Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (26 oct)

8/3/2019 Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (26 oct)

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-mare-mucenic-dimitrie-izvoratorul-de-mir-26-oct 1/327

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir(26 octombrie)

Sfântul i marele mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir (Dumitru) este unul din marii sfin i muceniș ț

făcător de minuni i tămăduitor. Sfântul Dimitrie s-a născut la Tesalonic, din părinţi nobiș

credincioşi şi foarte boaţi. Dimitrie a fost sinurul lor copil, pe care !-au primit "n dar de Dumnezeu "n urma ruăciunii făcute cu lacrimi.Tatăl lui Dimitrie a fost comandantul militar cetăţii Tesalonicului. #urind el, "mpăratul #a$imian !-a numit "n loc pe fiul lui, Dimitr%umindu-!, prionitorul creştinilor #a$imian i-a trasat tânărului Dimitrie şi sarcina de a e$termina pe creştinii din Tesalonic. Dar Dimitrie nu numai că nu a e$ecutat această comandă"mpăratului, ci c&iar '-a propovăduit pe ristos "naintea tuturor, pe faţă, "n toată cetatTesalonicului.uzind acestea, "mpăratul s-a umplut de ură faţă de Dimitrie. Dimitrie a recunoscuta mărturisit fără teamă credinţa lui "n ristos, şi a arătat totodată cât de falsă şi superstiţioasă es



idolatria "mpăratului. #a$imian !-a aruncat pe Dimitrie "n "nc&isoare. *tiind ce "l aşteaptă de acu"nainte, Dimtrie !-a "nsărcinat pe servitorul lui, 'up, cu "mpărţirea la săraci a tuturor averilor lui, "nsuşi preătindu-se trup şi suflet cu bucurie pentru moartea martirică care "l aştepta. +e când zăc"n temniţă, un "ner al Domnului a venit la el şi i-a zis +ace ţie, , pătimitorule al lui ristos/ 0viteaz şi puternic/1După mai multe zile, "mpăratul a trimis soldaţi la Dimitrie, cu porunca de a "l lic&ida acolo, pe loSoldaţii !-au aflat pe sfântul lui Dumnezeu la ruăciune, şi !-au străpuns cu lăncii. 2reştinii au lu

"n taină trupul lui şi !-au "nropat cu cinste. Din trupul sfântului a "nceput să izvorască mtămăduitor şi binemiresmat. 'a scurtă vreme după aceea, deasupra sfintelor lui moaşte s-a ziditmică biserică. +răznuirea lui "n 3iserica rtodo$ă se face la 45 octombrie.

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei...................................................................................!anon de rug"ciune c"tre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir #$% &

!anon de rug"ciune c"tre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir #'% $(!anon de rug"ciune c"tre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir ) *omenir

cutremurului..........................................................................................................'(Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir......................+Imnografie..............................................................................................................-ieile Sfinilor ) *"timirea Sfântului sl"vitului Marelui Mucenic al lui /ristos, Dimitrie &Sinaxar ) *omenirea Sfântului sl"vitului Marelui Mucenic Dimitrie #Dumitru%, izvorâtorul dmir şi f"c"torul de minuni, din 0esalonic............................................................$Sfântul Mare Mucenic Dimitrie 1 Sfinte Moaşte................................................&

Maria 2url" ) *orunca Sfântului Dimitrie......................................................&Dou" minuni ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie........................................&3 minune contemporan" a Sfântului Mucenic Dimitrie................................4(-indecarea guvernatorului Marianos de c"tre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie 4&5ecredinciosul care a investigat mormântul Sfântului Dimitrie...................46*"rintele 7ilothei şi Sfântul Dimitrie, izvorâtorul de mir..............................6$

*redici şi editoriale................................................................................................6*"rintele Ilie !leopa ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir 6(

*"rintele !leopa Ilie 1 *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir $8Sfântul Ioan 9ur" de Aur ) *redici la duminici şi s"r:"tori........................$$(Sfântul 5icolae -elimirovici ) *roloagele de la 3hrida ) *omenirea Sfântului Mare MucenDimitrie, izvorâtorul de mir............................................................................$$6

!ântare de laud" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir$'$!ugetare.........................................................................................................$''Sfântul 9rigorie *alama ) 3milia 6 la cel ;ntre sfini Mare Mucenic Dimitrie, mare f"c"tde minuni şi izvorâtor de mir..........................................................................$'Arhimandrit Efrem <iropotamitul ) =auda Sfântului 9rigorie *alama adus" SfântulMare Mucenic Dimitrie....................................................................................$+&Din ;nv""turile !uviosului *aisie Aghioritul% ) Sfântul Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mşi ucenicul s"u, 5estor 1 >ertfa care aduce :ucurie......................................$Sfântul Antim Ivireanul ) !uvânt de ;nv""tur" la octom:rie ', ;n ziua Sfântului şi marelMucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir asupra cutremurului........................$8



Sfântul Antim Ivireanul ) !uvânt de ;nv""tur" ;n ' a lunii octom:rie, asupcutremurului şi a marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir.............$

*"rintele Arsenie 2oca ) !uvânt de folos la Sfântul Mucenic Dimitrie......$&+*rotosinghel Dr. -asile -asilache ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie $&(*"rintele Sergiu ?oşca ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir $4*r. !onf. @niv. Dr. !onstantin 5ecula ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrizvorâtorul de mir.............................................................................................$4(

*r. Dr. Dorin 3ctavian *icioruş ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie$68*r. Dr. Dorin 3ctavian *icioruş ) *redic" la cei doi Sfini Dimitrie.........$6*r. Ion !ârciuleanu ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir '8*r. Dr. 2ogdan)Aurel 0eleanu 1 Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir '8*r. 9heorghe 5eamiu ) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir'$'*r. 3limpiu 0odorean ) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir'$

?ug"ciune.......................................................................................................'$4*r. Ioan A:adi şi *r. Alexandru 2uzalic ) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de m............................................................................................................................'$6

?ug"ciune.......................................................................................................'''

*r. prof. Ioan ?"mureanu ) !uvânt la Sfântul şi Marele Mucenic Dimitrie''+*"rintele !iprian 5egreanu ) *redici la praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie #!l'8$8 şi '8$+%......................................................................................................''6*"rintele Dosoftei Dim"rescu #M"n. *utna% ) *redic" la praznicul Sfântului Mare MucenDimitrie din 0esalonic, izvorâtorul de mir #'8$$% ) 0aina muceniciei...... ...'8Mitropolitul *avlos de Drama ) *redic" la s"r:"toarea Sfântului Mare Mucenic Dimitriizvorâtorul de mirB C3, omule opreşte r"z:oiul ;mpotriva 2isericii CSfântul Dimitrieschim:at dreg"toriile lumeşti cu valori duhovniceşti neclintite, ;n timp ce noi, ast"renun"m la orice valoare pentru o dreg"torie ;nalt".................................'&

Apostazia tacit" a creştinilor de azi şi modelul m"rturisirii Sfântului Mare Mucenic Dimitr............................................................................................................................'($*r. -asile 9ordon ) *anegiric la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir '(?adu Alexandru ) !ultul Sfântului Mucenic Dimitrie ;n rândul popoarelor slave '(4Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir ) 3crotitorul familiei şi milocitor sporului şi :elşugului.......................................................................................'+Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, militarul care a ştiut s" spun" nu............'(Medalionul militar :izantin cuprinzând sângele Sfântului Dimitrie..........'47Ftis GFntoglou ) Sinaxar ) Sfântul Dimitrie, izvorâtorul de mir, cel ;ntrarmat cu armele lDumnezeu..........................................................................................................'&+

?adu Alexandru ) Martiriul Sfântului Dimitrie ;n iconografie...................'48Mihai)Alex 3lteanu ) Icoana aghiografic" a Sfântului Dimitrie #Atena%....'4*rotopres:iter 9heorghios 0heodoris ) 0emnia Sfântului Dimitrie, izvorâtorul de mir '4

2iserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie ) 0esalonic.......................................'6'?aluca 2rodner ) Acas" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie............................+8(Dianora @ngureanu)Maier ) Imagini de la 2iserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrizvorâtorul de mir ) Demetrios 0hessaloniHi 9recia........................................+$$Icoane şi fotografii de la s"r:"toarea Sfântului Mucenic Dimitrie din 0esalonic +$Imagini de la 2iserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir #'8$(% ++'

Icoane....................................................................................................................++6



Evanghelia şi Apostolul zilei



Evanghelia

Ioan $(,$&)'&.$,$)'17. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.18. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe ine mai !nainte "ec#t pe voi $a ur#t.1%. Dacă aţi &i "in lume, lumea ar iubi ce este al său' "ar pentru că nu sunteţi "in lume, ci u vam ales pe voi "in lume, "e aceea lumea vă urăşte.2. A"uceţi$vă aminte "e cuv#ntul pe care vi l$am spus: *u este slu+a mai mare "ec#t stăp#nsău. Dacă $au pri+onit pe ine şi pe voi vă vor pri+oni' "acă au păit cuv#ntul eu şi pe vostru !l vor păi.



21. -ar toate acestea le vor &ace vouă "in caua numelui eu, &iin"că ei nu cunosc pe el ce trimis.22. De n$aş &i venit şi nu le$aş &i vorbit, păcat nu ar avea' "ar acum n$au cuv#nt "e "evinovăţipentru păcatul lor.2/. el ce ă urăşte pe ine, urăşte şi pe 0atăl eu.2. De nu aş &i &ăcut !ntre ei lucruri pe care nimeni altul nu le$a &ăcut păcat nu ar avea' "aacum $au şi văut şi $au ur#t şi pe ine şi pe 0atăl eu.

2. Dar (aceasta), ca să se !mplinească cuv#ntul cel scris !n 3e+ea lor: 4$au ur#t pe ne"rept4.26. -ar c#n" va veni #n+#ietorul, pe are u 5l voi trimite vouă "e la 0atăl, Duul A"evăruluare "e la 0atăl purce"e, Acela va mărturisi "espre ine.27. i voi mărturisiţi, pentru că "e la !nceput sunteţi cu ine.

1. Acestea vi le$am spus, ca să nu vă smintiţi.2. ă vor scoate pe voi "in sina+o+i' "ar vine ceasul c#n" tot cel ce vă va uci"e să crea"ă ca"uce !ncinare lui Dumneeu.

Apostol

Epistola a doua c"tre 0imotei a Sfântului Apostol *avel' 0imotei ',$)$8

1. 0u, "eci, &iul meu, !ntăreşte$te !n arul care e !n 9ristos -isus,2. i cele ce ai auit "e la mine, cu mulţi martori "e &aţă, acestea le !ncre"inţeaă la oamecre"incioşi, care vor &i "estoinici să !nveţe şi pe alţii./. u&eră !mpreună cu mine, ca un bun ostaş al lui 9ristos -isus.. *ici un ostaş nu se !ncurcă cu treburile vieţii, ca să &ie pe plac celui care str#n+e oaste.. -ar c#n" se luptă cineva, la ;ocuri, nu ia cununa, "acă nu s$a luptat "upă re+ulile ;ocului.6. uvine$se ca plu+arul ce se osteneşte să măn#nce el mai !nt#i "in roa"e.7. 5nţele+e cele ce$ţi +răiesc, căci Domnul !ţi va "a pricepere !n toate.8. A"u$ţi aminte "e -isus 9ristos, are a !nviat "in morţi, "in neamul lui Davi", "upă van+elmea,



%. <entru are su&ăr p#nă şi lanţuri ca un &ăcător "e rele, "ar cuv#ntul lui Dumneeu nu lea+ă.1. De aceea toate le rab", pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte "e m#ntuirea care este !ntr9ristos -isus şi "e slava veşnică.

!anon de rug"ciune c"tre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir #$%

0roparul Sfântului #are #ucenic Dimitrie, 6zvorâtorul de mir, lasul al 7-lea #are apărător teaflat "ntru prime8dii lumea, purtătorule de c&inuri, pe tine cel ce ai biruit pe păâni. Deci, precu



mândria lui 'ie ai surpat şi la luptă "ndrăzneţ ai făcut pe %estor, aşa Sfinte Dimitrie, pe ristoDumnezeu roaă-' să ne dăruiască nouă mare milă.

!ântarea $

IrmosBdâncul #ării 9oşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l 6srael cel de demult, cu mâinilui #oise "n c&ipul 2rucii, puterea lui malec "n pustie a biruit.

StihB &inte are ucenice Dimitrie, roa+ă$te lui Dumneeu pentru noi.

2u dumnezeiască cunună a muceniciei fiind "ncununat, lână Dumnezeu dănţuieşti, strălucind Strălucirile cele de acolo, fiind plin de lumină, mucenice, pururea lăudate, Sfinte Dimitrie.


2a pe cel ce ai fost mărturisitor al adevărului şi până la sâne te-ai luptat, fericite, cu răbdare şi ta"mpotrivire către tirani ai arătat, Stăpânul te-a primit, mărite.


+e aflătorul răutăţii l-ai doborât la pământ, Sfinte Dimitrie, surpându-l cu muceniceasca ta suliţfiind "ntărit spre aceasta, fericite, cu puterile dumnezeieştii bunătăţi, cele mai presus de minte.

StihB <reas&#ntă *ăscătoare "e Dumneeu, miluieşte$ne pe noi.

2el ce fără de mamă ca un Dumnezeu mai "nainte a fost, S-a făcut precum suntem noi fără tată d

tine, %ăscătoare de Dumnezeu +realăudată, Trup luând după unire, mai presus de cuvânt şi de cu!ântarea a +)a

IrmosBSe veseleşte de Tine 3iserica Ta, ristoase, striând Tu eşti +uterea mea, Doamne Scăparea şi ;ntărirea.


Socotitu-s-a de nimic "naintea ta poruncile tiranilor, că pe 2uvântul lui Dumnezeu, purtătorule

c&inuri, mai mult decât toţi '-ai cinstit.


Sfeşnic luminos, "n cortul muceniciei ai fost, cu dumnezeiască 'umină strălucind, mucenipurtătorule de c&inuri, Sfinte Dimitrie.




6zvor de tămăduiri şi vistierie nefurată câştiându-te, de toată veselia s-a "mboăţit sfinţita minunată cetatea ta.


Tămăduind c&ipul cel putred al pământenilor, +reacurată, "ntru aceasta din tine S-a "mbrăcarămânând precum a fost 6ubitorul de oameni.

!ântarea a )a

IrmosB9idicat pe 2ruce văzându-Te 3iserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat "ntru a sa rânduiaprecum se cuvine, răind Slavă puterii Tale, Doamne.


+e tine cel ce ai biruit minciuna păânătăţii, văzându-te 2uvântul lui Dumnezeu 2el +rea"nalt, mărire te-a "ncununat, Sfinte #ucenice Dimitrie, pe cel ce cânţi Slavă +uterii Tale, Doamne/


;ndreptat fiind cu +alma cea de viaţă +urtătoare, ai a8uns la limanurile cele prea line, unde acumbucurându-te, cânţi Sfinte Dimitrie Slavă +uterii Tale, Doamne/


supra "nşelăciunii biruinţă ridicând, cununa dreptăţii cea de biruinţă ai luat, #are #uceni

Dimitrie, cântând <iditorului tău Slavă +uterii Tale, Doamne/StihB <reas&#ntă *ăscătoare "e Dumneeu, miluieşte$ne pe noi.

2a una care eşti mai Sfântă decât toate făpturile, numai tu te-ai "nvrednicit a fi #aica lui Dumnezecă pe cesta născând, lumea ai luminat cu &arul cunoştinţei de Dumnezeu.

!ântarea a ()a

IrmosBTu, Doamne, 'umina mea "n lume ai venit, 'umina cea Sfântă, 2are "ntorci din "ntuneric

necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.


0ocul dumnezeieştii dorinţe "n inimă primind, ai stins focul necredincioasei nebunii idoleşti, pururmărite #ucenice Dimitrie.




6zbăvindu-ne pe noi de prime8dii arătate, Sfinte Dimitrie, acoperă cu ruăciunile tale pe cei ce credinţă şi cu draoste te laudă pe tine.


2ei ce cu credinţă şi cu osârdie aleară la locaşul tău, #ucenice Dimitrie, derabă se mântuiesc dboli şi de patimile cele stricăcioase de suflet.


2uvântul lui Dumnezeu 2el de o 0iinţă cu Tatăl, al tău 0iu este, #aica lui Dumnezeu, mai presus minte şi de cuvânt, cu tine de o fiinţă fiind.

!ântarea a )a

IrmosB=ertfi-voi >ie cu las de laudă, Doamne, 3iserica striă către Tine, de sânele demonilcurăţindu-se cu sânele cel curs prin milostivire din coasta Ta.


dunându-ne "mpreună, cu un las lăudăm, Sfinte #are #ucenice Dimitrie, pomenirea ta cea lumină purtătoare şi plină de minuni şi de darurile Sfântului Du&, prea fericite.


Dezleaă leăturile reşelilor mele, cu ruăciunile tale, căci ca un nebiruit mucenic ai "ndrăznea

către Stăpânul şi fii mie scăpare şi acoperământ, Sfinte Dimitrie.StihB <reas&#ntă *ăscătoare "e Dumneeu, miluieşte$ne pe noi.

%e"ntinată aflându-te #irele 2uvântul "n mi8locul spinilor, ca un crin prea curat şi ca o floare dvăi, o, #aică a lui Dumnezeu, "n pântecele tău S-a Sălăşluit.

!ondac, lasul al 4-lea. 2u curerile sâniurilor tale, Sfinte #are #ucenice Dimitrie, 3iserica lDumnezeu a "nroşit-o, 2el ce ţi-a dat ţie tărie nebiruită şi păzeşte cetatea ta nevătămată, căci tu eş"ntărirea ei.

!ântarea a &)a

IrmosB;n cuptorul persan tinerii lui vraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpafocului fiind aprinşi, au cântat 3inecuvântat eşti, "n 3iserica slavei Tale, Doamne.


'uminat fiind cu dumnezeiasca mărire şi cu &arul, mucenice purtătorule de c&inuri, străluce

luminos şi luminezi pe cei ce cântă 3inecuvântat eşti, "n 3iserica Slavei Tale, Doamne/




2a şi cu o porfiră "mpodobit fiind cu sânele tău, având "n loc de sceptru 2rucea, "mpreună cristos "mpărăteşti acum, #ucenice Dimitrie, cu ;mpărăţie nesurpată "n veci.


+realuminată #aică 0ecioară, pe toţi cei ce te cinstesc pe tine, cea cu totul adevărată %ăscătoare dDumnezeu, păzeşte-i tu, ceea ce eşti 3inecuvântată "ntre femei, cu totul fără pri&ană, Stăpână.

!ântarea a 4)a

IrmosB#âinile "ntinzându-şi Daniel, urile leilor cele desc&ise "n roapă le-a "ncuiat şi puterfocului au stins, cu buna faptă "ncinându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântân3inecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.


;ntunecat-ai, prea lăudate, toată nebunia vră8maşului, "ncinându-te cu +uterea cea nebiruită a lristos şi purtător de biruinţă fiind, #ucenice Dimitrie, ai cântat toate lucrurile, lăudaţi pe Domnu


Tăria mucenicilor arătând, fericirea mucenicilor, Sfinte Dimitrie, ai moştenit: "n baia cea sfânspălându-te, care nu se "ntinează cu loviturile cele de a doua oară ale păcatelor şi cu suliţa fiin

"mpuns, ai cântat toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul/StihB &inte are ucenice Dimitrie, roa+ă$te lui Dumneeu pentru noi.

#ulţimea &arurilor minunilor tale celor mai presus de minte, pe care ţi-a dat-o ristos, măritSfinte #are #ucenice Dimitrie, izvorâtorule de mir, tuturor se arată şi &arul tămăduirilor, &arul cmai presus de cuvânt, arătat "l propovăduieşte nouă, celor ce cântăm toate lucrurile, lăudaţi pDomnul/


+e una toate neamurile 0ecioara #aică şi 2urată de Dumnezeu %ăscătoare, cu cântări să o lăudămcă aceasta este solitoarea mântuirii noastre, ca una care a născut pe 2uvântul, #ântuitorul lum2ăruia cântăm toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul/

!ântarea a 6)a

IrmosBristos, +iatra cea %etăiată de mână, cea din capul un&iului, din tine #untele cel netăi0ecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. +entru aceasta, veselindu-ne, pe tine, %ăscătoare

Dumnezeu, te mărim.




9upe leăturile reşelilor celor ce te laudă pe tine, purtătorule de lupte: alină asuprelile patimilstrică tulburarea eresurilor, potoleşte viforul ispitelor, cu ruăciunile tale.


9oaă-te, #ucenice Dimitrie, să dobândească cununile măririi şi câştiarea ;mpărăţiei celei 2ereşcei ce te laudă pe tine: roaă pe Domnul, Dătătorul de viaţă şi ;mpăratul +uterilor.


;ndreaptă la cărările cele drepte ale ;mpărăţiei celei 2ereşti, pe sfânta ta turmă, purtătorule cunună, #ucenice Dimitrie: povăţuieşte-i la păşunea cea de mântuire, la locul cel veşnic.


2a pe o rădăcină, izvor şi pricină a nestricăciunii, te lăudăm pe tine, 0ecioară, toţi credincioşii, cce nădă8duim spre tine. 2ă tu ne-ai izvorât %emurirea cea 6postatică.

Sedelna, lasul al ?-lea. *odo:ieB +e ;nţelepciunea şi 2uvântul "n pântecele tău zămislind făardere, #aica lui Dumnezeu, "n c&ip de nerăit ai născut pe 2el ce a făcut toate şi "n braţele tale avut pe 2el ce ţine toate şi la sân ai &rănit pe 2el ce &răneşte lumea. +entru aceasta, te ro pe tin+reasfântă 0ecioară, să mă izbăveşti de reşeli, când va fi să stau "naintea feţei <iditorului meStăpână 0ecioară 2urată, atunci să-mi dăruieşti a8utorul tău, că pe tine te am năde8de eu, robul tău.

2u obiceiurile creştinătăţii "mboăţindu-te, "nşelăciunea păânătăţii surpând, mucenice, ai călc"ndrăznelile tiranilor şi cu dumnezeiescul dor, mintea aprinzându-ţi, "nşelăciunea idolilor prăpastie ai afundat-o. +entru aceasta, după vrednicie, răsplătirea nevoinţelor ai luat, facerea minuni şi izvorăşti tămăduiri, purtătorule de c&inuri, #are #ucenice Dimitrie. 9oaă-te lui ristDumnezeu, iertare de reşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu draoste sfântă pomenirea ta.

Sedelna, lasul al ?-lea. *odo:ieB +e ;nţelepciunea şi 2uvântul "n pântecele tău zămislind făardere, #aica lui Dumnezeu, "n c&ip de nerăit ai născut pe 2el ce a făcut toate şi "n braţele tale avut pe 2el ce ţine toate şi la sân ai &rănit pe 2el ce &răneşte lumea. +entru aceasta, te ro pe tin

+reasfântă 0ecioară, să mă izbăveşti de reşeli, când va fi să stau "naintea feţei <iditorului meStăpână 0ecioară 2urată, atunci să-mi dăruieşti a8utorul tău, că pe tine te am năde8de eu, robul tău.

;mpăratului veacurilor bine plăcând, de către tot sfatul "mpăratului celui fărădelee te-ai ferit, mărşi celor ciopliţi n-ai 8ertfit. +entru aceasta, 8ertfă pe tine "nsuţi te-ai adus 2uvântului, 2elui ce S8ertfit, prea tare pătimind. +entru aceasta şi cu suliţa "n coastă fiind "mpuns, tămăduieşti patimcelor ce vin la tine cu credinţă, purtătorule de lupte, #are #ucenice Dimitrie. 9oaă-te lui ristDumnezeu, iertare de reşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu draoste sfântă pomenirea ta.



Sedelna 2utremurului, lasul al @-lea. *odo:ieB 2el ce Te-ai "nălţat pe 2ruce de bunăvopoporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, "ndurările Tale dăruieşte-i, ristoase DumnezeuAeseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra celui potrivniavând a8utorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

0iindcă Te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea de nesuferit, ce a venit asupnoastră, noianul iubirii de oameni arătându-ne, ristoase, acum bine mulţumim >ie. 0ereşte-ne

noi, cei pedepsiţi pentru toate relele noastre, care ne omoară şi caută spre noi milostivindu-T#ântuitorule, pentru ruăciunile 2elei ce Te-a născut pe Tine.

!anon de rug"ciune c"tre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir #'%



0roparul Sfântului #are #ucenic Dimitrie, 6zvorâtorul de mir, lasul al 7-lea #are apărător teaflat "ntru prime8dii lumea, purtătorule de c&inuri, pe tine cel ce ai biruit pe păâni. Deci, precumândria lui 'ie ai surpat şi la luptă "ndrăzneţ ai făcut pe %estor, aşa Sfinte Dimitrie, pe ristoDumnezeu roaă-' să ne dăruiască nouă mare milă.

!ântarea $

IrmosB Desc&ide-voi ura mea...


+artea mea, Sfinte #ucenice Dimitrie şi dumnezeiască mărire te fă, că eu sunt oaie din stauldraostei tale. +entru aceasta primeşte cântarea mea, purtătorule de cunună, prin care laud astă&arul mirului tău.


i intrat Sfinte Dimitrie, luminat, "n priveliştea mucenicilor, cu untdelemn al virtuţilor unândusufletul tău şi cu c&ip nou căzând, biruieşti viteazule şi izvor de mir ai arătat trupul tău.


De curerile "ntinăciunii şi de mirosul reu al păcatului curăţeşte-mă, #are #ucenice Dimitrrou-mă şi de patimile cele necurate şi cu mirul tău cu strălucire "mbălsămat fiind, fă-mă vrednlocaş de #ireasma lui ristos.

lavă 0atălui şi =iului şi &#ntului Du.



2a nişte mir, a zis dumnezeiescul David cu du&ul, este unirea fraţilor cea frumoasă, mărite: cămirurile tale, "nţelepte, adună făptura cea nou spre unirea #irului celui 3un.

i acum şi pururea şi !n vecii vecilor. Amin (a *ăscătoarei).

2eea ce te-ai arătat cu totul fără pri&ană, alabastru #irului celui dumnezeiesc şi vas prea ales #iresmei lui ristos, rou-mă ţie, izbăveşte-mă de mirosul cel reu al patimilor şi de tina păcatelo

!atavasiaB Desc&ide-voi ura mea şi se va umplea de Du&ul şi cuvânt răspunde-voi ;mpărătes#aici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

!ântarea a +)a

IrmosB +e ai tăi cântăreţi...


6ntrat-ai "n 6zvoarele cele de viaţă curătoare, curăţindu-te cu dumnezeiescul 3otez şi cu sânemucenicesc spălându-te, Sfinte #ucenice Dimitrie, fire nouă ţi-ai săvârşit, izvor de mir făcându-te


2el ce eşti mare păzitor al Tesalonicului, ca un mare izvor al Domnului veseleşti luminat cetateacu curerile mirului şi ca pe nişte dumnezeieşti 'ocaşuri, sfinţeşti toate.


2etatea ta, mucenice, este ca un izvor de ape vii şi vărsând ca nişte cureri "n c&ip de râu miruritale, "neacă mările eresurilor şi ale patimilor.


#irul ristos, "n sufletul tău, Sfinte Dimitrie, a curs cu "nţeleere şi ca nişte miere "n buzele talizvor de mir a turnat, &arul Du&ului, pe tine cinstit locaş arătându-te.


6ată 0ecioara striă către Stăpânul tuturor şi 0iul său 3un eşti, #irele meu, iată 3un şi 0rumo;ntru #ireasma #irului Tău, derab aler "n urma Ta.

!atavasiaB +e ai tăi cântăreţi, %ăscătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi "ndestulat, care au "mpreunat ceată du&ovnicească, "ntăreşte-i, "n dumnezeiască mărirea ta, de cununile mări"nvrednicindu-i.

!ântarea a )a



IrmosB Sfatul cel neurmat...


2a pe un struure copt pe tine, fericite, culeându-te ristos din dumnezeiasca Aiţă, te-a stors teascurile muceniciei şi ca nişte must curând, te-a făcut dumnezeiesc izvor de mir.

StihB &inte are ucenice Dimitrie, roa+ă$te lui Dumneeu pentru noi.Bnde Te afli #irele meuC Bnde >i-ai "nfipt cortul "ntru amiazăC 2el "ncununat cu slavă răia cătristos spre #ireasma #irurilor Tale aler, mir luând.


2el ce curerile "nşelăciunii le-ai acoperit, Sfinte Dimitrie, cu curerile sâniurilor tale, usucă râurile păcatelor şi ale patimilor mele, cu curerile mirurilor tale, rou-mă.


Spune-mi mie, #irele #eu/ Spune-mi lămurit unde paşti oileC #ireasa răia către #irele şi 0iul: #ireasma #irurilor Tale a atras pe toţi cei ce Te iubesc pe Tine.

!atavasieB Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al ;ntrupării Tale, celei de sus, celei din 0ecioarproorocul vacum avându-l "n minte, a striat Slavă +uterii Tale, Doamne.

!ântarea a ()a

IrmosB Spăimântatu-s-au toate...


#arele "ntre mucenici, Sfântul Dimitrie, cu sâniurile amestecând sudorile luptelor, mdumnezeiesc nouă ne-a ătit, bine fierbând doctorie cu 0ocul Du&ului, spre nouă curăţiresufletelor noastre.


9ănile trupurilor şi ale sufletelor le curăţeşti, #are #ucenice Dimitrie, ca şi cu nişte doctorlucrătoare, cu mirul cel din mormântul tău, spălând veninul cel "nţeleător, prin râvna Stăpânultău, cu picăturile sâniurilor tale.


#irul cel mai lucrător decât focul, Sfinte Dimitrie, a8unând la toată 3iserica, cure, izvorăşte, viaşi lucrează tainic, celor ce aleară cu credinţă la el, arzându-le bolile şi onind demonii.




2uvântul Sălăşluindu-Se "n pântecele tău, 0ecioară, '-a făcut Doctorie de mir nou. +entru aceassufletele cele fecioreşti ale dumnezeieştilor Sfinţi, "n urma ta au alerat cu căldură 3ună eşti, răicătre tine: 3ună eşti, 0ecioară Stăpână/!atavasiaB Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta: că tu, 0ecioară, neispitită de nuntai avut "n pântece pe Dumnezeu cel peste toate şi ai născut 0iu pe 2el fără de ani, 2el ce dăruieş

pace tuturor celor ce te laudă pe tine.!ântarea a )a

IrmosB ;nţelepţii lui Dumnezeu...


;n baia dumnezeiescului 3otez spălându-te, te-ai uns, mărite, cu #irul Du&ului: care păzindunespurcat sânele coastei tale, mir l-a făcut.


Scoală, vino aproape de mine, răieşte sufletului Sfântului Dimitrie, mirele Domnului: să intrăm cămara cea cu nard şi de #ireasma #irului meu să ne "mpărtăşim.StihB &inte are ucenice Dimitrie, roa+ă$te lui Dumneeu pentru noi.

Toate s-au făcut noi, Sfinte Dimitrie, răieşte ţie #irele ristos: iarna a trecut, vino, trandafiru"nflorit. leară, o, prietene, la #ireasma #irurilor #ele/


u, zice cel iubit, eu mirele sâruiesc "n urma Ta: că #ireasma #irurilor Tale "ntrece toate mirurilea, care sânele nostru mir l-a făcut.


2u moarte moartea s-a stricat, Aiaţa din mormânt a 9ăsărit: prin străină naşterea ta, 'eile firedezleându-se şi sânele mucenicilor mir s-a făcut.

!atavasieB ;nţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit, #aicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, 2el ce s-a născut dintr-;ns

!ondac, lasul al 4-lea. 2u curerile sâniurilor tale, Sfinte #are #ucenice Dimitrie, 3iserica lDumnezeu a "nroşit-o, 2el ce ţi-a dat ţie tărie nebiruită şi păzeşte cetatea ta nevătămată, căci tu eş"ntărirea ei.!ântarea a &)a

IrmosB %-au slu8it făpturii...




=ertfitu-ţi-ai sânele tău ;mpăratului tuturor, Sfinte Dimitrie, cel ce ai fost mărit "n oaste şi "n coaste-ai "mpuns, urmându-6 'ui. +entru aceasta "ţi dă plată potrivită, ca alt mir primindu-te pe tine.


;ntrupatu-S-a #irul cel 2eresc, ristos Domnul, pentru iubirea de oameni şi Sfântul #ucenDimitrie, iubindu-' foarte, uns s-a făcut, cu mir nou unându-se şi trupul lui miruri izvorăşte.


2u mirul bucuriei unându-mă pe mine ristos, din robie m-a dezleat şi din tirania cea amară: ciarăşi m-am robit cu faptele cele de ruşine. 6zbăveşte-mă de robia cea urâtă, 3unule, unându-mă #irul Tău.


leându-te pe tine #irele cel +rea frumos al tău 0ecioară Stăpână, din seminţia pământenilofrumos ai stat "nainte de-a dreapta 'ui vino, #ireasa #ea, din 'iban, răindu-ţi ţie, vino #irea#ea şi #aică/

!atavasiaB %-au slu8it făpturii cuetătorii de Dumnezeu, ci numai 0ăcătorului: ci, roaza focubărbăteşte "nfruntând-o, se bucurau cântând +rea lăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamnbine eşti cuvântat/

!ântarea a 4)a

IrmosB +e tinerii cei binecredincioşi...


;nălţând pe ristos "n 3iserică, âtle8ul tău s-a "nvăţat adevărul: ura ta a răit cuvinte"nţelepciunii, fălcile tale s-au arătat pa&are de miresme. +entru aceasta, ristos te-a arătat lumizvor de mir dumnezeiesc.


+uterea cuvintelor tale, purtătorule de cunună, care ca nişte săeţi ale 2elui +uternic "n mâinile tade departe se "nvârtea, cel "mpotrivă luptător al tău "nrozind-o, ţi-a "mpuns coasta cu suliţă lun;nsă, "ntorcându-se marea mirurilor tale, l-a "necat ca pe eipteni.




#arele păstor al Tesalonicului, mântuitorul de prime8dii cel prea ales, apărătorul cel prea tare a toa3iserica, ca un părinte iubitor de fii, fiilor "şi dă coasta ca un sân &rănitor de suflet, care mirul nişte lapte "l dăruieşte.

>inecuv#ntăm pe 0atăl şi pe =iul şi pe &#ntul Du, Dumneeu.

De boli şi de neputinţele cele rele şi de pândirile demonilor ai mântuit, #are Dimitrie, cu stropir

mirului tău casa cea părintească, pe care ai iubit-o, cinstind virtutea părinţilor: la care ne aduni noi cei ce lăudăm &arul tău.


3oăţie nouă, o, de Dumnezeu %ăscătoare şi mărire avându-te toţi, cei ce te cinstim pe tine, credinţă la tine alerăm, cu draoste te ruăm izbăveşte-ne de osânda cea din veacul ce va să fi"nvrednicindu-ne Desfătării celei Aeşnice şi #ăririi, "n 'ocaşurile drepţilor.

!atavasieB

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne "nc&inăm Domnului, cântându-6 şi prea "nălţându-' pe Dâns"ntru toţi vecii.

+e tinerii cei binecredincioşi, "n cuptor, naşterea %ăscătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiin"nc&ipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să->i cânte >ie pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-' ' prea "nălţaţi "ntru toţi vecii.

!ântarea a 6)a

IrmosB Tot neamul pământesc...StihB &inte are ucenice Dimitrie, roa+ă$te lui Dumneeu pentru noi.

+ământul şi cerul se minunează de lucrul tău, Sfinte Dimitrie. 2ă "n trup viaţa tuturor celor buni "mpodobit-o cu podoaba cea după c&ip, prea bunule, luminat unând-o. *i trupul vopsindu-ţi sâniurile, ca un "mpărat luminos cu mir te-ai uns.


2a să te "mbraci "n &aina de care s-a dezbrăcat de demult dam cel vec&i, Sfinte Dimitrie, "n dacel nou te-ai "mbrăcat şi pielea trupului, bucurându-te, ai lepădat-o. +entru aceasta cu miresme şi ccununi ţi s-a "ncredinţat ;mpărăţia cea luminoasă.


#intea nu este "ndestulată şi cuvântul omenesc nu poate spune cinstitele cele mai presus de fire măririle cu care te-ai uns, Sfinte #are #ucenice Dimitrie, izvorâtorule de mir, "mpârăţind ne"ncetcu ristos, fericite. *i mirul cel ce cure mai presus de fire din moaştele tale, este semn pr

luminat.




Turma pe care ristos a răscumpărat-o cu sânele Său, pătimitorule şi tu cu cuvinte sfinţite şi lei şi cu sâniuri ai aşezat-o. ;ncă şi acum cu mirurile tale şi cu minunile &rănind-o, "n venevătămată păzeşte-o de eresurile cele cumplite, prea lăudate.

i acum şi pururea şi !n vecii vecilor. Amin (a *ăscătoarei).2ântările cele slabe şi ruăciunile noastre primindu-le, Stăpână, "mprăştie norul prime8diilor celamare, celor "mpreună şi osebite ale noastre. +otoleşte viforul 3isericii, +reacurată, risipeşte oştirbarbarilor şi ne izbăveşte de pedeapsa ce va să fie.

!atavasieB Tot neamul pământesc să salte cu du&ul, fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilcelor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a #aicii lui Dumnezeu şi să strie 3ucură-+reafericită %ăscătoare de Dumnezeu, 2urată, pururea 0ecioară.


2u obiceiurile creştinătăţii "mboăţindu-te, "nşelăciunea păânătăţii surpând, mucenice, ai călc"ndrăznelile tiranilor şi cu dumnezeiescul dor, mintea aprinzându-ţi, "nşelăciunea idolilor prăpastie ai afundat-o. +entru aceasta, după vrednicie, răsplătirea nevoinţelor ai luat, facerea

minuni şi izvorăşti tămăduiri, purtătorule de c&inuri, #are #ucenice Dimitrie. 9oaă-te lui ristDumnezeu, iertare de reşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu draoste sfântă pomenirea ta.


;mpăratului veacurilor bine plăcând, de către tot sfatul "mpăratului celui fărădelee te-ai ferit, măr

şi celor ciopliţi n-ai 8ertfit. +entru aceasta, 8ertfă pe tine "nsuţi te-ai adus 2uvântului, 2elui ce S8ertfit, prea tare pătimind. +entru aceasta şi cu suliţa "n coastă fiind "mpuns, tămăduieşti patimcelor ce vin la tine cu credinţă, purtătorule de lupte, #are #ucenice Dimitrie. 9oaă-te lui ristDumnezeu, iertare de reşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu draoste sfântă pomenirea ta.




0iindcă Te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea de nesuferit, ce a venit asupnoastră, noianul iubirii de oameni arătându-ne, ristoase, acum bine mulţumim >ie. 0ereşte-ne noi, cei pedepsiţi pentru toate relele noastre, care ne omoară şi caută spre noi milostivindu-T#ântuitorule, pentru ruăciunile 2elei ce Te-a născut pe Tine.

!anon de rug"ciune c"tre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir ) *omenireacutremurului



0roparul 2utremurului la Sărbătoarea Sfântului #are #ucenic Dimitrie, 6zvorâtorul de mir, lasal ?-lea 2el 2e cauţi spre pământ şi-l faci pe el de se cutremură, izbăveşte-ne pe noi de roaza ce"nfricoşătoare a cutremurului, ristoase Dumnezeul nostru şi trimite-ne nouă milele Tale ceboate. +entru ruăciunile %ăscătoarei de Dumnezeu, Bnule, 6ubitorule de oameni.

!ântarea $

IrmosulB 2a pe uscat umblând 6srael, cu urmele prin adânc, pe prionitorul 0araon văzându"necat, a striat lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-6 cântăm.


2ât este de "nfricoşătoare mânia Ta, de care ne-ai izbăvit, Doamne, ne"nropând "n pământ toamărirea noastră. +entru aceasta, cu mulţumită, pe Tine pururea Te slăvim.


3ucurându-Te, pururea şi cu adevărată, de a noastră cu totul desăvârşit "ndreptare, Stăpâne, ca pe

frunză de nimic clatini tot pământul, "ntărind, Doamne, "ntru frica Ta pe toţi credincioşii.


6zbăveşte-ne de cutremurul cel prea reu pe noi pe toţi şi nu da, Doamne, să piară cu totmoştenirea Ta, care cu multe răutăţi Te mânie pe Tine, 2el ;ndelun 9ăbdător.




2a nişte robi striăm către tine, #aica lui Dumnezeu arată "ndurările tale cele obişnuite spre cetatşi poporul tău: şi cu milostivire, izbăveşte-ne de cutremur cel reu şi de nimicire.

!ântarea a +)a

IrmosulB %u este sfânt precum Tu Doamne, Dumnezeul meu, 2are ai "nălţat fruntea credincioşilTăi, 3unule şi ne-ai "ntărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.


+ământul se răneşte, când noi săvârşim păcate şi mânia Ta o porneşte asupra noastră, "ntru t;ndurate ;mpărate: dar iartă, Stăpâne, pe robii Tăi.


2lătinând Doamne, pământul, l-ai "ntărit iarăşi, do8enind şi "ntorcând neputinţa noastră, vrând praceasta să ne "ntărim cu Dumnezeiască frica Ta, +reabunule.


Să fuim, fraţilor, de păcatele cele ce nasc moarte amară şi cutremure prea rele şi răni nesuferite:pe Dumnezeu cu c&ipuri de pocăinţă să-' "nduplecăm.


2eea ce una eşti bună, pe 2uvântul 2el +reabun roaă-' "ndelun să ne apere de nenorocir

cutremurului şi de toată mânia, %ăscătoare de Dumnezeu +reacurată, ruămu-ne.!ântarea a )a

IrmosulB ristos este +uterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita 3iserică cu Dumnezeiascuviinţă, cântă, răind din cuet curat "ntru Domnul prăznuind.


Tu, Doamne, 2are clatini pământul voind, "ntăreşte-ne, Stăpâne, "ntru frica adevărului, pe noi,

toţi cei clătinaţi de loviturile vicleanului luptător.


2u Dumnezeiască voia Ta clatini toate şi "nspăimântezi inimile celor ce locuiesc pe pămânStăpâne. Dar slăbeşte, Doamne, valurile dreptei Tale mânii.




%eavând nicicum "n mine frica Ta, "nspăimântezi cu cutremur inimile celor de pe pământ, Bnu#ult ;ndurate: dar, după obicei, fă minunate spre noi milele Tale.


'ocaş a lui Dumnezeu, Stăpână, pe tine ştiindu-te, "n sfântul tău locaş mâinile cu umilinţă ridicăspre ruăciune: vezi suferinţa noastră şi ne dă a8utor.

!ântarea a ()a

IrmosulB 2u Dumnezeiască Strălucirea Ta, 3unule, sufletele celor ce aleară la Tine cu draostmă ro luminează-le: ca să Te vadă 2uvinte al lui Dumnezeu, pe Tine devăratul Dumnezeu, 22e c&emi pe toţi din neura reşelilor.


*i tu, inimă, clatină-te acum, văzând ameninţarea lui Dumnezeu stându-ţi asupra şi te roaă cru

pe poporul Tău, Stăpâne Doamne şi potoleşte mânia Ta, ;ndurate.


+oporul şi cetatea pe care le-ai câştiat cu Sânele Tău, 6isuse, nu le da spre pieire: nu lăsa să tulbure pământul cu cutremur roaznic: ceata postolilor Te roaă pe Tine.


De la căile Tale, Stăpâne, cele drepte, abătându-ne cu minte răzvrătită, la mânie Te-am "ntors Tine 2el ;ndurător şi 2are nu ţii minte răul: ci, #ilostiv fii, ;ndurate, robilor Tăi.


cum a venit vreme de a8utor, acum trebuie "mpăcare, +reacurată, către 0iul tău şi Domnul: roaăsă se "ndure de noi, cei ce am păcătuit "mpotriva 'ui şi să ne izbăvească de această mânie de acum

!ântarea a )a

IrmosulB #area vieţii văzând-o "nălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alerânstri către Tine scoate din stricăciune viaţa mea, #ult #ilostive.


%eavând Stăpâne "ndrăzneală, noi smeriţii, a ne rua ;nălţimii Tale, pe "nerii Tăi cei aleşi"nduplecăm spre călduroasă ruăciune: pentru dânşii, izbăveşte-ne pe noi de mânia Ta.




cum am cunoscut, Doamne, că ne-ai voit pe noi şi nu ne-ai ţinut sub pământ pentru păcatele cecumplite: pe noi cei ce mult am reşit. +entru aceasta cu mulţumire Te slăvim.


+orunceşti să se cutremure temeliile pământului, ca noi smeriţii să "ncetăm a ne clătina din starcea mai bună a virtuţilor şi să ne "ntărim cu frica Ta, 2uvinte.


Sfântă Dumnezeiască #ireasă, milostiveşte-te spre poporul tău cel strâmtorat acum şi cu ruăciuntale cele de #aică, opreşte derabă mânia lui Dumnezeu ce este asupra noastră, ruămu-ne ţie.

2ondac, lasul al 5-lea. *odo:ieB +linind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pămâ"mpreunându-le cu cele cereşti, Te-ai "nălţat "ntru slavă, ristoase, Dumnezeul nostru, nicidecudespărţindu-Te, ci rămânând nedeşertat şi striând celor ce Te iubesc pe Tine u sunt cu voi nimeni "mpotriva voastră.

#ântuieşte-ne Doamne, pe noi toţi de cutremurul cel reu şi de rănile cele nesuferite, pentpăcatele noastre. #iluieşte, Doamne, pe poporul care l-ai câştiat cu scump Sânele Tău, Stăpânecetatea Ta să nu o dai pierzării prin cutremurul cel "nfricoşător, că alt dumnezeu afară de Tine ştim. *i striă celor ce->i cântă >ie u sunt cu voi şi nimeni "mpotriva voastră.

!ântarea a &)a

IrmosulB ;nerul a făcut cuptor dătător de rouă cuvioşilor tineri: iar pe &aldei, arzându-i +orunca l

Dumnezeu, pe tiranul l-a plecat a striat 3inecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri/StihB &inte are ucenice Dimitrie, roa+ă$te lui Dumneeu pentru noi.

+rea lăudat eşti Doamne, ;ndelun 9ăbdătorule, că n-ai omorât pe robii Tăi cu "nfricoşătoarclătinare a pământului: ci, numai ne-ai "nrozit, căutând să ne "ntoarcem de la rele şi să "nviem ntoţi.


Suspinuri din inimă să "nălţăm şi lacrimi să vărsăm, ca #ilostiv să avem pe Stăpânul ristos, 22e ne "nrozeşte că va să ne sfărâme cu cutremur, pentru mulţimea păcatelor.


Aai să striăm şi mâinile să ne "ntindem către Dumnezeu 2el +rea"nalt şi să "ncetăm de acum a mface rău/ 6ată, #ântuitorul mâniindu-se, cutremură tot pământul, vrând să ne "ntărească.StihB <reas&#ntă *ăscătoare "e Dumneeu, miluieşte$ne pe noi.



2aută, +reacurată, miluieşte pe robii tăi, cei ce vor să piară "ntru mânia lui Dumnezeu şi "ntiuţimea cea mare şi "nfricoşătoare a "nrozirii acesteia de acum, ce ne-a venit asupra, pentmulţimea păcatelor noastre celor multe.

!ântarea a 4)a

IrmosulB Din văpaia cuvioşilor rouă ai izvorât şi 8ertfa dreptului cu apă ai ars-o: că toate le fa

ristoase, cu sinură voirea: pe Tine Te prea "nălţăm "ntru toţi vecii.StihB &inte are ucenice Dimitrie, roa+ă$te lui Dumneeu pentru noi.

Dreaptă mânia Ta aceasta, 6ubitorule de oameni, venindu-ne asupra fără de veste, ne-am tulburatcu deznădă8duire cu totul suntem cuprinşi, văzându-Te tulburat asupra noastră, ;ndurate.

StihB &inte are ucenice Dimitrie, roa+ă$te lui Dumneeu pentru noi.Să "ntindem credincioşilor, mâinile şi oc&ii către Bnul Stăpânul, 2el 2e poate să mântuiască şi răim ristoase, "ntoarce mânia Ta de la noi, 6ubitor de oameni fiind.


#ii de "neri, adunarea mucenicilor, Sfânta ceată a proorocilor, a postolilor, a cuvioşilor,ierar&ilor, te roaă pe Tine, Stăpâne iartă pe poporul Tău cel smerit/


;ndurate, 2el 2e ştii neputinţa noastră şi toată alunecarea şi ne"ndreptarea, slăbeşte mânia

tulburarea o alină şi cu mila Ta milostiveşte-Te spre lume.StihB <reas&#ntă *ăscătoare "e Dumneeu, miluieşte$ne pe noi.

#ilostivă de Dumnezeu %ăscătoare, 2eea ce ai născut pe #ântuitorul 2el #ilostiv, vezi suferinţasuspinul poporului tău şi răbeşte a-' rua să se milostivească spre noi.

!ântarea a 6)a

IrmosulB +e Dumnezeu a-' vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre 2are nu cutează a căuta 2ete

"nereşti: iar prin tine, +reacurată, S-a arătat oamenilor 2uvântul ;ntrupat: pe 2are, mărindu-' ştile cereşti, pe tine te fericim.


6ată noi toţi am reşit şi cu frică, pământul, cel ce nimic n-a reşit, roaznic se c&inuieşte. 2certându-ne pe noi, 6ubitorule de oameni, pe acesta tot "l clatini, ca să luăm simţire şi să ne "nri8ide mântuirea noastră.




2el 2e eşti al ceasurilor şi al vremilor Domn, "ntr-o clipeala ai vrut să sfărâmi pe robii Tăi, dar dmultă milostivirea Ta, Stăpâne, Te-ai oprit: mulţumim >ie noi, cei fără de răspuns, Bnule 6ubitorude oameni.


Scapă, ;ndurate, de cutremur, de sabie, de robia cea amară, de năvălirea vră8maşilor, de foametede ciumă şi de orice altă pedeapsă, cetatea Ta şi toată ţara celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine.


+ământul fără limbă striă suspinând pentru ce cu multe rele mă "ntinaţi voi, oameniiC 2ă Stăpânucruţându-vă pe voi, tot pe mine mă biciuieşte. 'uaţi simţire şi prin pocăinţă faceţi pe Dumnez#ilostiv.


2eea ce n-ai luat stricăciune "ntru naştere, din toată stricăciunea scoate-ne pe noi pe toţi, 0ecioară din cutremur prea reu şi din necaz: alină mânia Stăpânului cu re"mpăcările cele de #aică, 2eea eşti de Dumnezeu cu &ar dăruită.


0iindcă te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea de nesuferit, ce a venit asupnoastră, noianul iubirii de oameni arătându-ne, ristoase, acum bine mulţumim >ie. 0ereşte-ne noi, cei pedepsiţi pentru toate relele noastre, care ne omoară şi caută spre noi milostivindu-T#ântuitorule, pentru ruăciunile 2elei ce Te-a născut pe Tine.



5mpărate ceresc, #n+#ietorule, Duul A"evărului, care pretutin"enea eşti, şi toate le implineşistierul bunătăţilor şi Dătătorule "e viaţă, vino şi te sălăşluieşte !ntru noi, şi ne curăţeşte pe n"e toată intinăciunea, şi m#ntuieşte, >unule, su&letele noastre.

&inte Dumneeule, &inte 0are, &inte &ără "e moarte, miluieşte$ne pe noi. &inte Dumneeule, &inte 0are, &inte &ără "e moarte, miluieşte$ne pe noi. &inte Dumneeule, &inte 0are, &inte &ără "e moarte, miluieşte$ne pe noi.

lavă 0atălui şi =iului şi &#ntului Du. i acum şi pururea şi !n vecii vecilor. Amin.

<reas&#ntă 0reime, miluieşte$ne pe noi'Doamne, curăţeşte păcatele noastre'tăp#ne, iartă &ără"ele+ile noastre'&inte, cerceteaă şi vin"ecă neputinţele noastre, pentru numele 0ău.

Doamne, miluieşte @ Doamne, miluieşte @ Doamne, miluieşte @

lavă 0atălui şi =iului şi &#ntului Du. i acum şi pururea şi !n vecii vecilor. Amin.

0atăl nostru, are eşti !n ceruri, s&inţească$se numele 0ău, vie !mpărăţia 0a, &acă$se voia 0precum !n cer aşa şi pe păm#nt. <#inea noastră cea spre &iinţă "ă$ne$o nouă astăi. i ne iarnouă +reşalele noastre, precum şi noi iertăm +reşiţilor noştri. i nu ne "uce pe noi !n ispită, ci nibăveşte "e cel rău. ă a 0a este 5mpărăţia şi puterea şi slava, a 0atălui şi a =iului şi a &#ntulDu, acum şi pururea şi !n vecii vecilor. Amin.

iluieşte$ne pe noi, Doamne, miluieşte$ne pe noi, că nepricep#n"u$ne "e nici un răspunaceastă ru+ăciune a"ucem ?ie, ca unui tăp#n, noi, păcătoşii robii 0ăi, miluieşte$ne pe noi.


Doamne, miluieşte$ne pe noi, că !ntru 0ine am nă"ă;"uit' nu 0e m#nia pe noi &oarte, nici pome&ără"ele+ile noastre, ci caută şi acum ca un ilostiv şi ne ibăveşte pe noi "e vră;maşii noştri, c0u eşti Dumneeul nostru şi noi suntem poporul 0ău, toţi lucrul m#inilor 0ale şi numele 0ăcemăm.

i acum şi pururea şi !n vecii vecilor. Amin.

şa milostivirii "esci"e$o nouă,binecuv#ntată *ăscătoare "e Dumneeu, ca să nu pierim cei nă"ă;"uim !ntru tine, ci să ne m#ntuim prin tine "in nevoi, că tu eşti m#ntuirea neamulcreştinesc.reul re" 5ntr$nul Dumneeu, 0atăl Atoţiitorul, =ăcătorul cerului şi al păm#ntului, al tuturor celvăute şi nevăute.



i !ntru nul Domn -isus 9ristos, =iul lui Dumneeu, nul$*ăscut, are "in 0atăl $a născumai !nainte "e toţi vecii. 3umină "in 3umină, Dumneeu a"evărat "in Dumneeu a"evăra*ăscut, nu &ăcut, el "e o &iinţă cu 0atăl, prin are toate s$au &ăcut.are pentru noi oamenii şi pentru a noastră m#ntuire.$a po+or#t "in ceruri i $a !ntrupat "e Duul &#nt şi "in aria =ecioara i $a &ăcut om.i $a răsti+nit pentru noi !n ilele lui <ilat "in <ont, i a pătimit şi $a !n+ropat. i a !nviattreia i "upă cripturi .

i $a suit la ceruri şi a"e "e$a "reapta 0atălui. i iarăşi va să vină cu slavă, să ;u"ece viii morţii, A cărui 5mpărăţie nu va avea s&#rşit.i !ntru Duul &#nt, Domnul "e viaţă =ăcătorul, are "in 0atăl purce"e,ela ce !mpreună cu 0atăl şi cu =iul este !ncinat şi slăvit, are a +răit prin prooroci.5ntru$una &#ntă obornicească şi apostolească >iserică,ărturisesc un bote !ntru iertarea păcatelor,Aştept !nvierea morţilor şi viaţa veacului ce va să &ie. Amin @

!ondacele şi Icoasele

!ondacul $;nvăţătorului dreptslăvitoarei credinţe celei "ntru ristos, surpătorului şi ruşinătorului păânătăţizvorâtorului de mir, #arelui #ucenic Dimitrie, ostaşul cel adevărat al lui ristos, care s-a arăt3isericii ca un soare şi mare apărător credincioşilor,toţi acum cântări de mulţumire şi laude dsuflet cu dorire aducându-i să-i cântăm >ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie

Icosul $2redinţa adevărată "nvăţând-o, #ucenice Dimitrie, de la părinţii tăi, ai vieţuit pe pământ prin darlui Dumnezeu ca un "ner, luminat mărturisind şi "nvăţând pe toţi apoi cu milostenie, cu ne"nceta

ruăciuni şi cu c&inuri. +entru care noi aducem ţie aceste cântări de laudă3ucură-te, că tu ca un "ner pe pământ ai vieţuit:3ucură-te, că luminat pe ristos ai mărturisit:3ucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit:3ucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit o ai păzit:3ucură-te, că prin postire şi ruăciuni necontenite, "nerilor te-ai asemănat:3ucură-te, că prin faceri de bine şi lacrimi, pe demoni i-ai "nfricoşat:3ucură-te, nemuritoare odraslă a cetăţii Tesalonicului:3ucură-te, reazem neclintit al 6liricului:3ucură-te, săditorule al creştinătăţii:

3ucură-te, dezrădăcinătorule al păânătăţii:3ucură-te, că "ntru prime8dii lumii eşti mare apărător:3ucură-te, că celor ce cu credinţă năzuiesc la tine le eşti ata folositor:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

!ondacul 'uzind "mpăratul #a$minian că părintele tău, mucenice al lui ristos, a murit şi socotind a te trape tine la un ând cu el, ţi-a dat dreătoria de proconsul, iar tu de ai şi primit, "nsă cu "nţelepciuncea dată ţie de sus, pricepând măiestriile lui ai rămas cu darul lui Dumnezeu neprins de dânsel

cântând Aliluia@



Icosul '#ucenice de trei ori fericite, n-ai voit a te supune poruncii "mpăratului de a ucide pe toţi cei c&eamă numele lui 6isus, cel răstinit, ci mai vârtos luminat '-ai mărturisit pe l. *i ca alt +avel toţi ai "nvăţat Sfânta credinţă, iar multa "nc&inare la idoli, cea fără de Dumnezeu, o ai dezrădăcina+entru aceea vrednic eşti a auzi de la noi acestea3ucură-te, că afară de Dumnezeu, n-ai ales mai mult:

3ucură-te, că voinţei "mpăratului nu te-ai supus:3ucură-te, că pe Dumnezeu cel adevărat '-ai mărturisit luminat:3ucură-te, că trupul tău vite8eşte nu l-ai cruţat:3ucură-te, că tu credinţa cea "n 6isus ristos o ai mărturisit:3ucură-te, că pe vră8maşii 2rucii i-ai biruit:3ucură-te, că locuitorilor Tesalonicului alt +avel te-ai arătat:3ucură-te, că pe ei credinţa cea "n ristos i-ai "nvăţat:3ucură-te, că cinstea tiranului "mpărat o ai bat8ocorit:3ucură-te, că de sfaturile lui te-ai lepădat:3ucură-te, că de darurile lui te-ai "nreţoşat:

3ucură-te, că plată pentru dreapta credinţă de sus ai luat:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

!ondacul ++lin fiind de darul lui Dumnezeu, #ucenice Dimitrie, care te lumina şi te "nţelepţea prin fapte bunca pe o scară merând din putere "n putere, viteaz ostaş te-ai arătat al cerescului ;mpărat, 6isu%etemându-te de neputinciosul "mpărat pământesc, ;mpăratului ristos cu mare las ai cântAliluia @

Icosul +9âvnind, ai râvnit pentru dreapta credinţă a lui ristos, pe care o aveai pururea "n inima trăbdătorule de c&inuri: mai "nainte de a veni #a$imian "n Tesalonic, ai "ncredinţat averea ta slutale 'upu, ca să o "mpartă la săraci, iar tu, sfinte, prin ruăciuni şi post, te-ai ătit spre nevoinţstând cu "ndrăzneaţă cuetare pentru aceea "ţi zicem3ucură-te, că momirea "mpăratului "ntru nimic o ai socotit:3ucură-te, că ai mărturisit luminat tuturor un Dumnezeu "n Sfânta Treime:3ucură-te, că de credinţa părinţilor tăi tare te-ai ţinut:3ucură-te, că n-ai "năduit a se &uli credinţa cea dreaptă:3ucură-te, că bună pildă cetăţenilor Tesalonicului te-ai făcut:

3ucură-te, că neuţătoria sufletului bine o ai c&ibzuit:3ucură-te, că adevărata credinţă o ai "nălţat:3ucură-te, că nedumnezeirea de tot o ai nimicit:3ucură-te, că boăţia ta "ntru nimic o ai socotit:3ucură-te, că toată averea la săraci o ai "mpărţit:3ucură-te, folositor şi a8utător de obşte:3ucură-te, apărătorule cu deosebită trebuinţă pentru mine:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

!ondacul



0iind "nştiinţat "mpăratul de credinţa ta, viteazule mărturisitor, a venit "n Tesalonic, "naintea cărustând, cu "ndrăzneală ai mărturisit pe ristos, Dumnezeu adevărat, iar mulţimea de zei cpăânească o ai ocărât: de care el foarte mâniindu-se, a poruncit să te "nc&idă "n temniţă, unintrând tu, cuvios suflet ai cântat lui Dumnezeu Aliluia@

Icosul 0oc arzător având "n sufletul tău, fericite #ucenice Dimitrie, pentru draostea 2elui dorit al tă

"ntru nimic socotind c&inurile, "ntărit de darul 'ui, vesel ai intrat "n temniţă, şezând ca "ntrucămară luminoasă, ruându-te şi cântând psalmi: pentru care de la noi auzi acestea 3ucură-te, că ai fost "mputernicit cu darul lui ristos:3ucură-te, că pe vră8maşi, cu răbdare i-ai biruit:3ucură-te, că pentru ristos "n temniţă ai fost dat:3ucură-te, că pe diavolul l-ai "nfiorat:3ucură-te, că temniţa ţie cămară luminoasă s-a arătat:3ucură-te, că "n ea, cu cântări şi do$oloii pe Dumnezeu ai lăudat:3ucură-te, că, "nrădindu-te cu semnul crucii, pe scorpie ai călcat:3ucură-te, că ea, călcată fiind, nevătămat ai rămas:

3ucură-te, că ai urât dreătoria pământească de proconsul:3ucură-te, că cerească ostăşie ai "ndrăit:3ucură-te, că părinţilor tăi prin ruăciuni ai fost dat:3ucură-te, că toată cetatea s-a bucurat de naşterea ta:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

!ondacul (+ăânul "mpărat, "ndeletnicindu-se cu 8ocuri "n arene, mulţi din creştini erau ucişi de către un omputernic luptător, anume 'ie, din neamul vandalilor: această fărădelee nesuferind-o creştin

%estor tânărul, aprins de râvnă a alerat la tine "n temniţă, spunându-ţi şi cerând binecuvântareruăciuni ca să-l poată birui: iar tu, Sfinte #ucenice, năde8de având "n 2el ce te "ntărea pe tin"nsemnându-l cu semnul 2rucii, i-ai zis du-te, că pe 'ie vei birui şi pentru ristos vei mărturicântând dimpreună Aliluia@

Icosul (Tânărul %estor, năde8de "n Dumnezeu având prin tine, Sfinte #are #ucenice Dimitrie, "ndaalerând la acea privelişte, cu mare las a striat o 'ie, vino să ne luptăm şi amândoi: iar "mpăravăzându-l tinerel şi frumos, c&emându-l la sine i-a zis nu vezi pe câţi a omorât 'ie C momindu-l cfăăduinţa de a-l trae la un ând cu dânsul. 6ar el nevrând a striat Dumnezeul lui Dimitrie, a8ut

mi. *i "ndată s-a apucat cu 'ie la luptă şi aruncându-l "n suliţele cele ascuţite, l-a dat la amamoarte şi aşa s-a plinit proorocia ta, sfinte: pentru care te "ntâmpinăm cu aceste laude3ucură-te, că mândria lui 'ie ai surpat:3ucură-te, că pe %estor cu 'ie a se lupta l-ai "ndemnat:3ucură-te, că prin semnul 2rucii ai zis că-l va birui:3ucură-te, că la amară moarte l-ai dat:3ucură-te, că tânărul %estor, reazem tare "n ristos şi "n ale tale ruăciuni a avut:3ucură-te, că de năde8dea sa n-a fost lipsit:3ucură-te, că proorocia ta, sfinte, s-a plinit:

3ucură-te, că şi %estor pe ristos a mărturisit:



3ucură-te, că el la momirile "mpăratului nu s-a supus:3ucură-te, că şi lui cunună frumoasă la ceruri i-ai arvunit:3ucură-te, că din porunca "mpăratului, de #arcian capul i s-a tăiat:3ucură-te, că sufletul lui la ceruri cu mucenicii s-a numărat:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

!ondacul

0iind "nştiinţat nebunul "mpărat, cum că tu, #ucenice Dimitrie, ai fost pricinuitor pierzării lui 'ie,a mâ&nit foarte, mai mult decât ar fi căzut din "mpărăţia sa şi "ndată a poruncit ostaşilor, asemenea cu suliţele să fii străpuns: iar tu, vrednicule de laudă, aşteptai cuetând la bunătăţile aveai a le dobândi şi cântând lui Dumnezeu Aliluia@

Icosul *ezând tu "n temniţă, viteazule mucenice, a căutat spre tine Domnul de sus, cercetându-te pr"nerul 'ui care ţi s-a arătat cu o prea frumoasă cunună din 9ai "ntru lumină mare, pe care punândpe capul tău, ţi-a zis pace ţie, pătimitorule al lui ristos, Dimitrie: "mbărbătează-te, "ntăreşte-te biruieşte pe vră8maşii tăi: iar tu sfinte, ai răspuns: mă bucur "ntru Domnul şi mă veselesc "nt

Dumnezeu, #ântuitorul meu: aprins de draostea 'ui, doreai a-ţi vărsa pentru Dânsul sânele tăpentru care noi te lăudăm aşa3ucură-te, că şezând tu "n temniţă vesel te-ai arătat:3ucură-te, că ristos din ceruri spre tine a căutat:3ucură-te, că cercetare de la l prin "neri ai primit:3ucură-te, căci cu frumoasă cunună din 9ai "ntru lumină mare la tine a venit:3ucură-te, că vederea "nerului mult te-a bucurat:3ucură-te, că el capul cu cununa ţi-a "ncununat:3ucură-te, că primind cununa, din inimă ai mulţumit:

3ucură-te, că pe vră8maşul foarte mult l-ai scârbit:3ucură-te, că pace, "mbărbătare şi "ntărire, prin "ner ai luat:3ucură-te, că prin răbdare "ntemeietor dreptei credinţe te-ai arătat:3ucură-te, că "ntru dânsul bucurându-te te-ai veselit:3ucură-te, că pentru Dânsul sânele a-ţi vărsa ai dorit:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

!ondacul &;ncepând a se lumina de ziuă, au intrat ostaşii "n temniţă la tine, mare mucenice, aflându-te stânvesel la ruăciune şi "ndată a "nceput a te străpune cu suliţele: iar tu, nevoitorule, cu suflet viteaz

ridicat mâna dreaptă, "mpunându-te "ntâia suliţă "n coastă, "nc&ipuind astfel patima lui ristoDomnul tău, 2el cu suliţa "mpuns: "n mâinile 'ui ţi-ai dat sfântul tău suflet, cântând Aliluia@

Icosul &2umplit şi fără cruţare, ostaşii au străpuns trupul tău, răbdătorule de c&inuri al lui ristos, mamucenic, "ncât pământul s-a roşit cu sânele tău, făcându-te privelişte "nerilor şi oamenilor: iar ruându-te din adâncul inimii, ai rămas până la sfârşit cu mulţumire răbdând şi neclintit din dreapcredinţă: pentru care primeşte de la noi acestea3ucură-te, că intrând ostaşii "n temniţă, vesel te-au aflat stând la ruăciun

3ucură-te, că "ndată au "nceput cu suliţele a te străpune:



