LRC SINTAXA

Obiectul sintaxei l-a constituit cercetarea modului de segmentare lingvistica, a combinarilor de cuvinte in unitati comutabile. Prin sintaxa cuvintele trec din ipostaza de dictionar si mecanica in cea dinamica sau comunicativa, creatoare si logica. Trecerea cuvintelor in aceasta ipostaza se realizeaza prin si datorita relatiilor sintactice. Una si aceeasi unitate ca expresie si continut nu poate aparea la doua nivele. Accidental pot aparea unitati identice de expresie dar cu inteles diferit, fenomen numit traspozitie. Exemplu: O ca fonem, morfem, lexem, enunt.

1. aspectul comunicativ – predicativ, asertiv, enuntiativ. Unitatea de baza e enuntul, considerat ca unitate cumonicativa finit.

2. relatia sintactica: e evaluata ca entitate de sine statatoare- semn lingvistic dotat obiectiv cu o epresie si un continut. De la relatie emana organizarea structurala a lexemelor ca termen. Termenii isi gasesc locul in cadrul sintagmelor.

Sintagma e unitatea relationala a sintaxei – unica unitate si minimala si maximala. Aceasta abordare o numim sintaxa relationala neo-traditionala.

Pronumele demonstrativ semi-independent – in grupurile demonstrative: cel ce, cei care. Cand este centru sau cap de grup in elipsa substantivului caruia ii preia atributiile indiferent de ce clasa de cuvant este urmat.: adjectiv: cei harnici, numeral: cei dintai, subst cu prep: cei din deal; vb: cele privind darea de seama; adverb: cel de acolo.

In lipsa subst, indiferent de partea de vb care il urmeaza, avem [pronume semi-independent; avem adj pron semiindependent in restul situatiilor.

NOTA:1. cel, cea... din structura subst proprii compuse este tot un adj

demonstrativ dar odata situat in cuvantul compus, nu se mai analizeaza

2. cel, cea... din superlativul relatival adjectival este fundamental tot pronume dem semiind sau adj dem semiind care cumuleaza si un rol special in realizarea acestui grad de comparatie dubland prononimal sau adjectival un substantiv

3. cel... invariabil din strcutura super-relativa la adv nu este pronume dem nici adj dem ci are valoare adverbiala

Orice fraza e un enunt.Parametrii enuntului:- enuntul e de sine statator – poate fi inteles fara alte adaugiri- autonomia comunicarii nub este una absoluta, ci adesea limitata de semantica.

Asemenea componente insuficiente sematic-lexical apartin clasei sunstitutelor- exemplu: Atunci au parasit toti sala: pentru intelegerea componentei atunci

e nevoie de un context lingvistic ceva mai larg. - Enunturile nestructurate care se reduc la adverbe de afirmatii si negatii. Aceste

adv nu pot si intelese fara cunoasterea enuntului anterior si sunt date ca raspuns la o propozitie interogativa directa totala.

Integritatea structurala consta in caracterul complet al enuntului, adica in prezenta tuturor componentelor strctural necesare. Deosebim

- o integritate structurala absoluta: ion merge la piata

1

- o integritate relativa

ENUNTULEste un „dat” initial asupra caruia se face analiza si este acceptat de la sine ca

unitate de baza in sintaxa. DEFINITIE: prin enunt se intelege o secventa fonica limitata prin pauze, caracterizata printr-un contur intonational si functie comunicativa. NOTA: definitia data are in vedere codul oral de comunicare. Prin raportare la acest aspect comunicarea scrisa e una derivata. Marcarea trasaturilor suprasegmentale se fac prin semnele de punctuatie. Marcarea conturului intonational se face prin aceleasi semne de punctuatie aparute in limba romana o singura data la sfarsitul enuntului.

Prin raportarea la conceptele traditionale de propozitie si fraza, enuntul este un termen vehicul oarecum supraordonat: este o propozitie exclusiv principala independenta (porpozitiile integrate in fraze nu constituie enunturi, ci fragmente de enunturi); enuntul este o fraza indiferet de numarul de propozitii care o alcatuiesc si organizarea ei strcturale obligatorii in enunt nu sunt exprimate dar sunt usor recuperabile prin subintelegeri; un enunt are un singur contur intonational care este in corespondenta cu finalitatea comunicativa a enuntului. Intonatia este un component supra-segmental. Accidental, un ennunt poate avea 2 contururi intonationale. De regula al doilea contur este rezultatul suprimarii unui cuvant de informare in urma careia o interogativa indirecta devine interogativa directa.

