PreacinstităMaica

DomnuluiPortări"ă, în

aceste vremurigrele, când

Sfintele Dogmeși Canoane aledreptei noastre

credin"e suntpuse din nou laîncercare, nu-"i

părăsi SfântăGrădina Ta,

pentru păcatelenoastre, ci fă-tetoiag și călăuză

a noastră,Preacurată

Maică, trimite-ne nouă duhul

fricii deDumnezeu, al

în"elepciunii șial bărbă"iei, și

condu-ne pe noiîn lupta dreaptă

întru apărareasfintei noastre

credin"e(rugăciune).

ApărătoareDoamnă,Stăpâna noastrăde DumnezeuNăscătoare,cântările celede laudăaducem Ńie noirobii tăi, ca ceice cu venireacinstitei icoaneitale ne-amagonisit armătare, zidnebiruit şistrajă nebiruită.Acoperă-ne şine apară pe noitoŃi devrăjmaşii ceivăzuŃi şinevăzuŃi şi detoată vătămareasufletească şitrupească, ca săstrigăm Ńie:Bucură-te,PortăriŃă bunăcare deschizicredincioşiloruşile Raiului!

(Maica Domnului Portări"a, Apărătoarea și Călăuzitoarea Sfântului Munte Athos.

Icoană de la Sfânta Mănăstire „Iviru”)

Editura „Părin#ii Aghiori#i”, Sfântul Munte Athos, 2014

Sfântul Munte Athos,mărturie de veacuri a luptei

pentru apărarea dreptei credin"e

13

Ecumenismul zilelor noastre

Ecumenismul de azi își are rădăcinile încele două circulare patriarhale a anilor1902, respectiv 1920 care, în mod cutotul arbitrar și surprinzător, des-

fiin&ează tactica urmată de veacuri de Bisericanoastră în dialogul cu heterodocșii. În desfășurareaacestui dialog bazat pe criterii strict sociale și poli-tice este, de atunci, preponderentă, o nouă viziune.Lipsește, așadar, orice referire la teologie, argu-mentarea teologică cedând locul politicii sociale șidiploma&iei.

Dorin&a și, în același timp, urarea BisericiiOrtodoxe, aceea de revenire, în sânurile sale, a cre-știnilor rup&i din aceasta îmbracă, astăzi, forma uneicurse pentru „uniatismul Bisericilor”.Astfel „unia-tismul” se transformă, azi, din dorin&ă în scop însine, consecin&a imediată fiind ignorarea conștientăși voită a tuturor aspectelor negative, totul în încer-carea de apropiere fa&ă de eterodocși.

Apelându-se la un sincretism inadmisibil și larelativizarea adevărului și a dogmelor, se încearcăimpunerea unei dimensiuni uniatiste a ecumeni-smului, consolidată de acum și bazată, în exclu-sivitate, pe logica curentului new-age. În baza ace-stei logici new-age și a tacticii uniatiste, adevărul șiacurate&ea credin&ei noastre ortodoxe sunt dezgolitede caracterul lor apocaliptic și soteriologic, aceastafiind asimilată cu erezia, pe care o recunoaște ca peo .altă variantă a adevărului

Din păcate, această perspectivă uniatistă de tipnew-age a ecumenismului constituie elementul debază în jurul căruia se desfășoară toate dialogurilecu eterodocșii și chiar cel cu repezentan&ii altorcredin&e. În cadrul Consiliului Ecumenic Mondial,dialogul cu papistașii, precum și cel interconfesio-nal se desfășoară cu consecven&ă în baza aceleiașilogici. În acest mod, sunt reproduse și impuse ade-vărul fals și pseudo-creștinismul pseudo-bise-ricilor, pe care cu atâtă claritate le descrie Sfântul șimarele dogmatician contemporan al Bisericii

noastre, :Iustin Popovici4„Ecumenismul este numele comun dat pse-

udo-creștinilor, de către falsa Biserică Apuseană.În interiorul acestuia se regăsește și sufletul tuturorumanismelor europene, în frunte cu papalitatea.To!i acești pseudo-creștini, toate aceste pseudo-bi-serici nu sunt nimic altceva decât o erezie izvorâtădin alte erezii. Denumirea evanghe-lică comună aacestora este panerezie” (vezi Sf. Arhim. IustinPopovici, , edi-Biserica Ortodoxă și ecumenismultura Mănăstirii „Sfin$ii Arhangheli - Celie”,Valjevo, p. 224).

Ecumenismul zilelor noastre nu se bazează peadevărul dogmatic, ci este unul absolut antropo-morfic, antropocentric, neduhovnicesc și neteolo-ghisit, după cum, pe bună dreptate, ni-l descrieprea-cuviosul arhimandrit :Gheorghe Kapsanis

4„După cum se manifestă azi, ecumenismulpare să aibă caracter umanist-antropocentric și nuteologic și duhovnicesc. Pune pe plan secundarcredin!a (dogma) și Tradi!ia Bisericii și are în vede-re mai mult scopuri practice. Biserica o vede maiales ca pe o institu!ie umană care, în urma uniatis-mului, și-ar putea înfrunta mai bine dușmanii...Numai Dumnezeu-Omul, în integritatea sa, poatemântui omul în întregul său. În numele acestuiDumnezeu-Om Hristos, în întregimea Sa și a Tru-pului Său, respectiv al Ortodoxiei, nu avem dreptulsă negociem «de pe aceleași pozi!ii» cu «Hristoșiideforma!i» ai occidentalilor, fie ei romano-catolicisau protestan!i” (vezi arhim. Gheorghe Kapsanis,Ortodoxie și umanism - Ortodoxie și papalitate,editura Sfintei Mănăstiri „Grigoriu”, Sfântul MunteAthos, 1996, p. 83-84).

Prin refuzul său de a pune degetul pe rană șiepuizat fiind într-o confruntare epidermică și ane-mică referitoare la problemele de substan&ă și ladiferen&ele teologice, ecumenismul contemporan îinedreptă&ește, mai mult decât orice, pe înșiși fra&iinoștri eterodocși.

14

„Mul#i vorbesc despre erezie, nu pu#ini suntcei ce scriu despre aceasta, însă foarte pu#inicei ce au gustat amărăciunea ei, și chiar șimai pu#ini cei ce au trăit sau și-au vărsatsângele pentru a se elibera din prizonieratulei. Erezia este mod de via#ă, temni#ă mare,boală sufletească, dar și trupească” (veziprotosinghel pr. Athanasie Henein, preot -de acum - ortodox al Sfintei Mănăstiri dinPireu și, timp de 15 ani, responsabil alBisericii Copte dinAtena).

După întâlnirea dintre părintele arhim.Gheorghe Kapsanis, egumen al SfinteiMănăstiri „Grigoriu”, și Î.P.S. Bishoy,Mitropolitul copto-monofizit, avvaAthanasie s-a reorientat spre Ortodoxie.Întrevederea a avut loc în data de 1 iulie2003, într-un metoh al Sfintei Mănăstiridin apropiere de Atena, părinteleAthanasie având, cu acea ocazie, calitateade interpret. Întâlnirea dintre cei doi adurat mai mult de două ore. Cu aceaocazie, părintele Athanasie a constatat cămitropolitul copt nu era în măsură nicimăcar să în&eleagă și nicidecum sărăspundă, cu argumente știin&ifice,chestiunilor teologice și hristologiceridicate de avva Gheorghe. „Chiar atunci,în timpul acelei întâlniri istorice, s-adec la șa t numă ră t oarea inver să areorientării mele spre sânurile Ortodoxiei”,mărturisește acesta.

Pe bună dreptate, observă stare&ul Sfintei Mănă-stiri „Iviru”, arhim. , „Vasile Gontikakis Sfin!ii4Părin!i ai Bisericii au părut «duri» în ceea ce prive-ște apărarea «dogmei», însă sunt cei care au iubit,mai mult decât oricine altcineva, omul. Și aceastapentru că ei cunoșteau adâncurile nesfârșite aleomului și nu inten!ionau, pentru nimic în lume, să-și bată joc de el, oferindu-i acestuia o iubire umplu-tă de sentimentalisme efemere și fără de trăire, ci îlrespectau, punându-i la dispozi!ie Sfânta Evan-ghelie cea Adevărată, care dăruiește via!a binecu-vântata întru Sfântul Duh” (ziar „Presa ortodoxă”,nr. 98 din 01.03.1969).