3ucură-te, căci cu suflet viteaz mâna dreaptă ai ridicat:3ucură-te, că "ntâia suliţă coasta ta a străpuns:3ucură-te, că patima lui ristos, Domnul tău, ai "nc&ipuit:3ucură-te, că "mpunere "n coastă ca şi l ai primit:3ucură-te, că pământul cu sânele tău s-a roşit:3ucură-te, că privelişte "nerilor şi oamenilor te-ai făcut:3ucură-te, că suliţele vesel le-ai răbdat:

3ucură-te, că prin ele sufletul tău "n mâinile lui Dumnezeu l-ai dat:3ucură-te, că tare ca un diamant te-ai arătat:3ucură-te, că până la sfârşit, mulţumind din adâncul inimii, te-ai ruat:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

!ondacul 4#ucenice de trei ori fericite, dându-ţi sfântul suflet "n mâinile Domnului tău, 2ăruia cu credinţăslu8it, s-a dus să petreacă "n locaşurile cele cereşti "mpreună cu cetele mucenicilor: trupul tău aruncfără de cinste zăcea la pământ, iar oarecare din credincioşi noaptea merând l-au luat şi l-"nropat, cântând toţi lui Dumnezeu Aliluia@

Icosul 4După "nroparea ta, credincioasa slua ta 'upu, spre semnul draostei luând &aina şi inelul muia"n sânele tău, sfinte, multe feluri de boli prin ele se tămăduiau şi du&urile cele necurate se oneade care minune "nştiinţându-se tot Tesalonicul, necredinciosul "mpărat #a$imian a poruncit ca şi fericitul 'upu să-l prindă şi să-i taie capul: şi aşa slua cea bună după stăpânul său, adică după tinSfinte Dimitrie, s-a dus la Domnul pentru care noi "ţi cântăm aşa3ucură-te, că trupul tău străpuns fiind a rămas 8os:3ucură-te, că 6isus creştetul tău l-a "ncununat frumos:

3ucură-te, că nevoinţa ta cea mucenicească acum ai săvârşit:3ucură-te, căci cu mucenicii "n locaşurile cereşti eşti prea mărit:3ucură-te, că de la pământ la cele cereşti te-ai ridicat:3ucură-te, căci cu mucenicii dimpreună te-ai numărat:3ucură-te, că lui 'upu, credincioasa slua ta, &aina şi inelul tău i-ai dat:3ucură-te, că prin ele feluri de boli ai vindecat:3ucură-te, că şi lui din porunca lui #a$imian i s-a tăiat capul:3ucură-te, că el, după tine, stăpânului său, a urmat:3ucură-te, cel ce credincioşilor eşti izvor de minuni nedeşertat:3ucură-te, că demoniior eşti rană anevoie de vindecat:

>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

!ondacul 6Deasupra mormântului tău, sfinte, fiind zidită o biserică mică, "n care se săvârşeau multe minuni feluri de vindecări bolnavilor se da, un boier credincios, anume 'eontie, din părţile 6liricului boală rea fiind cuprins, adus şi pus fiind unde sfintele tale moaşte erau "n pământ ascunse, "ndatădobândit tămăduire, sculându-se sănătos: pentru care, mulţumind lui Dumnezeu şi pe tine, Sfin#are #ucenice Dimitrie, prea mărindu-te, a cântat Aliluia@

Icosul 6



Arând vindecatul boier 'eontie a zidi o biserică mare şi frumoasă, Sfinte #are #ucenice Dimitrispre semn de mulţumire, dărâmând pe cea mai mică, a "nceput a săpa şanţurile spre temelie. Dar,minune / aflat sfintele tale moaşte "ntrei şi nestricate, curând din ele mir binemirositor, undadunându-se poporul, cu bucurie scoţându-le din pământ, mulţime nenumărată de bolnavi tămăduia: iar 'eontie, plin de veselie, ridicând derab la acel loc biserică frumoasă şi minunat"ntr-"nsa a pus cinstitele tale moaşte, "n racla de mult preţ: deci bucurându-ne şi noi de aceasrăim către tine aşa

3ucură-te, că pe 'eontie de boală rea l-ai vindecat:3ucură-te, că el spre mulţumire biserică "n numele tău a ridicat:3ucură-te, că tu &ar de a face minuni de la Dumnezeu ai luat:3ucură-te, că trupul tău iarăşi nouă l-ai dat:3ucură-te, că "ndată ce din pământ s-a ivit, mir de bună mireasmă la toţi a tin3ucură-te, că pe mulţi de felurite boli i-ai izbăvit:3ucură-te, că "năuntrul bisericii cu cinste de preoţi s-a aşezat:3ucură-te, căci credincioşii de aceasta s-au bucurat:3ucură-te, că "ntrei sfintele tale moaşte se păzesc:3ucură-te, că cei ce pătimesc şi cu credinţă năzuiesc la ele, se tămăduiesc:

3ucură-te, vas de mir ne"mpuţinat şi de feluri de boli vindecător:3ucură-te, că pentru toţi eşti de daruri "mpărţitor:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie @

!ondacul $83inecredinciosul 'eontie, voind a se "ntoarce la 6liric, a vrut să ia o parte din sfintele tale moaşte, şi acolo "n patria sa să zidească o biserică "n numele tău, sfinte: iar tu, arătându-te, l-ai certat, ca nu "ndrăznească a lua ceva, iar el luând numai iuliul muiat "n sânele tău şi o parte din aurării, racla de aur le-a pus şi ducându-se, a cântat lui Dumnezeu Aliluia@

Icosul $8#inuni multe făcând tu, sfinte, prin iuliul tău, lui 'eontie arătându-te pe cale, l-ai izbăvit furtună ce-l ameninţa şi vrând cu ai săi a trece râul 6strului i-ai spus să ia racla cu iuliul "n mâinsale şi să nu se teamă: asemenea şi tuturor celor ce năzuiesc cu credinţă la tine le eşti de obşfolositor şi rabnic a8utător: pentru care-ţi cântăm aşa3ucură-te, că pe 'eontie, ce din sfintele tale moaşte a vrut să ia, l-ai certat:3ucură-te, că iuliul muiat "n sânele tău, spre mânâierea lui l-ai dat:3ucură-te, că de furtună ce-l ameninţa, arătându-te, l-ai izbăvit:3ucură-te, căci cu iuliul tău fără vătămare l-a trecut:

3ucură-te, că el, sosind la Sirmion, "n biserica ce zidise ţie, acest odor a dat:3ucură-te, că şi acolo mulţi se "ndulciră de minuni şi tămăduiri:3ucură-te, că pe #arian, epar&ul 6liricului, de bubă rea l-ai tămăduit:3ucură-te, că pe unul ce era "ndrăcit l-ai izbăvit:3ucură-te, că pe altul ce "i curea sâne l-ai izbăvit:3ucură-te, că foametea ce era "n cetatea ta o ai potolit:3ucură-te, că pe locuitorii ei, din prime8dia ce-i ameninţa, i-ai izbăvit:3ucură-te, că celor ce vindeau râu, arătându-te aievea, le-ai poruncit să "noate spre Tesalonic:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie @



!ondacul $$Sfeşnic cu totul luminos fiind cinstitele tale moaşte, izvorâtorule de mir, Sfinte #are #uceniDimitrie, pus "n sfeşnicul bisericii luminează pe toţi cei ce cu credinţă aleară la ele: deci de un dca acesta să nu ne lipseşti şi pe noi sfinte, cei ce cu draoste ne aflăm stând "naintea sfintei taicoane: cu multă smerenie "nc&inându-ne, cerem a fi scutiţi de orice potrivnice "ntâmplări iar males de "nfricoşătoarea roază a cutremurului şi a ne "nvăţa să cântăm lui Dumnezeu, dimpreună

tine Aliluia@Icosul $$vlaviosul "mpărat =ustinian a trimis "n Tesalonic bărbaţi cinstiţi să ia o parte din sfintele moaşspre sfinţirea bisericii pe care din nou o zidise: a8unând ei la Tesalonic şi de racla ta apropiindu-so, minune / deodată a ieşit foc şi scântei de văpaie spre toţi slobozind şi un las din foc "nfricoşătzicând staţi şi nu "ndrăzniţi: iar ei spăimântaţi de frică au căzut şi "ntorcându-se "napoi au sp"mpăratului cele ce s-au făcut, aducând "ntru mirare pe toţi: pentru care te lăudam aşa3ucură-te, că foc şi scântei de văpaie s-au văzut din racla sfintelor tale moaşte:3ucură-te, că minunea aceasta pe mulţi i-a "nrozit:

3ucură-te, că "n vis lui nisifor, aprinzătorului de lumini, te-ai arătat:3ucură-te, că fapta sa, cu iubire de oameni, o ai mustrat:3ucură-te, că ai poruncit lui să o părăsească şi să se pocăiască:3ucură-te, că pe el, l-ai făcut a se ruşina, trezindu-se din somn:3ucură-te, că a doua oară iarăşi aievea l-ai mustrat:3ucură-te, că de lasul tău ca de un tunet la pământ zăcea ca un mort:3ucură-te, că venindu-şi el "ntru sineşi sinur a mărturisit fapta sa:3ucură-te, că spăimântându-l, sinur a spus tuturor mustrarea ta:3ucură-te, căci cu minunile tale pe popor ai veselit:

3ucură-te, că vrei ca toţi să se mântuiască de la Dumnezeu:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

!ondacul $'Stând "naintea lui ristos, 2el ce te-a "ntărit spre pătimire, prea lăudate #are #ucenice Dimitrde la Dânsul dar ai luat a vindeca pe toţi de patimile sufleteşti şi trupeşti: ruămu-ne deci ţie, sfinca cel ce ai "ndrăzneală multă, nu "nceta mi8locindu-ne sufletească mântuire nouă, celor ce cinsta ta pomenire şi cântăm ne"ncetat Aliluia@

Icosul $'

2u cântări cinstim pomenirea ta, fericim c&inurile tale şi "ndelună-răbdarea ta, mărim şi lăudăminunile tale, vite8ia şi bărbăţia ta cea nebiruită: bine te cuvântăm ca pe un mare a8utător şi păzitlumi, izvorâtorule de mir, #are #ucenice Dimitrie şi din inimă răim ţie acestea3ucură-te, că pe episcopul cel prins de barbari l-ai slobozit:3ucură-te, că pe el la cetatea ta Tesalonic l-ai povăţuit:3ucură-te, că pe cele două fecioare, ce au cusut c&ipul tău, le-ai izbăvit:3ucură-te, că pe răpitorul lor l-ai lăsat bat8ocorit:3ucură-te, că derabă le-ai adus pe ele, dimpreună cu c&ipul, la biserică din Tesalon3ucură-te, că acel c&ip "naintea altarului spre lauda ta s-a pus:

3ucură-te, că văzându-se ele deşteptate lână mormântul tău s-au bucurat:



3ucură-te, că cei adunaţi acolo, pentru minune au săltat:3ucură-te, că de multe ori cetatea ta de năvălirea barbarilor o ai izbăvit:3ucură-te, că pe mulţi din robia barbarilor i-ai slobozit:3ucură-te, că dimpreună cu "nerii eşti vorbitor:3ucură-te, că tuturor de obşte către Stăpânul ne eşti mi8locitor:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie @

!ondacul $+(de trei ori)

, răbdătorule de c&inuri al lui ristos, izvorâtorule de mir, Sfinte #are #ucenice Dimitrie, aceasa noastră ruăciune, ce aducem ţie acum cu umilinţă, primeşte-o şi de bolile sufleteşti şi trupeşti de vră8maşii cei văzuţi şi nevăzuţi, cu ruăciunile tale cele bineprimite către Dumnezeu, ne păzeşca "mpreună cu tine "n veacul ce va să fie, să cântăm 'ui Aliluia@

Apoi se ice iarăşi:

Icosul $2redinţa adevărată "nvăţând-o, #ucenice Dimitrie, de la părinţii tăi, ai vieţuit pe pământ prin dar

lui Dumnezeu ca un "ner, luminat mărturisind şi "nvăţând pe toţi apoi cu milostenie, cu ne"ncetaruăciuni şi cu c&inuri. +entru care noi aducem ţie aceste cântări de laudă3ucură-te, că tu ca un "ner pe pământ ai vieţuit:3ucură-te, că luminat pe ristos ai mărturisit:3ucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit:3ucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit o ai păzit:3ucură-te, că prin postire şi ruăciuni necontenite, "nerilor te-ai asemănat:3ucură-te, că prin faceri de bine şi lacrimi, pe demoni i-ai "nfricoşat:3ucură-te, nemuritoare odraslă a cetăţii Tesalonicului:

3ucură-te, reazem neclintit al 6liricului:3ucură-te, săditorule al creştinătăţii:3ucură-te, dezrădăcinătorule al păânătăţii:3ucură-te, că "ntru prime8dii lumii eşti mare apărător:3ucură-te, că celor ce cu credinţă năzuiesc la tine le eşti ata folositor:>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

!ondacul $;nvăţătorului dreptslăvitoarei credinţe celei "ntru ristos, surpătorului şi ruşinătorului păânătăţizvorâtorului de mir, #arelui #ucenic Dimitrie, ostaşul cel adevărat al lui ristos, care s-a arăt

3isericii ca un soare şi mare apărător credincioşilor,toţi acum cântări de mulţumire şi laude dsuflet cu dorire aducându-i să-i cântăm >ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie

Imnografie



0roparul Sfântului #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir #are apărător te-a aflat "ntprime8dii lumea, purtătorule de c&inuri, pe tine cel ce ai biruit pe păâni. Deci, precum mândria l'ie ai surpat şi la luptă "ndrăzneţ ai făcut pe %estor, aşa Sfinte Dimitrie, pe ristos Dumnezroaă-' să ne dăruiască nouă mare milă.

0roparul cutremurului la Sărbătoarea Sfântului #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir 2el cauţi spre pământ şi-l faci pe el de se cutremură, izbăveşte-ne pe noi de roaza cea "nfricoşătoarecutremurului, ristoase Dumnezeul nostru şi trimite-ne nouă milele Tale cele boate. +entruăciunile %ăscătoarei de Dumnezeu, Bnule, 6ubitorule de oameni.

-ieile Sfinilor ) *"timirea Sfântului sl"vitului Marelui Mucenic al lui /ristos, Dimitrie



&#ntul şi marele mucenic Dimitrie s$a născut !n cetatea olun (0esalonic), "in părinţi "e neabun şi "reptcre"incioşi. 0atăl lui era voievo" !n cetatea olunului, cre#n" !n taină !n Domnnostru -isus 9ristos şi slu;in" 3ui. Dar nu "ndrăznea să mărturisească preasfânt numele 'ui, căatunci era mare prioană asupra creştinilor din partea păânilor "mpăraţi. Temându-se de roazni

prionire a neleiuiţilor, ţinea ascuns !n sine măr+ăritarul cel "e mult preţ al cre"inţei lui 9ristol avea !n palatul său o cămară ascunsă "e ru+ăciune, !n care erau "ouă &inte icoan!mpo"obite cu aur şi cu pietre scumpe: una a #ntuitorului nostru -isus 9ristos, el ce !ntrupat, iar altă a <reas&intei ale aici, =ecioara aria, !naintea cărora !ntot"eauna aprin"can"ela şi a"ucea tăm#ie şi se ru+a !mpreună cu soţia sa cea "e o cre"inţă, a"evăratulDumneeu, el ce locuieşte !ntru cei "e sus, =iului ău nul născut şi =ecioarei aria cea prnevinovată. Asemenea era şi milostiv către săraci şi a"ucea mari &aceri "e bine celor care trebuiau. Dar nu aveau &ii şi pentru aceasta erau !n mare m#nire şi se ru+au lui Dumneeu ctot "ina"insul, ca să le "ea moştenitori casei lor. După multă vreme au &ost auiţi, pentru ca"uc#n"u$şi aminte el <rea!nalt "e ru+ăciunile şi "e milosteniile lor, le$a "at lor un &iu' p

acest s&#nt şi vre"nic "e &ericire Dimitrie, la a cărui naştere s-a veselit tot Solunul "mpreună voievodul lor, care a dat la toată cetatea, dar mai ales săracilor, un mare ospăţ, mulţumind lDumnezeu pentru acest mare dar.

poi când copilul a a8uns "n vârstă, ca să poată cunoaşte şi să "nţeleaă adevărul, l-au dus părinţii casa lor de ruăciune şi arătându-i Sfintele icoane, i-au zis 1 Aceasta este icoana a"evăratulDumneeu, are a &ăcut cerul şi păm#ntul şi aceasta este icoana <reas&intei =ecioare ari*ăscătoarea lui Dumneeu1. Deci, l-au "nvăţat pe el Sfânta credinţă, spunându-i toate cele luminează cunoştinţa despre Domnul nostru 6isus ristos, precum şi toate cele privitoare

deşertăciunea necuraţilor zei păâni şi a idolilor cei ne"nsufleţiţi. 6ar Dimitrie a cunoscut adevăr



din cuvintele părinţilor săi, dar mai ales din darul lui Dumnezeu, care "ncepuse a lucra "ntr-"nsul. cu tot sufletul a crezut "n Dumnezeu şi "nc&inându-se Sfintelor icoane, le-a sărutat cu osârd+ărinţii lui, c&emând "n taină un preot şi pe câţiva creştini, prieteni ai lor, "n acea ascunsă cămară ruăciune, au botezat pe fiul lor "n numele Tatălui şi al 0iului şi al Sfântului Du&. opilul, lu#n&#ntul >ote, a !nvăţat cu amănuntul 3e+ea lui Dumneeu. l creştea cu anii şi cu "nţelepciunemerând cu fapte bune ca pe o scară, din putere "n putere şi era "n el darul lui Dumnezeu care lumina şi "l făcea "nţelept. După ce a a8uns la vârsta cea desăvârşită, părinţii lui s-au dus d

vremelnica viaţă, lăsându-l pe Sfântul Dimitrie moştenitor nu numai al averilor, ci şi al faptelor lcele bune.

uzind atunci "mpăratul #a$imilian despre moartea voievodului Tesalonicului, a c&emat la dânspe fiul acestuia, pe Sfântul Dimitrie şi văzându-i "nţelepciunea şi vite8ia "n război, l-a făcut antipati-a "ncredinţat lui Tesalonicul, zicându-i "Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştinucigându-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos el răstignit".

&#ntul Dimitrie, lu#n" "e la !mpărat "re+ătoria, a mers la olun, un"e a &ost primit cu macinste "e cetăţeni şi !n"ată a !nceput a mărturisi !naintea tuturor numele lui -isus 9ristos, p

care !l preamărea, precum şi a !nvăţa pe toţi cre"inţa. l a "evenit pentru tesaloniceni un aApostol <avel, a"uc#n"u$i pe ei la cunoştinţa a"evăratului Dumneeu şi "eră"ăcin#n!ncinarea la i"oli.

poi, nu după multă vreme s-a făcut cunoscut "mpăratului #a$imilian că Dimitrie, antipatul, escreştin şi pe mulţi "i aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l "mpăratul, s-a mâniat foarte tar;ntorcându-se atunci de la războiul pe care l-a purtat cu sciţii şi cu sarmaţii, pe care i-a supus sustăpânirea "mpărăţiei 9omei şi venind biruitor, a făcut din cetate "n cetate praznice şi 8ertfe idoleşapoi a venit şi "n Tesalonic.

Dimitrie, "ncă "naintea venirii "mpăratului "n Solun, a "ncredinţat toată averea sa unui credincislu8itor al său, pe care "l c&ema 'upul şi l-a "nsărcinat cu toată boăţia ce rămăsese de la părinţii luaurul, arintul, pietrele de mare preţ şi &ainele, să le "mpartă "n rabă la cei cărora le trebuiau şi săraci, zicând 45mparte bo+ăţia cea păm#ntească, ca să căutăm pe cea cerească4. -ar el s$a ppe ru+ăciuni şi pe post, pre+ătin"u$se !nainte pentru a primi cununa cea mucenicească.

;mpăratul a "ntrebat dacă sunt adevărate cele auzite despre Dimitrie. 6ar Dimitrie, stând "naint"mpăratului, cu mare "ndrăzneală a mărturisit că el este creştin şi a defăimat "nc&inarea de idoli cpăânească.



t. Demetrios be&ore aBimian

tunci "mpăratul a poruncit să fie dus nu "n temniţa cea de obşte, ci "ntr-un loc mai defăimat, "ntrbaie mare şi vec&e, care era aproape de palatele unde şedea "mpăratul. '-au pus, deci, pe sfânt cămările acelei băi, care era adâncă şi "n care, intrând el, se rua, răind ca David 4Dumneeuspre a;utorul meu ia aminte Doamne, ca să !mi a;uţi mie, +răbeşte, că 0u eşti răb"area meDoamne, Doamne, nă"e;"ea mea "in tinereţile mele. pre 0ine m$am !ntărit "in p#ntece, "s#nul maicii mele, 0u eşti acoperitorul meu p#nă ce voi &i. <entru aceasta se va veseli +ura mec#n" voi c#nta ?ie şi limba mea toată iua va !nvăţa "reptatea 0a4.

Sfântul Dimitrie şedea acolo "n temniţă ca "ntr-o cameră luminoasă, cântând şi slăvind

Dumnezeu. poi sfântul a văzut o scorpie "naintea sa, care voia să-l muşte de picior: iar "nsemnându-se cu semnul crucii şi după ce a zis 45n numele lui 9ristos care a is să călcăm pesşerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vră;maşului4, a călcat peste scorpia aceea.

t#n" aşa !n temniţă, a &ost cercetat "e !n+erul lui Dumneeu care i s$a arătat !ntru lumină marcu o prea &rumoasă cunună "in Cai şi i$a is lui: 4<ace ţie, pătimitorule al lui 9ristos, Dimitri5mbărbăteaă$te şi te !ntăreşte şi biruieşte pe vră;maşii tăi4. ic#n"u$i acestea, i$a şi pus cununpe cap.

-ar &#ntul a răspuns: 4ă bucur !ntru Domnul şi mă veselesc !ntru Dumneeu, #ntuitormeu4. i s&#ntul se aprin"ea cu inima către "ra+ostea lui Dumneeu, voin" să$şi verse cu os#r"s#n+ele său pentru D#nsul.

;n acea vreme "mpăratul se "ndeletnicea cu 8ocuri publice şi cu privelişti: pentru că "mpăraţii elinil"n vremea de demult, aveau obiceiul ca atunci când intrau "ntr-o cetate puneau pe oameni să se luparuncau pietre şi săreau, apoi aruncau cu suliţe la semn şi se luptau cu pumnul. cest fel de lupte numeau pentatlon şi cei care ar fi biruit "n aceste cinci lupte primeau daruri de la "mpărat. ;mpărata vrut să vadă aceste cinci feluri de lupte şi s-a aşezat la un loc "nalt ca să-i vadă pe luptători, "ntcare era şi vestitul 'ie, din neamul vandalilor. cesta era "nalt cu trupul, puternic cu virtutea



"nfricoşat la c&ip, căruia i-a făcut un loc "nalt de privelişte. ;mpăratul se bucura, văzând cum ac'ie se luptă cu oamenii cei vite8i şi "i ucidea pe ei, aruncându-i de sus "n suliţe.

ai era acolo şi t#nărul creştin *estor , cunoscut &#ntului Dimitrie. Acela, vă#n" pe 3ie uci"e pe mulţi şi mai ales că !i pier"e pe creştini &ără cruţare, s$a aprins "e r#vnă şi vr#n" să lupte cu 3ie, a aler+at la &#ntul Dimitrie care era !n temniţă şi i$a spus lui "espre luptătorul 3că a ucis mulţime "e creştini. *estor cerea "e la "#nsul binecuv#ntare şi ru+ăciuni, ca să$l poa

birui pe acel nemilostiv uci+aş "e oameni.

&#ntul are ucenic Dimitrie şi t#nărul creştin *estor

&#ntul Dimitrie, !nsemn#n"u$l pe el cu semnul &intei ruci, i$a is: 4Du$te şi !l vei birui pe 3mărturisin" pe 9ristos4.

Apoi *estor a aler+at !n acel loc şi cu mare +las a stri+at: 4E, 3ie@ ino să ne luptăam#n"oi@4.

!mpăratul, şezând la loc nalt şi pri#ind pe oameni luptându-se, dacă a #ăzut pe $estor tânăr %rumos la %aţă, %iind cam de douăzeci de ani, l-a chemat la dânsul şi i-a zis& "'inere, pentru ce nucruţi #iaţa ta are nu #ezi pe câţi i-a *iruit +ie şi cât sânge a #ărsat $u ţi este milă d%rumuseţea ta şi de tinereţea ta acă eşti sărac, #ino să te m*ogăţesc, numai nu te duce să te lupcu +ie, că o să-ţi pierzi #iaţa".

A răspuns *estor: 45mpărate, eu sărac nu sunt, nici nu vreau să$mi pier" viaţa, ci vreau să mlupt cu 3ie şi să$l biruiesc pe el4. Acestea ic#n"u$le, stri+ă: 4Dumneeul lui Dimitrie, a;utmi@4 Apoi a !nceput să se lupte cu potrivnicul, pe care, tr#ntin"u$l ;os !n suliţele cele ascuţite, l$omor#t.



!mpăratul s-a mâhnit %oarte tare de pierderea lui +ie, mai mult decât dacă ar %i căzut el dmpărăţia sa. hemând la el pe $estor, i-a zis& "'ânărule, cu ce %armece l-ai *iruit pe +ie I omorât atâţia oameni mai puternici decât tine şi tu cum l-ai omorât pe dânsul"

&#ntul *estor a răspuns: 45mpărate, eu nu am biruit pe 3ie cu &armece, ci cu puterea l9ristos, a"evăratul Dumneeu, am &ăcut aceasta4.

cestea dacă le-a auzit păgânul mpărat, s-a mâniat %oarte tare şi a poruncit unui *oier pe carechema /archian, să-l scoată pe $estor a%ară de poarta cea de aur şi să-i taie capul cu cuţitul. acest chip s-a s%ârşit 0%ântul $estor, după cu#ântul 0%ântului imitrie.

%u s-a mânâiat "mpăratul pentru pierderea lui 'ie, căci toată ziua şi toată noaptea era mâ&nit. paflând că Dimitrie a fost pricinuitorul morţii lui 'ie, a poruncit să-l ucidă pe el cu suliţele.

"Precum +ie a %ost aruncat n suliţe de $estor şi a murit, aşa şi imitrie să %ie străpuns cu suliţelca de aceeaşi moarte să moară cel care a pricinuit moartea iu*itului meu +ie" - aşa zice

mpăratul.

Dar s-a "nşelat nebunul "mpărat, socotind că Sfinţii mor cu aceeaşi moarte ca şi păcătoşii, pentru moartea păcătoşilor este cumplită, iar a sfinţilor este cinstită "naintea Domnului.

5ncep#n" a se lumina "e iuă, !n iua "e "ouăeci şi şase a lunii octombrie, au intrat ostaşii temniţă şi a&l#n"u$l pe &#ntul Dimitrie st#n" la ru+ăciune, l$au !mpuns pe el cu suliţele. 5nt#suliţă cu care a &ost !mpuns a &ost !n coasta "reaptă, !n locul !n care a &ost !mpuns şi 9ristos pcruce. ăci s&#ntul, cum a văut pe ostaşi, sin+ur a ri"icat m#na "reaptă şi aceştia -$au

!mpuns. Ast&el, !ncipuin" patima lui 9ristos Domnul, el !mpuns cu suliţa, s&#ntul şi$a "at m#inile 3ui cinstitul său su&let.

-ar trupul lui care ăcea pe păm#nt &ără cinste, mer+#n" noaptea un oarecare "intre cre"inciol$a luat !n taină şi l$a !n+ropat.



#n" &#ntul Dimitrie a &ost străpuns "e suliţe !n temniţă "e către ostaşi, era "e &aţă la moartelui şi cre"inciosul său slu;itor, cel pomenit mai !nainte, 3upul. Acela a luat aina stăp#nului săcea !nmuiată !n s#n+e. 3a &el şi inelul lui l$a !nmuiat !n s#n+e şi multe minuni &ăcea cu aina cu inelul, tămă"uin" toate bolile şi +onin" "uurile cele viclene, !nc#t s$a "us vestea minuniloprin tot olunul şi toţi bolnavii aler+au la "#nsul.

flând despre acestea #a$imilian, a poruncit ca să-l prindă pe fericitul 'upul şi să-i taie capul.

astfel, slua cea bună şi credincioasă a sfântului s-a dus la Domnul după stăpânul său, adică duSfântul Dimitrie, căci unde este stăpânul, acolo să fie şi slua lui.

poi, nu după multă vreme, a "nceput prioana asupra creştinilor. Deasupra morm#ntul&#ntului Dimitrie era i"ită o biserică mică, !n care se săv#rşeau multe minuni şi bolnavprimeau tămă"uire.

tunci, un *oier din cei mari, slă#it şi credincios, din părţile Iliricului, pe nume +eontie, %iincuprins de o *oală grea şi ne#indeca*ilă, a alergat cu credinţă la 0%ântul /are /ucenic imitri

ând au a1uns la *iserica s%ântului, l-au aşezat n acel loc unde se a%lau n pământ moaştemucenicului şi ndată acesta a primit tămăduire şi s-a sculat sănătos, mulţumind lui umnezeu prea mărind pe 0%ântul imitrie, plăcutul +ui. cesta a #rut să zidească s%ântului o *iserică mare%rumoasă n semn de mulţumire.ărâmând *iserica cea mică, când s-a nceput temelia celeilalte *iserici, au &ost +ăsite moaşte&#ntului şi arelui ucenic Dimitrie !ntre+i şi nestricate, "in care au ivor#t mir &rummirositor şi a umplut toată cetatea "e mireasmă bună. Apoi s$a a"unat tot poporul şi cu bucurau luat "in păm#nt moaştele s&#ntului şi s$a tămă"uit mulţime "e bolnavi, prin un+erea cu mircare ivora. +eontie, *ucurându-se, nu atât pentru sănătatea sa, cât pentru a%larea s%intelor moaş

degra*ă a să#ârşit lucrul pe care l ncepuse şi a ridicat n acel loc o *iserică prea %rumoasă numele 0%ântului /are /ucenic imitrie. 5ntr$!nsa a pus cinstitele lui moaşte, !ntr$o rac&erecată cu aur şi !mpo"obită cu pietre "e mare preţ. poi, cumpărând sate şi #ii, le-a dat *isericspre ntreţinerea celor ce slu1eau n ea.

+eontie, ntorcându-se la locul său, a #rut să ia cu sine o parte din moaştele s%ântului, ca zidească o *iserică şi n patria sa. ar 0%ântul, arătându-i-se n #is, i-a zis să nu ndrăznească a luce#a din moaştele lui.

tunci el a luat numai giulgiul cel nmuiat n sângele 0%ântului şi punându-l n racla de aur,plecat& /ulte minuni s-au %ăcut pe cale cu acel giulgiu, prin puterea rugăciunilor s%ântului, cătrecând el un râu mare şi %oarte tul*urat de o %urtună, pentru care era cuprins de mare %rică, i sarătat 0%ântul /ucenic imitrie, zicându-i 4Cacla cu +iul+iu ia$o !n m#inile tale şi nu te temestfel făcând el, a reuşit să treacă "mpreună cu "nsoţitorii săi, fără prime8die râul acela.

1ungând n patria sa a zidit o prea %rumoasă *iserică n cinstea 0%ântului mucenic. colo s#indecat /arin, eparhul Iliricului, care era plin de răni din cap şi până la picioare.



e asemenea, au mai %ost tămăduiţi unul căruia i curgea sânge din nări şi unul ndrăcit a %oiz*ă#it şi multe alte minuni se să#ârşeau acolo cu a1utorul rugăciunilor 0%ântului.

5nsă multe minuni se &ăceau !n 0esalonic, acolo un"e se a&lau moaştele lui cele s&inte.

poi a %ost o %oamete mare n 'esalonic, ncât mureau oamenii din pricina lipsei de hrană. 0%ânt

mucenic imitrie, nesu%erind să #adă oamenii din cetatea sa pierind de %oame, s-a arătat pe macoră*ierilor, ncon1urând limanurile, adăposturile şi ostroa#ele, apoi a poruncit coră*ierilor caduceau grâu să meargă n 'esalonic. st%el a iz*ă#it cetatea sa de %oamete.

ând dreptcredinciosul mpărat Iustinian a zidit o prea %rumoasă *iserică n onstantinopol, numele nţelepciunii lui umnezeu, 2iserica 0%ântă 0o%ia, a trimis n 'esalonic *ăr*aţi cinstiţi ca aducă de acolo o parte din moaştele 0%ântului /ucenic imitrie, pentru mpodo*irea şi s%inţiracelei *iserici noi. 1ungând trimişii la 'esalonic şi apropiindu-se de cinstita raclă a s%ântuludeodată a ieşit %oc din raclă, dogorind pe toţi şi un glas n%ricoşat din acel %oc, zicea& 4ă n!n"răniţi4.

'oţi cei ce erau acolo au căzut de %rică şi luând numai ţărână din acel pământ, s-au dus la mpăra0punându-i cele ce s-au petrecut, s-au mirat toţi de cele ce au auzit. Iar ţărâna luată de mormântul s%ântului mucenic a dat-o 1umătate mpăratului, iar cealaltă 1umătate au pus-o cămara unde se păstrau #asele *isericii.

ltădată un tânăr, pe care l chema nisi%or, era rânduit la *iserica 0%ântului imitrie să aprind

lumânările şi să ngri1ească candelele. cela, %iind ndemnat de dia#ol, %ura lumânările şi le #inden taină şi şi %ăcea câştig necinstit.

Iar s%ântul, nesu%erind un lucru rău ca acesta ce se %ăcea n *iserica lui, i s-a arătat n #is lnisi%or şi %apta cea rea a lui a mustrat-o cu iu*ire de oameni, zicându-i& 4=rate Enisi&ore, nu$meste plăcut lucrul pe care !l &aci tu, că &uri lum#nările şi &aci pa+ubă celor ce le a"uc, "ar males ţie. ă celui ce &ace unele ca acestea !i creşte os#n"irea. Deci lasă$te "e aceste apucături reşi te pocăieşte4.

nisi%or, sculându-se din somn, s-a ruşinat de %apta sa şi se temea. ar după o #reme a uitn#ăţătura mucenicului şi a nceput o*iceiul său cel rău, de a %ura lumânările.

dată, unul din dreptcredincioşii cetăţeni, sculându-se %oarte de dimineaţă, a #enit la *iserică şiadus nişte lumânări %oarte mari pe care, aprinzându-le, le-a dus la mormântul 0%ântului /ucenimitrie, apoi, rugându-se, s-a dus. Iar nisi%or, mergând spre acele lumânări, şi-a ntins mâna le ia şi ndată a auzit un glas din mormântul s%ântului mucenic, zicându-i& 4-arăşi &aci acelalucru răuF4 nisi%or, %iind lo#it de acest glas, a căzut rău la pământ şi zăcea ca un mort, până ce a #enit undin clerici care l-a ridicat pe el, uimit de spaimă. poi, a*ia #enindu-şi n %ire, şi-a mărturis



naintea tuturor păcatul şi le-a po#estit despre arătarea cea dintâi a s%ântului n #is, cât şi cedespre a doua mustrare a mucenicului şi toţi s-au nspăimântat, auzind aceasta.

De multe ori &#ntul are ucenic Dimitrie şi$a ibăvit cetatea olunului "e năvălirea şi "asuprirea barbarilor.

!n #remea mpăratului /a#richie, %iind răz*oi cu ara*ii şi cetatea 0olunului %iind ncon1urată tare *ătută de *ar*ari, atunci era n cetate un om temător de umnezeu şi %oarte m*unătăţit, case numea Ilustrie. cesta, #enind noaptea n *iserica marelui /ucenic imitrie, n prid#or %iind, ruga cu toată tăria lui umnezeu şi purtătorului de chinuri al lui Hristos pentru apărarea cetăsale şi i s-a %ăcut o #edenie n%ricoşată.

A văut "oi tineri luminaţi, ca unii "in cei ce stau !naintea &eţei !mpăratului, venin" !n biseri&#ntului. Aceia erau !n+erii lui Dumneeu !n &aţa cărora s$au "escis uşile sin+ure şi ei aintrat !năuntru. Apoi a intrat şi -lustrie "upă "#nşii, vr#n" să va"ă ce va &i.

-ar cei ce intraseră, cu +las mare au is: 4n"e este stăp#nul cel ce locuieşte aiciF4.

i iată, s$a arătat alt t#năr, ca un slu;itor, ic#n": 4e aveţi cu elF4

-ar ei au is: 4Domnul ne$a trimis la "#nsul ca să$i spunem un cuv#nt4.

-ar slu;itorul, arăt#n" spre morm#ntul s&#ntului, a is: 4Aici este4.

-ar ei au is slu;itorului: 4pune$i "espre noi4.

i mer+#n", slu;itorul a ri"icat per"eaua şi a ieşit &#ntul Dimitrie !n !nt#mpinarea lor, cu accip precum era u+răvit pe icoană.

ra luminat ca soarele, !nc#t nu$i era cu putinţă lui -lustrie să privească la "#nsul, ci tremura "&rică, vă#n" ceea ce se petrecea.

Apoi, cei ce au venit l$au sărutat pe &#ntul Dimitrie, iar el a +răit către "#nşii: 4ă mulţumes"ar pentru ce aţi venit la mineF4

-ar cei ce veniseră au răspuns: 4tăp#nul ne$a trimis pe noi la s&inţia ta, poruncin"u$ţi ca sălaşi cetatea şi să mer+i la D#nsul, vr#n" ca să o "ea pe ea vră;maşilor4.

Acestea auin"u$le mucenicul, a lăcrimat, plec#n"u$şi capul.

-ar slu;itorul icea către cei ce au venit: 4Dacă aş &i ştiut că venirea voastră !mi a"uce !ntristarnu aş &i spus tăp#nului meu "e voi4.



Apoi &#ntul ucenic Dimitrie a !nceput a +răi: 4Eare aşa voieşte Domnul şi tăp#nul tuturca această cetate, pe care a răscumpărat$o cu s#n+e, să o "ea !n m#na vră;maşilor, celor ce nu$cunosc pe l şi nu cre" !ntr$5nsul, nici nu cinstesc numele cel s&#nt al 3uiF4

-ar cei ce veniseră i$au răspuns: 4De nu ar &i voit aşa tăp#nul nostru, nu ne$ar &i trimis pe nla s&inţia ta4.

-ar el le$a is: 4er+eţi, &raţilor, să spuneţi tăp#nului meu că aşa ice Dimitrie, robul ău: t!n"urările 0ale, iubitorule "e oameni, tăp#ne, Doamne, care cov#rşesc păcatele noastre, !ncciar &ără"ele+ile a toată lumea nu biruie milostivirea 0a. 0u pentru păcatele noastre ?i$ai vărs#n+ele 0ău şi ?i$ai pus su&letul pentru noi. Deci, arată$?i mila 0a şi spre această cetate şi să nporunceşti să o las pe ea. De vreme ce m$ai pus pe mine "e stra;ă cetăţii acesteia, ?ie mă vasemăna, tăp#nul meu, căci !mi voi pune su&letul pentru cetăţeni. i "e vor pieri aceştia, să pişi eu cu "#nşii. Dar să nu pieri, Doamne, cetatea !n care se pomeneşte numele 0ău cel s&#ncăci cu toate că a +reşit poporul 0ău, totuşi nu s$a "epărtat "e la 0ine şi 0u sin+ur eşDumneeul celor ce se pocăiesc4.

Apoi l$au !ntrebat cei ce veniseră: 4Aşa să răspun"em "in partea 0a, Domnului are ne$a trimpe noiF4

A is Dimitrie: 4Da, &raţilor, aşa să$- spuneţi. <entru că ştiu că nu p#nă la s&#rşit se va iuţi, ni!n veac se va m#nia4. Acestea ic#n"u$le, a intrat !n morm#nt şi s$a !ncis !n s&inţita raclă.

-ar cei ce au vorbit cu "#nsul s$au &ăcut nevăuţi.'oate acestea Ilustrie le-a #ăzut şi le-a auzit n #edenia aceea, apoi, s%ârşindu-se #edenia, şi-a #enn %ire. 3i se minuna %oarte tare şi căzând la pământ, a mulţumit s%ântului pentru că are gri1ă d

cetate şi el roagă pe 0tăpânul să nu %ie daţi n mâinile #ră1maşilor lor. Iar a doua zi a spus toaacestea poporului şi-l ntărea spre #ite1easca mpotri#ire asupra #ră1maşilor.

uzind acestea, cu lacrimi striau către Dumnezeu, cerând milă, iar pe Sfântul mucenic Dimitriec&emau ca să le fie "ntotdeauna "n a8utor, după cum şi până aici s-au păzit "ntrei prin apărarea luDeci, "ndată s-au dus vră8maşii de la zidurile cetăţii cu ruşine, neputând să ia cetatea cea păzită marele plăcut al lui Dumnezeu şi s-au "ntors deşerţi "n ale lor. stfel "şi apăra cetatea sa Sfânt#ucenic Dimitrie.

poi pe mulţi i-a eli*erat din ro*ia *ar*arilor, căci arătându-i-se unui episcop care era prins d

*ar*ari şi legat, l-a dezlegat de legături şi l-a dus până la 'esalonic.

upă aceea, nă#ălind *ar*arii n hotarele 'esalonicului şi ro*ind mulţi oameni dimpre1urul cetăţau luat pe două %ecioare %rumoase şi ducându-le n pământul lor, le-au dăruit stăpânitorulumândouă erau iscusite la lucrul gherghe%ului, %ăcând n cusături tot %elul de %lori şi de pompăsări, %iare şi chipuri omeneşti. !nştiinţându-se stăpânitorul de meşteşugul lor, le-a zis& "m auzcă n pământul #ostru este un umnezeu mare, anume imitrie şi %ace multe minuni. eci să-mcoaseţi pe pânza curată chipul aceluia, ca şi eu să mă nchin lui".



Iar %ecioarele i-au zis& "imitrie nu este umnezeu, ci mare slugă a lui umnezeu şi a1utor creştinilor. $oi nu ndrăznim a %ace aceasta, stăpânitorule, pentru că ştim că nu #oieşti ca săcinsteşti, ci să-l *at1ocoreşti".

Iar stăpânitorul a zis& "!n mâinile mele este #iaţa şi moartea #oastră, alegeţi #oi ce #oiţi& sau %aceţi ceea ce #ă poruncesc şi să %iţi #ii sau dacă nu mpliniţi porunca, să muriţi ndată".

Iar ele, de %rica morţii, au nceput să coase pe o pânză su*ţire chipul 0%ântului /ucenic imitr0osind ziua s%intei lui pomeniri, au terminat de cusut chipul mucenicului şi noaptea, şezân%ecioarele la gherghe%, s-au plecat peste chipul acela şi au nceput să plângă, zicând& "0ă nu mânii pe noi, mucenice al lui Hristos, pentru că ştim că nelegiuitul stăpânitor are să *at1ocoreascs%ântul tău chip. 0ă ştii că noi nu am #oit să nchipuim s%ânta ta %aţă, dar %ără de #oie am %ăcaceasta, temându-ne de moartea cea cumplită". st%el plângând deasupra chipului, au adormit.

i precum oarec#n" !n+erul a luat pe Avacum, aşa şi &#ntul Dimitrie, lu#n" pe acele &ecioare ccipul, le$a "us !n acea noapte !n 0esalonic, c#n" era pranicul său şi le$a pus !n biserică l#n+morm#ntul s&#ntului, pe c#n" se &ăcea c#ntarea cea "e toată noaptea.

Poporul, #ăzând această minune, s-a mirat, iar %ecioarele acelea, deşteptându-se, au strigat& "0lalui umnezeu4 ar unde ne a%lăm" 3i li se părea că sunt n #is. poi, cunoscând cu ade#ărat csunt n 'esalonic şi #ăzând mormântul s%ântului şi popor mult stând n *iserică, cu mare glas amulţumit iz*ă#itorului lor, 0%ântului /ucenic imitrie şi toate cele ntâmplate le-au spus tuturor. s-au *ucurat solunienii de această minune prea slă#ită şi au prăznuit cu *ucurie ziua 0%ântulimitrie, iar chipul cel cusut l-au pus naintea altarului.

!n #remea n care era să se predea 'esalonicul n mâinile agarenilor (turcilor), mergând câţicreştini cucernici la 'esalonic n ziua praznicului 0%ântului /are /ucenic al lui Hristos, imitrierau pe drumul cel mpărătesc care duce la 5ardari, acolo unde se uneşte drumul ce #ine de 'esalonic cu drumul ce #ine de la +arisa. ceia au #ăzut aie#ea un om n chip de ostaş, care #enede la 'esalonic şi un altul n chip de arhiereu, care #enea pe drumul de la +arisa şi s-au ntâlnamândoi.

/ai ntâi ostaşul a zis către arhiereu& 4>ucură$te Ailie, ariereul lui Dumneeu@4.

rhiereul a răspuns& 4>ucură$te şi tu, ostaşule al lui 9ristos, Dimitrie4.

Iar creştinii aceia auzind ast%el de nume, au stat cu %rică la o parte ca să #adă s%ârşitul.

zis iarăşi ostaşul către arhiereu& 4De un"e vii, ariereule al lui Dumneeu şi un"e te "uciF4

tunci 0%ântul hilie a lăcrimat şi i-a zis& 4<entru păcatele şi &ără"ele+ile lumii, mi$a poruncDumneeu să ies "in 3arisa, pe care o păeam, căci are "e +#n" s$o "ea !n m#inile a+areniloDeci, am ieşit "e acolo şi mă "uc un"e !mi va porunci4. "ar tu, a zis hilie, de unde #ii ostaşual lui Hristos, imitrie 'e rog spune-mi4".



tunci a lăcrimat şi 0%ântul imitrie şi i-a zis& 4u tot asemenea am pătimit, ariereule Ailie. Dmulte ori am a;utat tesalonicenilor şi i$am ibăvit "in robie, "e prime;"ie a"ucătoare "e moarte "e toată neputinţa. 5nsă acum, pentru multele păcate şi &ără"ele+ile lor, $a "epărtat Dumnee"e la "#nşii şi mi$a poruncit să$i las, ca cetatea să &ie cucerită "e a+areni. Deci, pentru aceasam ascultat porunca 3ui şi !n"ată am ieşit "e acolo şi mă "uc un"e !mi va porunci4.

6icând acestea, amândoi şi-au plecat capetele la pământ şi au plâns, iar după aceea s-au sărutatşi-au luat ziua *ună unul de la altul şi ndată s-au %ăcut ne#ăzuţi.

ând au #ăzut această minune, creştinii aceia n-au mai ndrăznit să se ducă la 'esalonic, ci s-antors napoi, po#estind #edenia şi minunea aceea.

După aceasta, n-a trecut o lună şi Tesalonicul, precum şi 'arisa, au fost cucerite de turci.

poi multe alte minuni a făcut Sfântul, spre slava lui Dumnezeu "n Treime, 2ăruia se cade cinsmulţumită şi "nc&inăciune de la toată făptura, "n veci. min.

Sinaxar ) *omenirea Sfântului sl"vitului Marelui Mucenic Dimitrie #Dumitru%, izvorâtorul dmir şi f"c"torul de minuni, din 0esalonic



;n această lună (octombrie), "n ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea Sfântului slăvitului #arel#ucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni, din Tesalonic.

cesta a fost pe vremea "mpăraţilor Diocleţian şi #a$imian (4?@-7EF), trăându-se din Tesalonfiind din "nceput evlavios şi "nvăţător al credinţei celei "n ristos.

Deci merând #a$imian la Tesalonic a fost prins sfântul şi pus "n temniţă, pentru că era vestit dreapta credinţă. *i lăudându-se "mpăratul cu un om al lui ce-l c&ema 'ie şi "ndemnând pe oamencetăţii să iasă să se lupte cu el, căci "ntrecea acesta pe toţi cei de vârsta lui la mărimea trupului şi putere.

Bn oarecare tânăr creştin anume %estor, merând la Sfântul Dimitrie unde se afla "n temniţă, "i zis19obule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu 'ie: roaă-te pentru mine1.

6ar Sfântul "nsemnându-l la frunte cu semnul crucii, "i zise 4i pe 3ie vei birui şi pentru 9ristvei mărturisi4.

Deci luând %estor "ndrăzneala din cuvintele acestea, merse de se lupta cu 'ie şi-i puse semeţia l8os, omorându-l. De care lucru "mpăratul ruşinându-se, s-a mâ&nit şi s-a mâniat.

*i fiindcă s-a aflat că Sfântul Dimitrie a "ndemnat la aceasta pe %estor, a trimis ostaşi şi leporuncit să-l străpună cu suliţele pe sfântul "n temniţă. +entru că a fost pricina "n8un&ierii lui 'şi făcându-se aceasta, "ndată marele Dimitrie şi-a dat sufletul "n mâinile lui Dumnezeu, făcând dumoartea sa multe minuni şi uimitoare tămăduiri. poi din porunca "mpăratului s-a tăiat şi cap

Sfântului %estor.

Dintru ale lui #etafrast

şadar, zăcând trupul sfântului mort pe pământ, au luat apoi nişte creştini cinstitele lui moaşte şi lau "nropat cu cinste şi cu draoste dumnezeiască.

6ar o sluă a sfântului ce-i slu8ea, când a primit sfântul fericita 8un&iere, el precum a putut a strâsfinţitul sâne al mucenicului, "n sfântul orar ce-l purta sfântul pe umere, "ncă şi inelul sfântului ce



purta "n mâna sânerându-l cu mucenicescul sâne, multe minuni a făcut cu el, "ncât s-a umptoată cetatea tesalonicenilor de vestea minunilor.

Drept aceea nici era cu putinţă a se ascunde aceasta de #a$imilian, nici el a suferi zavistia: ci prins numaidecât pe acea minunată sluă, care se c&ema 'upul şi l-au omorât.

Deci trecând câtăva vreme şi "nmulţindu-se minunile şi a8unând "n toate părţile, un om oareca

anume 'eontie, foarte de cinste şi cu căldură spre credinţa "n ristos, a căzut "ntr-o boală foarrea, cât socotea mai de dorit moartea şi neputând doctorii nimic a-i folosi şi boala tot "ntărindu-sa năzuit la Sfânta biserică a mucenicului şi "ndată cum l-au dus şi l-au pus acolo şi el c&emânumele sfântului prin buzele sale, lesne s-a tămăduit de acea boală. *i precum 'eontie curând "şi ltămăduirea, aşa fără de zăbavă precum a putut a dat răsplătirea. 2ă a stricat locaşul cel mic unde etrupul sfântului, fiind foarte strâmt din pricina zidului băii şi a uliţei. *i a zidit din temelie locaş mmare "n cetatea Tesalonicului, care stă până astăzi foarte cuvios "n faţa uliţei celei mari, unde esbaia cea de obşte.

Deci vrând acest iubitor de credinţă om, ca să meară la 6liric unde avea şi dreătoria de uvernat

şi vrând el să ia oarece părţi din sfântul trup, ca să zidească şi acolo biserica sfântului mucenicfost oprit de la ce voia să facă, prin arătări de noapte, pentru că nu luase voie de la sfântul. +entaceasta a făcut a doua călătorie, precum se spune şi luând &aina mucenicului ce era roşită de sfântlui sâne şi o parte din orar şi punându-le "ntr-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevărcinstite, "ntr-acest c&ip a "mplinit dorinţa mucenicului şi apărarea sa. Deci vrând a-şi face calea cătSirmium "n vreme de iarnă şi sosind la ţărmurile apei 6strului şi venind apa foarte mare, era "n mamâ&nire. 6ar Sfântul Dimitrie arătându-i-se i-a zis 4ă nu ai nici o +ri;ă, ci ţine !n m#ini cele "uci şi treci &ără "e nici o !n"oială r#ul4. *i a ascultat uvernatorul pe cel ce i se arătase dimineaţa suindu-se "n car a trecut apa ţinând sicriaşul "n mâini: iar apa "i făcea loc şi curea

linişte. Deci aşa trecând fără de nici o vătămare şi sosind la Sirmium a aşezat acest sfânt sicriu odorul ce era "n el "n biserica ce zidise mucenicului. *i mulţi s-au bucurat de multele minuni tămăduiri ce făcuse acea sfântă &lamidă, "ncă şi pe cale.

*i pe #arian uvernatorul ilirienilor, care era cuprins de o boală rea din cap până la picioarpărăsindu-l doctorii şi merând la biserica sfântului, precum "i poruncise sfântul, i-a izbăvit de acboală.

*i pe alt om ce avea boala de curerea sânelui, l-a tămăduit minunat şi pe altul ce era demoniza"ncă şi cetatea cea mare a Tesalonicului a izbăvit-o de "mpresurarea barbarilor şi a scos-o din rob

lor.

*i pe episcopul afrorilor (pe care "i socotesc elinii mutaţi din 0enicia), care fiind robit de cătbarbari l-a izbăvit, arătându-i-se sfântul şi slobozindu-l din leăturile ce avea "mpre8ur, l-a "ndreppână la Tesalonic. 6ar dacă s-a dus episcopul "n frica, a zidit o biserică marelui #ucenic Dimitrsilindu-se "ncă să-i facă şi un c&ivot şi un amvon, iar sfântul ne"ntârziind, ci arătându-se episcopul"n vis, i-a zis 4-a aminte, corabia ce a sosit acum la liman a a"us marmore c#te !ţi trebuie şi "iacelea să iei pentru acea trebuinţă4' deci vorbind episcopul cu corăbierul şi neizbutind, i s-a arăiarăşi sfântul şi i-a zis 4a la v#r&ul corăbiei ăceau marmorele4, spunându-le tot anume cum şi

ce fel de formă erau şi cum că le cumpărase pe numele fratelui său şi "mpreună-mucenicului Aict



şi cum că acela i le-a dăruit acum fiind pentru el altele la 2onstantinopol de i s-a "mplinit trebuinşi să spună aievea corăbierului "n acest c&ip, că aşa "l va pleca şi le va lua, precum a şi fost.

;n cetatea Tesalonicului a potolit foametea şi moartea ce era, "ncon8urând pe la limanuri şi arătândse corăbierilor, le-a poruncit să pornească cu corăbiile cu bucate acolo derab, arătându-se atunci aievea, de-l vedeau corăbierii cu oc&ii şi merea sfântul departe "naintea corăbiilor, umblând pmare.

+ururea pomenitul "mpărat 6ustinian, a zidit acel de Dumnezeu făcut şi fără cusur lucru, "n numeadevăratei "nţelepciuni a 2uvântului lui Dumnezeu şi căuta să ascundă acolo toate cele de demuvec&i şi cinstite lucruri şi poftind să i se aducă acolo şi vreo părticică din moaştele Sfântului #arel#ucenic Dimitrie şi pornindu-se spre acel lucru cei trimişi de dânsul şi apropiindu-se mucenicescul şi de Dumnezeu cinstitul mormânt al mucenicului, "ndată se arată unde strălucea fde la cinstitul sicriu şi sărea de acolo văpaie de foc de-i lovea "n ură şi nu-i lăsa să se apropie las din foc ieşind şi povestind acel "nfricoşător şi minunat lucru zicea 1"ncetaţi de a mai "ncercade care "nrozindu-se, au căzut cu faţa la pământ şi luând numai ţărână de acolo, s-au dus. Din car8umătate au pus-o ca un odor "n camera odoarelor, iar 8umătate au trimis-o la "mpărat pent

sfinţenie, povestindu-i cele ce li s-a "ntâmplat şi ce li s-a răit.

6ar diavolul cel ce pururea pizmuieşte cele bune, a ispitit oarecând să dea marea cetateTesalonicului "n mâinile vră8maşilor "n acest c&ip a uneltit ca să ardă c&ivotul sfântului "n bisericăaprinzându-se biserica de ardea, a sosit şi neamul cel fără de omenie al slăvinilor şi a ascuns oastpuţin "n lături de la cetate. 6ar poporul strânându-se ca să stină focul, cel ce era purtător de rde lucrurile cele sfinte ale bisericii, văzând că arintul sicriului se topise de curea pe pământ, stemut să nu se facă vreun 8af, să piară arintul de popor, deci striă cu las mare zicând 1prietenilor şi fraţilor, vră8maşii au "mpresurat cetatea şi au "nceput a sfărâma zidurile1 şi

mesteşuia el cu cuvântul lui ca să risipească mulţimea oamenilor şi să nu 8efuiască arintul, căsfântul dăduse insuflarea aceasta.

2rezând cuvântul aceluia, precum şi era de crezut şi pornindu-se toţi numaidecât la ziduri au aflat vră8maşi punând scările la ziduri şi măiestriile cele de stricăciunea cetăţii şi pe cei ce dădusenăvală asupra cetăţii numai puţin decât focul: deci c&emând pe sfântul "n a8utor, i-au alunat.

6ar după ce s-a stins şi focul, păzitorul acela al bisericii, a spus către toţi minunea, zicând 2striarea aceea ce făcuse, nu era doară că ştia el ceva de venirea vră8maşilor, ci numai pentru pasfântului, ca să nu se 8efuiască arintul de popor. 2are este arătată la cei c&ibzuiţi, care ştiu soco

lucrurile şi cunosc dumnezeieştile rânduieli, ca cu pronia sfântului "ntorcând la capul vră8maşulmeşteşuurile lui, se tămădui răul cu rău, căci cu aprinderea focului a aţâţat poporul şi cu stinerl-a "ntărit, iar cu lasul cel de mântuire, care s-a dat din dumnezeiască insuflare păzitorul bisericii a striat şi fiind poporul "nfierbântat a mântuit şi zidul şi cetatea foarte uşor.

şi8derea şi un oarecare 6lustrie, ce se zice pe limba reacă protospătar, şezând lână biseriSfântului, dumnezeiesc om se cunoştea a fi. cesta spunea, că pe vremea războiului cu avarii, cân"mpărăţea #avric&ie, a văzut doi bărbaţi luminoşi la c&ip şi la stat, ca cei ce sunt "n cinste şi sta"naintea feţei "mpăratului, care mereau să intre "n biserica sfântului şi când au fost la locul ce

c&eamă Trivolon, de unde se "ncepe a intra "n biserică, "ntre cei doi stâlpi mari de tetalie, ce st



spre apus, au zis sluii să-i ducă la domnul casei şi apropiindu-se el de intrarea sfântului c&ivot, isfântul derab a desc&is uşile şi a ieşit de i-a "ntâmpinat şi le-a dat "nc&inăciunea sănătăţii ca uncunoscuţi şi veniţi de la "mpăratul şi făcând voia "mpăratului, iar şi au răit către dânsul, zicân4ă !mpăratul a poruncit s&inţiei tale să laşi cetatea şi să mer+i către "#nsul, că s$a lăsvră;maşilor cetatea aceasta4.

Dacă a auzit sfântul acest lucru a plâns, plecând capul, fiind cuprins cu tăcere, multă vreme, arăta

c&ipul acesta reutatea mâ&nirii ce-i dăduseră cuvintele acelea, de care mâ&nindu-se şi slua, a z1De aş fi ştiut, fraţilor, că va aduce venirea voastră atâta amărăciune, nu aş fi spus domnului meu1.

*i după aceea târziu i-a "ntrebat Sfântul 4A"evărat, aşa a plăcutF Aşa s$a părut Domnului tăp#nului tuturorF ă părăsească o cetate at#t "e mare, pe care a cumpărat$o cu #n+ele ău să o "ob#n"ească cei ce nu$l cunoscF4

*i ei au zis 4Aşa, a"evărat4.

6ar sfântul şi mult-milostivul mucenic, i-a tocmit şi i-a "nvăţat să ducă răspunsul la Domnul

Stăpânul tuturor, care era "n acest c&ip 4unosc, iubitorule "e oameni, Doamne, milos#r"ii0ale, cele ce biruiesc pururea m#nirea 0a, pe care o aţ#ţă păcatele noastre' cunosc că ?i$ai pusu&letul pentru păcătoşi şi ?i$ai vărsat s#n+ele pentru ei şi nu s$a ăticnit nicio"ată această bunvoie a 0a şi "e păcatele noastre şi "e vreme ce m$ai pus şi pe mine păitor acestei cetăţi, mă vasemăna ?ie, tăp#nului meu şi$mi voi pune su&letul pentru "#nşii şi voi pieri cu pieritoraceştia, ce cre" !n numele 0ău. i nu s$au "espărţit "e la 0ine, măcar că au +reşit, iar 0u eşDumneeul celor ce se pocăiesc4.

'a acestea, bărbaţii aceia ziseră 4Acestea să spunem celui ce ne$a trimisF Acestea să ice

!mpăratuluiF =rică ne este să nu cumva să se m#nească asupra ta4' 6ar Sfântul a zis 4Acestea să le ică şi iară să le ică şi s$a !ntors iarăşi la imitirion şi !ncis&#ntul civot !naintea celor cu cip !n+eresc, care purceseră "e se "useră "upă vorba aceasta4.

cestea le adeverea sfinţitul 6lustrie, că le văzuse aievea "ntru uimire sau vedenie şi povestinducetăţenilor, ce mai rămăseseră, le da "ndrăznire cu cuvântul, că erau "nroziţi şi slăbiţi pentru boaomorului ce se "ntâmplase mai "nainte, aflându-se la multă neputinţă şi la lipsa de pradă şi călcarlimbilor, şi-i "mbuna, că este sfântul "ntr-a8utor cu dânşii şi-i adeverea că vor fi păziţi cu ruăciunsfântului, precum mai pe urmă sfârşitul lucrurilor a arătat.

6arăşi un eclesiar& anume nisifor, păzind la sfântul mormânt şi se ostenea la aprinderea candelelşi a făcliilor şi fiind rău cu năravul, că fura lumânările şi făcliile şi făcând aceasta multă vreme, nlăsat sfântul netămăduit năravul lui cel nepriceput şi de stricăciune şi arătându-i-se "n vis, l-a mustrşi l-a "nvăţat cu binişorul ceea ce se cădea să facă, zicându-i 4=rate Enisi&ore, nu$mi place ce &ala &ăclii' ci să ştii că &ăc#n" aceasta şi pe cei ce le a"uc pă+ubeşti mult şi !nsuţi pe tine te$!mpins !n prăpastia pierării. ăci cu c#t se aprin" mai mult &ăcliile, se milostiveşte şi Dumneemult spre cel ce le a"uce' iar c#n" se iau cur#n", micşoreaă lucrul mila aceluia şi sporeşos#n"a celui ce le ia4.



Deci oprindu-se nisifor puţin după cuvintele acestea, peste puţină vreme iar lăsându-se "mblânzirea vedeniei, s-a apucat iarăşi de cele obişnuite şi le făcea fără de frică. *i "ntr-o zmerând un creştin foarte de noapte a dus făclii foarte frumoase, care au plăcut lui nisifor şi "ndacum le-a aprins a mers să le ia, după ce plecase cel ce le adusese. ;nsă vezi şi ri8a sfântului cum "ntinse acela la făclii, sfântul "ncă slobozi las din sicriu, zicându-i 4Dar nu te$ai mai lăsatF4 "nacest c&ip lovindu-se nisifor, a căzut la pământ cădere rea, "nrozindu-se de frica şi de sunetlasului, până a venit un cleric cunoscut al lui, de l-a ridicat de 8os şi l-a ţinut de şi-a venit "n fire

după ce şi-a venit "n fire, şi-a mărturisit către toţi "ndrăznirea nebuniei lui şi purtarea de ri8ăsfântului, cu cea dintâi şi a doua certare cu iubire omenească, "ncât nu numai el, ci şi alţii toţi folosiră de minunea aceasta.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie 1 Sfinte Moaşte

3iserica Sfântul #are #ucenic Dimitrie (Tesalonic, Grecia)



+ărticele de moaşte sunt şi "n 9omânia 2atedrala #itropoliei din 6aşi: #ănăstirea #iclăuşeni, sat #iclăuşeni, comună 3utea, 8ud. 6aşi: 3iserica Spitalului =udeţean din Suceava, 8ud. Suceava:

3iserica Sc&itului Si&la, comuna Aânători, 8ud. %eamţ: #ănăstirea 3râncoveni, com. 3râncoveni, 8ud. lt (lână Slatina): 3iserica Aec&ii 2atedrale a piscopiei din Slobozia (#ânăstirea Sfinţii r&an&eli

Slobozia Aec&eI: str. #ănăstirii, nr. !) 3iserica JSfinţii #ucenici de la %iculiţelI din 2onstanţa (3d. Bnirii, nr. !EE, zo

Delfinariu): 3iserica ;nălţarea Domnului K Sfântul %icolae H ipodromI din Sibiu, 8ud. Sibiu: 2atedrala #itropolitană Sfânta TreimeI din Sibiu, 8ud. Sibiu: #ănăstirea 2ăldăruşani, com. Gruiu, 8ud. 6lfov:

#ănăstirea Samurcăşeşti, com. 2ioroârla, 8ud. 6lfov: #ănăstirea Sfântul %icolae H SitaruK3alamuciI, sat Sitaru, com. Grădiştea, 8ud. 6lfov: #ănăstirea +issiota (2rivina), com. +oienarii 3urc&ii, 8ud. +ra&ova. #ânăstirea JSfântul %icolae H #i&ai AodăI, de lână #etrou 6zvor, Sprintime 6zvor, S

Sapienţei, %r. @: 3iserica JSfântul Trifon H 2ărămidarii de =osI, Str. +iscului, %r. 7.

eşmintele &#ntului are ucenic Dimitrie, ivor#torul "e mir "in >iserica G5nvierea DomnuluiH "in >ucureşti



'a 2atedrala #itropolitană %aşterea DomnuluiI din 2&işinău a fost adusă spre "nc&inare mâdreaptă a Sfântului #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir din Tesalonic, Grecia (! iunie 4E!!



#na "reaptă a &#ntului are ucenic Dimitrie, ivor#torul "e mir

Maria 2url" ) *orunca Sfântului Dimitrie



7ragment de %rescă a%lat n muzeul mănăstirii, n%ă i ându-l pe 0%ântul /are /ucenic imitrie 8ț ș 7oto& /aria 2urlă

6ată cum arăta, pe scurt, prima monorafie a #ănăstirii +ânăra i, scrisă de ieromona&ul nastasț

eumenul #ănăstirii #oldovi a, a a cum i-a relatat-o Sfântul 2uvios mfilo&ie +recum aveț ș

obiceiul Domnii #oldovei "n acel timp, i voievodul le$andru 'ăpu neanu a "nceput să cerceteș ș

ara, de la cetatea %eamţu a8unând la aceea a +ietrei. ici, adormind, "n noaptea spre 45 octombrț

i s-a arătat "n vis un tânăr şi frumos ostaş "n veşminte albe, "ncon8urat de slavă dumnezeiască strălucire cerească, zicând către voievod Scoală-te, voievodule, şi derab să meri la +ânăraunde petrece un si&astru mfilo&ie aproape de FE de ani, şi să zideşti "ntru numele meu biserică

locul unde am avut mai-nainte făcută de bătrânul *tefan voievod "n zilele stareţului Simeoieromona&, pe care au ars-o turcii când au "nvins pe *tefan voievod la Aalea lbă, şi ţara au prădat

u sunt Sfântul Dimitrie, adorat i de oastea moldoveanăIș

+lin de spaimă şi mirări, le$andru voievod l-a "ntrebat i cine eşti o, Doamne, "mpodobit cu atâȘ

strălucire i cu dumnezeiască podoabă "mbrăcatC 6ar tânărul i-a răspuns u sunt Sfântul Dimitrș

#ucenicul i ostaşul lui ristos şi de la #a$imilian muncitorul pentru ristos, "n cetatea Solonulș

(Tesalonic). ;n temniţă am fost "nc&is şi muncit şi "n coastă "mpuns, carele "n toată lumea şi "n toa

marinea se slăveşte numele meu, adorat şi de oastea moldoveană "n a cărui frunte păşesc pentapărarea credinţei şi "n pământul acesta numai "n pustie biserică nu am.