Concluzii:- enuntul poate fi acceptat ca unitate a nivelului sintactic doar in plan

comunicativ- nefiind nici definit nici delimitat in plan relational – enuntul nu e unitate

relationala- unul si acelasi segment de vorbire in functie de sistemul de referinta poate

functiona fie ca enunt sau fragment de enunt

PROPOZITII INTEROGATIVEPotrivit finalitatii comunicative avem 2 tipuri de propozitii: enuntiativa si

interogativa. Propozitiile interogative permit 2 clasificari simultane:- dupa expresia interogatiei – directe si indirecte- dupa continutul interogatiei – totale si partialeInterogativa directa:- totala – are ca obiect predicatul porpozitiei si prin acesta continutul intregii

propozitii. Se caracterizeaza prin: lipsa unui cuvant interogativ specializat, curba intonationala ascendenta, raspunsul este de tip da/nu

- partiala – are ca obiect alt component al propozitiei, inclusiv subiectul. Se caracterizeaza prin: cuvinte interogative specializate. Curba intonationala descendenta; raspunsul ocupa pozitia sintactica a cuvintelor interogative din intrebare

OBSERVATIE: interogativele directe sunt ca inteles numai propozitii principaleInterogativa indirecta:- formuleaza intrebarea indirect prin intermediul unor cuvinte – semnal din

propozitia regenta care avertizeaza prin continutul lor interogativ ca propozitia

2

de dupa ele nu comunica info ci solicita info, ca trebuie inteleasa ca interogatie.

Cuvinte semnal uzuale: a intreba, a interoga, chestiona, zice, spune, intrebare, chestiune, problema.

Calitatea acestor cuvinte de a avertiza asupra continutului interogativ al propozitiei e diferit de la unul la altul. La cele mai multe aceasta calitate se fortifica prin folosirea in anumite contexte ce gravioteaza in spatiul logic al intrebarii.

Caracterul interogativ al acestor propozitii nu este marcat intonational, ci enuntiativ. Toate interogatiile indirecte sunt ca inteles propozitii secundare iar dpdv functional sunt prop subordonate necircumstantiale. La fel ca interogatiile directe si cele indirecte se clasifica dupa obiectul interogatiei

- indirecta totala: introdusa prin „daca”- indirecta partiala: introdusa prin cuvinte interogative relative specializate,

aceleasi cu interogativele propriu-zise

ENUNTUL SI DISTINCTIA PROPOZITIE-FRAZAProblema predicatului multiplu- in sintaxa limbii romane orice parte de propozitie poate fi multipla- cand vb de unicitatea predicatului, avem in vedere exclusiv componenta

verbala, indicele de predicat. De aceea in cadrul PN, numai vb copulativ se caracterizeaza prin unicitate, nu si componenta nominala

Problema predicatului compus- avem verbe cu statut morfologic controversat, semi-auxiliarele de modalitate

si de aspect- semi-auxiliare ca atare: sunt semne ale categoriior gramaticale verbale de

modalitate si aspect – ele nu sunt predicative, formeaza predicat doar cu verbul de dupa ele: Nu poate dormi

- reduceri participiale pasive: Batut de turci si parasit de aliati...Reducerile sunt acceptate ca fenomene interpropozitionale – prop reduse, al caror predicat va fi numit in consecinta predicat redus. Mai rar, reducerea participiala nu trece prin stadiul gerunzial: Odata ajunsi aici..; Devenit deputat, el...

Constructii infinitivale- probleme similare de incadrare la prop vs parti de propozitieprezinta si asa-

numitele constructii infinitivale relative (directe si subiective) dupa verbele „a avea” si „a fi”

o ex: Ion n-are ce face(CD); N-are ce se intampla(SB); Nu-i cine-l pune la punct(constructie infinitivala relativa)

Toate aceste constructii infinitivale sunt echivalente functional cu propozitii, CD sau SB, cu predicat exprimat prin verb la conjunctiv. Ele se obtin de la propozitiile subordonate cu verbul la conjunctiv dupa modelul:

N-are unde sa doarma – N-are unde dormi.N-am cui sa ma plang – N-am cui ma plange

a. daca constructiile infinitivale relative sunt parti de propozitie, enunturile de ac tip sunt propozitii. Se neaga relativelor calitatea

3

relationala, iar regimul verbal personal al acestora este interpetat ca fiind suspendat/anulat.

b. Daca constructiile infinitivale relative sunt plasate la nivelul interpropozitional, un fel de prop subordonate, enunturile care le contin sunt fraze

a. In interiorul lor se realizeaza relatia gramatical fundamentala pentru existenta propozitiei: relatia predicat – subiect

b. Prin echivalenta gramaticala a conjunctiei cu infinitivul, si acesta din urma poate sta pe pozitia unui predicat (propredicat)

c. Cuvintele introductive isi exercita rolul relational, interpropozitional firesc

d. Odata asimilate propozitiilor, aceste constr au fost numite propozitii infinitivale relative

OBSERVATIE: Fenomenul sintactic de contragere e reducerea sau abrevierea unei subordonate. Reducerea e stadiul final al unei contrageri gerunziale cu „a fi” obtinut prin eliminarea componentei verbale dintr-un PN contras. Avem astfel:

a. Reduceri la numele predicativ al unui PN:i. Substantivale: Desi era student pe atunci.. – Fiind student pe

atunci.. – Student pe atunci...ii. Adjectivale: Deoarece era frumos si bogat,.. – Fiind frumos si

bogat,.. – Frumos si bogat,...b. Lipsa de relevanta functionala a topicii nu este absoluta. In anumite instante,

schimbarea topicii are consecinte asupra continutului si a structurii enuntului:Focul arde linistit – Focul linistit arde

c. Cel mai adesea topica se inscrie ca relevanta in domeniul emfazei:Baiatul harnic invata – Harnicul baiat invata – Invata harnicul baiat

Ordinea structurala se reprezinta doar pe verticala, in arbore cu constituenti, punand in evidenta relatiile dintre termeni in conformitate cu un algoritm de analiza:

Ex: In fiecare seara, chefliul de Ion se intalnea pe ascuns cu vechii lui tovarasi de bairamuri din vremurile tineretii sale de mult apuse.

Exceptiile posibile se datoreaza mai multor factori, printre care si ambiguitatii semantico-sintactice ale enuntului.

PARTE DE PROPOZITIE: termen raspandit, reflecta o conceptie gramaticala de tip atomistic. Partile ei componente sunt parti de propozitie

4

FUNCTIE SINTACTICA: termen sinonim cu primul, avand la baza influente din matematica (teoria functiilor)OBSERVATIE:

a. Dupa modelul din matematica si gramatica, conceptul se justifica numai in cadrul relatiilor de subordonare.MAXIMA: Subiectul e parte de propozitie, dar nu e functie sintactica.

b. Raportul de coordonare nu genereaza functii de vreun felc. Conceptul de functie se aplica nu numai termenilor din propozitie, ci si prop

subordonate. Acestea sunt concepute ca un fel de clase de substitutie.IN GRAMATICA LIMBII ROMANE EXISTA ASA-NUMITUL PRINCIPIU AL CORESPONDENTEI FUNCTIONALE „Parte de propozitie – Propozitie subordonata”Doua incalcari sunt de retinut:

a. Propozitia numita SB este o subordonata, deci o functie sintactica, in timp ce subiectul nu este o parte subordonata

b. Singura functie din cadrul propozitiei care nu are corespondent la nivelul frazei e predicatul, ca verb la modul personal. PR nu este coresp predicatului, ci coresp doar unei parti dintr-un predicat, si anume componentei nominale(NP) dintr-un predicat nominalCONCEPTUL DE POZITIE SINTACTICA – este unul structuralist si acopera atat partea de propozitie cu sau fara functie sintactica cat si propozitiile subordonate.

