1

SFÂNTUL SOFRONIE POPOVICI DE LA AFTEIA ŞI MESAJUL SĂU PENTRU VREMURILE ŞI TIMPURILE NOASTRETeolog Radu Teodorescu

Noţiunea de sfânt şi sfinţenie se leagă cel mai mult de anumite persoane sau locuri care au dus o viaţă plăcută lui Dumnezeu şi care astfel au devenit lucrători ai virtuţilor şi ai faptelor bune. Sfântul este astfel „puritatea şi perfecţiunea supremă”1 sau mai bine spus sfinţii sunt dincolo de orice aleşii lui Dumnezeu. O astfel de persoană a fost sfântul Sofronie Popovici de la Mănăstirea Afteia de lângă oraşul Cugir din judeţul Alba. Cugirul este un oraş vechi cu o lungă istorie dar care în ultimii ani a trecut prin mai multe probleme şi greutăţi, fiindu-i acordat după anul 1989 titlul de oraş martir. Poate din acest motiv a fost voia lui Dumnezeu ca în Cugir sau mai bine spus în preajma Cugirului să fie şi un sfânt. Acesta este sfântul despre care voi vorbii în rândurile care vor urma.

Sfântul Sofronie Popovici s-a născut acum mai bine de 200 de ani cel mai probabil după anul 1700 în localitatea Sălişte din Alba. Numele de naştere a fost de Stan dar apoi a primit un alt nume când a luat voturile monahale, mai bine spus numele de Sofronie. Atât numele de Sofronie cât şi numele de Popovici sunt la origine eline sau greceşti, Sofornie Σοφρονιος în limba greacă însemnând savant, erudit, înţelept în timp ce numele de Popovici deşi este într-o formă slavizată provine din numele elin πολης care înseamnă oraş, adunare, aşezământ omenesc. Sfântul Sofronie nu a fost un sfânt care s-a distins ca şi alţi sfinţii prin minuni sau miracole ci prin calitatea de a răbda. Mai toată viaţa a fost prigonit şi persecutat pentru credinţa sa ortodoxă de la care nu a făcut nici un rabat. Se ştiu astfel pentru cei care vor studia mai cu amănuntul istoria că din cauza credinţei sale în Dumnezeu a fost întemniţat pe nedrept de mai multe ori.

Viaţa Sfântului Sofronie Popovici se leagă foarte mult de istoria Imperiului habsburgic sau austriac. Evident imperiul habsburgic cu capitala la Viena nu mai există astăzi şi este pentru timpurile noastre doar un capitol din istoria Europei şi a lumii. În timpul acestui imperiu, Ardealul a fost încorporat imperiului habsburgic. Acest imperiu a avut ca şi credinţă oficială credinţa catolică. Locuitorii din Ardeal au fost însă majoritari ortodocşi. Aşa s-a iscat acest conflict dintre autorităţile austriece şi cele ardeleneşti. În acest conflict sfântul Sofronie avea să joace un rol fundamental. Crescut în credinţa ortodoxă sfântul Sofronie nu a voit să renuţe la ortodoxie şi să treacă ca catolicism. Acesta a fost motivul pentru care sfântul a fost persecutat, prigonit şi închis de mai multe ori în temniţă cum am spus pe nedrept.

Cel mai probabil sfântul Sofronie a fost căsătorit, fiind preot în judeţul Alba de azi. A devenit călugăr după ce a rămas văduv, prin urmare după ce a murit soţia sa. A fost călugărit la mănăstirea Cozia din Valahia după care a revenit la Mănăstirea Afteia de azi. Sfântul Sofronie s-a distins ca şi un foarte bun orator sau predicator, având un stil şi o manieră de exprimare clară şi convingătoare. Istoria spune că mulţimile îl ascultau el devenind un fenomen în întreg Ardealul. Dorinţa lui cea mai arzătoare a fost ca Ardealul să rămână ortodox şi să nu devină catolic. A călătorit prin tot Ardealul dar şi prin Valahia unde a luat atitudine împotriva turcilor otomani care la vremea sa încă mai stăpâneau

1 După dicţionarul explicativ al limbii române. În Acest sens, a se vedea şi Radu Teodorescu, Aghiografie creştin ortodoxă (Cugir, 2011).