Cu aceeași dragoste adevărată și durere fa&ă deto&i credincioșii creștini, preacuviosul duhovnicGheorghe Kapsanis exprimă și sentimentele șipozi&ia de veacuri a Sfântului Munte:4„Pentru noi, ecumenismul pare ceva care ne în-depărtează de unire, la fel de mult pe cât pare că ne-o aduce mai aproape. | Îi iubim pe fra!ii noștri ete-rodocși și, din acest motiv, ne dorim o unire adevă-rată și sfântă cu aceștia. Nu ne dorim, însă, coexis-ten!a sau toleran!a întru «varietatea» credin!ei lor,pentru că aceasta nu înseamnă iubire întru Hristosși nici unire adevărată și durabilă în cadrul SfinteiTreimi. | Dorim să credem că, împreună, împăr-tășim aceeași credin!ă, respectiv pe cea în Dumne-zeu-Omul Hristos în integritatea Trupului Său. Nudorim, însă, nici să trădăm omul, care-și așteaptământuirea de la Dumnezeu-Omul, în integritateaSa. | De aceea, suntem dispuși să mărturisim, să nedăm chiar și via!a, dar nu să facem compromisuri. |În caz contrar, n-am putea nici măcar să discutămcu ei. Ceea ce trăim acum și cele câte am moștenit,ne obligă să vorbim în acest fel. | Iar dacă noi,părin!ii aghiori!i, am accepta să discutăm diferitfa!ă de cum a în!eles să o facă Sfântul GrigoriePalamas sau aghiori!ii care au refuzat să colitur-ghisească laolaltă cu papistașii, drept pentru careau plătit cu via!a, așa cum vedem că s-a întâmplatcu Cuviosul Nicodim și cu al!i cuvioși părin!i ainoștri, pentru cei ce suntem încă în via!ă și ne nu-mim continuatori ai acestora, ar însemna trădarefa!ă de Dumnezeu. Iar mădularele noastre s-ar îm-prăștia ca ale acelora care se complac întru celelumești” (vezi arhim. Gheorghe Kapsanis,Ortodoxie și umanism - Ortodoxie și papalitate,editura Sfintei Mănăstiri „Grigoriu”,Sfântul MunteAthos, 1996, p. 84-85).

15

Promotor al deschiderilor ecumenistemoderne în cadrul Patriarhiei Ecu-menice a fost Patriarhul Ecumenic Ate-nagora. Cunoaștem și ne-am docu-

mentat cu to&ii referitor la tragicele devieri ale Pa-triarhului Ecumenic Atenagora în ceea ce priveștechestiuni legate de dreapta credin&ă. Printr-un șir dehotărâri și ac&iuni inovatoare fără precedent și prinproceduri sinoptice acesta a reformulat fiece ele-ment al Bisericii Ortodoxe, călcând în picioareSfinte Canoane, sinodicitate, Tradi&ie Sfânt-patri-stică și conștiin&ă bisericească.

Ca urmare a ac&iunilor sale, Patriarhul Ecume-nic Atenagora a încetat să mai fie pomenit de cătrepărin&ii aghiori&i. „În virtutea pericolului ce se4întrezărește, încetarea pomenirii constituie refuz șiact de împotrivire, a subliniat Sfânta Obște a Sfân-tului Munte Athos în scrisoarea expediată tuturormănăstirilor athonite, cărora le solicita, totodată,

punctul de vedere” (vezi ziarul „Presa ortodoxă”,nr. 127 din 10.10.1970).

În scrisorile lor de răspuns, mănăstirile athoniteși-au afirmat hotărârea de a continua să nu-l maipomenească la slujbe pe Patriarhul EcumenicAten-agora.

Ceea ce trece, însă, de obicei neobservat, rămâ-nând necomentat, este faptul că mul&i agiori&i șinumeroase Sfinte Mănăstiri de aici au continuat sănu-l mai pomenească nici pe noul Patriarh Ecu-menic Dimitrie, tocmai pentru faptul că și acestadeclarase că va continua pe linia predecesoruluisău,Atenagora.

4„Insistăm întru conformarea exactă cu hotărâ-rea Dublei Sfinte Sinaxe Extraordinare cu nr. 52,din data de 13.11.1971, referitoare la pomenireaPa triarhului Ecumenic [Dimitrie] cel care a- ,declarat că va continua pe linia trasată de prede-

Patriarhul EcumenicAtenagora alături dePapa Ioan al VI-lea, întimpul întrevederii dela Ierusalim, din lunaianuarie a anului1964. Era prima întâl-nire dintre un patri-arh ortodox și un pa-pă de la Vatican, dupămarea Schismă dinanul 1054. Cu ocaziaîntrevederii s-a proce-dat nu numai la ridi-carea reciprocă a ana-temelor, ci și la refa-cerea comuniunii din-tre ortodocși și papi-stași!...

Deschiderile ecumeniste alePatriarhilor Ecumenici și atitudinea

Sfântului Munte Athos

16

cesorul său”, au declarat părin&ii de la Sfânta Mă-năstire „Simonos Petras” într-o epistolă adresatăSfintei Obști (ziar „Presa ortodoxă”, nr. 172 din15.10.1972).”

La rândul său, într-o epistolă asemănătoareadresată Sfintei Obști, egumenul Mănăstirii„Sfântul Pavel” arăta: „Motive ce !in de conști-4in!a mea ecleziologică nu îmi permit să dispunpomenirea, din nou, a Patriarhului Ecumenic, dincauză că Preafericitul [Dimitrie] se dovedește neo-terist, pășind pe urmele ecumenistului Atenagora,ale cărui păreri și atitudini eretice nu le-a con-damnat” (ziar „Presa ortodoxă”, nr. 213 din01.07.1974).

În scrisoarea sa de răspuns adresată uvernato-grului civil al Sfântului Munte ca urmare a cereriiformulate de guvernator referitoare la reluareapomenirii Patriarhului Ecumenic, mărturisind cucuraj, acesta declara, în exclusivitate, ceea ce îidicta conștiin&a sa ortodoxă: „Domnule gu-4vernator, respect institu&ia Patriarhului. Respectlegile statului. Am toată considera&ia fa&ă de dum-neavostră. Nu-mi pot călca, însă, pe conștiin#ă în

chestiuni ce #in de Ortodoxie. De aceea, pentru

ultima oară, declar că nici nu mă gândesc săpomenesc numele Patriarhului Ecumenic, atâta

timp cât Preafericitul rămâne izolat fa#ă de tradi#iiseculare ale Ortodoxiei și nu-l condamnă, prin

cuvânt sau faptă, pe Patriarhul Ecumenic Atena-

gora. De aceea, nu au dreptul de a mă for#a, în

această direc#ie, nici Patriarhul Ecumenic și nici

Sfânta Obște. Personal, însă, știu că ave!i obliga!iade a atrage aten!ia, celor responsabili, referitor lafaptul că trebuie să respecte privilegiile și dreptulMuntelui Athos la autoguvernare, garantate prinConstitu!ia statului elen” (ziar „Presa orto doxă”,-nr. 213 din 01.07.1974).