*i zicând acestea, se făcu nevăzut. +ătruns de aceste cuvinte, le$andru voievod i-a c&emat "ndape boierii săi pe marele loofăt #ovilă, pe vornicii #oţoc şi Stroici şi pe alţi boieri ai sfatucărora a spus vedenia sa.

Aoroava du&ovnicească



i "n mare rabă, Domnul cu to i boierii săi au sosit la si&astrul mfilo&ie şi au "nceput săȘ ț

povestească vedenia, zicând #ăcar că eu, cinstite +ărinte, n-am dat "ndată crezării visul (pentru cSfânta Scriptură şi +ărinţii noştri cei du&ovniceşti ne "nvaţă pe noi să nu credem visurile. 6ar eu aadunat pe credincioşii mei boieri şi pe filosofi şi toţi au 8udecat că de la Dumnezeu este şi foarte nam bucurat.

cestea răind amândoi, a zis şi si&astrul că de la Dumnezeu este vedenia. *i de multă bucurie

veselie s-au umplut to i şi s-au aprins de dumnezeiescul Du& cele dinlăuntru ale lor, "mbră i ându-ț ț ș

şi mult plânând.

Lcăci ca o umbră trece lumea şi viaţa noastrăI

poi, câteva ceasuri "ntrei vorbit-au ei din Sfintele Scripturi, despre mântuirea sufletului i despș

deşertăciunea lumii acesteia, căci ca o umbră trece lumea şi viaţa noastră ca praful şi ca fumul stineI. poi i-au pomenit pe "mpăra ii ce au zidit sfinte mănăstiri i cu ruăciunile Sfinţilor +ărinț ș

se ţin domele rtodo$iei până astăzi, precum şi ristos ne-a făăduit nouă, păcătoşilor, că va fi noi până la sfârşitul veacurilor.

*i, după plânsul cel de mânâiere şi după voroava cea du&ovnicească, de multă bucurie s-au umplcu to ii i voievodul a făcut masă mare "mpărătească la 2uviosul mfilo&ie. *i apoi l-a "ntrebat ț ș

Sfântul Stareţ marele Aoievod le$andru 0ost-au "nainte vreme şi mai "nainte de tine vieţuitocăluări pe locul acesta, au n-au fostC 6ar si&astrul le-a povestit "n amănunt viaţa Sfântului 2uviSimeon.

Dou" minuni ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie;n urmă cu câteva zile, căutând "ntr-un cufăr vec&i pe care-l păstrez "n casă şi răsfoind nişte căuitate, am ăsit o uimitoare descriere a două minuni ale Sfântului Dimitrie, săvârşite "n anul !ME5 pe care puţini le mai cunosc astăziL

'e-am ăsit şi le-am citit "ntr-o carte autobiorafică cu titlul G&eron 0ilot&eos <ervaNos, !??!M?EI. *apte sute de paini de istorii e$traordinare şi minunate. %u veţi avea decât de câştiat citiaceastă carteL

+rin urmare, "n aceste zile "n care-l prăznuim pe Sfântul Dimitrie, voi cita această povestire ineditdescriere a unui eveniment dintr-acelea care astăzi sunt atât de rareL

OOO

LDupă două zile am a8uns "n Tesalonic, care pe atunci era sub stăpânire turcească şi fiindcă mic copil aveam evlavie la Sfântul Dimitrie, l-am ruat pe prietenul meu %icolae să merem să "nc&inăm la mormântul #arelui #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir.



&#ntul are ucenic Dimitrie, icoană "in moaic, inai, sec. al I-$lea

8unşi la Tesalonic, am mers şi ne-am "nc&inat cu străpunere la mormântul Sfântului şi "ntorcândne la &otelul lliniNon, am rămas acolo "ntreaa zi şi noapte.

doua zi ne-am preătit să plecăm către Sfântul #unte, dar a8unşi la vamă nu ne-au dat voie plecăm.

H %u veţi pleca, căci sunteţi iscoade/

6-am "ntrebat ce se petrece, spunându-le că sunt datori să ne lase să plecăm, de vreme paşapoartele noastre sunt parafate de 2onsulatul turcesc şi de mbasadă, dar n-au dat niciimportanţă vorbelor noastre.

%u ne-au "ntemniţat, dar ne-au pus sub suprave&ere strictă &otelul unde trăsesem era păzit ttimpul de soldaţi, iar când ieşeam ne urmăreau "ntotdeauna.

m rămas acolo ceva vreme. 3anii s-au "mpuţinat şi am "nceput să fim cuprinşi de "nri8orare. ;ntrzi "i spun prietenului meu %icolae.

P Aoi mere la conac să mă "nfăţişez +aşei, poate ne dă voie acela să plecăm.

doua zi, trezindu-ne, foarte de dimineaţă, am mers mai "ntâi la mormântul Sfântului Dimitrie"nc&inându-mă, l-am ruat pe Sfânt, cu străpunere de inimă şi lacrimi, să mi8locească la Domnul fim lăsaţi liberi să putem pleca "n Sfântul #unte.

După ce m-am ruat destul de multă vreme şi am şezut puţin să mă odi&nesc, mi-a venit "n minmucenicia Sfântului Dimitrie cum a fost el 8un&iat "n coastă şi cum a murit pentru draostea sa



ristos şi sfânta credinţă şi cum a fost slăvit de Dumnezeu "n cer şi pe pământ şi va fi slăvit "n vecvecilor.

'a acestea ândindu-mă, s-a născut "n sufletul meu dorinţa să-mi dau şi eu viaţa pentru credinortodo$ă şi pentru draostea lui ristos.

'-am ruat, deci pe Sfântul Dimitrie, nu să mi8locească pentru eliberarea noastră, ci să mi8loceas

să mă "nvrednicesc unui sfârşit mucenicesc. m ăsit, apoi şi un mi8loc pentru realizarea dorinţmele fierbinţi.

#i-am spus "n sine Aoi mere la conac (la uvernator), mă voi "nfăţişa turcilor cu "ndrăzneală şivoi da motiv pentru că aceia să mă "ntrebe cele despre credinţa mea. Aoi mărturisi "mpotriv"nşelării "n care se află, aceia "mi vor cere probabil să mă lepăd de credinţa mea, iar eu voi rămâneclintit, preferând moartea şi aşa voi lua sfârşit mucenicescI.

#-am dus, deci, direct la conac, am urcat cu "ndrăzneală şi am traversat un coridor. Bn ofiţer turvăzându-mă, m-a "ntrebat ce voiesc.

P Aoiesc să mer la +aşa.

P 2u ce pricinăC

P m un cuvânt să-i spun, am răspuns. fiţerul "mi spuse

Pu sunt reprezentantul +aşei, spune-mi cu "ncredere ce doreşti.

P De vreme ce eşti reprezentantul +aşei, spune-mi pentru care pricină nu ne permiteţi să plecăm Sfântul #unteC

#i-a răspuns cu asprime

P %u-ţi voi da nici o motivare.

6-am răspuns atunci cu "ndrăzneală

P %u sunteţi oameni buni, sunteţi nedrepţi. De vreme ce n-am reşit cu nimic, nu ne-am dovedi

fi făcători de rele şi de vreme ce &ârtiile noastre sunt "n ordine, nu văd motivul pentru care ne punpiedici şi ne supăraţi. 3anii pe care i-am avut, s-au mântuit, cum să trăim "n loc necunoscut străinC Dacă voi aţi mere "n llada, v-ar plăcea să vi se facă cele pe care ni le faceţi voiC

ceste cuvinte l-au "ntărâtat şi mâniindu-se, a "nceput să sune tare clopoţelul. ;ndată s-au "nfăţiş7E-7F de soldaţi şi ofiţeri care m-au "nşfăcat şi m-au dus "n Turnul lb. 2u ce scop, nu ştiu. ;n oricaz, cred că pentru a mă "ntemniţa, "nsă eu nu m-am pierdut, nu mi-am pierdut cura8ul, ci "mi părrău că nu m-au "ntrebat cele despre credinţă.



%ădă8duiam, "nsă, că acolo unde mă duceau, ceva "mi vor spune. *i păşind pe acel drum, "l ruăpe Sfântul Dimitrie să mi8locească la Domnul să mă "nvrednicească unui sfârşit mucenicesc, daaceasta era voia Sa sau dacă nu, să mă mântuiască din mâinile necredincioşilor, barbarilor, cruzilşi sălbaticilor aareni.%umai ce-am "naintat puţin, iată că apare un superior al soldaţilor, care le vorbea turceşte. 2e lespus n-am priceput, mi-am dat numai seama că le vorbeşte cu mânie şi că-i alună. +e acel ofiţecare era pricina arestării mele, a ridicat bastonul şi l-a lovit peste umăr. ;ndată ce i-a alunat, s

apropiat de mine cu o privire veselă şi m-a mânâiat pe umăr cu mâna şi m-a predat unui soldat d6oannina, să mă escorteze, dându-i poruncă să mă ducă la vasul recesc #iNQli, care se ăsea portul din Tesalonic, ca să plec spre Grecia.

%eştiind cine era acela care dăduse ordine, l-am "ntrebat pe soldatul ce mă "nsoţea, şi acela mrăspuns că era c&iar +aşa. *i de ce l-a lovit numai pe secretarul lui şi ce i-a spusC '-a lovit, mirăspuns acela, căci te condamnase la moarte fără să-i ceară permisiunea.

P *i unde mă duceau, "l "ntreb.

P ;n Turnul lb, "mi răspunse. Te duceau să te e$ecute. colo sunt duşi cei condamnaţi la moarsau cei care sunt "nc&işi şi lăsaţi să moară de foame, de sete şi din pricina du&orii locului.

#-am bucurat că am scăpat din mâinile acelor sălbatici, căci nu ştiam dacă voiau să mă ucidă pentcredinţa mea, dar mi-a părut şi rău că nu mă "nvrednicisem muceniciei. Doar că mucenicia trebuie se petreacă după lee, după cum spune vestitorul cuvântului dumnezeiesc, Sfântul postol +ave*i dacă luptă cineva, nu ia cununa, dacă nu luptă după leeI (4 Timotei 4, 5).

;n sufletul meu e$istau râvna şi dorinţa de a mărturisi, dar nu e$istau motivul şi cauza. 2a

mărturisească cineva, trebuie să e$iste un motiv "ntemeiat, să fie o mărturisire după Dumnezeu. sprime8dios să dorească cineva să pricinuiască fără motiv şi pricină mărturisirea şi să se arunce sine "n ispită.

m mers apoi la &otel şi luându-mi valiza şi puţinele lucruri pe care le aveam, mi-am luat rămbun de la draul meu prieten %icolaeL

#i-am luat rămas bun şi am plecat, aşadar. ;nsoţit de acel bun soldat turc, am a8uns până pe ţărm. drum, m-a sfătuit să nu mă "nri8orez, ci să am răbdare şi striându-l pe barcaiul acela evreu, ispus să mă ducă la vasul #iNQli. #i-a spus, deci, să nu mai trec pe la vamă, căci mă vor "ntârzia

vasul va porni la drum, iar eu nu voi reuşi să a8un la timp pentru "mbarcare.

;nsă, numai ce-am "naintat puţin, ne-au şi observat de la vamă şi au "nceput să strie să "ntoarcem. Dar pentru că soldatul "i spusese barcaiului că +aşa dăduse ordin să plec, am "naintfără să ne oprească. Aăzând cei de la vamă că nu ne "ntoarcem, nici nu ne oprim, au "nceput să trafocuri de puşcă "n aer şi urcând !E soldaţi "ntr-o barcă, au "nceput să vâslească, răbindu-se să na8ună. Din fericire am a8uns şi am urcat pe vas, pe când aceia se apropiau de barcă.

u "nceput să-l ameninţe şi să-l lovească pe barcaiu. 2ând acesta le-a spus că avea poruncă de

+aşa, Guvernatorul, să mă ducă pe vapor, i-au dat pace.



%u era voia lui Dumnezeu, după câte se pare, să mer "n Sfântul #unte şi de aici au venit toapiedicile.

;i datorez, deci, cea mai mare recunoştinţă ocrotitorului meu, Sfântul #are #ucenic Dimitrie, cucărui mi8locire m-am mântuit de moarte.

Taina +aşeiLDar, fiindcă nu "nţeleeam cum şi din ce pricină a arătat +aşa atâta interes pentru salvarea mea, acercetat pricina, pentru a afla ce se "ntâmplase.

şa am aflat e$act ce se "ntâmplase cu aproape doi ani "n urmă, c&iar de la prietenul meu, avocat%icolae #itrRpoulos, care venise şi se afla "n Sfântul #unte.

#erând, deci, să-l vizitez şi să mă "nc&in "n Sfântul #unte, am luat cunoştinţă despre cum şi de mă eliberase +aşa şi mă trimisese "n Grecia.

După două sau trei zile, mi-a spus avocatul, de la plecarea ta din Tesalonic către Grecia, stând terasa cafenelei ce se afla la parterul &otelului "n care de la "nceput ăzduisem şi rămăsesem supaza soldaţilor turci, ca nu cumva să fuim "n ascuns, s-a apropiat de mine şi m-a salutat ad8utant+aşei Tesalonicului, vec&i cunoscut al meu, "mpreună cu care făcusem parte din 2omisia GrecTurcească constituită după nefericitul război reco-turc din !?M pentru "nc&eierea unei "nţeleeristabilirea raniţelor Greciei şi Turciei.

După ce ne-am "nţeles şi am semnat tratatul de pace, toţi membrii 2omisiei, reci şi turci, au me

cu bucurie "n erNira, la c&Uleion şi am sărbătorit pacea vreme de o săptămână "nc&eiată.Aăzându-mă la cafenea, ad8utantul +aşei m-a recunoscut şi m-a "ntrebat cum de mă ăseam Tesalonic.

6-am povestit toată c&estiunea şi "ndată a alunat soldaţii care mă păzeau şi striând o trăsură, mluat acasă la el şi mi-a purtat de ri8ă, iar a doua zi am mers "mpreună la +aşa, căruia mrecomandat ca prieten al său, ruându-l să-mi permită să mer "n Sfântul #unte.



&#ntul are ucenic Dimitrie, icoană "in sec. al I--$lea, ănăstirea 9ilan"ar, &#ntul unte

+aşa i-a spus ad8utantului său că sunt liber şi să mă "nsoţească până la vapor şi să-mi asiure toaprotecţia şi a8utorul, adăuând acestea

P #ai era şi celălalt tânăr, care voia să meară "n Sfântul #unte şi fusese arestat, pentru care,

dimineaţa aceea, pe când dormeam liniştit, a intrat "n camera mea Sfântul Dimitrie "mbrăcat uniformă de eneral, având cu sine şi armele sale, şi mi-a spus poruncitor, cu o privire aspră

P 9idică-te "ndată, "mbracă-te şi leaă-ţi sandalele şi meri "n strada aceea "nfricoşată a oraşulsă-l eliberezi pe tânărul acela condamnat pe nedrept şi dus la moarte de secretarul tău personal.

;ndată ce-l vei elibera şi-l vei izbăvi de moarte, să-l trimiţi "n port, la vasul #iNQli, care se preăteşde plecare.

P *i răbindu-mă, a mai spus +aşa, l-am izbăvit de prime8die şi l-am trimis "n GreciaI.



*i atunci am cunoscut că ocrotitorul şi izbăvitorul meu de la condamnarea nedreaptă la moarte eSfântul #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir.

stfel s-a "mplinit proorocia Sfântului %ectarie, care-mi spusese că oriunde voi mere, tot 'onobardia voi sfârşi.

#-am lămurit astfel de faptul că trebuie să avem ascultare desăvârşită de +ărintele du&ovnicesc, făsă-l contrazicem şi să nu facem voia noastră, ci pe aceea a +ărintelui du&ovnicesc, după pilDomnului nostru 6isus ristos, 2are a venit "n lume nu ca să-şi facă voia Sa, ci pe aceea a Tatălsău 2are l-a trimis.

doua arestare şi "ntemniţare de către turci

+lecând din Sfântul #unte, când vasul a a8uns portul din Tesalonic, am socotit că ar fi bine să mesă mă "nc&in la mormântul Sfântului Dimitrie, ocrotitorul meu, păzitorul şi mântuitorul meu dprime8dii.

6eşind, deci, am ştiut că turcii mă vor prinde iarăşi ca spion şi mă vor ţine sub pază multe zile.

2ând am &otărât să plec din oraş şi am trecut de vamă, m-au arestat şi m-au trecut prin trei rândude arduri de sârmă şi m-au "nc&is acolo.m ăsit, deci, acolo, "nc&is un tânăr pe care l-am "ntrebat

P +entru care pricină ne-au "nc&isC l mi-a răspuns

P +entru a ne ucide. 6ar eu i-am spusP 2e rău am făcutC

H 'asă, zice, nu cerceta de ceL

'a scurtă vreme am văzut cum "n port V"n TesalonicW a acostat un vas venit din 9omânia cu"ncărcătură de petrol şi mulţi călători.

;ndată ce a a8uns, "nsă, nu se ştie cum şi din ce pricină, unul dintre rezervoarele de petrol a luat fo

care s-a e$tins fulerător asupra "ntreii "ncărcături, s-au auzit zomote puternice şi au izbucnflăcări mari până la cer.

#ii de oameni au alerat pe ţărm, unii ca să vadă ce se "ntâmplase, alţii pentru a-i salva pe călătoraflaţi "n prime8die, cu bărcile şi cu vasele. u plecat, deci, toţi soldaţii de la Aamă.

;n acea clipă, tânărul acela, scoţând o foarfecă din buzunarul său, a tăiat sârma şi luându-mă dmână, am ieşit "mpreună din "nc&isoare.



poi, plătindu-l pe barcaiul acela evreu, i-a spus să ne ducă la vasul recesc care se ăsea "n afaportului. +e când ne preăteam să urcăm "n barcă, a venit soldatul acela, care mă "nc&isese "ntardurile de sârmă, să mă prindă, "nsă tânărul acela care mă scosese din "nc&isoare i-a dat o lovituşi a fuitL

m urcat pe vasul recesc, iar eu m-am ocupat să-mi aşez lucrurile şi "ndată ce le-am aran8at, m-a"ntors să-l ăsesc pe tânărul acela, salvatorul meu, să-i mulţumesc şi să-l "ntreb cine şi de unde es

;nsă nu l-am putut ăsi nicăieri.m "ntrebat aproape toţi pasaerii şi personalul vaporului şi mi-am dat seama că nimeni nuvăzuse, nici să urce, nici să plece de pe vas.

2ine era şi ce se "ntâmplase cu el, Dumnezeu ştie/

&#ntul are ucenic Dimitrie, moaic "in biserica "in 0esalonic (sec. al ---$lea)

u atâta ştiu, că după trecerea multor ani, atunci când, după eliberarea Tesalonicului, am mers slu8esc şi să vestesc cuvântul lui Dumnezeu "n 3iserica Sfântului Dimitrie şi am văzut icoanSfântului, mi-am amintit că tânărul acela care mă eliberase din "nc&isoare şi mă condusese pe vapsemăna mult cu c&ipul Sfântului Dimitrie din icoana pe care o aveam "n faţă/



3 minune contemporan" a Sfântului Mucenic Dimitrie

cum câteva luni au venit la biserica Sfântului o mamă "ndurerată cu fiica ei draă de apro$imatopt anişori. 2opilul se confrunta cu o problemă serioasă, de vreme ce nu vedea cu oc&iul stân. 2e

două s-au ruat mult Sfântului Dumitru pentru vindecarea copilaşului. De asemea s-a cântcanonul-paraclis al sfântului şi s-a citit o ruăciune specială pentru vindecarea elevei. 2ele două plecat "mpăcate de la biserică spre casa lor, luând totodată şi un pliculeţ cu vată "mbibată cu mirsfântului. După trei zile micuţa se preătea pentru şcoală, precum făcea zilnic, iar mama ei a "nsoţo către locul de unde trebuia să o preia autobuzul şcolar. #aşina a sosit, iar şcolăriţa a urcat. lăs&iozdanul 8os şi precum obişnuia, şi-a testat oc&iul suferind, adică a "nc&is oc&iul drept şi a vrut constate dacă vede cu stânul.

- XAăd/Y a striat şi a sărit "n sus. X#inunea Sfântului Dumitru/Y *oferul a oprit autobuzul. 2

nespusă bucurie a striat-o pe mama ei, care "ncă nu se "ndepărtase de staţie, pentru a se face şi părtaşă la această mare binecuvântare şi minune săvârşită de Sfântul Dumitru.

;n după-amiaza aceleiaşi zile a venit familia respectivă, plină de emoţie, la biserică pentru a-e$prima recunoştinţa şi evlavia faţă de Sfântul Dumitru, făcătorul de minuni şi dătătorul de sănătat

(&inţii noştri, &#nta itropolie a 0esalonicului. >iserica &#ntul Dumitru J Ecrotitorul, "iţ!n+ri;ită "e <r. Asterios KarabataLis, 0esalonic)



-indecarea guvernatorului Marianos de c"tre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie



X#arianos, uvernatorul 6liricului, locuia "n Tesalonic, şi anume "n pretoriu, care era departe biserica Sfântul Dumitru, probabil "n palatul lui Galeriu. %obilul acesta suferea de XparecorporalăY, astfel "ncât stătea "ntins "n pat având paralizate toate membrele sale, fără să se poamişca deloc şi nici mâncare nu putea introduce "n ură fără a8utor străin.

'ui #arianos i se arată sfântul "n vedenie, spunându-i să aibă năde8de "n pronia dumnezeiascdeoarece 1orice boală care "l "ncearcă pe om este trimisă de către puterea prevăzătoare a 2reatorunostru şi are ca rezultat folosul celui care suferă de pe urma ei1.

*i marele mucenic afirmă că 1... "n curând te voi scăpa de boala ta trupească. Aino aşadar "n ca

mea şi acolo vei vedea slava lui Dumnezeu, care ţi se va vădi prin mine1 .

După aceasta, doi servitori ai uvernatorului şi-au leat, după dorinţa sa, mâinile cruciş şi l-transportat pe bolnav la biserica sfântului mare mucenic, deoarece nu putea fi mişcat "n alt mod.

şadar, "n timp ce uvernatorul se afla 8os pe pardoseala bisericii, cu smerenie şi căinţă s-a rucălduros şi a cerut "nsoţitorilor să-l ridice şi să-l aşeze pe salteaua-tară pe care "l aduseseră. tuncs-a arătat din nou "n vedenie sfântul izvorâtor de mir şi dătător de sănătate spunându-i 1ristos dă putere, Dumnezeul nostru, cel 2e-i ridică pe cei căzuţi1.

6mediat uvernatorul s-a ridicat cu lacrimi "n oc&i, a şezut pe saltea şi a cerut să i se d"mbrăcăminte şi "ncălţăminte. 6ar "nsoţitorii săi le-au cerut şi i-au adus de la casele vecine bisericGuvernatorul, "mbrăcat acum, se "ndreaptă sinur spre c&ivoriul sfântului, sub care erau 1aşternu"n pământ cinstitele sale moaşte1, ca să-i mulţumească sfântului pentru sănătatea pe care i-o dăruis

poi, revenind "n biserică, a refuzat să plece spre pretoriu călare, preferând să meară pe 8os. Dupscurt timp s-a "ntors cu daruri preţioase (aur şi arint), pe care le-a "mpărţit săracilor şi bolnaviloraşuluiY.



(&inţii noştri, &#nta itropolie a 0esalonicului. >iserica &#ntul Dumitru J Ecrotitorul, "iţ!n+ri;ită "e <r. Asterios KarabataLis, 0esalonic)

5ecredinciosul care a investigat mormântul Sfântului Dimitrie

'raducere i adaptare& Ioan-+ucian 9aș



0ursa& http&881ohnsanidopoulos.co

dată, trăia un pustnic pe #untele lui Solomon, care, auzind multe relatări despre mirul izvorât dSfântul #are #ucenic Dimitrie, avea "ndoieli, spunând "n mintea sa că au fost i al i mucenici, caș ț

au suferit mai mult decât Sfântul Dimitrie, dar nu au fost cinsti i de Dumnezeu "n asemenea fel. Dț

acest motiv, nu credea că sfântul poate izvor" atât de mult mir.

i, "ntr-o noapte târziu, a văzut, ca "n vis, că se afla "n 3iserica Sfântului Dimitrie din TesaloniȘ

unde l-a "ntâlnit pe cel care avea c&eia de la mormântul Sfântului i l-a ruat să i-l desc&idă, ca sș

cinstească pe sfânt. 2ând a sărutat mormântul, a văzut că era ud de mir frumos mirositor i i-a zș

paznicului Aino, a8ută-mă să văd de unde vine acest mir/I adar, au săpat până au a8uns laș

placă mare de marmură, pe care au dat-o deoparte cu mare dificultate i imediat au descoperit trupș

sfântului, strălucitor i frumos mirositor, care izvora mir din abunden ă din rănile provocate ș ț

"mpunsăturile suli elor.ț

curs atât de mult mir, "ncât paznicul i pustnicul au fost scufunda i "n el i, temându-se să nu fș ț ș

"neca i, căluărul a striat Sfinte Dimitrie, a8ută-ne/Iț

6mediat după aceea, s-a trezit din vedenia sa, fiind ud până la piele din cauza mirului izvorât Sfântul Dimitrie.

(inune consemnată !n 0e 3i&e o& t. Demetrios o& 0essalonica, 0e Erto"oB Mor", 9erman o& AlasLa >roteroo", <latina, ali&ornia)



*"rintele 7ilothei şi Sfântul Dimitrie, izvorâtorul de mir

ste mai mult decât minunat, atunci când, ne vin sfinţii "n a8utor.

2u toate că suntem cu adevărat nevrednici, ne sunt alături c&iar şi atunci când uităm de ei.

Bn 1uriaş 1 du&ovnic rec, sfânt la rândul lui povesteşte cu multă uimire de sine cum l-a a8utSfântul Dimitrie cel izvorâtor de mir, "ntr-un moment din viaţa sa ....este vorba de +ărintele 0ilot&<ervaNos, ucenicul Sfântului %ectarie şi care la rândul lui este un mare făcător de minuni.

1m mers la clădirea dministraţiei din Tesalonic, spune părintele 0ilot&ei şi păşeam pe un coridBn ofiţer turc m-a văzut şi m-a "ntrebat ce caut.

6-am spus Areau să vorbesc cu paşa.

- Despre ce să vorbeştiC1.

m să-i spun ceva1, i-am răspuns.1

- u sunt reprezentantul paşei1, "mi zise Spune-mi ce vrei.

Dacă eşti reprezentantul paşei, spune-mi de ce nu ne lăsaţi să merem "n Sfântul #unteC1

#i-a răspuns pe un ton aspru %u-ţi voi da ţie socoteală1.



tunci i-am zis cu "ndrăzneală %u sunteţi oameni buni, sunteţi nedrepţi. De vreme ce nu suntevinovaţi cu nimic, de vreme ce nu suntem răufăcători şi actele noastre sunt "n reulă, nu văd motivpentru care ne "mpiedicaţi şi ne necă8iţi. 2um să trăim "ntr-un loc necunoscut şi străinC Dacă voi fi mers "n Grecia,v-ar fi plăcut să vă facă ce ne faceţi voi nouă acumC

2uvintele acestea l-au iritat, s-a mâniat şi a "nceput să sune cu putere clopoţelul. S-au adunimediat 7E-7F de ostaşi şi ofiţeri, care m-au prins şi m-au dus "n Turnul lb. 2e aveau de ând

mine, nu ştiu. +oate să mă "ntemniţeze. 2u toate acestea, eu nu m-am "nfricoşat deloc, nu mi-apierdut cura8ul. ;mi părea rău numai că nu mi-au spus nimic "mpotriva credinţei mele ("ncât ocărăsc credinţa lor şi să mucenicesc). ;nsă nădă8duiam că acolo unde mă vor duce, mă vor provo"ntr-un fel.

*i pe când păşeam pe calea muceniciei, l-am ruat pe Sfântul Dimitrie să mi8locească la Domnul să mă "nvrednicească să am moarte mucenicească, desiur dacă asta era voia lui Dumnezeu: iar danu este, să mă izbăvească din mâinile acelor atei, barbari, vărsători de sâne şi sălbatici.

După ce am "naintat puţin, iată că a şi apărut un superior de-al lor, care le-a vorbit "n limba turcă. 2

le-a spus n-am "nţeles. cel turc le-a vorbit cu mânie şi i-a izonit. ;ndeosebi pe acel ofiţer care marestat cu toiaul "n umăr. După ce i-a alunat pe toţi, s-a apropiat de mine cu o privire veselă şi mlovit uşor cu mâna pe umăr, "ncredinţându-mă unui ostaş cuminte din 6oanina. 6-a dat poruncă să mducă pe vaporul recesc 1#iNali1 care ancorase "n portul din Tesalonic, pentru a mă putea "ntoar"n Grecia.

;ntrucât nu ştiam cine a fost cel care venise şi dăduse porunca, l-am "ntrebat pe ostaş. #i-a spus era paşa.

'-am "ntrebat *i de ce l-a lovit pe ofiţerul acelaC1'-a lovit şi l-a mustrat - mi-a zis - pentru că te-a osândit la moarte fără să-i ceară voie1.

*i unde mă duceauC

1;n Turnul lb, mi-a răspuns.Te duceau să te e$ecute. colo "i duc pe cei condamnaţi la moarte şi alţii, pe care-i lăsa să moară de foame, de sete şi de du&oare.Ibia mai târziu a aflat părintele 0ilot&ei adevărul, de la prietenul său, avocat "n Tesalonic. ceavocat l-a auzit "ntr-o zi pe ofiţerul paşei, care a mărturisit cu e$actitate ce-i spusese paşa "n leătu

cu asta.

1;ntr-o zi , a zis paşa, pe când dormeam liniştit, "n camera mea a intrat Sfântul Dimitrie, "mbrăcat &aine de conducător de oşti, "narmat şi mi-a spus poruncitor şi cu privire aspră 1Trezeşte-te imedi"mbracă-te,"ncalţă-te şi du-te "n strada din oraş ca să eliberezi un tânăr, pe care un ofiţer de-al tău losândit la moarte. După ce "l vei elibera şi scăpa de la moarte, să-l trimiţi pe vaporul #iNali, care află "n port şi se preăteşte să plece. #-am răbit aşadar, l-am scăpat şi l-am trimis "n Grecia.1

tunci am "nţeles, a zis părintele 0ilot&ei, că izbăvitorul meu de la osânda cu moartea a fost mare

#ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir.1



*redici şi editoriale



*"rintele Ilie !leopa ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir



el ce ă va mărturisi pe ine !naintea oamenilor şi u !l voi mărturisi pe el !naintea 0atăleu, are este !n ceruri (atei 1, /2)

6ubiţi credincioşi,astăzi 3iserica rtodo$ă prăznuieşte pe unul din cei mai mari mucenici, anume

Sfântul #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir.

cest mucenic vrednic de laudă, s-a născut "n cetatea Solonul sau Tesalonic din nordul GrecieTatăl său a fost voievod şi comandant al cetăţii Tesalonic şi era creştin, dar ţinea "n taină dreapcredinţă, pentru marea prioană ce era atunci asupra creştinilor. l avea un copil anume Dimitrie, care l-a crescut de mic "n dreapta credinţă şi "n draoste pentru 6isus ristos. Tatăl lui Dimitrie av"n casa lui două icoane frumoase, cu c&ipul Domnului nostru 6isus ristos şi a +reacuratei Sa#aici, la care se "nc&ina el şi soţia sa. 'a aceste sfinte icoane duceau adesea părinţii pe copilDimitrie, "ncă din pruncie, ca să se "nc&ine #ântuitorului şi #aicii Domnului, "nvăţându-l să roae şi descoperindu-i taina adevăratei credinţe "n ristos.

+e când era Sfântul Dimitrie "n vârstă de 4E de ani, a murit tatăl lui, binecredinciosul voievod Tesalonicului. uzind "mpăratul #a$imilian de aceasta, a c&emat la el pe Dimitrie, fiul voievodulupe care văzându-l "nţelept şi viteaz "n războaie, l-a făcut voievod "n locul tatălui său: apoi &#ntDimitrie mer+#n" !n patria sa 0esalonic, !n loc să pri+onească pe creştini, cum !i porunciaBimilian, a !nceput !naintea tuturor a mărturisi pe 9ristos şi a !nvăţa "reapta cre"inţă, slăvinpe Dumneeu el !n 0reime !ncinat şi cinstit. stfel, el s-a făcut tesalonicenilor ca un alt post+avel, căci pe mulţi "i aducea la cunoştinţa adevărului, risipind "nc&inarea la idoli.

6ar "mpăratul #a$imilian, "ntorcându-se biruitor de la un mare război contra sciţilor şi a sarmaţiloa voit să aducă 8ertfă de mulţumire necuraţilor zei "n Tesalonic. 2u acest prile8 l-a c&emat şi pDimitrie să 8ertfească zeilor "naintea tuturor. tunci viteazul ostaş al lui ristos a "nţeles că a soceasul să mărturisească "naintea tiranului "mpărat credinţa "n adevăratul Dumnezeu, 2are a făccerul şi pământul şi toate cele văzute şi nevăzute. poi şi-a adus aminte şi de cuvintele SfântuApostol *avel care zice u inima se cre"e spre "reptate, iar cu +ura se mărturiseşte spm#ntuire (9omani !E, !E). A"ică nu$i "e a;uns să crei !n taină !n Dumneeu, ci trebuie să$mărturiseşti şi cu cuv#ntul !n public, ca să te poţi m#ntui. Această cre"inţă cu "arul Duul&#nt av#n"$o Dimitrie !n inima sa, a ieşit !n mi;loc şi a mărturisit cu mare !n"răneală, că zeii, ci Dumneeul creştinilor este a"evăratul Dumneeu. l a &ăcut cerul şi păm#ntul şi pent



nemăsurata a milostivire a trimis pe =iul ău !n lume şi a luat trup omenesc "in =ecioaaria, "ar &ără "e păcate, şi a m#ntuit pe oameni "in robia "iavolului prin moartea a pe cruşi prin !nviere.

uzind "mpăratul că Sfântul Dimitrie, "n loc să-l laude pe el, a mărturisit că ristos este adevăratDumnezeu, s-a mâniat tare şi l-a aruncat "n temniţă, spre 8udecată şi osândă la moarte.

;ntr-o zi "mpăratul făcând mare spectacol "n aer liber, după obiceiul romanilor, a pus pe un vesluptător, anume 'ie, să se lupte cu creştinii pe un pod "nalt şi să-i arunce 8os "n nişte suliţe cu vârf"n sus, spre veselia spectatorilor.

;n acest timp Sfântul Dimitrie era păzit "n temniţă din ordinul "mpăratului. Atunci un t#năr creştcu numele *estor, ucenicul mucenicului, s$a aprins "e r#vnă pentru Dumneeu şi nemaiput#nsă rab"e uci"erea creştinilor, s$a "us !n temniţă la &#ntul Dimitrie şi i$a spus: 4Cobule al lDumneeu, mare ne"reptate se &ace !mpotriva creştinilor, "eci roa+ă$te pentru mine, că vreau lupt cu 3ie, şi să ib#n"esc s#n+ele nevinovat al creştinilor4.

&#ntul Dimitrie &iin" le+at !n lanţuri, a binecuv#ntat pe *estor şi, !nsemn#n"u$l cu semn&intei ruci, i$a is: JDu)te, frate, şi te lupt" cu =ie, c" şi pe =ie ;l vei :irui şi pe /ristos Kl vm"rturisiJ 0#nărul *estor &iin" !ntărit cu ru+ăciunea &#ntului Dimitrie şi$a &ăcut cruce "uc#n"u$se !n acea privelişte a stri+at: 4reau să lupt cu 3ie@4 a"arnic !ncercau toţi săoprească pe *estor "e la lupta cu 3ie că el stri+ă !n auul tuturor: 4ino, 3ie, să te lupţi cmine@4 Apoi !ncep#n" a se lupta cu el, a is &ericitul *estor: 4Dumneeul lui Dimitrie, a;ută$mi

i !n"ată, cu a;utorul ru+ăciunilor marelui mucenic, l$a aruncat pe 3ie !n suliţe şi l$a omortunci "mpăratul, mâniindu-se a poruncit să-i taie capul Sfântului %estor, "mplinindu-se profeţ

dascălului său Dimitrie. poi a trimis ostaşi "n temniţă să-l ucidă cu suliţele şi pe #arele #ucenDimitrie. ă#n" că i$a sosit s&#rşitul, &#ntul Dimitrie s$a !ncinat şi a mulţumit lui Dumneepentru toate, apoi şi$a ri"icat m#na "reaptă !n sus şi a &ost străpuns cu suliţele "e ostaşi !n tcorpul, "#n"u$şi su&letul cu pace !n m#inile lui 9ristos pe care 3$a mărturisit.

;n clipa aceea un alt ucenic al său a luat mantia şi inelul Sfântului Dimitrie şi "nmuindu-le "n sânemucenicului, tămăduia cu ele pe mulţi bolnavi.

6ubiţi credincioşi, a;un+#n" !mpărat &#ntul onstantin cel mare care a "at libertate tuturocreştinilor, s$a &ăcut o mare biserică "in lemn !n 0esalonic, peste moaştele &#ntului Dimitri

un"e aler+au mulţi cre"incioşi orbi, şciopi, bolnavi "e tot &elul şi cu ru+ăciunile s&#ntului !ntorceau sănătoşi la casele lor. <rintre aceştia a &ost şi un "re+ător !mpărătesc anume 3eonticare, venin" la biserica &#ntului Dimitrie, s$a &ăcut !n"ată sănătos. Drept mulţumită, a !ncepsă &acă o biserică mare "in piatră !n locul bisericii mici "in lemn, !n cinstea &#ntului arelucenic Dimitrie.



>iserica construită "e 3eontie<e c#n" săpau temeliile bisericii, cu r#n"uiala lui Dumneeu, au "escoperit şi racla cu moaşte&#ntului Dimitrie, "in care ivora mir binemirositor cu care se un+eau cei su&erini şi vin"ecau. >iserica &ăcută "e 3eontie a &ost mărită mai t#riu, a;un+#n" cea mai mare şi mvece biserică "in 0esalonic, care se păstreaă p#nă astăi. 0ot 3eontie, &iin" iubitor

Dumneeu, a &ăcut o raclă nouă "in ar+int şi a aşeat !n ea moaştele &#ntului Dimitrie, care păstrau sub altarul marii biserici. orm#ntul &#ntului Dimitrie se a&lă şi astăi la biserica "in 0esalonic un"e mer+ ilnic cre"incioşii !n pelerina; şi cer a;utorul lui.

Cacla cu moaştele &#ntului Dimitrie

Bn alt lucru minunat s-a "ntâmplat şi "n timpul "mpăratului =ustinian cel #are. După ce a zidbiserica Sfânta Sofia din 2onstantinopol, "mpăratul voia să aducă "n ea moaştele Sfântului Dimitrde la Tesalonic. Deci, trimiţând câţiva clerici şi credincioşi la biserica sa, când să se atină de racl"ndată a ieşit din ea lumină de foc şi scântei, "ncât toţi au căzut la pământ. poi s-a auzit un las cacesta 1Stai şi nu ;ndr"znii1 2uprinşi de spaimă, şi-au cerut iertare de la Sfântul Dimitrie luând puţin pământ din biserica lui, s-au "ntors la 3izanţ.



ltădată era mare secetă şi foamete "n Tesalonic. tunci Sfântul Dimitrie, călare pe un cal se arăcorăbierilor care transportau râu pe mare şi le zicea 1Ducei grâul ;n cetatea mea, 0esalonic, c"este lipsit"1.

;n viaţa Sfântului Dimitrie se spune că era un paraclisier, anume nisifor, la biserica sa, ca"nri8ea de sfintele moaşte. Dar avea obiceiul să fure din darurile aduse la biserică de credincio

Sfătuindu-l preoţii multă vreme, el nu se lăsa de acest păcat. dată, pe când lua din cele aduse credincioşi, "ndată a fost pedepsit de Sfântul Dimitrie şi a căzut 8os reu bolnav. poi ruându-preoţii pentru el şi mărturisindu-şi păcatul, s-a făcut sănătos.

dată au năvălit barbarii să prade oraşul Tesalonic şi toţi creştinii plâneau la moaştele SfântulDimitrie să-i scape de robie şi de moarte. ;ntr-o noapte s-au văzut doi tineri luminaţi trimişi d#ântuitorul să-i poruncească sfântului să plece din cetatea sa şi să lase Tesalonicul "n mâinipăânilor pentru păcatele poporului. Dar &#ntul Dimitrie nu a voit să părăsească patria sa, cru+#n"u$se mult lui Dumneeu pentru creştini, !n"ată oastea pă+#nilor s$a "epărtat

0esalonicul a scăpat "e "istru+ere şi robie. *i multe asemenea semne, vindecări de boli şi fapminunate făcea Sfântul #ucenic Dimitrie. ai t#riu !nsă, !nmulţin"u$se păcatele creştinilomarele mucenic s$a !ntristat pentru !mpuţinarea cre"inţei !n cetatea sa şi cu voia lui Dumneeau "ispărut s&intele moaşte "in 0esalonic.

6ubiţi credincioşi, astăzi sărbătorim pe &#ntul are ucenic Dimitrie, ostaşul cel vitea al l9ristos, bărbatul "umneeieştilor "oriri, lau"a mucenicilor, bucuria !n+erilor, po"oaba >isericErto"oBe, mustrătorul necre"incioşilor, !ntărirea nevoitorilor şi ru+ător &ierbinte !naint<reas&intei 0reimi pentru su&letele noastre.

Astăi &#ntul Dimitrie mărturiseşte cu tărie pe 9ristos !naintea !mpăraţilor şi a pă+#nilo

Astăi 3ie, slu+a !ntunericului, este !nvins, iar &iii luminii sunt ibăviţi. Acum "iavolul &ost biruit "e &inţii Dimitrie şi ucenicul său *estor care se roa+ă !n cer pentru noi.

Astăi mucenicul lui 9ristos Dimitrie este !mpuns !n coastă ca şi tăp#nul său şi ;ert&eşte pentru van+elie, ca un miel nevinovat.

+entru aceasta "l cinstim pe Sfântul Dimitrie şi-i cântăm cântări de laudă, căci el a biruit pvră;maşul cel nevăut şi a luat cununa biruinţei "e la 9ristos, Dumneeu. ;n această zi se famare pelerina8 cu icoana Sfântului Dimitrie la mormântul lui din Tesalonic şi toţi creştinii aduc flode dumitriţă la biserici şi prin casele lor.

Dar nu numai "n Grecia, ci şi "n ţara noastră este foarte mult cinstit de credincioşi. vem "n ţanumeroase biserici cu &ramul Sfântului Dimitrie şi mulţi fraţi creştini poartă numele lui.

5nsă nu numai astăi, ci !n toate ilele se cuvine să cerem a;utorul &#ntului are ucenDimitrie, pentru că este +rabnic a;utător. ă avem !n casă icoana lui şi c#n" putem să$i citiacatistul. poi s" nu uit"m c" şi noi suntem ostaşi ai lui /ristos şi fii ai 2isericii 3rtodoxDeci, s" avem cura şi s" nu d"m ;napoi ;n faa ispitelor şi necazurilor vieii. 0ără râvnă



bărbăţie, fără ruăciune şi smerenie, fără iubire creştină şi biserică, fără răbdare şi a8utorul sfinţilnu ne putem mântui.

S")l rug"m pe Marele Mucenic Dimitrie s" ne fie c"l"uz", aut"tor, model de ertf" şi rug"t;naintea lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre.

Ami

*"rintele !leopa Ilie 1 *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir



+ărinţilor şi fraţilor şi iubiţi credincioşi, după cum aţi auzit astăzi, "n sfânta biserică s-au citit trvan&elii.

ea dintâi a %ost a uminicii a ::III-a după 9usalii, când /ântuitorul nostru Iisus Hristos#indecat un ndrăcit din ţinutul ;adarenilor şi ;herghesenilor.

ea de a doua #anghelie a %ost cea a n%ricoşatului cutremur care s-a ntâmplat n ziua d<= octom*rie, n al <>-lea an al mpărăţiei lui +eon.

Iar #anghelia a treia a %ost a 0%ântului şi slă#itului /are /ucenic imitrie, iz#orâtorul dmir şi marele %ăcător de minuni.

Dar nu putem cuprinde "ntr-o predică tâlcuirea tuturor van&eliilor de astăzi. 2i fiindcă o dată an se prăznuieşte Sfântul #are #ucenic Dimitrie, 6zvorâtorul de #ir, vom vorbi ceva din viaacestui #are #artir, mare Sfânt al 3isericii lui ristos.

Sfântul #are #ucenic Dimitrie, 6zvorâtorul de #ir, s-a născut "n cetatea Solunului, sau Tesalonidin Grecia. Tatăl său a fost voievodul, comandantul cetăţii Tesalonic: şi era creştin, dar ţinea "n taidreapta credinţă, pentru marea prioană care era atunci asupra credincioşilor creştini. l avea acest copil Dimitrie, pe care l-a crescut "n dreapta credinţă cea a lui 6isus ristos (vezi viaSfântului #are #ucenic Dimitrie, 45 octombrie, "n Aieţile Sfinţilor).

i avea !n palatul său tatăl lui Dimitrie "ouă icoane prea &rumoase, &erecate !n aur: icoanDomnului Dumneeu şi #ntuitorului nostru -isus 9ristos şi cea a <rea &intei şi <rea urataici, la care se "uceau !n taină şi se !ncinau, el şi soţia lui. i !l "ucea şi pe copilul Dimitr"in pruncie, să se !ncine #ntuitorului şi aicii Domnului, !n &aţa acestor s&inte icoan!nvăţ#n"u$l pe "#nsul taina a"evăratei cre"inţe !n 9ristos !ncă "e la cea mai &ra+e"ă v#rstă.

Dar când era sfântul Dimitrie "n 8urul vârstei de 4E de ani, a murit tatăl său, binecredinciosvoievod al Tesalonicului. *i auzind "mpăratul #a$imilian că a murit şi că alt voievod aşa de vrednca dânsul nu se ăseşte "n părţile răsăritului, a trimis oamenii săi de "ncredere, ca pe fiul voievodu



Tesalonicului, pe Dimitrie, să-l c&eme la dânsul. *i văzându-i "mpăratul "nţelepciunea şi auzindespre vite8ia lui "n războaie, l-a făcut voievod "n Solun, "n locul tatălui său. poi &#ntul Dimitra mers !n"ată !n patria sa, un"e, !n loc să pri+onească şi să uci"ă pe creştini J aşa cum poruncise aBimilain J, a !nceput !naintea tuturor a mărturisi şi a !nvăţa "reapta cre"inţslăvin" numele #ntuitorului 9ristos. Ast&el, el s$a &ăcut solunenilor ca un alt <avel, pe mua"uc#n"u$i la cunoştinţa a"evărului şi "eră"ăcin#n" !ncinarea "e i"oli.

Dar "mpăratul acela păân a avut tocmai "n vremea aceea mare război "mpotriva sciţilor şisarmaţilor. ;mpărăţia sciţilor a fost "n câmpia rusă, iar sarmaţii au trăit "n +eninsula Scandinavunde-s %orveia şi Suedia de astăzi, "n ţinuturile nordice, fiind strămoşii ermanilor. *i veni"mpăratul de la război biruitor, a voit să aducă 8ertfă spurcaţilor de zei făcuţi de mână de om lpolo, lui #ornas, lui <eus, lui #arte, zeiţei frodita sau Aenera şi celorlalte.

Deci având el o mulţime de spurcaţi zei cărora le făceau praznice sâneroase şi necurate, sau mbine zis draci, cum le zice Scriptura, că i"olii pă+#nilor sunt "raci I (+salmii MF, F), a voit săaducă 8ertfe de mulţumire că a biruit "n război. *i atunci a venit cu mare fală "n cetatTesalonicului, spre a le face mare prăznuire, şi a c&emat şi pe Dimitrie ca să aducă 8ertfă necuraţil

zei. 6ar dumnezeiescul Dimitrie, văzând că acuma e vremea cea mai prielnică, cea mai bună demărturisi el adevărata credinţă "n faţa "mpăratului, s-a "mbărbătat, amintindu-şi de cuvânapostolului +avel, care zice u inima se cre"e spre "reptate, iar cu +ura se mărturiseşte spm#ntuireI (9omani !E,!E). dică, nu-i de a8uns să crezi "n taină "n Dumnezeu, ci să mărturiseşticu ura, ca să te poţi mântui. ceastă credinţă a Du&ului Sfânt având-o "n inima sa, când "mpăratfăcea praznic spurcaţilor zei şi le aducea 8ertfe acolo "n Tesalonic, Dimitrie a ieşit !n mi;loc şimărturisit cu +las mare şi prealuminat pe Domnul Dumneeu şi #ntuitorul nostru -isu9ristos, că l este Dumneeu a"evărat, are a &ăcut cerul şi păm#ntul şi are, pentnemăsurata a milostivire, $a po+or#t p#nă la trup şi $a !mbrăcat !n &irea noastră, a&ară "

păcat, şi ne$a m#ntuit pe noi, suin"u$ne iarăşi J nu !n rai, ci !n cer.2ând a văzut "mpăratul că Dimitrie a avut atâta "ndrăzneală să mărturisească "n faţa unei mamulţimi că este creştin, a rămas cu totul buimăcit, că altele aştepta să audă de la Dimitrie. ştepta audă cum "l laudă pe el, pentru că a biruit pe sarmaţi şi pe sciţi, şi să aducă 8ertfă necuraţilor zei. 6ael, din contră, "l aude pe voievod că-' mărturiseşte pe 2el 9ăstinit, cu toate că "i poruncise H cânl-a făcut antipat H să şteară de pe faţa Tesalonicului şi din toată Grecia pe cei ce cred "n 29ăstinit, adică pe creştini.

Deci, auzind "mpăratul mărturisirea aşa de luminată a lui Dimitrie, nemaiputând de furie, a trim

ostaşii săi, care l-au luat şi l-au băat "n temniţă, să-l ţie acolo spre 8udecată şi spre moarte, până avea vremea să-l 8udece.

cest crunt "mpărat avea obiceiul acesta când se "ntorcea biruitor de la un război, făcea mapetreceri, mare teatru, mari desfrâuri, mari 8ocuri, sau mari nebunii, mai bine zis. vea obiceiul rde a se desfăta cu circuri, cu spectacole pline de răutăţi, ca să veselească pe cetăţenii oraşului şi cei de sub conducerea lui. *i, printre alte distracţii, avea el şi un mare oliat din neamul vandalilope care "l c&ema 'ie. *i "i făcea acestui preaspurcat "mpărat mare veselie să vadă cum acest 'fiind foarte voinic cu trupul şi iscusit la luptă, omoară pe cei mai slabi decât el. Deci atunci, pe ace

oliat, pe acest atlet al satanei, l-au pus pe un pod "nalt, iar dedesubt au pus o mulţime de suli



"nfipte cu vârful "n sus: şi se luau la luptă cei voinici şi cei slabi cu dânsul, din porunca "mpăratulu#ai cu seamă "i punea pe creştini la această treabă, ca 'ie acela, blestematul, tare cu trupul, săarunce de pe pod "n vârful suliţelor, spre moartea care-i aştepta "n acest c&ip. *i aşa preaspurcatatlet 'ie, voind să satisfacă plăcerea "mpăratului şi să-l laude mulţimea spectatorilor care priveaceastă petrecere sâneroasă, acest măcel omenesc, foarte mulţi oameni a doborât de pe pod şi iaruncat "n vârful suliţelor, "ncât bieţii oameni şi bieţii creştini mureau cu amare c&inuri.

5n acest timp, &#ntul Dimitrie, &iin" păit !n temniţă "in or"inul !mpăratului, un oarecare t#ncreştin, cu numele *estor, s$a aprins "e r#vna lui Dumneeu Atotţiitorul şi, nemaiput#n" srab"e spurcăciunile şi "istracţiile blestemate ale acestui cru" !mpărat, s$a "us la marele mucenDimitrie !n temniţă şi i$a spus: NCobule al lui Dumneeu, te ro+, roa+ă$te pentru mine, că vreasă mă lupt cu 3ie, că nu mai pot răb"a să vă" at#ta s#n+e creştinesc care se varsă acumH. -a"umneeiescul mucenic Dimitrie, &iin" !n lanţuri, a binecuv#ntat pe *estor şi, !nsemn#n"u$l cpecetea <rea &intei şi "e viaţă &ăcătoarei ruci, i$a is: NDu$te, &rate, că şi pe 3ie vei birui, pentru 9ristos vei mărturisi@H. 0#nărul *estor, !narmat &iin" cu ru+ăciunea &#ntului aucenic Dimitrie şi cu semnul <rea &intei şi "e viaţă &ăcătoarei ruci, s$a "us la petrecereaceea şi !naintea !mpăratului, a +eneralilor săi şi a toată lumea care era "e &aţă, a stri+at: Nrea

să mă lupt cu 3ie@H.

;mpăratul, văzându-l pe %estor că este copil frumos şi "nţelept, a "nceput să-l momească 2opinu te 8uca cu viaţa ta, că 'ie acesta a dărâmat mii şi mii până acum, iar tu eşti un copil: fie-ţi milă frumuseţea şi de tinereţele tale/I. -ar el, neascult#n" nimic "in momelile !mpăratului, şi$a &ăcsemnul &intei ruci şi s$a repeit la +oliatul 3ie, l$a !ncleştat şi a !nceput a se !nv#rti !nt#i "reapta şi apoi, cu ru+ăciunile &#ntului are ucenic Dimitrie, l$a av#rlit !n mi;locsuliţelor, şi acolo a pierit blestematul acela, uci+aşul "e oameni.

Dar !mpăratul a auit pe *estor, c#n" se urca pe po" să lupte cu 3ie, ic#n" aşa: NDumneeul lDimitrie, a;ută$mi@H. i !nţele+#n" "in aceste cuvinte că &#ntul Dimitrie l$a pus la cale pt#nărul *estor şi l$a !narmat asupra lui 3ie, a otăr#t uci"erea acestui vitea t#năr creştin, care&ost scos !n a&ara cetăţii, un"e i s$a tăiat capul.

poi, mâ&nindu-se pentru moartea lui 'ie mai mult decât dacă ar fi pierdut "mpărăţia, s-a &otărât sl omoare pe Sfântul Dimitrie, voievodul Tesalonicului, care acum era la temniţă rea, "n lanţupăzit de ostaşi. *i a trimis ostaşi păâni, cu suliţe ascuţite foarte, zicându-le Duceţi-vă "n temnunde este Dimitrie leat, băaţi suliţele "n el şi-l străpuneţi: nu mai trebuie să trăiască, fiindcă nnumai că nu se fereşte a mărturisi pe ristos, dar şi pe ceilalţi "i "ndeamnă a crede "n ristos/I. *i

venit ostaşii "n temniţă, cu sentinţa "mpăratului "n mână, şi le-au spus celor ce "l păzeau Daţi-văo parte, că avem poruncă să-l omorâm/I. i auin" aceasta marele mucenic Dimitrie şi vă#n" moartea !i va &i "e suliţă, "e bună voie a ri"icat mai !nt#i m#na "reaptă !n sus, să$l străpun+ă m!nt#i !n coasta "reaptă şi să se asemene prin această rană cu Domnul Dumneeu şi #ntuitornostru -isus 9ristos, are a &ost !mpuns !n coastă cu suliţa, pentru noi şi pentru a noastm#ntuire. i aşa au străpuns ostaşii mai !nt#i coasta "reaptă a &#ntului Dimitrie, iar apoi l$astrăpuns peste tot cu suliţele p#nă l$au omor#t şi s#n+ele lui a u"at păm#ntul şi a umplut temnicu şiroaie &ierbinţi.Dar, pe când "l străpuneau cu suliţele pe marele mucenic Dimitrie, era acolo de faţă şi un slu8itor

Sfântului Dimitrie, anume 'upu, căruia Sfântul Dimitrie "i "ncredinţase mai din vreme testament



cu toată averea lui H că ştia că va muri pentru ristos H şi i-a spus s-o "mpartă la săraci. cest 'updupă ce a văzut că a murit marele mucenic Dimitrie şi şi-a dat du&ul său sfânt "n mâinile lDumnezeu, fiind de faţă când "l străpuneau cu suliţele, a luat &aina cu care Sfântul Dimitrie e"nvelit şi inelul sfântului, pe care, muindu-le "n sânele cel mucenicesc, a "nceput a face cu eminuni mari "n tot Tesalonicul şi oriunde a8unea.

0oţi care se atin+eau "e +iul+iul acela !ns#n+erat al &#ntului Dimitrie, pe care !l pur

prea&ericitul 3upu, se vin"ecau "e patimile şi "e boalele lor şi ieşeau "in ei "uurile necurate. a;un+#n" toate acestea p#nă la urecile !mpăratului, a trimis acela ostaşi la prea&ericitul 3upşi, "uc#n"u$l un"eva !n a&ara cetăţii, i$au tăiat capul. i aşa slu+a cea bună "upă păstorul stăp#nul ei s$a "us.

Trecând o vreme după moartea Sf"ntului #are mucenic Dimitrie, a Sfântului %estor şi a Sfântul'upu, s-a liniştit prioana, care ţinu până prin anii 7E@-7EF, când veni la "mpărăţie mare2onstantin, care a dat libertate credinţei creştine.

;n vremea acestuia, acolo unde "nropaseră pe Sfântul Dimitrie nişte creştini, care l-au luat d

temniţă aşa, "mpuns cu suliţele, s-a făcut o bisericuţă, mai "ntâi din lemn H după puterea creştinilde atunci H, "nropându-se "n pământ, "ntr-o ladă de lemn, trupul multpătimitor şi preafericit Sfântului #are #ucenic Dimitrie.

Dar 1 o, minunile 0ale, /ristoase, şi ale tale, Sfinte Mare Mucenic Dimitrie 1 ;n :isericuaceea unde, dedesu:t, su: Sfântul Altar, se odihneau moaştele Sfântului Mare MucenDimitrie, au ;nceput a se face minuni preasl"vite şi foarte mari. Se tămăduiau toţi surzii, to"ndrăciţii, toţi leproşii, toţi slăbănoii şi orice fel de boală a celor ce veneau cu credinţă adevăratătare "n Domnul Dumnezeu şi #ântuitorul nostru 6isus ristos şi "n slua Sa, Sfântul #are #ucen

Dimitrie.;n vremea aceea, "n părţile 6liricului, era un voievod, un boier mare cu numele 'eonte, foarte bolnşi paralizat. *i auzind că la Tesalonic, "ntr-o bisericuţă mică de lemn, ar fi moaştele Sfântului #a#ucenic Dimitrie, ce fac minuni, s-a dus şi el cu mare reutate, cu căruţa şi cu mi8loacele transport ce se foloseau pe atunci: s-a dus, tocmai din părţile 6liricului, până la Tesalonic. S-a dus bisericuţa aceea şi, când a a8uns şi a făcut ruăciuni "n biserica de lemn, "ndată s-a făcut sănătofără nici o urmă de boală. 6ar el, văzând această preaslăvită minune, ca şi sluile care "l aduseseră,zis %u voi pleca de aici până ce nu voi face o biserică preafrumoasă Sfântului #are #ucenDimitrie, care m-a tămăduitI: căci era boierul foarte boat şi, ca mulţumire pentru tămăduirea sa

stricat biserica cea de lemn şi a "nceput să zidească alta, preaminunată şi de piatră.

*i când săpau şanţurile temeliei pentru noua biserică H o, minunile tale, Sfinte Dimitrie 1 au dpeste racla sfintelor moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, pe care le)au g"sit ;ntregnestricate deloc, iar racla era plin" de mir :inemirositor şi aromat foarte. *i când au "ncepuune bolnavi cu acest mir, toţi se tămăduiau. *i s-a bucurat 'eonte şi tot poporul din cetate, nnumai că au ăsit racla sfântului cu moaştele, ci şi că pururea izvora mir. ricât ar fi luat din racmir, ea se umplea din nou şi tămăduia mii şi zeci de mii de bolnavi din &otarele acelea şi de prin apărţi, până departe.



*i aşa acest boier, văzând acea preaslăvită minune, a continuat lucrarea bisericii, a făcut o biseride marmură şi de piatră preaminunată şi preafrumoasă, iar moaştele şi veşmintele sfântului, caerau "ntr-o raclă de lemn, le-a pus "ntr-o raclă de aur şi de pietre scumpe.

poi, voind să se ducă "n ţara sa, când să plece, a vrut să ia ceva din moaştele sfântului. Dar s&#nts$a arătat lui şi i$a is: N*imic să nu !n"răneşti a lua' ia numai +iul+iul muiat !n s#n+ele meşi$ţi a;un+e ţie@H. *i aşa boierul 'eonte, după ce a terminat biserica, a luat iuliul sfântului şi

plecat "n ţara sa. Dar, trebuind el să treacă un râu spre a putea continua drumul spre patria lui, cândfost să treacă apa, s-a stârnit o furtună care a ridicat valuri prime8dioase, "ncât nu "ndrăznea, dteamă, nici o corabie să treacă pe malul celălalt. *i neştiind boierul ce să facă să se "ntoarcă "napsau să treacă, numai ce aude un las NCacla cu +iul+iul J căci !l pusese !ntr$o raclă "e aur J ia!n m#inile tale şi treci &ără +ri;ă@H.

*i a luat racla "n mâini şi a trecut apa fără nici o prime8die, că Sfântul #are #ucenic Dimitrie eacela care i-a uşurat călătoria şi a făcut această minune pentru acel binecredincios creştin, ca să "ntoarcă sănătos acasă.

'a câtăva vreme după aceasta, s-a "ntâmplat "nsă şi altceva "mpăratul =ustinian cel #are terminabiserica cea preaslăvită şi preafrumoasă a Sfintei Sofia din 2onstantinopol (cea mai mare bisericărtodo$iei, "n care "ncap până la patruzeci de mii de oameni), zidită "n numele "nţelepciunii lDumnezeu. *i ar fi voit "mpăratul =ustinian să cinstească această mare biserică cu moaşteSfântului #are #ucenic Dimitrie, fiindcă cetatea Tesalonicului era tot sub stăpânirea lui, ca 2onstantinopolul. Deci voia să le aducă de acolo la 2onstantinopol. *i a trimis cu mare cinsepiscopi şi oameni de "ncredere să aducă moaştele sfântului de la Tesalonic la 2onstantinopol. Dn-a fost voia Sfântului Dimitrie să se mute de acolo. De aceea, când au a8uns ar&iereii, după ce

cerut voie episcopului locului, după ce au făcut ruăciuni la Sfântul Dimitrie, au "ncercat să ia raccu sfintele moaşte.

Dar J o, minunile tale, s&inte Dimitrie@ J au auit un +las ca "e tunet: Ntaţi, nu !n"răniţ[email protected]ă cu lasul, au ieşit din racla sfântului foc şi scântei. *i au căzut cu faţa la pământ ca morţi, şi nau mai voit nici să ândească să ia moaştele sfântului. %umai at"t au "ndrăznit, să scoată puţinţărână de la mormântul sfântului, pe care, luând-o cu ei, s-au dus la 2onstantinopol cu cutremmare şi au spus "mpăratului că Sfântul #are #ucenic Dimitrie nu vrea să părăsească cetatea sa mormântul său de la Tesalonic. După această "ntâmplare, "mpăratul a fost mulţumit că nu i-a pierdSfântul Dimitrie pe aceia care "ndrăzneau să-i ia moaştele şi a zis %u este voia Domnului: să lăsă

toate cum voieşte 3unul Dumnezeu şi preafericitul său mucenic, Sfântul DimitrieI.

S-a mai "ntâmplat tot pe vremea aceea o foamete mare "n Tesalonic. *i atunci sinurele mi8loaprin care puteau să-şi aducă acolo &rana ori apa erau corăbiile, ca pe vremea aceea, cu pânze, cafoarte reu a8uneau din cauza vânturilor şi a furtunilor. #are foamete era "n Tesalonic şi bietefemei, şi copiii, şi orfanii, şi văduvele, şi ospodarii plâneau la racla sfântului Sfinte Dimitriroaă-te lui Dumnezeu să trimită ploaie, că murim de foame/I. -ar &#ntul Dimitrie, !n cip ostaş călare pe cal, aler+a prin toate porturile ării e"iterane şi, un"e !nt#lnea o corabie c

+r#u, !ntreba: Nn"e vă "uceţiFH. le mer+eau !n alte părţi, şi atunci &#ntul Dimitrie le "ă"



bani "e aur şi le plătea +r#ul, ic#n": NDuceţi$vă !n cetatea mea, că este lipsă@H. *i aşa a cumpămulte tone de râu şi le trimetea la Tesalonic. *i acolo s-a făcut pe urmă mare belşu, că toţi "ndreptau către Tesalonic, oraşul şi cetatea sfântului, şi n-a mai fost foamete până a dat Dumnezploaie pe pământ.

Dar iată şi altă minune a Sfântului #are #ucenic Dimitrie. ;n biserica sfântului din Tesalonic era

paraclisier care aprindea candelele, lumânările şi "nri8ea de curăţenie. *i acest paraclisier, numele nisifor, "ndemnat de satana, fura lumânările din biserica sfântului H pe care le aducebinecredincioşii creştini H şi le vindea apoi la alţii. 'e lua "nainte de a arde mult, sau c&iar neaprinse, după cum le dădeau oamenii, le vindea şi făcea un fel de câşti al lui. Din ceC Din 8ertadusă lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie "n biserică. ltfel, viaţa o avea bună nisifor: nu era orău, dar i-a dat satana patima să fure lumânările de la racla şi din biserica sfântului.

-ar &#ntul are ucenic Dimitrie, acest prea bl#n" al s&#nt al lui 9ristos, !nt#i s$a arătat lEnisi&or !n vis şi i$a spus: NEnisi&or, e ruşine şi păcat@ Eamenii vin săracii aici "e la sute şi m"e Lilometri şi Dumneeu ştie cum a"ună un ban ca să cumpere o lum#nărică şi să o pună aic

şi tu o iei, o &uri şi o vini. ă nu mai &aci aşa, că e păcat@H.

*i s-a trezit nisifor din vis şi din mustrarea sfântului, s-a ruşinat şi o bucată de vreme a "ncetat fure lumânări. Dar după o vreme a uitat certarea sfântului şi iar l-a "ndemnat cel rău să furAeniseră doi oameni şi aduseseră două lumânări mari şi frumoase, cum au obicei bunii creştini, şi au dat lui, spunându-i +ărinte nisifor H că era căluăr H, pune-le la sfântul, la racla SfântulDimitrieI. *i ce i-a zis satanaC 6a-le acum, că sunt frumoase şi ai să iei bani buni pe ele/I. *i, "n lsă le pună la sfântul, se ândea cum să le dea altcuiva şi să le vândă. Dar J o, minunile tale, s&inDimitrie@ J c#n" s$a "us lumea "in biserică şi Enisi&or era tocmai cu lum#nările !n m#nă, se au

"e la racla &#ntului Dimitrie un +las !n&ricoşat, spun#n"u$i: NDar mare t#lar te$ai mai &ăcuomule@H. *i "ndată după această certare, acela a căzut ca mort la pământ, şi a stat amorţit acolo,venind preoţii bisericii, abia l-au ridicat, mai mult mort decât viu. *i după ce s-a trezit, i-au făc#aslu de mai multe ori, că-i era ura "ncleştată şi nu putea să spună ce i se "ntâmplase: şi după Dumnezeu şi Sfântul Dimitrie s-au milostivit de el, cu las tremurat a mărturisit de faţă cu topăcatul său, spunând 2el ce m-a certat şi m-a făcut aproape mort este Sfântul Dimitrie, pentru eu furam lumânările de pe racla lui şi din biserică şi le vindeamI. *i după ce a mărturisit păcatul s-a ruat toată biserica pentru el, "mpreună cu preoţii bisericii, l-a iertat Sfântul Dimitrie: dar atunci s-a cuminţit şi toată viaţa lui a plâns păcatul său.

