentru schimbarea interfetei este necesara repornirea serverului X. Daca sistemul porneste in mod grafic in fereastra de login se poate alege interfata grafica pentru pornirea X Windows. Setarea unei anumite interfete grafice se poate face definitiv sau doar pentru sesiunea respectiva de lucru.

2. Terminal Emulation

Similar cu MS-DOS Prompt din MS Windows, aceta ofera utilizatorului posibilitatea de a lucra la consola sistemului din cadrul X Windows fara a fi nevoie sa treaca la o interfata grafica in mod text.

Exista posibilitatea alegerii caracterelor folosite precum si a memorarii unui anumit numar de linii specificat de utilizator.

3. KDE User ManagerUn utilitar extrem de folosit care se aseamana extrem de mult cu cel implementat de Microsoft in Windows NT este KDE User Manager.

Acesta se aseamana cu fratele sau din NT fiind implementat aceleasi functii de configurare a acesului utilizatorilor la sistem. La fel ca in NT se pot defini grupuri ale utilizatorilor folosite in special pentru o mai buna configurare a drepturilor de acces.

4. Disk Manager

Este un utilitar care tine evidenta dispozitivelor din sistem a starii acestora la un moment dat si a tipului lor. Are optiuni de mount/unmount iar pentru floppy exista si optiunea de formatare. Formatarea se poate face in sistem MS-DOS sau ext2. CD-ROM-urile sunt montate in formatul standard iso9660.

5. Kfloppy

Un alt utilitar folosit pentru a formata floppy-disk-uri este Kfloppy. Acesta nu isi ia informatiile de la sistemul de operare si utilizatorul trebuie sa specifice tipul de floppy-disk ( 3,5 sau 5,25 ), drive-ul utilizat (A sau B ) si tipul acestuia DD sau HD . Si in acest caz formatarea se poate face in format MS-DOS sau ext2. Ca si utilitarul din MS Windows formatarea se poate face full sau quick.6. Netscape Navigator

Pentru a naviga pe internet Linux are implementata o versiune de Netscape Navigator care se aseamana din toate punctele de vedere cu cea care este distribuita pentru platformele MS Windows.

In afara de Navigator sunt implementate si celelalte module din Netscape existente sub MS Windows: Comunicator, Messenger,

In afara acesta exista o foarte mare varietate de programe pentru folosirea internetului atat pentru posta electronica precum si pentru conexiuni ftp.

7. File Manager

Pentru navigarea in cadrul sistemului exista utilitarul File Manager care este o copie fidela a modului de explorare a HDD sub MS Windows.

Se pot remarca directoarele standard existente sub orice sistem UNIX. Exista si unele diferente: directorul /boot este locul unde este montata partitia de boot iar administratorul are directorul in radacina si nu in directorul /home ca toti ceilalti utilizatori.

8. Process ManagerFiind o clona de UNIX Linux are un foarte bun control asupra proceselor ce au loc la un moment dat in sistem.

Acest utilitar permite afisarea proceselor din sistem in functie de anumite criterii specificate de utilizator. Acesta poate foarte usor sa porneasca sau sa opreasca un anumit proces.

Aici se pot observa si resursele pe care sistemul le are la dispozitie intr-un anumit moment.

9. Menu Editor

Utilizatorul poate configura meniul de start in functie de propriile dorinte sau poate construi pe baza acestuia sau manual un meniu care sa ii satisfaca nevoile cat mai bine. Utilitarul este usor de utilizat si extrem de intuitiv.Toate link-urile din meniu sunt tinute de sistemul de operare in directorul : /var/other/applink/

Toate meniurile definite de un anumit utilizator sunt apoi inserate in paragraful PERSONAL din meniul principal.

10. Find FilesUtilitarul de cautare a fisierelor pe HDD este identic cu cel implementat sub MS Windows.

4. Bibliografie Red Hat Linux 6.1 Online Help;

Linux Man Pages;

KDE Help Center;

Internet: www.redhat.org - www.linux.org - www.x.org - www.kde.org www.corellinux.com .

16