Relatia continut – expresie. Delimitari preliminariiIntr-un limbaj gramatical uzual spunem ca „fiindca” leaga 2 cuvinte, realizand o

relatie. Aceasta afirmatie face explicita doar latura mecanica a raportului. Elemente definitorii a raportului:

a. Rostul relatiei (de ce se leaga lexemele)b. Continutul relatiei (ce exprima relatia fata de ce exprima lexemele separat)c. Directia/sensul relatiei (leaga lexemul din dr de cel din st sau invers, sau bilateral)d. Expresia relatiei (leaga numai conectivele sau si alte segmente de expresie)e. Tipurile de lexeme (lexeme ca unitati sau si grupari de lexeme)f. Tipul relatiei (relatia e unitate distincta si autonoma in raport cu lexemele sau e

doar produsul acestora)

Relatia sintacticaClasificarea logica a cuvintelor si implicatiile sintactice

a. Cuvinte cu sensuri notionale – substantivele si substituteleb. Cuvinte cu sensuri calificative – adj, num, vb

a. Cuv cu sens calificativ se acorda ; cele cu sens nenotional nu se acordab. Determinantii cuvintelor cu sens calificativ sunt complemente; cele cu

sens notional sunt atributec. Cuvinte cu sensuri adverbiale – adverbed. Cuvinte cu sensuri nenotionale – conective

Tipologia relationala a flectivelor

5

Nu orice flectiv este automat si in intregime expresie a unui sens relational, ci numai anumite flective sau subunitati flectivale pe care le numim subunitati flectivale relationale. Cele care nu realizeaza relatie vor realiza opozitie.

Generalizare: aceasta repartizare a subunitatilor flectivale este valabila pentru o forma verbala personala.

Orice sintagma se bazeaza pe o relatie; e generata de un sens relational. Relatia are un continut si o expresie.

EXPRESIA RELATIEI:Ex: Solzii la pesti../Solzii pestilor- Nota comuna: sens relational identic = posesiv, organizeaza cele doua lexeme

ca termeni avand continuturile: obiect posedat si posesor- Nota distinctiva: expresia, conectivul in prima sintagmaDEFINITIE: Relatia este solidaritatea dintre un sens relational si un relatem. Relatia e un semn lingvistic cu expresie si continut. Prin expresie se inscrie in lantul vorbirii ca un segment distinct, are o desfasurare si o lungime.

Gramatem. Relatem. Opozem.Sensurile relationale au atat conectivele cat si flectivele de relatie. Termenul

generic e de relateme. Termenul si conceptul de relatem trebuie sa aiba un opozant tot de natura gramaticala, dar nerelational: flectivele nerelationale le numim opozeme. Termenul generic si supraordonat lor va fi cel de gramatem.

Sintagma. Propozitie. Fraza. Enunt.

DEFINITIE: Sintagma e grupul de 2 termeni si relatia dintre ei (caine turbat, culmea prostiei, examen de neuitat). Sintagma e binara, o unitate relationala, cantitativa, minimala si maximala.

!!! Frecvent se utilizeaza in sinonimie cu juxtapunerea ternemul de aderenta. In realitate sunt 2 lucruri distincte: juxtapunerea este un concept mai larg din sfera facultativului (neexprimarea dintr-un motiv sau altul al conectivului, dar el poate fi oricand exprimat fara a se modifica sensul relational. Avem juxtapunere in coordonare si subrodonare la nivel intra si interpropozitional); aderenta se inscrie in sfera necesarului si inseamna lipsa obiectiva a unui conectiv, unul de natura prepozitionala care nu poate fi catalizat. Aderenta nu e o varianta optionala de realizare a relatiei.

DEFINITIE: Propozitia e sintagma in care relatemul e flectivul de acord verbal. Fraza e sintagma in care relatemul e un conectiv interpropozitional

Relatia dintre propozitii e tot una sistematica si binara vizand cate un cuvant din fiecare propozitie.

NOTA: Doar prin extensie vorbim strict relational de propozitii regente si subordonate. In cadrul frazei putem avea un singur conectiv sau mai multe. Conectivul poate fi subordonator sau coordonator. Conective interne sunt: conj coordonatoare, conj si loc conjunctionale subordonatoare, pronume relative, lov advb relative. Contextual pot functiona si nehotaratele compuse lexical cu particula ORI de la relative (oricine, oricare..).

a. Toate unitatile relationale obtinute sunt sintagme

6

b. Enuntul s-a descompus fara restc. Descompunerea a invertariat toate relatiile existented. Unele sintagme sunt si propozitii in acelasi timpe. O sintagma e in acelasi timp si fraza