;n Tesalonic s-a mai "ntâmplat "nsă şi o altă minune mare. u venit barbarii să lovească Tesalonic*i era "ncon8urată cetatea Tesalonicului din toate părţile şi poporul plânea la Sfântul Dimitriefăcea prive&eri şi slu8be. *i după ce se termina slu8ba de seară, pleca fiecare acasă la el. 6ar un ofoarte credincios, cu numele 6lustrie, după ce a plecat poporul de la vecernie, a rămas "n biserică se roae, căci fiind "mbunătăţit şi evlavios, se mai rua şi sinur, după ce plecau ceilalţi creştini. acesta ru+#n"u$se !n biserică, ne&iin" nimeni, "eo"ată a văut că au intrat !năuntru "oi tine&oarte &rumoşi şi au venit la morm#ntul &#ntului Dimitrie. i "e acolo a ieşit alt t#năr &rumos a !ntrebat pe cei "oi tineri care veniseră, şi care erau "oi !n+eri: NDe ce aţi venit, &raţilor, aiciF

i au is cei "oi care veniseră: N*e$a trimis tăp#nul, Dumneeul nostru -isus 9ristos, să



poruncim &#ntului Dimitrie să plece "e aici, să părăsească cetatea aceasta, pentru păcatelumii care nu se pocăieşte. Deci spune$i lui Dimitrie că aceasta este pricina venirii noastre aiciH

-ară t#nărul acela care ieşise "in morm#nt J alt s&#nt !n+er, care păea morm#ntul J s$a "us, -lustrie l$a auit vorbin" !n morm#ntul &#ntului Dimitrie. i "eo"ată a ieşit "in morm#nt uostaş !mbrăcat ca &ul+erul, &oarte &rumos şi la cip ca soarele: era &#ntul Dimitrie. i a !ntrebpe cei "oi tineri care au intrat !n biserică: NDe ce aţi venit, &raţilor, aiciFH. -ară aceia au

N=rate Dimitrie, #ntuitorul -isus 9ristos ne$a trimis aici pentru a$ţi porunci prin noi părăseşti cetatea 0esalonicului şi să te "uci "in locul acesta, pentru păcatele lumii, ce s$a!nmulţit &oarteH. -ar &#ntul Dimitrie, c#n" a auit, a !nceput a pl#n+e, ic#n": N=raţilor, "ucevă !napoi şi spuneţi #ntuitorului şi Dumneeului nostru -isus 9ristos că aşa a is robul ăDimitrie, care şi$a vărsat s#n+ele pentru "reptatea a: Otăp#ne, Doamne, -isuse 9ristoasDumneeule al !n"urărilor şi a toată m#n+#ierea, ştiu că poporul 0e$a supărat, ştiu că păcateoamenilor "in oraşul acesta sunt mari, "ar a"u$?i aminte, Doamne, că 0u i$ai răscumpărat cprea scump #n+ele 0ău. i 0e ro+, Doamne, nu$i părăsi şi nu lepă"a ru+ăciunea mea' nu "cetatea aceasta creştinească pă+#nilor acelora care nu 0e cunosc pe 0ine şi nu slăvesc <rea &#numele 0ăuPH.

i aceasta ic#n" &#ntul Dimitrie, cei "oi !n+eri l$au sărutat şi au plecat, ic#n": N>ine, &raDimitrie, ne "ucem să spunem cele ce ai is Dumneeului şi #ntuitorului nostru -isus 9ristoare ne$a trimis aiciH. -ară &#ntul Dimitrie ca &ul+erul, ca o raă "e soare a intrat !n morm#nşi "upă el t#nărul, celălalt !n+er, care păea morm#ntul. i cei "oi s$au "us, iar cre"incios-lustrie, care stătea !ncremenit !n biserică "e această ve"enie, vă#n" c#t "e tare ţine &#ntDimitrie la cetatea şi la ţara lui, a !nceput a pl#n+e şi s$a ru+at cu lacrimi ca &#ntul Dimitrie se roa+e mereu să scape Dumneeu cetatea şi poporul "in m#inile pă+#nilor. i aşa, cu puterelui Dumneeu, oştile barbare s$au !n"epărtat !n"ată "e acolo şi cetatea a rămas nevătămată, i

prin această "escoperire care s$a &ăcut prin -lustrie, s$a arătat c#t "e mult ţinea &#ntul Dimitrla cetatea sa.

S-a mai "ntâmplat "nsă şi un război. 2ăci au venit din nou barbarii să ocupe Salonicul şi alte cetcreştine. *i au prădat atunci H prin "năduinţa lui Dumnezeu H "mpre8urimile Tesalonicului, robimulţi creştini, "ntre care şi două fecioare prea frumoase la c&ip şi bune creştine, şi i-au dus "n ţalor. *i fiindcă fecioarele acelea erau foarte frumoase la c&ip şi foarte "nţelepte, s-au ândit să le devoievodului lor, ca să-i facă prin aceasta o bucurie. *i, dându-le voievodului, acesta le-a "ntrebAoi sunteţi creştineCI. DaI. 2e meserie ştiţi voiCI. 6ar ele au zis %oi ştim să coasem la &er&tot felul de pomi şi de flori şi de animale şi de "nc&ipuiri, că meseria noastră a fost cusătu

artisticăI. 6ar păânul acela, voievodul, auzind că sunt creştine, s-a aprins de mânie şi nu ştia cum le caute pricină să le omoare, să le ia capul.

*i le-a spus "ntr-o zi u am auzit că "n ţara voastră este un Dumnezeu cu numele DimitrieI. Dele au zis %u e Dumnezeu acela, ci e slua lui ristos, e slua lui Dumnezeu, Sfântul #a#ucenic DimitrieI. i H a zis voievodul H, fiindcă voi aţi zis că ştiţi să coaseţi pe pânză fel de fde c&ipuri, eu vreau să-mi coaseţi voi pe o pânză subţire c&ipul acelui Dumnezeu, Dimitrie vostru, care ziceţi că vă păzeşte pe voi. *i să mi-l coaseţi "ntocmai cum era pe icoana voastră, iar dnu, vă iau capul/I.



le "ntâi au zis că nu pot, că nu ştiu, temându-se să nu se mânie Sfântul Dimitrie, căci au "nţeles nu pentru ca să-l cinstească, ci ca să-l bat8ocorească voia c&ipul sfântului păânul acela voievod barbarilor. Dar când le-a spus +ână mâine dimineaţă, dacă nu vă &otărâţi, capetele vă cad 8osbietele fete s-au sfătuit una cu alta şi au "nceput a plâne 2e-i de făcutC Dacă am coase ma&ramă c&ipul sfântului, spurcatul acesta voievod o să-l bat8ocorească: dacă nu-l vom coase, ne omor", cum am auzit că la ei nu-i mare lucru a omor" două-trei femeiI. Drept care s-au sfătu"mpreună aşa ai să ne ruăm Sfântului Dimitrie să ne ierte, căci el ştie că de frică trebuie

coasemI. *i avea una din ele la dânsa icoana Sfântului Dimitrie, pe care o luase la sine cânfuseseră robite, şi amândouă tinerele au pus "nainte icoana sfântului şi toată noaptea s-au ruat lacrimi, zicând aşa Sfinte Slăvite #are #ucenic Dimitrie, să nu te superi pe noi, că noi ne apucămâine să coasem c&ipul tău pe o ma&ramă albă, frumoasăL Tu ştii, sfinte, că spurcatul acela dvoievod n-o cere ca să te cinstească, ci ca să-ţi bat8ocorească c&ipul tău. Dar noi, temându-ne moarte şi neavând credinţă tare, am ales să coasem c&ipul tău, deci nu te supăra pe noiI. *i s-aruat cu lacrimi toată noaptea, iar a doua zi au căutat aţă potrivită şi ace şi pânză curată, subţire,au "nceput să coasă cu multă măiestrie c&ipul Sfântului #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

*i când l-au terminat, a ieşit de o frumuseţe rară, şi cuetau "n inimile lor Aai de noi, păcătoasel

am făcut aşa de frumos c&ipul sfântului cusut pe ma&ramă şi-l va bat8ocori voievodul acesta spurccare se "nc&ină la soare şi la stele şi la idoli/I.*i au pus c&ipul acela al sfântului de pe ma&ramă "naintea lor şi se plecau ca mai "nainte la icoansfântului, ruându-se cu lacrimi Sfinte Dimitrie, să nu ne pedepseşti pe noi, păcătoasele, că afăcut c&ipul tău aşa de frumos. Tu ştii că am făcut de frică, de nevoie şi nu de voie, ca să scăpăm cviaţă aici, "n ţară străină şi barbarăI. *i ruându-se ele până noaptea târziu, "nfricoşate fiinamândouă de soarta acelei icoane, că va intra "n mâna unui spurcat voievod ca s-o bat8ocoreascfoarte mâ&nite, foarte trudite, foarte necă8ite, au adormit amândouă cu capul pe ma&rama cusută mâna lor. Dar J o, minunile tale, &inte are ucenice Dimitrie@ J "upă ce au a"ormit, precu

oarec#n" !n+erul Domnului a luat pe proorocul Avacum "in -u"eea şi l$a "us !n +roapa cu lei Daniil, cu sca&a cu eamă şi cu p#inea, ca să rănească pe cel ce ăcea !n mi;locul leilor, aşa a&ost răpite şi ele acum. 3e$a răpit &#ntul are ucenic Dimitrie cu totul, cu acea icoană "care erau reemate capetele lor. i ştiţi un"e s$au treitF 5n biserica "in 0esalonic, tocmai ramul s&#ntului, la prive+erea cea "e toată noaptea "inspre iua "e astăi, 26 octombrie@

*i a fost "n timpul nopţii răpirea aceasta, iar ele, când s-au trezit "n biserică, au văzut lumânări şi aauzit cântări bisericeşti şi popor foarte mult. *i deodată toată lumea s-a speriat, văzând dofecioare cu acea ma&ramă preaminunată strălucind "n mi8locul bisericii. rau uimite şi ele, poporul, care se "ntreba De unde vin acestea şi unde au aflat această preaminunată icoană cusută

sfântuluiC 6ar ele, văzându-se aici şi ştiind că din locul robiei lor, din +ersia, până "n ţara lor dbaştină, erau atâtea mii de Nilometri, şi că ele doar "ntr-o clipită de oc&i au a8uns "n biseriSfântului #are #ucenic Dimitrie din Tesalonic, au "nceput a stria cu las mare şi au dat slavă lDumnezeu, #ântuitorul nostru. *i au lăudat pe Sfântul #are #ucenic Dimitrie, mulţumindu-i lacrimi de bucurie.

*i s-a adunat toată lumea şi lua aminte la cele ce spuneau ele: iar ele au "nceput a spune la toalumea 6ubiţi fraţi creştini, noi, cu câteva clipe "n urmă, eram "n +ersia, roabe ale unui voievpăân, care iată ce ne-a poruncit nouă să facemI.



*i au spus toată istoria, cum a trebuit să coasă acea icoană, fără voia lor, spre a fi bat8ocorită, cumau ruat cu lacrimi Sfântului Dimitrie să le ierte şi cum le-a răpit de acolo şi acuma se văd biserică tocmai "n ţara lor. *i această minune preaslăvită a lăudat-o tot poporul şi au adus toţi slu8de mulţumire marelui mucenic Dimitrie, striând toţi cu mare las Doamne, miluieşte-ne/I. acea ma&ramă preaminunată, pe care a salvat-o marele mucenic Dimitrie "mpreună cu acele dofecioare, până astăzi se păstrează "n tezaurul acelei biserici din Tesalonic.

Dar, fraţii mei, cum v-am spus, Sfântul Dimitrie şi toţi sfinţii se roaă pentru noi. ;nsă de lavreme, dacă nu ne "ndreptăm viaţa noastră, şi Dumnezeu şi sfinţii 'ui ne părăsesc. şa s-a "ntâmpşi atunci, pentru că, după o vreme, poporul de acolo a uitat minunile lui Dumnezeu şi ale Sfântul#are #ucenic Dimitrie, iar preoţii, care se aflau "n biserica sfântului, vindeau cu bani mirul, caizvora din racla sa ca un izvor de folos, şi "ncă cu bani rei. 2ine voia să aibă un ram de mir de Sfântul Dimitrie, apoi acela trebuia să dea bani mulţi. *i s-a mâniat Sfântul Dimitrie pentru aceaspentru că el nu izvora mirul cu bani, ci ratuit, iar ei "l vindeau cu bani rei la cei mai săraci oameşi la văduve. *i atunci s-a supărat Sfântul #are #ucenic Dimitrie al Tesalonicului şi s-a &otărât plece de acolo, după porunca lui ristos, adevăratul Dumnezeu, pentru care el şi-a vărsat sânele.Dar "nainte de a pleca Sfântul Dimitrie din Tesalonic, s-au mai "ntâmplat şi alte minuni "nainte

căderea >ariradului, "nainte de a veni #a&omed al 66-lea 2uceritorul să cucereas2onstantinopolul, la anul !@F7. $au !nt#mplat multe minuni, iar pe urmă au plecat nu nummoaştele &#ntului Dimitrie, ci şi alte s&inte moaşte, ca semn că Dumneeu a părăsit pe +repentru o vreme, pentru păcatele lor. *i iată cum s-a "ntâmplat acea plecare.

%işte oameni binecredincioşi mereau la &ram la biserica Sfântului Dimitrie, "n a8un de octombrie. #ereau zece oameni spre Tesalonic, pe o vreme frumoasă, că acolo e mai cald ca la nfiind mai la sud, şi au a8uns la o răspântie de drumuri, pe un câmp unde se "ntretăia drumul ca

venea de la apus către răsărit cu cel de la miazănoapte către miazăzi şi care merea drept Tesalonic. *i pentru că "nnoptase, aceşti oameni, care aveau şi ei ceva "n traistă, ca la &rammâncare, &aine de sc&imb, ceva 8ertfă de dat la biserica sfântului, fiind obosiţi de cale, s-au culcat se odi&nească acolo, pe câmp, la acea răscruce de drumuri.

Dar H o, minune/ H ce s-a "ntâmplatC După ce ceilalţi au adormit, unul din ei s-a trezit şi H ce veziC e"e că vine "inspre 0esalonic un ostaş luminat, &oarte &rumos !mbrăcat şi călare pe un caşi strălucea o aureolă !n ;urul capului său, ca soarele. enea călare "inspre 0esalonic, ia"inspre oraşul 3arisa venea un ariereu nespus "e &rumos !mbrăcat, cu toată po"oaba arieriei c#n" i$a văut că vin, acela i$a +iontit !n coaste pe ceilalţi tovarăşi: Năi, sculaţi$vă@ -a ui

ce se ve"e: "e aicea vine un ariereu şi "e acolo vine un ostaşH. i aceia, c#n" s$au treit "isomn, au !ncremenit, căci cei "oi veneau cu lumină mare, "eşi era o noapte !ntunecoasă. i c#nau a;uns la răscrucea "rumurilor, ariereul a !ntrebat pe ostaş: NDe un"e vii, ostaş al lDumneeu, DimitrieFH. -ar s&#ntul, care era călare pe cal, a !nceput a ice: Nin "e la 0esaloncă pentru păcatele poporului mi$a poruncit Dumneeul şi #ntuitorul meu să plec "e acolo, nu mai poate su&eri păcatele lor' şi iată, plecH. NDar un"e pleciFH. Nn"e mă va "uce Domnu"ar la 0esalonic nu mai pot sta, că s$au !nmulţit păcatele poporuluiH. i atunci &#ntul Dimitrie!ntrebat pe ariereul acela care venea "e la 3arisa, alt oraş mare al Qreciei: NDar tu, ariereual lui Dumneeu, Ailie J că aşa se numea, pentru că s&inţii Ailie şi isarion aveau am#n"

s&intele lor moaşte "e arierei !n 3arisa J, tu "e un"e viiFH. i a is ariereul: Ni eu, &in



Dimitrie, aceeaşi am păţit ca tine' am păit cetatea 3arisa patru sute "e ani, ru+#n"u$mă, că a&lau moaştele mele acolo, "ar !n noaptea aceasta a venit !n+erul Domnului şi mi$a spus tăp#nul 9ristos !mi porunceşte să plec "in 3arisa, &iin"că şi alte s&inte moaşte !n noaptaceasta vor pleca, pentru că Dumneeu vrea să "ea pe +reci !n m#na turcilor, pentru păcatele loi noi trebuie să tăcem, să nu mai apărăm ţărişoara aceasta, pentru că a +reşit lui Dumneeui "upă ce au vorbit acestea, am#n"oi şi$au plecat capetele la păm#nt şi au pl#ns, apoi s$a sărut&#ntul Dimitrie cu &#ntul Ariereu Ailie şi, lu#n"u$şi rămas bun unul "e la altul, !n"ată s$a

&ăcut nevăuţi. -ar cei care mer+eau la ram, c#n" au văut aceste lucruri petrecute !n mienopţii, au !ncremenit, spun#n" unii către alţii: NEare ce să &ie aceastaF@ ai "e noi, că npe"epseşte Dumneeu, pleacă s&inţii "in ţara noastră@ Eare aşa să &ie, cum am auit noiFH. i şau luat traistele şi n$au mai "ormit, ci au pornit noaptea, căci !nţele+#n" că !n cur#n" ne+reşit vveni m#nia lui Dumneeu, nici n$au !n"rănit creştinii aceia să se "ucă la 0esalonic. i s$a!ntors !napoi, povestin" tuturor acea ve"ere şi minune. i netrec#n" nici o lună, at#t 0esalonicc#t şi 3arisa s$au luat "e către turci. 6ar mai apoi a venit #a&omed al 66-lea şi a luat 2onstantinopolul, căzând atâţia creştini "n război şi "n robie. *i a dat Dumnezeu o ţară creştină roabă turcilor celor fără Dumnezeu. +entru ceC +entru păcatele ei.

Să traem concluzii, fraţilor, şi să luăm aminte/ i noi suntem ţară creştină, şi noi ne !ncinătăp#nului 9ristos şi <rea &intei 0reimi şi aicii Domnului, şi noi cinstim pe &#ntul Dimitrşi avem at#tea moaşte s&inte "ra+i, !ntre+i, !n ţărişoara noastră, iar s&inţii, ale căror moaşpăesc ţara, ne a;ută cu s&intele lor ru+ăciuni. &inţii aceştia pururea se roa+ă pentru ţărişoanoastră. Avem moaştele !ntre+i ale &intei <arasciva, ale &#ntului are ucenic -oan cel *o"e la uceava, ale &#ntului Qri+orie Decapolitul "e la >istriţa, ale &#ntului Dimitr>asarabov, care m#ine se prănuieşte şi care sunt la >ucureşti, la cate"rala <atriariei.

Dacă v-aţi afla acum la 3ucureşti, aţi vedea cum dealul +atriar&iei, de aseară de la ora F şi pâ

poimâine seară, e plin de lume care mere, pe cinci-şase rânduri, să se "nc&ine la sfintele moaşte aSfântului Dimitrie 3asarabov, un cuvios din 3ularia, pe care "l avem noi adus de multă vreme. duc mii şi zeci de mii de oameni, iar sfintele moaşte sunt scoase afară şi stau acolo până la mieznopţii. 'e lasă puţin "nlăuntru şi dimineaţa iarăşi le scoate şi stau până seara târziu. Două zile două nopţi poporul se "nc&ină. *i-i o frumuseţe mare să vezi credinţa poporului nostru creştin român, astăzi şi mâine, "n 8urul sfintelor moaşte ale Sfântului Dimitrie 3asarabov. *i se duc oamencinstind şi pe Sfântul #are #ucenic Dimitrie de astăzi, şi pe 2uviosul Dimitrie de mâine. avem, &raţilor, pe &#ntul alinic, marele &ăcător "e minuni "e la ernica' &#nta =ilo&te&ecioara, muceniţa milosteniei "e la Ar+eş' &#ntul -osi& cel *ou, la cate"rala "in 0imişoaravem şi alte s&inte moaşte !n ţară. Dar dacă sfinţii aceştia se roaă lui Dumnezeu pentru noi, trebu

ca şi noi pururea să ne ruăm la dânşii, să-i cinstim cu fapte bune şi cu ruăciune, ca să se roapentru noi, ca nu cumva şi noi să fim părăsiţi ca recii de atunci şi să vină mânia Domnului pesnoi.

Deci să stăm bine, să luăm aminte suntem ţară creştină, care crede drept "n Sfânta Treime, "n +r2urata 0ecioară #aria şi "n toţi sfinţii. *ururea s" ne rug"m Maicii Domnului şi la toi sfinii miloceasc" la Mântuitorul mântuirea noastr", iertarea p"catelor şi viaa de veci.

Am

Din G<re"ici la ărbătorile "e peste an



"itura ristiană 2

Sfântul Ioan 9ur" de Aur ) *redici la duminici şi s"r:"tori

? i venin" ucenicii 3ui 3$au "eşteptat pe l, ic#n": Doamne m#ntuieşte$ne, că pierim@ (/at.

<B)

*enorocirea ne "uce la Dumneeu

#erită să ne dăm osteneala, ca totdeauna tare şi neclintit să ţinem minte şi niciodată să nu uităm, Dumnezeu este bun şi plin de draoste, nu numai când ne face bine, ci şi când ne pedepseşte.

2u adevărat, pedepsele şi certările sale se numără "ntre cele mai mari binefaceri, şi sunt dovadă dpronia lui cea "ndurătoare. De aceea, când tu vezi, că s-au ivit foame şi molimă, secetă, sau vărsade apă, sau vreme rea, sau altceva de felul acesta cercetează pe neamul omenesc, nu te supăra, n



cârti, ci "nc&ină-te pricinuitorului acestora, şi admiră-' pentru purtarea de ri8ă a 'ui. l este, catrimite toate acestea şi pedepseşte trupul, pentru ca să se "ndrepte şi să se mântuiască sufletul.

um, Dumneeu trimite ast&el "e nenorociriF +oate că zici tu. şa, Dumnezeu le trimite, eu putea vesti aceasta "naintea a toată lumea Dumnezeu le trimite. 2ând eu zic aceasta, am "n partmea pe proorocul mos, care striă şi zice *u este nici un rău !n lume, pe care să nu$l &i trimDomnul I (mos. 666, 5).

2uvântul rău, este "nsă un cuvânt cu două "nţelesuri, căci este un rău, care este adevăratul rău, adipăcatul, de pildă desfrânarea, curvia, lăcomia averii şi sute de alte păcate, care cu dreptate mercele mai mari certări şi pedepse. Sunt "nsă şi rele, care propriu zis, nu sunt rele, şi numai se numeaşa, precum foamea, molima, moartea, boala ş.a. cestea "n fapt nu sunt vreun rău, ele numai numesc a

u nu ic aceasta !n a"ar' căci "acă ele ar &i a"evărate rele, nu ar putea să &ie pentru npricină "e un bine aşa "e mult, prin aceea "e pil"ă că ele smeresc m#n"ria noastră, alun+uşurătatea minţii şi ne &ac mai r#vnitori şi mai bă+ători "e seamă.

+salmistul zice cu privire la 6udei #n" Dumneeu !i uci"ea pe "#nşii, atunci -l căuta pe l, !ntorcea şi m#neca la D#nsul I (+s. 'ZZA66, 7?). şadar el vorbeşte despre un rău, care făcea piudei mai cuminţi, mai buni şi mai râvnitori, "i "ntoarce la fapta cea bună: "nsă el nu răieşte despacel fel de rele, care merită defăimare şi pedeapsă.

Acest "in urmă &el "e rele, a"ică păcatele, nu vin "e la Dumneeu, ci este &aptă a !nsăşi vonoastre cele răvrătite' !nsă celălalt soi "e rele, "espre care vorbeşte proorocul Amos, tocmai es"estinat, spre a ri"ica acele rele şi a le "epărta. Aşa"ar proorocul Amos prin cuv#ntul ră

!nţele+e propriu is necaurile şi nenorocirile, care se numesc rele nu "upă &irea lor, ci num"upă socotinţa oamenilo

0iindcă noi suntem obişnuiţi a numi rău nu numai furtul, curvia ş.a. ci "ncă şi "ntâmplărinenorocite, de aceea şi proorocul "ntrebuinţează acest c&ip de răire, când zice nu este nici un ră!n cetate, pe care să nu$l &i trimis Domnul I. 6ncă mai "nainte zisese Domnul aceeaşi prin prooroc6saia cu cuvintele u sunt Domnul Dumneeu cel ce &ace pace şi i"esc releI (6s. Z'A, ). 6arprin cuvântul rele, se "nţele necazurile şi nenorocirile. semenea "nţelee şi ristos, când ziucenicilor săi a;un+e ilei răutatea ei I (#at. A6, 7@), adică necazul său.

şadar, este clar, că "n toate aceste locuri prin zicerea rău, răutate, se "nţele pedepsele şi certurilşi că acestea ni le trimite Dumnezeu, tocmai prin aceasta arătându-ne purtarea sa de ri8ă pentru no6ncă şi doctorul merită laudă nu numai atunci, când duce pe bolnav "n rădini desfătate şi "n livez"n băi şi la apă proaspătă, sau la mese scumpe, ci "ncă şi atunci, când el lasă pe bolnav să sufefoame şi sete, il "nc&ide "n pat sau "n odaie, ba "ncă "i răpeşte c&iar lumina soarelui, astupând "ntunecând ferestrele: de asemenea, când "l taie şi-l arde, şi "i dă doctorii amare.ri şi câte altele de felul acesta ar face el, totuşi pururi rămâne doctor vindecător. Deci nu este oacea mai mare nebunie, pe acest doctor, după ce a născocit atât de multe rele, totuşi a-l lăuda: pDumnezeu dimpotrivă a-' &uli şi a tăădui ocârmuirea lumii prin l, când aduce asupra noast

asemenea c&inuri/ *i cu toate acestea l este adevăratul doctor pentru trup şi pentru suflet.



+entru aceea, când l vede, că noi din pricina unei prea mari norociri ne-am făcut semeţi, şi ne-acuprins de friurile păcatului, ne scapă iarăşi de această boală prin lipsă, prin foame, prin moarte prin alte "ntâmplări nenorocite, ca prin nişte doctor

Dar zici tu lipsa şi foamea urmăresc numai pe cei săraci, nu si pe păcătoşii cei boaţi. 3ine: dDumnezeu nu pedepseşte numai prin foame, ci "ncă şi prin mii de alte lucruri. Dumnezeu adeseori

"ndreptat pe cei săraci prin foame, iar pe cei boaţi şi "nstăriţi prin prime8dii, prin boli şi prin moarneaşteptată. Dumnezeu ştie felurite mi8loace şi căi, spre a ne "ntoarce.

Tu poţi să vezi din istoria strămoaşei noastre va, cât de bună a fost pentru dânsa izonirea din 9aaşadar o foarte mare nenorocire pentru ea. Socoteşte numai, cum era va "nainte, şi cum s-a făcdupă aceea, "nainte ea a crezut diavolului, amăitorului şi du&ului celui rău mai mult decporuncilor celor dumnezeieşti, şi numai sinură privirea pomului a ademenit-o să calce leea cdumnezeiească. Dar uită-te numai cu cât s-a făcut ea mai bună şi mai cuminte după izonirea d9aiC 2ând a născut ea un fiu zicea acum "ob#n"it$am om prin DumneeuI (0ac. 6A, !). Tocmea, care "nainte dispreţuise pe Dumnezeu, năzuieşte acum la Dumnezeu, şi pentru naşterea

mulţumeşte nu firii, ci lui Dumnezeu, Domnului firii, pe care acum "l cunoaşte şi-l proslăveşte.

Tocmai ea, care "nainte "nşelase pe bărbatul său, mai târziu, când a născut pe al treilea copil, i-a dun nume, care de-a pururea trebuia să amintească copilului, că el a fost dăruit de Dumnezeu. diea a zis la a treia naştere a lui Set mi$a ri"icat mie Dumneeu altă săm#nţă, !n locul lui Abel, pcare l$a omor#t ainI. (0ac. 6A, 4F). Despre Set vrea să zică ridicat.

a adeseori "şi aducea aminte de acea nenorocire, "nsă totuşi nu era supărată, ci mulţumeşte lDumnezeu pentru darul lui cel nou, numeşte pe fiul său cu numele darului, şi aşa c&iar din nume

lui "i dă un permanent "nvăţământ.şadar Dumnezeu trimiţând vei o nenorocire, i-a ătit o norocire mult mai mare. l a izonit-o d9ai, "nsă prin această izonire ea fu adusă la cunoştinţa de Dumnezeu, şi prin urmare a aflat mmult decât a pierdut. Dumnezeu face aceasta cu noi, ca părintele cel bun cu fiul său. 6ntâi acesta lape fiul său să locuiască "n casa sa şi a se "ndulci de toate bunurile cele părinteşti. Dacă "nsă fiul praceste bunuri se "nrăutăţeşte, "l "ndepărtează de la masa sa şi-l alună de la oc&ii săi şi din casa spentru ca el fiind "ntru nenorocire şi "ntru ruşine, iarăşi să se "ndrepte şi să se facă vrednic de a "ntoarce "n casa Tatălui său şi a dobândi moştenirea cea părinteasc

Tocmai aşa a făcut Dumnezeu. l a "at omului Caiul. #n" acesta s$a arătat nevre"nic, l$a i+on"e acolo, pentru ca el prin petrecerea a&ară şi prin pe"eapsă să se !n"repte şi să se &acă vre"ni"e a &i primit a "oua oară !n Cai, !nsă !n raiul cel ceresc. ei acum, că Dumneeu a &ost cbunătate către oameni şi !ntru aceea, că i$a i+onit "in Cai' căci "acă n$ar &i &ăcut el aceasta, nu s$ar &i !n"reptat şi nu s$ar &i &ăcut vre"nici "e Cai.

Dumnezeu face cu noi, ca vierii cu butucii de vie. i nu numai acoperă rădăcina, nu numai o apăde spini, ci o şi taie, şi leapădă din ea mulţi curpeni. De aceea ei poartă nu numai sapa, ci şi cosoru6nsă pentru aceasta lor nu le face nimeni vreo imputare, ci mai vârtos "i laudă, când văd, că ei ta

multe nefolositoare şi vătămătoare, pentru ca cele rămase cu atât mai bine să izbutească. Deci n-



trebui oare să fie nebunia cea mai mare, ca să laude pe un tată, pe un doctor, pe un vier "n c&iparătat, şi a nu ocăr" nici pe tatăl, care alună din casă pe fiul cel fără de socoteală, nici pe doctorucare dă bolnavului doctorii amare, nici pe vierul care taie viţele: iar asupra lui Dumnezedimpotrivă, a se tânui şi a tăbăr" asupra lui cu mii de ocări, când l voieşte a ne deştepta dameţeala şi din căpierea păcătoşieiC %u este oare aceasta cea mai mare smintire, şi ce iertare vomerita noi, când pe Domnul cel atât de bun, "ndurat şi atât de "nri8orător pentru noi, care este m"nţelept decât orice doctor, mai plin de iubire decât oricare tată, şi care "ntrebuinţează mai mul

sâruinţă şi "nri8ire pentru sufletele noastre, decât poate "ntrebuinţa un lucrător de pământ pentţarina sa H ce iertare zic, vom merita noi, când ocărăm şi pri&ănim pe un asemenea Domn, pDumnezeu "n loc să ne "nc&inăm 'ui.

Departe să fie aceasta de noi: mai vârtos, când Dumnezeu după "nţelepciunea sa retrae darurilebunurile, care ni le "mprumutase până acum, sau trimite asupra noastră vreo nouă "ntâmplare rea, striăm cu 6ov Domnul a "at, Domnul a luat' &ie numele Domnului binecuv#ntat I/ (6ov. !, 4min.

Sfântul 5icolae -elimirovici ) *roloagele de la 3hrida ) *omenirea Sfântului Mare MuceniDimitrie, izvorâtorul de mir

cest mare făcător de minuni şi slăvit sfânt s-a născut la Tesalonic, din părinţi nobili, credincioşi foarte boaţi. Dimitrie a fost sinurul lor copil, pe care !-au primit "n dar de la Dumnezeu "n urmruăciunii făcute cu lacrimi. 0iind sinurul fiu al unor astfel de părinţi, Dimitrie a fost crescuteducat "n felul cel mai "nalt şi ales.

Tatăl lui Dimitrie a fost comandantul militar al cetăţii Tesalonicului. #urind el, "mpăratul #a$imi!-a numit "n loc pe fiul lui, Dimitrie. %umindu-!, prionitorul creştinilor #a$imian i-a trastânărului Dimitrie şi sarcina de a "i e$termina pe creştinii din Tesalonic.



Dar Dimitrie nu numai că nu a e$ecutat această comandă a "mpăratului, ci c&iar '-a propovăduit pristos "naintea tuturor, pe faţă, "n toată cetatea Tesalonicului.

uzind acestea, "mpăratul s-a umplut de ură faţă de Dimitrie. stfel, pe când se "ntorcea de labătălie contra sarmaţilor, #a$imian s-a oprit la Tesalonic, spre a investia personal situaţ"mpăratul !-a convocat pe Dimitrie "naintea sa şi !-a c&estionat cu privire la credinţa lui.

Dimitrie a recunoscut şi a mărturisit fără teamă credinţa lui "n ristos, şi a arătat totodată cât falsă şi superstiţioasă este idolatria "mpăratului. #a$imian !-a aruncat pe Dimitrie "n "nc&isoare.

*tiind ce "l aşteaptă de acum "nainte, Dimtrie !-a "nsărcinat pe servitorul lui, 'up, cu "mpărţirea săraci a tuturor averilor lui, el "nsuşi preătindu-se trup şi suflet cubucurie pentru moartea martirică care "l aştepta.

*e când z"cea ;n temni", un ;nger al Domnului a venit la el şi i)a zisB L*ace ie, p"timitorule al lui /ristos 7ii viteaz şi puternicJ

După mai multe ile, !mpăratul a trimis sol"aţi la Dimitrie, cu porunca "e a !l lici"a acolo, ploc. ol"aţii 1$au a&lat pe s&#ntul lui Dumneeu la ru+ăciune, şi 1$au străpuns cu lăncii.

2reştinii au luat "n taină trupul lui şi !-au "nropat cu cinste. Din trupul sfântului a "nceput izvorască mir tămăduitor şi binemiresmat. 'a scurtă vreme după aceea, deasupra sfintelor lui moas-a zidit o mică biserică.

Bn nobil din 6liria pe nume 'eontie suferea de o boală rea şi de nevindecat. ;narmându-se

ruăciunea, el a răbit la moaştele Sfântului Dimitrie, aflându-şi acolo desăvârşita şi miraculoavindecare.

2u inima revărs"ndu-i-se de bucurie, nobilul 'eontie a "nălţat o biserică mult mai mare şi mai slăvpe locul mormântului cu sfintele moaşte. cestui nobil Sfântul Dimitrie i s-a arătat "n două rândur

5mpăratul lustinian a "orit să a"ucă moaştele &#ntului "e la 0esalonic la onstantinopol, "ar pc#n" lucrătorii se pre+ăteau să !mplinească porunca, "in s&#ntul morm#nt au ibucnit &ul+ere s$a auit un +las !n&ricoşat care a is: NEpriţi$vă şi nu atin+eţi@4 Ast&el s&intele moaşte &ăcătoa"e minuni ale &#ntului are ucenic Dimitrie au rămas pentru tot"eauna la 0esalonic.

2a apărător al cetăţii Tesalonicului, Sfântul Dimitrie s-a arătat aievea de multe ori, şi de multe oriizbăvit cetatea de urii. #inunile lui sunt nenumărate.

9uşii "l socotesc pe Sfânt şi protector al Siberiei, care a fost cucerită şi ane$ată la 9usia "n ziumuceniciei lui, 45 octombrie !F?!.

!ântare de laud" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir



'esalonicul totpe 0%ântul său slă#eşte,Pe marele imitrie,al lui Hristos ro*,Pe imitrie arhistrategul,al lui umnezeu ro*ul,l 6iditorului a toate,e lumea a %ăcut.

0%ântul Pa#el rourat-a 'esalonicul cu lacrimi,Iar marele imitrie cu sângele lui&/arele imitrie arhistrateg este,9o*ul lui umnezeu,l lumii 7ăcător.

postoleştile lacrimi şi martiricul sânge 'esaloniculuisla#ă, mântuire şi laudă sunt./artirul, imitrie este,arhistrategul cel mare,

9o*ul lui umnezeue lumea a %ăcut.0ă-l prea slă#im şi noi pe oşteanul lui Hristos,Pe iz#orâtorul de mir,nen%ricat mucenicul4l marele arhistrateg imitrie este,9o*ul lui umenezeue lumea a %ăcut4



!ugetare

6ată una din minunile Sfântului #are #ucenic Dimitrie, tesaloniceanul el comandant militar a foal Tesalonicului şi "n timpul vieţii, dar şi după moartea lui.

+oporul Tesalonicul a simţit mereu prezenţa Sfântului "n mi8locul lor, mai ales la vremuri de rcumpănă. Sfântul Dimitrie apără cetatea Tesalonicului, "ndepărtează de la ea nenorocirile, respininvadatorii şi a8ută tuturor celor care c&eamă "n a8utor numele lui.

E"ată barbarii au atacat 0esalonicul, &ără ca să !l poată !nsă cuceri, !n&uriaţi, ei au trecut atunteritoriul "in a&ara cetăţii prin ascuţişul săbiei, răpin" "intr$un sat şi "uc#n" cu ei "ouă &ecioa&oarte &rumoase, pe care le$au "us !n "ar stăp#nului lor. Aceste tinere erau măiestre !n arbro"eriei. ă#n" lucrările lor minunate, stăp#nul lor le$a "at următoarea poruncă: NAu" că ţinutul vostru eBistă un eu pe nume Dimitrie, care &ace mari minuni. <o&tesc să &aceţi cipul l

cu acul, pe această p#nă.4

=ecioarele au is pă+#nului că marele Dimitrie nu este eu, ci rob al A"evăratului Dumneeelui iu, tăp#nul 9ristos, Dumneeul creştinilor.

le mai !nt#i au re&uat să coase cipul s&#ntului pe p#na. Dar sub ameninţare cu moartea&l#n"u$se, ele au !mplinit cu măiestrie lucrarea, săv#rşin"$o ciar !nainte "e marele pranic &#ntului.



<rivin" cu lacrimi la cipul &#ntului "e ele !ncipuit, la ceasul "e seară "inaintea ărbătorii, eau pl#ns cu amar vă#n" că trebuie să petreacă luminatul pranic creştinesc !n obi"a sclaviei pă+#ni.

le am#n"ouă au căut cu &aţa la păm#nt !naintea &#ntului, ru+#n"u$se lui ca să li se ierte lpăcatul "e a &i !ncipuit s&#nt cipul lui !n &olosul unui pă+#n.

Atunci &#ntul !nsuşi a venit la ele şi lu#n"u$le "e m#nă, le$au "us ciar !n cetat0esalonicului, aşa precum o"inioară !ntr$o clipeală "e oci !n+erul Domnului 1$a "us p<rorocul Avacum.

3a 0esalonic &ecioarele s$au a&lat aşeate "eo"ată !n ciar >iserica &#ntului Dimitrie. e slu;ciar atunci slu;ba "e toată noaptea !n cinstea &#ntului şi biserica era plină "e popor. ă#naceştia neaşteptata apariţie a &ecioarelor Rpe care le ştiau răpiteS şi cui se "atoreaă ea, ei cu to3$au prea slăvit pe Dumneeu şi pe al 3ui &#nt, Dimitrie, marele aristrate+ şi ucenic.

!ugetare



6ată şi o altă minune a Sfântului #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. a atestă că s&inţii lDumneeu sunt pururi vii, că ei trăiesc !n ceruri, plini "e putere şi "e strălucire re+ală. =aptacesta creştinii orto"ocşi !l cunosc nu prin interme"iul cu+etării omeneşti, ci prin aceea că !nşis&inţii vin şi li se arată lor !n cip tainic, "escoperin"u$le tot a"evărul cel "e trebuinţă. Bne

sfinţii se descoperă şi răiesc oamenilor tocmai spre a "i convine de realitatea vieţii lor eternalteori, deşi nu se fac văzuţi sau auziţi aievea sau "n vedenie de către muritori, ei "nrâuresc şi insufândurile, dispoziţia sufletului şi acţiunile oamenilor.

+rintre multele minuni "nsemnate ale Sfântului #are #ucenic Dimitrie se află aşadar şi aceasta ut#năr pe nume Enisi&or a &ost !nsărcinat cu ascultarea "e paracliser !n marea >iserică&#ntului Dimitrie "in 0esalonic. arcina lui principală era aceea să aibă +ri;ă ca lum#nările can"elele aprinse !n &#nta biserică să ar"ă aşa cum trebuie. Dar acest t#năr a luat necuratobicei "e a &ura "in lum#nările a"use şi aprinse "e cre"incioşi, "e a le "uce la casa lui şi "e a revin"e "upă aceea.

&#ntul Dimitrie s$a arătat acestui t#năr şi i$a is: G=rate Enisi&ore, nu$mi place ceea ce &aci. *mai &ura lum#nările, căci şi pe cei care le a"uc !i vătămi "ar şi ţie !ţi &aci !ncă şi mai mare ră!nceteaă şi te pocăieşte@4

Enisi&or s$a speriat "e această ve"enie şi s$a ruşinat, şi o vreme s$a oprit "e la patima lui. Dar urmă a uitat şi iar s$a apucat "e &urat lum#nări şi a se lăcomi la necuraţii bani.

5ntr$o "imineaţă un bărbat nobil, bo+at şi &oarte cre"incios a a"us la racla &#ntului niş

lum#nări "in ceară curată, &oarte mari şi &oarte &rumoase, le$a aprins, s$a ru+at şi a pleca



Enisi&or s$a apropiat şi a !ntins m#na către ele, voin" să le stin+ă şi să le ia, "upă cum !i eobiceiul "ar ciar atunci o voce ca "e tunet a ibucnit "in raclă, ibin"u$i auul: NAu nu te mopreşti@F4

a lovit "e trănet, nenorocitul Enisi&or s$a prăbuşit la păm#nt, &ără simţire. l a ăcut aşa p#nc#n" !n biserică a intrat cineva şi 1$a cules "e acolo' Enisi&or nu şi$a revenit !nsă ime"iat, ci "o!ncetul cu !ncetul şi apoi a povestit tot ce i s$a !nt#mplat şi "e ce, !ntocmai.

0oţi au rămas uluiţi şi au căut cu &aţa !naintea lui Dumneeu, prea mărin"u$3 şi mulţumin"u3ui.

Sfântul 9rigorie *alama ) 3milia 6 la cel ;ntre sfini Mare Mucenic Dimitrie, mare f"c"tode minuni şi izvorâtor de mir



2ăci el săvârşind drumul şi păzind credinţa şi fiind ata pentru apărarea dreptei credinţe, până sâne, "ntr-atât s-a ferit să se "mpotrivească &ulitorilor "ncât s-a şi ruat pentru ei către Domnul atpentru cei care stăruiau "n răutate, cât şi pentru cei care s-au sc&imbat, astfel "ncât să nu rămână no urmă, "n această cetate, a necredinţei aceleia, ci prin purtările lui de ri8ă de multe feluribinefacerile de multe c&ipuri şi prin mi8locirile cele fără "ncetare către Dumnezeu, să "ntemeiezesă păstreze cetatea "mpreună "n unire, "n care şi de la care dumnezeiescul martir a răbdat moarnăprasnică.

!. N-ar eu am cinstit &oarte pe prietenii tăi, Dumneeule şi &oarte s$a !ntărit stăp#nirea lorH (<1/8:17), zice acel David care este cel mai insuflat de Dumnezeu dintre toţi psalmiştii din veac, "ntcare corifeii sunt postolii, urmaţi de ceata prorocilor, cei care sunt numiţi cu numele vededumnezeieşti, după care urmează ceata "nvăţătorilor credinţei şi preoţilor, şi toată adunarcuvioşilor, şi toţi cei mari c&emaţi după făăduinţa #ântuitorului nostru al tuturor (#t. F!Mprecum şi ceata mucenicilor lui ristos şi a marilor mucenici cărora se cuvine să li se aduruăciuni.

*i, mai presus decât toată mulţimea acestora, este cel pe care astăzi mai cu osârdie "l cântămcinstim, cel care este de acelaşi neam cu noi şi născut din acelaşi pământ cu noi, patronul oraşulnostru, minunea cea mare a pământului rec, "nfrumuseţată podoabă a 3isericii, cel boat "n toavirtuţile şi de minuni făcătorul, de mir izvorâtorul, Sfântul Dimitrie. 2ăci "ntre mucenici este luminătorul cel mare, iar dacă ţine cu putere "ntru sine 2uvântul Aieţii Aeşnice (0ilip. 4!5) şi darăspândeşte "n 8ur lumina 'ui, prin raze strălucite, şi străluminează pe cei mulţi, oare nu s-a făcpărtaş şi &arului profeţieiC 2i oare nu fiind atras "n c&ip prea minunat tocmai de puterea profeţiei s"nvrednicit de slu8irea şi de autoritatea apostolească şi propovăduitoareC Sau fiind "mpodobit lucrarea acestora două, nu cumva a fost lipsit de luptele ascetice ale cuvioşilor şi de strălucir

pildei vieţii lorC 2u siuranţă, nu. 2i unora urmându-le, pe alţii ealându-i, iar altora "ncă stându"nainte, pe unii i-a "ntrecut şi nu cu puţin, sinur sau cu foarte puţini desăvârşindu-se "ntru toate sinur reunind "n sine "nsuşi [virtuţile\ tuturor, astfel "ncât 2uvântul care era la "nceput Dumnezeu să-l inspire şi sinur să aducă roadă prin bunele răiri spre folosul tuturor şi totodată să"ndrepteze pe toţi.

4. şadar, noi care nu plinim nici măcar una, nu spun cununa sau lanţul virtuţilor, ci spun nici unmăcar din şiraul lor, ce laudă vom aduce şi cu ce frumuseţe a cuvântului vom "mpodobi pe cel carpe durata unei vieţi scurte, "n c&ip dumnezeiesc, a "mpletit cununa tuturor [virtuţilor\ dumnezeiecare pentru toţi [ceilalţi\ rămân "ndeobşte neapropiate şi de neatinsC Dar dorul ne stârneşte

vorbim, după putinţă, prile8ul "şi caută cuvânt cu priinţă, iar folosul, obliându-ne, nu ne "nădusă nu ne minunăm prin cuvânt de măreţia care este mai presus de cuvânt a mucenicului. 2ăcirâvnit să se arate de la "nceput până la sfârşit [statornic\ "n cele fără de sc&imbare făăduite deDumnezeu, mai presus de cuvânt şi printr-o petrecere corespunzătoare atât cât poate firea cuprindadică să fie biruitor "ntru toate.

7. *i "ntru toate era astfel, "ncă din copilărie, precum un stâlp de susţinere neclătit a toată bunătatecolumnă "nsufleţită şi de la sine tinzând spre toată virtutea, altar şi colonadă a &arurilor dumnezeieşi omeneşti, carte "nsufleţită şi răitoare a isprăvilor spre slava şi călăuzirea către 2el +reabu

veselitoare şi străină unire a tuturor bunătăţilor, iubire de obşte şi de obştesc folos a tot binele şi



să vorbesc prin cuvintele Scripturii, precum finicul acela care "nfloreşte (+s. M!!4) fiind dreptmăslin roditor "n casa lui DumnezeuI (+s. F!?) şi precum pomul de la izvoarele apelorI răsădde Du&ul Sfânt (+s. !!7) pe lână faptul că, potrivit psalmistului, rodul său va da la vremea sadar el "n toată vremea a avut şi are atât vremea "nfloririi, cât şi vremea rodirii. *i aşa cum frunzişcopacului aceluia nu va cădea, precum este scris (+s. !7), la fel, odată cu frunzişul acestuia floarea, şi rodul lui se vor da fără "ncetare celor ce se apropie de el.

@. *i pentru a săvârşi toată lauda, după cuvântul lui Solomon, "n puţină vreme plinind mult, SfântDimitrie este toiaul lui aron, vlăstar prea ales care a "nflorit evlavia, floarea cea prea iubită, rodcel râvnit şi asemenea lui Dumnezeu sau mai curând lui ristos, r&iereul 2el veşnic, mlădiţătoia dumnezeiesc sau dacă vrei, vlăstar pururea "nverzit, după c&ipul lui Dumnezeu, SfântDimitrie al căruia c&ip, după asemănarea lui ristos, a fost numai aron. cesta era un c&ip al lristos, iar Sfântul Dimitrie, plinind toate ale Stăpânului, era un c&ip al toiaului celui bun al lristos, acea mlădiţă care odrăslea şi "nflorea şi aducea roade şi "n c&ip dumnezeiesc se desăvârşeDar Sfântul Dimitrie este diferit şi de acea mlădiţă VaronW, pe cât diferă un c&ip cu mult mfrumos faţă de unul doar frumos sau o parte mică faţă de "ntre, Sfântul Dimitrie lăsând "n urm"ntrecându-le pe toate cele frumoase, prin nobleţea şi măreţia purtărilor, a faptelor şi minunilor. 2ă

nesc&imbat şi necontenit se dăruieşte celor care vin la el, izvorârea aceea a &arurilor, părând că aseamănă unui pom purtător de lumină, "mpărţind nestăpânit roadele sale ca nişte raze şi dăruincelor ce se apropie, până la "ndestulare, desăvârşite şi dumnezeieşti daruri, el "nsuşi fiind plpururea de unele ca acestea, precum un soare pururea izvorând razele sale sau precum un izvveşnic curător al &arurilor sau o mare de minuni ne"mpuţinată sau un adânc nerăit al bunătăţilcelor văzute şi celor nevăzute.

F. 6ar dacă ar "ncerca cineva să alcătuiască un mare eloiu cuiva pentru lucruri e$terioare şi ar zică [provine din Tessalonic\ care este ca un corifeu al "ntreii T&essalii, numele [oraşului\ fiind d

la aceste lucruri, având numele stăpânirii, la care ar adăua "ncă şi renumele strămoşilor şi faimpărinţilor, atunci, deşi o mare cinstire ar izvor" din belşu din unele ca acestea, pentru SfânDimitrie "nsă acestea "i vor fi de prisos. 2ăci pentru alţii, unele ca acestea sunt spre mare laudă. Dpentru Sfântul Dimitrie cum ar putea veni vreo "nfrumuseţare de la nişte lucruri ca acestea, când "nsuşi a "nfrumuseţat "ntreaa ţară, ba "ncă şi lumea cea de susC Dar care este "nfrumuseţarea de elC 2redinţa cea nestrămutată, &arul cel fără de sfârşit izvorâtor, dumnezeiasca ne"mpuţinată boăa virtuţilor dumnezeieşti care acum sunt strânse "n vistieria cerească la care sunt adăuate comorile celor mai mari bunătăţi de acolo. Sau mai curând, a8unând de la pământ la cer, pe câera "ncă "n viaţă şi om fiind, Sfântul Dimitrie a fost spre mare adăuire şi sporire frumuseţilor celveşnice, el "nsuşi frumuseţe a toată lumea şi mai presus de lume.

5. +e acesta David mai "nainte văzându-l, l-a fericit şi l-a cântat, zicând, N&ericit bărbatul care nmers !n s&atul necre"incioşilor şi !n calea păcătoşilor n$a umblatH (<s. 1:/). 2ăci nici cu mintnu a primit vreodată ceva din cele necucernice, nici cu fapta nu a umblat "n c&ip neplăcut lDumnezeu, ci păzind "ntru sine ne"ntinat dumnezeiescul &ar de la botezul nostru "ntru ristos, a avvoinţa "n acord cu leea Domnului, ca o carte a lui Dumnezeu şi scrisă de Dumnezeu, fiind ca uperament sau ca o tăbliţă de ceară sau ca o tablă scrisă de deetul lui Dumnezeu şi desc&isă tuturspre folosul obştesc. 2ăci după 6saia mai "nainte de a şti să arunce răul, va alee bineleI (6s.!F)pe când era "ncă "n floarea vârstei a "mbrăţişat frumuseţea fecioriei. *i era "ntre dăruit plini

acesteia şi făcea toate astfel ca să fie feciorelnic şi la trup şi la suflet şi să aibă prin aceas



petrecerea "n ceruri şi să a8ună la cei fără trupuri ealându-i, "n trup fiind. *i pentru aceasta a avpe celelalte virtuţi "mpreună-luptând cu el şi mai "naintea altora având osteneala "nţelepciunii, pentca, fiind desăvârşit "n "nţelepciune şi "n curăţie, să poarte la puţinii ani ai tinereţii mult lăudacărunteţe. 2ăci N5nţelepciunea este la om a"evărata cărunteţe şi v#rsta bătr#neţilor !nseamnăviaţă ne!ntinată.H (5nţel. :%)

. Aşa"ar era un t#năr bl#n", plăcut la cip, nu numai la omul cel "in a&ară ce se prein

simţurilor, "ar mai ales la omul cel "inlăuntru, cel nevăut pe care !l ve"e numai 9ristos, el ccaută la inima omului, are !ntr$at#t a preţuit cu+etul lui Rcel lăuntricS şi tăinuita &rumuseţ!nc#t a binevoit să se sălăşluiască !n el şi să !l "esăv#rşească !n "uul şi "e la acela pe toate să a"ucă la "esăv#rşire !n cip "umneeiesc. 2ăci pe David l-a aflat bărbat "naintea Sa ( +s. ??4'ZZ), iar pe Dimitrie care "ncă nu a a8uns la vârsta bărbăţiei, fiind "ncă tânăr, l-a aflat după inimsa. 6ar "n faptă, nu a aflat nici o pricină de ruşine, de vreme ce a plinit toate poruncile 'ui. '-a aflvas ales, după cuvântul lui +avel, ca să se prea mărească numele 'ui "n faţa neamurilor "mpăraţilor [pământului\ (0apte. M!F). '-a aflat olindă fără patăI (;nţel. 45) primind "n sine reflectând "n afară nerăita frumuseţe cea sălăşluită mai presus de ceruri. 6ar eu "ncă aud "n c&tainic şi cuvântul acela că despre el este răit N-ată lu+a ea pe are o spri;in, Alesul e

!ntru are binevoieşte su&letul eu. <us$am peste l Duul eu şi l va propovă"ui popoarelle+ea eaH (-s. 2:1). *i "i va presc&imba şi zidi drepţi din nedrepţi, ca să fie el "nsuşi ca şi umeaI (6er. !F!M), iar pe ceilalţi "i va ruşina şi "i va lepăda şi "i va arăta ca fiind ata pentru pierzan(9om. M44). *i c&iar dacă acestea au fost scrise cu privire la ristos şi noi vom fi "nvredniciţi ele "mpreună cu toţi cei care au trăit prin l şi după l, păzind cu amănunţime [poruncile\ 'ui.

?. şadar a fost şi "nvăţător şi postol, "nţeleptul şi feciorelnicul şi cuviosul şi ca să spunem aşa, pde-a-ntreul frumos şi cu totul fără de pri&ană şi cu firea şi cu osteneala străluminat de &ar. Sfântul Dimitrie atunci după cum s-a spus despre 6ov că nu era altul ca el pe pământI (6ov. !

47), adică "ntru toate cele dumnezeieşti nimeni nu era asemenea lui 6ov, "n care [se "nţelee\ nimeni nu era asemenea lui "ntre oameni.I

M. 2ăci şi 6ov mai "ntâi a fost cu totul ne&ulitor, drept, evlavios, precum s-a arătat şi Sfântul Dimitrmai apoi. ;nsă acela de mai "nainte lauda fecioriei nu a avut-o, iar cununa fecioriei care es"mbunătăţirea firii l-a arătat pe Sfântul Dimitrie asemenea "nerilor din 8urul lui Dumnezeu. 2ăacela din vec&ime, 6ov, a avut trupul acoperit de răni rele care să stea "mpotriva răutăţii dvec&ime, iar acesta până la sâne şi până la moarte a stat "mpotriva răutăţii luptând [ca un atle(6ov. 4?-!7).

!E. Dar mărturia lui 6ov n-a fost nicidecum pentru cuvintele "nvăţăturii pe care Sfântul Dimitriunind-o cu &arul Du&ului Sfânt, a avut-o drept armă de apărare şi scut nebiruit şi unealtă de zidiplu şi &ârleţ pentru arătură sau dacă vreţi, şi condei de scris, undiţă de pescuit sau orice altceva acest soi: acum "nsă, lucrând via Domnului şi aruncând pe pământ seminţele cele cereşti sau scriincuvintele vieţii veşnice, Nnu pe table "e piatră, ci pe tablele "e carne ale inimilorH (2 or. /:/) mprecis, acele inimi vrednice de o astfel de "nscriere. 6ar "n năvodul cuvântului a cuprins Tessalonic"ntreaa ttica şi &aia sau mai curând, atât cât poate cuprinde acum şi până unde poate a8une prizvorârile de mir şi prin mulţimea minunilor, anume "ntru toată cuprinderea cea fără cuprins"mbelşuării &arului. 2ăci şi atunci Sfântul Dimitrie era o minune a lumii prin cuvintele ce

dumnezeieşti, fiind, după spusa Sfântului +avel, Nmiros "e bună mireasmă al lui 9ristos !ntre c



ce se m#ntuiesc şi !ntre cei ce pier' unora, a"ică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altormireasmă a vieţii spre viaţăH (-- or. 2:1). %u vorbesc aici despre buna mireasmă cea fără sc&imbare, ci e de a8uns să [vorbesc\ despre mirurile şi despre minunile dăruite de la Dumnezcare izvorăsc de la racla marelui #ucenic. 2ăci ce sunt cele prezente, oricât ar fi de mari şi dminunate, faţă de cele din ceruri dăruite lui de la Dumnezeu, care sunt departe de privirea noastr*i cu ce slavă prea mărită, cum ar spune Sfântul postol +avel nu se va slăvi ceea ce este slăvitC (2or. 7!E) Strălucită dovadă sunt acestea pentru toţi că acela "ncă din timpul vieţii lui pământeşti,

fost miros de bună mireasmă a lui ristos şi "nmiresmarea Aieţii pentru cei mai dinainte aleşi asculte.

!!. cum prin urmare, ca să are sufletele oamenilor sau să le "nvieze pe acestea, după făăduinţa lristos către Sfântul +etru, a avut şi el ca instrument pentru arătura sa şi ca uşă a mântuir2uvântul lui Dumnezeu. ('c. F!E). *i construind lui Dumnezeu altar din pietre vii şi cu adevărat mult preţ (6 +etru, 45. 6 2or. 7!4), a avut 2uvântul drept unealtă de lucru potrivită. *i ori de câori pornea război "mpotriva vră8maşilor lui ristos sau şi mai mult decât atât, "mpotriva celor caduceau războaie văzute "mpotriva lui Dumnezeu, iscate de puteri nevăzute, "ntru toate "l urm"ndeaproape 2uvântul "nsuşi al Du&ului Sfânt şi acesta "l conducea, acesta "l purta, "l "ntărea şi

"nvăţa, preătindu-l pentru ceea ce era de folos. *i este aidoma cu ce s-a scris şi despre cel "ntluptător dintre mucenici, *tefan, că nimeni nu a putut să stea "mpotriva "nţelepciunii lui şi niciDu&ului cu care el răia (0apte. 5!E).

!4. 6ar eu cuet că veşmântul ostăşesc şi inelul de pe deet şi efodul purtat pe umăr pe care şi lprins mucenicul când a primit dreătoria de la ;mpăratul din vremea sa, acestea toate sunt simboluale vredniciei şi darului prea "nalt al "nvăţăturii celei de taină, dăruite mucenicului de la 2el adevărat ;mpărat. +entru această pricină [se şi spune\ că &arul dumnezeiesc a lucrat prin ele npuţine minuni mai apoi. 2ăci trebuia cu orice preţ să-l "nşele "n c&ip "nţelept pe "nşelătorul cel de

"nceput, ca nu cumva să ătească moarte mai "nainte de vreme mucenicului şi ca nu cumva rodrânarului veşnic, fiind astfel doborât, să fie tras la moarte şi căzând cu trupul la pământ, să nu maducă rod mult, din pricina unei morţi fără de vreme. Dar pentru a face să "nceteze &arul acestsemne, uciaşul cel adevărat nicidecum nu a putut răbda până ce nu a dezlănţuit "mpotriva celui se "mpotrivea "nşelării pe slu8itorii "nşelării. ceştia, punând mâna pe el, l-au adus "naint;mpăratului "nşelării (căci aceasta era #a$imian) pe Dimitrie cel ce a nimicit "nşelăciunea. Și astf"n arena martiriului, a fost dezbrăcat Sfântul Dimitrie, cel "ncă din copilărie plin de nerăite &aruri"ntru toate "nţelept, drept şi cuvios, apostol şi fecior prea curat şi ca să nu vorbesc prea mult, "ntr-ucuvânt, ucenic iubit al lui ristos, prietenul 'ui cel mai apropiat, slu8itor al 'ui şi casnic, mai mudecât toţi care din veac au venit la Dumnezeu, iubindu-' cu cuetul, cuvântul şi fapta.

!7. *tiu bine că "nsetaţi să aflaţi cum şi unde a fost prins cel căutat de slu8başii "mpăratului. $istăazi "n biserica %ăscătoarei de Dumnezeu un adăpost sub pământ care se numeşte până astă9efuiul. *i este un obicei vec&i ca, an de an, "nceputul prăznuirii marelui #ucenic Dimitrie să săvârşească acolo şi de acolo trecând "n stradă cu cântări "n procesiune, [mulţimea\ se "ndreapcătre 3iserica sfântului cu cântări şi acolo, [la sfintele lui moaşte\, săvârşesc şi duc la bun sfârşsărbătoarea. şadar sub stăpânitorii necredinţei, fiindcă "ncă nu venise ceasul pentru cele acredinţei, sfântul martir, adăpostindu-se "n catacombele acelea, "mpărtăşea celor care veneau cu acolo "nvăţătura cea cerească şi cei de la necredinţă, ca dintr-o mare "nvolburată de valuri, afla

scăpare la el, la limanul cel cu adevărat lin al credinţei şi "mpreună cu ei, ne"nfricat, săvârşea şi ţin



slu8ba creştinilor şi astfel a fost pentru acea vreme marele #ucenic Dimitrie, adăpostul, refuiulscăparea pentru toţi credincioşii cei aleşi şi plini de evlavie. 6ar locul acela de aici "şi trae numede 9efuiu.

!@. ceasta aflând-o cei pe care #a$imian "i rânduise spre vânarea celor adunaţi "ntru evlavie, ştiică acolo mucenicul "nvăţa poporul şi mâniindu-se şi mai mult "ncă văzând că mulţimea adunaasculta cuvintele lui Dimitrie, ca fiind "nseşi cuvintele lui Dumnezeu, "l prind ca pe un &ulito

"mprăştie mulţimea şi cu puterea stăpânirii o scot "n stradă. Și l-au adus "naintea lui #a$imian castătea pe locul acesta unde suntem noi acum şi aştepta cu mare bucurie uciderea de oameni a lui '6ar acesta fiind cu nerăbdare a plini bucuria "mpăratului, a poruncit ca aici să fie "nc&is sfântul, adipe locul unde a şi fost săvârşit martiriul. 6ar aceasta şi noi o "nc&ipuim "n fiecare an neabătut acelaşi fel, acolo săvârşind "nceputul procesiunii, iar aici săvârşirea ei. 0iindcă şi #ucenicul astfelfost tras la ucidere atunci pentru ristos, fiind c&emat la praznicul şi la 8ertfa cea mare.

!F. 6ar intenţia diavolului celui "ncepător al răutăţii era să-l scoată pe Sfântul Dimitrie dintre cei vcât mai repede, căci nu "l răbda pe el pe pământ să fie văzut de oameni vorbindu-le lor despDumnezeu şi să fie ascultat "ntru totul. Dar Dumnezeu a vrut să rânduiască astfel, ca să fie şi prof

cel care peste puţină vreme avea să fie pentru toţi ceilalţi mare #ucenic. *i nu numai că a avsălăşluit "n el "nsuşi &arul muceniciei, dar le-a dăruit şi altora să aibă martirul de la o astfel de "nalşi mai presus de fire unire cu el, fiind ca un izvor mai presus de fire al &arului. *i ce trebuie spunem ca să nu zăbovim prea multC 2ăutaţi la viclenia tiranului şi cercetaţi "ntemniţarea lDimitrie şi pe %estor "mpotriva lor şi profeţia [de la "ner\ cu privire la marea lui muceniciprecum şi propria lui profeţie despre victoria [lui %estor\ "mpotriva lui 'ie şi martiriul lui.

!5. ;nsă cum a văzut şarpele cel "ncepător al răutăţii amânarea tiranului, nu a suferit "ncă să-l mvadă mai mult pe pământ pe marele Dimitrie [c&iar\ mai "nainte de săvârşirea martiriului său.

aducând un scorpion, i l-a strecurat mucenicului "nsă nu spre a-l "nşela sau ispiti, precum a "nşeoarecând prin şarpe primul cuplu al protopărinţilor noştri, ci pe acesta, [pe Sfântul Dimitrie\, lispitit cu acest fel de moarte. 2ăci ştia din cercare că Sfântul Dimitrie nu se lasă "nşelat, având cunobil şi fiind "n c&ip cuvenit "ncercat "n discernerea binelui de rău. şadar, nu ca să-l "nşelestrecurat scorpionul "năuntru, ci ca să-l rănească mortal şi să-l dea unei morţi rabnice, ca să aibăel odi&nă din partea unui aşa de mare vră8maş al său, aşa de slăvit "n tăria virtuţii. ;nsă iuţimaceluia şi ostenelii lui a pus capăt şi &otar, "nsuşi &arul cel sălăşluit "n Sfântul Dimitrie şi puterc&emării [numelui lui ristos\ şi pecetea dumnezeiască şi numai cu mâna a omorât unealta morţ*i aşa l-a ruşinat pe cel care a strecurat [scorpionul\ slăbind puterea aceluia. Se arată de aici, cdacă nu ar fi voit a veni sinur de bunăvoie la patimă, nici nu ar fi pătimit deloc, fiind păzit şi "ntă

de puterea lui ristos. ;nsă el, voind [a pătimi\, a fost dat spre a fi "ntemniţat şi predat "n mâincălăilor şi a pătimit de la lucrătorii răutăţilor cele rele, urmând astfel pe 2el 2are a pătimit pentnoi.

