FLORIN BICAN (29 martie 1956, Bucuregti) aabsolvit Facultateade Limbigi Literaturi Striine, Secfia englezi-rusi, a Universitelii din Bucuregti.A fost, pe rAnd, profesor de limba rusi, traducitor din limba englezi, se-

cretar pentru probleme de presd gi rela$i internafionale al USR, asistentla Catedra de englezd a Universitifii din Bucuregti, iar in 1995 s-a stabilitin Germania, unde a predat limba englezi pAni in 2005. Revine in jari in2006 in calitate de coordonator al programului Institutului Cultural RomAn

pentru pregltirea tinerilor traducitori striini invederea traducerii scriito-rilor romAni.

DesfiEoari o intensi activitate de traducitor, tilmdcind in romAnegte,

printre altele, Lewis Carroll (The Hunting of The Snark) gi T.S. Eliot (O/d

Possum's Book of Practical Cats). De asemenea, a tradus in limba englezipoezie, prozi gi eseuri semnate de importanfi scriitori romAni, atAt clasici,cAt qi contemporani, inclusiv Cq.rtea cuApolodor de Gellu Naum, invede-rea publicirii.

Este autorul volumului de versuri pentru copii (gi nu numai) CdnticemArldneqti (Editura Humanitas Educalional, 2007) I Singur printre mflrlani(Editura Art,2016);i coordonator, alituri de Stela Lie, a doui volume de

literaturi pentru copii: Bookdtdria de texte & imagini I (Pro Edituri gi

Tipografie, 2009) 9i Bookdtdria de texte &imagini 2 (Editura Trei, 2016).Prezent cu texte in volumele din seria Cdrgile mele (Editura Arthur); Oche-

Iarii de fum - prozi contemporani, Antologiile Asociagiei Scriitorilor dinBucuregti, USR, 201 l; Bucharest Tales: A Collection of Central European

Contemporary Writing (New Europe Writers, 20l l).

in 2013 a publicat Reciclopedia de pove;ti cu rimd qifdrd fdlc, carte c6gti-gitoare a primei edifii a concursului Trofeul Arthur; iar in 2014, $iv-amspus povestec c,;c, unde sunt ,,aduse la zi" basmele romAnegti printr-orescriere original5 gi amuzanti, gi in 2017 , Tropice tdmpe, in care istorisegte

cu ironie peripefile unui explorator britanic.

F"3"ffiKXNWXCAN

$i v-am spusAventurile cailorrememorate de ei

dupi o idee de

povestea aga

nizdrivaniingigi

Dragan Ibrahimovici

Affnun

Redactori: Iulian Curuia, Dragog DoduTehnoredactor: Crengufa RonteaCoperti: Alexandru Dag

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RominieiBICAN, FLORIN

$i v-am spus povestea aga : aventurile cailor nizdrivanirememorate de ei ingigi / Florin Bican. Ed. a 2-a. - Bucuregti: EdituraArthur,20lB

ISBN 978-60 6-7 88-393 -O

82 r.1 35.1

@ EdituraArthur, 2018, pentru prezenta editrieEditura Arthur este un imprint al Grupului Editorial ART

CAPITOLUL -3A fost oriunde ca niciunde...

- MI plictisesc! anunfl Doru de pe bancheta dinspate a maqinii.

in fa6, pirinfii se priviri scurt, dAndu-gi simultan ochiipeste cap, cu o sincronizare impecabiH gi, dupi toate apa-

rentele, indelung exersat5.

Mama rulS pupilele inapoi gi, intorcAndu-se spre

biiat, incepu si negocieze:

- De-abia am plecat... Facem o pauzi cdnd ajungemla prima benzinirie.

- Nuuuuu, gemu in sinea lui tata, care gtia ci pdnd la

prima benzinirie nu mai e mult.

- Nu la benzinirie, protestl gi Doru. Miroase urAt.

- Dar tu unde-ai wea si oprim? La cisufa de turtidulce? il iscodi mama, pregititi s5-l atragi in jocul de-a

popasurile imaginare, care le-ar fi asigurat, dupl calculele

ei, inci o ori de mers lin.

lsl

it-t\

Erau propuse, pe rAnd, destinafii din poveqti, iar dez-baterea avantajelor gi dezavantajelor unui popas acolo iialunga copilului plictiseala pref de cel pufin un ceas.