Concluzii:a. Propozitia si fraza pot fi definite in termenii sintagmeib. Sintagma e generalul care se particularizeaza atat in propozitie cat si in frazac. Sintagma nu poate fi inferioara propozitiei sau frazeid. Unitatea relationala unica a nivelului sintactic este sintagma, de aceea e atat

minimala cat si maximala

Sintagma si enunt

Un segment din lantul vorbirii poate fi analizat din 2 puncte de vedere: ca organizare relationala si d.p.d.v. comunicativ. Enuntul nu e unitate inchisa relationala si e prelungibila teoretic la infinit.TR = termen regentTS = termen subordonatRS = relatem subordonatST = sintagmaP = propozitieF = frazaNOTA: unde exista P se exclude F

TIPOLOGIA SINTAGMELOR SI TERMENII ACESTORA

Criterii de clasificare si tipuri de sintagmeSintagmele pot fi clasificate in functie de specificul relatiei care le genereaza

a. dupa modul in care relatia isi organizeaza termenii unul fata de celalalt (sintagme coordonatoare si subordonatoare). Sintagmele subordonative se pot suclasifica in functie de sensul relatiei. Relatemele situate in dreapta lui TS daca sunt conective, sunt postpozitii. De regula opozitia relatem in propozitie vs relatem in postpozitie se aplica conectivelor.

7

b. Dupa locul sau nivelul la care relatia isi plaseaza termenii (sintagme interpropozitionale si intrapropozitionale)

c. Dupa restrictiile de realizare, avem a. sintagme neconditionate (Ion plange de frica)b. sintagme conditionate

i. conditionare bi-univoca – avem relatie AB doar daca este relatia AC

ii. conditionare univoca1. conditionare univoca progresiva – de la stanga la dreapta2. conditionare univoca regresiva – de la dreapta la stanga

In afara sintagmei coordonatoare si subordonatare si in afara categoriei paranteticului se afla gruparile de cate 2 termeni identici referential generate de fenomenul dublarii exclusiv la nivelul expresiei

a. dublare marcata – dublantul are forma cazuala a dublantului si realizeaza explicit aceeasi functie

a. dublarea Complementului Direct: Pe Ion l-am batutb. dublarea Complementului Indirect in Dativ: Lui Ion ii place muzicac. dublarea subiectului: Dana mai venea si ea din cand in cand.

b. dublare nemarcata – dublantul nu are forma cazuala a dublantului, ci o forma invariabila – forma procazuala se realizeaza o produblare functionala: Pe-al nostru steag...Unui prieten al meu..

Termenii sintagmei:(1) Lexeme – conceptul de lexem si extensiunea lexemului sunt

variabile in functie de nivelul la care se plaseaza, precum si la clasele de cuvinte cu care se realizeazaa. In cadrul sintagmei interpropozitionale unde relatemul este un

conectiv intern, unitate distincta, lexemul ca TS coincide cu verbul la forma personala. Un caz special il constituie conjunctivul cu „sa” din propoziile numite subordonate conjunctivale. „Sa” are statut dublu, e flectiv in structura conjunctivului si e element relational, asemenea unui conectiv

b. In cadrul sintagmei intrapropozitionale, extensiunea lexemuluia. Daca relatemul e un conectiv intrapropozitionale,

lexemul coincide cu cuvantul: luptam contra inflatieib. Daca relatemul e un flectiv de relatie, extensiunea

lexemului ne apare in mai multe ipostazei. Lexemul coincide cu radicalul: vine cantand

ii. Lexemul coincide cu tema verbala a unui verb la forma personala: cantam

iii. La substantive disocierea lexemului de relatem e mai dificila datorita realizarii cazului si printr-o singura desinenta si prin utilizarea articolului ca principal morfem cazual

8

iv. La formele verbale analitice convenim sa acceptam drept lexem secventa care contine radicalul. Relatemul va fi deci afixul mobil de tip auxiliar

c. Unul si acelasi termen ca perticipant la 2 sintagme, una interpropozitionala si alta intrapropozitionala se prezinta ca lexem in 2 ipostaze diferite ca extensiuneEXEMPLU: Am aflat ca lucreaza la o agentie de turism.

„Lucreaza” participa la 2 sintagme (intrapropozitionala si interpropozitionala)

Sintagme cu termenii „introdusi”

1. In mod normal termenii sintagmei sunt prezenti in lantul comunicarii sau usor deductibile prin subintelegere

N-am venit sa-ti cer ceva, ci doar sa te vad.2. In mod exceptional un termen al sintagmei nu e exprimat si nici prezent in vreun

fel in lantul enuntului, desi enuntul pare normal si complet semantic si structural. Analiza gramaticala fara acest termen introdus duce la concluzii aberante.