!. +entru aceasta, când au venit suliţaşii trimişi de tiran puşi să-l ucidă, cu armele ata preătireunindu-se la vremea stabilită, sfântul a primit cu bucurie rana mortală sau mai curând răniprovocate la toate mădularele, "n piept, la oase şi "n carne, precum şi la fiecare dintre coasprimind, pe de o parte, rănile cele din afară, prin străpunerile suliţelor, dar şi dinlăuntru. *i astfela "ndoit sau mai bine zis s-a "nmiit patima coastei celei mântuitoare, "mplinind "n turpul său, du

cuvântul Sfântului postol +avel, lipsurile necazurilor lui ristosI (2ol. !4@). stfel a iub



pătimirea până la moarte şi aşa a iubit a-şi vărsa sânele pentru slava lui ristos de mai multe orifără de odi&nă, astfel "ncât să poată, prisosind dincolo de măsura cunoscută şi covârşind atâmăsură a draostei, să primească "n "nsuşi trupul său izvor de miruri. +entru ca prin această vărsade sâne, "n veacul următor, "n locul sânelui, să verse mir din trupul său, spre slava lui ristos, p2are Sfântul Dimitrie atât prin viaţa lui, cât şi prin moarte, şi după moarte nu numai că '-a prmărit, ci ;l prea măreşte ne"ncetat şi de către 2are a fost prea mărit şi pe pământ, şi "n cer şi se prmăreşte şi se va prea mări veşnic "n c&ip dumnezeiesc.

!?. ;mi vine acum să spun despre el cele ce şi dumnezeiescul +avel a răit cu privire la ristofiindcă "mpreună cu l stă Sfântul Dimitrie pentru draostea noastră, N&iin"că 9ristos !ncă &iinnoi necre"incioşi, la timpul otăr#t, a murit pentru cei necre"incioşiG (Com. :6), vreau să spuprin &arul şi prin imitarea Stăpânului. *i "nsuşi oraşul "ntre s-a "mpăcat cu Dumnezeu prin moartsfântului. 2ăci unde mai era o necredinţă mai deplină şi mai de necrezut decât cea "n care erpărinţii noştriC Bnde este frica ce vine din dreapta credinţă şi unde sunt acum ascunderile catacombe cele din toată inima pentru eaC Bnde sunt cei care au fost predaţi sălbăticiei fiarelor prura cea nebunească "mpotriva celor binecredincioşiC Toate "nfricoşatele c&inuri s-au dezleat, toaau devenit mai bune după ce Sfântul Dimitrie şi-a prime8duit viaţa pentru dreapta credinţă. 2ă

acum biserici măreţe şi prea frumoase, la a căror sinură vedere toţi se "ntorc la credinţă, stau astădeasupra 2atacombelor acelora, iar "mpăraţii - "nfrumuseţaţi mai curând prin evlavie, decât pr"mpărăţie - stau alăturea cu noi şi aplaudă, lăudând faptele cele bune ale mucenicului. *i ast"ntreul oraş "şi vesteşte cu tărie evlavia, lăudându-se cu martiriul marelui #ucenic DimitriDraostea lui se revarsă nu numai peste inimile noastre, ci şi peste tot trupul prin mirurile a cărputere iradiază din trupul lui. *i oare nu buna mireasmă a mirurilor răspândită pretutindeni "n orarisipind necredinţa, nu ea a arătat oraşul cetate a lui Dumnezeu sau mai curând un alt 9ai, dacă nc&iar şi mai mult decât un 9ai, fiind udată şi adăpată, nu de ape, ci de râuri de miruriC ceste miru"ntru care şi de la care se află pururi &arul Du&ului Sfânt al tămăduirilor, eneriile puterilor, astf

"ncât putem spune despre Sfântul Dimitrie ceea ce s-a scris "n 2ântarea 2ântărilor despre sufletul cnuntit cu Dumnezeu "ntru nestricăciune Nmirosul !mbrăcămintei tale este mir mai presus "e toamirurileH (#nt. :1).

!M. 6ar veşmântul, "l vei socoti trupul sufletului celui mucenicesc ai cărui obra8i iarăşi se zice 2ântarea 2ântărilor Nsunt ca vase "e miruriH, iar deetele Nla &el cu crinii roşii, !n mir mirositsunt scăl"ateH (#nt. :1/) tunci cu cât mai mult coasta cea "nsuliţată care a fost căscată ca o ude mulţime de suliţe nu cuprinde "nlăuntrul ei miruri de bună mireasmă şi precum crinii roşii nu lanumai să picure mir, ci se face izvor veşnic şi neferecat de miresmeC stfel "ncât este pentru noi nprecum spune psalmistul râul lui Dumnezeu care s-a umplut de apeI (+s. 5@!E), ci matca

Dumnezeu, aceasta este trupul mucenicesc care este umplut de miruri şi de minuni şi de vindecăriceea ce este "ncă şi mai de minunare decât acestea e faptul că, oricât ar cure din izvoare, acestea a8un niciodată să o umple. *i precum pare, acelea sunt cuvintele pe care le răieşte sufletul cmucenicesc şi dumnezeiesc, răspândindu-le din trup, sufletul cel nuntit cu Dumnezeu adică, "n ace2ântări Ncoală v#nt "e miaănoapte, vino v#nt "e miaăi, su&laţi prin +ră"ina mea miresmele$i st#rniţi.H (#nt. :16).

4E. *i astfel, la suflarea vântului inteliibil de primăvară s-a izonit şi risipit iarna necredinţei cabântuia cetatea "n vremea aceea, aducându-ne "napoi căldura cea inteliibilă a dreptei credinţe

care a adus-o suflarea vântului aceluia care a scos "n lar, precum cârmaciul la pupă, pe cei aleşi



plutească spre răsăritul soarelui Dreptăţii. 6ar "n rădina virtuţilor şi a &arurilor a dat trupul cmucenicesc, ca să izvorască miruri şi tămăduiri, unele ca acestea fiind "nc&ipuite de pârâurilizvoare care s-au format din străpunerile trupului cu suliţe. 2ăci urile lupilor "n mi8locul cărordupă cuvântul van&eliei, Domnul l-a trimis pe propriul lui ucenic Dimitrie, (#t. !E!5, 'c. !Eau căscat, cu muşcăturile lor, izvoare, iar "n turma lui ristos făcând mare şi multă bucurie, adunâfapte bune, "ncă şi pe mulţi dintre lupii lor, şi puţin câte puţin pe toţi, i-a presc&imbat "n mieluşei. "n acest c&ip porţile iadului (care sunt urile tiranilor care au dat poruncile aducătoare de moarte)

numai că nu au putut birui 3iserica lui ristos, (#t. !5!?) care a stat "naintea muşcăturilor, nnumai că nu i-au ruşinat, ci i-au adus pe cei ce au pătimit la slavă, atât pe pământ, cât şi la slavcerească şi veşnică.

4!. Aoiţi fiecare dintre voi să aflaţi ce "nseamnă porunca vestită azi "n van&elia Domnului cătcei trimişi de l "n mi8locul lupilor, N&iţi !nţelepţi ca şerpii, şi curaţi ca porumbeii FH (t. 1:16)

arpele este &oarte pru"ent pentru sine !nsuşi, "ar uci+ător pentru alţii, +ata "e apărare, "ar "e atac, av#n" a+erime şi putere' !n vreme ce porumbelul este &ără "e răutate neprevăător.Aşa"ar, se "ă !n"emn slu;itorilor Domnului, nici să &ie rău&ăcători precum şerpii

nici &ără "e paă precum porumbeii, ci !mpreun#n" pru"enţa necontenită cu nerăutatea, să &pururi +ata !n apărarea slu;irii, a "reptei cre"inţe şi a virtuţii, iar &aţă "e cei care sunt nepăsăto&aţă "e unele ca acestea să se arate &ără "e răutate, !nc#t să se şi roa+e pentru ei. Ast&el numai vor &ace tămă"uire spre viaţă şi pentru cei care sunt omor#ţi "e şarpele cel !nţele+ător. ăprecum me"icii prin" şerpii şi eBtra+ veninul şi apoi amestec#n"u$l !n alimente, vin"ecă prin muşcăturile "e şarpe la &el cel ce, !n vreme "e ispită, amestecă !nţelepciunea şi preve"ereşarpelui cu nerăutatea porumbelului, nu numai că se &ace pe sine imun la orice vătămare "e şarpe, a"ică "in !nşelarea "iavolului, ci şi pe cei muşcaţi "e el, a"ică pe cei !nşelaţi, tămă"uieşte, oprin" lucrarea veninului şarpelui, care este păcatul şi necre"inţa.

44. 'a fel este şi mucenicul nostru acesta, marele #ucenic Dimitrie. 2ăci el săvârşind drumul păzind credinţa şi fiind ata pentru apărarea dreptei credinţe, până la sâne, "ntr-atât s-a ferit să "mpotrivească &ulitorilor "ncât s-a şi ruat pentru ei către Domnul atât pentru cei care stăruiau răutate, cât şi pentru cei care s-au sc&imbat, astfel "ncât să nu rămână nici o urmă, "n această cetaa necredinţei aceleia, ci prin purtările lui de ri8ă de multe feluri şi binefacerile de multe c&ipuri prin mi8locirile cele fără "ncetare către Dumnezeu, să "ntemeieze şi să păstreze cetatea "mpreună unire, "n care şi de la care dumnezeiescul martir a răbdat moarte năprasnică.

47. ceastă unire şi noi mai curând o arătăm, decât o dăm "n sc&imb ( căci cine dintre noi ar put

da ceva "n sc&imbC) atunci când "nmulţim lauda noastră către el, cerându-i să fim "nvredniciţi prruăciunile lui către Dumnezeu, prin slava lui cea scrisă "n ceruri, pe care fie să ne "nvrednicim ntoţi a o dobândi, cu &arul şi cu iubirea de oameni a Bnuia născut, Domnul nostru 6isus ristocăruia 6 se cuvine toată slava, puterea, cinstea şi "nc&inăciunea, "mpreună cu 2el fără de "nceput'ui +ărinte şi cu Du&ul Sfânt, acum şi pururea şi "n vecii vecilor. min.

(&#ntul Qri+orie <alama, Emilii, vol. ---, ". Anastasia, >ucure ti, 2 ș



Arhimandrit Efrem <iropotamitul ) =auda Sfântului 9rigorie *alama adus" Sfântului MarMucenic Dimitrie



Hu am cinstit &oarte pe prietenii 0ăi, Doamne şi &oarte s$au !ntărit stăp#nirile lor@H(<s. 1/%, 17

2u acest sti& al lui David "şi "ncepe cel "ntre Sfinţi +ărintele nostru Griorie +alama lauda sa Sfântul Dimitrie, izvorâtorul de mir, care, ca unul ce este mare #ucenic, aparţine şi Istăpâniriloradică stăpânirii Sfinţilor şi +rietenilor lui Dumnezeu.

Iu cu multă cinste "ncon8ur pe Sfinţii Tăi, Dumnezeul meu, mare putere şi "ndrăzneală au cei casunt mai mari "ntre ei/I, am spune şi noi azi, acordând un conţinut mult mai lar acestor cuvinte a9eelui-psalmist. 2ăci, pentru noi, +rieteni ai lui Dumnezeu sunt amândoi Sfinţii şi cel care laudă

cel lăudat, dar "ncă şi prietenii prietenilor lui Dumnezeu, iubitorul de Sfinţi, +reasfinţitul +ăstor, N+anteleUmon, cu binecredincioasa lui turmă, care prin dumnezeiescul lor zel pentru cinstirea şi lauacestor Sfinţi cu adevărat mari ai #itropoliei postolice Va T&essaloniculuiW nu "ncetează a atraasupra lor, fără ca ei să o dorească, "ndreptăţita laudă şi draoste a 3isericii luptătoare, dar şi a celtriumfătoare a lui ristos.

2uvântarea Sfântului Griorie +alama pe care o vom prezenta azi H răspunzând la această invitaţie+reasfinţitului, care ne face cinste H cu siuranţă a fost rostită de Sfântul Griorie pe vremar&ieriei sale "n T&essalonic, de ziua praznicului Sfântului Dimitrie şi anume după van&el

Dumnezeieştii 'itur&ii praznicale "n această prea cinstită biserică şi constituie un e$empdesăvârşit de cuvânt de laudă la praznic H după cum ne arată dovezile interioare ale te$tului.

I+e de o parte dorinţa ne mişcă să vorbim după putere, iar "mpre8urarea cere cuvânt potrivit vremnoastre: "ndatorirea, zorindu-ne, nu ne lasă să ne minunăm fără motiv de măreţia SfântuluiI, spunundeva la "nceputul cuvântului său Sfântul Griorie.

'una tradiţie a prăznuirii pomenirii Sfântului Dimitrie "n T&essalonic pare să fi creat un tipanume, pe care Sfântul Griorie "l cunoştea bine, de vreme ce el "nsuşi trăise destulă vreme



această tradiţie "ncă "nainte de a deveni ar&iereu. cest tipic pare să călăuzească conţinutcuvântării sale şi asta "l face să se simtă cumva puţin "nrădit "n spusele sale.

r fi dorit, probabil, luând prile8 de la VprazniculW mucenicului, să stăruie asupra unor subiecdu&ovniceşti, dar este nevoit, de fiecare dată, să pomenească datele martiroloice necesare, dar de"ntru totul cunoscute, lucru care "l face să se ândească dacă nu cumva mai potrivită ar fi tăcerea.

;n cele din urmă, după cum se vede pe parcursul te$tului, izbuteşte să le "mbine pe toate şi viaSfântului şi "nvăţătura morală şi teoloia şi retorica şi ermineutica, "ntr-un cuvânt de laudă dedesăvârşită artă, "ntru totul ec&ilibrat şi lipsit de e$aerările H obişnuite "n asemenea paneiricecare "ncarcă peste măsură cuvântul.

r fi zadarnic, credem, ca "n această scurtă cuvântare să prezentăm c&iar şi "n rezumat "ntreul şirconţinut al cuvântului. tât "n ce priveşte analiza literară, cât şi cea de valoare, care oricudepăşeşte puterile noastre, ne vom limita la a ne e$prima cu evlavie admiraţia faţă de IfrumuseţcuvântuluiI dumnezeiescului Griorie +alama, dăruite lui de dumnezeiasca +ronie, ca să e$primaşa cum se cuvine adâncurile Du&uluiI pe care le-a căutatI şi el, "ntocmai precum omonimul să

Sfântul Griorie Teoloul. Să ni se "năduie, aşadar, să redăm selectiv unele dintre precizăricuvântului, sărind peste foarte numeroasele paralelismele biblice şi măiestrii de stil, pe carprobabil, doar o traducere competentă ar putea să le redea.

;ncă din introducere, dar şi foarte adesea "n curerea ulterioară a cuvântului, Sfântul Griorie insisasupra numeroaselor &arisme ale sfinţeniei lui Dimitrie. 'ipsirea cu mulţumire de slava şi dizbânzile lumeşti "l aşează "n rândul drepţilor, dar, asemuindu-l cu aceştia H şi anume cu 6ovSfântul Griorie "l ăse te Va fiW mult mai presus de ei. S-a "nvrednicit de &arul prorocesc, aşa cuș

se vădeşte din cuvintele lui către %estorie, cuvinte pe care Tradiţia le-a păstrat cu evlavie *i pe '

"l vei birui şi pentru ristos vei mărturisiI. 'ucrarea lui misionară "n T&essalonic dinaintmartiriului, de pe poziţia oficială de consul, dar şi "ntoarcerea la creştinism a "ntreului oraş T&essalonicului care a avut loc după moartea lui, prin minunile pe care le-a săvârşit, sunt mărtuale &arului apostolic şi al vredniciei ce i s-a dăruit.

0ecioria-i şi viaţa-i nepri&ănită de dinainte de martiriu "l aşează cu "ndreptăţire şi "ntre cetecuvioşilor. 9âvna "nţelepciuniiI şi ştiinţa cuvântuluiI care "l "mpodobeau ca "nalt demnitar statului fac din el un adevărat ;nvăţător. ;n orationasI, acea mantie scurtă pe care o purtau pe umdemnitarii romani când ţineau discursuri şi pe inelul lui de consul, care după martiriu au "nceput facă minuni "n mâinile lui 'up, Griorie nu ascunde că vede un anume simbolism al valorii

"ntâietăţii "nvăţătoreşti care i s-au dat "n c&ip tainicI. Doar preoţia văzută "i lipseşte VLW. #ai seamă asupra fecioriei Sfântului Dimitrie revine de multe ori Sfântul Griorie +alama, cfeciorelnic şi "nsinurat pentru Domnul.

'a rândul nostru, am spune că "ntâlnirea tuturor acestor "nsuşiri ale sfinţeniei "ntr-una şi aceeapersoană este o caracteristică a tuturor celorlalţi Sfinţi ai 3isericii noastre. *i, ca să nu merem prdeparte, c&iar viaţa marelui +alama, "l vădeşte nu doar 2uvios şi ;nvăţător şi 6erar&, dar şi +rorşi postol şi c&iar #ucenic H prin aceea că "n anumite "mpre8urări ale vieţii s-a arătat ata mucenicie. Se adevereşte iarăşi faptul că doar un mare om poate să "nţeleaă şi să laude dup

vrednicie un alt om mare.



Bn alt punct central al cuvântului Sfântului Griorie este asemănarea lui Dimitrie cu ristoarătând că persoana marelui #ucenic aparţine tipului lui ristos, după ristosI, dacă e cu putinsă se spună aşa ceva. *i nu e ceva nou ne"ndoielnic, pentru fiecare sfânt este valabil ceea ce spupostolul +avel, nu mai trăiesc eu, ci ristos trăieşte "n mineI (Gal. 4, 4E). 'a Sfântul Dimitr"nsă, toate datele biorafice, având ca leit-motiv şi punct de pornire "mpunerea cu suliţa "n coascontribuie la o reprezentare nu doar mistică, ci şi e$terioară a vieţii lui ristos "n persoana lu

tinereţea vârstei, fecioria, lucrarea "nvăţătorească "ncununată de martiriul de bună voie, coaststrăpunsă care se face izvor de mir şi tămăduiri, caracterul ispăşitor pe care "l dobândeşte martiriSfântului pentru "ntreul oraş H toate acestea sunt elemente asupra cărora foarte curând s-a atratenţia şi probabil au luat dimensiunile de cult cuvenite, câtă vreme ulterior, pe vremea SfântulSimeon, ele se cristalizează lituric şi imnorafic "n slu8be şi cântări precum acelea care sunt auz"ndeosebi la utreniile de peste săptămână din acest sălaş al #arelui #ucenic.

Sfântul Griorie H dincolo de faptul că aplică anumite pasa8e &ristoloice şi modele ale Aec&iulTestament Sfântului Dimitrie H referindu-se la multipla "mpunere a coastei lui, o socoteşte, ducuvântul postolului +avel, "mplinire a a lipsurilor necazurilor lui ristosI (2ol. !, 4@) pe care

săvârşesc Sfinţii pentru Trupul 'ui, care este 3iserica.

8unând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani "ndelunaţiI (;nţ. Sol. @, !7). +uţinele dabiorafice despre mucenic şi despre scurtul lui martiriu pun "ntotdeauna la "ncercare dispoziţia deafla şi a consemna a acelor evlavioşi care se ocupă de sina$are, "ntocmai precum acel nevoita&iorit Aitalie, menţionat "n relatările minunilor Sfântului. 6ată care este nedumerirea lui, aşa cumrezumă cel care povesteşte minunea, un anume StavrQNie De vreme ce atât de scurtă i-a fost lupmartirică şi fulerător martiriul şi numai coasta i-a fost rănită, ce anume a pricinuit atâta belşu dmiruriCI. $istă mulţi mucenici care au "ndurat mai multe, mai aspre şi mai luni c&inuri,

feciorelnici erau şi probabil că se şi desăvârşiseră şi cu suliţa "n coastă au fost "mpunşi, duasemănarea cu ristos. Dar ce anume l-a arătat pe Dimitrie mare #ucenic şi făcător de minuni "ntreaa creştinătateC

;n ce "l priveşte pe Dimitrie, "n c&ip nepri&ănit toate au mers "mpreunăI se răbeşte să răspunStavrQNie, cel prea meşter "n cuvânt, "nainte de a povesti minunea care l-a convins cu adevărat pAitalie. ;n acest punct, dumnezeiescul Griorie simte că are mai multe de spus. *i aici numai poate să "nţeleaă şi să "l facă "nţeles pe #ucenic, pe temeiul propriei lui e$perienţe. 6ată, aşadcum tâlcuieşte el acest "n c&ip nepri&ănitI al lui StavrQNie +entru că nici "n mintea lui, spune, nuprimit VSfântulW ceva din cele necucernice, nici nu a săvârşit vreo faptă care să nu fie plăcută

Dumnezeu. 2i, de vreme ce a păstrat nepri&ănit "n el dumnezeiescul ar al botezului lui ristos,avut totdeauna voinţa lui "ntocmai cu leea DomnuluiI. *i puţin mai 8os VDimitrieW era frumos, doar după omul cel simţitor al celor din afară, ci mult mai mult după cel lăuntric şi nevăzut, pe cavăzându-l 2unoscătorul inimilor Dumnezeu, atât a fost de "nrobit de frumuseţea "nţeleătoareSfântului, "ncât a binevoit să Se sălăşluiască "ntru el şi să Se facă un siur du& cu el şi să "l facă "nttotul dumnezeiescI.

Dimitrie, cu alte cuvinte, a8unsese prin trezvie "ncă "nainte de martiriu la desăvârşire şi "ndumnezeire şi astfel, după bunăvoirea cu neputinţă de cercetat a lui Dumnezeu, nu mai era nevo

decât de un scurt martiriu, prin care, precum un alt spic du&ovnicesc a fost secerat, să fie strâns



&ambarele cereşti. 2umplitele c&inuri prin care a trebuit să treacă alţi mucenici "ntăriţi de arul lDumnezeu, ca să fie astfel "ncercată şi oţelită voinţa lor, nu au fost de trebuinţă la Dimitrie, pentcă el, aşa cum spune dumnezeiescul +alama, "nainte de a cunoaşte răul, a ales bineleI. +rin lucrartrezviei, care era de Dumnezeu "nvăţată, se făcuse atât de desăvârşit, după propria-i aleere liber"ncât ispititorul nevăzând nici o posibilitate de izbândă, după prima ispită prin care l-a iscodit, ccu scorpionul, nu a mai "ndrăznit să se "ntoarcă, de teamă ca nu cumva cununile #ucenicului să "nmulţească.

Toate acestea, desiur, nu sunt menţionate cuvânt cu cuvânt "n acest paneiric şi să ne ierte SfântGriorie/ 2redem "nsă că e$primăm "n numele lui cele asupra cărora el "nsuşi nu s-a putut "ntindlimitat fiind de "mpre8urare şi de structura retorică a discursului, după cum "nsuşi spune. ;nsă, vestitul lui cuvânt al doilea la 6ntrarea #aicii Domnului "n 3iserică, pe care l-a scris "n medifamiliar al isi&iei Sfântului #unte, ne dă o altă pildă mai cuprinzătoare a acestui model de tâlcuinipticăI.

$plică, aşadar, Griorie, cel care ne "nvaţă tainele %ăscătoarei de Dumnezeu, că ceea ce a făcutpe 0ecioara vrednică să devină #aica lui Dumnezeu a fost desăvârşirea puterii ei de aleere liber

la care a8unsese prin trezvie şi prin sfânta isi&ie "n vreme şederii ei "n Templu.

;nţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor "nseamnă o viaţă ne"ntinat(;nţ. Sol. @, M). "nsuşire foarte caracteristică a sfinţeniei Sfântului Dimitrie, pe care pare săsublinieze cu deosebire Sfântul Griorie, este tinereţea vârstei sale. ;l numeşte tânăr fraedI, "n"ntru totul tânărI şi "n floarea vârsteiI. 2uetul lui "nţelept "nsă, l-a făcut "nvăţător şi a "nsufleţit ndoar pe %estorie, de a cărui tinereţe "i părea rău c&iar şi lui #a$imian, ci şi pe toţi acei aleşi calucrau evlaviaI şi care, indiferent de vârstă, ăseau scăpare "n acea "nc&isoare subterană, un"ntemniţat fiind, #ucenicul "i "nvăţa. +entru aceasta, bisericii %ăscătoarei de Dumnezeu constru

pe locul acestei "nc&isori i s-a dat mai târziu numele de scăpareI.3ine este omului să poarte un 8u din tinereţile luiJ (+lân. 6er. 7, 4). Dovada sunt Dimitr%estorie şi "nsuşi +alama. Tinereţea are pilde strălucite de urmat. %oi, cei mai vârstnici, să nu răbim totdeauna să condamnăm entuziasmul tineresc. Sunt necesare antidoturi puternice spre aani&ilată otrăvirea enerală din zilele noastre. Sfinţenia, 8ertfa, martiriul sunt sinurele "n stare transfiureze lumea. 3iserica s-a "ntemeiat, prin Sânele lui ristos, pe mormintele şi moaşte#ucenicilor. 0ără 8ertfă, cu neputinţă este sc&imbarea şi transfiurarea.

Dar să ne "ntoarcem la cuvintele lui +alama ;mi vine, zice el, să spun despre Dimitrie ceea c

spune dumnezeiescul +avel despre ristos #arele Dimitrie "şi arată draostea faţă de noi prin acecă fiind noi "ncă neputincioşi, el, Xla timpul &otărât, a murit pentru cei necredincioşiY (9om. F, 5desiur, prin arul şi urmând Stăpânului său. *i "ntre acest oraş Xs-a "mpăcat cu Dumnezeu prmoartea luiY (9om. F, !E).

poi continuă, "nfăţişând "n antiteză fostul T&essalonic idolatru şi necredincios cu vestitul centru evlaviei bizantine pe care "l cunoştea Griorie, cu marile şi prea frumoasele lui biserici, cu prcunoscuta evlavie a locuitorilor lui, cu mirurile şi minunile Sfântului Dimitrie, care, precum un râau inundat "ntreaa creştinătate.



Din ;nv""turile !uviosului *aisie Aghioritul% ) Sfântul Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mişi ucenicul s"u, 5estor 1 >ertfa care aduce :ucurie

Din cartea G0reire "uovniceascăH cuprin#n" !nvăţăturile uviosului <aisie A+ioritul:



5n vremea noastră se răreşte ;ert&a

J2opiii sunt o mare bătaie de capI, mi-a spus o femeie ce le avea pe toate, dar care se "nreuia

aibă copii. tunci când o mamă ândeşte aşa, ea este o femeie netrebnică, pentru că de obicmamele au draoste.

<e o &ată, !nainte "e a &ace &amilie, se poate ca mama ei s$o "eştepte la ora 1 "imineaţa. Dar "clipa !n care va "eveni mamă şi va trebui să$şi alăptee copilul, să$l spele, să$l cureţe, nu "oarmnici noaptea, pentru că porneşte motorul V dică ncepe copilul să plângăW.

Atunci c#n" omul are "u "e ;ert&ă nu murmură, nu se !n+reuiaă, ci se bucură. 'ucrul cel mimportant este ca cineva să aibă du& de 8ertfă. Dacă acea femeie ar fi spus JDumnezeul meu, cusă->i mulţumescC %u mi-ai dat numai copii, ci şi multe alte bunuriL 2âţi oameni nu au nimic şi eam atâtea case, am avere de la tatăl meu, bărbatul meu are salariu mare, scot "ncă două salarii de c&irii şi nu mă c&inuiesc/ 2um să->i mulţumesc, Dumnezeul meuC %u am fost vrednică de lucruriacesteaI. Dacă ar fi ândit astfel, plictiseala ei ar fi plecat, fiind "nlocuită cu slavoslovia. 2&iar numai dacă ar fi mulţumit lui Dumnezeu ziua şi noaptea, ar fi fost destul.

- <ărinte, ;ert&a a"uce bucurieF- , ce bucurie/ ceastă bucurie a 8ertfei, astăzi n-o ustă oamenii. De aceea sunt c&inuiţi. %u idealuri "n ei "nşişi, se inreuiasă să trăiască. %obleţea du&ovnicească, lepădarea de sine sunt putercare "l pune "n mişcare pe om. Dacă nu e$istă această putere, omul se c&inuieşte. #ai demult,

sate, unii mereau noaptea să desc&idă fără zomot vreun drum, fără să-i vadă cineva, ca să fiertaţi atunci când vor muri. cum rar mai "ntâlneşti acest du& de 8ertfă. m văzut şi acolo, Sfântul #unte, la o procesiune pe mona&i, cum treceau pe lână nişte rui şi "şi aăţau camilafcilor "n ele. Dar nimeni nu-i rupea ca să "nlesnească şi pe ceilalţi. Toţi se plecau, ca să nu se aaţ0ăceau metanie la ruiC #ăcar de ar fi fost 9uul cel Sfânt, s-ar fi potrivit/ Dar fiecare spune J'as-o rezolve celălalt şi eu să-mi fac treaba meaI. Dar de ce să n-o faci tu, căci tu i-ai văzut primuşa fac mirenii care nu cred "n Dumnezeu. 2e să fac cu o astfel de viaţăC #ai bine să mor de o mde ori. copul este ca &iecare să se +#n"ească la celălalt, la "urerea celuilalt.



'umea şi-a pierdut controlul. plecat mărimea de suflet, 8ertfa de la oameni.

$am spus "e c#teva ori !n ce situaţie eram atunci cu ernia acolo la olibaV Atunci c#ncineva suna clopoţelul la poartă, ieşeam să le "esci", ciar şi prin ăpa"ă. Dacă cel ce vene

avea probleme serioase, atunci nici nu mai simţeam "urerea mea, "eşi mai !nainte eram căut pat. 5l serveam cu o m#nă şi cu cealaltă !mi ţineam ernia. #t timp vorbeam nici nu mspri;ineam, "eşi mă "urea tare, ca să nu !nţelea+ă acela că mă "oare. Atunci c#n" pleca, că"ea;os +răma"ă "e "urere. i aceasta nu pentru că mai !nainte !mi trecuse "urerea, că mă &ăcusebine ca prin minune, ci !l !nţele+eam pe celălalt şi ast&el uitam "e "urerea mea.

inunea se săv#rşeşte atunci c#n" participă cineva la "urerea celuilalt. 0otul este să$l simţi pcelălalt ca pe &ratele tău şi să te "oară pentru el. Durerea aceasta !l mişcă pe Dumneeu şi săv#rşeşte minunea. <entru că nu eBistă nimic altceva care să mişte pe Dumneeu ca nobleţe

a"ică ;ert&a. Dar "n vremea noastră este rară nobleţea, pentru că a intrat iubirea de sine, interesuCar se a&lă un om să spună: Gă "au r#n"ul meu celuilalt şi lasă să mai !nt#rii euH. <uţine susu&letele acestea binecuv#ntate care se +#n"esc la celălalt. iar şi la oamenii "uovniceşeBistă un "u potrivnic, "uul nepăsării.

>inele este bine, "ar numai atunci c#n" cel ce !l &ace ;ert&eşte ceva "in sine: somn, o"ină etc. Daceea a spus ristos J"in sărăcia eiVIV +c. <C, >.W. tunci când sunt odi&nit şi fac binele, aceasnu are valoare. Dar atunci c#n" sunt obosit şi c#n" cineva !mi cere, "e pil"ă, să$i arăt "rumul şi&ac, atunci are valoare. Sau când sunt sătul de somn şi mer să stau noaptea cu cineva care a



nevoie de a8utor, nici aceasta nu are mare valoare. Dacă-mi place şi vorba, pot să fac aceasta ca mă bucur de tovărăşie, să mă destind puţin. Dar "acă sunt obosit şi &ac o ;ert&ă ca să a;ut pcineva, simt o bucurie para"isiacă. Atunci mă bombar"eaă binecuv#ntarea lui Dumneeu@

2ând cineva se "nreuiază nu numai să facă o slu8bă cuiva, ci c&iar să facă o treabă pentru el "nsuunul ca acesta se oboseşte "n odi&nă. 6nsă unul care a8ută se odi&neşte "n osteneală.

2el care are du& de 8ertfă, dacă ar vedea, de pildă, pe cineva care nu are putere trupească lucrândostenindu-se, "i va spune JStai puţin să te odi&neştiI, şi va face el treaba aceluia. 2el slab se vodi&ni trupeşte, iar celălalt va simţi odi&nă du&ovnicească. 3rice ar face cineva, s)o fac" cu toainima sa. ltfel nu se sc&imbă du&ovniceşte. 3rice se face din inim", nu o:oseşte. 6nima este un motor care se "ncarcă. 2u cât lucrează mai mult, cu atât se "ncarcă mai mult. Aezi, şi dru8belatunci când taie vreo buturuă moale, fac Aru... şi se opresc, iar când taie vreuna sănătoasă, zoresc, se "ncarcă şi lucrează. i nu numai c#n" "ăm, "ar şi c#n" trebuie să luăm ceva, să nu n+#n"im la noi !nşine, ci să căutăm tot"eauna ce o"ineşte pe celălalt su&let. ă nu eBis!nlăuntrul nostru nesaţiu, să nu avem +#n"ul că suntem !n"reptăţiţi să luăm oric#t vrem şi să nrăm#nă nimic pentru celălalt.

- +ărinte, iarăşi e vorba de du&ul 8ertfei.- Dar "n viaţa du&ovnicească toată esenţa este aici. Dacă ai şti ce bucurie simte omul atunci când 8ertfeşte/ %u-şi poate e$prima bucuria ce o simte. Din 8ertfă iese bucuria cea mai "naltă. 5umatunci când omul se ertfeşte, se ;nrudeşte cu /ristos, pentru c" /ristos este >ertf". mtrăieşte de aici raiul sau iadul. 2el care face binele se veseleşte, deoarece este răsplătit mânâierea dumnezeiască. 6ar cel care face răul suferă.

E"ina mea se naşte atunci c#n" il o"inesc pe celălalt

- <ărinte, "acă cineva n$a +ustat bucuria ;ert&ei, cum poate a;un+e la ;ert&ăF- Dacă se pune !n locul celuilalt.

#n" eram !n armată, a"esea locul "e tra+ere era plin cu apă' bateriile la aparatul "e transmistrebuiau scimbate şi aceasta era &oarte +reu, pentru că linia era !ncărcată. ram u" p#nă mi;loc, mantaua era leoarcă. 5nsă pre&eram să &ac sin+ur treaba aceasta ca să nu se cinuie alţi mă bucuram că o &ăceam.oman"antul !mi spunea: G#n" &aci tu treaba sunt liniştit, "ar mi$e milă "e tine. pune şi altusă mear+ăH,

G*ici"ecum, aceasta mă bucură, "omnule coman"antH, !i spuneam. -n companie mai era utransmisionist, "ar !n incursiuni nu$l lăsam să care nici bateria, nici aparatul "e transmisie, "eerau +rele, ca să nu se prime;"uiască.Acela mă ru+a: GDe ce nu mi le "ai şi mieFH.G0u ai &emeie şi copiiH, !i spuneam.GDacă te omoară pe tine, voi "a răspuns lui DumneeuH. i ast&el Dumneeu ne$a păit pam#n"oi, n$a !n+ă"uit să murim nici eu, nici el.



+entru un om sensibil este mai de preferat să moară din draoste, ca să-l prote8eze pe aproapele sădecât să stea nepăsător sau să-i fie frică şi după aceea să fie "n8un&iat mereu de conştiinţa sa toaviaţa.

E"ată, !n timpul răboiului răvrătiţilor, atunci, !n timpul incursiunilor, răvrătiţii n!ncercuiseră !n a&ara unui sat şi militarii voiau să arunce sorţi, cine să mear+ă !n sat pentrproviii.

Goi mer+e euH, am spus. Dacă ar &i mers cineva &ără eBperienţă sau neatent, se poate să$l omor#t şi "upă aceea aş &i avut remuşcări.Gai bine să mor euH, m$am +#n"it, G!n loc să moară altul şi apoi să mă omoare pe minconştiinţa mea !n toată viaţa. um voi su&eri "upă aceeaF onştiinţa !mi va spune: O-l putesalva. De ce nu l$ai salvatFPH. <osteam şi eram &lăm#n".., "ar să trecem peste aceasta.Atunci şi coman"antul !mi spune: Gi eu pre&er să mer+i tu, căci prini şi păsările "in bor, "să măn#nci, ca să prini putereG. Am luat arma şi am pornit. Căvrătiţii m$au luat "rept unul "al lor şi m$au lăsat să trec. Am mers !n sat, am urcat !ntr$o casă cu eta;. E bătr#nă ce locuacolo mi$a "at proviii şi m$am !ntors !napoi la companie.Atunci, iarna, !n ăpa"ă am simţit cemai mare bucurie.

#i-aduc aminte că m-am trezit "ntr-o noapte, pe când ceilalţi dormeau. <ăpada acoperise corturil#ă duc, iau aparatul de transmisie, "i scot zăpada din ăuri şi văd că funcţiona. ler la comandaşi-i spun aceasta. ;n noaptea aceea am scos cu cazmaua din zăpadă 45 de "n&eţaţi.

u n-am făcut nimic pentru ristos. Dacă !E] din cele ce le-am făcut "n armată le-aş fi făcut pentristos, acum aş fi făcut minuni/ De aceea, mai târziu, când am devenit căluăr spuneam Jarmată atâta m-am c&inuit pentru +atrie, dar acum ce fac pentru ristosCI. dică faţă de reutăţipe care le-am "ndurat "n armată, "n căluărie mă simţeam a fi ca un fiu de "mpărat H indiferent da

aveam sau nu posma. +entru că "n incursiuni ştii ce post făceamC #âncam zăpadă. 2eilalţi alerşi aflau câte ceva de mâncare. u "nsă cu aparatul de transmisie "n spate nu mă puteam mişca.

E"ată, treispreece ile n$am m#ncat, numai o p#ine militară şi o ;umătate "e erin+ ne$a!mpărţit. Apă beam "in urmele animalelor. i nici nu era curată, "e ploaie, ci cu nămol. E"aam băut oV portocala"ă@ ram sleit "e sete. Am văut o urmă "e animal plină "e apă ver"e am băut, am băutV După aceea !n călu+ărie şi +#n+ănii să &i avut apa, mi se părea o mabinecuv#ntare. el puţin semăna cu apa.

E"ată, !ntr$o "upă$amiaă s$a tăiat linia tele&onică. ra "ecembrie 1%8. ăpa"a era mare. 3ora "upă$amiaă vine or"in să mer+em !n sat, la "ouă ore "istanţă, să reparăm linia şi apoi sne !ntoarcem iarăşi la caarmă. Dar iua nu mai avea nici "ouă ore "e lumină. -ar militarii eramorţi "e oboseală şi nu aveau cura; să pornească. i un"e să a&li linia cu at#ta ăpa"ă@$ *u ştiaţi. <ărinte, "rumul şi un"e era liniaF$ Drumul !l ştiam cam pe un"e este, "ar ne$ar &i prins noaptea. -n s&#rşit, mi$au "at o +rupă şi apornit. 3a !nceput, !n caarmă, am "escis "rumul cu lopata arunc#n" ăpa"a, ca să$l mulţumipe coman"ant.După aceea spun: Gă mer+em, pentru că trebuie să ne şi !ntoarcemH. er+eam eu !naint

"eoarece ceilalţi c#rteau mereu.



GQrecia nu moare nicio"ată, ci murim noiH, !mi spuneau. i repetau mereu aceleaşi cuvint5naintam, mă a&un"am !n ăpa"ă, mă tră+eau a&ară' iarăşi mă a&un"am, şi iarăşi mă scoteaAveam şi o sabie pe care o !n&i+eam !n păm#nt ca să cercete terenul. 0rebuia să controlmereu. er+eam !nainte, G-naintaţi@, le spuneam' pe aici nu trec animale ca să rupă &iru*umai !n +ropi, un"e &irul este !n aer, acolo să controlămG.-n cele "in urmă am a;uns la un sat care avea terase şi, &iin"că v#ntul viscolise ăpa"a, n"istin+eai nimic. #n" am a;uns la terase, am căut !n a"#ncul unui troian. eilalţi s$au tru"

mult p#nă ce m$au scos. Apoi, !ncet$!ncet cu toţii am cobor#t "e pe o terasă pe alta J nu m!ntreba cum@ J şi seara t#riu am a;uns !n sat. -n nişte +ropi am a&lat &irul rupt, l$am le+at şi aputut comunica cu căpitanul. Gă vă !ntoarceţiG, ne$a spus căpitanul. Dar cum să ne !ntoarcem-n a&ară "e &aptul că era noapte, cum să urcăm teraseleF 3e cobor#sem "e$a rosto+olul. n"e a&li "rumulFGDar cum să ne !ntoarcem acum pe un asemenea urcuşF J !i spun. 3a cobor#re, !n s&#rşit, acobor#t@ ă ne !ntoarcem m#ine "imineaţă prin cealaltă parte a satului, ocolin"u$lH. G*imicH, spune căpitanul, G!n seara aceastaG. Din &ericire l$a auit un a+iotant pe căpitan şi a ru+at să ne lase să răm#nem noaptea aceea !n sat, şi ast&el am rămas. 3a o casă ne$au ""ouă$trei cer+i Rer+ă W pătură +roasă "e l#năS şi "eoarece m$a lovit o "urere !n spate J căci a

cum mer+eam !nainte şi "esci"eam cărarea !n ăpa"ă, "evenisem tot lac "e transpiraţiecelorlalţi le$a &ost milă "e mine, căci !ntr$un &el eu am tras +reul, &iin" cel ce mersesem !nainte, m$au pus la mi;loc ca să mă !ncălesc. Atunci am m#ncat numai o bucată "e p#ine militară. Da!n toată viaţa mea nu$mi a"uc aminte să &i simţit o bucurie mai mare.

m fost nevoit să vă spun acestea, ca să "nţeleeţi ce "nseamnă 8ertfa. %u v-am spus toate acestea să mă aplaudaţi, ci ca să "nţeleeţi de unde iese bucuria du&ovnicească.

După aceea la >iroul "e 0ransmisiuni unul !mi spunea minciuni: Gine tatăl meu şi trebuie

mă "uc să$l vă". 0e ro+, stai puţin !n locul meuH.Altul: GA venit sora meaH $ şi nici nu$i era soră.

Bn altul, oarecare, "mi spunea altceva, şi eu stăteam mereu "n post pentru unul şi pentru altul şi m8ertfeam.

După aceea măturam, făceam curăţenie, deoarece acolo, "n compania de Transmisiuni, era interziintrarea altora. %ici măcar vreun ofiţer de la altă companie nu putea intra "năuntru, pentru că evreme de război. %u puteam lua femeie să facă curăţenie. 'uam aşadar mătura şi curăţăm peste to

Acolo am !nvăţat să mătur.Jici este o slu8ireI, "mi spuneam: Jeste "ntr-un anumit mod un loc sfinţit, nu este frumos să fneorânduialăI. %u aveam obliaţia să mătur şi nici nu ştiam să mătur. %u cumva am pus vreodamâna pe mătură acasăC *i să fi vrut s-o iau, sora mea m-ar fi omorât "n bătaie cu ea. eilalţi !mspuneau G&emeie "e serviciuG, sau Gveşnica victimăH. Dar nu luam !n seamă vorbele lor. i ninu &ăceam acestea ca să au" vreun mulţumesc. i le &ăceam "e la mine, pentru că le simţeam cpe o necesitate şi mă bucuram.

$ <ărinte, nu vă veneau "eloc +#n"uri "e$a st#n+aF *u spuneaţi "e pil"ă: Gelălalt se plimbă, n

se "uce să$şi va"ă soraH.



- %u, nu-mi trecea prin minte nici un ând de acest fel. Din clipa c#n" celălalt !mi spunea: N0e ro"acă poţi, stai puţinH, primeam &ără să murmur.

ltul "mi cerea bani şi-mi spunea că "i trebuie, c&ipurile, pentru copiii lui, dar el nu numai că nutrimitea la copii, ci cerea şi de la femeia lui bani, ca să c&eltuiască pentru sine. i "nţelesC %ici nfăceam acestea ca să-mi spună JbravoI, ci o simţeam ca o nevoie. 0iindcă nu ieşeam afară, ceila

profitau de aceasta şi lăsau "n seama mea toată treaba. 0ăceam toate treburile din companie. *i merau şi o rămadă de semnale de transmisiuni. Toate staţiile sunau mereu. Devenisem o ruină. perioadă de timp am avut mereu 7M^ temperatură, dar n-am spus nimănui nimic. După aceea acăzut din cauza suprasolicitării. m leşinat şi m-au aruncat pe o tară. Jaide, 3enedicte V 2enedse numea predicatorul laturei aceleia şi camarazii stareţului l numeau D2enedict@ atunci cân#oiau să râdă de el.WJ, "i auzeam spunând, Jsă merem cu tara la reparaţie capitală, acolo unde repară maşinile stricate/I. *i m-au dus la spital. 6ar acolo eram părăsit. 2ine să-mi dea vreo atenţiToti căutau de răniţi. Simţeam "nsă o bucurie, acea bucurie ce izvorăşte din 8ertfă. +entru că odi&mea se naşte atunci când "l odi&nesc pe celălalt.

<e c#t uităm "e noi !nşine, pe at#t !şi a"uce aminte Dumneeu "e noi

el care se ;ert&eşte şi are cre"inţă !n Dumneeu, nu se pune la socoteală pe sine !nsuşi. tuncând omul nu cultivă du&ul de 8ertfă se ândeşte numai la sine şi vrea ca toţi să se 8ertfească pentel. Dar cel ce se ândeşte numai la sine, unul ca acesta se izolează şi de oameni, se izolează şi dDumnezeu H izolare "ndoită H şi prin urmare nu primeşte &arul dumnezeiesc. Bnul ca acesta este uom netrebnic. Dacă ati şti câte reutăţi are cel ce se ândeşte numai la sine/ %imeni nu-l va spri8ila vreo nevoie. *i desiur, nici spri8in dumnezeiesc nu va avea. După aceea va căuta peste tot a8utdică se va c&inui căutând a8utor de la oameni, dar a8utor nu va afla. Dimpotrivă, cel ce nu

ândeşte la sine, ci mereu se ândeşte la alţii, "n "nţelesul cel bun, la unul ca acesta se va ânmereu Dumnezeu şi apoi se vor ândi la el şi ceilalţi oameni. 2u cât uită de sine, cu atât "şi aduaminte Dumnezeu de el. 6ată, "ntr-o viaţă de obşte un suflet mărinimos se 8ertfeşte, se dăruieşt2redeţi, oare, că ceilalţi nu văd 8ertfa acestuiaC Se poate ca ceilalţi să nu se ândească la acest sufce se dăruieşte "n "ntreime şi nu se cruţă pe sineC Se poate ca Dumnezeu să nu se ândească la unca acestaC #are lucru/ ici vede cineva binecuvântarea lui Dumnezeu, felul "n care lucreaDumnezeu.

3mul d" examene ;n greut"i. Aici se vede dac" are dragoste adev"rat", ertf". *i când spunecă cineva are 8ertfire de sine, "nţeleem că "n clipa prime8diei nu se socoteşte pe sine, ci se ândeş

la ceilalţi. Aezi că şi proverbul spune +rietenul la nevoie se cunoaşteI. Dacă, de pildă, acum cădea bombe H Doamne, fereşte/ H s-ar vedea cine se ândeşte la celălalt şi cine se ândeşte la sin2ine a fost "nvăţat să se ândească numai la sine, la o reutate tot la sine se va ândi, iar Dumnezenu-l va băa "n seamă pe acest om. Dacă de acum nu se ândeşte cineva la sine, ci se ândeşte ceilalţi, şi la prime8die se va ândi la alţii. tunci se vor arăta cei care au 8ertfă adevărată şi cei casunt iubitori de sine.

Dacă omul nu "ncepe de acum să facă vreo 8ertfă, să-şi 8ertfească o dorinţă, un eoism, cum va8une să-şi 8ertfească viaţa sa "ntr-o clipă reaC Dacă acum se ândeşte la osteneală şi caută să n

se ostenească puţin mai mult decât altul "n vreo treabă, cum va a8une la starea să alere ca să moa



el şi să nu fie omorât aproapele luiC Dacă acum pentru lucruri mici se ândeşte la sine, atunci cândse va prime8dui viaţa sa, cum se va ândi la celălaltC tunci va fi mai reu. Aor veni ani rei şi, dpildă, dacă pe vecinul său, având acela temperatură, "l va vedea căzând "n drum, "l va lăsa şi pleca. *i va spune J#ă duc să mă odi&nesc, ca să nu cad şi euI.

6n război, viaţa ta este "n cumpănă cu a celuilalt. alera unul ca să-l scape pe celălalt este o dovade nobleţe. tunci când nu e$istă 8ertfă, fiecare caută să se scape pe sine "nsuşi. *i este un luc

constatat cel care "n război caută numai cum să se scape, "şi află obuzul. Se duce, c&ipurile, să păzească şi "şi spare capul. De aceea nimeni să nu caute să scape, mai ales când aceasta este defavoarea celorlalţi.-mi a"uc aminte "e o !nt#mplare "in răboiul cu albaneii. n sol"at avea o placă "e piatră să$şi prote;ee capul. -ntre timp, trebuin" să mear+ă puţin mai "eparte, a lăsat$o ;os. -me"ivecinul său se "uce şi i$o ia. -şi spuse: GAcum este o ocaie bună ca s$o iau euH. Dar !n aceeaclipă, tac@, ca"e un obu peste el şi !l "robeşte. Acesta ve"ea &ocurile "e arme şi a luat acea placsă scape' nu s$a +#n"it la celălalt care urma să se !ntoarcă să$şi ia placa. $a +#n"it numai sine şi şi$a ;usti&icat oarecum &apta sa: GDacă celălalt s$a "us puţin mai !ncolo, pot să$i iaplacaH. Da, a plecat, "ar placa era a lui.

n altul, c#t timp a "urat răboiul, !ncerca să &u+ă "e luptă. <e nimeni nu lua !n seamă. eilaa;utau, acesta stătea acasă. A căutat să scape "e răboi p#nă !n ultima clipă, c#n" lucrurile sa+ravaseră. ai t#riu, c#n" au venit en+leii, s$a "us la caarmă, s$a preentat la erba ş"eoarece avea cetăţenie americană, a a&lat prile; şi a &u+it !n America. Dar !n"ată ce a a;unacolo, a murit. =emeia lui, sărmana, spunea: GA &u+it să scape "e Dumneeu@H. cesta a murit,timp ce alţii care au fost şi "n război au trăit.

ei care mor cu bărbăţie nu mor 6mi aduc aminte că "n armată toţi soldaţii aveau un scop comun. u am "ncercat ceva, dar 8erte$ista şi la ceilalţi, indiferent dacă credeau sau nu "n cealaltă viaţă.

JDe ce să moară celălaltC ste familistJ, spuneau şi mereau aceia "ntr-o incursiune prime8dioas=ertfa ce o făceau aceştia avea mai mare valoare decât 8ertfa ce o făcea un credincios. 2el credincicredea "n dreptatea dumnezeiască, "n răsplata dumnezeiască, "n timp ce aceia nu ştiau că 8ertfa pcare o făceau nu se pierde şi că vor primi răsplată pentru ea "n cealaltă viaţă.

6n timpul ocupaţiei ermane, atunci cu Dabac&i V a*achi onstantinos, erou naţional, colonel

armata greacă n timpul celui de al <-lea răz*oi mondial. murit n CE>B.W, italienii au arestat mmulţi tineri ofiţeri reci, i-au băat "ntr-un vapor şi i-au "necat. După aceea, pe primii pe care i-aprins, i-au c&inuit ca să mărturisească despre cei care au arme. colo să vedeţi ce 8ertfă au făcnişte mireni/

-n Koniţa, l#n+ă casa noastră, acolo un"e acum au i"it >iserica &#ntului osma tolul, m!nainte era o +eamie. -i !nci"eau !n +eamie şi !i băteau toată noaptea cu biciul, care avea capetele lui bile cu +impi sau cu cabluri ;upuite, "e capetele cărora le+au bucăţele "e plumb. -această s#rmă "e oţel crăpa şi ;upuia pielea. i ca să nu se au"ă stri+ătele acelora, c#ntau sa

puneau muică. De aici a ieşit icala Gbătaie cu muicăH. -i sp#nurau cu capul !n ;os



sărmanii, vărsau s#n+e pe +ură, "ar nu vorbeau, căci se +#n"eau: GDacă noi mărturisimHXştiau pe cei care aveau arme J G"upă aceea !i vor bate pe &iecare !n parte ca să mărturiseascăDe aceea primii au spus: Gă murim noi, ca să le "ove"im că alţii nu au armeH.

rau şi unii care pentru o oca sau cinci ocale de făină spuneau că, de pildă, cutare are două arm'umea era "nfometată şi se vindeau unii pe alţii.

Atunci şi unii italieni "intr$un batalion alcătuit "in copii lepă"aţi, ca nişte barbari şi$au arătura lor. 3uau copiii mici şi$i puneau +oi pe soba !ncinsă şi$i ţineau acolo să se ar"ă. i !i ar"eaca părinţii lor să mărturisească "acă ei sau alţii au arme. N*u am, nu amH, spuneau cei mari, iaceia le ar"eau copilaşii. reau să spun că "eşi aceia erau mireni pre&erau să moară, ca ceilasă nu măn#nce bătaie sau să &ie omor#ţi. -n &elul acesta au salvat multă lume. Datorită acelvite8i s-a păstrat neamul nostru.

2ei care mor cu bărbăţie nu mor. Dacă nu e$istă eroism, nu se face nimic. *i să ştiţi că ccredincios este şi viteaz. #aNriianis V /aFriianis Ianis (CGEG-CA=>). %ost unul din %runta

9e#oluţiei de la CA<C. 1ert%it totul pentru reuşita 9e#oluţiei. ste arestat n CA<, iar n CA> esgraţiat. 2olna#, cea mai mare parte a timpului o petrece n casă sau ntr-o peşteră din apropiere, pcare a umplut-o cu icoane. /oare la <G aprilie CA=>.W, sărmanul, ce a suferit/ *i "n ce ani/

- J6mi fumeau oc&iiI, spune undeva, +ărinte.- Da, "i fumeau oc&ii. Datorită "ncordării şi neliniştii ce-o avea, oc&ii lui parcă scoteau abufierbinţi. Se afla "n acea stare şi din durere şi draoste se 8ertfea mereu. %u se ândea la sine şi nu socotea pe sine niciodată. %u se temea că o să-l omoare atunci când se lupta pentru patrie.

#aNriianis trăia e$perienţe dumnezeieşti. Dacă ar fi devenit căluăr, cred că n-ar fi a8uns departe #arele ntonie. 0ăcea 7.EEE de metanii "n fiecare noapte şi avea şi răni. 6 se desc&ideau rănile şiieşeau intestinele afară când făcea metanii, după care le băa "napoi. Trei metanii de ale mele fac cuna de-a lui. Bda pământul cu lacrimile lui. %oi, dacă am fi fost "n locul lui, am fi mers la spital să ne "nri8ească. %e vor 8udeca mirenii/

el ce nu se socoteşte pe sine primeşte putere "umneeiască

- <ărinte, v$aţi prime;"uit vreo"ată !n răboiF- , numai o dată sau de două oriC #ă ândesc acum cât de mult m-a a8utat Dumnezeu şi mcutremur. tunci nu mă ândeam la aceasta. #ai ales la moarte nu mă ândeam deloc. tunci câneşti &otărât să mori, nu te temi de nimic. otărârea pentru moarte ec&ivalează cu mii de "nc&iso#oartea este o asiurare, "n război companiile sfinte au ca stea capul de mort: sunt &otărâţi moară. 2el care nu se socoteşte pe sine, pentru binele altuia sau pentru binele obştesc, primeş"nlăuntrul său putere dumnezeiască. *i să vedeţi, dacă cineva se mişcă din spirit de 8ertfă, Dumnez"l acoperă.



-mi a"uc aminte, o"ată eram !ntăriţi !n spatele unei st#nci. u am săpat o +roapă şi m$am ascupuţin. ine unul şi$mi spune: Gă intru şi euH. ine altul şi$mi spune şi acela: Gă intru şi euH. am lăsat să intre, "eoarece mi$au cerut$o şi am rămas eu a&ară. eara, c#n" au căut mai mulproiectile, un proiectil mi$a trecut raant cu capul. <urtam +lu+ă, nu aveam cască. G>ăieţiH, astri+at, Gm$a lovit proiectilul@H. <un m#na pe cap, nu vă" s#n+e' o pun "in nou, nim<roiectilul a trecut raant cu capul şi mi$a ras părul "in &aţă p#nă$n spate, &ăc#n"u$mi o căra"e 6 cm lăţime.

Aoi n-aţi trecut ani rei, ocupării, n-aţi văzut război, duşmani etc. H şi mă ro să nu vedeţi H şi nnu "nţeleeţi mai nimic despre acestea. 6nsă aceşti ani sunt ca o oală care fierbe şi şuieră. snevoie de o obişnuinţă cu viaţa rea, de vioiciune, de bărbăţie.

Dacă se va "ntâmplă ceva, căutaţi să nu vă afle complet nepreătite. Să vă preătiţi de acum, ca puteţi "nfrunta o reutate. 2e a spus ristosC %u a spus _=iţi +ataI /t. <>, >> şi +c. C<, >Jstăzi, când trăim "n nişte ani atât de rei, cu atât mai mult trebuie să fim de trei ori mai preăti%u este numai moartea năpraznică cea pe care va trebui s-o "nfruntăm, ci sunt şi alte prime8dii. alunăm aşadar aran8area Vomoditatea, traiul *un, %uncţiile sigure.W noastră. Să lucreze mărimea

suflet. Să e$iste du& de 8ertfă.

cum văd ceva care este aproape să se "ntâmple, dar se amână mereu. %umai amânări mici. 2ine faceC are nu Dumnezeu amână ceea ce trebuie să se "ntâmpleC ai "ncă o lună, douăL Situaţia amere V0-a spus n noiem*rie CEA>.W. Dar "eoarece nu ştim ce ne aşteaptă, pe c#t puteţi, cultivaţi "ra+ostea. Acesta este lucrul cel mai important "intre toate: să aveţi !ntre voi "ra+osa"evărată, &răţească, nu mincinoasă. tunci când e$istă interesul cel bun, durerea, draostea, omtotdeauna lucrează corect. 3unătatea, draostea sunt putere. <e c#t puteţi, să aveţi "iscreţie şi să nvă "esci"eţi oricui. Bnul va spune celuilalt şi acela altuia, şi ce va ieşiC Se poate ca şi dintr

prostie să faceţi rău şi apoi să vă daţi cu capul de perete. Să fi văzut discreţie "n armată/ Dacă eraiprime8die să fii prins, prima treabă era să distrui datele secrete. 9upeai datele bucăţele ca să "n&iţi.

E "ată c#n" m$am a&lat !n prime;"ie le$am !n+iţit. <entru că, "e le$ar &i +ăsit răvrătiţii, ar a&lat că !n cutare loc se a&lă armata, că are nevoie "e rană etc. şi ar &i transmis ei semnale &olosul lor la centru şi atunci ar &i venit aviaţia şi le$ar &i aruncat lor alimentele iar armata ar bombar"at$o. Ai !nţelesF $ar &i "at ei "rept armată. Dacă te prin"eau şi erai transmisionist, scoteau un+iile cu cleştele, ca să mărturiseşti secretele. i pre&erai să ţi se scoată un+iile, "ecsă tră"ei. nuia i$au ars subsuorile ca să le "ea o scrisoare, "ar nu a "at$o, a rămas paralia

*$a mărturisit şi "e aceea s$a &ăcut mărturisitor. iar şi &emeile care "uceau "ocumente secreascunse !n samare, erau otăr#te să moară.

#oartea "n război ispăşeşte multe păcate, pentru că fiecare se 8ertfeşte să-i apere pe ceilalţi. ei ca!şi ;ert&esc viaţa lor "in "ra+oste curată, ca să$i prote;ee pe semenii lor, !l urmeaă pe 9ristoAceştia sunt cei mai mari eroi, pentru că şi moartea tremură !naintea lor, &iin"că ei !n&runmoartea "in "ra+oste şi ast&el c#şti+ă nemurirea, lu#n" ceia veşniciei "e ;os, "e sub placmorm#ntului şi !naint#n" ne!mpie"icaţi spre &ericirea veşnică.

0oată viaţa monaului este o ;ert&ă



+e mona& "l a8ută ca "n toată viaţa să aibă draoste şi 8ertfă. l a pornit să moară pentru ristodică a pornit pe calea 8ertfei. %eavând nici o obliaţie, mona&ului i se impune să cultive du&8ertfei. #ireanul n-a pornit să moară pentru ristos. poi are şi obliaţii. Se ândeşte la familia lla copii, de aceea are şi circumstanţe atenuante şi i se 8ustifică aceasta.

De pildă, "ntr-un război, unul care are familie "ncearcă să evite prime8dia, ca să nu-i rămână cop

pe drumuri, nu se ândeşte că, dacă el evită pericolul, poate muri un altul care are şi acela copii. sfârşit, acolo e$istă cel puţin un interes pentru familie. 6şi spune JSă nu-mi rămână copiii pdrumuriI. Se poate să nu creadă "n cealaltă viaţă şi de aceea "ncearcă s-o păstreze măcar pe aceasta

$ <ărinte, monaul trebuie să se ;ert&ească mereu pe sineF- scultă, n-am spus că toată viaţa mona&ului este o 8ertfăC 2e altceva să facemC Dacă mona&şc&ioapătă "n această privinţă, atunci nu este mona&. *i atunci ce fel de nevoinţe du&ovniceşti mface unul ca acestaC tunci când nu e$istă 8ertfă, nu "ncap cele du&ovniceşti. Toate lucruridu&ovniceşti pe care mona&ul le face fără 8ertfă nu sunt nimic. 6n Sfântul #unte aceste lucrudu&ovniceşti se numesc Jsperietori de cioriI. dică un căluăr care face astfel de lucru

du&ovniceşti nu poate aluna diavolii, ci numai ciorile. Atunci c#n" omul ia !n serios nevoinţa pcare trebuie s$o &acă !n această viaţă, are !n el &lacără "umneeiască. Dacă lipseşte această flacădumnezeiască este nefolositor. ceasta este cea care "i dă bucurie, "i dă vioiciune, "i dă mărime suflet. ste ceea ce a spus Domnul =oc am venit să aruncI V +c. C<, >E.W. 2ând e$istă acest fdumnezeiesc, atunci şi psalmodia şi ruăciunea lui, fie că sunt pentru sine, fie pentru alţii, drezultate. #ai ales inima femeiască are mare putere atunci când se curăţă. *i sporeşte mult ruăciune. Se face radar. 2el care nu are mărime de suflet, 8ertfă, va avea sau bucurie lumească ssupărare lumească: el nu va putea simţi veselia du&ovnicească.

De aceea vă spun să cultivaţi 8ertfa, "nfrăţirea. 0iecare din voi să dobândească o astfel de stadu&ovnicească, spre a putea să se descurce sinură "ntr-o "mpre8urare rea. Dacă cineva nu are stadu&ovnicească se teme, deoarece se iubeşte pe sine. Se poate ca şi de ristos să se lepede, sătrădeze. Trebuie deci să fiţi &otărâte pentru moarte. Se 8ertfesc oamenii mireni care nici nu cred rai. %oi credem că nimic nu se pierde şi că 8ertfa noastră are sens. #irenii, stăpâniţi de neştiinţă toate, să se 8ertfească, să se prime8duiască spre a-l apăra pe semenul lor, iar mona&ii să nu 8ertfeascăC %oi, pentru draostea lui ristos, am pornit spre moarte. bliaţii nu avem şi dacă avem nici 8ertfă, atunci ce facemC *i furnica va râde după aceea de noi. i văzut furnici să-şi ba8oc de oameniC 6şi bat 8oc "nsă de cei trândavi/

$ <ărinte, oare se poate să am r#vnă să slu;esc şi totuşi să nu am intenţii curateF- Se poate. tunci când ţelurile nu sunt curate, sufletul nu află odi&nă. şadar "şi dă seama aceasta şi "ncearcă să le cureţe.

$a impresionat un su&let ce a venit ilele acestea. #n" a&lă că cineva este bolnav şi su&eră, npoate "ormi, !l "oare şi pl#n+e. i trăieşte !n lume. A "evăluit aceasta cuiva, iar acela i$a spuNAceasta poate &i şi ispităH. e poate ca lucrul acesta să &ie ispităF *umai atunci c#n" o &acineva cu intenţia "e a ieşi !n evi"enţă, se poate să$l !nşele "iavolul şi să trăiască o stare &alsă.



Să vă scoateţi pe voi din acţiunile voastre. tunci când omul iese din sine, se desprinde de pămânSe mişcă "n altă atmosferă. 2ât timp rămâne "n sine, nu se poate face om ceresc, nu se poate viadu&ovnicească fără 8ertfă. Să vă aduceţi aminte că e$istă şi moarte. *i fiindcă vom muri, să nu n"nri8im atât de mult de noi "nşine. %u zic să nu luăm aminte până "ntr-atât "ncât să ne vătămăm, să nu ne "nc&inăm la odi&nă. %u spun ca cineva să se arunce pe sine "n prime8dii, ci să aibă puţeroism, bre copile/ 2u ce bărbăţie "nfruntau eroii moartea "n luptă/

n mona care a &ost !mpreună cu Kon"ilis J Kon"ilis a &ost un patriot, un erou J mi$a povesurmătoarele: atunci, !n timpul răboiului "in Asia ică, c#n" au "ebarcat l#n+ă onstantinopoKon"ilis, "in corabie, "e !n"ată ce a văut onstantinopolul "e "eparte, a !nceput să &acă ca unebun: G>re băieţi, oricum vom muriH, stri+a. Ge mi$e ai, ce mi$e m#ine@ Dar să murivite;eşte, bre băieţi@ ă murim eroi pentru patrieH. *u avea răb"are nici să tra+ă la uscat. Dnerăb"area şi r#vna ce$o avea, n$a văut că !ncă nu a;unsese corabia la uscat, ci a sărit şi a că!n mare. <#nă !ntr$at#t@ *u ştia nici să !noate, ci au sărit unii şi l$au scos.

$ <ărinte, ne$aţi spus să !ncercăm să ieşim "in orice acţiune a noastră. Dar cum se &ace astaF- Aoi le vreţi pe toate de-a ata. 2e "nseamnă a mă scoate pe mineC 2ând mă scotC 2um să n

scoatem pe noi "nşine din draostea de sineC 2um să ne filtrăm draostea noastrăC +e cât nu msocotesc pe mine, pe atât mă scot pe sinemi. *i atunci când ne tăiem voia, slăbiciunea, odi&natunci ne scoatem pe noi "nşine. +rin ascultare şi tăcere, multe dispar din noi "nşine. %e scoatem pnoi "nşine şi atunci când draostea noastră nu are interes urât, dar ea trebuie să aibă şi 8ertf"nţeleeţi aceastaC Se poate, de pildă, ca o soră să meară la Stareţă şi să vadă că altă soră vrea şi să meară. Dacă "ndată "i dă loc aceleia să meară, cu toate că ştie că aceea nu are motive serioasă meară, atunci are ascultare, 8ertfă etc. *i dacă-i dă rândul ei cu toată inima şi nu vorbeşte Stareţa, "i va vorbi "nsuşi ristos. Dar aceasta s-o simtă ca ceva firesc, să i-o spună inima ei, nu sfacă numai aşa, "n mod simplu, deoarece astfel au spus Sfinţii +ărinţi. 6n felul acesta primeşte &ar

lui Dumnezeu "ndoit. tunci una este a8utată du&ovniceşte de un om, "n timp ce cealaltă este a8utadumnezeieşte de 6nsuşi ristos.