Numai ci, de aceasti dat5, Doru nu avea chef de po-pasuri imaginare.

- Aq vrea si oprim de-adeviratelea intr-un loc ade-virat, igi clarifici el pozi;ia.

- De ce? incercd tata s5-l atragi in labirintul de ce-rr-rilor, pe care copilul, cum se va vedea, il cunogtea destulde bine. De ce sI oprim?

- Pentru ci m*am plictisit, rispunse Doru ribditor,cu siguranfa jucitorului care gtie ci are in mdni carteacAgtigitoare.

- De ce te-ai plictisit? incercl tata s5-gi joace qi elc54ile cdt mai abil, dar Doru il incuie scurt:

- Pentru ci nu oprim.Pirinfii igi didurl din nou ochii peste cap, cu aceeagi

perfecti sincronizare, chiar daci de asti dati nu se maiintorseseri unul citre cel5lalt.

- iti spun eu cum facem, prelul tata negocierile.Oprim dupi ce depSgim autocarul din fa;i.

Autocarul argintiu, cu numir striin, pe care*l urm5*reau de cevavreme, plstrAnd distanla regulamentar5, se

deplasa cu vitezi constanti, ca intr-o problemi de mate-matici. Dar o vitezl suficient de mare pentru a-i permiteI6i

tatei si gofeze confortabil in urma lui, firi a simfi cImerge prea incet. Spre surprinderea tatllui siu, Doru se

invoi de indati.

- Da'pAni nu-l depiqegti, nu mai opregti, puse el sin-

gura condiqie.

Apoi igi continul conversafia cu calul Ralf singurajucirie pe care o lua cu el in cllStorii. Conversafiile cu Ralf

erau gi ele un prilej ca plrinfii lui Doru si-gi dea ochiipeste cap.

Doru ii vorbea lui Ralf intr-o limbi inventati anume,

din care plrinlii lui nu infelegeau o ioti. Iar Ralf ii rispun-dea copilului in aceeagi limbi, numai de el auzit5, numaide el infeleas5.

Ralf era un banal ciluf de plastic qi nu qtia si facinimic. Adici se putea desface in doui, ca o nuc5. Cele

doui jumitiqi identice se imbucau pe diniuntru cu aju-

torul a doul tije de plastic, una pe fiecare jumltate, al

ciror capit liber intra cu un clic satisficitor in licaqulturnat anume in interiorul jumiti;ii opuse.

Fabricantul nu intenfionase ca secretul acestui sistem

de prindere si fie descoperit de cumpiritor. Lui Dorunu-i luase insi mult timp si separe cele doui jumdtifi qi

nici si le puni la loc (dup5 cumplitul moment de paniciin care crezuse ci juciria i se stricase iremediabil).

t,

Descoperirea il convinsese cI are de-a face cu un clluffermecat. De fapt ii intirise aceasti convingere, pentruci, din capul locului, fusese convins ci doar un cilug fer-mecat l-ar fi putut privi ca Ralf,, prin geamul unei vitrine.Atras de aceasti privire, igi tArAse tatdl in magazin, si i-lcumpere. Derutat de insistenfele firi precedent ale fiuluisiu, tata i-l cumpirase.

Picioarele delicate ale lui Ral{, incremenite intr-unveg-nic galop firi destinafie, nu beneficiau de articulafii mo-bile. Coama gi coada nu-i unduiau, fiind turnate din acelagirigid material cagi restul corpului, iargAtul qi capul ii erauimobile gi ele. Imobili ii erau gi ochii, e drept, nu lipsi;ide o infelepciune aproape nepimAnteasci, surprinzitoarepe chipul unui animal de plastic gi nelinigtitoare pentruoricine se intAmpla s5-l priveasci in ochi. Oricine in afaride Doru, bineinfeles.

Din ochii aceia a aflat el cI pe clluf il cheami Ralf.$i cu ochii aceia i-a citit gi clluful numele - numele luiadevlrat, nu diminutivul cu care-l alintau pirinfii. Cilu-ful gtia ci pe biiat il cheamiAleodor gi aga il qi striga. gi-ipovestea cAte gi mai cAte, qi-l sfdtuia la fiecare pas, qi nuo datl sfaturile lui il scoseserl pe biiat din incurcituri.

Ca acum, de pild5, cAnd il indemnase si accepte firiproteste propunerea tatei de a merge in spatele autocaru-lui argintiu...