Mi-am luat umbrela fiindca dupa-masa va ploua.EXPLICATIE: secventa „fiindca...” nu poate fi subordonata cauzala avand ca regenta propozitia „mi-am..” deoarece ar clasa cauzala intr-un raport temporal de posterioritate fata de regenta. Cauza e in mod obiectiv anterioara efectului. Subordonata nu e cauzala pe langa principala fiindca introduce o cauzala neeprimata.

Mi-am luat umbrela fiindca [stiam ca] dupa-masa va ploua.

Sintagme binare in litigiuSintagma e gruparea de 2 termeni si relatia dintre ei. Un statut controversat il au 2 categorii:

a. Categoria verbelor impersonale care ridica intrebarea: sunt ele sintagme sau constituie segmente monomembre neanalizabile?

b. Dubla subordonare aparenta/reala – structurile cu 3 termeni

1. Categoria impersonaluluiIn gramatica limbii romane, enunturile constituite pe baza lor sunt considerate propozitii verbale monomembre, reduse la un singur lexem si fara calitatea de termen in relatie cu cineva.a. Segmentele de acest tip nu sunt organizate relationalb. Sunt lipsite de subiectc. Nu constituie sintagmeComentarii:(1) Forma verbala e la persoana a III-a, dar nemarcata desinential(2) Desinenta verbului de persoana/numar e intotodeauna relationala

9

(3) Fiind o categorie secunda, asemenea cazului 2, persoana de la verb e consecinta acordului cu o categorie prima, ce nu o poate lua decat de la un termen care o are

(4) Prin acord, mijloc exclusiv de subordonare la nivel intrapropozitional, verbul predicativ devine termen subordonat fata de un substantiv in N1

(5) In limba romana pozitia acestui N1 regent exclusiv de persoana a III-a nu e ocupata si nici ocupabila in sistem

(6) Acest acord al verbului impus e de aceeasi natura si tot atat de ferm ca la marele rest al verbelor

(7) Partenerul de acord al predicatului impus se numeste subiect zero si are acelasi rol in structura ca unui cu expresie pozitiva

(8) Concluzii:a. Avem un relatem subordonatorb. Avem 2 termeni in relatie: subiectul si verbul predicativc. Verbul/ propozitia subordonatad. Nu exista propozitii verbale monomembre, toate sunt bimembree. Unde exista predicat realizat desinential, exista si subiect

Verbe reflexive impersonaleExemple: se zice, se spune, se cuvine...Trasaturi comune:

- Caracterul impersonal- Structura „se+verb”- Intereseaza aici daca acest „se” este extraverbal (pronume reflexiv) sau

intraverbal (morfem de diateza)Constatari:

(1) Cel putin ca expresie si etimologie, impersonalul „se” este o unitate coincidenta cu pronumele personal „se” – Ion se spala

(2) Reflexivul „se” personal este un Ac3 subordonat de verbul tranzitiv si ca atare termen subordonat cu functie de CDOrice reflexiv personal in Ac1 consuma o valenta de tranzitivitate a verbului si e

un CD indiferent de gradul de coeziune cu verbul.(3) Daca reflexivul impersonal „se” ar fi intraverbal, ar trebui ca prezenta lui sa nu

consume valenta de tranzitivitate a verbuluiEx: Se zice ca va pleca.Nota: un statut special au verbele intranzitive cu „se” impersonal: se cade, se calatoreste, se merge, se doarme, se ramane. Nefiind verbe tranzitive, nu se consuma valenta de tranzitivitate. Aceste verbe se pot numi verbe intranzitive reflexive. Caracterul impersonal prezent atat la „se zice” cat si la „se ajunge, se cade” nu permite analiza in doua feluri diferite.

Ipoteza „sintagmelor ternare”Falsa dubla subordonare:

A) EPS adjectival: Fetita alearga voioasaObservam:

10

a. Prin relatemul propriu, adjectivul EPS intra in relatie cu substantivul in N1 subiect. Prin acest acord adjectivul EPS are categoria gramaticala impusa. Acest acord nu e un fapt obiectiv de limba in afara oricarui comentariu ce atesta aceasta.NOTA:1. Daca substantivul ca TR al adjectivului EPS sta in Ac, EPS va sta si el tot in

Ac (Ac2 prin acord).Pe fetita am vazut-o singura.Raportat la un N1 subiect, EPS adjectival sta in N2.Raportat la un Ac1 complement direct, EPS adjectival sta in Ac2.