$istă mireni care fac o astfel de 8ertfă pe care n-o fac nici mona&ii. 6n lume H şi aceasta "mi famare impresie H cu toate că unii oameni se poate să nu creadă, să aibă slăbiciunile lor, patimile lomă minunez de felul cum iconomiseşte Dumnezeu lucrurile "ncât să aibă o inimă care se "nmoauşor. Dacă văd pe cineva că are nevoie, deşi este un necunoscut, se duc şi-i oferă a8utor. #ulţi canu cred nici "n rai, dacă văd o prime8die, aleară să a8ute ca să nu se "ntâmple vreun rău, şi mor aceca să se salveze vieţi, "şi dau şi averile etc.

u c#ţiva ani !n urmă, la o &abrică, un lucrător era !n pericol să &ie prins "e o maşină. i "eerau "estui bărbaţi, a aler+at o &emeie să$l salvee. >ărbaţii, care aveau şi putere trupeascpriveauV -n cele "in urmă l$a salvat, "ar aceea a &ost prinsă "e ainele ei şi a murit. uceniţare lucru@

Astfel de oameni nu se gândesc la sinea lor, ci o arunc" afar". Iar când o arunc" afar", atunintr" /ristos ;nl"untrul lorJ.



Sfântul Antim Ivireanul ) !uvânt de ;nv""tur" la octom:rie ', ;n ziua Sfântului şi mareluMucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir asupra cutremurului



Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.J #atei, ?.

+omenirea marelui mucenic Dimitrie, ce să prăznuieşte astăzi "n toată lumea, ce altceva aşteaptă la adunarea iubitorilor de prăznuire, făr` numai laude şi cântări. ;nsă eu, cunoscându-mă nevrednşi slab "ntru ştiinţă, nu "ndrăznesc să-i "mpletesc cununi de laude, nici să-i vestesc precum se cuvimăririle minunilor lui. 2ăci altă "nvăţătură cearcă muceniceştile lui luptări şi alt prăznuitor trebupentru luminatele lui nevoinţe.

Drept aceia las să laude alţii lucrurile lui cele slăvite, alţii să povestească cea peste firea omeneasbărbăţia sufletului său şi alţii să spuie vite8iia cea mare, cu care a răbdat ranele şi moartea. 6ar eu, un neputincios la vorbă, precum mă "ndemn să mă minunez de ele cu mintea, aşa şi a le cinsti msilesc cu tăcerea şi mă "ntorc cu vorba iar, la "nceputul cel dintâi Doamne, mântuieşte-ne, pierimJ.

+entru ca să arăt "naintea draostei voastre nevoia ce au petrecut apostolii "n corabie şi rabna8utor ce le-a dat ristos "n mi8locul mării şi nădă8duesc, cu darul sfântului, să vă folosiţi sufleteşt2e vă poftesc să ascultaţi cu draoste şi cu socotinţă. ;nfricoşat lucru socotesc, cu adevărat, să f

stătut tulburarea mării de astăzi, de vreme ce şi Sfânta van&elie o numeşte mare (zicând) *i iacutremur mare se făcu "n mare.J

#i se pare ca când aş vedea "naintea oc&ilor mei c&ipul ei, de toate părţile să sufle vânturi mari, se strână "mpre8urul vântului nori neri şi deşi, toată marea să spumee de mânie şi petutindenea se "nalţe valurile, ca nişte munţi. #i se pare că văd corabia apostolilor ca o luptă cu multă sălbătictulburarea mării de o parte o bat valurile, de altă parte o tulbură vânturile: de o parte o ridică spcer, de altă parte o pooară la iad. #i se pare că văd pe feţele apostolilor zurăvită, de fricmoartea unul să se cutremure, altul să se spăimânteze: unul să se tulbure, altul să strie şi toţi c



suspinuri şi cu lacrimi să ceară, cu ruăminte, a8utor de la ristos, ce dormea Doamnmântuieşte-ne, că pierimJ.

u "nsă nu mă minunez nici pentru tulburarea mării, pentru căci fiind o sti&ie nestatornică, aşaeste pururea din fire, când să fie lină şi când să se tulbure, nici pentru tulburarea apostolilor, pentcăci nevoia aduce pururea tulburare şi frică la oameni, ce mă minunez, cum s-a "ntâmplat că "ndace a alerat şi "ndată ce s-a ruat, "ndată au luat şi a8utorul.

J*i se făcu linişte mareJ, zice van&elia. u "ncetat valuri, a pierit "ntunericul, s-a "mprăştiat nors-a smerit marea şi corabia "ntreaă şi făr`de nici o vătămare, au a8uns la adăposteală.

2ercând eu pricina acestei minuni ce s-a făcut făr`de zăbavă, aflu de la tâlcuitorii Sfintei van&ecum că alta n-au fost fără numai ruăciunea ce au făcut apostolii cu un las şi cu un suflet: todeodată au striat, toţi s-au ruat, toţi au cerşit deodată a8utor Doamne, mântuieşte-ne, că pierim*i pentru aceia Domnul a ascultat, "ndată ruăciunea lor şi pe toţi i-a mântuit, pe toţi i-a păzit: nlăsat să piară nici unul "n tulburarea mării.

Drept aceia şi dumnezeiescul T&eofilact doarme, zice, Domnul, pentru ca să alere apostolii, ce e"nfricoşaţ la a8utorul 'ui, să- l roae şi să ia pricină din ruăciunea lor cea de obşte, să-i mântuiasdin nevoie. 2u adevărat, mare "nvăţătură ni se dă nouă cu aceasta, pentru ca să luăm pildă, să nruăm şi noi lui Dumnezeu la nevoile noastre cele de obşte.

'umea aceasta este ca o mare ce se tulbură, "ntru care niciodată n-au oamenii odi&nă, nici liniş2orăbiile "ntre valuri sunt "mpărăţiile, crăiile, domniile şi oraşele, mulţimea norodului, poliţiilsupuşii, boaţii şi săracii, cei mari şi cei mici, sunt cei ce călătoresc şi se află "n nevoie.

Aânturile cele mari ce umflă marea sunt nevoile cele ce ne supără totdeauna. Aalurile ce lupcorabia sunt nenorocirile carele se "ntâmplă "n toate zilele. %orii ce neresc văzdu&ul, fulerele orbesc oc&ii, tunetele ce "nfricoşează toată inima vitează sunt "ntâmplările cele de multe feluneaşteptatele paube, "nfricoşările vră8maşilor, supă-rările, necazurile ce ne vin de la cei din afa8afurile, robiile, dările cele rele şi nesuferite, carele le lasă Dumnezeu şi ne "ncon8oară, pentru ca cunoască credinţa noastră şi să ne vadă răbdarea.

cum dar, pentru ca să mântuiască norodul de acestea şi să lepede deasupra lor nevoia cea reoare care este, mi8locirea mântuiriiC cea mi8locire ne-o "nvaţă cu pilda lor norodul cel israiltenescând se supără de oştile lui ananeu, "mpăratul radului, "n pustiu: ne-o "nvaţă locuitorii d

Aetulua, când s-au ocolit "n cetatea lor de oastea cea roaznică a lui lofern: ne-o "nvaţă sdra, câse "ntorcea cu norodul lui 6srail "n 6erusalim, mântuit din robia Aavilonului: ne-o "nvaţă ninivitencând au scăpat de periciunea, care de spre partea lui Dumnezeu le-a fost spus prorocul 6ona. Toaacestea, pentru căci s-au ruat cu un las şi cu un ând şi au cerşit de la Dumnezeu a8utor, s-mântuit.

<ice Sfânta Scriptură *i să rua 6srail ruă Domnului şi auzi Domnul lasul lui 6srail şi dede ananeu sub mâna lui.J *i locuitorii ce era ocolit "n Aetulua au striat către Domnul, cu todeodată, ne"ncetat şi a ascultat Domnul ruăciunea lor şi i-a mântuit din mâinile lui lofern. <i

sdra m cerşit de la Dumnezeul nostru cale dreaptă nouă şi coconilor noştri şi la toată aonisi



noastră şi ne-a ascultat pre noi.J *i iar ninevitenii au striat către Dumnezeu, ne"ncetat şi s-"mbrăcat "n saci, de la mare până la mic: şi văzu Domnul lacrimile lor şi n-a stricat pe ei, nidobitoacele, nici cetatea lor. Drept aceia, zice David la +salm 4! +e tine au nădă8duit părinnoştri, nădă8duiră şi ai izbăvit pe dânşii: către tine au striat şi s-au mântuit.1

Dar ce mai cer eu din istoriile Scripturii şi din pildele ei să "nvăţ "n ce c&ip să fuim din "ntâmplărşi nevoile ce ne vinC ;nsuşi Dumnezeu ne "nvaţă, prin rostul lui David, la +salm @M (zicând) *i m

c&eamă pe mine "n ziua necazului tău şi te voi scoate şi mă vei proslăvi.1 *i la +salm ME Stria-către mine şi voi asculta pe el. 2u dânsul sunt "n necaz, scoate-voi pe dânsul.1 *i iarăşi prin rostprorocului 6saia, la @! de capete zice *i să vor bucura lipsiţii, pentru că vor cere şi eu voi asculDumnezeul lui 6srail şi nu voi părăsi pe eiJ. semenea zice şi la 4M de capete ale 6eremiei şi la al a <a&ariei. *i Domnul nostru 6isus ristos aceasta ne "nvaţă "n Sfânta van&elie 2ereţi (zice)se va da vouă J.

*i, pentru ca să ne "ncredinţăm mai mult cum că făăduiala lui este nemincinoasă, adauă la capete ale lui #arcu Toate câte veţi cere ruându-vă, să credeţi că veţi lua şi vor fi vouă J. *i de aceasta putem cunoaşte cum că nu este alt lucru mai de folos şi mai cuviincios decât a ne ru

"mpreună cu toţii, să cerem de la Dumnezeu a8utor şi să alerăm la milostivirea lui. De am ţinacest sfat şi această "nvăţătură, ce ne dă Domnul şi să-l facem când ne "ncon8oară "ntâmplările nevoile cele mari, o cât a8utor şi câtă mânâiare am lua de la nemăsurata milă a lui Dumnezeu.

Dumnezeu este tată de obşte al tuturor. +e toţi ne iubeşte ca pe nişte adevăraţi fii ai lui şi nu poarăbda milostivirea lui cea iubitoare de oameni să ne aflăm pururea "n ticăloşii şi "n nevoi, ce numaşteaptă ruăciunea noastră: ia aminte să audă lasurile noastre: stă pururea cu urec&ile desc&ispentru ca să ne asculte, "ndată ce vom c&ema numele 'ui cel sfânt.

Dar ce voiu să zic de nesimţirea cea mare a oamenilor acestui veacC Toţi pătimesc, toţi sunt scârbe, toţi suspină sub 8uul cel reu al nevoii. Dar este cineva să zică, "mpreună cu David 2ătDomnul, când m-am necă8it am striatCJ Sau zice cineva, vreodată, lui Dumnezeu, "ntru supărărlui miluieşte-mă, Doamne şi mă ascultăC %oi poftim să ne a8ute Dumnezeu şi să ne facă milă făr`a-' rua.

Dar cine este "mpăratul acela, sau cine este stăpânitorul acela, care să "mparţă milă norodului ssau să uşureze pe suppuşii lui de dările cele rele, făr` de a-l rua şi făr`de a-i dovedi nevoia loSau, să zic mai bine, care este tatăl acela ce dă pâine feciorilor lui, făr` de a-i cereC *i aceia ce face un "mpărat cu norodul său şi un tată cu feciorii lui, fără de ruăciune, vreţi să o facă Dumnez

cu noi, netrebnicii, din voinţa sa, fără de a ne rua luiC

Sărac trufaş a urât sufletul meuJ, zice Domnul la 4F de capete ale lui Sira&. %u poate răbDumnezeu nici cu un mi8loc pe acei ce sunt lipsiţi, ticăloşi, nenorociţi şi apoi se "nalţă şi sta"nâmfaţi "ntru ale sale şi nu vor să se arate cum că au trebuinţă. *i cine socotiţi să fie aceştiaC %suntem, cu toţii, care pătimim atâtea scârbe nesuferite şi stăm "n cumpănă să pierim de nevoi, dnenorociri şi cu toate acestea nu ne smerim "naintea lui Dumnezeu, nu ne plecăm cerbicea de trufcea multă ce avem, nu alerăm cu suspinuri şi cu lacrimi să cerem a8utor de la Dumnezeu.



*i cum dar se va mântui norodul, cum să scuture această ticăloasă de ţară sarcina cea rea a relelce o supărăC %oi socotim numai cu puterea noastră şi cu "nţelepciunea noastră, care este nebun"naintea lui Dumnezeu, să c&ivernisim norodul şi să-l apărăm de releC Dar "n zadar trudim. 2ă ziristos 0ăr`de mine nu veţi putea face nimic.J *i David iar, la +salm !45 De nu va păzi Domncetatea, "n deşert o păzesc păzitorii.1;nsă mie mi să pare cum că mulţi (din cei ce ascultă) pot să răspundă la câte am zis până acum, noi şi mult ne ruăm lui Dumnezeu, când ne vin scârbele şi nevoile şi cădem la mila lui, dar n

vedem nici o mântuire, nici suntem "ncredinţaţi cum că a8un ruăciunile noastre la cer, măcar aceasta nu o cred să o facă nimeni.

6ar să vă spui ce a răspuns Tiveriu c&esarul unui tânăr, carele pentru multele lui răutăţi se afla "nc&isoare şi să căznea ticălosul multă vreme "n leături, cu foame, cu sete, "ntru "ntunericpuşcăriei. *i, de vreme ce cunoştea că nu este pentru dânsul nici o năde8de de mântuire, a cerşit de"mpăratul, cu mare ruăminte, să poruncească să-i dea moarte, pentru ca să se mântuiască dcaznile ce pătimea, căruia i-a zis Tiverie Tu "ncă n-ai aflat &ar "naintea oc&ilor mei şi-mi cerifacere de bine ca aceastaC1

*i de vreme ce un vinovat n-are "ndrăzneală "naintea "mpăratului celui pământesc, măcar să-i ceamoarte, dar noi, că suntem vinovaţi "naintea totputernicului "mpăratului Dumnezeu şi "ncărcaţi rele păcate, cum poftim să asculte Dumnezeu ruăciunea noastră şi să dea bunătăţile ce cerem2itiţi la FM de capete, la 6saia, să "nţeleeţi pricina pentru ce ruăciunile noastre nu află ascultare urec&ile lui Dumnezeu. <ice prorocul au nu poate mâna Domnului a mântuiC u "nreuit-urec&ia 'ui ca să nu asculteC 2e socotiţi - zice - cum că nu poate prea puternică mâna lDumnezeu, să vă mântuiască din nevoile voastreC u doar socotiţi că are astupate urec&ile 'ui şi nascultă ruăciunea voastrăC 3a nu este aşa: ci pentru păcatele voastre (zice) a "ntors faţa lui de voi, ca să nu vă miluiască. +ăcatele voastre cele multe sunt acelea ce opresc mila 'ui şi acelea n

lasă ruăciunile voastre să a8ună "naintea scaunului dumnezeieştii lui măriri. 2ăci mâinile voas(zice) pânărite-s cu sâne: buzele voastre răiesc fărădelee: limba voastră strâmbătate cuepicioarele voastre aleară pe calea răutăţii: nimeni nu răieşte drept, nimeni nu va să facă 8udecaadevărată.

*i cum dar, să vă asculte DumnezeuC 2um să vă mântuiască din nevoile voastreC *i cum, ziceţi mbine, cum "ndelun rabdă, cum "năduieşte şi cum poate suferi şi nu ne cufundă pe toţi, ca sodomiteniC (Slavă, "ndelunii răbdării tale, Doamne, slavă ţie).

Aia, filosoful, merea odată pe mare cu corabia şi era "mpreună cu el, nişte oameni răi. *

apucându-i furtună mare, era să piară. 6ar oamenii cei răi au "nceput a se rua dumnezeilor lor, sământuiască din nevoie. 6ar filosoful le-a zis rou-vă, tăceţi, să nu vă priceapă care cumva dumnezcă sunteţi aici, că adevărat vă va cufunda. semenea zic şi eu către păcătoşii ce se roaă, că mbine este să tacă, decât cu buzele lor cele spurcate, să aducă ruăciuni, către Dumnezeu la nevolor, că "n loc de a afla mântuire, poate să piară desăvârşit pentru păcatele lor.

Să cuvine "ntâi să lăsăm răutatea, 8afurile, strâmbătăţile, urâciunea, vra8ba, zavistia şi atunci să ruăm, pentru căci atunci vom afla ascultătoare urec&ile lui Dumnezeu. 2ă zice Sfântul 6o<latoust 2ând din buze curate iase ruăciunea, atunci a8une la nemomita urec&e a Stăpânulu

2ând noi suntem curaţi, atunci a8une şi ruăciunea noastră la cer. ;nsă afară de aceasta trebuieşte



alta, pentru ca să ne mântuim de nevoile noastre, cu mi8locul ruăciunii. Se cuvine, că precum esrăutatea şi "ntâmplarea de obşte, să fie şi ruăciunea de obşte. Toţi să ne ruăm, toţi să cerem a8utoprecum au făcut şi apostolii astăzi "n corabie, de au striat toţi cu o ură şi cu o inimă Doamnmântuieşte-ne că pierim.J 6ar nu unul să se roae şi altul nici să ândească: unul să plână şi altul râdă: unul să se "ntristeze şi altul să se bucure. +entru căci atunci adevărat, Dumnezeu nu ne ascult

<ice ristos la #atei, "n !? capete, că De se vor tocmi doi dintru voi pe pământ de tot lucr

carele ar cere, fi-va lor, de la Tatăl meu cel din cer.J Deci dar, când doi, uniţi se vor rua, câştimila: cu cât mai vârtos vor câştia, când tot norodul şi toată mulţimea, cu un las şi cu o ură şi cuinimă, vor cere de la Dumnezeu a8utor.

+entru aceasta vă poftesc, feţii mei, aşa să vă ruaţi, pururea şi toţi deodată. *i mai vârtos "ntaceste vremi ce s-au "nmulţit nevoile şi pe toţi, "mpreună, de toate părţile ne-au "ncon8unenorocirile, necazurile şi scârbele. 2ă zice David Aoia celor ce se tem de l va face ruăciunea lor va auzi şi-i va mântui pe dânşii.1 %e va asculta pururea Dumnezeu, când toţi inimă curată "l vom rua şi ne va mântui de toate prime8diile şi din toate nevoile, prin ruăciunmarelui mucenic Dimitrie, ce să prăznuieşte astăzi, a căruia ruăciuni să păzească pe "nălţat

domnul nostru şi toată cinstita boerime şi tot norodul creştinesc. min.

(Btras "in cartea: N&#ntul Antim -vireanul $ Di"aii

Sfântul Antim Ivireanul ) !uvânt de ;nv""tur" ;n ' a lunii octom:rie, asupra cutremuruluşi a marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

*i iată cutremur mare se făcu "n mare, cât să acoperea corabia de valuri.J

+recum un tată din aceşti pământeşti, fiind din sine bun şi drept, are firească draoste a iubi pe tofeciorii lui, tot "ntr-o potrivă şi a-i cinsti tot "ntocmai şi a le "mpărţi averea şi bunătăţile lui, tot "nt



un c&ip, nedând unuia mai mult şi altuia mai puţin, sau să iubească pe cel dintâi mai vârtos decât pcel de pe urmă, fără numai când "nsuşi feciorul se va face mai ascultător, sau mai neascultătporuncilor tătâne său: şi aşa cu acest mi8loc, poate fi el pricina a "nmulţi draostea tătâne său asuplui, sau a o "mpuţina, precum pentru ascultarea aceasta şi neascultarea ne-o "nsemnează "n pil#at&ei evan&elistul, zicând, cum că un om avea doi feciori şi unuia şi zicea să facă voia lui şi făăduia, iar nu o făcea: şi celuilalt "i zicea, şi el nu se făăduia şi făcea.

şa este de bun şi de drept tatăl tuturor, Dumnezeu, cât toate zidirile, ca nişte faceri ale 'ui lenăscut şi bunătatea o face "ntocmai, la toate, după vrednicia a fieştecăruia. Drept aceia va cinstească pe "neri, ca pe nişte zidiri mai aproape şi fără de trupuri, ce strălucesc cu nemurirea, să cinstească pe oameni ca pe nişte c&ipuri ale sale, va să cinstească cele ne"nsufleţite, adică cerulpământul şi toate câte-s pe dânsul.

*i este cinstea cea mai aleasă la acestea toate "ndoită cinstea cea dintâi a fost la venirea cea dintpe pământ a lui ristos, iar a doua cinste va să fie la "nfricoşata a doua venire a 'ui. Deci cu venirlui cea dintâi a slăvit pe "neri, căci a "nvrednicit pe Gavriil a fi sluă "ntâi la taina purtării de ri8iar celelalte mulţimi de "neri la naşterea lui cea sfântă, din +reacurata 0ecioară, lăudând p

Dumnezeu şi zicând Slavă Dumnezeului celui din "nălţime şi pe pământ paceJ.

+e oameni "ncă i-a cinstit cu draostea, precum zice prea "nţeleptul +avel, la F capete către 9omancă Ară8maşi fiind, ne-am "mpăcat cu Dumnezeu, prin moartea 0iului lui, cu mult mai vârtos fiin"mpăcaţi ne vom mântui "ntru viaţa luiJ. şi8derea şi celelalte toate le-a cinstit Dumnezeu, ca toasă le aducă sub un cap "n Domnul nostru 6isus, precum zice iarăşi +avel, la capul cel dintâi cătfeseni, adică rătându-ne nouă taina voii sale după bună plăcerea sa, care a pus mai "nainte "ntDânsul, spre isprăvnicia plinirii vremilor, ca toate să le adune sub un cap, "ntru ristos, cele din cşi cele de pe pământ, "ntru Dânsul1. *i iarăşi una câte una le-a cinstit cu oarecare podoabă ce le

dat: văzdu&ul l-a cinstit cu poorârea "nerilor şi a Du&ului Sfânt, că au trecut printr-"nsul: apecele dulci le-a cinstit cu sfântul botez: pământul l-a cinstit cu cutremurul, cu desc&idermormintelor şi cu "nvierea morţilor. Brma, drept aceia, să cinstească şi marea cea sărată: şi a cinsto cu tulburarea cutremurului.

*i iată, cutremur mare se făcu "n mare.J +entru cutremur spun filozofii elinilor cum să se fi făcdin amestecarea sti&iilor, zicând unii "ntr-un c&ip, alţii "ntr-alt c&ip, fieştecarele după puterea sscoţând "nsă de la mi8loc pe Dumnezeu, carele este pricina cea dintâi. 2i noi, acum, de această datvom lăsa "ntr-o parte cele ce au zis na$aora, ristotel, Dimocrit şi na$ament şi vom crede mvârtos pe dumnezeul filosof, pe David, carele zice 2ela ce caută pe pământ şi-l face de

cutremură şi "ntorcându- şi faţa, se vor tulbura1.

Drept aceia, socotind şi noi a fi pricina cea dintâi a cutremurului Dumnezeu, avem să zicem această vorbă 7 lucruri

⇒ ntâi, pentru ce să se %acă cutremurul n mareK⇒ a doua, pentru ce să doarmă Hristos n cora*ieK⇒ a treia pentru ce să lase pe ucenici să se tul*ure.



*i zicem la cea dintâi. #arele Dumnezeu, "n Sfânta Scriptură, "ndoit se zice a fi "n lucrare spc&ivernisirea neamului omenesc, certând şi miluind. 2ertând "nsemnează la 6saia M capete, unspune uria lui Dumnezeu cea multă asupra lui 6srail, zicând *i a luat Domnul de la 6srail capul coadaJ, mare şi mic, "ntr- o zi. *i, miluind, iar la 6saia mărturiseşte lui Dumnezeu, "nsuşi 6srazicând 3ine te voiu cuvânta, Doamne, căci te-ai urisit asupra mea şi ai "ntors mânia ta şi m-miluit pe mineJ. +entru uria lui Dumnezeu zice şi prorocul David Tinerii lor i-a mâncat foculfetele lor ne8elite erau: preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu s-au tânuitJ. 6ar pentru mi

lui Dumnezeu zice la +salmul 5? scultă-mă, Doamne, că e bună mila la şi după mulţim"ndurărilor tale, caută asupra meaJ.

*i, de vreme ce am zis că Dumnezeu este "ndoit "n lucrare, spre c&ivernisirea oamenilor, amândoucu "nţelepciune le lucrează. 6ar "ncă zic şi aceasta cum că, de demult, Dumnezeu mai mult se arăcercetător şi certa lumea cu armele sti&iilor, adică cu focul, cu văzdu&ul, cu apa şi cu pământacesta, carele este maica tuturor oamenilor.

⇒ u apa a certat pe #remea lui $oe, când a %ăcut potopul şi a necat tot trupul, de la om pânla do*itoc, precum zice /oise la al G cap.

⇒ u %ocul a certat pe sodomiteni n zilele lui #raam, arzându-le cetăţile lor, precum zice cartea 7acerii, la CE capete.

⇒ u pământul a certat pe #remea lui /oise, pe ore şi pe athan şi pe #iron, pe cacrăpând pământul, i-a nghiţit şi pe toţi câţi erau cu dânşii, precum zice la cartea $umerelo

⇒ u #ăzduhul a certat pe %araon cel #ârtos la cer*ice, ca prin sila #ântului de la ustru lnecat n /area 9oşie, cu toată călărimea lui, precum zice la C> capete, la Ieşire.

Drept aceia, de demult era Dumnezeu mai mult Dumnezeul răsplătirilor, iar acum este al milei şi "ndurării: şi pentru aceia lucrează cu aceleaşi sti&ii, ca să arate mila lui cea boată

⇒ apa, prin *otez, pentru ca să nece păcateleK⇒ %ocul prin lim*ile cele de %oc, la pogorârea 0%ântului uh asupra capetelor 0%inţilor apostol⇒ pământul prin s%ântă naşterea +ui din 7ecioară, n peşteră şi prin um*letul şi prin moart

cea de pe cruce şi prin ngropăciune şi prin n#ierea din morţiK⇒ #ăzduhul, prin nălţarea la cer.

ceste "ndoite lucruri vrând să le arate astăzi, face cutremurul cel mare ce povesteşte #at&evan&elistul zicând *i iată cutremur mare se făcu "n mareJ, cu cutremurul să dea puţină certar

ca cum ar fi arătat cu aceasta cum că acesta "nsuşi a fost şi de demult, carele certa prin sti&ii şi certarea să arate mila 'ui. 2ă zice tunci certă vânturile şi marea şi se făcu linişte mareJ. ;n maface cutremurul, pentru ca să cunoască toţi cum că a 'ui este marea şi el au făcut-o pe dânsa uscatul mâinile 'ui l-au ziditJ. *i "ncă, să nu ândească lumea cum că numai pe pământ se ocoleşputerea lui ristos Dumnezeului nostru, ce "n toată zidirea, neocolit lucrează puterea lui, ca a unstăpân Tu stăpâneşti puterea mării şi tulburarea valurilor ei tu o "mblânzeştiJ. doua, pentru ce să doarmă "n corabie, zice #atei, cum că ristos dormea, iar #arcu zice *iera la cârmă, dormind pe căpătâiJ. *i oare pentru ce, dormind, să se facă cutremurulC 7 lucrusocotesc că urma să se facă, de ar fi fost deşteptat "ntâi urma să nu se facă cutremur: a doua, de ar

fost deşteptat urma că de ar fi "nceput puţin oarece cutremurul, "ndată l-ar fi "ncetat, că de nu l-ar



"ncetat "ndată ar fi zis cei ce erau de faţă, cum că nu poate: a treia, că de ar fi fost deşteptat, nu l-arruat ucenicii şi să-i zică Doamne, mântuieşte-ne pe noi, că pierimJ.

6ar "ncă să mai zic şi alta, că doar s-ar cuveni. Domnul nostru ristos, ca un Dumnezeu adevăreste mai "nainte cunoscător şi cunoştea "mpuţinarea credinţei ce aveau apostolii: şi pentru aceastadormit şi s-a depărtat să se facă cutremurul, pentru ca să se arate "mpuţinarea credinţii lor, ca săcerte puţintel şi să-i "nfrunte. 2ăci de ar fi crezut deplin se cuvenea să nu zică cuvintele ce au z

nici să se teamă, ci să socotească cum că Domnul nostru şi când doarme mântuieşte, după cdesăvârşit putere a dumnezeirii 'ui: şi se cuvenea să zică de vreme ce Domnul este cu noi, ce rpoate să ni se "ntâmple1 2ă zice fericitul +avel, la !E capete către 9omani că tot oricarele va c&emnumele Domnului, se va mântui, necum să-l aibă "naintea oc&ilor pe ristos, ci numai avâncredinţă curată şi c&emând prea cinstit numele 'ui se mântuieşte din nevoi. Dar ei, că-l aveau şi clucrul şi cu numeleC

Deci pentru aceia Domnul nostru a "nfruntat necredinţa lor şi drept aceia le-a arătat de faţă boala lcea sufletească, adică puţintica lor credinţă, cu acea puţină "nfruntare, zicându-le 2e suntfricoşi, puţin credincioşilorC1 poi, sculându-se, a certat vântul şi marea.

Socotiţi, iubiţii mei, de vedeţi purtarea de ri8ă vindecătoare a doctorului celui ceresc, doctorul cdesăvârşit. ;ntâi curăţeşte ranele de carnea cea putredă, apoi pune ierburile cele vindecătoare. %u vlenevi a zice cum că de n-ar fi tămăduit necredinţa, n-ar fi "ncetat cutremurul şi să facă linişte. această taină ascunsă şi acoperită o socotesc şi de pe alte minuni ce au făcut Domnul nostru ristoca şi slăbănoului: că i-a zis "ntâi 2utează fiiule, iartă-ţi-se păcatele1. scos şi de la el "ntputre8unea păcatelor, apoi "i zice Scoală, ia-ţi patul tău şi meri "n casa taJ.

Să nu vă pară lucru de minune căci am zis pentru apostoli cum că nu au avut puţină credinţă, că

acea frică ce avea ei le dovedeşte credinţa, precum şi când au "ntrat "n corabie, către Ait&saida, uns-au şi temut noaptea, că-l vede pre ristos ca o nălucă şi s-au spăimântat şi pentru ce zice #arevan&elistul că nu "nţeleseră din pâini, căci era inima lor "mpietrită. *i aici iar aşa frica şi cuvintece zicea către ristos arăta necredinţa lor. Deşteaptă-te - zice - că ne "necăm1. 6ar ristos le zic2e sunteţi fricoşi, puţin credincioşilorJ.are ce socotiţi iubiţii mei, puteţi dar zice cum că aceste cuvinte sfinte să fie fost oale, numdo8ănicioaseC 3a. 2e numai cuvintele acestea asemănau ierburilor celor amare ce dau doctorii caleşi, carele la ust sunt amare şi oţăroase, iar apoi au lucrare puternică a trae veninul şi flemelesă curăţe trupul de toate răutăţile şi să mi8locească sănătate. şa era cuvintele blaoslovitului 6isucuvinte de sănătate şi de viaţă, măcar că erau şi puţin amare, precum zice fericitul +etru Doamn

către cine vom mereC 2uvintele vieţii de veac aiJ. ceste cuvinte sunt "ncredinţate cum că ridicat necredinţa de la ucenici şi cum a auzit necredinţa, a certat vânturile şi marea şi se făcu linişmare.

Stau puţin de mă mir de aceasta. are pentru ce să certe ristos sti&iile cele ne"nsufleţite nesimţitoare marea şi vântulC %u socotesc să fii certat ristos sti&iile, ci pe dracii aceia care ddepărtarea lui Dumnezeu lucrează unele ca acestea, spre ispita noastră. *i de pe ce mă "ncredinţcum să fie aşaC De pe cuvintele evan&elistului #arcu, că a zis vântului taci, cuvânt carele eobişnuit ristos să-l zică la draci, precum a zis "n 2apernaum la omul cel ce avea du& necurat şi



omul ce a adus pe fiul său şi avea du& mut şi surd, precum spune #atei că tot cu acel cuvânt taci,certat vânturile şi marea.

7 "ntrebăciune, pentru ce să lase pe ucenici să se tulbure. Din "nceput, 6isus ristos, Dumnezenostru, carele s-a făcut om, pe sfinţii lui ucenici şi cu cuvinte şi cu fapte "i "nvaţă să petreacă strâmtorime, "n scârbe şi "n ispite, pentru ca să le arate cum că aceasta este calea cea adevărată, "ntâi l, din "nceputul vieţii lui a pătimit oane, scârbe şi ispite, până la moarte. Drept aceia, le zic

şi lor Aă vor da şi pe voi "n scârbe şi vă vor ucide pe voi şi veţi fi urâţi de toate limbile pentnumele meuJ. Să se tulbure i-a lăsat şi să fie "n nevoi, pentru ca să facă minunea mare şi minunea să-i mântuiască din puţina credinţă.

*i adevărat, pentru căci pricina minunii este mare şi numai lui Dumnezeu se cuvine. 2ă n-a făcminunea cu toiaul, ca robul lui Dumnezeu #oise, "n #area 9oşie, sau cu co8ocul, ca lisei c&emarea lui 6lie, de a trecut 6ordanul, sau cu c&ivotul, ca 6isus fiul lui %avi, de a stătut apele l6ordan de-o parte şi de altă parte, ci numai cu poruncă şi cu certare, ca un stăpân sluii lui. <imării şi vânturilor taci şi "ndată au "ncetat. *i atâta i-a plecat pe ucenici minunea aceasta, cât temure. <ice #arcu 0rică mare şi ziceau "ntre dânşii oare, cine este acesta, că şi vântul şi mar

ascultă pe DânsulC1

6ar stau de mă minunez, cum a putut fi aceasta, de s-a "ntâmplat astăzi să prăznuim 4 cutremure do dată unul ce s-a făcut "n mare din depărtarea lui Dumnezeu, de draci, pentru ca să se "ndepărtepuţina credinţă a ucenicilor, al doilea cutremur ce s-a făcut pe pământ, din sălbăticia şi cruziminimilor lui Diocleţian şi #a$imian, perec&ea dracului, pentru ca să se adevereze credinţa cea mua sfântului, marelui mucenic Di- mitrie, a cărui prăznuim cinstită pomenire. 2ă atât cutremur a făcşi atâtea valuri sălbatice au pornit asupra blaoslovitei corăbiei lui Dimitrie cât silea să "ntre "ntcele mai dinlăuntru ale fericitului său suflet, să-l cufunde, neştiind turbaţii aceia de oameni, ca niş

fiare sălbatice, cum că Dimitrie nu era corabie deşartă, ci avea catar bun şi corăbiar vrednic vetrile iscusite şi cârmaci foarte "nvăţat.

2atarul era cinstita cruce, "ntru care se lăuda că este pururea tare şi nou şi poate să rabde vânturiDu&ului Sfânt, "ntru inima lui: căci "i da atâta "ndrăzneală fericitul +avel, după cum scrie la 5 capecătre Galateni #ie să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai "n crucea Domnului nostru 6isus risto6ar mai vârtos cuvântul domnului 6isus, ce zice "n Sfânta van&elie *i cine nu va lua crucea sasă vie după mine nu este mie destoinicJ. 6ar corăbierul este ştiut de toţi cum că altul nu era num"nsuşi ristos, foarte "nvăţat "ntru călătoria cetăţii celei cereşti, căci de acolo este: şi moşia lui escerul, precum zice la 6oan "n !? capete ;mpărăţia mea nu este din lumea aceasta1: şi la al 5 ca

u sunt +âinea cea vie, care s-au poorât din cer1.

cesta "nsuşi era "ntru adâncul sufletului lui Dimitrie, lăcuitor şi când "l vedea puţin că se "nfricoş"i zicea Dimitrie, tu eşti oaia mea şi foarte bine te cunosc, că urmezi după mine: nu te teme, că te va răpi nimeni din mâna mea. *i-ţi voi da ţie viaţă veşnică şi acolea unde vor să pătrunză truptău cu suliţele, eu sunt loviturile tale le voi primi eu şi nu te voi lăsa să ai dureri. leară curând, ai vreme bună. u am umplut vetrila credinţii tale celei curate, cu du&ul meu cel sfânt. Dimitrie făpărtaş morţii mele, că te voi face părtaş şi "nvierii mele: cu du&ul lui Dumnezeu petreci "n patempentru aceasta fiul lui Dumnezeu eşti. %u voi lăsa să ai du&ul robiei spre frică, ci-ţi voi da du&

moştenirii fieşti, carele să mărturisească cum că eşti fiul lui Dumnezeu şi, ca un fiu al l



Dumnezeu, vei fi şi moştean lui şi moştean "mpreună cu mine, iubitul tău ristos. 0iul meDimitrie, vezi cruceaC ;n inima ta am "nfipt-o. +e crucea aceasta dorm somnul patemii, a morţii, caa mi8locit viaţa a toată lumea ce m-a deşteptat mila prea puternicului Dumnezeu, cu "nvierea, pentmulta draoste ce am către tine şi către toată lumea. 0urtunile acestea şi cumplite valuri voi "ncetape tine te voi răpi din mi8locul lor. 2e vino după mine, că am "ntors cârma din partea cea slobodădeşertăciunii, spre frumuseţele cele nemuritoare ale "mpărăţiei mele. Aino, prin moartea lui, "n viacea veşnică, să mă vezi şi să te veseleşti.

Drept aceia şi noi, smeriţii robii tăi, mare mucenice Dimitrie, te ruăm, de vreme ce "ntr-atâta cinste-a "nvrednicit Dumnezeu, ca să te faci fiul lui şi sfânta lui dreaptă să te ia şi să te suie "nt"mpărăţiia 'ui, ca să te răsfeţi cu fericiţii "neri, cuvântul tău şi ruăciunea ta poate mult. Dreaceia adu-ţi aminte şi de noi, care ne tulburăm "n furtuna cea mare a vră8maşilor şi "n valurdeşărtăciunilor celor lumeşti şi de doarme Dumnezeu, adică de se face ca cela ce doarme, şi nu vrea să ne asculte, tu ai multă "ndrăzneală ce-l deşteaptă şi te roaă 'ui tu, cel vrednic, pentru ncei nevrednici: tu, cel iubit a lui Dumnezeu, pentru noi, cei urâţi, pentru neascultarea şi nesupunerporuncilor lui: tu, cel desăvârşit prieten a lui Dumnezeu, pentru noi, vră8maşii, pentru păcat.

Să "nceteze furtuna şi să alineze valurile, că este dator să facă voia ta. *i fă această osteneală ca ne aduni "n corabia ta, cea blaoslovită, când va răspunde prea milostivul Stăpân să stăm de faţă, ziua cea dulce a răsplătirii, ca dimpreună să binecuvântăm prea lăudat numele Tatălui şi al 0iuluial Du&ului Sfânt, "n veci. min.

(Btras "in cartea: N&#ntul Antim -vireanul $ Di"aii

*"rintele Arsenie 2oca ) !uvânt de folos la Sfântul Mucenic Dimitrie



vorbi cum trebuie despre sfinţii mucenici ai creştinismului, "nseamnă a avea cura8ul lor devorbi din punctul de vedere al A"evărului care nu ştie "e lanţuri 1 (66 Timotei 4,M).

- *i fiindcă nu-! am, mă mărinesc a vă mai citi o dată van&elia profetică a tuturor sfinţilmucenici (#atei !E,!5-44), iar ca tâlcuire a ei, vă citesc două locuri paralele de la sfântul apost+avel (66 Timotei 7,!-F şi 66 Tesaloniceni 4,7-!4).

'ocul din scrisoarea către Tesaloniceni lămureşte ultimele cuvinte ale van&eliei ă tot cel ce va omor! pe voi să i se pară că a"uce slu;bă lui Dumneeu1.

demonicul din câte unii oameni de-a se ridica pe ei mai presus de Dumnezeu şi a pretinde "nc&inarea datorată lui Dumnezeu. şa făceau cezarii, pretinzând creştinilor "nc&inare.

cesta a fost totdeauna motivul real al muceniciei, şi va fi "ntotdeauna creştinii nu se "nc&ină trufomeneşti.

;n du&ul acesta, al 8ertfei de sine, au trăit sfinţii. i deţineau arumentul decisiv al mărturisirii Dumnezeu moartea. M"rturisirea lui Dumnezeu cu preul vieii, e preul ;nvierii oamenil;ntre sfini.

<rislop, 26.I.



*rotosinghel Dr. -asile -asilache ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie



0raţi creştini, acum o mie şase sute de ani "n urmă, "n vestita şi strălucita cetate a Tesalonicului, eca voievod al ei, tatăl Sfântului Dimitrie. 0alnic prinţ, vestit prin faptele sale de vite8ie, dar şi mmult preţuit prin nobilitatea conducerii sale. Totdeauna "nţelept la sfat, cu vorbă bună şi plină dmânâiere pentru cei "n suferinţi, iar celor lipsiţi cu amândouă mâinile le vărsa a8utorul sdomnesc. De aceea toţi "l iubeau, pentru că fiecare simţea că inima voievodului bate şi pentru binelui. 2&iar şi creştinii cei ce erau persecutaţi de apriul "mpărat, "n patria Tesalonicului se simţeaocrotiţi. 2ăci trimişii "mpăratului erau primiţi cu voie bună de conducătorul scaunului tetalienilor

aprinderea lor de a persecuta pe creştini era potolită prin aceea că le arăta, că la el cei mai bucetăţeni sunt creştinii. De aceea el se rua de trimişii "mpăratului, ca să-i lase pe seama lui pe acecreştini, să-i aducă pe cale paşnică la credinţa "mpăratului... *i aşa "n timpul domniei lui, Tesalonic, creştinii au avut bună pace..., trăind aici ca "ntr-o insulă ce din toate părţile era lovită valurile "ndepărtatei uri şi de 8alnicele emete de suferinţi ale creştinilor din imperiul cel mare păânătăţii...

Taina acestei părinteşti conduceri, abia mai târziu au aflat-o toţi/ cest voievod era creştin. Darniciodată n-a mărturisit-o, căci apriă era mânia "mpăratului contra creştinilor. *i fără 8udecacondamna la moarte pe orcine ar fi fost numai bănuit că era creştin... De aceea acest voievod

Tesalonicului, nu mărturisea prin vorbe lumii că el e creştin, ci trăia "n taina sufletului său acecrez, iar celor mulţi totdeauna le arăta bunătate, blândeţe, dreptate, şi "n toate cinstita cumpăneală.6ar "n palatul său domnesc, nu se vedeau nici păâneşti c&ipuri, nici obraznice imaini, dar nisemnele creştine, ca nu cumva solii "mpăratului să bănuiască ceva şi fără 8udecată să-l şi omoare.

Dar !n &un"ul "inspre răsărit al clă"irii, "incolo "e camera sa "e o"ină, pe un"e nimeni nu m!n"rănea să pătrun"ă, se a&la camera luminoasă a cre"inţei sale. Acolo era paraclisul cel taină al ru+ăciunilor sale. i totul era !mpo"obit cu icoane cinstite. Din toate !nsă, "ouă stăp#neau privirile prin mărimea şi strălucirea lor: era icoana Domnului nostru -isus 9ristos

icoana aicii Domnului. <e aceste "ouă s&inte icoane !mbrăcate !n aur, le !mpo"obise cu cemai scumpe pietre, cu briliante şi măr+ăritare... i "in această comoară "e taină, cu au!mbrăcată şi su&lată, "in "uul cre"inţei sale, voievo"ul !şi sorbea toate acele i"ealuri "e viaţă toată acea sănătoasă morală "e con"ucere pentru miile şi ecile "e mii "e su&lete avoievo"atului său. De aceea el apărea su&leteşte ca o +ră"ină "e virtuţi, pentru că su&letul său şo+ora !n lumina cea veşnică a soarelui 9ristos...

Desiur, !n această biserică "e taină, a"esea multe lacrămi a vărsat, pentru ca Dumneeu să"ăruiască un copil... i bunul Dumneeu, ascult#n"u$i ru+ăciunea, !i "ărui nu un copil oarecarci un &ecior cu multe "aruri su&leteşti... Acesta e !nsuşi &. Dimitrie, pe care tatăl său !l crescu c

pe un "ar ceresc, cu multă "ra+oste şi !nţelepciune. <e el !ncă "e mic, cem#n" un pre"uovnic, !l boteă !n paraclisul casei sale. Apoi pe măsură ce anii se numărau ca şi boabemetaniilor sale, el !i tot picura !n su&let !nţelepciunea cea veşnică. i aşa !mpreună se ru+a!mpreună ceteau cărţile s&inte şi !mpreună &ăceau eBerciţii "e &apte bune...

*i pe măsură ce cumpăna vieţii tânărului Dimitrie se "nălţa ca un răsărit de soare, cea a bătrânutată se cobora "n apele apusului. *i putem spune că se urca fiul, pentru că anii cei rei ai părintelsău apăsau celălalt capăt al cumpenei vieţii pământeşti...



;mpăratul #a$imian, auzind de moartea conducătorului Tesalonicului, nu avu mult timp să frământe pe cine să pună "n loc, căci atât el cât şi draostea tuturor celor din acel voievodat văduv"i recomanda pe tânărul Dimitrie, fiul voievodului dispărut. ;ntr-adevăr ca şi "mpăra"ncredinţându-se de destoinicia şi vite8ia acestuia, "i dădu conducerea voievodatului, spunandu-i-sISă apere ţara şi să o păzească mai ales de creştiniI... *i "n curând, el a şi fost instalat cu mapompă "mpărătească, "n scaunul de domnie al tetalienilor...

*oul voievo" !nsă, !n&ăţiş#n"u$şi pro+ramul con"ucerii sale, a mărturisit tuturor cre"inţa creştină. i ceva mai mult, el nu numai că ocrotea pe creştini, "ar pe toţi căuta să$i !ncreştinesă$i luminee cu !nvăţătura lui 9ristos Domnul. i "acă &. Apostol <avel, pentru prima oavesti cre"inţa creştină !n 0esalonic, Dimitrie la r#n"ul lui, cu aceeaşi r#vnă apostolică, se silea pe toţi să$i a"ucă la cunoştinţă cea a"evărată a lui Dumneeu...

l "mplinea, ca un ucenic al Sf. +avel, cele ce acest Dumnezeiesc apostol scrisese cu două sutecincizeci de ani mai "nainte tesalonicenilor I De asemenea, vă ru+ăm &raţilor, să s&ătuiţi pe cei &ă"e r#n"uială, să m#n+#iaţi pe cei !ntristaţi, să spri;iniţi pe cei slabi şi să &iţi !n"elun+ răb"ătocătre toţi... şi pururea să căutaţi a &ace bine şi unuia şi altuia şi tuturoraI. (6 Tesal. A, !@-!F).

;mpăratul păân #a$imian, auzind de toate acestea, se tulbură şi ând rău slobozi din "ntunecata l8udecată,cu privire la voievodul creştin Dimitrie al Tesalonicului. %umai aştepta prile8ul ca să-l"mplinească, căci el acuma era "n război cu Sciţii şi Sarmaţii, popoarele din partea de nord-estimperiului roman din uropa...

Desiur că veştile cele rele, "n rabă au a8uns şi la Tesalonic. *i prietenii, dar mai ales duşmanii aduseseră la cunoştinţa voievodului Dimitrie... Dar el cu nimic nu se tulbură, ci "ncepu să ândească la martira8. *tia el cât de capricioasă e porunca "mpăratului şi cât de crudă e 8udecata l

cu privire la creştini, aşa că "n c&ip siur se şi preătea să primească persecuţia "ntunecatulstăpânitor. 3ine ştiind, că prin această moarte martirică, el se depărtează pentru totdeauna păânul "mpărat pământesc şi se apropie de ;mpăratul cel veşnic al luminii, iar pentru voievodalui creştin, el va fi şi mai de mare folos...

0raţilor, martira8ul Sf. Dimitrie e de preţuit şi după mărirea ranului său. 2ăci el având toate dispoziţie avere, cinste şi slava omenească de la toţi supuşii lui, deodată renunţa la toate acestepentru a rămâne credincios credinţei creştine/ceasta e o mare dovadă de draostea cea nemărinită ce o avea faţă de Dumnezeu. +entru că SDimitrie n-a fost ca unul ce n-avea nimic de pierdut pentru această lume, ci din contră el a nesoco

o domnie pământească/ l mai !nainte "e a su&eri muncile martira;ului trupesc, a avut "e !n"urun martira; cu privire la averile sale şi cinstea şi slava omenească@ l a avut "e !n"urat aceluptă su&letească "e a te otăr! să părăseşti toate măririle acestei vieţi şi să urmei su&erinţel#ntuitorului. ă te otărăşti că toate +loriile lumii acesteia să le arunci la picioarele tale, pulbere, iar tu să urmei +loriei cereşti@ i acest prim martira; l$a trecut cu bine voievo"Dimitrie, căci el cem#n" pe cel mai cre"incios "emnitar al său, ca unul ce era şi ucenic !n acre"inţei, !i "ă"u poruncă să !mpartă la săraci toată moştenirea "e la părinţi şi toată averea sre+ească. i aşa !ncep#n" ciar "in palat, "ă"u ar+intăria, aurăria şi mobila la săracii capitale-ar cu păm#nturile şi casele "omneşti, !nestra pe alţi săraci "in cuprinsul voievo"atului său

>ine ştiin", că viaţa săracilor !n"ulcin", el va primi "e la Dumneeu !nsutit...



Dar iată că nu după mult timp, "mpăratul #a$imian, se şi "ntoarse victorios din războiul cel nofăcând popasuri triumfale "n oraşele mai de seamă ale imperiului. *i cu acelaşi alai a fost primit şi Tesalonic. Dar acuma, ameţit fiind şi de victorie, el, de la prima "ntâlnire, "i şi aruncă dispreţul stânărului voievod Dimitrie. +entru acest nou martira8 sufletesc "nsă, Dimitrie se preătise.

După aceasta, c&emat fiind "ndeosebi de "mpărat, voievodul mărturisi cavalereşte credinţa

creştină. De data aceasta, păânul "mpărat, ieşind afară "şi arătă tot dispreţul său rosolan "n fatuturor curtenilor şi a cetăţenilor din Tesalonic. *i aşa, cu vorbe rele şi murdare, şi cu mâini plide sâne creştinesc, deradă şi pe Dimitrie din demnitatea sa voievodală, şi "ă"u poruncă să &aruncat !n cea mai !n&iorătoare şi mur"ară temniţă. Dar tot acest martira; su&letesc, &. Dimitr!l trecu cu bine...

Acuma el se pre+ătea pentru cel "e al treilea martira;, pentru su&erinţele &iice. De aceea "e cupăşi !n subsolul unei băi veci, &#ntul se ru+ă, precum o"inioară re+ele Davi": H-a aminDoamne, spre a;utorul meu, că 0u eşti răb"area mea, şi nă"e;"ea mea. 0u eşti, Doamnacoperăm#ntul meu p#nă ce voiu &i. -ntru aceasta veselise$va +ura mea, iar limba mea va !nvă

"reptatea 0a@H...

i şe#n" !n temniţă, cercetat a &ost "e !n+erul lui Durnneeu, care s$a arătat lui cu o pr&rumoasă cunună "in Cai, spun#n"u$i: H<ace ţie, pătimitorule al lui 9ristos, Dimitr!mbărbăteaă$te, şi te !ntăreşte şi biruieşte pe "uşmanul cre"inţeiH. Acestea ic#n"u$i, i$a pcununa pe capul lui. -ar &#ntul a spus: Hă bucur !n Domnul şi mă veselesc intru Dumnee#ntuitorul meuH...

;n vremea aceea "nsă, "mpăratul #a$imian petrecea păâneşte şi orânduia sălbatice bucurii pentru

şi curtenii săi. *i aici adusese pe un colos atlet, pe păânul 'ie, care, "n circ, frânea trupuricreştinilor mai ales, aruncându-le "n suliţi. *i pe când "mpăratul se desfăta cu astfel de privelipăâneşti, creştinii "n taină cereau milă de la Dumnezeu. i iată, un creştin, *estor, un t#năr caDavi", mer+#n" !n taină la !ncisoare, ceru binecuv#ntare "e biruinţă "e la &. Dimitrie. l i"ă"u, spun#n"u$i: Hi pe 3ie vei birui, "ar şi pe 9ristos vei mărturisiH... 5ntărit su&leteşte, *estor a aler+at cu +rabă, cer#n" să lupte 3ie şi cu el. i cu toate că !nsu!mpăratul, !n"uioş#n"u$se "e &rumuseţea şi tinereţea lui, !l s&ătui să nu !ncerce, el ru+#n"u$se clacrămi, i se !n+ă"ui. i stri+#n" cu +las "e taină: HDumneeule al lui Dimitrie a;ută$miH, !ncep#n" lupta, !n cur#n" aruncă el pe 3ie !n suliţi... i aşa cetatea creştină a 0esalonicului&ost apărată "e binecuv#ntarea &. Dimitrie. #â&nit "nsă peste măsură de moartea lui 'ie, păân

"mpărat dădu poruncă să fie cercetat cu a cui putere "nvinsese %estor. *i aflând, şi &otăr" să i se tacapul Sfântului %estor, iar Sfântul Dimitrie să fie omorât cu suliţa. i !n "imineaţa ilei "e 2Ectomvrie, ostaşii pă+#ni intr#n" !n temniţă, au +ăsit pe &. Dimitrie cu m#inile ri"icate !n suca "e ru+ăciune, şi ei s$au şi repeit şi cu suliţa coasta lui au !mpuns. i aşa s$a !nvre"nic&#ntul Dimitrie să primească aceeaşi patimă ca şi #ntuitorul 9ristos...

După aceasta, un ucenic al Sfântului luându-i cu multă 8ale veştmintele muiate "n sânele martirulmulte şi mari minuni se săvârşeau cu ele pe bolnavi tămăduiau de toată neputinţa trupească sufletească, deci şi du&urile cele rele le alunau. 6ar sfintele sale #oaşte, "nropate fiind cu cinste,

"nălţându-se pe acel loc o sfântă biserică, multe minuni au strălucit la locul acela. *i aşa, pr



aceasta, el şi mai mult ocrotea cetatea sa "e boli, "e &oamete, "e cuceriri "e "uşmani, cum pe larse scrie !n istoria vieţii sale, cu privire la s&intele sale oaşte.

0raţi creştini, precum aţi văzut, Sfântul Dimitrie a avut ca o moştenire de la părinţi averea conducerea sa voievodală, "nsă "n acelaşi timp, el avea ca pe o moştenire scump" p"rinteasc"credina ;n /ristos, comoara cea ;n veci nepieritoare. *i deşi el avea amândouă aceste moşten"n mână, el ca un "nţelept prefera "naintea celeilalte, moştenirea credinţei. *i aşa el se leă de ce

veşnice şi nesocoti loria aceasta "nşelătoare a lumii, care de multe ori cu nedreptăţi şi cu suferintrece cu ziua de ieri. i aşa ca un !nţelept, &#ntul Dimitrie, "epărt#n"u$se "e tiranul !mpăraBimian, "uşmanul a"evărului şi al omenirii, el a pre&erat să &ie ucenic al 5mpăratul3uminilor "in ceruri, Dumneeul a"evărului şi <ărintele omenirii. *i cu l a şi a8uns domnească de !5 veacuri "n cetatea Tesalonicului şi "n "ntreaa "mpărăţie a credinţei, pe cânpăânul #a$imian e pomenit cu roază şi alunat ca un du& rău "n iadul c&inurilor sale veşnice.

+entru că ieri, astăzi şi "n veci, se "mplinesc cele scrise de Sfântul postol +avel TesaloniceniloIăci aşa e "rept la Dumneeu, ca celor ce vă necă;esc să li se plătească cu neca, iar vouă celnecă;iţi, să vi se "ea o"ină cu noi, c#n" "in cer se va arăta, cu !n+erii puterii ale, Domnul -is

9ristos, el ce are să săv#rşească !n pară "e &oc răbunarea !mpotriva celor ce n$au cunoscut pDumeneeu şi a celor ce nu s$au supus van+eliei Domnului nostru -isus 9ristos, care vorpe"epsiţi cu veşnică pieire "e la &aţa Domnului şi "e la slava puterniciei 3ui, !n iua aceea, c#nva veni l să se proslăvească !n s&inţii ăi şi să e arate minunat !n toţi cre"incioşii, pentru că acreut mărturisirea noastră, care am &ăcut$o !ntre voi I. (66 Tesal. 6, 5-!E). min.

( <rotosin+el Dr. asile asilace $ <re"icatorul &intei <atriarii "in volumul H<rietenii 3Dumneeu, &inţiiH $ <re"ici rostite la Ca"io Com#nia !ntre anii 1%$1%)



*"rintele Sergiu ?oşca ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

6ubiţi credincioşi,după cum ştiţi, spre sfârşit de toamnă, la 45 octombrie, Sfânta noastră 3iserirtodo$ă prăznuieşte pe Sfântul #are #ucenic Dimitrie, 6zvorâtorul de #ir. %e este cunosctuturor sensul, sau semni&icaţia, cuv#ntului mucenic, sau martir, care "esemneaă pe acela carurm#n" lui 9ristos şi slu;in" oamenilor, şi$a "at viaţa pentru !nvăţătura creştină, pecetluinast&el, cu s#n+ele lui, cre"inţa şi "ra+ostea !n Domnul şi #ntuitorul nostru -isus 9ristos.

<ecile şi poate sutele de mii de martiri, al căror număr şi nume le cunoaşte numai Dumnezeu, "ntruc&ipat, "n nevoinţele lor muceniceşti, cele mai "nalte şi mai scumpe virtuţi ale vieţii creştinprintre care un prim foc "l ocupă credinţa, năde8dea şi draostea. i au păşit spre mucenicie, spsuferinţă, spre martira8, plini de o "nflăcărată credinţă "n Dumnezeu, pătrunşi de adevărul de neclinal cuvintelor #ântuitorului, care a spus1 Dacă pe ine $au pri+onit, şi pe voi vă vor pri+oniar 1cine va pier"e su&letul său pentru ine şi pentru van+elie, acela !l va scăpa1 (#arcuA67F). ceste cuvinte ale #ântuitorului ristos, precum şi altele cu acelaşi sens, le-a avut mereu faţă sfântul pe care "l prăznuim astăzi.

6ubiţi credincioşi, ca să "nţeleem mai bine cine a fost acest sfânt, când a trăit, ce fapte de seamă

"nfăptuit, pentru a merita cinstea ce i se dă de veacuri, să "ntoarcem filele istoriei cu multe veacuriurmă, cu aproape !, când a trăit Sfântul Dimitrie. ste vorba "e s&#rşitul veacului al ---$lea !nceputul celui "e$al -$lea al erei noastre creştine. l s$a născut !n partea "e răsărit imperiului roman, !n provincia -liria, care pe vremea aceea cuprin"ea >ul+aria "e astă-u+oslavia şi Qrecia.

#arele imperiu roman era condus "n acea vreme de cunoscutul prionitor al creştinilor, "mpăratDiocleţian, "mpreună cu #a$imian, un alt asupritor al reliiei creştine. ceştia au dat mai muldecrete sau lei de persecuţie "mpotriva creştinilor, ordonând dărâmarea locaşurilor de cuinterzicerea adunărilor creştinilor şi arderea cărţilor sfinte.



mbii "mpăraţi pretindeau să fie adoraţi ca nişte zei, dar creştinii, deşi se supuneau statului, potrivindemnului Sfântului postol +avel 1 upuneţi$vă stăp#nilor, căci le+ile sunt r#n"uite Dumneeu1, totuşi, nu puteau să-i cinstească pe "mpăraţii păâni şi "n eneral pe oricare alt "mpărca pe Dumnezeu, "ntrucât ei socoteau că sinurul "mpărat pe care trebuie să-l adore, să-l cinsteas"ntocmai ca pe Dumnezeu, este Domnul şi #ântuitorul nostru 6isus ristos, care s-a 8ertfit pentpăcatele "ntreii omeniri. Aceasta a &ost epoca !n care s$a născut, !n casa voievo"ului "in cetate

olunului $ alonicul "e astăi, oraş situat !n partea "e nor" a Qreciei, &#ntul Dimitrie, cel caavea să &ie ostaşul şi mucenicul lui 9ristos.

;n Aieţile Sfinţilor, ni se spune că tânărul Dimitrie creştea "n virtute şi "n cunoaşterea leii lDumnezeu. tât de mult era el lăudat pentru "naltele calităţi pe care le avea, fiind drept şi curat cinima, "ncât "mpăratul #a$imilian, auzind de "nţelepciunea şi virtuţile ostăşeşti ale lui Dimitrie, lridicat la ranul de dreător sau voievod al Salonicului, după moartea tatălui său, care fusese asemenea mare dreător al cetăţii. 'a solemnitatea "nscăunării sale ca dreător, "mpăratul i-a durmătoarea poruncă1 0ă-ţi păzeşti ţara şi să o cureţi de creştini, ucigând pe toţi cei care nu mi snchină mie şi cheamă numele lui Hristos1.

8uns conducător al cetăţii, Sfântul Dimitrie a "nceput să prote8eze pe creştini şi să "nveţe el "nsucuvântul lui Dumnezeu, fără să se teamă de "mpărat.Aieţile Sfinţilor ne spun că mulţi "nc&inători zeii păâni au fost aduşi la credinţa adevărată prin ostenelile Sfântului Dimitrie.

Aestea despre apărarea creştinilor şi despre faptul că "nsuşi Dimitrie este creştin, a a8uns la urec&"mpăratului. 2a să se convină dacă cele auzite sunt adevărate, "mpăratul #a$imian trece prcetatea Solunului şi c&emându-l pe Dimitrie la el, "l "ntreabă dacă este creştin, iar la răspunsul săafirmativ, "mpăratul "l sfătuieşte să se lepede de ristos, să aducă 8ertfe idolilor şi zeilor păâni, că

"n caz contrar "l va ucide.tiin" "inainte ce$l aşteaptă, Dimitrie porunceşte a"ministratorului, pe nume 3upu, care !n+ri;a "e averea sa, să !mpartă toată averea moştenită "e la părinţi, oamenilor nevoiaşvă"uvelor, or&anilor şi să eliberee robii pe care !i avea. Din acel moment, a"ministratoruvă#n" "ra+ostea lui Dimitrie pentru 9ristos, "evine şi el ucenic al Domnului.ceasta se "ntâmplă !n toamna anului //$/, c#n" &#ntul Dimitrie este aruncat !n temniţă "or"inul !mpăratului aBimian. cestui "mpărat, ca şi altora din vremea prioanelor creştine,plăcea să asiste la luptele din circuri sau din arene şi avea un luptător uriaş, păân, pe nume 'care pe toţi cu care se bătea "i biruia şi "i arunca "n suliţele ce se aflau "nfipte "n pământ, "n 8ur

locului de luptă. #ulţime de păâni şi creştini, "n special din cei condamnaţi la ani rei d"nc&isoare, erau obliaţi să lupte cu acest uriaş 'ie, căzând pradă suliţelor "ntinse.

5n vremea aceea, un creştin evlavios, anume *estor, prieten cu &#ntul Dimitrie, vă#n" cuuriaşul uci"e at#ţia oameni şi cum se veseleşte pă+#nul !mpărat la ve"erea acestui spectacsălbatic, mer+e la !ncisoarea un"e se a&la s&#ntul şi !i spune:4Dimitrie, !mpăratul se bucură &oarte pentru &aptele lui 3ie şi inima mă !mpin+e să mă lupt cacesta şi să$1 birui. <entru aceasta, te ro+ binecuv#nteaă$mă şi !ntăreşte$mă, ca să$l biruiesc4.



&#ntul, &ăc#n"u$i semnul &intei ruci pe &runte, i$a is: 4Du$te, pe 3ie !l vei birui şi pe 9rist!l vei mărturisi4. -eşin" *estor "in !ncisoare, a !nceput să stri+e !n +ura mare: 4Dumneeul lDimitrie, a;ută să$l !nvin+ pe 3ie4 şi preent#n"u$se !n arenă, !şi eBprimă "orinţa "e a lupta curiaşul pă+#n şi, ca !n lupta "e o"inioară "intre Davi" şi uriaşul Qoliat, *estor reuşeşte săarunce !n suliţi pe pă+#n şi !n &elul acesta a luat s&#rşit spectacolul s#n+eros.

;mpăratului #a$imian i-a părut rău de moartea lui 'ie şi l-a c&emat la sine pe %estor şi l-a "ntreba

2u ce farmece ai reuşit să-l "nvini pe 'ieC1, iar *estor a răspuns: 4u, !mpărate, nu cu &armel$am !nvins pe 3ie, ci cu puterea lui 9ristos, Dumneeul cel a"evărat4. Auin" aceasta, !mpărata poruncit să i se taie capul, !mplinin"u$se ast&el cuvintele &#ntului Dimitrie, că *estor vmărturisi pe 9ristos.

lterior a a&lat !mpăratul că *estor a &ost !mbărbătat "e &#ntul Dimitrie şi atunci a poruncit &ie ucis şi acesta. er+#n" ostaşii !n temniţă, au +ăsit pe s&#nt !n+enunceat la ru+ăciune repein"u$se asupra lui, l$au străpuns cu suliţele, iar &#ntul Dimitrie a primit !n &elul acescununa muceniciei pentru 9ristos. ra tocmai !n iua "e 26 octombrie, anul / "upă 9ristos.

5nainte "e a$şi "a obştescul s&#rşit, Dimitrie a pronunţat cuvintele:49ristos a murit pentpăcatele noastre, eu mor pentru a"evăr şi cre"inţa a"evărată4. Slu8itorul său credincios, 'upu, a luat toa sa de purpură, plină de sâne şi inelul său de eneral şi"nmormântat rămăşiţele pământeşti "n oraşul Tesalonic.

#ai târziu, după ce au "ncetat prioanele "mpotriva 3isericii creştine, un creştin evlavios, pe num'eontin, a zidit pe locul unde a murit Sfântul Dimitrie, o biserică mare şi frumoasă. #n" se săpa temelia bisericii, s$au +ăsit s&intele moaşte, "in care a ivor#t mir şi mulţi cre"incio!ncin#n"u$se s&intelor moaşte ale &#ntului are ucenic Dimitrie, s$au vin"ecat "e mul

boli.2reştinii evlavioşi din Tesalonic au aşezat sfintele moaşte "ntr-un sicriu ferecat "n aur şi arint, 3iserica cu &ramul Sfântul Dimitrie din Tesalonic, unde se află şi astăzi. 6ată de ce, iubcredincioşi, Sfânta noastră 3iserica rtodo$ă prăznuieşte şi cinsteşte "n c&ip cu totul deosebamintirea Sfântului Dimitrie, 6zvorâtorul de #ir.

6ubiţi credincioşi, &#ntul are ucenic pe care !l prănuim astăi, este socotit ca un ivor bo+ăţiei şi belşu+ului, !ncein" perioa"a "e toamnă, aşa cum &#ntul are ucenic Qeor+"esci"e perioa"a "e primăvară. Am#n"oi au &ost ultimii +enerali romani creştini, ucişi

persecuţie.