Și Preafericitul Patriarh Ecumenic Bartolomeu,succesorul de azi al luiAtenagora, continuă, în modconștient și consecvent, pe aceeași linie cu prede-cesorii săi, și în special pe cea trasată de PatriarhulAtenagora. Mai mult decât atât, nu de mult timp(24-26 mai 2014) Patriarhul Ecumenic Bartolomeua participat, la Ierusalim, la o întâlnire cu PapaFrancisc, pentru sărbătorirea a 50 de ani de la între-vederea dintre Patriarhul Ecumenic Atenagora și

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Papa Benedict binecuvântând împreună, în cartierul Fanar(prima fotografie) și la Vatican (cea de-a doua fotografie) și felicitându-se reciproc satisfăcu&ireferitor la unirea Sfintei noastre Ortodoxii, la care și-au adus, personal, contribu&ia. Imaginile netrezesc reflexele ortodoxe, întărind convingerea ortodoxă oricărui membru conștient al Bisericiinoastre, dar lăsându-i indiferen&i pe stare&ii, duhovnicii și părin&ii aghiori&i!...

17

Papa Paul al VI-lea, în același loc, în anul 1964.

Este vorba de un gest cu un simbolism multiplu,dovadă indiscutabilă a faptului că Patriarhul Ecu-menic Bartolomeu nu doar urmează direc&ia ecu-menistă trasată deAtenagora, ci chiar procedează ladeschideri și mai mari fa&ă de romano-catolici.

În Declara&ia comună pe care au semnat-o laIerusalim, Papa și Patriarhul Ecumenic arată:4„Întrevederea noastră fră!ească de azi este un

pas nou și necesar în direc#ia uniatismului, cătrecare numai Sfântul Duh poate să ne conducă, re-spectiv către acea comuniune întru diversitate. Re-flectăm, cu adâncă recunoștin!ă, la pașii făcu!i dejași pe care Dumnezeu ne-a întărit să îi facem înaceastă direc!ie. Îmbră!ișările liturgice dintre Pa-pa Paul al VI-lea și Patriarhul Ecumenic Atena-gora aici, la Ierusalim, după secole de tăcere, audeschis drumul către o strângere de mână istorică,spre ștergerea din memorie și din conștiin!a Biseri-cii a actelor de anatematizare reciprocă din anul1054”(http://www.ec-patr.org/ docdisplay.php?lang=gr&id=1921&tla=gr).

Întâlnirea dintre Patriarhul Atenagora și Papa,

de la Ierusalim, și deschiderile către romano-cato-lici care au urmat și pe care le laudă, urmează șisporește actualul Patriarh Ecumenic Bartolomeu, îideterminaseră pe părin&ii aghiori&i să întrerupă po-menirea PatriarhuluiAtenagora.

Se pune, astfel, rezonabil și imperios, o între-bare logică: Cu ce diferă sau se deosebește gestulfăcut de Preafericitul Patriarh Ecumenic Bartolo-meu, fa&ă de cel făcut de cei doi predecesori ai săi?Să se fi schimbat, între timp, criteriile și percep&iileSfântului Munte în ceea ce privește respingerea șicondamnarea devierilor și a abaterilor de la adevă-rurile de credin&ă?

Ce a făcut mai mult Patriarhul EcumenicAtena-gora, despre care părin&ii aghiori&i spuneau că, „lip-sit de minte, a propovăuit erezia”, fa&ă de actualulPatriarh Ecumenic (vezi „Sfânta Mănăstire «Xeno-font» către Sfânta Obște”, ziar „Presa orto doxă”,-nr. 128 din 01.11.1970).

Din scrisoarea Sfintei Obști, din anul 1980:„Afla!i în Sinaxa comună, to!i reprezentan!ii și res-ponsabilii celor 20 de Sfinte Mănăstiri de la SfântulMunte Athos” au transmis Patriarhului EcumenicDimitrie următoarele:

4„Cunoaște!i, Preasfinte Stăpâne,

18

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Papa

Benedict binecuvântând împreună și

schimbând îmbră&ișări liturgice întru

promovarea uniatismului nelegiuit

faptul că, dintotdeauna, monahii s-au dovedit deo-sebit de sensibili la chestiuni de credin!ă, conside-rând că concesiile făcute în această direc!ie duc lapierderea sufletelor lor, pentru mântuirea căroraaceștia au renun!at la cele lumești și s-au dedicatvie!ii monahale, rătăcind «în pustii, şi în munŃi, şiîn peşteri, şi în crăpăturile pământului» (Evr11,38).

Pentru călugării athoni!i, cei ce pomenesc nu-mele Preafericiei Voastre, pașii îndrăzne#i în rela-

#iile cu papistașii, dincolo de limitele ecleziologiei

și ale Sfintei Tradi#ii ortodoxe, creează probleme

majore de conștiin#a, cu urmări nefavorabile le-

gate de mântuire. De altfel, acestea ne înva!ă tra-di!ia ghiorită de secole și monahii vie!uitori aici,cei care nu au ezitat să se săvârșească asemenimartirilor, decât să se închine papei.

Oamenilor obișnui!i, această atitudine le amin-tește de fanatism. Pentru noi, însă, este vorba de ur-mări pe care aceasta le are asupra dreptei noastrecredin!e și a loialită!ii și a dăruirii noastre fa!ă deDumnezeu” (ziar „Presa ortodoxă”, nr. 128 din16.01.1981).

Pașii făcu&i, ulterior, de Patriarhul EcumenicBartolomeu, de altfel mult mai „ ”, nu maiîndrăzne!iprovoacă, oare, neliniște acută în conștiin&a părin-&ilor aghiori&i de azi? Nu mai provoacă, oare, „ur-mări nefavorabile în ceea ce privește mântuirealor?”

E -rorile ecumeniste de azi ale domnului Bartolomeu, cel care a mers mult mai departe în com-para&ie cu predecesorii săi în ceea ce privește ecu-menismul interconfesional sincretic, procedând ladeschideri de factură teologică și liturgică fa&ă detoate ereziile, fie acestea se numesc monofizitism,papalitate, protestantism, sau fa&ă de alte religii,precum iudaismul și islamismul „nu ne mai con-duc, oare, dincolo de limitele ecleziologiei și aleSfintei Tradi!ii ortodoxe”?

Să se fi obturat, așadar, conștiin&a părin&iloraghiori&i de astăzi, în așa măsură încât să nu mai fiederanjată deloc de aceste ac&iuni antiortodoxe pro-vocatoare?

Din informa&iile parvenite nouă în ultima peri-oadă, aflăm că Sfânta Obște a trimis PatriarhuluiEcumenic, Preafericitul Bartolomeu, o scrisoare deprotest „urmare a celor întâmplate pe durata4

19

Patriarhul EcumenicBartolomeu alăturide Aegidius Zsifko-vics, „P.S. Episcop”

papistaș de Eisen-stadt, Austria, în luna

noiembrie a anului2014, cu ocazia anun-

&ului făcut de Patri-arh referitor la înfiin-

&area unei mănăstiriecumenice. Tot a-tunci, Patriarhul

Ecumenic a declaratși că diferen&ele din-

tre ortodocși și roma-no-catolici au fost

depășite, în mare mă-sură, și că așteaptămai multe în acest

sens din partea PapeiFrancisc.

vizitei patriarhului la Ierusalim și după comunica-tul comun emis de acesta împreună cu papa, pre-cum și în urma vizitei acestuia la Roma și partici-parea la rugăciunea comună cu papa și cu lideri aievreilor și ai palestinienilor”(http://www.agioritikovima.gr/agnea/item/39606).

În același articol se mai arată că „în scri-4soarea lor, reprezenta!ii Sfintelor Mănăstiri expri-mă protestul părin!ilor aghiori!i fa!ă de ac!iunilede mai sus, făcând un apel către Patriarhul Ecu-menic pentru păstrarea unită!ii în cadrul BisericiiOrtodoxe Mai mult, o referire specială se face și la.evenimentele care au avut loc în deceniul al VI-lea,atunci când părin!ii aghiori!i a întrerupt «po-menirea» Patriarhului Ecumenic Atenagora, caurmare a «deschiderii» manifestate de acesta fa!ăde papistași, așteptându-se cu interes răspunsulPatriarhului și pozi!ia acestuia fa!ă de ecumenism”(http://www.agioritikovima.gr/agnea/item/39606).