2. Statutul bizar dpdv al cazului ca expresie al EPS adjectiv subordonat unui D1, G1. Acest N2 e pe pozitia unui D2Ex: Ii place singura.

3. Asimilabile EPS adjectival sunt realizarile prin locutiuni adjectivaleEx: Va credeti in stare de asa ceva?

Acordul se exclude, fiind imposibil in prezenta unei prepozitii cu un substantiv

Prepozitia se exclude pentru ca face parte din locutiune Aderenta: singura varianta acceptata Concluzie: locutiunea adjectivala nu are caz

b. O a doua subrodonare a aceluiasi adjectiv EPS, una fata de verb aproape unanim afirmata e mai mult decat problematica

B) EPS substantival: Ion se considera mare specialist.a) EPS exprimat cazual – relatemul e flectivul cazual de N1 sau Ac1

!!! Cazul EPS substantival neprepozitional este acelasi cu al regentului. Avem cuplurile N1(regent) – N1(EPS) si Ac1(regent) – Ac1(EPS)NOTA: uneori in fata EPS substantival apare una din unitatile „ca, de, drept”, adverbe calitative fara regim cazual. Constructiile cu si fara „ca, de drept” sunt variante optionale

b) EPS realizat prepozitionala. Ac3 cu propozitia „cu”

Ex: Sta cu cartile pe masaAlearga cu coama in vantFuge cu sacul in spate

b. G3 cu propozitieEx: Te stiam contra fumatului

c. D3 (rar si artificial)Ex: Nu va stiam contrat propunerilor noastre

OBSERVATIE:1. Considerandu-l pe „a, al, ai, ale” pronume posesiv semi-independent, exterior G,

nu avem EPS in G1. Pozitia de EPS o ocupa „a, al, ai, ale” in N1 secund/Ac1 secund, iar G de dupa e un atribut genitival (substantival, pronominal)Ex: Se considera al dracului

2. La fel ca EPS adjectival, termenul regent al EPS substantival poate fi un D1, iar flexiunea cazuala secunda se blocheaza

11

ATENTIE: A se vedea diferentele de constructie a EPS in prezenta verbelor demonstrative (a se numi, a se chema, a se spune). Cand avem un verb reflexiv care insoteste EPS, TR a EPS nu e reflexivul, ci subiectul in N, coincide referential cu reflexivul.Ma cheama Ion. Imi zice Popescu.

3. Pe pozitia EPS pot aparea si adverbe pronominale de mod(cum, asa), datorita calitatii or de a reprezenta sau a substitui adectivul, substantivul, etc.Ex: Nervos cum il stiu, poate face orice.

Cum l-ai gasit, tot frumos?Asa il stiu de o viata.

Ipoteza unui EPS exprimat prin adv de loc si timp e discutabila4. Functia de EPS e slab reprezentata la nivelul formelor verbale personale

a. Participiul ca EPS e asimilabil celui adjectivalFugea urmarita de dusmani

b. Infinitivul Eps e foarte rarVedeam ideea de libertate a se arata atunci pentru prima data

c. Gerunziul considerat EPS in general e o contragere a unei propozitii fie subordonate fie principala coordonataTrece strada fluierand

d. Supinul e nesemnificativ ca EPSSe credea de neinvins.

Nume predicativIn vecinatatea EPS ca mijloc de realizare si fenomenalizarii morfologice e ceea ce

numim NP.(1) Np e monosubordonat exclusiv unui subst N1 sau unui prosubstantival in prezenta

obligatorie a unui verb copulativ(2) Structurile ce contin Np sunt formate din 2 sintagme binare care se conditioneaza

reciproc(3) Intre verbul copulativ si Np nu exista o relatie gramaticala marcata, adica nu avem

o sintagma vb copulativ-Np, nu avem deci nicio structura ternara(4) Dpdv al continutului gramatical, Np exprima calificarea sau identificarea

subiectului(5) Mijloacele de subordonare ale Np

a. Acord adjectival – la Np exprimate prin adjective calificative. Spre deosebire de EPS, Np adjectival sta numai in N2 nu si in Ac2, caci se acorda intotdeauna cu subiectul.Nota: adjective determinative nu pot avea functia de Np; in prezenta unui verb copulativ, ele redevin pronume sau numerale cu valoare substantivala:Ei erau doiTu esti al treilea

b. Flexiune cazuala secundaIon e medic. Nu stiam care e parerea ta.Pe pozitie de N1 poate aparea si pronumele posesiv semiindependentCartea este a mea. Caietele sunt ale lui.