2

Bucureştiul. Probabil că nu ar fii greşit dacă l-am considera pe Sfântul Sofronie un precursor al sfârşitului turcocraţiei sau stăpânei imperiului otoman.

Deşi mai mulţi istorici şi teologi ortodocşi susţin că sfântul Sofronie a avut o poziţie confuză referitor la împărăţia de la Viena, sfântul Sofronie a fost supus Vienei până în momentul în care s-a pus problema ca să îşi schimbe credinţa. Dacă este o virtute pentru care Sfântul Sofronie Popovici îşi merită numele de sfânt este faptul că a menţinut intactă credinţa sa ortodoxă. Deşi nu a fost un făcător de minuni ca şi Sfântul Gheorghe sau Sfântul Antonie cel Mare ori Sfântul Cosma sau Dumitru, Sfântul Sofronie poate fii considerat sfânt fiindcă a suferit pentru credinţă şi ortodoxie. Sfântul Sofronie nu a fost numai prigonit ci şi hărţuit fiind izgonit din mănăstirea în care a ales să vieţuiască în linişte şi pace. Anul 1759 avea să îl găsească pe Sfântul Sofronie în închisoare pentru motive mincinoase, sub pretextul că nu este supus imperiului de la Viena. Sfântul Sofronie urma să fie eliberat de aproximativ 500 de credincioşi ortodocşi.

Sfântul Sofronie s-a remarcat ca şi un foarte bun organizator fiind foarte corect în relaţiile cu semenii. La fel de bine a fost şi un foarte bun conducător în probleme religioase şi bisericeşti. Cel mai bine îl vom putea înţelege şi aprecia pe Sfântul Sofronie în contextul vremurilor şi a timpurilor sale. În vremurile sale, problema schimbării de religie sau trecerea la catolicism a fost una fundamentală. Imperiul care stăpânea îşi lua de multe ori dreptul de a impune credinţa sau religia la care adera împăratul sau împărăteasa. Istoria cunoaşte că între Sfântul Sofronie şi împărăteasa Maria Tereza de la Viena au existat mai multe schimburi de scrisori. Nu ştim exact dacă sfântul Sofronie s-a văzut sau a vizitat-o personal pe împărăteasa Maria Tereza, oricum se pare că relaţia a fost tensionată.

În schimb, relaţia cea mai tensionată a existat între Sfântul Sofronie şi generalul Adolf Bukow care a avut în plan distrugerea tuturor bisericilor şi a mănăstirilor din Ardeal. În urma faptului că Sfântul Sofronie s-a opus planurilor generalului Bukow, Sfântul Sofronie avea să fie întemniţat din nou. Ultimele informaţii care le avem despre sfântul Sofronie Popovici ne vin din jurul anului 1774 sau 1775 şi este probabil că în acest an a şi murit sfânt Sofronie. Oricum, a murit departe de satul şi fosta sa mănăstire Afteia de reşedinţă în Valahia. La prima vedere nu este nimic spectacular în viaţa sfântului Sofronie dar vom vedea că dacă el a fost trecut în rândul sfinţilor a fost pe bună dreptate. Hotărârea de canonizare a sfântului Sofronie s-a făcut în anul 1950, dar ceremonia de canonizare avea să fie făcută numai în anul 1955 la Alba Iulia. Data de prăznuire anuală a sfântului Sofronie Popovici a fost desemnată ca şi 21 octombrie în fiecare an.

Pentru cei dintre noi care trecem în grabă sau în pelerinaj la Mănăstirea Afteia din judeţul Alba ne aducem aminte că aici a trăit sfântul Sofronie acum mai bine de 200 de ani. Sfântul Sofronie a fost un om al rugăciunii şi al slujbelor şi din acest motiv mănăstirea Afteia a fost locul cel mai propice pentru acest lucru. Cei care cu adevărat Îl iubesc pe Dumnezeu nu se mai simt atraşi de plăcerile şi atracţiile lumii. Aceasta nu fiindcă ei dispreţuiesc lumea care este creaţie a lui Dumnezeu, ci mai mult decât orice ei vor singurătate pentru a se dedica rugăciunii şi relaţiei cu Dumnezeu.