şa cum minunile şi faptele Sfântului Dimitrie au trezit conştiinţa creştină şi au "ntărit pe creştini convinerile lor reliioase, "n draostea faţă de Dumnezeu şi de oameni, "n urmarea adevărată a lristos, tot aşa şi noi astăzi, luând pildă de tărie "n credinţă, "n draostea pentru aproapele şi pentoameni, să cinstim prin toată fiinţa noastră pe cel ce a trăit şi murit pentru ristos, cântându-i imde laudă, aşa cum au cântat şi creştinii de-a lunul veacurilor şi cum se aud şi astăzi "n cetatea sfântă, Tesalonic, "n alte cetăţi şi "n 3ucureştiul nostru, "n special la Sfânta +atriar&ie1 are apărător te$a a&lat intru prime;"ii lumea, purtătorule "e cinuri, Dimitrie, pe tine, cel ce

biruit pe pă+#ni. Deci precum m#n"ria lui 3ie ai surpat şi la luptă !n"răneţ ai &ăcut pe *esto



aşa, &inte Dimitrie, roa+ă pe 9ristos Dumneeu să ne "ăruiască pace şi mare milă 1, acumpururea şi "n vecii vecilor,

mi

*r. !onf. @niv. Dr. !onstantin 5ecula ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorde mir

0ără "ndoială că Sărbătoarea Sfântului Dimitrie este una din marile sărbători ale 3isericii, pentru ea ne odi&neşte "n poiana binecuvântată cu sfinţi, de această dată "n cea cu numele Dimitr3asarabov, acolo de unde slava lui Dumnezeu ne va lumina şi ne va "ntări, pentru ca, văzând faptelui, să ;l preamărim pe Dumnezeu din ceruri. *i preamărindu-' pe Dumnezeu din ceruri, ;l aduceiarăşi şi iarăşi "n apropierea inimilor noastre, "n cuprinderea sufletelor noastre şi "n binecuvântarbuzelor noastre.

%ăscut fiind "n cetatea Tesalonicului, mai bine zis undeva "n sudul ei, Dimitrie avea să fie mai "nostaş şi mai apoi, urcând pe treptele ierar&iei soldăţeşti - cum spune o vec&e traducere a AieţilSfinţilor - să a8ună ceva mai sus de radul de centurion, deci unul pus peste mai mult de o sută doameni. fost ispitit cu tot felul de funcţii lumeşti, dar "n vremea aceea prioana "mpotricreştinilor era pornită şi cine-şi asuma creştinismul "şi asuma moartea, căci dorinţa de a-' mărtur

pe ristos era ec&ivalentă atunci cu dorinţa de a muri pentru ristos. %u s-a ascuns nici o cliSfântul Dimitrie, cum n-aveau s-o facă niciodată marii mucenici ai 3isericii. i n-au umblat ascunzişuri, n-au "ncercat să spună că nu sunt creştini, mai cu seamă că "n faţa comunităţilor dcare făceau parte. i s-au vădit creştini prin faptele şi prin lucrarea lor, prin cuvintele şi participarlor la viaţa cetăţii şi, mai ales, prin puterea ruăciunii lor. 2ă va fi făcut Sfântul Dimitrie toaacestea din timpul vieţii, nu ne "ndoim: pentru că altfel nu se e$plică faptul că, "n vrem"ntemniţării sale, venind tânărul %estor să ceară binecuvântare pentru a-l "nfrunta pe 'ie, omul bază al "mpăratului, i-a dat nu numai binecuvântarea, dar, aşa cum zice ruăciunea dintru catiL proorocitu$ţi$a *estor şi uci"erea lui 3ie şi moartea ta pentru 9ristosI. un amănunt cascapă vieţii sfinţilor Dimitrie şi %estor, dar noi putem să-l identificăm. 2u ce fusese prile8ui



această bătălie "ntre 'ie şi %estor nu ne e reu de bănuit. #a$imilian pornise o puternică prioanăzona Tesalonicului şi, aşa cum prost obicei aveau "mpăraţii romani, "n loc de fiare dădeladiatorilor pe creştini. #ieii cei blânzi ai lui ristos erau daţi fiarelor spre a fi mai apoi ucişi. nici o clipă creştinii nu s-au ândit să riposteze. De ce de data aceasta lui %estor i se cerea "ntoarcă un pic mărirea lui 'ieC +entru că prin el se vădea păânismul puternic sau, mai cu seam&aideţi s-o spunem pe cea dreaptă, prea părea diavolul de nebiruit.

6ată de ce binecuvântarea aceasta a Sfântului Dimitrie nu vine "mpotriva omului 'ie, ci "mpotridu&ului care-l făcea tare, pentru că, aţi remarcat, "ntotdeauna cei care au puterea "n mână şifolosesc prost, sunt mânaţi de un du& ce nu ţine de ;mpărăţia lui Dumnezeu. Deci binecuvântarSfântului Dimitrie vine să-i "ntărească pe toţi acei care, până la sfârşitul veacurilor, vor "nfrunvreodată, fie "n arene publice, fie "n arenele familiilor lor, du&ul acesta al lui 'ie, alt nume care arputut constitui răspuns la "ntrebarea lui ristos, din van&elia adresată "ndrăcitului din Gada>inecuv#ntarea &#ntului Dimitrie vine peste *estor şi acesta !n&r#n+e repreentantul !mpărăţipăm#nteşti şi a !mpărăţiei subpăm#nteşti. <rin biruinţa lui, *estor arată că !n cele "in urmă m"e seamă este binecuv#ntarea unui s&#nt, "ec#t banii plătiţi "e un !mpărat pentru tine.

uzind aceasta, "mpăratul s-a mâniat. *i s-a mâniat o dată pentru că-i fusese ucis 'ie, şi altă dapentru că %estor striase "n a8utor, atunci când era mai rea lupta Dumnezeul lui Dimitrie, autmiI, *estor ne&iin" creştin, se pare, sau &iin" unul "intre tinerii cateeţi, "intre tinerii convertla creştinism, "ar !ncă neboteaţi . *i Dumnezeul lui Dimitrie, 2are-i una cu Dumnezeul nostru,a8ută şi 'ie este sfărâmat, "mpăratul văzându-şi dărâmată orice dorinţă de a mai avea pe cel mai buluptător de partea lui. *i atunci mere şi-l atacă pe Dimitrie. 0rimite suliţaşi care pătrun" temniţă şi Dimitrie, !ntr$un ultim +est, nu "e resemnare, ci "e bărbăţie, ri"ică m#na "reaptă (!sus), &iin" !mpuns !n coastă. i se &ace, cum ice c#ntarea "e la <rive+ere: N=ăcutu$te$asemănător lui 9ristos, el are mai !nainte ri"icat$a m#na pentru păcatele tale, Dimitrie,

ri"ic#n" şi lăs#n"u$te !nsuliţat !n coasta ta, pentru păcatele noastre.H -ată, aşa"ar cum i"entitatea aceasta !ntre Yert&a lui 9ristos şi asemănarea mare pe care Dimitro impune prin ;ert&a sa ne &ace să ne +#n"im că, !n momentele acelea "e cumpănă, 5nsuDomnul era el are$i vorbea lui Dimitrie şi 5nsuşi Domnul era Acel are pătimea, iar coaslui Dimitrie !mpunsă purta !n sine "e+etul tămă"uitor al lui 9ristos, pentru că, "acă "e moarpăm#ntească şi omenească a &ost lovit, su&letul său !nălţatu$s$a la ceruri, precum tăm#ia cbinemirositoare şi ru+ăciunea ce o binecuv#nteaă, !n 5mpărăţia lui Dumneeu.

De ce este minunată această sărbătoare a &#ntului are ucenic DimitrieF +entru că "ntr

lume "n care suntem aproape obsedant obliaţi să ne creăm alţi idoli şi alte icoane, &#ntul Dimitrvine cu normalitatea lui "e sol"at al lui 9ristos, "e ostaş al lui 9ristos "in marea oaste Domnului, care este >iserica !n slava ei. Dimitrie nu vine să facă un act e$traordinar de marstaş fiind al unui "mpărat pământesc, la tinereţile lui siur ar mai fi avut vreo 4E-7E-@E de ani slu8ire "mpăratului "n oastea lui şi siur moartea tot ar fi venit: dar iată-l pe Dimitrie preferând moară tânăr, pentru un ;mpărat mult mai mare şi pentru o ;mpărăţie mult mai binecuvântată decaceea "n care fusese ispitit s-o vadă "naintea oc&ilor săi/

Sunt mulţi care - nu-i aşaC - comentează că ne "nc&inăm sfinţilor. Aedeţi voastre, omul este cu a

mai om cu cât se apropie de Dumnezeu şi ţinta la care suntem c&emaţi este "ndumnezeirea noastr



prin &arul lui Dumnezeu. r s&inţii, iată, prin această primire a arului Duului &#nt, s$au &ăcat#t "e luminoşi, !nc#t aproape că lumina lor ne &ace să !nci"em ocii. i noi nu mai bănuim clumina aceea ne vine "inspre s&inţi, ci că ea vine "inspre 9ristos, pentru că 9ristos 5nsuşi o+lin"eşte at#t "e mult !n s&inţii aceştia, !nc#t "inspre ei spre noi, ca !ntr$un ;oc al o+linilobinecuv#ntate, vine lumina lui 9ristos@ i sunt, "acă vreţi, lentila prin care Dumneeu &ace vină !nspre noi raa arătoare a arului ău "umneeiesc, pentru aprin"erea inimilor noastre. &oarte rar se !nt#mplă să auim "espre mărturia şi martira;ul vreunui mucenic, &ără ca inim

noastră să nu lăcrimee cu măr+ăritare "e lacrimi.Dimitrie moare şi este "nropat probabil c&iar "n temniţa aceea deasupra căreia, peste timpurcreştinii din Tesalonic, ştiind că acolo a murit Dimitrie, au zidit o biserică mică, "ntre zidul unei bcomunale şi zidul "ncon8urător al cetăţii. Dar aşa a rânduit Dumnezeu, cum minunat spune catistfăcut la noi, la români, pe la !5E, că boierul 'eontie, adică un om mai cu dare de mână, care ebolnav, văzând el vindecările care se petreceau "n biserica cea mică, s-a dus şi el să se roae vindecare şi s-a vindecat.

*i nemaipomenit ne spune, cu o simplitate desăvârşită, viaţa sfântului, cum, săpând ei "n adâncim

fundaţia noii biserici pe care voia s-o zidească 'eontie, au descoperit #oaştele Sfântului Dimitriebucurie mare s-a făcut. *i ţineţi minte "n cuprinsul catistului, că de multe ori moaştele acestea fost spre binecuvântare şi spre "ndulcire, dar şi spre certare, atunci când =ustinian s-a "ndreptat upic cu pompă "mpărătească spre Tesalonic, ândind De acum ata, duc moaştele Sfântului 2onstantinopol şi zidesc biserică mai apoiI. Dar vă amintiţi că - ne zicea catistul, dar şi viasfântului - scântei au izvorât din racla sa de moaşte şi "nţeleând "mpăratul că nu-i este bineplăcsfântului să se "ndrepte spre 2onstantinopol, l-a lăsat acolo, fiind izvor de binecuvântare până zilele noastre.

Dăruit$a &. Dimitrie "aruri neamului rom#nescF Siur că da. #ulte. Sunt multe bisericile "n ţacare poartă &ramul Sf. Dimitrie, "nsă eu aş vrea să vă vorbesc despre două daruri de seamă dăruneamului românesc. Bnul este un voievod, iar celălalt este un versant al teoloiei româneşti. Bneste Dimitrie 2antemir, iar celălalt părintele Dimitrie Stăniloae: unul fiind "ntâiul intelectual marcă europeană, pe care-l putem socoti ca atare, deşi şi până la el mai erau mulţi alţii, dar primcăruia uropa "i acordă un titlu de doctor "n ştiinţe, iar celălalt este cel care ne-a "nvăţat pe noi cucă transparenţa sfinţilor ne duce la ristos şi că, "n sine, 3iserica este comunitatea sfinţil&arismatici şi că fiecare dintre noi suntem c&emaţi spre sfinţire. %u putem, fie şi numai amintind numele celor doi români de-ai noştri, să facem abstracţie de &arul Sf. Dimitrie, ce i-a mânat pambii Dimitrie 2antemir se opune, la !!!, pe +rut, oştirilor turceşti, "ntr-o alianţă socotită atun

proastă cu ruşii, şi este nevoit să ia calea e$ilului, iar +ărintele Dimitrie Stăniloae, "ntr-o alianbinecuvântată cu Dumnezeu, se opune reimului comunist şi este şi el e$ilat "mpreună cu a%estori şi Dimitri "n puşcăriile comuniste, el "nsuşi primind rea "nsuliţare şi rea umilire, dprimind-o ca pentru ristos. *i unul şi celălalt au "nvăţat de la paro&ul al cărui nume "l purtăm cămai de preţ scaunul lui Dumnezeu şi ;mpărăţia 'ui, decât tronurile pământeşti şi, şi unul şi altucând au fost ispitiţi cu măriri lumeşti, au ştiut să zică ba, c&emarea noastră cea mai de sus esristos şi binecuvântarea noastră cea mai mare este DumnezeuI.



0ără "ndoială că, prin ei, "n neamul "ntre s-au trimis către noi zeci de mărturisitori ai credinţortodo$e. %u este puţin lucru pentru neamul românesc că iată, la o vreme de prioană, au fobărbaţi şi femei "n neam ce au ştiut să şadă "n 3iserică şi-n celulă ca "naintea lui Dumnezeu.

6ată, aşadar, "in inima aceasta s&#ntă a &. Dimitrie, tinerească şi binecuv#ntată, sunt mulbucuriile care vin către inima noastră să ne !ntărească. %oi ne tot plânem că suntem puţiuneori "n bisericiL +ăi câţi soldaţi păzesc raniţele 9omâniei acumC Bn milion, două milioan

%icidecum/ Sunt puţini, dar sunt vite8i, pentru că "n spatele lor e ţara "ntreaă. 2âţi româmărturisesc acum peste &otare, "n condiţii rele, românismul lorC +uţini, dar sunt puternici, laslor nu tremură şi nu se "nfioară de teamă, pentru că "n spatele lor e ţara "ntreaă. ra un sin+Dimitrie !n 0esalonic, "ar m#na lui n$a tremurat să "ea binecuv#ntarea la luptă, pentru că spatele lui era 9ristos Domnul, el are "ă putere şi !ntărire şi nă"e;"e şi cre"inţă şi "ra+oste.

De aceea este mare #ucenicul Dimitrie, 6zvorâtorul de #ir, pentru că mireasma mirului faptelsale se răspândeşte până astăzi către noi. *i &acă Domnul ca şi noi, bine !nmiresmaţi cu mireasmmirului lui, să$- "ăm slavă lui Dumneeu, tot"eauna, acum şi pururea şi$n vecii vecilor.

Ami



*r. Dr. Dorin 3ctavian *icioruş ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

6ubiţii mei, Sfinţii 3isericii sunt fiii şi fiicele a diverse popoare, fiind foarte diferiţi ca vârstă ocupaţii şi la fel şi la nivelul virtuţilor pe care le-au lucrat, iar Sfântul Dimitrie, marele #ucenic, pcare "l pomenim astăzi, e rec de neam şi s-a născut "n cetatea Solun sau Tessalonicul de astăzi.

Bn Sfânt rec, pentru o "ntreaă lume/ 2um, tot la fel, avem Sfinţi asiatici, africani, europen

americaniLpentru o "ntreaă lume, pentru că atunci când "i pomenim, "ntr-o anume zi, "n ziua lor pomenire, ei sunt pomeniţi la nivel ecumenic, la nivelul "ntreii rtodo$ii.

*i asta ne "nvaţă (cum spuneam şi altădată) să ne iubim unii pe alţii, dincolo de etnie, limbculoarea pielii sau mentalitate, pentru că ;mpărăţia lui Dumnezeu e formată din Sfinţii "ntreii lumdin Sfinţi din diverse părţi ale lumii şi nu doar dintr-o etnie. ;nsă, pentru ca să ne iubim, mai "ntâi toate, nu trebuie să fim refractari la faptul de a ne cunoaşte. De a ne cunoaşte unitatea şi diversitat"n acelaşi timp, adică pe cele care ne sunt comune cât şi pe cele "n care suntem diferiţi unii faţă dalţii.

Sfântul Dimitrie, +ărintele nostru, pomenit astăzi, s-a născut "ntr-o familie ortodo$ăLdar "n timpunei prioane "mpotriva 3isericii. +ărinţii săi, "n taină, erau credincioşi, aveau 6coana Domnuluipe cea a #aicii Sale "n casa lor şi aprindeau "n faţa lor candela şi tămâiau. ;nsă nu aveau copiiL

*i Dimitrie se naşte ca un răspuns sfânt, din partea lui Dumnezeu, la ruăciunile părinţilor săi. 0acare i-a umplut de o mare bucurie, pentru care au făcut un mare ospăţ, o mare petrecere.

%aşterea e un moment de bucurie, dacă aştepţi copilul, dacă "l iubeşti, dacă pătimeşti multe durpentru elL;nsă nu toate naşterile sunt bucuroase. Bnele naşteriLsunt tristeLsau nu se m



producL;nsă când bucuria te copleşeşte, atunci "nţelei pe copilul, pe copiii tăi, ca un dar imens la Dumnezeu şi ca o imensă responsabilitate.

+entru că naşterea e "nceputul educaţiei. 6ar copilul "ncepe să fie educat din pântece sau de m"nainte de a se naşte, dacă tu, ca mamă sau tată, "nţelei că el e darul lui Dumnezeu "n viaţa voastşi că acest dar trebuie să "nflorească, trebuie să crească, trebuie să "şi aducă rodul său "ntru ;mpărălui Dumnezeu şi nu doar "n societatea actuală.

+entru că naşterea e un dar pentru veşnicie şi nu doar pentru câţiva ani sau zeci de ani. 6ar orice afi noi, astăzi, "n societatea de faţă, e doar un pasLspre ;mpărăţia lui Dumnezeu, care are drenormă de viaţă viaţa "n &arul +reasfintei Treimi.

Sfântul Dimitrie, ca mulţi dintre pruncii 3isericii, a fost educatLsub Sfintele 6coane. l a fost dude părinţii lui "n casa lor de ruăciune şi i s-au prezentat 6coana Domnului şi pe cea a #aicii Salei s-a vorbit despre adevărurile dreptei credinţe. +rivind prin 6coane pe Dumnezeul "ntreii făptu"ntrupat pentru noi şi pentru a noastră mântuire, pe ristos Domnul, pe #aica Domnului, pe Sfinluând de la cuviinţa lor e$emple de cuviinţă, Sfântul Dimitrie a "nţeles diferenţa enormă dint

6coană şi idol.

6coana e o fereastră teoloică spre ;mpărăţia lui Dumnezeu. 6dolul e o falsificare a realităţii,mistificare a Dumnezeirii şi a sfinţeniei, o "nlocuire a adevărului cu minciuna. Tocmai de aceea ntrecem prin 6coane, cu ândul şi cu dorul inimii spre adevărul sfânt al relaţiei cu Domnul şi c#aica Sa şi cu Sfinţii şi ;nerii Săi, pe când printr-un Sfin$, printr-un Ais&nu, printr-o reprezentafantastică nu ne "ntâlnim cu nimeniLdecât cu demonii care falsifică dreapta "nc&inare.

*i dumnezeiescul Dimitrie, umplându-se de evlavie şi de bună cuviinţă, a sărutat Sfintele 6coane ş

primit 3otezul 3isericii, "n taină, "n casa lor, crescând, pe fiecare zi, "n adevărul lui Dumnezeu şi fapte bune.

*i aceasta, pentru că nu e de a8uns doar să "ncepi să fii creştin ortodo$. %u e de a8uns să te botez%u e de a8uns doar să meri la 3iserică un an, doi, !ELşi apoi să faci pauză. Aiaţa 3isericii e făpauză/ Aiaţa 3isericii e o continuă căutare, "ncordată, plină de bucurii şi de tristeţi, de clipe de &arde clipe de "ntuneric, de suişuri şi coborâşuri din care nu trebuie să dezertezi.

Da, ne e reu, foarte reu, enorm de reu de multe ori/ ;nsă bucuriile vieţii noastre suincalculabileL

*i Sfântul Dimitrie, care "şi tăinuia credinţa şi viaţa, el fiind militar (de unde "mbrăcămintea militară din 6coana de deasupra) e avansat la ranul de antipatKproconsulKuvernator roman, pentcă Grecia acelui timp era parte comună din 6mperiul 9oman, după cum, astăzi, e membră de dreptBniunii uropene.

;nsă, "n loc să se ocupe doar de apărarea militară a cetăţii Solun, a oraşului "n care se născuse şi ciuda faptului că era un tânăr şi nu un eneral de armată "n vârstă, Sfântul Dimitrie se comportă un nou postol +avel, adică aidoma unui propovăduitor creştin pentru membrii cetăţii, luptâ

"mpotriva păânismului şi "nvăţându-i pe toţi dreapta credinţă.



+entru noi un lucru bizar. 2um ar trata televiziunile actuale ştirea un eneral al armatei române, misiune "n fanistan, a "nceput să predice rtodo$ia musulmanilorC+rima lumă de doi lei araceasta e popă sau eneralC

;nsă +ărintele nostru, Sfântul #are #ucenic Dimitrie asta a făcut la vremea lui şi-a depăşitneli8at atribuţiile militareLpentru că se simţea responsabil pentru mântuirea oamenilor. 6

3iserica nu "l laudă acum, "n primul rând, pentru că a fost un bun militar, un strate, ci pentru căfost un creştin responsabil.

*i asta, odată "n plus, pentru ca să "nţeleem cu toţii, că şi medicul şi poliţistul şi politicianul artistul şi muncitorul, cu toţii, suntem c&emaţi, mai "nainte de toate, ca să fim nişte buni creştiniapoi nişte buni profesionişti sau oameni de năde8de.

+entru că, dacă nu avem principiile evan&elice şi eclesiale "n viaţa noastră nu putem fi nici nişoameni ai societăţii autentici. +entru că cine e autentic creştin e şi autentic om social, pentru ;mpărăţia lui Dumnezeu e a acelora care sunt drepţi şi curaţi cu inima.

6ar Sfântul Dimitrie a fost un cetăţean e$emplu, un om responsabil nu numai pentru mântuirea sa pentru mântuirea "ntreii cetăţi şi când şi-a dat seama că au a8uns faptele sale la urec&ea celui care"naintase "n rad şi-a "ncredinţat averea slu8itorului său 'upul şi s-a preătit deLc&inuri.

%u s-a "nspăimântat/ %u a dezertat/ %u a ieşit dintre raniţele imperiului/ 2i şi-a "mpărţit averipreătindu-se pentru martiriu prin ruăciune şi post. 2ând a venit "mpăratul şi l-a "ntrebat dacăcreştin, nu a minţit. recunoscut că este. *i, "n loc să "l trimită la "nc&isoarea comună, l-a pără"ntr-o baie mare, vec&e, aproape de palatul imperial, pentru ca să "l "n8osească.

*i aici, iarăşi, Sfântul Dimitrie, un tânăr şi nu un bătrân, care părea să nu aibă atâta e$perienţă sprea multă răbdare, "nţelepciune sau sănătate puternică, nu s-a "nspăimântat ci se rua cu cuvinte a+saltirii, pe care le ştia pe de rost.

fost vizitat de către satana, sub forma unui animal, care dorea să "l muşte de picior, pentru cdupă aceasta, să fie vizitat de un ;ner al Domnului, care i-a spus să se "ntărească, pentru ca săbiruie pe vră8maşii săi. cesta i-a adus o cunună splendidă din 9ai şi i-a pus-o pe cap, fiind umplprin aceasta de dorul de a muri pentru ristos Dumnezeu.

Dacă se "nspăimânta de demon, nu mai putea să se bucure de vederea ;nerului lui Dumnezeu. 6ruăciunea, tăria sufletească, năde8dea "n Dumnezeu, bărbăţia du&ovnicească l-au scos din mâindracilor şi l-au făcut nebiruit "n dureri.

;mpăratului roman, persecutorului Sfântului Dimitrie, tocmai revenit dintr-o bătălie, i se oranizealuptele pentatlonului "n cinstea sa. +rintre luptătorii de forţă ai amfiteatrului era şi 'ie, un vandfoarte periculos. 6ar bucuria drăcească a "mpăratului era să "l vadă pe furiosul 'ie cum "i omoară pcreştini "n amfiteatru, "n faţa lui şi a poporului care se distra văzând lupteLşi oameni morţiLdinu era mare diferenţă "ntre eiLşi noi, care vedem filme cu morţi şi răniţi toată ziua sau 8ucăm 8ocu

pe computer cuLmorţi şi răniţiL



Delectarea cu răul altuia era la modăLca şi aziL

%estor, un creştin cunoscut de Dimitrie şi el martirizat mai apoi, cere binecuvântarea şi ruăciunSfântului Dimitrie şi prin această "l omoară, "n luptă, pe 'ie, pe vandalul necruţător. %estor eramai tânăr decât Dimitrie nu "mplinise nici 4E de ani.

6storia martiriului 3isericii s-a scris, cel mai adesea, cu sâne tânăr. 'ibertatea noastră de acumcâştiată tot cu sâneLcu sâne de tânăr. %umai că noi ne batem 8oc de ea, de libertatea şi dtimpul mântuirii noastreL"n stil mare, nedemn de astfel de tineri, care aveau mintea lui ristocare ştiau să moarăLpentru ca să fie viiL

;mpăratul "l acuză pe %estor că l-a "nvins pe 'ie prin farmece. %estor "i replică "mpăratulu;mpărate, eu nu am biruit pe 'ie cu farmece, ci cu puterea lui ristos, adevăratul Dumnezeu%umai că "mpăratul nu ;l cunoştea pe adevăratul Dumnezeu, pentru că era idolatru.

Dar, pentru acest răspuns, considerat, impertinent, desiur, fără ca prin asta să fie fals, Sfântul

%estor i se taie capulLcu cuţitul. %u cu sabia ci, cu mare sadism cu cuţitul, de parcă ar fi fost upui de ăinăL;nsă l-au omorât aşa pentru ca săLsufere multLşi nu puţinL

6ar şirul nesfârşit al #ucenicilor 3isericii e format din crime abominabile la adresa umanităţii. 2amai de care mai odioase, mai incredibileL*i pentru acestea, iată, că 3iserica lui Dumnezeu nu mdă "n 8udecată pe nimeni, dacă i se neaă #ucenicii, Sfinţii sau dacă sunt pânărite numele, locuride martiriu sau zilele de pomenire sunt necinstite.

;mpăratul, "ntristat de moartea lui 'ie, află că %estor l-a ucis pe 'ie cu a8utorul lui Dimitrie

porunceşte ca şi Dimitrie, +ărintele nostru, să moară ucis tot cu suliţa, după cum 'ie fusese arunc"n suliţe. Grupul de ostaşi care vine, "n temniţă, la Dimitrie, ca să "l omoare, "l ăseşte "n ruăciunpe acesta. *i au aruncat suliţele "n elLprima intrând "n coasta dreaptă a lui DimitrieL

6-au lăsat trupul ne"nropatL

%oaptea, pe furiş, creştinii au venit şi i-au "nropat trupul.

'upul, slu8itorul credincios al Sfântului Dimitrie, a fost de faţă la martirizarea sa şi i-a luat &ainainelul, muiate "n sânele său, prin care s-au făcut multe minuni după aceea. *i pentru că s-a d

vestea despre minuni şi lui 'upul i s-a tăiat capul.

;nsă e$emplul şi amintirea sa nu s-au stins până astăzi şi Sfintele sale #oaşte, cât şi minunile sale cunosc de oameni de pretutindeni. %umele său e purtat şi de bărbaţi şi de către femei, pentru avem şi Dumitru şi Dumitra dar, mai ales, el inspiră, continuu, la "ndrăzneală dumnezeiască, latinereţe responsabilă, la o viaţă autentic ortodo$ă.

*i astfel, "l sărbătorim pe un tânăr, care nu a trăit şi nici nu a muritLdeeaba/ *i, totodată, pprietenii luiLşi pe următorii lui, de atunciLşi de peste veacuriLcare "şi ăsesc frumuseţea "n via

cu Dumnezeu şi nu "ntr-o viaţă la "ntâmplare.



De &apt acesta e mesa;ul "umneeiescului Dimitrie, t#nărul, marele mucenic, +uvernatorroman creştin: nu trăiţi &ără bucuria continuă "e a$3 iubi pe Dumneeu şi "e a &i propra;utorului acor"at oamenilor@ Amin@

*r. Dr. Dorin 3ctavian *icioruş ) *redic" la cei doi Sfini Dimitrie

6ubiţi fraţi şi surori "ntru Domnul, "n 4E!E am scris două predici "n această perioadă prbinecuvântată una la pomenirea Sfântului #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir (octombrie), ale cărui Sfinte #oaşte sunt "n Grecia, la Salonic şi alta la pomenirea Sfântul



+reacuvios +ărinte Dimitrie 3asarabov (4 octombrie), ale cărui Sfinte #oaşte sunt "n 9omânia, 2atedrala +atriar&ală de la 3ucureşti.

;nsă anul acesta vreau să "i punem "mpreună pe cei doi Sfinţi Dimitrie, pentru că aşa "i şi serbăm 9omânia unul după altul, trecând de la prăznuirea celui vec&iLla cel nou.

%umai că "n ;mpărăţia lui Dumnezeu nu e nimeni vec&i, vetust, "nvec&it, ci cu toţii sunt noi, mer

noi, trăind "ntru cunoaştere şi e$perienţă tot mai "ndumnezeitoare.6ar diferenţa de sfinţenie dintre ce au trăit Sfinţii pe pământ şi ce sunt ei acum, "n slava lDumnezeu, nu suportă termeni de comparaţie.

şa că, oricât de e$tinsă şi de amănunţită ar fi viaţa unui Sfânt "n cărţile Tradiţiei noastre, e$primă e$perienţa lui pământească şi nu pe cea cerească.

Statura actuală a Sfinţilor se "ntrevede, "ntr-o anume intensitate, "n minunile, descoperirile luminările pe care le dau celor care "i iubesc din inimă. *i aceste a8utorări ale noastre de către Sfin

lui Dumnezeu noi nu trebuie să le ţinem ascunseLci să le devoalăm spre folosul tuturor.

Dar pentru a a8une să-i cunoaştem pe Sfinţi "n mod personal, "ntr-o relaţie de mare prietenie frumuseţeLtrebuie să plecăm de la vieţile lor, de la icoanele lor, de la Sfintele lor #oaşte.

*i de fiecare dată, Sfinţii lui Dumnezeu sunt străinii frumoşi şi dumnezeieşti de lână noi, cei cavor să fie descoperiţi personal de către noi şi cu care să leăm prietenii irevocabile.

+rietenii nu pentru o viaţăLci pentru o veşnicie.

*i dacă privim retrospectiv "n viaţa noastră, observăm că Sfinţii lui Dumnezeu au intrat rând pe rân"n atenţia noastrăLşi că ei au devenit familiari nouă, c&iar dacă la unii doar ne-am ruat, despre alştim câteva lucruri, unora le-am văzut vreo icoană iar la alţii le-am sărutat Sfintele #oaşte.

5nsă "acă am "orit să !i lăsăm pe &inţi !n inima noastrăVei au intrat !ntr$un mo" cuviincios "ulce, care ne linişteşte !ntrea+a &iinţă.

vând o asemenea e$perienţă, pe aceea a "ntâlnirii cu Sfinţii, putem să distinem "ntre ce e "ntâlnişi prietenie reală şi ce e non-relaţie.

+e Sfântul Dimitrie al Tesalonicului "l cunosc din vedere şi din spusele altora. #i s-a dăruit o icoaa lui, de lână Sfintele sale #oaşteLşi am fost, "n ruăciune, "mpreună cu el.

3ine"nţeles "l cunosc pe măsura mea, "n felul meuLdar prin atinerea lui de mine. +entru ccunoaşterea e prin atinere, prin apropiere, prin vedere şi nu fără intersectare directă cu cel care ţi desc&ide spre "nţeleere.



Sfintele lui #oaşte, văzându-le "n fotorafii şi Sfintele sale 6coaneLs-au atins de inima meaLcuvintele despre elLşi cântările lui liturice, pe care Sfânta 3iserică i le-a "nc&inat, au intrat mine.

De aceea e atât de important, de foarte important, ca vieţile Sfinţilor şi icoanele lor să fie autenticsă nu fie falsificate, să nu fie edulcorateLpentru ca Sfinţii să intre "n noi, prin intermediimainilor şi cuvintelor sfinte şi să se creeze o prietenie bazată pe realităţi clare, nemincinoase, pli

de ei. fotorafie fotosopată, sc&imbată pe ici pe colo, e o fotorafie falsificată. icoană nepictată tradiţional, ci aşa, cum ni se năzare, e o non-icoanăLpentru că nu ne duce sfinţenia, curăţia, sfiala, bucuria, atenţia persoanei sfinte ca atareLci la o imaine e$clusantropomorfă.

-coana trebuie să ne "ucă spre interiorul &inţilorVsau să ne coboare !n noi, !n inima noastrpentru un "ialo+ cu &inţii Lşi nu să fie prile8ul unor imainaţii bolnave.

#aică a Domnului catolică, cu sânii reliefaţi de corset şi rumenă "n obra8iLcu un 6isus dolofancu fundul olLe o invitaţie la e$citareLşi nu la ruăciune, după cum o viaţă a unui Sfândeformată ideoloic, a8une să propae tot felul de lucruri e$tremiste şi fără sensL"n loc să nunească, "n prietenie sfântă, cu acesta.

De aceea e important ce ştim despre SfinţiLşi mai ales, e important să nu brodăm tot felul dpoveşti despre Sfinţi sau să nu presupunem că ar fi zis, că ar fi trăit şi ar fi susţinut lucruriLpe canoi nu le putem proba.

+entru că "n materie de sanctoloie primează documentele Tradiţiei, ce se cunoaşte şi se recunoaş"n mod unanim şi nu fanteziile despre Sfinţi sau rescrierileI vieţilor Sfinţilor din diverse motistupefiante.

cesta e motivul pentru care am atras şi atra atenţia că nu putem modificaK rescrieK reinterpreviaţa unui Sfânt după nu ştiu câte secoleLsau să ne e$primăm "ndoiala asupra e$istenţei unSfântLatâta timp cât el e cinstit "ntr-un anume fel, de secole, "n 3iserica lui Dumnezeu.

Dacă suntem şi vrem să rămânem ortodocşi, atunci documentele Tradiţiei 3isericii rtodo$e pretutindeni nu sunt modificabileLpe motivul că noi avem alte intereseLsau vrem să stipulăm,

mod utopic, pe baza lor, cine ştie ce lucruri penibile.

+e Sfântul Dimitrie 3asarabov "nsă, ca mulţi dintre dumneavoastră, "l cunosc prin atinere şi prvedere şi din prea puţinele date biorafice despre el.

Dacă Dimitrie cel vec&i era uvernatorLDimitrie cel nou, de la 3ucureşti, care e, de fapt, bulera si&astruLşi vieţile lor, cele prea scurteLni-i prezintă ca pe nişte apariţii fulminante fără cifru.

;ntr-o predică a sa de praznic, de 4 octombrie, +0+ Teoctist al 9omâniei, amintea faptul că Sfânt

Dimitrie 3asarabov, pe când era văcarul satului, a călcat, din reşeală, pe un cuib de pasăre aflat



iarbă (sau cam aşa ceva: nu mai "mi aduc bine aminte acest amănunt)Lşi că s-a pedepsit pentacest lucru timp de 7 ani de zileLne"ncăltându-şi piciorul cu care a omorât vietatea.

%u ştiu de unde cunoştea acest amănuntLdar el e unul edificator.

2ăci pentru aşa sensibilitate, atenţie şi seriozitateLtrebuie ani de "nţeleere teoloică sau o viafoarte profundă.

'a fel, Sfântul Dimitrios al Tessalonicului, un tânăr, adormit la 4ME d. r., se dovedeşte mult prbărbat, mult prea serios pentru vârsta luiLşi prea teolo pentru un uvernator.

Dacă astăzi, naşul vine la 3otez şi abia poate citi 2rezul de pe #olitfelnicLsau un caduniversitar, ortodo$ fiind, poate să nu fi citit nici măcar odată Sfânta ScripturăLuvernatorDimitrie e omorât cu suliţa pentru credinţa lui.

Sfântul Dimitrie 3asarabov, si&astrul, moare ne"nropatL"ntre două pietreL"l ia apaLşi ni-l pu"n 3iserică.

+rimul din sec. al 666-lea, celălalt din secolul al Z666-lea.

*i s-au mântuit amândoi, "n conte$te diferiteLnu pentru că unul era rec şi altul bular, nu pentcă unul a fost ucis cu suliţa iar celălalt pentru că a fost mona&Lci pentru că amândoi au foortodocşi autentici.

*i spun asta, pentru că suferim de multă miopie când vine vorba despre Sfinţi, aşa cum evreii sufede cecitate absolută când vine vorba de #esia.

+entru că, "ntr-o rtodo$ie românească, cu ortodocşi "ntrei la minte şi responsabili, nu s-ar puniciodată problema care se pune la noi sunt Sfinţi cei care au suferit "n "nc&isori pentru căLau foleionariI. Sau tocmai pentru acest lucru sunt SfinţiI, pentru că au fost leionariI şi nu doortodocşiI.

;nsă de când ne sfinţeşteILapartenenţa politicăC Sau de când ne canonizeazăI puşcăria prin "nsăşi, o facultate de teoloie, simplul fapt că suntem mona&i sau ierar&i, că suntem de la 3ucureşi nu de la 6aşiC

*i oricât de penibile sunt aceste discuţiiLpentru unii sunt sinurele discuţiiI care conteazăI.;nsă, după cum vedem "n Aieţile Sfinţilor, scrise de oameni cu rtodo$ia "n minte şi "n inimniciodată meseria, numărul de cărţi citite, la câte 3iserici a fost, dacă avea !, MF sau !, 7F m, dacăfost de dreaptaI sau de stânaI, dacă avea barbă sau nu, dacă stătea "n capul satului sau mai marineLnu sunt cele care i-au făcut SfinţiI pe Sfinţi, ci curăţirea lor de patimi şi umplerea lor &ar din perspectiva unei atente, ec&ilibrate şi profunde cunoaşteri a rtodo$iei.

2u indiferenţa noastră actuală faţă de militari, dacă ar fi fost după noi, nu l-am mai fi cinsniciodată pe Sfântul Dimitrie de la Tessalonic. 2e au militariiLnu, cu teoloiaC



6ar pentru faptul că e recLl-am fi lăsat la recii luiILcă nouă nu ne trebuie Sfinţii altoraI.

*i pentru că strâmbăm din nas faţă de văcariI şi sărăcaniI Vpentru că nouă ne plac numai cei bani, avuţiiIWLl-am fi lăsat bularilor pe Sfântul Dimitrie al lorI, că nouă nu ne trebuie scursusocietăţiiIL

;nsă, iubiţii mei, rtodo$ia este sinura cale a sfinţeniei nu pentru fandosiţii penibili, nici pent

elitiştii oi de sfinţenie, nici pentru leneşii cu rtodo$ia la poartăLci pentru oamenii parado$ali.+entru oameni care "mbină "n viaţa lor lucruri de ne"mbinat pentru alţii e$celenţa cu smerenimintea "naltă cu cererea iertării, sărăcia cu simţul pentru ordine, ec&ilibrul cu râvna, curăţia cunoaşterea diversă, fecioria cu bunul simţ, munca cu necăutarea la sine, responsabilitatea spontaneitatea, umorul cu zâmbetul, curăţenia cu 8ovialitatea, raba cu liniştea inimiiL

2ăci Sfinţii noştri nu au fost nişte inculţi, nişte bădărani, nişte fricoşi, nişte iresponsabiliLci oameparado$ali, care au "mbinat zeci de virtuţi "n fiinţa lor, ca nişte ar&itecturi unice, ca nişte sculptuale &arului dumnezeiescLcare nu se confundă una cu alta.

Doar statistica "l poate confunda pe om cu un număr.

Sanctoloia "nsă vorbeşte despre fiecare Sfânt "n parte, reliefând particularităţile saleL"ntotdeaucu numitori comuni cu toţi ceilalţi Sfinţi.

+entru că Sfinţii sunt "n felul lorLc&iar dacă sunt "mpreună. *i noi suntem "n felul nostru "nţeleem "n felul nostru, c&iar dacă toţi ascultăm şi citim aceleaşi te$te.*i niciodată nu trebuie să ne "nc&ipuim că suntem alţii, că trăim "n alte locuri şi timpuriLci trebu

să trăim ca astăzi.%u să "mbrăcăm costum naţional la 3isericăLşi să avem i+adul "n poşetă.

6ile, fotele, brăcinarele şi traistele sunt istorieLşi reactualizarea lor nu mai e posibilăLdar npărem penibili.

*i "n loc să fim ca acum, "n loc să "nvăţăm cum să ne comportăm astăziLşi cum să vorbim astăziLşi ce cultură şi speranţe putem avea astăziLnoi suntem pierduţi "n istorieLşi fără nerv pentprezent.

Dialo ioc, la nivel lar, cu cultura, cu ştiinţa, cu alte reliii şi e$perienţe. Dacă nu contacte reale alţiiLmăcar citiri despre ei, acasă.

;nsă nu se vede coerenţa cu lumea noastră la ortodocşii români, pentru că nu se văd proiecte dansamblu "n care să fie interaţi.

%e e frică de bombe, de cataclisme, de sperietoriLdar nu ne e frică de noi, de cum arătăm dinăuntru. *i pe mine asta mă "nfioară faptul că ăsim neura "n altă parteLşi nu "n noi/



Starea "n faţa Sfinţilor "nsă ne face să ne observăm puţinătatea interioară. <ilele noastre de praznnu sunt zile cu sarmale, vin şi cozonaci "n primul rândLci zile de reflecţie serioasăK riuroasneiertătoare faţă de viaţa noastră.

Te bucuriLdacă "ţi deteşti păcateleLşi vrei viaţa Sfinţilor.

+răznuieşti du&ovniceşte dacă te bucuri cu bucurie venită de la Dumnezeu şi nu de la mâncat câte

rame de colivă.2oliva, vinul, cântarea "mpreună sunt bune şi te-nraşă la inimă dacă eşti bucuros, dacă eşti bucurde Dumnezeu, dacă te veseleşti "n inima ta, cu toată "ntreţinerea mare şi friul de afară.

6ar "n lipsa bucurieiLnu e praznic.

+entru a fi praznic "n noi, cu adevărat, trebuie să sondăm "n mintea şi "n inima noastră după izvorbucuriei du&ovniceşti. Trebuie să "l facem să ţâşnească "n noi prin spovedanie, prin "mpărtăşirea Domnul, prin ruăciune, prin iertarea aproapelui, prin pocăinţă, prin cumsecădenie.

şa vom fi "n praznic/ min/



*r. Ion !ârciuleanu ) *redic" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

6nimile noastre se umplu de bucurie du&ovnicească, ori de câte ori săvârşim prăznuirea sfinţilodeoarece prin ruăciunile lor, sfinţii sunt a8utătorii, solii (ruătorii), mi8locitorii noştri căDumnezeu.

Datorită vieţuirii lor curate, sfinte şi bine plăcute lui Dumnezeu, sfinţii se bucură de o cinstideosebită din partea credincioşilor.

stăzi prin cântările, imnele şi ruăciunile ei, Sfânta noastră 3iserică a "mpletit "n cinstea Sfântul

Dimitrie cununi de laudă şi de mulţumire. ;n această atmosferă de ruăciune şi de mireasmdu&ovnicească se cuvine să cunoaştem mai de aproape vieţuirea, faptele şi pătimirea sa pentristos, pentru ca momentele sărbătoreşti de astăzi să fie pentru toţi un prile8 de zidire sufleteascăde "ntărire "n credinţă şi draoste către Dumnezeu.

După cum ne spune Sina$arul şi istorisirea vieţii sale, Sfântul Dimitrie a trăit "n cetatTesalonicului din Grecia, "n veacul al 6A-lea, "n timpul "mpăraţilor romani Diocleţian şi #a$imiaSe trăea dintr-o familie de neam ales tatăl, uvernator al Tesalonicului şi mama, o creştideosebită.



Datorită aleselor sale calităţi, după moartea tatălui a reuşit să a8ună uvernator al Tesalonicului, locul tatălui său.

După trei sute de ani de la "ntruparea #ântuitorului nostru 6isus ristos, lumina credinţei creştireuşise să pătrundă până la marinile "ndepărtate ale imperiului roman. a a a8uns şi "n provinci+eninsulei 3alcanice şi "ndeosebi "n #acedonia, a cărei capitală era Tesalonic, unde "n anii F! şi Fa predicat Sfântul postol +avel.

;n timp ce creştinismul se răspândea prinzând rădăcini adânci, la "nceputul veacului al 6A-lepăânismul roman se destrăma o dată cu "nsuşi imperiul care, "ntre altele "şi măcinase putercăutând zadarnic să menţină "nc&inarea la idoli.

+entru a opri răspândirea creştinismului, "mpăraţii au dat mai multe edicte de persecuţie, prin caau pornit mare prionire "mpotriva acelora care se lepădau de cultul idolilor păâni şi treceau credinţa Domnului şi #ântuitorului 6isus.

;n această vreme, "mpăratul Diocleţian, "ncercând o "mpărţire a puterii "mpărăteşti, pentru a o "ntă

nu izbuteşte mai mult decât să-i răbească dezmembrarea. 2u acelaşi ând porneşte el şi prionir3isericii.

<elul său pentru o cauză nedreaptă nu-i aduce alt folos decât aceea de a se număra printre ultimprionitori, având alături de el şi pe #a$imian.

;n vâltoarea acestor vremuri, "mpăraţii Diocleţian şi #a$imian au luat cele mai aspre măsuri contcreştinismului din provinciile sud-dunărene. proape toate cetăţile situate de-a lunul Dunării au dnumeroşi martiri "n acest timp.

#a$imian a fost trimis "n cetatea Tesalonicului să aplice edictele de persecuţie contra creştinilo8unând aici, a poruncit să fie prinşi creştinii care propovăduiesc pe 6isus şi nu se "nc&ină la zei.

Sfântul Dimitrie, care era vestitorul credinţei celei adevărate a Domnului ristos, a fost prins dostaşii lui #a$imian şi adus "naintea acestuia. 6ar "mpăratul s-a mâniat foarte tare, când SfântDimitrie '-a mărturisit pe ristos, poruncind să fie aruncat "ndată "n temniţă.

;n locul ranului de alesI al "mpăratului, a dorit să fie ales al lui Dumnezeu, sfânt şi prea iubi(2oloseni 7, !4) atunci când "mpăratul #a$enţiu i-a cerut să prionească pe creştini.

De aceea, din palatul de dreător, el a coborât "n temniţa osândiţilor, "nvăţându-i şi "ncura8ânduToate acestea le-a dobândit el deplin când, după această "ntemniţare, peste botezul dreptei "nc&ins-a "nvrednicit de botezul de care "nşişi apostolii Domnului se arătaseră dornici (#atei 4E, 44), aceal sânelui vărsat fără vină.

Simţul dreptăţii şi al omeniei, lumina credinţei, bunătatea inimii, cura8ul "nfruntării pornirilpătimaşe ale "mpăratului persecutor #a$enţiu, puterea ruăciunii şi draostea faţă de ristos, toaaceste daruri şi tot ce creşte din ele i-au dat puteri cu adevărat minunate.



;mpăratul #a$imian era mare iubitor de petreceri şi distracţii. ;i plăceau "ndeosebi 8ocuri"ntrecerile şi luptele dintre ladiatori, de la circ. l se lăuda mai ales cu un ladiator puternic, num'ie, mult apreciat de "mpărat şi de păâni, pentru mărimea şi puterea lui. %imeni nu putea săbiruiască şi nici nu cuteza să se măsoare cu el, "ncât acesta ucidea pe mulţi, printre care erau creştini.

tunci, un oarecare tânăr creştin, numit %estor, văzând pierderea atâtor vieţi care se făcea d

păânul 'ie, ştiind că "naintea lui Dumnezeu nici un dar nu este preţios pentru oameni decât viaţa care le-a dăruit-o l, a mers la Sfântul Dimitrie "n temniţă şi i-a spus 3ărbat al lui Dumnezevreau să mă lupt cu 'ie, ci te roaă pentru mineI.

6ar Sfântul Dimitrie, "nsemnându-l cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci pe frunte, "i zis*i pe 'ie vei birui şi pentru ristos vei mărturisiI.

După "ntâlnirea cu Sfântul Dimitrie, %estor, având credinţă "n a8utorul şi "n puterea cea nebiruitălui Dumnezeu, porni cu "ndrăzneală să se lupte cu 'ie cel puternic şi birui mândria acestuia şrăpuse.

ceste puteri s-au vădit şi s-au făcut lar cunoscute prin acest semn "nfrânerea uriaşului păân 'de către tânărul %estor, prin binecuvântările pe care i le-a dat marele mucenic.

2u boăţia pe care a moştenit-o de la părinţii săi şi pe care a "mpărţit-o prin slua sa, fericitul 'upcelor lipsiţi, a dobândit comorile cereşti.

S-a mâniat tare "mpăratul #a$imian văzând "nfrânerea şi răpunerea lui 'ie şi s-a ruşinat pentlauda deşartă. flând că Sfântul Dimitrie a "ncura8at şi a "ntărit pe %estor, prin ruăciunile sale căt

Dumnezeu cel adevărat, "mpăratul a trimis ostaşii să-l străpună cu suliţele, pentru că s-a făcpricina "nfrânerii lui 'ie.2u suliţa a fost "mpuns, ca 0iul 0ecioarei Sfinte. 'a fel şi Sfântul %estor, a căzut sub sabie. Duaceasta, creştinii cucernici au "nmormântat trupul Sfântului Dimitrie pe locul pătimirii lui.

Dar curatul şi cinstitul lui trup n-a fost supus, după leile firii, stricăciunii şi putrezirii, ci, prputerea lui Dumnezeu, a rămas nevătămat şi a săvârşit "n urmă multe fapte minunate şi tămăduiri boale, cum aflăm din viaţa sfântului.

2redincioşii oraşului Tesalonic din Grecia, unde se află până astăzi cinstitele sale moaşte s-

bucurat "n c&ip deosebit de binefacerile şi ocrotirea Sfântului Dimitrie, "l cinstesc cu mare credinşi-l socotesc patronul şi ocrotitorul oraşului lor.

6ntrat "n pioasa pomenire, la 45 octombrie, după tradiţia bisericească, c&ipul #arelui #ucenic, acărui sfinte moaşte s-au arătat izvorâtoare de mir, a devenit icoana vie a sfinţeniei. Sfântul Dimitrse bucură de mare cinstire din partea credincioşilor români de pretutindeni.

+entru vrednicia lui de mărturisitor al lui ristos este atât de răspândit "n rtodo$ie. ;nc&inaratâtor altare sub ocrotirea Sfântului Dimitrie, izvorâtorul de mir ne spune mult despre renume



sfântului, despre pietatea străbunilor, ca şi de strânsele şi vec&ile lor leături cu creştinătatortodo$ă, despre această unitară "nc&eare de credinţă din vec&ea vatră a creştinismului apostolic.

2instim numele şi pomenirea acestui slăvit mucenic, pentru că el a cinstit numele lui ristos. Sluăm aminte la viaţa lui pilduitoare, pentru că el a luat aminte la viaţa şi cuvântul lui 6isus. ;i cerea8utor şi ocrotire, pentru că el "nsuşi a fost ocrotit cu a8utorul lui 6isus, şi la rândul lui, a a8utat altora să dobândească nume nemuritor. Draostea sa ne "nvaţă să ustăm şi să vedem că e bu

Domnul.Să vedem cât suntem de mari "n neputinţele noastre, ca "n felul acesta, cunoscând puţinătatnoastră "n nemăsurată veşnicie, să ne păzim mai cu tărie de orice alunecare "nspre latura şi umbmorţiiI care este păcatul.

'uptă bună să luptăm, nu pentru bunătăţi lesne trecătoare, ci pentru tot ceea ce ne apropie #ântuitorul ristos. 2u cât ispitele şi reutăţile vor fi mai mari, cu atât şi noi să avem draoste fade ristos şi să căutăm a "mplini poruncile 'ui.

2u draoste, "mplinitori de tot lucrul bun, să ne apropiem de ristos, ca să putem "nţelee mai bimisiunea noastră, a fiinţei pe care o credem puternică, dar care e atât de neputincioasă: să pute"nţelee mai bine sfinţenia vieţii pilduitoare a Sfântului Dimitrie şi a tuturor sfinţilor şi mucenicilnoştri.

;n acest fel vom avea du&ul "naltei comuniuni cu ristos, alături de toţi binecuvântaţii Tatălu;ntru acestea ne simţim cu adevărat zidiţi pe temelia apostolilor şi a proorocilorI, piatra cea dcapul un&iului fiind 6isus ristos, "ntru care orice zidire bine alcătuită creşte să a8ună un locsfânt "n Domnul.

;ntru aceasta ne ştim şi noi "mpreună zidiţi spre a fi locaş al lui Dumnezeu "n Du&I cum n"ncredinţează Sfântul postol +avel (feseni, 4, 4E-44).

6ar la 8udecata ce va să vie, să putem primi şi noi mânâierea sluii cu doi talanţi.

Să fim urmaşi vieţii Sfântului Dimitrie "n aşa fel, "ncât totdeauna să putem zice "mpreună cu Sfântpostol +avel Aieţuiesc eu, dar nu eu, ci ristos vieţuieşte "ntru mineI şi "n felul acesta să intră"n bucuria DomnuluiI şi #ântuitorului nostru 6isus ristos, unde dorim să a8unem cu toţii. min



*r. Dr. 2ogdan)Aurel 0eleanu 1 Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

Despre rezistenţa creştină "n faţa provocărilor vră8maşului. 3iruinţa lui %estor, spri8init de SfântDimitrie, asupra păânului 'ie, reprezintă biruinţa Dumnezeului adevărat asupra dumnezeimincinoşi/

#otto J -ar acolo era o turmă mare "e porci, care păşteau pe munte şi 3$au ru+at să !n+ă"uiască lor să intre !n porci' şi le$a !n+ă"uit. i, ieşin" "emonii "in om, au intrat !n porci, i

turma s$a repeit "e pe pov#rniş !n lac şi s$a !necat I ('c. ?, 74-77).

Dilema &#ntului Dimitrie, -vor#torul "e ir

1 Du$te şi pe 3ie vei birui şi pe 9ristos vei mărturisi@1. ;ncura8at de aceste cuvinte ale Sfântu#are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, tânărul %estor (asemenea lui David ce odinioară l1dovedit1 pe uriaşul Goliat) avea să-l ucidă pe 'ie, un ladiator de neam vandal, "nalt, puternic"nfricoşător la c&ip, Jplin de du&uri necurateI, care omorâse mulţi creştini "n timpul 8ocurilor dcetatea Tesalonicului, oranizate "n onoarea victoriei "mpăratului păân #a$imian Galeriu (4?7!!) asupra sciţilor.

5n timpul unor asemenea lupte, *estor, ru+#n"u$se lui Dumneeu prin cuvintele 4Dumneeul lDimitrie, a;ută$mi@4, avea să$l omoare pe 3ie. Acest episo", relevă "ilema &. Dimitrie: "acă nuar &i binecuv#ntat pe *estor, 4+oliatul4 3ie ar &i omor#t !n continuare şi mai mulţi creştini, carast&el, ar &i "evenit martiri' binecuv#nt#n"u$l pe *estor, !nseamnă că, prin moartea l4+oliatul4 3ie, cel ucis "e *estor, &. Dimitrie salva viaţa acestor oameni.

Dilema Sfântului Dimitrie constituie una din c&eile care ne permit să "nţeleem atitudinea creşti"n faţa aresiunii răului.



Sfinii militari. &#ntul are ucenic Dimitrie, ivor#torul "e mir, este, aşa cum reiese "repreentarea sa icono+ra&ică, unul "intre cei mai cunoscuţi s&inţi militari ai >isericii noast(&#ntul Qeor+e, &#ntul 0eo"or 0iron, &#ntul ercurie, &#ntul <rocopie, &#ntul 0eo"tratilat etc). semenea Sfântul Teodor Tiron (al cărui nume de războinic "nseamnă J2el care lupprecum fiaraI, 7E@), ce fusese membru "n trupele de comandă ale vremii, Dimitrie a fost războinic viteaz pe care "mpăratul păân #a$imian Galeriu (4?@-7!!) l-a numit, "n locul tatălui să

ca voievod al cetăţii Tesalonic. 5n ciu"a aşteptărilor acestui !mpărat persecutor, &#ntul Dimitr!n loc să$i pri+onească pe creştini, s$a "ove"it a &i un creştin mărturisitor, motiv pentru care&ost !ntemniţat, iar, ulterior, a su&erit moarte martirică.

;n primele veacuri creştine, e$istă pasa8e clare care e$primă rezervele Sfinţilor +ărinţi faţă de arma(cf. elene &reiller, "n J6deoloia imperiului bizantinI). Soluţia, "nainte de "mpăratul 2onstantcel #are era că cei care făceau parte din unităţile militare ale vremii să rămână mai departe, iar ccare nu fuseseră "ncă "nrolaţi să nu se "nreimenteze "n armată. +entru soldaţii creştini din armatepăâne punctul de referinţă era recomandarea Sf. 6oan 3otezătorul, care le spunea ostaşilurmătoarele J ă nu asupriţi pe nimeni, nici să !nvinuiţi pe ne"rept şi să &iţi multumiţi cu sol"

voastrăI ('uca 7, !!-!@).

5n >iserica noastră, s&inţii militari, !n +eneral, au &ost luaţi ca pavee !n lupta pentru apărarcre"inţei şi a neamului nostru, mulţi "intre ei &iin" aleşi ocrotitori ai bisericilor construite ""omnitorii rom#ni ce s$au con&runtat cu pericolul invaiei otomane.

?"z:oiul sfânt. 2u "mpăratul 2onstantin cel mare atitudinea creştinilor faţă de război se sc&imbradical. rmata se "ncreştinează masiv şi se caută arumente pentru apărarea unui stat creşt2ercetând atitudinea creştinilor faţă de participarea la război, "n eneral, constatăm că Sf. Aaile c

#are, "n canoanele sale, opreşte doi ani de la "mpărtăşit pe cei care au omorât "n războaie. =eanK=o#eendorff, "n JTeoloia 3izantinăI, notează faptul că un patriar& a refuzat să canonizeze soldamorţi "n lupta cu turcii.

;n sec. Z6-Z66, la creştini se naşte ideea de război sfânt. Din cauza pre8udecăţilor vremii, dar şidorinţei de supremaţie, confruntările militare şi culturale dintre creştini şi musulmani au a8uns "mbrace "n &aina lui DumnezeuK lla& (cf. =ean 0lori, "n 9ăzboi sf"nt, 8i&ad, cruciadă. Aiolenţăreliie "n creştinism şi islamI).

;n vul #ediu, atât "n spaţiul răsăritean, cât şi "n cel apusean, era răspândită ideea potrivit căre

catastrofele abătute asupra unor ţări - "n special "nfrânerea armatelor creştine "ntr-un război sfânreprezentau efectul păcatelor conducătorului sau al ostaşilor. +ierderea unui război sfânt se 8ustifiprin faptul că cel care conducea oştile nu mai se afla "n raţiile lui Dumnezeu. Spre e$emplu, lupta de la Aalea lbă - 9ăzboieni, din ţinutul %eamţului, din 45 iulie !@5, oastea moldoveană suconducerea Domnitorului *tefan cel mare şi Sfânt a fost "nfrântă.

ceastă luptă a fost consemnată şi "n pisania bisericii Sfântul r&an&el #i&ailI, ridicată *tefan cel mare, după 4E de ani, la 9ăzboieni, prin aceste cuvinte JLS-au ridicat puternic#a&omed, "mpăratul turcesc, cu toate puterile sale răsăriteneL şi au venit să prade şi să ia >a

#oldovei. *i au a8uns până aici, la locul numit Aalea lbă. 6ar noi, *tefan Aoievod şi cu fiul nost



le$andru am ieşit "naintea lor şi am făcut mare război cu ei, "n luna iulie 45: şi cu voia lDumnezeu au fost "nfrânţi creştinii de păâni, şi au căzut acolo mulţime mare de ostaşi #oldoveiLI.

?ezistena creştin" ;n faa provoc"rilor vr"maşului. vec&e zicală creştină spune că Sămân3isericii o reprezintă sânele martirilorI, martiri care s-au condus după următorul principiu bibJine rab"ă p#nă la s&#rşit, acela se va m#ntui I (#c. !7,!7). 2&iar şi "n perioada persecuţiilo

3iserica a "nvăţat că nu se cuvine să ne răzbunăm sinuri, ci să lăsăm mânia lui Dumnezeu să manifestă cu dreptate "n 8udecata sa, după cum "nvaţă Sfântul postol +avel ,, Căbunarea esteea. u voi răsplăti J, spune Domnul (9om. !4,!?-4!). ;n acest sens, martirii creştini s-au arăt"mplinitori ai cuvântului #ântuitorul nostru ristos care ne "nvaţă 1 ă nu ne !mpotrivim celui ce &ace rău, ci, oricui ne loveşte peste obraul "rept, să !ntoarcem şi pe celălalt 1 (#t. F,7M).

Dilema Sfântului Dimtrie, asemenea estului Sfântului %icolae ce l-a pălmuit pe rie "n plin sinoecumenic (74F) "n momentul "n care acesta a stricat ortodo$ia "nvăţăturii bisericeştiI, demonstreacă răbdarea creştină are, totuşi, o limită. %umai rien credea reşit - motiv pentru care a focondamnat de sinoadele ecumenice H "ntr-o mântuire enerală (apocatastază), adică "n doctrina că

sfârşitul vremurilor toţi se vor mântui, inclusiv diavolul. %ecesitatea apărării dreptei credinţe3isericii noastre a condus la apariţia ştiinţei teoloice denumită poloetica, ce avea ca scoprezentarea, e$plicarea şi 8ustificarea "nvăţăturii creştine, respectiv la aparţia apoloeţilor creşti#artiroloiile şi poloetica sunt forme de rezistenţă creştină "n faţa răului.

;n mod parado$al, Dumnezeu opreşte uciderea, dar osândeşte, "n eală măsură, şi sminteala J *u poate să nu vină prile;uri "e păcat, "ar vai "e acela prin care vin ele@ ai "e &olos i$ar &i "acineva i$ar pune "e +#t o piatră "e moară şi l$ar prăbuşi !n mare H asemenea porcilor dvan&elia ce s-a citit astăzi -, "ec#t să smintească pe unul "in aceştia mici I. ('uca !, !-4). +r

urmare, mai de folos a fost ca 1oliatul1 'ie, cel Jplin de du&uri necurateI, să fie omorât de %estprin luptă dreaptă, decât ca unii creştini, de teama uciaşului 'ie, să se lepede de #ântuitorul nostristos (aşa numiţii JlapsiI, adică acei creştini care "n timpul prioanei s-au lepădat de credinţă).

-n Z<atericZ, se spune că Avva <imen ar &i &ăcut următoarea a&irmaţie: Gă nu ne m#niem "acineva !ncearcă să ne "espartă "e braţul nostru sau "e ociul nostru, "ar "acă !ncearcă să n"espartă "e Dumneeu, atunci sa ne m#niem &oarte tareH (<ateric, uv#ntul 118, pa+. 1%).

Dar, să luăm aminte, totuşi, că #ântuitorul ristos spune evreilor ce vroiau să omoare pe femeprinsă "n adulter că numai cine este &ără "e păcat să arunce primul piatra@I(6oan ?,).

(<r. Dr. >o+"an$Aurel 0eleanu, >iserica &#ntului <antelimon "in >ucureşti, 26 octombrie 2



*r. 9heorghe 5eamiu ) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

2ând ar&iereul 2aiafa se ridică de pe tron şi "l "ntrebă pe 6isus J0u eşti !mpăratul -u"eilorFI, 6is"i răspunse fără ec&ivoc J0u ici I (#arcu ZA,4: 'uca ZZ666,7), ceea ce "nseamnă Da, eu sunt. după acest răspuns, au urmat palme, scuipări, patru mii şi ceva de lovituri de bici, o cunună de spiapăsată pe cap, o cruce pe spinare, răstinirea şi aonia "ntre cei doi bandiţi de drumul marrăstiniţi şi ei: apoi moartea şi "nroparea "ntr-un mormânt, şi acela de "mprumut.

;n faţa torturilor şi a morţii, #ântuitorul nu Se tăăduieşte pe Sine: răspunsul Său nu este şi da şi nl nu a avut două răspunsuri contradictorii, nici "n "nvăţătură, nici "n viaţa Sa. uv#ntul ău era "!n &aţa a"evărului şi virtuţii, nu, !n &aţa minciunii şi viciului, "eoarece l este a"evărul absoluDe aceea l cere şi "e la noi aceeaşi atitu"ine atunci c#n" ne spune: J ă &ie cuv#ntul vostru: aşaşa: nu, nu (L)I (#atei A,7). ceasta "nseamnă că sfinţenia nu este ceva "ntre virtute şi păcaceva relativ, ci o trăire ravă şi interală a van&eliei, a adevărurilor absolute.

2are din nesfârşita falană a sfinţilor +ărinţi, a marilor 6erar&i şi Doctori ai 3isericii, ori #artiri #ărturisitori ai acesteia, au "nvăţat cu cuvântul ori cu trăirea lor, că adevărurile vestite de ristoscuprinse "n Sfânta van&elie şi "n Sfânta Tradiţie nu trebuie luate atât de rav, atât de serios, atât absolut cum sunt eleC are "intre ei, atunci c#n" au &ost puşi să alea+ă !ntre "a al lui 9ristosnu al pri+onitorilor şi călăilor, au socotit, !n &aţa lanţurilor, cleştilor !nroşite !n &oc, securilor sa&iarelor sălbatice, ori !n &aţa crucii, că nu trebuie să mear+ă ciar at#t "e "eparte cu mărturisircre"inţei, şi au şovăit să răspun"ă acel neclintit "aF ;n viaţa lor, a acestor eroi ai trăirii creştincuvântul şi fapta se "nemănau "ntr-un tot viu şi armonios.



&#ntul şi marele mucenic Dimitrie, supranumit -vor#torul "e mir, pe care !l sărbătorim astăeste unul "in nes&#rşitul şir al acestor eroi ai cre"inţei, care şi$au mărturisit cu tărie şi &ărcompromis cre"inţa !n 9ristos, pe care au pecetluit$o cu tributul s#n+elui, pre&er#n" ast&el să$piar"ă această viaţă, "ăc#t să se "espartă "e aestrul şi #ntuitorul lor, şi, ast&el, şi$au prim!n er, cununa "e martir.

2onform tradiţiei, Sfântul Dimitrie era diacon şi a trăit "n epoca "mpăratului #a$imian, prin veac

al 6A-lea, "n Tesalonic, unde a şi fost martirizat prin străpunere cu lancea, din ordinul "mpăratulupentru faptul că nu numai se declarase creştin, ci, "n "nc&isoare fiind, a binecuvântat şi a "nsemnat semnul Sfintei 2ruci pe creştinul %estor, care "i ceruse aceasta spre a putea birui pe păânul 'care trăia la curtea "mpăratului şi sfida, cu forţa lui e$traordinară, pe toată lumea, provocând-o luptă. ;nvinându-l pe 'ie, %estor, drept răzbunare din partea "mpăratului, a fost martirizat odată Dimitrie, protectorul său.

<entru minunile săv#rşite "upă moarte, Dimitrie a primit titlul "e mare martir, iar pentru că "moaştele lui a ivor#t multă vreme un mir vin"ecător, el a &ost numit -vor#torul "e mir. 3iserinoastră răsăriteană "i sărbătoreşte martiriul azi, 45 octombrie, sărbătoare ce "şi are oriinea "ncă

veacul al 6A-lea, Sfântul fiind venerat, "ncă de pe atunci, "n mod deosebit, pentru sfinţenia minunile "ntâmplate prin mi8locirea 'ui.