CAPITOLUL _2

Cd, dacd, n-ar fi, nu s-ar poaesti...

in loc si meargl intins spre Sinaia cu incircitura luide turigti (cum credea tata), autocarul incetini din senin,

pulsAnd prietenos din stopurile lui uriage gi semnalizicomplice spre stAnga. Posada scria pe indicatorul de la

marginea drumului.

- Ai spus ci nu mai opregti pini nu-l depStegti, iireaminti Doru suav tatdlui siu.

Sigrr, cAnd valurile zbuciumate ale slptimAnii de lucru

fi-au inundat deja l5rmul week-endului mult-agteptat,nu wei decit si te refugiezi cAt mai degrabi in zona uscati

a respectivului ;irm. $i orice ocol, orice amAnare decupeazi

nemilos din rigazul visat. Dar tata credea in puterea exem-

plului, gi pentru nimic in lume nu gi-ar fi luatvorba ina-poi - ca nu cumva si deprindi gi copilul aceastl meteahn5.

Doru, in schimb, pentru care tot timpul eraweek-end,

n-avea nicio grabi si ajungi la aceeagi pensiune modesti

lssl

din Sinaia, unde el se plictisea in timp ce pirinfii lui se

odihneau, ca si aibi urmltoarea siptimAni de lucru cestoarce din ei. Aga cI oricevaria{ie de traseu - fie ea opriresau ocol - era binevenitipentru Doru, atAtaweme c6t, laadSpostul ei, Neprevizutul avea ocazia si se manifeste.

SemnalizAnd cuminte, tata ficu la stAnga in urmaautocarului, neuitAnd bineinqeles s5-gi dea, la unison cumama, ochii peste cap.

Autocarul inainta rigur, degi incet, pe goseaua ingustS,muqcdnd cu rofile din acostamentul contrasensului, ca sIpoati depiqi procesiunea de clrufe care umpleau drumul.Doru il ridicl pe Ralf la geam, si-gi vadi confrafii maibine, gi comenti cu el concentrafia neobignuitl de vehi-cule cu tracfiune animali.

Tata conducea in urma autocarului, pufiind pe nas deparc-ar fi mers cu liftul. $i, la fel ca in lift, nu era chip sIdepSgeasci. Se apropiaseri destul de mult s5-i poatlvedeanumirul de inmatriculare, care nu era de fapt un num5r,ci o plicufi acoperiti cu dreptunghiuri gi pitrate colorate.,,Mondrian" i se piru lui Doru ci o aude pe mama $op-tindu-i tatei peste zumzetul chinuit al motorului.

- Ce far5-i asta? se miri tata, privind nedumerit ecu-sonul oval lipit pe geamul din spate al autocarului.

Pe ecuson era imprimatd o literi - daci aceea eraintr-adevlr literi - pe care niciunul dintre ei n-o maiirol

vizuse pAnI atunci: arita ca un T secfionat de o liniufitransversali, sau ca doul F-uri lipite spate in spate. Mamalidicl din umeri.

- Fantascalia, ii l5muri Doru, dupi ce se consultiscurt cu Ralf.

Afi ghicit - pirinfii igi didurd ochii peste cap, dar de

astl dati zAmbind. inci mai zAmbeau cAnd autocarulfi'Ani ugor gi semnalizl dreapta, inscriindu-se hurducat

l)e un drumeag de fari. OftAnd, tata coti dupi el. Era unom cu principii.

CAPITOLUL _1

Pastele cailor

Nu dupl multlvreme, autocarul opri gi tata il deplgitriumfltor, doar pentru a se trezi intr-o invilmdgeali demaqini, autocare gi cirufe, parcate la marginea unui tip-gan pe care forfoteau o mare de oameni gi cai.

Pirin;ii lui Doru coborAri nedumerigi din magini (nu,de data asta nu-si didurl ochii peste cap) gi-i flcuri luiDoru semn si vini dupl ei. Copilul li se alituri la timpsi vadS cum pe ugile autocarului argintiu ies tot felul defiinfe ciudate, printre care pi o mul;ime de centauri.

- E bal mascat, igi linigti tatil lui Doru familia.Mama nu pirea deloc convinsd.

- Nu vi supirafi, ce este aici? il intrebi ea pe un turistcare tocmai cobordse din autocar, inainte si observe ciacesta avea picioare de fap.