De asemenea, într-un alt articol se arată că scri-soarea în cauză a fost redactată „în baza hotărâriiluate de 11 dintre stare!ii Sfintelor Mănăstiri de laSfântul Munte Athos” și că (conform informa&iei)

„redactarea acesteia s-a făcut cu deo sebită grijă,-astfel încât să nu cuprindă formulări jignitoare laadresa Patriarhului Ecumenic” (ziar „Presa orto-doxă, nr. 2024 din 24.10.2014”).

Ne întrebăm, pe bună dreptate, cărui fapt i sedatorează această confuzie și lipsă de transparen&ădin partea Sfintei Obști? Care să fie, oare, motivelece nu i-au permis acesteia să răspundă întrebărilor,de altfel simple și de la sine în&elese, pe care și lepune întreaga suflare ortodoxă? Să fi fost, oare, re-dactată și expediată Patriarhului Ecumenic aceascrisoare despre care se vorbește? Și dacă, într-adevăr, a fost trimisă, atunci de ce nu este dată pu-blicită&ii, așa cum se întâmplă de obicei?

Se nasc, însă, și alte întrebări chinuitoare, la ca-re se așteaptă răspunsuri din partea Sfintei Obști. Săfie, oare, adevărată, trimiterea care se face în articolreferitor la faptul că în scrisoare s-a procedat laredactarea deosebit de îngrijită, astfel încât aceasta„să nu cuprindă formulări jignitoare la adresa Pa-triarhului Ecumenic”?

Ne este greu să credem că, în cadrul Sfintei

20

Obști, nu poate exista unanimitate în ceea ce pri-vește rezolvarea chestiunilor ce au legătură cu drea-pta credin&ă.

Ne este greu să credem că există mănăstiri aghi-orite și călugări athoni&i care să nu condamne devi-erile ecumeniste, vizibile cu ochiul liber, ale Patri-arhului Ecumenic, la Ierusalim.

Ne este greu să credem că există mănăstiri aghi-orite și călugări athoni&i care să nu condamne între-vederea, rugăciunea și declara&ia comună Bartolo-meu - Francisc și atâtea alte lucruri, sau care să nucondamne revigorarea, excesele și exagerările „de-ceniului al VI-lea, pe durata căruia părin!ii aghi-ori!i au încetat să-l mai pomenească pe PatriarhulEcumenic Atenagora, ca urmare a «deschiderilor»acestuia către papistași!”

Ne este greu să credem că s-a procedat, cu ade-vărat la „ ” textului, astfel încât să nu se, prelucrarea

aducă „ ” Patriarhului Ecumenic. E, oare,atingere

posibil să fie supus „ ” adevărul și exaprelucrării -ctitatea credin&ei imaculate a Sfintei noastre Orto-doxii? Este, oare, posibil să fie supusă „ ”prelucrării

conștiin&a mărturisitoare, statornicia referitor laprincipiile și tradi&ia seculară, datoria și răs-

punderea Sfântului Munte fa&ă de poporul luiDumnezeu?

Ce să fie, oare, acel lucru care ne face astăzi sășovăim când vine vorba de atitudinea fermă și caresă ne facă atât de re&inu&i în declara&ii și atât de răb-dători în ceea ce privește revendicări, când este vor-ba de chestiuni de credin&ă și mărturisire, din mo-ment ce to&i știu că la Sfântul Munte nu ducem lipsănici de pregătire teologică, nici de percep&ie, nici decunoștin&e și nici de capacitatea de a înfrunta și de asolu&iona astfel de situa&ii.

În continuarea acestui capitol vom prezenta, pescurt, acele puncte de vedere care deviază de la celeortodoxe și care, în anumite perioade, au fost expri-mate de Patriarhii Ecumenici sau au fost incluse întextele oficiale ale dialogurilor, coroborându-le cupozi&ionările-răspunsurile oficiale și argumen-tându-le conform învă&ăturii patristice ortodoxe aSfintei Obști, a Sfintelor Mănăstiri, a egumenilor,duhovnicilor și călugărilor de la Sfântul MunteAthos. Din cola&ionarea aceasta reiese, în mod denetăgăduit, devierea Patriarhiei Ecumenice și aecumeniștilor, precum și atitudinea mărturisitoare,de-a lungul secolelor, a Sfântului Munte, laolaltă cuinterven&iile publice și ini&iativele acestuia pe care,de altfel, are datoria de a le reitera.

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la slujba ecumenistă a Vecerniei din CatedralaCatolică de rit vechi din Utrecht, Olanda, 24.04.2014.

21

Declara"iile și ac"iunile PatriarhilorEcumenici și mărturisirile de credin"ăale părin"ilor aghiori"i, coroborate cu

texte ale ecumeniștilor raportate la celeale părin"ilor athoni"i

Sfânta Mănăstire „Constamonitu”, Sfântul Munte Athos

22

a) Dialogul bilateral dintre ortodocși șiromano-catolici

Cercetând abordarea ortodocșilor și a ro-mano-catolicilor, gesturile, op"iunile,tacticile implementate și metodicizărilela care s-a recurs, constatăm că acestea

au fost prestabilite și studiate, iar cadrul în careacestea trebuiau să se desfășoare, dinainte hotărât.Iar acest cadru nu era altul decât hotărârile Conci-liului II Vatican și politica generală a Bisericii Ro-mano-Catolice.

De aceea, urcarea pe tronul patriarhal a Patri-arhului Ecumenic Atenagora nu a fost deloc întâm-plătoare, evenimentul fiind o urmare a indica"iilorvenite direct din S.U.A., mai ales dacă e să avem învedere disponibilitatea ierarhului în ceea ce-i pri-vește pe occidentali, deja bine cunoscută tuturor.Încă din primele momente ale păstoriei patriarhale,

8„întâi-stătătorul Ortodoxiei a îmbră"ișat, cuvervă rămasă proverbială, chestiunea revigorăriicontactelor cu Roma, pe care încă din cuvântareasa de întronizare le-a împărtășit-o acelora cu res-pect fră"esc ne"ărmurit întru Hristos” (vezi Evan-gelos Varellas, Legături interortodoxe și ecumeniceale Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol însecolul al XX-lea, p. 204).

După cum constată profesorul Petru Vasile-iadis,

8„colaborarea Patriarhului Ecumenic, încădin anul 1949, când a fost ridicat pe tronul patriar-hal, cu P.S. Episcop romano-catolic al Roncaglieide Răsărit și mai târziu Papa Ioan al XXIII-lea, ar fiinfluen"at, fără îndoială, în mod pozitiv și orienta-rea Bisericii Romano-Catolice”(http://fanarion.blogspot.gr/2013/10/blog-post_6413.html).

În cursul deceniului următor, rela"iile bune șistrânse dintre Patriarhul Ecumenic Atenagora șiPapa Ioan al XXIII-lea au continuat și s-au inten-sificat.

8„Timp de mai mul"i ani, Patriarhul EcumenicAtenagora a negociat pe ascuns, cu Vaticanul, în-

tâlnirea cu papa. Intermediari au fost arhiman-dritul român Scrimă, teolog proeminent, precum șidiferite alte personalită"i ale lumii catolice” (veziprof. D. Tsakonas, Atenagora, Patriarhul ideilorcelor noi, p. 93).

În anul 1959, Preafericitul Iacob, Arhiepiscopal Americii, s-a deplasat la Vatican pentru a-i tran-smite, personal, Papei Ioan al XXIII-lea mesajulPatriarhului EcumenicAtenagora:

8„Sfin"enia Voastră, Preafericirea Sa, Patri-arhul, mi-a făcut marea cinste de a înmâna Sfin-"eniei Voastre, nu în scris, ci personal, următorulmesaj: «Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numelelui era Ioan», pentru că este convins că dumnea-vostră sunte"i cel de-al doilea Înaintemergător, adi-că cel investit de Dumnezeu, prin poruncă directă,de a urma Calea Lui Paul” (vezi Aristide Pa notis,-al VI-lea - Atenagora I Făcătorii de pace, , Atena,1971, p. 41).