12

c. Jonctiune prepozitionalai. Substantival in C3

1. Ac3 masa e de lemn2. D3 rezultatele au fost5 potrivit asteptarilor3. G3 noi suntem contra coruptiei

ii. Adjectival in Ac2 cu prepozitieVoi sunteti contra noastra

iii. Pronominal in D1 cu prepozitieiv. Forma verbala nepersonala cu prepozitie

1. Infinitiv dorinta noastra e de a progresa2. Supin fanul e de cosit

NOTA: „De” in fata supinului e exclusiv prepozitie.d. Aderenta – la realizarile adverbiale

i. Constructiile personale – Asa-i viata; Cum e vremea?ii. Constructii unipersonale – cu Np subordonat unui subiect nul =

asa-numitele expresii unipersonale cu „a fi”E bine, e usor, e probabil

(6) Subordonata predicativa echivalenta ca pozitie cu un Np este in raport de monosubordonare fata de substantival in prezenta unui verb copulativIon este cum il stii. Problema este daca ne vom descurca la examen.Asa cum Np nu intra in relatie cu verbul copulativ, nici subordonarea PR nu o face. Verbul copulativ ramane conditionant obligatoriu, dar exterior relatiei predicative

(7) Probleme controversateNp ca si PN constituie una dintre problemele cele mai controversate. In ansamblu deosebim 2 orientari mari

A) Orientarea traditionala: exista 2 tipuri de predicate: PV si PNPN are mereu o structura binara (vb copulativ+Np). Aceasta clasificare aduce cu sine inca una, in verbe predicative si nepredicative. Criteriul de clasificare este in fapt unul semantic, nu gramatical, si anume suficienta vs insuficienta lexico-semantica a verbului. Se accepta axiomatic ca aceasta trasatura conditoneaza trasaturile predicative.Aceasta interpretare nu surprinde specificul functiei de predicat in raport cu celelalte functii sintactice. O data acceptat PN ca opozant al PV se afirma caracterul unitar al PN. In interiorul acestuia, componentele au un statut incert.VERBE COPULATIVE

1. A FI2. A DEVENI3. A SE FACE4. A IESI5. A AJUNGE6. A RAMANE7. A PAREA8. A INSEMNA

13

B) Orientarea structuralist-relationala – contesta existenta unui PN unitar si opozant al PV Predicat – orice verb la mod personal Np e considerat functie sintactica de sine statatoare „Vb copulative” nu sunt relateme cum ar sugera numele Intre „vb copulative” si Np nu exista nicio relatie gramaticala

marcata „vb copulative” si Np sunt clase de cuvinte eterogene care nu

pot forma unitati

Exemple:Din rosie s-a facut verde la fata complement indirectPlange de fericita complement circumstantial de cauzaO stiu de mica complement circumstantial de timpDe voioasa, e voioasa complement circumstantial de relatie/limitativ

Clasificarea conectivelor: (1) Interpozitii : conjunctii coordonatoare(2) Prepozitii:

a. Substantivale – de, lab. Verbale – conjunctii subordonatoare

(3) Postpozitii : a. Adverbiale – deb. Verbale – unde, cand, cum, cine, care, nu stiu: S-a dus nu stiu unde.

Figura etimologicao A cantat un cantec, a plange un plans

Figura sinonimicao A trai o viata, a costa o avere

Figura autonimicao Plange rasul de asta-vara

Substantivul in N1 subiect impune verbul predicativ, un anumit numar si o anumita persoana. Acest acord devine mijlocul de subordonare al predicatului la subiect. Nu se poate pune problema unei subordonari inverse fata de predicat. Nu se poate spune ca si verbul la randul lui impune subiectului cazul N1. In realitate nu vorbim de regim, ci de restrictie selectionala: un verb la modul personal nu contracteaza in relatie pe pozitia subiectului un substantival numai daca acesta este in N1.

14