- Pagtele Cailor, rlspunse turistul jovial, cu ochii lamullimea coloratS.

i7A iI

- fi-am spus eu c5-i bal mascat, insisti tata, pe cAnd

ochii mamei se f5ceau tot mai mari, pe misuri ce se um-

;rleau de toate ciudi;eniile care umblau waigte pe-acolo:

zine, unicorni, elfi, pitici, vrijitoare, un cAine cu trup de

om (sau om cu cap de c6ine) gi cavaleri in armuri.

- Bun, hai si pleclm imediat, zise mama intorcdn-clu-se spre maqini.

Dar rimase inmdrmurit5. in spatele lor se opriseri de-avalma cirufe, autocare gi magini, blocAndu-le retragerea.tln tAnir b5lai, imbricat cu ie gi cu ilari de in alb, care

tlucea de dArlogi un cal de culoarea lemnului de tei, leobservS incurcltura.

- Da' nu vX mai nec5jili, oameni buni, le spuse elzimbind din adAncurile linigtitoare ale ochilor sii albag-

t ri. O si plecali cAnd se terminX.

- Ce sI se termine? bAigui tata.

- D'apoi Pagtele Cailor, incerci el si-i lumineze, pri-vind complice spre calul pe care-l ducea de dArlogi.

VizAnd ci felele mai riu li se intunecS, scoase fluierulrlc la cingitoare gi, ridicAndu-l ugor la buze, insSilS pe elt'inci note, nu mai mult. Auzindu-le, gi mama gi tata se

sirnfiri dintr-odati limpezifi de orice griji gi ugori ca ful-gii de pipidie. Nici micar nu clipiri cAnd pe lAngi ei trecuI'inocchio, insofit in zbor de ZAna Clopoqel.

i._I 14

De asti dat5, cAnd tAnirul cel senin ii pofti s5-l urmezepe tipgan, merseri dupi el firi si pregete. Li se al5turi,zAmbind, o fati frumoasi . Haina ei albd ;i lungd pdrea unnor de raze Ei umbre, iar pdrul ei de aur eraimpletittn coziIdsqte pe spate, pe cLnd o cunund. de mdrgdritdrele eraa;ezatd. pe fruntea ei netedd. Fit-Frumos o cuprinse demijloc gi igi continuari drumul impreunS, strecurAndu-se,cu cal cu tot, prin mul;imea pestrili.

- Ia uite-l pe Mesteacin cum apare, pe HarapAlb pur-tAndu-l in spinare, ficu deodati calul de culoarea lemnu-lui de tei.

CAnd auziri calul vorbind, pirinfilor lui Doru le pierigraiul. Ar fi rupt-o firi indoial5 la fugi de-ar fi avut locde intors, dar inghesui;i din toate pirfile cum erau, rima-seri pe loc pAni ce inso;itorul lor iqi mai scoase o datlfluierul de la cingitoare gi ficu cele cinci note sI adie dinnou peste ei. Ca prin farmec, se linigtir5 gi rispunserlla salutul lui Harap Alb, ba chiar gi la salutul calului s5u

de culoarea lemnului de mesteacin. Ba inci mai avuri gi

curajul si intrebe ce se petrece - de fapt - pe t5pganulacela gi ce inseamni - de fapt - Pagtele Cailor.

irLirl

CAPITOLUL O

Sd, uezi ;i, sd, tot crezi...

Aqa aflari ei de laveselii lor insofitori, al ciror numirsl)orea cu fiecare pas, ci o dati (ca niciodati) pe an, eroiipovegtilor se aduni sI asculte o poveste impletitd din mairrrultepovegti. AscultAnd-o, iqi aduc mai bineaminte cine

sunt si, renisculi din cuvintele poveptii ascultate, potrl.r viafS mai departe propriei lor povegti. Altfel s-ar ofili,pi odati cu ei s-ar ofili gi povestea lor.

in fiecare an se povestegte alt minunchi de povegti,

i,rr povestitorul este de fiecare dati altul. Anul acestavcnise rAndul poveqtilor cu cai nSzdrivani - de aia se

numea sirb5toarea ,,Pagtele Cailor". Dar cine va spunepovestea, nu vor gti pAni cAnd nu dau semnalul cAiniirlirr Giurgiu.

in vAltoarea detaliilor oferite din toate pirfile de per-sonaje care de care mai pitoregti - ce povegti se povestiseriin al;i ani, cine fuseseri povestitorii, ce poveqti aveau si

I'u