În răspunsul său și în vederea Concillui II Vati-can, ale cărui lucrări tocmai urmau să înceapă, papafăcea cunoscute adevăratele inten"ii ale Vaticanu-lui.

8„Scopul noului sinod este reunificarea Bise-ricii”, îi declara acesta arhiepiscopului, cei doi că-zând de acord asupra faptului că „reunificarea Bise-ricilor” trebuie să se bazeze pe principiile Revo-lu"iei franceze (veziAristide Panotis, Paul al VI-lea- Atenagora I Făcătorii de pace, , Atena, 1971, p.41). „Dacă lozinca Revolu"iei franceze, respectiv« »Libertate, egalitate, fraternitate , nu va răzbate,nici pace între popoare nu va exista și nici reuni-ficare a Bisericilor” Ate-(vezi prof. D. Tsakonas,nagora, patriarhul ideilor celor noi, p. 95).

Papa i-a declarat PreafericituluiArhiepiscop Ia-cob că

8„Unirea va fi una a inimilor. Unire întru ru-găciune. Unire-rod al căutării reciproce op.cit” ( .,p. 95), trasând astfel noua politică ecumenistă aVaticanului vizavi de Ortodoxie.

23

Această nouă politică, care va dobândi conturoficial odată cu hotărârile Conciliului II Vatican(1963-1965) și cu celebrul „Decret despre ecume-nism” (Unitatis redintegratio), va fi mai apoi impu-să în cadrul Dialogului dintre ortodocși și romano-catolici, urmând a fi acceptată și de Patriarhia Ecu-menică. A fost și motivul pentru care, în insulaRodos, în anul 1961, Patriarhia Ecumenică a con-vocat Primul Sinod Panortodox.

Principiile de bază ale noii tactici ecumeniste aufost formulate, atent și sinoptic, în anul 1962, de că-tre cunoscutul teolog romano-catolic Jean Danie-lou:

8„Lumea latină și bizantină, cu toate intere-sele ei, a apus demult. Dogma este de acum aproa-pe comună. La fel și Tradi"ia. Sfintele Taine sunt șiele comune. Comuni sunt și adversarii noștri de azi.Secolele care au trecut au dus la acumularea unoridei preconcepute care, încetul cu încetul, trebuieînlăturate. După părearea mea, un prim stadiu estepregătirea psihologică” (vezi prof. D. Tsakonas,Atenagora, Patriarhul ideilor celor noi, p. 97).

„ ” emis de Conci-Decretul despre ecumenismliul II Vatican face referire specială la pregătireapsihologică și a climatului optim care ar trebui creatpentru a se putea începe dialogul. Concret, în capi-tolul „ ” se arată:Cunoașterea fră"ească reciprocă

8„Este de datoria noastră să cunoaștemuniversul sufletesc al fra"ilor noștri de care suntemdespăr"i"i. În acest scop, este nevoie de un studiubazat pe adevăr și inten"ii bune. Cu o pregătire co-respunzătoare, catolicii au datoria de a ajunge la omai bună cunoaștere a învă"ăturii și a istoriei, avie"ii spirituale și liturgice, a psihologiei religioaseși a culturii duhovnicești a fra"ilor noștri. Pentruatingerea acestui scop, de mare folos sunt sinaxele,cu participarea unor reprezentan"i din ambelepăr"i, pentru a examina, cu prioritate, chestiuniteologice. În aceste sinaxe to"i trebuie să se com-porte ca egali între egali, indiferent de tabăra dincare fac parte. Condi"ia e ca, sub supraveghereaepiscopilor, participan"ii la aceste sinaxe să fie cuadevărat pregăti"i în acest sens. În urma acestuidialog se va vedea mai clar care este adevăratainten"ie a Bisericii Catolice. În acest mod, vom cu-noaște mai bine și ceea ce gândesc fra"ii noștri decare suntem despăr"i"i, în acest dialog prezen-tându-se, în mod cu totul original, credin"a noa-stră”(Conciliul II Vatican, „Decretul despre ecume-nism”, Biroul pentru bune informa"ii, p. 21).

Pregătirea aceasta psihologică a fost inauguratăcu „ ” ce a urmatDialogul iubirii .

Patriarhul Ecume-nic, alături de „egu-menul” comunită$iimonastice ecume-n i s t e d i n B o s e ,Italia, adresând ce-lor prezen$i urmă-toarele cuvinte:„Înalt Prea Sfin$iteCardinale AngeloScola, Arhi episcop-al Milanului, Prea-cucernice domnuleEnzo Bianchi, egu-men al Comunită$iimonastice din Bose,preacucernici mo-nahi...”.

24

Dialogul iubirii îl are ca promotor șiexponent principal pe PatriarhulEcumenic Atenagora și ca continuatoridevota"i pe cei doi succesori ai acestuia,

Patriarhul Dimitrie și Patriarhul Bartolomeu. Estevorba, aici, de o indiscutabilă tactică mediatică, ba-zată pe dinamica imaginii și a obișnuin"ei, fără nici-un fel de fundament teologic real. De altfel, niciPatriarhul Ecumenic Atenagora nu a scăpat ocaziade a-și manifesta aversiunea fa"ă de teologi și teolo-gie, precum și preferin"a sa pentru politică și diplo-ma"ie.

Exponent, teoretician și promotor al apropieriide Vatican a fost Î.P.S. Meliton, Mitropolit de Heli-oupolis și de Theiras (mai târziu al Chal cedonului)-care, în calitate de președinte al celei de-a III-aConferin"e Panortodoxe din Rodos, desfășurată în-tre 1-15 noiembrie 1964, declara:

8„Vom începe prin a ne exersa întru ale iubirii.Dialogul presupune studiu. Iubirea nu are nevoiede studiu, ci doar de exerci"iu, de ini"iativă, de spi-rit de sacrificiu... Schismele s-au împlinit, iar cândiubirea a lipsit cu desăvârșire, au devenit de netre-cut. Nu putem reface unitatea creștină, dacă nu nefacem ucenicia întru ale iubirii, dacă nu iubim. Șine dorim ca acest stadiu al cultivării rela"iilor fră-"ești să fie plin de gesturi reciproce, de aten"ie, cin-ste și dragoste, astfel încât să se nască acel climatpropice, în interiorul căruia să perfec"ionăm dialo-gul teologic bisericesc” (vezi Aristide Panotis,Paul al VI-lea - Atenagora I, Făcătorii de pace,Funda"ia „Drăgan pentru Europa”, Atena, 1971, p.143).

Patriarhul Atenagora

QÎntrevederea dintre Papa Paul al VI-lea șiPatriarhul Ecumenic Atenagora la Roma, din 26octombrie 1967:

8„Ieșirea noastră, a tuturor, din starea de izo-lare și îngâmfare, în căutarea unui teren stabil pecare să se pună bazele Bisericii nedespăr"ite, ne-a

descoperit adevărul, acela că mai multe sunt cele cene unesc decât cele ce ne despart... Suntem chema"isă continuăm și să dezvoltăm dialogul iubirii, în așafel încât să facem din acesta o realitate proteologi-că Paul al VI-lea - Atena” (vezi Aristide Panotis, -gora I Făcătorii de pace, , Funda"ia „Drăgan pentruEuropa”,Atena, 1971, p. 225).

Q -Interviu al Patriarhului Ecumenic Atenagora, 1968:

8„Dogmele să și le închidă fiecare Biserică înpropria trezorerie și, cu acestea drept pavăză, săbatem moneda comună a iubirii” (vezi ziar „Nea-mul” din 15.11.1968).

„Nu se pune problema ca o Biserică să i se supu-nă celeilalte ci, împreună, să reînfiin"ăm Bisericacea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolicească”(vezi revista „Păstorul”, Lesvos, februarie 1968).

Q -Cuvânt al Patriarhului Ecumenic Atenagora adresat preo"ilor ortodocși, 1971:

8„Până în anul 1054, au existat multe dispute...Însă ne iubeam. Iar atunci când oamenii se iubesc,disputele dintre ei se rezolvă. În anul 1054 am înce-tat, însă, să ne mai iubim, și așa au început toate di-vergen"ele. Ne iubeam și aveam aceleași Sfinte Tai-ne, același Sfânt Botez, aceleași Sfinte Taine și maiales același Sfânt Potir. Acum, când ne-am întors lamomentul 1054, de ce nu ne-am întoarce și la ace-lași Sfânt Potir?

