SIMBOLUL MIELULUI ÎN ORTODOXIE

„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” (Ioan 1, 19)

Fără de nici o îndoială trăim într-o lume cât se poate de plină de animale. De la animalele din junglă la animalele domestice, animalul este o realitate prezentă a omului fie din punct de vedere domestic sau fie din punct de vedere culinar. Omul a grupat animalele în două catogorii: animale domestice şi animale sălbatice. Oaia este un animal domestic care este folosit de om pentru mai multe întrebuinţări. Oricum, mai înainte ca oaia să devină oaie ea este un miel. Mieii sunt animale care au o profundă simbolistică în ortodoxie.

În Biblie găsim mai multe referinţe la miei şi la oi în general. Domnul Iisus Hristos a fost asociat de mai toţi exegeţii creştini ca şi „mielul nevinovat care a fost dus la junghiere,” sau „ca şi mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii.” La fel de bine mai apoi Domnul Iisus Hristos mai face o referinţă la Sine ca şi la „Păstorul cel bun” care îşi conduce turma Sa la păşune. Este cât se poate de evident din aceste pasaje biblice că există o simbolistică a Mielului.

De ce în Vechiul Testament se făcea ritualul tăierii mielului prescris de Moise? Ştim foarte bine că în Vechiul Testament paştele era sărbătorit prin tăierea unui miel. Tradiţia tăierii mielului pascal de la poporul evreu a fost însă abrogată în Noul Testament fiind înlocuită cu paştile pe care fiecare dintre noi în general le luăm de la Biserică: pâine şi vin. Mielul pascal al vechiului legământ a fost înlocuit cu pâinea şi vinul euharistic. Oricum, mielul a rămas un simbol în ortodoxie. Care este acest simbol al Mielului?

Mielul este din punct de vedere ortodox simbol al curăţiei şi al nevinovăţiei. La fel de bine Mielul care apare de mai multe ori în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul este simbolul patimii Domnului Iisus Hristos de pe Golgota. În această perioadă a postului mare ne aducem aminte din textele Bibliei de ceea ce a fost jertfa sau sacrificiul Domnului Iisus Hristos de pe Golgota. Această jertfă a fost de mai multe ori asemuită „mielului nevinovat care este adus la tăeiere.” Înseamnă aceasta că nu mai trebuie să tăiem miei?

Biserica Ortodoxă nu este împotriva consumului raţional de carne şi de produse din carne. Dar Biserica cere raţionalitate în acest consum. În unele regiuni ale pământului se mai practică şi azi ritualul tăierii mielului pascal. Oricum, pentru creştinii ortodocşi, mielul este mai mult decât orice un simbol al Domnului Iisus Hristos. Ştim că Domnul Iisus Hristos a fost simbolizat de mai multe elemente. În catacombele italiene era simbolizat de un peşte şi în lumea elenă era simbolizat de pentagrama IXTHIS [Ιησους Χριστος θεος σωτιρiος;], adică Iisus Hristos Dumnezeu Mântuitorul.

Mielul apare în special în liturghiile medievale. Astfel, în textele latine avem mai multe imne şi strofe legate de simbolistica Mielului lui Dumnezeu care este Domnul Iisus Hristos. Vom reda mai jos numai un verset din aceaste imne: “Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, miserere nobis. Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, miserere nobis. Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, dona nobis pacem.” Prin urmare mielul este un simbol al nevinovăţiei, al gingăşiei şi al purităţii. Limbajul religios de recurs de mai multe ori la simboluri. Simbolul meilului este în ortodoxie simbolul Domnului Iisus Hristos.

Starea de nevinovăţie a fost asociată de mai multe ori cu starea „unui miel”. La fel de bine starea de nepăcătuire este asemenea unui miel sau mai bine spus starea de apatia απαθια. Nepăcătuirea este ceea ce ne face să ne asemăm cel mai mult sfinţilor. S-a spus de mai multe ori că ne aflăm într-o criză a sfinţilor. Secolul al XXI-lea privit din punctul de

vedere ale aghiografiei este şi trebuie să fie un secol al sfinţilor. Avem nevoie de sfinţi şi avem nevoie de mai mult decât orice de oameni care să se dedice lui Dumnezeu. Cu toţii oamenii avem în noi dorinţa de a fii cu Dumnezeu şi de a vieţui în Dumnezeu. Dar sfinţii sunt cei care au tărit această experinţă a unirii cu Dumnezeu la modul absolut. La fel de bine sfinţii au fost persoane credincioase deplin lui Dumnezeu.

Evident, după cum trăim într-o lume a mieilor din punct de vedere biologic aşa de bine ar trebui să trăim într-o lume a sfinţilor. Sfinţii şi sfinţenia este o mare criză a începului de secol al XXI-lea. Marea parte din problemele cu care ne confrutăm de natură economică, socială, culturală sau etice provin în mare din lipsa de sfinţi sau din criza sfinţeniei. Noţiunea de sfinţenie este o noţiune care lipseşte din ce în ce mai mult în zilele noastre ajungând să fie din nefericire o noţiune de ordin mitologic.

Dacă am raporta secolul al XXI-lea la secolul al IV-lea sau al V-lea vom vedea că suntem departe de noţiunea de sfinţenie şi de sfinţi. Criza sfinţilor este ceva care trebuie să adresăm. Ce este sfântul? La această întrebare s-au dat mai multe definiţii. În sens ortodox, sfântul este cel care trăieşte deplin şi neperturbat adevărul absolutului lui Dumnezeu, sfântul este cel care Îl experiementează pe Dumnezeu la nivel total. Aşa încât viaţa sfântului ajunge să fie una cu viaţa lui Dumnezeu.

Criza sfinţilor este principala criză a secolului al XXI-lea. Ne vedem din ce în ce mai mult fără de sfinţi pe care să îi căutăm şi să le aflăm îndrumarea. Deşi avem în zilele noastre forte mulţi buni economişti, mecanici, bancheri, intelectuali, profesori şi pe alţii avem din ce în ce mai puţini sfinţi. Simbolul mielului din ortodoxie şi din spiritualitatea ortodoxă vine să de aducă aminte de nevoia de sfinţi şi de rezolvarea crizei sfinţilor. Secolul al XXI-lea trebuie să fie după experienţa secolelor anterioare un secol al sfinţilor.

Ştim că au existat mai mulţi sfinţi în secolul al XX-lea. Ceea ce ne întrebăm este: ce ne împiedică să avem mai mulţi sfinţi în secolul al XXI-lea? Este sfinţenia şi sfântul o noţiune lipsită de actualitate? A fost sfinţenia doar o trăsătură a deşertului egiptean din secolul al IV-lea? Atunci când vom avea mai mulţi sfinţi vom putea vedea care este sensul şi explicaţia simbolului Mielului lui Dumnezeu.

Teolog Radu Teodorescu