Dacă există Dumnezeu, există fără nici o îndoială există şi sfinţi care sunt aleşii şi plăcuţii Săi. Avem în acest sens încredinţarea că acolo sus dincolo de stele, planete şi galaxii, în ceruri unde locuieşte Dumnezeu din eternitate este şi sfântul Sofronie Popovici care mijloceşte pentru noi, pentru binele şi mântuirea noastră. Deşi a suferit mult pe nedrept, sfântul Sofronie a purtat durerile şi suferinţa fără să facă prea mult caz. A fost şi un mare filantrop ajutându-şi semenii şi rugându-se pentru ei şi mântuirea lor. Sentimentul

3

că este posibil să mai avem un mijlocitor în plus în faţa lui Dumnezeu este unul bun şi pozitiv. Vremurile noastre sunt vremuri în care foarte puţini îşi mai ridică problema de a fii sfinţi. De ce să nu spunem că pentru mulţi dintre noi faptul de a fii sfinţi sau a tânjii la sfinţenie este asemenea unui scenariu de film SF [Science Fiction].

Sfântul Sofronie Popovici nu a fost un personaj science fiction ci unul adevărat. A fost prigonit, închis şi hărţuit pentru nedrept, dar mai ales fiindcă a ales o viaţă de rugăciune şi credinţă. Acest lucru a deranjat în epocă mentalităţile care nu simpatizau ceea ce făcea el. În vremurile noastre, foarte mulţi uită că acum 200 sau 300 de ani a existat un monah sfânt pe nume Sofronie Popovici care şi-a dedicat viaţa şi existenţa sa în întregime lui Dumnezeu. Nu ne-au rămas de la el nici scrieri şi nici cărţi fiindcă ştim că nu a fost un mare savant. Posibilităţile de educaţie şi erudiţie din vremurile sale erau mici mai ales unuia care provedea dintr-o familie de rang mai modest. Sfântul Sofronie nu s-a născut în nici una dintre marile metropole europene sau ale lumii, ci într-un umil sat ardelenesc dar a fost mai plăcut în faţa lui Dumnezeu decât toţi marii savanţi şi erudiţi ai vremurilor. Sfântul Sofronie a iubit dezinteresat semenii săi în care a văzut după dogma ortodoxă creaţia lui Dumnezeu. El a ajutat la dezrobirea ardelenilor şi eliberarea lor. Plată în această lume nu a luat şi acest lucru ne facem să credem că cu adevărat a fost sfânt. A renunţat la mănăstirea sa pentru a îşi ajuta semenii. La fel de bine i-a iubit pe ardeleni şi nu s-a ascuns niciodată să mărturisească acest lucru. Viaţa Sfântului Sofronie Popovici vine să ne spună că pronia, sau mai bine spus purtarea de grijă a lui Dumnezeu este încă activă în lumea noastră. Aşa se face că un umil băiat dintr-un stat ardelenesc a ajuns sfânt şi ales al lui Dumnezeu.

În secolul al XXI-lea se ştiu puţine despre Sfântul Sofronie. Aceasta nu fiindcă nu s-ar putea dar zilele şi vremurile noastre se dovedesc a fii ignorante în ceea priveşte trecutul şi ceea ce am putea învăţa din el. Smerit şi modest cum a venit în această lume, Sfântul Sofronie Popovici aşa a trecut din această lume, lăsându-ne nouă mărturia vieţii sale. Care a fost această mărturie? Iubirea faţă de Dumnezeu, rugăciunea, postul, faptele bune, dorinţa de a apăra credinţa adevărată în Dumnezeu, ajutorarea semenilor şi toate cele asemenea. Dincolo de toate intrigile şi idiosicrasiile mănăstirea Afteia din judeţul Alba a dat lumii un sfânt. Acest sfânt am încercat cu umilele mele puteri intelectuale şi cerebrale să îl expun în rândurile de mai sus. Cititorul poate judeca după sine dacă am reuşit sau nu acest lucru.

4