...Iar pentru că nu îmi pun prea multe speran"eîn dialogul teologic... personal prefer dialogul iu-birii. Să ne iubim! Și ce vedem că se întâmplăastăzi? Duhul cel mare al iubirii se întinde pestecreștinii din Răsărit și din Apus. Ne iubim deja! Aspus-o și papa: am dobândit un frate căruia îi spuncă îl iubesc! Și am spus-o și eu: Am dobândit unfrate căruia îi spun că îl iubesc”(vezi „ ”, protoCuvânt adresat de Atenagora -presbiter G. Metalinnos, în ,Dialoguri fără mascăeditura „Moștenire”, p. 5).

„Dialogul iubirii”

25

Sfânta Obște către Preafericitul PatriarhEcumenicAtenagora, 1970:

4„(inând cont de atitudinea de secole a Sfân-tului Munte, vă aducem la cunoștin"ă că ne păstrămîntru învă"ătura ortodoxă, cea lăsată nouă moște-nire de Sfin"ii Părin"i, și că noi considerăm așazisul«Dialog al iubirii» fără rost și sursă a multe rele...”(ziar „Presa ortodoxă, nr. 127 din 10.10.1970).

Sfânta Mănăstire „Stavronichita” (egumenarhim. Vasile):

4„Moneda iubirii, cea care circulă ca urmarea desfiin"ării dogmelor , reînfiin"area Bisericii« »celei Una... și atâtea altele sunt, pentru noi, deneîn"eles, constituind, pentru Biserica Ortodoxă, oadevărată blasfemie... Dacă credincioșii distingdiferen"ele existente între ortodocși și eterodocși,nu înseamnă că aceștia doresc schisma și perpetu-area în veci a acesteia, ci că cer reunificarea ceaadevărată, singura care să aducă tuturor mântu-irea. Este vorba, cu alte cuvinte, de Crucea pe careaceștia o duc pe umeri din dragoste pentru fra"iilor...

Sfin"ii Părin"i ai Bisericii, cei ce au părut «neîn-dupleca"i» ori de câte ori era vorba de respectareadogmelor, sunt cei care au iubit, mai mult decât ori-cine altcineva, omul. Și asta pentru că au cunoscut

adâncurile nesfârșite ale acestuia, inten"ia lor nefi-ind, vreodată, de a-și bate joc de el prin a-i oferisentimentalismele unei iubiri efemere și inexi-stente, ci pre"uindu-l și oferindu-i Evanghelia Ade-vărului, cea dătătoare de via"ă întru Duhul Sfânt.Prin urmare, respectarea dogmei nu înseamnă în-gustime a min"ii, așa cum nici lupta pentru apăra-rea Ortodoxiei nu poate fi numită intoleran"ă, cimod irepetabil al iubirii adevărate. Experimenta-rea Ortodoxiei oferă lumii acel lucru unic de careaceasta are nevoie și care îi potolește adevăratasete” (ziar „Presa ortodoxă, nr. 98 din 01.03.1969).

Sfânta Obște către Preafericitul Bartolomeu, Patriarh Ecumenic:

4„Cu mâhnire constatăm că această vorbăriegoală despre iubire îi induce în eroare pe fra"iinoștri ortodocși, făcându-i să-și piardă sensibilita-tea dogmatică și statornicia de secole în adevă-rurile Sfintelor Dogme, Tradi"ii și învă"ături moște-nite de la Sfin"ii Părin"i, cu care popoarele drept-mărturisitoare din întreaga lume și în special nea-mul nostru, al elinilor, s-a mântuit pe îndelungataperioadă a robiei sale, și în baza cărora se reali-zează comunitatea tainică”(ziar „Presa ortodoxă, nr. 1154 din 22.10.1995).

Îmbră$ișareli turgică în-cadrul„Liturghiei”papale, cuocazieîntronizăriiPapeiFrancisc laVatican, din19 martie2013. Pentruprima oarădupă 1054,un patriarhortodox aparticipat laîntronizareaunui papăromano-catolic.

26

„Dialogul teologic” oficial

Această demonstra"ie reciprocă de pri-etenie și dragoste, venită atât din parteaVaticanului și din cea a Patriarhiei Ecu-menice, a constituit perdeaua de fum în

spatele căreia au fost ascunse deschiderile ecume-niste lipsite de fundament teologic și fără vreoschimbare de substan"ă referitor la scopurile și me-todele folosite de papalitate.

Prin Conciliul II Vatican și „Decretul despreecumenism”, papalitatea și-a schimbat doar masca.Totodată, însă, și-a dezvăluit și adevărata fa"ă, pen-tru că același sinod a emis și un „Decret pentruBisericile catolice răsăritene”, adică unite, pe carepapistașii le recunosc și le protejează în mod oficial.În esen"ă, Vaticanul și-a men"inut duplicitatea șilimbajul de lemn, continuând să se poarte, fa"ă deortodocși, ca mai înainte.

Același limbaj dublu este folosit și de grupareaecumeniștilor ortodocși, în frunte cu PatriarhiaEcumenică, aceștia interpretând selectiv ac"iunileVaticanului și percepând mișcările și hotărârileacestuia în func"ie de situa"ie. Este vorba de tactica,de acum cunoscută și consacrată, a Patriarhiei Ecu-menice, care presupune atitudine strict ortodoxă peplan „intern” și bateri în retragere succesive pe planextern, în cadrul dialogului cu romano-catolicii.

În acest cadru și pornindu-se de la aceste date, încadrul celei de-a II-a Conferin"e Panorotodoxe dininsula Rodos din anul 1963 s-a hotărât inaugurareadialogului teologic cu romano-catolicii. Sugestiveste, în acest sens faptul că, refuzând să accepte ta-ctica faptului împlinit pe care încerca să i-o impunăPatriarhia Ecumenică, Biserica Greciei nu a prti-cipat la Sinodul Panortodox (vezi, în acest sens,Hrisostom al II-lea, Arhiepiscop al Atenei și alîntregii Elade, Realizări din perioada 15.07.1963 -15.07.1964, p. 18-19).

„ ” a fost inaugurat înDialogul teologic oficialanul 1980. Pentru desfășurarea acestuia a fost în-fiin"ată o Comisie Mixtă pentru Dialog Teologic,alcătuită din repezentan"i ai ortodocșilor și ai roma-no-catolicilor.

Încă de la început, acest dialog a fost pus pe ba-ze greșite și problematice, dacă e să luăm în consi-derare faptul că urma să se desfășoare „pe picior deegalitate” și să fie inaugurat de la cele ce ne„ ”, fără însă a se mai examina disensiunile deunescfactură teologică.

Parcursul, de până acum, al Comisiei Mixtepentru Dialog Teologic între ortodocși și romano-catolici a fost caracterizat de tentativa, elaborată, deprezentare a unor rezultate pozitive și a unui pro-gres, în ciuda eviden"elor, a provocărilor papale și adecalajelor insurmontabile care, de multe ori, ausubminat procedurile, conducând dialogul în im-pas. De asemenea, așa-zisul dialog a fost carac-terizat de opacitate vădită și de tentativa concertatăde a se crea și impune hotărâri dinainte luate, caretrădează tendin"a de însușire și implementare aunor proiecte concrete prestabilite.

Un exemplu sugestiv în acest sens îl constituiesecretomania, caracteristică pe întreaga durată deprelucrare și discutare a textelor comune emise deComisie, acestea nefiind făcute cunoscute nicimăcar Sinoadelor Locale ale Bisericilor Ortodoxecare iau parte la dialog. După cum arată Î.P.S.Ieroteu, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie,într-un articol referitor la textele Comisiei,

„acestea sunt semnate de reprezenta"ii Bise-ricilor Ortodoxe locale în perspectiva unui adreferendum, respectiv a aprobării acestora de cătreBisericile locale. Însă, cel pu"in după câte cunoscîn ceea ce privește Biserica Greciei, niciunul dintreaceste texte nu a fost trimis, spre aprobare, ierar-

!

"

#

27

hiei Bisericii”.Într-o epistolă adresată tuturor ierarhilor

Bisericii Greciei, Dimitrie Tselengidis, pro-fesor de Dogmatică al Facultă"ii de Teologiedin cadrul Universită"ii din Atena, subliniaurmătoarele aspecte relevante:

„Cu pu"ine zile în urmă am solicitat să fiuinformat, de câ"iva episcopi apropia"i mie,referitor la Dialogul Teologic bilateral dintreortodocși și romano-catolici de la Aman,Iordania (15-19 septembrie 2014). Inten"iamea era să aflu, cu precădere, dacă BisericaGreciei a discutat, în cadrul Sfântului Sinod,și dacă s-a luat vreo hotărâre în ceea ce pri-vește Dialogul Teologic amintit. Însă, cu toa-te că trei dintre episcopi sunt membri aiSfântului Sinod, aceștia mi-au răspuns că nucunosc nimic referitor la con"inutul Dialo-gului teologic.

Exact același răspuns l-am primit și laîntrebarea mea referitoare la Conferin"aReprezentan"ilor Bisericilor Locale, "inută laChambesy -, Elve"ia. Chiar dacă aveau calitatea de membri ai Sfântului Sinod, P.S. Episco-pi ai Bisericii Greciei nu acordau, în realita-te, niciun fel de importan"ă con"inutuluiacestui Dialog teologic. Și, deși la cea de-aIII-a Conferin"ă Presinodală Panortodoxă(21-28 septembrie 1976) se anun"a că«metodologia urmată pe durata desfășurăriiDialogurilor teologice... presupune informa-

1. Î.P.S. Ioan, Mitropolit al Pergamului,copreședinte al Comisiei Mixte Orto-doxo-Catolice pentru Dialog, alături dePapa Francisc, la Sărbătoarea Tronuluide la Roma, 2013

2. Delega$ia ortodoxă, avându-l în prim-plan pe Î.P.S. Ioan, Mitropolit alPergamului, și pe omologul său urtΚ

Koch, de asemenea copreședinte alComisiei Mixte Ortodoxo-Catolicepentru Dialog, la Sărbătoarea Tronuluide la Roma, 2013.

3. Schimburi de vizite oficiale, întrevederiși discu$ii ale comisiilor, prin care se re-glementează soarta Dialogului bilateraldintre ortodocși și papistași.

28

rea membrilor Bisericii referitor la progresuldialogului , în realitate nu există nicio infor» « -mare , nici măcar în ceea ce-i privește pe membrii»de drept ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre.

După cum e cunoscut, în cadrul Dialogului teo-logic se discută chestiuni dintre cele mai serioasece "in de credin"ă și de via"a Bisericii. Cum este per-mis, așadar, ca aceste chestiuni să fie considerate« »strict secrete și, ca atare, inaccesibile chiar șireprezentan"ilor abilita"i ai Bisericii, precum epis-copii, fără excep"ie? De aceea, fiecare credincioscu sim" al răspunderii fa"ă de via"a religioasă îșipune, pe bună dreptate, întrebarea de ce unii,evident în mod inten"ionat, îi împiedică pe arhiereiinoștri să cunoască adevărul și de ce nu sunt intere-sa"i să informeze Sfântul Sinod de hotărârile lor, devreme ce este vorba de chestiuni atât de importanteși care privesc Biserica în totalitatea ei? Cu toateacestea, cunoașterea exactă a cuprinsului Dialo-gului Teologic, precum și transmiterea infor-ma"iilor legate de acesta, către to"i membriBisericii, constituie un drept și, în același timp, oobliga"ie a tuturor episcopilor (vezi http://epomeni-tois-agiois-patrasi.blogspot.gr/ 2014/11/15-19-2014.html#more).

Prin urmare, câte și care dintre textele comuneale Comisiei Mixte pentru Dialog au primit apro-barea Bisericilor Locale? Și dacă au primit-o, de lacine? De vreme ce aceste texte nici nu au fost apro-bate de Sfintele Sinoade ale Bisericilor locale, cumde pot fi ele considerate fundament pentru elabo-rarea unora noi, în cadrul ședin"elor viitoare aleComisiei și, în general, al Dialogului teologic? Cuatât mai mult cu cât, de fiecare dată când au existatședin"e ale Comisiei, cum a fost cea de la Bala-mand, din anul 1993, în semn de protest fa"ă deprovocările uni"ilor, șase dintre Bisericile Ortodoxeau refuzat chiar să ia parte (vezi Biserica Ierusa-limului, a Serbiei, a Bulgariei, a Georgiei, a Grecieiși a Cehoslovaciei).

În ciuda reac"iilor pe care le-a provocat sau pecare continuă să le provoace, textul de la Balamandcontinuă, însă, să fie acceptat în cadrul Dialogului.

Fiecare nouă întrunire a Comisiei Mixte consi-deră drept valabile cele hotărâte și incluse în texteleelaborate cu ocazia întrunirilor anterioare, indi-

ferent dacă acestea au aprobarea sinodală necesarădin partea Bisericilor Ortodoxe locale.

Faptul că textele emise de Comisia Mixtă nu auprimit aprobarea Sfintelor Sinoade locale înseamnăcă con"inutul și rezultatele Dialogului nu au apro-barea necesară a Bisericii Ortodoxe în întregul săuși că, în orice moment, acestea pot fi consideratenule. Această variantă este, de altfel, între cele maiplauzibile, dacă e să avem în vedere obiec"iile seve-re ale multora dintre Bisericile locale fa"ă de uneledintre textele emise de Comisie, precum și reac"iilesevere ale întregii creștinătă"i ortodoxe.

În acest fel, se face dovada faptului că impresiacreată, a unei evolu"ii pozitive și a progresului dia-logului, promovată cu atâta grijă, este una artifici-ală și falsă. Mai mult decât atât, aceasta este culti-vată cu scopul de a se impune tactica faptului împli-nit și de a se oferi acoperire repetatelor deschideride natură ecumenistă. De altfel, în cadrul Dialo-gului progresul teologic real nici nu ar putea exista,dacă e să avem în vedere că acesta privește „celecâte ne unesc” și nu disensiuni teologice pe careacesta aspiră să le rezolve. Astfel, fie și cel mai bineinten"ionat dintre noi își pune întrebarea: Cum esteposibil, oare, să fie rezolvate aceste divergen"e, dinmoment ce jumătate de secol de abordare și decla-ra"ii inutile de iubire, precum și aproape 35 de anide dialog teologic oficial nu au dus la niciun rezul-tat? Cum este posibil să cădem de acord asupra di-feren"elor teologice, din moment ce nu suntem înstare să cădem de acord nici măcar asupra celor cene „ ”?unesc

Doar dacă considerăm drept acord acceptareapunctului de vedere papistaș, referitor la primatulpapal și la insituirea acestuia și în cadrul BisericiiOrtodoxe! În acest caz, ajungem la vorbele profe-sorului , și anume că „Vasileiadis recunoaștem șinoi, ortodocșii, că prin intermediul dialogului teo-logic sincer, de pe pozi"ii de egalitate și fără con-di"ii puse în prealabil, ne-am câștiga necesitateabisericească a primatului referitor la toate gra« », -dele vie"ii bisericești (local, parohial, episcopal,periferic și ecumenic), de altfel de la sine în"eles dinpunct de vedere teologic și mărturisit în cadrul tra-di"iei noastre Liturgice ortodoxe, de vreme ce pri-mus inter pares nu presupune slujirea ca pe o

29

PatriarhulEcumenic

Barolomeu,împreună cu

CardinalulKurt Koch,

copreședinte alComisiei Mixte

pentru Dialoguldintre ortodocșiși papalitate, la

SărbătoareaTronului de la

Constantinopol,Fanar,

30.11.2011

cinste, ci de facto”(http://fanarion.blogspot.gr/2013/10/blog-post_6413.html).

Patriarhul Bartolomeu

QSalut al Patriarhului Bartolomeu, Fanar,30.12.2012 8„Din nefericire, de-a lungul timpuluifraternitatea aceasta a fost lovită cu putere, rezul-tatul fiind distrugerea unită"ii duhovnicești a Bise-ricii noastre. De-a lungul istoriei, teologi și scri-itori bisericești apar"inând ambelor Biserici și-aurisipit puterile nu în cadrul dialogului, ci în direc"iapromovării și sus"inerii unilaterale a propriilorpuncte de vedere... Se impune, așadar, să ne con-centrăm eforturile spirituale și să depunem eforturinu în încercarea de a găsi scuze întru argumentareapropriilor păreri, așa cum am procedat în trecutpentru a justifica Marea Schisma, ci în direc"iagăsirii de argumente care să justifice tendin"agreșită spre disensiune și spre identificarea unornoi căi de abordare...”

(Salut al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu adre-sat reprezentantului Bisericii Romei cu ocazia Săr-bătorii Tronului de la Patriarhia Ecumenică,Fanar, 30.11.2012).

QCuvântarea Patriarhului Ecumenic Bartolo-meu, 1983 8„Dacă Dialogul ar fi început de la di-

sensiunile cele mai importante existente între celedouă Biserici, progresul acestuia s-ar fi doveditproblematic, pentru că am fi avut, dintru început,dificultă"i ale căror latură psihologică nu ar fi fost,cu siguran"ă, dintre cele mai neînsemnate. Chiar șiașa, adică chiar și acum când Dialogul a începutplecând de la cele ce ne unesc, dificultă"ile de natu-ră psihologică nu lipsesc. Voi aminti doar un exem-plu: chestiunea uniatismului care, în general, îimânie pe ortodocși, făcându-i să reac"ioneze, pen-tru că le amintește de experien"e neplăcute. Reac"iapsihologică a ortodocșilor fa"ă de uniatism nu pa-re, însă, să fi fost în"eleasă îndeajuns la Roma, careîncă o subestimează” (vezi „Dialogul Teologic ofi-cial dintre Biserica Ortodoxă și cea Romano-Cato-lică”, în volumul cu titlul Creștinătatea - Dialog șiproblematică, vol. III, editura „Observator”, Salo-nic, 1998, p. 38).

Sfântul Munte Athos

Egumenii Sfintelor Mănăstiri „Dionisiu” și„Grigoriu”, Gavriil și Visarion către PatriarhulEcumenicAtenagora

4„...Cu fiască plecăciune și respect, am hotărât aadresa Prefericiei Voastre această epistolă deschi-să, prin care vă rugăm ca,în numele părin"ilor și alnostru personal, neînsemna"i fii duhovnicești ai

30

Patr iarhu l EcumenicBartolomeu la manifestă-rile ocazionate de sărbăto-rirea oficială, în cadrulUniversită$ii din Viena, a50 de ani de la înfiin$areaFunda$iei ecumeniste „ProOriente” (Viena, 7-11 no-iembrie 2014). Au mai fostprezen$i PreafericitulTeodor, Patriarhul Bise-ricii Copte, CardinalulKurt Koch, din parteaPapei, precum și numeroa-se personalită$i ale lumiibisericești și mai alesacademice.

acestora, să înceta"i orice fel de dialog cu BisericaRomano-Catolică pe teme referitoare la credin"ă,liturgică și ierarhie ce privesc Biserica noastrăOrtodoxă, având în vedere că, după cum am con-statat, demersul Sfin"iei Voastre nu doar scan-dalizează, în foarte mare măsură, conștiin"ele evla-vioșilor creștini mărturisitori ai numelui luiHristos, ci chiar provoacă schisme și dezbinare.Mai mult decât atât, părin"ii ce se nevoiesc în chin-oviile noastre și care respectă, cu sfin"enie, adevă-rurile de credin"ă, se vor tulbura în așa măsurăîncât vor părăsi Sfintele Mănăstiri și se vor în-drepta către pustie, ca să nu mai audă de vene-rabilul dumneavostră nume și să se scanda-lizeze...” (ziar „Presa ortodoxă”, nr. 37 din februarie1964).

Sfânta Mănăstirea „Marea Lavră” cătreSfânta Obște, Athos (10 ianuarie 1981)

4„...dacă am dori să fim sinceri cu noi înșine,n-am mai numi dialogul început cu papistașii cafiind unul «teologic», ci mai degrabă unul «psiho-logic», mai ales că criteriile și scopurile acestuiaau în vedere, fără îndoială, rezultate psihologice șinu neapărat identificarea așa-zisului adevăr neîn-"eles. Adevărul este bine cunoscut, fără îndoială,tutu o teologilor interesa"i să îl cerceteze,, indife-r rrent de dogma pe care o mărturisesc. Așadar, sco-pul nu este acela de a afla ceea ce, într-adevăr, nescapă din vedere, ci de a născoci o procedură psi-hologică care să ne permită să descoperim că din« -totdeauna am fost uni"i , ca pe o explicare prin cu» , -vinte, a modului de abordare a uniatismului de

către Conciliul II Vatican” (ziar „Presa ortodoxă”,

nr. 446 din 27.02.1981).

Arhim. Gheorghe Kapsanis

4„La prima vedere, tematica Dialogului nupare a fi una antiortodoxă. Este, însă, nemaiîntâlnitîn istoria Bisericii să se discute despre cele ce îiunesc pe ortodocși și papistași și nu despre cele ceîi dezbină, mai precis ereziile” (ziar „Presa orto-doxă”, nr. 438 din 02.01.1981).

Arhim. Gheorghe Kapsanis

4„Studiind cu aten"ie etapele rela"iilor dintreortodocși și romano-catolici, remarcăm existen"aunui plan al Vaticanului, implementat treptat, pânăla realizarea uniatismului . Despre același plan« »al Vaticanului de promovare a uniatismului orto, -docșilor cu romano-catolicii, scrie și bine-cuvântatul profesor Ioan Karmiris: Papa Paul al«VI-lea și teologii romano-catolici din jurul aces-tuia au elaborat un program larg, bine calculat,latino-centrist și ecumenic, care corespunde pe de-plin ecleziologiei latine»” (vezi arhim. GheorgheKapsanis, „Neliniște fa"ă de proiectarea, de cătreVatican, a uniatismului ortodocșilor cu romano-catolicii”,http://users.uoa.gr/ nektar/orthodoxy/tributes/ge~wrgios_grhgoriaths/,respectiv Ioan Karmiris, Ortodoxie și Romano-Catolicism, vol. II,Atena, 1965, p. 170).

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Cuvine-se cu

adevărat” („Axion Estin”), Biserica „Protaton”, Sfântul Munte Athos

Preasfântă

Născătoare

de Dumnezeu,

Fecioară,

speran"a și

mângâierea

noastră,

Apărătoare

nebiruită a

Sfântului Munte

Athos, oprește

vorbele viclene

ale șarpelui

ridicat

împotriva celei

Una, Sfinte,

Sobornicești și

Apostolicești

Biserici,

descoperindu-ne

nouă, prin harul

tău, martirii cei

noi, teofori și

apărători ai

dreptei

credin"e.

(Rugăciune).

Adunarea

părin"ilo , ar

tuturor celor ce

în Athos

vie"uiesc, cu

credin"ă astăzi

sărbătoresc și

cu bucurie

cântă, slăvind

pe Maica lui

Dumnezeu.

Pentru aceasta

și noi, în chip

minunat,

împreună cu

îngerii să o

preamărim pe

Născătoarea de

Dumnezeu,

cea pururea

binecuvântată.

Troparul

Maicii

Domnului

„Cuvine-se cu

adevărat”

(„Axion

Estin”),

Caries,

Sfântul

Munte Athos,

glas IV