6ată-l aşadar pe Sfântul martir Dimitrie, proclamând şi el, ca toţi sfinţii, prin pilda vieţii sale, acelaunic stil de viaţă demnă de un adevărat creştin trăirea interală, fără concesii, fără compromisuabsolută, a van&eliei. l a !nţeles că orice se poate t#r+ui: avere, carieră, aine şi po"oavestimentare, libertate şi "urere, !nsă Dumneeu, cre"inţa, su&letul, m#ntuirea, ia"ul şi raiulacestea nu se pot t#r+ui, iar cine !ncearcă s$o &acă pier"e totul. De aceea, sfântul, conştient Dumnezeu, care ni S-a dat pe Sine "n "ntreime, refuză să primească de la noi o inimă "mpărţită

dăruit totul şi, astfel, el a câştiat Totul, căci "n sc&imbul vieţii muritoare, oferită ca mărturiecredinţei şi iubirii faţă de ristos, a primit de la ristos premiul vieţii nemuritoare, potrivfăăduinţei 'ui J <e cel ce ă va mărturisi !naintea oamenilor, şi u !l voi mărturisi !naint0atălui eu care este !n ceruri.I

Dar J s$ar putea cineva !ntreba J oare numai murin" pentru 9ristos "evenim creştini a"evăramărturisitori ai 3uiF

Deşi "n condiţiile date "n care trăim nu suntem puşi "n situaţia de a ne 8ertfi viaţa pentru ristototuşi veritabili creştini, imitatori ai 'ui suntem şi atunci când sufletul nostru este atât de pătruns

&otărârea de a "mplini voinţa lui Dumnezeu, "n orice "mpre8urare concretă, "ncât suntem ata murim, bucuros, decât să ;i "ncălcăm porunca prin vreun păcat deliberat. Dacă l nu ne cere murim fiziceşte pentru l, ne cere, "n sc&imb, să trăim pentru l, precum spunem la 'itur&Jtoată viaţa noastră lui 9ristos Dumneeu s$o "ămI. *i, pentru a trăi pentru l, trebuie să realiză"n fiinţa noastră moartea ascetico-mistică, adică să murim nouă "nşine şi lumii prin omorârpornirilor dezordonate, a patimilor din noi, prin renunţarea la eoismul din firea noastră stricaspre a ne pune toate eneriile şi aspiraţiile "n slu8irea cu fidelitate a lui Dumnezeu prin "mplinireclipă cu clipă, cu ma$imum de desăvârşire, a obliaţiilor impuse de locul nostru "n societate, d"ndatoririle noastre faţă de semeni. stfel, pe măsură ce mor păcatului, eu trăiesc pentru ristos,



mărturisesc pe l: pe măsură ce, "n mine, moare omul adamic, se formează şi desăvârşeşte omcristic.

ceastă moarte de fiecare zi, prin ceea ce se c&eamă mortificare, adică prin distruerea a ceea este imbold spre păcat, este şi ea un martiriu, dacă nu atât de dureros fiziceşte, ca acela al sânelunu mai puţin meritoriu, prin durata lui de o viaţă "ntreaă.

e cât cura1 a#em ne#oie, uneori, spre a ne mărturisi con#ingerile religioase n %aţa acelocare nu cred şi iau n derâdere credinţa4âtă stăpânire de sine şi tărie ni se cere nu o dată n zi, spre a ne n%râna lim*a, ca să nucidem cu sa*ia cu#ântului *unul nume al semenilor, prin neade#ăr, sau, %ie şi numai prindiscreţie, a#ând n #edere că, atunci când 1udecăm pe altul, %ără a %i chemaţi, uzurpădreptul eLclusi# al lui umnezeu, singurul Mudecător care cunoaşte ade#ăratele motiascunse n dosul %aptelor4

e câtă #eghe asupra noastră nşine a#em ne#oie spre a nu lăsa ca n sanctuarul inimnoastre să se %urişeze antipatia, ura ori dispreţul %aţă de o persoană care ne-a pricinuit #re

supărare4

âtă tărie ni se cere ca să ne stăpânim re#olta şi să ne a*ţinem de la in#ecti#e, când cine#ne acuză pe nedrept, sau ne răstălmăceşte gesturile ori cu#intele4

e câtă smerenie şi despuiere de amorul propriu, gra# rănit prin o%ense, a#em ne#oie spreierta din inimă, din iu*ire %aţă de Hristos, pe aceia care ne-au greşit4

Toate aceste situaţii, ca şi multe altele asemănătoare, "n care suntem puşi zilnic, şi care ne supuuneori la eforturi aproape eroice, nu sunt oare tot at#tea mo"uri "e a$3 mărturisi pe 9ristos viaţa noastră, prin practicarea cre"inţei, bl#n"eţii, răb"ării, iertării, smereniei, toleranţei &aţă aproapele' virtuţi prin care devenim asemenea lui ristos şi adevăraţi discipoli, imitatori ai 'u

2ăci l ne-a spus J După aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi !nvăţăceii ei, "acă veţi avea iubi!ntre voi I (6oan Z666,7F).

6ată, iubiţii mei, felul "n care putem şi trebuie să-' mărturisim pe #ântuitorul şi la care ne "ndeam3iserica, ori de câte ori ea ne pune "n faţă, ca astăzi, pilda unui sfânt martir, deoarece orice mart"nainte de a fi martir cu trupul, a fost martir cu inima şi cu spiritul, practicând lepădarea zilnică dsine, de omul adamic, pentru a face să triumfe "n sine voinţa lui ristos, moartea trupească fiinpentru martir, doar consecinţa loică şi "ncoronarea martiriului interior al spiritului şi al inimii. Daceea, admirând "n martiri, şi "n eneral "n sfinţi, minunata lucrare a lui Dumnezeu, căreia ei i-corespuns cu atâta fidelitate, să$i ru+ăm să ne &ie protectori şi mi;locitori spre a$3 putea urma, c

statornicie, p#nă la ultima su&lare pe 5nvăţătorul, #ntuitorul şi mo"elul nostru suprem. Ami



*r. 3limpiu 0odorean ) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

6ubiţi credincioşi, pericopa evan&elică de azi conţine un avertisment al lui 6isus adresat ucenicil

cu privire la ură şi la refuzul lumii, lucruri pe care ei vor trebui să le "nfrunte.

Dacă nota distinctivă a comunităţii creştine este iubirea, acum #aestrul prezintă celor care au alsă-' urmeze ceea ce caracterizează lumea care "l refuză ura. Domnul avertizează şi e$plică aceasură a lumii formulând-o ca şi pe o 8udecată.

Bra lumii faţă de comunitatea creştină este loica şi consecinţa unei aleeri de viaţă ucenivan&eliei nu aparţin lumii şi aceştia nu pot accepta pe cei care se opun principiilor lor aleerilor lor.

2redincioşii, din cauza aleerii de viaţă pe care o fac "n favoarea lui ristos, sunt consideraţi străişi duşmani.

$istenţa lor este o acuză continuă la operele perverse ale lumii şi un reproş elocvent pentru ciface răul. De aceea omul credincios este urât şi respins.

Dar cum se va manifesta ura lumii "mpotriva ucenicilorC +rin persecuţiile pe care creştinii le vsuporta "n numele lui ristos.



Dar nu sunt aceste probe cele care ar putea să descura8eze ucenicii pe drumul de credinţă şi misiunea lor de evan&elizare.

2&iar şi Domnul a e$perimentat ne"nţeleerea şi refuzul lumii până "n clipa "n care a murit. #mult, persecuţia şi suferinţa sunt o condiţie a măririi pe care "ntreaa comunitate creştină trebuie o "mpărtăşească "mpreună cu #ântuitorul.Soarta ucenicilor este indicată de soarta lui ristos "acă acesta a &ost persecutat, şi prietenii s

vor &i persecutaţi, "acă acesta a ascultat, şi ai săi vor &i ascultaţi (6o. !F,4E).De aceea nu trebuie să ne mirăm atunci c#n" +ăsim !n ;urul nostru in"i&erenţă sau ostilitatatunci c#n" vrei să trăieşti con&orm propriilor convin+eri "e cre"inţă.

*u trebuie să te "eprimi "acă mi;loacele "e comunicare socială sunt a"eseori luate !n r#s con&runtarea cu stilul "e viaţă creştin sau c#n" eBprim#n"u$ţi convin+erile tale, eşti privit c!nvecit, lumea consi"er#n"u$te că aparţii unei ere trecute căreia i s$a spus "e mult Ga"ioH.

%ici o neliniştire este un semn că eşti credincios lui ristos cel persecutat şi cuvântului său de

cruce. %u trebuie să intri "n criză dacă mulţi nu ândesc ca adevăraţi ucenici ai lui 6isus.

$istă o inactualitate a credinţei, care este perenă, ce trebuie căutată "n suferinţă, care constă apelul la cruce, la sacrificiu, la a şti să iubeşti. %u trebuie, deci, să acoperi mărturia ta, nici să cobonivelul cerinţelor 2uvântului van&eliei, nici să laşi să fie acoperit cu tăcere ceea ce escompromiţător şi nepopular.

0%ântul şi marele mucenic imitrie, supranumit Iz#orâtorul de mir, pe care l săr*ătorim astăzi, esunul din nes%ârşitul şir al acestor eroi ai credinţei, care şi-au mărturisit cu tărie şi %ără comprom

credinţa n Hristos, pe care au pecetluit-o cu tri*utul sângelui, pre%erând ast%el să-şi piardă aceas#iaţă, decât să se despartă de /aestrul şi /ântuitorul lor şi, ast%el, şi-au primit, n er, cununa dmartir.

on%orm tradiţiei, 0%ântul imitrie era diacon şi a trăit n epoca mpăratului /aLimian, prin #eacal I5-lea, n 'esalonic, unde a şi %ost martirizat prin străpungere cu lancea, din ordinul mpăratulupentru %aptul că, nu numai se declarase creştin, ci, n nchisoare %iind, a *inecu#ântat şi a nsemncu semnul 0%intei ruci pe creştinul $estor, care i ceruse aceasta spre a putea *irui pe păgânul +icare trăia la curtea mpăratului şi s%ida, cu %orţa lui eLtraordinară, pe toată lumea, pro#ocând-o luptă. !n#ingându-l pe +ie, $estor, drept răz*unare din partea mpăratului, a %ost martirizat oda

cu imitrie, protectorul său. Pentru minunile să#ârşite după moarte, imitrie a primit titlul dmare martir, iar pentru că din moaştele lui a iz#orât multă #reme un mir #indecător, el a %ost numIz#orâtorul de mir. 2iserica noastră răsăriteană i săr*ătoreşte martiriul azi, <= octom*rsăr*ătoare ce şi are originea ncă n #eacul al I5-lea, 0%ântul %iind #enerat, ncă de pe atunci, mod deose*it, pentru s%inţenia şi minunile ntâmplate prin mi1locirea +ui.

Iată-l aşadar pe 0%ântul martir imitrie, proclamând şi el, ca toţi s%inţii, prin pilda #ieţii saacelaşi unic stil de #iaţă demnă de un ade#ărat creştin& trăirea integrală, %ără concesii, %ăcompromisuri, a*solută, a #angheliei. l a nţeles că orice se poate târgui& a#ere, carieră, haine

podoa*e #estimentare, li*ertate şi durere, nsă umnezeu, credinţa, su%letul, mântuirea, iadul



raiul N acestea nu se pot târgui, iar cine ncearcă s-o %acă, pierde totul. e aceea, s%ântul, conştiecă umnezeu, care ni 0-a dat pe 0ine n ntregime, re%uză să primească de la noi o inimă mpărţita dăruit totul şi, ast%el, el a câştigat 'otul, căci n schim*ul #ieţii muritoare, o%erită ca mărturiecredinţei şi iu*irii %aţă de Hristos, a primit de la Hristos premiul #ieţii nemuritoare, potri#%ăgăduinţei +ui& J <e cel ce ă va mărturisi !naintea oamenilor şi u !l voi mărturisi !naint0atălui eu care este !n ceruri.I (G&. %eamţiu)

Dar H s-ar putea cineva "ntreba H oare numai murind pentru ristos devenim creştini adevăramărturisitori ai 'uiC

?ug"ciune

1ută-mă, oamne, să trăiesc aşa cum #rei 'u n mi1locul di%icultăţilor pro#ocate de ostilitatlumii.

1ută-mă să nu am teamă de a %i mărturisitor al tău, dar a1ută-mă şi să nu %iu 1udecător prea se#al celor care mi pun o*stacole.

1ută-mă, nainte de toate să nţeleg greşelile mele, ocaziile pe care, poate, le-am dat enemplinirile mele. stilitatea poate să %i #enit şi din cauza insu%icienţei mele. 3i acest lucru tre*usă-l iau n considerare.

1ută-mă să n%runt cu cura1 toate reacţiile care #in din %aptul că eu spun ceea tu ai %i zis, că %ceea ce tu ai %i %ăcut.

1ută-mă să nu-mi %ie niciodată teamă să-mi %ac un eLamen de conştiinţă, să nu nesocotesc mesa1

tău şi mărturia pe care tre*uie să o dau n numele tău. m

*r. Ioan A:adi şi *r. Alexandru 2uzalic ) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mi



%u puţini sunt cei care au auzit sau au văzut cu oc&ii lor un est de binefacere. mul, a"nrădăcinat "n sine acel simţământ care-l "ndeamnă să urmeze binele. Brmătoarea etapă este de arealiza, indiferent de măsura lui, mai mic sau mai mare. ricum esenţial este, să-l faci sau să"nfăptuieşti având "n suflet şi "n inimă intenţia curată. 2e "nseamnă aceastaC %imic altceva decât arevela pe Dumnezeu care acţionează "n Bnivers şi "n istorie, de a face cunoscută prezenţa 'ui celdin 8urul tău, indiferent de "mpre8urări. Sunt mulţi oameni care au reuşit să realizeze acest lucratunci când a fost vorba despre binele şi opera de mântuire a 3isericii lui ristos. parte dintre f

aleşi ai 3isericii, au "nfăptuit acest lucru vărsându-şi sânele pentru 2el care a "ntemeiat-o, făcândse vrednici de cununa martirului, dar şi a mântuirii cereşti.

'a loc de onoare, >iserica creştină aminteşte astăi pe &#ntul artir Dumitru, ivor#torul mir, sau cum mai este numit !n tra"iţia noastră populară #nmetru, #me"ru, etc, provenin" "prescurtarea şi trans&ormarea latinescului Oanctus DemetriusP.

cesta a fost diacon al 3isericii lui ristos, trăind "n Tesalonic sub cârmuirea "mpăraţilor Diocleţişi #a$imilian, unde a fost martirizat "n timpul persecuţiilor. fost "ntemniţat, "nsă c&iar şi dupratii fiind, la ruăciunile şi binecuvântarea lui, creştinii au "nvins trufia luptătorilor păâni

luptele din arenă. flându-se că cel mai mare luptător a fost "nvins prin intervenţia &arului lDumnezeu, prin mi8locirea lui Dumitru, acesta din urmă este condamnat la moarte. fost omorprin străpunere cu suliţa, după ce mai "nainte a fost supus la c&inuri "nrozitoare de către soldaromani, pentru a se lepăda de credinţa creştină "n care fusese botezat.

n alt martir, &#ntul -+anţiu "in Antioia, con"amnat să &ie "evorat "e către animalesălbatice, s$a ru+at ca nimeni să nu intervină pentru el ca să$i salvee viaţa: OE&eriţi$mi cel mmare bene&iciu şi permiteţi$mi să mă sacri&ic pe mine !nsumi pentru Dumneeu J s$a a"res-+naţiu mulţimii J atunci, voi &i cu a"evărat "iscipol al lui -sus 9ristos, mai ales că lumea nu v

ve"ea nici măcar corpul meuP.Dorinţa fierbinte a martiriului şi credinţa mărturisită prin epistole şi cuvântul rostit "n drumul dntio&ia spre 9oma, a lăsat patrimoniului literaturii patristice o adevărată teoloie a martiriului. !nseamnă martiriulF semenea mărturiei Sfântului Dumitru, orice oferire de sine "nseamnă puner"n practică a cuvintelor "nvăţăturii #ântuitorului nostru 6isus ristos J ine vrea să ă urmee, se lepe"e "e sine, să$şi ia crucea sa şi să ă urmee. ăci, cine va vrea să$şi păească viaţa, o vpier"e' iar cine !şi va pier"e viaţa "in caua ea şi a van+eliei o va c#şti+aI (#arcu ?, 7@-7Dorinţa martiriului se cuvine a-şi afla locul "n inima fiecărui creştin, nu pentru a-l "nşela cu diferi"nc&ipuiri leate de eroism, pe care cu siuranţă Dumnezeu nu le doreşte niciodată de la nimeni,

pentru ca să-l trezească la o mare "nsufleţire şi la o profundă enerozitate "n fiecare "mpre8urarevieţii "n raport cu bunătatea lui Dumnezeu. 2reştinul care nu se "mpărtăşeşte cu adevărat şi faeforturi să ofere lui Dumnezeu numai ceea ce este minim, ca să nu-' trădeze, se sileşte să ev2rucea "n loc să o poarte, mena8ându-se pe sine. cesta doreşte derabă să-şi păstreze viaţa decât şi-o sacrifice din iubire pentru Dumnezeu şi aproapele, nefiind un adevărat discipol al lui ristoDacă nu este pus "n situaţia de a-şi manifesta iubirea şi credinţa sa prin martiriu, este dator mărturisească această credinţă şi iubire primind toate obliaţiile care-i revin din urmarea lui ristoşi să nu se retraă niciodată de la vreun sacrificiu pentru l. #artiriul creştinului de astăzi constă trăirea cu sfinţenie a virtuţilor "n mi8locul unei lumi "ndepărtată de Dumnezeu: şi nu este uşorL



Sfântul +avel scria 2olosenilor J *u !ncetăm a ne ru+a pentru voiV =ie ca puterea măririi 3ui vă umple pe "eplin şi să vă !ntărească spre a vă arăta orice &el "e răb"are şi tărie J (!, M-!0ăria şi +eneroitatea !şi "au m#inile şi sunt &ructul unei iubiri !n&lăcărate. u toate că viaţa "i cu i, este caracteriată !n +eneral prin lucruri mărunte şi obli+aţii umilitoare, creştinul cuvine să le !n"eplinească "orin" să !n&ăptuiască binele pentru Dumneeu J să &acă tot ceea este posibil şi pe măsura puterilor lui. 5n"eplinirea obli+aţiilor ilnice, ciar "acă aparent sumici şi ne!nsemnate, !l pre+ăteşte pe creştin pentru !n"eplinirea lucrărilor "i&icile şi &aptelo

eroice, atunci c#n" Dumneeu i$o cere. X=iţi tari şi puternici cu inima, toţi cei care vă pune!ncre"erea !n DumneeuY (+salmul 7!, 4F).

X tiu să &iu smerit, ştiu să am şi "e prisos' !n orice şi !n toate m$am !nvăţat să &iu şi &lăm#n" sătul, şi !n belşu+ şi !n lipsă. 0oate le pot !n 9ristos, el care mă !ntăreşteY (0ilipeni @, !4-!6ată adevărata "nţeleere a enerozităţii, să nu cruţi nimic din propria-ţi viaţă, să accepţi fieca"mpe8urare a vieţii, să te sacrifici fără reţinere, să te străduieşti a face toate acestea pentru loria lDumnezeu bazându-te doar pe a8utorul 'ui.

Sfânta Tereza a +runcului 6isus ne "ndeamnă să facem eforturi deosebite pentru a "ndeplini

enerozitate voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca noi să avem inimi cura8oase şi sufle"nflăcărate de iubire, pe care le dobândim numai dacă stăm "n faţa 'ui cu umilinţă. %obleţea nu "ntemeiază pe puterea omului şi "n ziua de astăzi nici nu mai contează cea ereditară, fiind rezultatunei atitudini "n faţa principiilor vieţii creştine şi "mbrăţişarea fără şovăială, "n orice "mpre8urarevalorilor veşnice şi nesc&imbabile, dar este şi rezultatul prezenţei "n suflet a nobilului şi totodaumilului Stăpân care ne-a răscumpărat. +rin urmare nobleţea sufletească mere "n paralel umilinţa şi buna apreciere a forţelor proprii: are ca motto cuvintele postolului X unt cel mai m"intre toţi Y (! 2orinteni !F, ?), dar şi Xtotul !mi este posibil !n cel care mă !ntăreşteY, contrcelora care consideră că a fi credincios "nseamnă a nu fi liber "n manifestările tale. mul cu sufl

mare nu se lasă "nşelat de falsa umilinţă, care se arată a fi foarte eneroasă "n fapte, "nsă este lipside mărinimie. 6ubirea perfectă o descoperim "n fiecare lucrare dificilă a vieţii. cest fapt "i face şi martiri să nu dea niciodată "napoi când este vorba de ristos sau de mărturisirea 'ui.

5ntr$o "uminică "in au+ust 1%28, !n oraşul 3eon, / "e muncitori creştini erau a"unaţi sucon"ucerea unui şe& "e ecipă pe nume =lorentin Alvare, !n timpul marii revoluţii "in eBi?ineau o a"unare reli+ioasă. 5n ;urul orei 11 a sosit +eneralul ance !nsoţit "e o&iţeri şi sol"a$ aut, ise +eneralul, pe =lorentin Alvare.$ u sunt, răspunse muncitorul.$ 0u eşti şe&ul asociaţiei, care stri+ă Oiva risto CeUP (0răiască 9ristos Ce+ele@).

$ Da@$ 9ristos este Ce+ele bo+aţilor.$ 9ristos este Ce+ele bo+aţilor şi al săracilor, al celor tari şi al celor neputincioşi.5n&uriat, +eneralul l$a pălmuit. O0răiască 9ristos Ce+eleP J a răspuns Alvare. Atunci +eneralşi$a scos revolverul şi l$a !n"reptat spre el. A intervenit un colonel care a propus să &ie şi;u"ecată. A &ost arestat, ţinut !ncis trei ile, apoi con"amnat şi "us la locul "e eBecuţie. er+e&ără &rică, cu o bucurie &ără mar+ini ce se o+lin"ea pe &aţă. A;unşi la "estinaţie, sol"aţii au trassalvă "e &ocuri "e armă. Alvare a mai stri+at o"ată, ca o ultimă mărturisire "e cre"inţă &ăcută cultima su&lare: 0răiască 9ristos Ce+ele, apoi a murit. reştinii care au &ost "e &aţă !şi icea

Avem cu un martir mai mult !n er.



2ând se "nfăptuieşte ceva pentru Dumnezeu şi nu se coboară de pe drumul ascultării faţă de l, ne$istă pericolul oroliului. 2reştinii adevăraţi nu-şi caută propria lorie ci Gloria lui Dumnezeu, idacă Dumnezeu poate fi preamărit prin umila lor viaţă, ei nu evită să fie astfel de mărturisitori.

#artirii ne "nvaţă că nimic nu stă "mpotriva mărturisirii credinţei "n Dumnezeu. *i cine oare npoate oferi, "n afară de Dumnezeu, o recompensă mai mare decât fericirea paradisului ceresc.

?ug"ciune

, umnezeul meu, ce %ace cel care nu se sacri%ică cu totul pentru 'ine 3i cât de departe sunt d'ine dacă nu mă o%er cu totul iu*irii 'ale. âte imper%ecţiuni #ăd n mine4 âte neputinţe şi scăden ser#irea %aţă de 'ine4

, oamne, cât de puţine lucruri %acem pentru 'ine. semenea *o*ului de muştar sunt %aptenoastre *une şi mari stânci %aptele rele.

!mi pare rău pentru că de %oarte multe ori uit de 'ine şi de nenumăratele graţii pe care le o*ţin dpartea iu*irii 'ale nes%ârşite. ând uit de ele, 'e rog să mă ierţi, oamne, şi să nu-mi socoteşti pe o #ino#ăţie mărginirea %iinţei mele.

ăci dacă aş %i ştiut să-Oi %iu ser#itor n lucuri mari, nu aş %i omis nici n%ăptuirea lucrurilor mic7ericit este cel care dă mărturie de credinţă ade#ărată prin %aptele #ieţii sale.

!n#aţă-mă şi pe mine să ndeplinesc ast%el de lucruri pentru /ărirea 'a, oricât de mare ar %i preţdupă eLemplul ser#ului 'ău umitru şi al tuturor martirilor.

Ami*r. prof. Ioan ?"mureanu ) !uvânt la Sfântul şi Marele Mucenic Dimitrie



Săvârşim astăzi, după străvec&ea rânduială a 3isericii noastre, prăznuirea Sfântului şi #arel#ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir.

6nimile noastre se umplu de bucurie du&ovnicească ori de câte ori săvârşim prăznuirea sfinţilodeoarece prin ruăciunile lor sfinţii sunt a8utătorii, solii şi mi8locitorii noştri către DumnezeDatorită vieţuirii lor curate, sfinte şi bine plăcute lui Dumnezeu, sfinţii se bucură de o cinsti

deosebită din partea credincioşilor.stăzi, prin cântările, imnurile şi ruăciunile ei, Sfânta noastră 3iserică a "mpletit "n cinstSfântului Dimitrie cununi de laudă şi de mulţumire.

;n această atmosferă de ruăciune şi de mireasmă du&ovnicească, se cuvine să cunoaştem mai aproape vieţuirea, faptele şi pătimirea sa pentru ristos, pentru ca momentele sărbătoreşti de astăsă fie pentru noi toţi un prile8 de zidire sufletească şi de "ntărire "n credinţă şi draoste cătDumnezeu.

După cum ne spun Sina$arul Sfântului Dimitrie şi istorisirea vieţii sale, alcătuită de bărbaţi cuvioSfântul Dimitrie a trăit "n cetatea Tesalonicului din Grecia, "n veacul al 6A-lea, "n timpul "mpăraţilromani Diocleţian şi Galeriu, numit şi #a$imian.Se trăea dintr-o familie de neam bun şi datorită aleselor sale calităţi, a reuşit să a8ună până vrednicia de consul "n "mpărăţia romană.

După 7EE de ani de la "ntruparea #ântuitorului nostru 6isus ristos, lumina credinţei creştinreuşise să pătrundă până la marinile "ndepărtate ale 6mperiului 9oman. a a a8uns şi "n provincii+eninsulei 3alcanice şi "ndeosebi "n provincia #acedonia, a cărei capitală era oraşul Tesalonic, un

"n anii F! şi F predicase Sfântul postol +avel. #area răspândire a creştinismului n-a bucurat "npe "mpăraţii romani din vremea aceea, Diocleţian, oriinar din 6liria şi Galeriu, zis şi #a$imiaoriinar din Sardica, azi Sofia. Se cunoaşte că mama lui Galeriu era o daco-romană din cetat9omula, azi localitatea 9eşca din ltenia, care s-a mutat după anul 4@?, din cauza năvălirii carpilo"n sudul Dunării, unde un oraş a primit, "n cinstea ei, numele de 9omulianum.

tât Diocleţian, cât şi inerele său Galeriu, zis şi #a$imian, erau admiratori zeloşi ai culturreliiei şi tradiţiilor păâne ale romanilor. +entru a opri răspândirea creştinismului, ei au dat, "nceputul secolului al 6A-lea, mai multe edicte de persecuţie, prin care au pornit mare prioni"mpotriva acelora care se lepădau de cultul idolilor păâni şi treceau la credinţa Domnului

#ântuitorului nostru 6isus ristos.

;n locul "nc&inării la zei şi la idoli şi "n locul superstiţiilor păâneşti, creştinii "nvăţau pe oameni se "nc&ine sinurului, adevăratului Dumnezeu spiritual şi nevăzut, căci, după cum ne-a descopeDomnul ristos, N"u este Dumneeu, iar cine se !ncină 3ui trebuie să - se !ncine !n "u şi a"evărH (-oan -, 2).

;mpăratul Diocleţian şi cezarul său, Galeriu, au luat mai "ntâi aspre măsuri contra creştinilor dprovinciile sud-dunărene. proape toate cetăţile situate de-a lunul Dunării au dat numeroşi mart

"n acest timp. poi, Galeriu, numit şi #a$imian, a venit "n cetatea Tesalonicului, să aplice edicte



de persecuţie contra creştinilor. 8unând aici, a poruncit să fie prinşi creştinii care propovăduieun Dumnezeu spiritual şi nevăzut şi nu se "nc&ină la statuile zeilor care se văd. 2ăci unii dintpăâni, naivi, credeau că zeii c&iar locuiesc "n acele statui cioplite de oameni. 2reştinii ştiau statuile zeilor sunt c&ipuri cioplite, făcute de mâini omeneşti, iar Dumnezeul cel adevărat, spiritunerăit şi nevăzut, nu poate locui "n ele. 2u toate că Dumnezeu nu poate fi văzut cu oc&ii trupeşti către oameni, după cuvântul dumnezeiescului postol +avel, l nu este departe de fiecare dintre nNcăci !n l avem viaţa, mişcarea şi &iinţaH (=apte I--, 28).

Sfântul Dimitrie, care era vestitorul credinţei celei adevărate a Domnului ristos, a fost prins dostaşii lui #a$imian şi adus "naintea acestuia, care s-a mâniat foarte tare şi a poruncit să fie arunc"ndată "n temniţă.

#a$imian era mare iubitor de petreceri şi distracţii. ;i plăceau "ndeosebi 8ocurile, "ntrecerile luptele dintre ladiatorii de la circ. l se lăuda mai ales cu un ladiator puternic, numit 'ie, muapreciat şi de păâni pentru mărimea şi puterea lui. %imeni nu putea să-l biruiască şi nici nu cutesă se măsoare cu el, "ncât acesta ucisese mulţi bărbaţi, printre care unii erau creştini.

vând "ncredere "n puterea nebiruită a lui 'ie, "mpăratul #a$imian "i "ndemna pe cetăţeni să "ntreacă "n luptă cu favoritul său. tunci, un oarecare tânăr creştin, numit %estor, văzând pierderatâtor vieţi care se făcea de păânul 'ie, ştiind că "naintea lui Dumnezeu nici un dar nu este mpreţios decât viaţa pe care le-a dăruit-o l, a mers la Sfântul Dimitrie "n temniţă şi i-a spus 3ărbal lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu 'ie, ci te roaă pentru mine.I

6ar Sfântul Dimitrie, "nsemnându-l cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei 2ruci pe frunte, "i zis*i pe 'ie vei birui, pentru ristos vei mărturisi.I

După "ntâlnirea cu Sfântul Dimitrie, %estor, având credinţă "n a8utorul şi "n puterea cea nebiruitălui Dumnezeu, porni cu "ndrăzneală să se lupte cu 'ie cel puternic şi birui semeţia acestuia şrăpuse.

S-a mâniat tare "mpăratul #a$imian văzând "nfrânerea şi răpunerea lui 'ie şi s-a ruşinat pentlauda deşartă. flând că Sfântul Dimitrie a "ncura8at şi a "ntărit pe %estor, prin ruăciunile sale cătDumnezeul cel adevărat, "mpăratul a trimis ostaşi să-l străpună cu suliţele, pentru că s-a făcpricina "nfrânerii lui 'ie.

După aceasta, creştinii cucernici au "nmormântat trupul Sfântului Dimitrie pe locul pătimirii lui. D

prea curatul şi cinstitul lui trup n-a fost supus, după leile firii, stricăciunii şi putrezirii, ci, prputerea lui Dumnezeu, a rămas nevătămat şi a săvârşit "n urmă multe fapte minunate şi tămăduiri boale, cum aflăm din viaţa Sfântului.

2redincioşii oraşului Tesalonic din Grecia, unde se află până astăzi cinstitele sale moaşte, s-bucurat "n c&ip deosebit de binefacerile şi ocrotirea Sfântului Dimitrie, "l cinstesc cu mare credinşi-l socotesc patronul şi ocrotitorul oraşului lor. Se crede că, după oriinea şi neamul părinţilor săSfântul Dimitrie era din cetatea Sirmium, aşezată pe râul Sava, un afluent al Dunării.;n amintirea pătimirii pentru ristos a Sfântului Dimitrie, acest oraş a primit numele de #itrovi

oraş care e$istă până astăzi cu acest nume "n Serbia.



Sfântul Dimitrie se bucură de mare cinstire din partea credincioşilor români de pretutindeni. unele părţi de la munte ale ţării noastre, credincioşii ţin "n seara a8unului sărbătorii SfântulDimitrie o vec&e şi frumoasă datină, păstrată din eneraţie "n eneraţie. 2opiii satelor aprind această seară focuri pe la răspântii, numite focul lui SâmedruI. 6ar bunii credincioşi, bărbaţifemei, vin din toate părţile şi le "mpart tuturor daruri. Se creează astfel, prin păstrarea acestei datistrăvec&i, o comuniune de iubire şi de bucurie du&ovnicească "ntre toţi credincioşii care iau parte

ea. ceastă străvec&e datină şi "nsuşi cuvântul SâmedruI arată că sărbătoarea Sfântului Dimitriefoarte vec&e la noi, românii.

arul lui Dumnezeu prin care se dăruieşte mântuire tuturor oamenilor s-a arătat "ndeosebi prSfinţii Săi. Sfinţii şi drepţii bine plăcuţi lui Dumnezeu au "mplinit "n această viaţă ceea ce ne spunSfântul postol +avel N<urtăm !ntot"eauna !n trup moartea lui -isus, pentru ca şi viaţa lui -isusă se arate !n trupurile noastreH (-- or. -, 1).

#oaştele sfinţilor s-au "nvrednicit să dăruiască, prin &arul cel nevăzut al lui Dumnezeu, vindecminunate şi au adus alinare şi uşurare "n multe suflete. 9uăciunile către sfinţi ne sunt tutur

folositoare "n multe din nevoile noastre trupeşti şi "n necazurile sufleteşti.

Sfinţii se roaă ne"ncetat lui Dumnezeu şi mi8locesc pentru noi toţi să dobândim iertarea păcatelosă petrecem viaţă curată, paşnică, sfântă, nebântuită de viforul ispitirilor şi păcatelor, ca să "nvrednicim "mpreună cu ei de bunătăţile cele netrecătoare şi cereşti.

2unoscând credinţa şi draostea pentru ristos a Sfântului Dimitrie, se cuvine să luăm pildă de viaţa lui curată şi sfântă ca să ne "nvrednicim să petrecem zilele vieţuirii noastre pământeşti sfinţenie şi să ne "ntrecem unii pe alţii "n draoste şi "n facerea de bine.

;n străduinţele noastre zilnice de a ne apropia de Dumnezeu, trebuie să luăm pildă de la sfinţi, căei sunt cei mai aleşi prieteni şi slu8itori ai lui Dumnezeu. Ninunat este Dumneeu !ntre &inăiH (<s. 67, /6).

6dealul vieţii creştine constă "n viaţa curată şi "n sfinţenie. Domnul ristos s-a ruat Tatălui cerescrădina G&etsimani, "nainte de cutremurătoarele Sale patimi, spre a "ntări pe Sfinţii Săi postoli sfinţenie N&inţeşte$i prin a"evărul 0ăuH. Nuv#ntul 0ău este a"evărulH (-oan I-, 17). NDupcum el ce v$a cemat, spune Sfântul postol +etru, este &#nt, &iţi şi voi s&inţi !n toată cemarevoastră, căci este scris: =iţi &inţi, căci u sunt &#ntH (- <etru -, 1$16).

'ucrarea sfinţitoare şi "nnoitoare a sufletelor noastre se săvârşeşte prin puterea dumnezeiască&arului Du&ului Sfânt, care coboară asupra fiecărui credincios prin Sfintele Taine. +entru ca &arSfântului Du& să fie "nsă cu adevărat lucrător "n inimile noastre, Dumnezeu cere de la nconlucrarea noastră, care se arată prin credinţa statornică şi prin faptele bune săvârşite "n viaceastă conlucrare o arată #ântuitorul prin cuvintele Nu sunt viţa, voi mlă"iţele. ine răm#ne ine şi u !n voi, acela a"uce roa"ă multă, căci &ără ine nu puteţi &ace nimic H (-oan I, $

Aiaţa curată şi bine plăcută lui Dumnezeu o poate petrece fiecare din noi prin muncă cinstită, pr

iubire de Dumnezeu şi de oameni, prin curăţie sufletească şi trupească.



Să fim buni şi cu "năduinţă unii faţă de alţii, alunând din inimile noastre răutatea, vicleniinvidia, ura, răirea de rău şi alte păcate şi vicii. ;n locul lor să sădim bunătatea, sinceritatea, iubirde aproapele nostru şi bucuria faptei bune. NEmul cel bun, ne spune Domnul 9ristos, scoate cebune "in comoara cea bună a inimii lui, pe c#n" omul cel rău, "in comoara cea rea scoate a&arcele releH (atei I--, /).

;n slu8ba Sfântului Dimitrie de astăzi ni se spune că el se roaă ne"ncetat lui Dumnezeu, ca să ndăruiască tuturor pace şi mare milă1.

Să ne ruăm şi noi lui Dumnezeu pentru pacea a toată lumea şi să trăim "n bună "nţeleere şi pace toţi semenii noştri. Sfântul postol +avel, urmând "nvăţătura Domnului ristos, ne arată lămucum să petrecem zilele vieţii noastre, zicând Nmblaţi cu vre"nicie, "upă cemarea !n care a&ost cemaţi, cu toată smerenia şi bl#n"eţea, cu !n"elun+ă răb"are, !n+ă"uiţi$vă unii pe alţii iubire, silin"u$vă să păiţi unitatea "uului !n le+ătura păcii4 (&es. -, 1$/).

E raă "in lumina cea ne!nserată a lui Dumneeu, !n care trăiesc şi se veselesc &inţii ăi, o par

"in bucuria, "in "es&ătarea, pacea şi &ericirea "e care s$au !nvre"nicit s&inţii, "repţii şi toţi cbine plăcuţi <ărintelui ceresc, să coboare şi la noi, cei "in viaţa păm#ntească.

Cu+ăciunile &#ntului Dimitrie, pe care !l sărbătorim astăi, să ne &ie tuturor "e &olos, ca "ob#n"im !n viaţa aceasta "e la >unul şi ilostivul Dumneeu arul şi a;utorul ău ceresc, i!n viaţa "e "incolo să ne bucurăm !mpreună cu &inţii ăi "e &ericirea şi bunătăţile ale cenetrecătoare !n lumina cea ne!nserată a &eţei ale. Amin@

(<r. pro&. -oan Cămureanu !n Qlasul >isericii, nr. %$12,1%76



*"rintele !iprian 5egreanu ) *redici la praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie #!lu'8$8 şi '8$+%

Durerea iu:irii r"nite a lui Dumnezeu ;n faa lep"d"rilor noastreB CDac" la nişte lucrurimicue nu renun"m, ce s" mai zicem de cele mai mari

J;n numele Tatălui şi al 0iului şi al Sfântului Du&. min.

Suntem azi "n această sărbătoare frumoasă şi binecuvântată a Sfântului Dimitrie al TesaloniculuDespre viaţa lui ştiţi ma8oritatea, despre faptul că era fiul mai-marelui cetăţii Tesalonicului, părinţii lui erau creştini "n ascuns, fiind vremea persecuţiilor, "n care n-aveau voie sămărturisească pe ristos şi nici lui nu i-au spus decât mai târziu, spre !E-!4 ani, când l-au dus şiau arătat o "ncăpere "n care ei se duceau "n ascuns şi se "nc&inau lui Dumnezeu "n faţa icoanelor şiau spus că toţi idolii de care auzise el şi de ale căror temple şi statui era plină cetatea Tesaloniculerau demoni, neadevăruri, minciuni făcute de oameni, iar adevăratul Dumnezeu e DumnezSavaot, Domnul 6isus ristos, 2are S-a arătat "n trup.



După aceea şi el a "nceput să creadă şi el a mărturisit pe Dumnezeu şi el s-a botezat şi când a murtatăl său, el a devenit mai-marele cetăţii şi a primit multă laudă de la "mpărat și multă cinstire. Dimediat după ce a dobândit stăpânirea asupra cetăţii Tesalonicului a "nceput să "nc&idă locurile "nc&inare la idoli şi să propovăduiască cu las tare pe Dumnezeul 2el adevărat. 6ar "mpăratuauzind acestea, a trimis vorbă de departe că va veni să facă 8udecată şi să-l pedepsească, dar el n"ncetat, ci a continuat să-' mărturisească pe ristos, să "ntărească locurile şi locaşurile ascunse pâ

atunci ale creştinilor şi să le a8ute. *i pe mulţi i-a "ntors la credinţă până când a venit "mpăratul, cal-a trimis la "nc&isoare şi la martiriu.

<oate sunt trei lucruri mari care$l "eosebesc pe &#ntul Dimitrie "e ceilalţi s&inţi, aşa cumireasma unei &lori se "eosebeşte "e mireasma altei &lori.

nul este că era "in neam mare, "e stăp#nitori, "e mai$mari ai cetăţii şi avea avuţiile şi onorurişi lau"a !mpăratului şi cinstea la care putea spera !n continuare şi putea nă"ă;"ui să a;un+ciar p#nă la Coma şi să &ie printre apropiaţii !mpăratului, !nsă pe toate acestea le$a socone&olositoare &aţă "e mărturisirea lui 9ristos. cesta era un lucru deosebit la el şi alţi mucenici

ândit aşa, "nsă el, "n mod deosebit, astfel, ca şi cei care au avut avuţii mari şi le-au lăsat pe toate s-au "ntors spre Dumnezeu şi '-au mărturisit pe l.

Al "oilea lucru "espre care aş putea ice că e mai "eosebit şi pe care nu$l +ăsim !n vieţile alts&inţi este acela că l$a binecuv#ntat pe *estor să se lupte cu 3ie, cel care bat;ocorea creştintocmai cei pe care-i "ntorsese sau "i spri8inise el şi pe care "i duceau "n arene să fie ucişi, frânţi dacest 'ie, acest ladiator care era socotit cel mai puternic din imperiu, un ales al "mpăratului, uladiator deosebit, care-şi bătea 8oc de creştini şi probabil că-i omora "n diferite moduri ca să-i faplăcere "mpăratului, care se distra, văzându-i pe creştini "n arene.

Bn tânăr creştin, %estor, cunoscându-l, probabil, pe Dimitrie dinainte, a venit să-i ceabinecuvântare ca să meară să se lupte cu acest 'ie pentru ca acesta să nu-i mai bat8ocorească şi nu-i mai ucidă pe creştini. Dimitrie l-a binecuvântat.

Dacă despre Sfântul #are #ucenic #ina ştim că el ţine la dreptate, că te a8ută cu răbire atuncând pierzi ceva, când eşti nedreptăţit, când eşti trecut cu vederea atunci când ai tot dreptul să fii tu luat "n seamă, iată că Sfântul Dimitrie, "n faţa nedreptăţii, "n faţa urâciunii, "n faţa acestui val ură şi de nedreptate care se revărsa peste creştini, nu a stat numai ca un miel sau ca un porumbel, blândeţe, ci iată că binecuvântarea lui a avut şi "nţelepciunea şarpelui, cum zice #ântuitorul, şi s

oprit această bat8ocură. dică a ars sufletul lui de dreptate. "nsetat după dreptate H 0ericiţi cei flămânzesc şi "nsetează de dreptateL

l a fost unul dintre aceia care credea că nu este drept ce se "ntâmplă, ca aceşti oameni, aceşcreştini, cei care cred "n ristos, "n 2el adevărat, să pătimească aşa şi să fie astfel bat8ocoriţi. Deştia că aceşti creştini nu vor rămâne nerăsplătiţi şi că plata cea mare e "n 2eruri. Totuşi a opaceastă nedreptate "ncă de aici, de pe pământ.

+oate că atunci când mulţimea nedreptăţilor şi a răutăţilor şi a evenimentelor care se vor succede v

aduce asemenea nedreptăţi asupra noastră, c&iar dacă noi le merităm şi recunoaştem că ce



cuvenea să vină peste noi ce ni s-a trimis, ceea ce meritam am primit, putem să-l avem pe el a8utătşi să zicem Dşa cum atunci n-ai ră*dat să #ezi neamul creştinesc prigonit şi *at1ocorit *inecu#ântarea ta a %ăcut ca %ira#ul $estor să %ie mai tare ca +ie cel tare şi să-l *iruiască, aşa %ă acum. 9oagă-+ pe Hristos, 7iul lui umnezeu, pe are +-ai iu*it, să mi1locească şi pentru mine.@

n alt lucru mai "eosebit este că, atunci c#n" a &ost ucis, a ri"icat m#na "reaptă J icoanele arată aşa J c#n" au venit spre el cu suliţele să$l străpun+ă, ca suliţele să$l străpun+ă !n "reapt

cum 3$au străpuns şi pe 9ristos, şi ast&el să mărturisească p#nă şi prin moartea sa pe 9ristos.+utem vedea numai din aceste câteva lucruri micuţe, putem creiona c&ipul Sfântului Dimitrie şi ce Dumnezeu l-a slăvit şi i-a dar cinstire printre oameni cum puţini sfinţi au cinstire "ncă din veacacesta.

De ce a avut *estor nevoie "e binecuv#ntarea saF e !nseamnă binecuv#ntareF +ână la urmă, eo ruăciune. 2ă nu putem noi binecuvânta cu puterea noastră, ci cerem binecuvântarea Dumnezeu asupra omului aceluia. De ce a avut nevoie de binecuvântarea saC De ce binecuvântarmultora sau a noastră nu are putere, dar a lui avea putereC 2u siuranţă pentru că el, pe toate pe ca

le-a făcut, le-a făcut pentru Dumnezeu, de draul lui Dumnezeu, şi-a dat şi viaţa pentru l. tâputere are ruăciunea noastră şi binecuvântarea cât punem din noi pentru Dumnezeu și facem c&numai pentru Dumnezeu şi nu de draul lumii şi nici de draul slavei şi nici de draul onorurilor nici ca oamenii să ne cinstească pe viitor, ci numai de draul lui Dumnezeu. *i cu siuranruăciunea lui şi binecuvântarea lui au avut putere pentru câtă suferinţă a putut "ndura, pentru câdurere a putut duce, pentru câtă cruce a putut purta pe umeri, cu dra pentru ristos, fără să tânuie, fără să se revolte, fără să cârtească, ci dimpotrivă, cu bucurie.

A-aţi putea "ntreba de ce spun fără să cârtească şi de unde ştiu că nu i-a fost frică "n "nc&isoar

așteptându-şi moarteaC +oate că, până să vină "mpăratul "n cetate, a făcut cu uşurinţă mute fapmari, dar poate că după aceea s-a temut sau s-a cutremurat şi a stat "n "nc&isoare fricos şi s-oândit că a fost prost şi că trebuia să se fi oprit sau că trebuia să facă lucrurile "n taină sau să faaltfel. +oate vă ândiţi de unde ştimC +ăi ştim din faptul că atunci când a murit a ridicat mâna. 2"nseamnă să faci aşa, ce "nseamnă să mori aşaC +entru că ştim că moartea este "nspăimântătoare, faţa morţii omul este sincer, de aceea +ărinţii se adunau "n pustie şi ştiau, după cum murea +ărinte, cam cum a fost viaţa lui. ;n faţa morţii nu te poţi preface, cu moartea nu te poţi 8uca. durerile acelea sau "n spaima dinaintea morţii, "n trăirea ultimelor clipe ale vieţii, acolo te arăţi acum eşti, "ți arăţi faţa cea adevărată. De aceea se adunau +ărinţii "n pustietăţi şi "l petreceau p+ărintele care se ducea dincolo şi se osteneau şi se ruau "mpreună cu el ca să iasă mai cu uşurin

sufletul aceluia, să se ducă "n lumea unde sunt corturile drepţilor şi după cum murea acela, dupcum se vedea la moarte, aşa ştiau cum a fost şi viaţa lui.

şa se vede și "n estul acesta al Sfântului Dimitrie toată viaţa lui şi mai ales, felul lui de a ândiubirea lui faţă de Dumnezeu. 2ă, dacă tu, "naintea morţii nu te ândeşti ce tânăr eşti, de ce să moacumC 2redeţi că nu i s-a şoptit de unii şi de alţiiC 2redeţi că nu l-au sfătuit mulţi să se prefacă că "nc&ină idolilor ca să-şi salveze viaţaC Sau nu i-or fi spus să fuă "nainte să vină "mpăratulC +utea facă multe, dar el n-a vrut. *i ne aducem aminte cum a murit el şi estul lui ne arată clar că el nu sândit la sine, nu s-a preţuit pe sine, nu s-a iubit pe sine, nu şi-a plâns de milă, ci '-a iubit şi l-a

durut rănile lui ristos mai mult decât durerea sa. %u rănile neapărat văzute ale lui ristos, ci m



mult rănile nevăzute ale durerii şi mâ&nirii lui Dumnezeu "n faţa fricii, "n faţa rabei cu care s-au d"napoi toţi, "n faţa puţinătăţii omului, mâ&nirea lui Dumnezeu, 2el care şi-a pus viaţa şi a av"ncredere desăvârşită "n om. *i are "n continuare. 2el 2are parcă-i dă omului un cec "n alb, "ţi dă tdinainte, te iubeşte dinainte de a şti tu că te iubeşte şi totuşi, omul se dă "napoi, totuşi omul futotuşi omul "şi ăseşte "ndreptăţire să se dea la o parte, să nu mărturisească. Dar Dimitrie n-a fodintre aceia. Dimitrie a fost dintre cei pe care i-a durut această mâ&nire a lui ristos, această durea lui Dumnezeu, mai mare decât durerea trupească de pe cruce. *i a vrut să moară şi el cum a mur

ristos, ca şi cum ar spune J+uţin din durerea mea să uşureze din durerea lui DumnezeuI, durecare este ne"ncetată, nu s-a sfârşit atunci.

Durerea lepă"ării "e Dumneeu n$a &ost "oar atunci pentru 9ristos' el are icea atunc5ntristat este su&letul eu p#nă la moarte n$o ice numai atunci, ci o ice şi acum, vă#n!nv#rtoşarea şi &rica şi &u+a omului. ă#n"$l pe omul căruia i $a arătat i "e i, a vorbit cu el "e i !n taina ru+ăciunii, l$a a;utat pe el i "e i, i$a m#n+#iat creştetul i "e i cu binecuv#ntări3ui şi vă#n"u$l pe acesta lepă"#n"u$se cu uşurinţă "e l şi "e >iserică şi "#n"u$3 pe Dumneela o parte "in inima sa şi trec#n" cu nepăsare !n tăcere şi lepă"#n"u$se "e 9ristos poate privorbă, aceea e m#nirea lui Dumneeu, aceea e "urerea lui Dumneeu.

Despre aceasta vorbeau +ărinţii şi spuneau că iubirea lui Dumnezeu umblă prin lume rănitneavând unde să se odi&nească, pentru că nu este cine să-i răspundă. ceasta este iubirea rănită a Dumnezeu, iubirea "ntristată, pentru că iubire nu poate fi numai dintr-o parte, trebuie să fie răspunsul din partea cealaltă. mul nu prea dă răspuns, răspunsul omului este evaziv. $act cacum i-ai spune unui om iubit de-al tău că tu ţii cu tot sufletul la el, că-l iubeşti, că ţi-e prieten şi el zice J#m şi euLI. 9ăspunsul lui e durere, durere pentru cel ce şi-ar pune viaţa pentru celălalt. este şi răspunsul nostru, al creştinilor, care este foarte evaziv, foarte temător, cu picioarele "n dobărci diferite, oricând ata să lăsăm totul deoparte şi să fuim.

Sfântul Dimitrie nu a fost aşa. arată clar viaţa lui, dar o arată clar şi moartea lui. asemenmoarte "n care până şi ultimul est pe care l-ai făcut să fie "naintea lui ristos, "naintea lDumnezeu, "nseamnă că "n inima lui ne"ncetat era Dumnezeu, "nseamnă că "n inima lui ne"ncetcueta la l, "nseamnă că inima lui era "ndrăostită de Dumnezeu şi iubea fiecare est al lui, fiecaest şi fiecare faptă pe care a trăit-o Dumnezeu, pentru el era şi durere şi bucurie, pentru el era tot.

*i de aceea cred că a putut lucra Dumnezeu prin el, de aceea l-a iubit Dumnezeu atât, de aceea arată până acum atâtea minuni la mormântul său. 'ână oasele sale sfinte, de aceea vorbim şi de acum, pentru că aceştia ce-şi pun năde8dea "n Dumnezeu nu vor muri niciodată el ce cre"e

ine nu va muri, ci se va muta "e la moarte la viaţă.

cesta s-a mutat de la moarte la viaţă şi ne vom aminti de el şi "n veacul acesta şi "n veacul celăla*i putem zice cum zicea 2ezar "mpăratul lână statuia lui le$andru cel mare, 2ezar ândinomeneşte şi având spre 7F-@E de ani, "i zicea statuii lui le$andru cel mare JTu, la 4F de ani, cucerit lumea "ntreaă şi eu, la @E, n-am făcut nimicLI *i nouă parcă ne vine mult mai mult zicem lână icoana Sfântului Dimitrie JTu, la 4! de ani, '-ai iubit astfel pe ristos, iar noiL"mbătrânind "n răutăţile noastre, nu putem zice asta. %ici măcar an de an, nici măcar clipă de clipnu adăuăm bine la bine, ci rău la rău de multe ori.



Dumnezeu să ne a8ute, să ne "ntărească

C=upii interiori ai o:işnuinelor noastre p"timaşe şi di:"cia duhovniceasc" a şarpelui de Cnu ieşi ;n calea r"uluiN !um stau oile ;n clipa ;n care sunt ;nconurate de lupi #'8$+%

J;n numele Tatălui şi al 0iului şi al Sfântului Du&. min. să ne oprim la "nceputul van&elie de la #atei, pe care cei care aţi fost la Btrenie aţi auzit-ste "n cinstea Sfântului citită, cea din cap. !E, care "ncepe aşa-ată, vă trimit pe voi ca pe nişte oi !n mi;locul lupilor. i vă spun vouă: &iţi bl#ni ca porumbeii !nţelepţi ca şerpii.

*i, "n două versete, ne vorbește de patru animale şi-l compară pe om cu acestea pe cei răicompară cu lupii, şi lupii nu sunt numai oamenii, ci vorbeşte mai ales de du&urile necurate, pentcă, cum zice Sfântul postol +avel, lupta noastră nu este "mpotriva trupului şi a sânelui,

"mpotriva du&urilor necurate care sunt "n văzdu&. *i atunci şi la lupul cel "nţeleător de care citiţi ruăciunile de la "mpărtăşanie Se referă #ântuitorul.

Dar aş vrea să ne ândim puţin la aceste trei asemănări cu care #ântuitorul vrea să ne asemene şi care ar trebui să ne asemănăm cu mieii sau cu oile, cu porumbeii şi cu şerpii H "n "nţelepciune.

;n primul rând ne aseamănă cu mieii, cu oile. +rimul lucru la care trebuie să ne ândim nu este ceilalţi sunt lupi, ci lupii cu care trebuie să ne luptăm sunt "n primul şi "n primul rând "n două direcla care ne ândim prea puţin. +rima direcţie este diavolul, el este lupul cel "nţeleător, iar a do

direcție suntem noi "nşine. el mai teamă să ne &ie "e noi !nşine şi "e puterile !ntunericului casunt !n noi, rănite "e noi mult timp, care par la prima ve"ere bl#n"e, care par "e$ale noastr"ar să ştiţi că, atunci c#n" !ncercăm să le "eră"ăcinăm, "evin lupi. i nu se lasă. omo"ităţmici plăceri pe care ni le &acem şi o să ve"eţi că, "acă pentru 9ristos va trebui să le scoatem, c"e tare o să ripostăm şi cu c#tă !nv#rtoşare, n$o să vrem să ne lăsăm "e nişte nici lucruri "esprcare am socotit că nu e nimic rău !n ele, "ar, "e &apt, "evenim "epen"enţi "e ele. ă "aţi seam"acă la nişte lucruri micuţe abia Rsau nuS renunţăm, ce să mai icem "e cele mai mariF

şa "ncât este "n noi o parte "ntunecoasă, pe care noi o socotim luminoasă, dar ea e "ntunecoasă, ufel de vistierii ale morţii. De fapt, acum, la prima vedere, ele nu par ale morţii, aşa cum vara, atun

când toată rădina este "nverzită, nu faci diferenţă "ntre cele care se usucă la venirea toamnei şi cecare rămân verzi, la prima vedere nu faci diferenţa, dar, când vine toamna şi apoi iarna, ştii ce poatrece prin toată iarna şi ceea ce piere. şa şi omul uitându-ne peste sufletul nostru, vedem că toasunt verzi şi toate ne sunt de folos şi toate sunt ale noastre, dar sunt "n noi vistierii ale morţtrecătoare, vremelnice, sc&imbătoare, care nici măcar nu sunt ale noastre: ale noastre sunt cele carămân, ale noastre sunt cele cu care ne vom "nfăţişa "naintea lui Dumnezeu. cestea sunt cetrecătoare ale veacului acestuia şi "mpotriva cărora de multe ori trebuie să ridicăm război soricum, mai derabă vor ridica ele război asupra noastră atunci când vom vrea să-' aleem mai sâruinţă pe ristos ca Stăpân şi Domn şi +rieten şi 0rate şi Tată şi +ăstor al sufletelor şi



trupurilor noastre. tunci florile frumoase din rădina sufletelor noastre vor deveni plante carnivoşi care ne strân din toate părţile ca volbura și ca iedera şi care ne sufocă.

;mpotriva acestora, "n primul rând, zice #ântuitorul şi nu "mpotriva aproapelui, că vă trimit pe vca pe nişte oi "n mi8locul lupilor, pentru că trimiterea lor nu era atunci, pe moment, câteva zile sacâteva săptămâni "n care urmau ei să se ducă să propovăduiască şi apoi să se "ntoarcă. %u aceea emisiunea la care erau c&emaţi ei şi nu pentru aceasta venise #ântuitorul, nu venise doar pent

câţiva apostoli care să meară să propovăduiască, ci cuvintele #ântuitorului sunt adresate noututuror, nu numai apostolilor atunci, "n momentul acela. 6ar pe noi nu ne trimite niciunde departe, fiecare "n viaţa sa, cum zice #ântuitorul el ce vrea să vină "upă ine să se lepe"e "e sine, să$ia crucea sa H adică cele ale vieţii lui, cele ale mărturiei lui, cele "n faţa cărora trebuie să dmărturie, "n faţa cărora trebuie să ridice steaul luptei şi al biruinţei, dacă va "nădui Dumnezeu fie al biruinţei și cred că va "nădui, aceea este crucea pe care trebuie să o purtăm şi aceea esmisiunea "n care suntem trimişi, fiecare "n viaţa noastră şi "n prea8ma noastră şi "ntre apropianoştri şi lână celălalt şi pentru cel de lână noi. *i atunci, cum ziceam, lupii sunt diavolii care luptă cu noi ne"ncetat, dar şi obişnuințele noastre şi felul "n care ne place să fim şi să ne raportăm noi şi la ceilalţi şi să ne "ndulcim de cele ale veacului acestuia. %u e rău "n sine a te bucura sau a

"ndulci de veacul acesta, dar dacă aceste mici "ndulciri şi mici bucurii vor deveni piedică de a apropia de ristos, atunci trebuie să renunţăm la ele. 'a vremea potrivită, când Dumnezeu va socova trebui să renunţăm la ele. *i ele atunci ne vor deveni duşmani cum nu ne-am "nc&ipuit. Din blânşi cuminţi vor deveni colţoşi ca lupii.

;n acelaşi timp, "nsă, este vorba şi de cei mai apropiaţi sau mai depărtaţi de noi, care nu au primsau nu s-au "ndulcit de darul credinţei şi care ne pot deveni "nvârtoşaţi potrivnici. şa "ncât "mplinește "n cuvântul acesta spus de #ântuitorul ceea ce spun +ărinţii mai târziu din e$perienţa l"n zeci şi zeci de ani de osteneală, sute şi mii de ani de osteneală, când au zis că, atunci când un o

se &otărăşte să pornească pe calea lui Dumnezeu, trei sunt duşmanii care se ridică "mpotriva lui!. trupul şi pornirile lui, adică noi "nşine şi toată partea noastră trupească, cuetul trupesc, nu numtrupul, se revoltă şi nu-i place noua rânduială pe care vrem să i-o impunem:4. cei apropiaţi ai noştri, din 8ur şi cei "n calea cărora vom ieşi şi7. diavolul.

$act cum spune #ântuitorul. i ice 9ristos: ă trimit pe voi ca pe nişte oi !n mi;locul lupilor.

%u de voia lor. r, Dumnezeu niciodată nu ne trimite de unii sinuri "n mi8locul lupilor şi ştim bi

că l ne spune -ată, u sunt cu voi !n toate ilele vieţii voastre.

*i cum stau oile "n clipa "n care sunt "ncon8urate de lupiC Se pun "n 8urul păstorului/ proape că suie pe el de frică şi "ncearcă să caute la el a8utor. +ăstorul este Dumnezeu. De fapt, cuvântul "nţelesul acesta trebuie să se adune starea "n care trebuie să fim tot timpul este aceea "n care să stălipiţi tot timpul de +ăstor, de Dumnezeu, de ristos, de c&emarea numelui Său. şa cum oile nu-pot "ndrepta oc&ii spre altceva, ca ultimă scăpare, decât la păstorul lor, pe care l-au urmat şi pâatunci, adică la Dumnezeu, aşa nu trebuie să-şi ia sufletul nostru oc&ii nicio clipă de la l.



i să realiăm lucrul acesta, că suntem ca nişte oi !n mi;locul lupilor, nu suntem !ntrpromena"ă plăcută prin lumea aceasta, ci ciar ca nişte oi !n mi;locul lupilor, !mpotriva lupilinteriori, !mpotriva lupului celui +#n"itor, !mpotriva lupilor trimişi la pra"ă "e către "iavol proameni care$l ascultă pe el. 5mpotriva acestora n$avem noi putere şi ve"eţi, !nlătură cu tot#ntuitorul i"eea "e a se uni oile să poarte răboi cu lupii. *u se pune problema aceasta. i &im asemenea oilor care nu s$au +#n"it să se ia la răboi, la ceartă şi la luptă cu lupul, ci a"ună !n ;urul <ăstorului şi stri+ă !n a;utor la l şi l, cu si+uranţă, le va a;uta. <entru că nu

un păstor năimit, nu e un păstor care &u+e, lăs#n" oile, ci este un <ăstor are le cunoaşte pnume şi le scoate şi le$a scos "e at#tea ori la păşune şi la ivor şi le a"uce !napoi şi iar le scoateAcesta 5şi va pune su&letul şi trupul şi s#n+ele ău pentru oile ale.

După aceea ne spune să ne asemănăm cu porumbeii. *i aici sunt două "nţelesuri nevinovăţia blândeţea lor, cum şi spune =iţi bl#ni ca porumbeii.Despre porumbei nu s-a auzit vreodată că s-ar fi repezit asupra cuiva. %u este "n porumbel iuţimnu este răutate, ci este blândeţe, indiferent că cel care a pus mâna pe el urmează să "l mânâie sau "i frână âtul. 'a această blândeţe a porumbeilor ne "ndeamnă Dumnezeu, dar mai face "ncătrimitere prin ei, la care mintea iudeilor fuea repede, datorită porumbelului sau turturelei 8ertfite

Templu, care era aproape răstinită, pentru că i se frânea âtul şi i se pironeau aripile de peretDeci Se referă la acceptarea 8ertfei sau la acceptarea căii pe care Dumnezeu ţi-o pune "n cale, făcârtire, fără zbatere.

6ar un alt "nţeles se leaă de faptul că %oe a dat drumul unui porumbel care s-a "ntors cu o ramură măslin. *i vedeţi şi acum că porumbeii sunt printre puţinele păsări care se "ntorc, lucru cunoscut dvec&ime. Deci e "ncă un lucru la care ne "ndeamnă Dumnezeu prin porumbel să ne "ntoarcene"ncetat. 2&iar dacă ne "ndepărtăm de Dumnezeu, c&iar dacă reşim, c&iar dacă ne lepădăm, să n"ntoarcem ne"ncetat la Tatăl. şa cum fiul risipitor ca un porumbel s-a re"ntors, aşa şi noi sunte

"ndemnaţi să revenim din nou acasă, din nou acasă, ne"ncetat.Să fim "nţelepţi ca şerpii nu se referă la "nţelepciunea şarpelui ca viclenie cu care a "nşelat pe omcă nici nu era şarpele acolo, "n 9ai, ci era diavolul care "l stăpânea pe şarpe H ci se referă "nţelepciunea practică pe care şarpele a avut-o "ncă de când l-a zidit Dumnezeu. %u "ntâmplătşarpele a fost stăpânit de diavol şi nu alt animal, pentru că era cel mai "nţelept dintre animale, acum "l făcuse Dumnezeu, avea o "nţelepciune firească. colo, "n Scriptură, la capitolul 7, traducercorectă este dibăcieI, "nţelepciune practicăI, adică ştie când şi cum să facă. De aceea diavolulnădă8duit că prin şarpe "l va birui pe om, nu prin altcineva, tocmai pentru că şarpele era cel mai bivăzut de om, cel mai plăcut, pentru că avea această dibăcie, această isteţime. Tocmai de aceea l

stăpânit pe şarpe, ca prin şarpe să-l "nşele pe om mai uşor. Dar Dumnezeu nu-l acuză definitiv pşarpe pentru că a fost stăpânit de diavol, ci ne "ndeamnă c&iar să avem dibăcia cu care l-a zidDumnezeu pe el, pe care o vedem c&iar şi acum.

Dumnezeu nu ne "ndeamnă spre naivitate tâmpă "n care ne aruncăm "n &earele lupului, "n cacăutăm noi "nşine 8udecată sau asprimea sau JcizmaI stăpânitorului sau teroarea tiranului sau nsupunem noi de voie, ci, asemenea şarpelui, care, atunci când simte pericolul, ştie când să se retraatunci când vine toamna H se zice că de Sfântul Dimitrie se ascund şerpii "n pământ şi nu mai iesştie momentul când ar trebui să intre "n cuibarul lui şi de acolo să nu mai iasă până primăvar

pentru că, dacă iese, rămâne "nlemnit şi moare, ştie când să se ascundă şi când să iasă, ştie să



atace decât atunci când este lovit sau călcat H nu se repede şi nu face rău cu voie, nu-i face plăcerăul "n sine.'a dibăcie se referă ristos, dar mai ales la dibăcia aceasta de a şti să ne ferim de rău, de a nu ieşi calea răului, aşa cum #ântuitorul, atunci când a auzit că este căutat "n 6udeea, a plecat "n Galileedică n-a căutat mânia oamenilor. 2ând ei '-au dus pe sprânceana muntelui %azaret şi au vrut săomoare cu pietre, l n-a mai stat la discuţii cu ei şi nu i-a "ntărâtat mai mult, ci a trecut prin mi8loclor şi a plecat de acolo. dică a ştiut când să Se oprească. ştiut să nu "nvârtoşeze inimile copiil

'ui, aşa cum şi scrie "n Scriptură <ărinţilor, nu !nv#rtoşaţi inima copilului vostru.ceastă nţelepciune, de a nu n#ârtoşa inima aproapelui nostru, a celuilalt, aceea de care #po#esteam odată despre un părinte din muntele thos, cred că din mănăstirea ionisiu, care a %oatât de dezamăgit de nesporirea duho#nicească a ucenicilor lui, el străduindu-se mulţi ani, zeci dani cu ei şi aceştia nu numai că nu-l ascultau, ci i stăteau mpotri#ă şi cârteau şi găseau nod papură cu#intelor lui şi aşa de necă1it şi de ntristat a %ost, deşi el era pus acolo ca duho#nic, nca plecat, a %ugit din mănăstire, el, duho#nicul mănăstirii, a %ugit şi s-a dus la părintele săduho#nicesc, care era aproape de #âr%ul thonului, unde, de o*icei, stau sihaştrii şi anahoreţii. 0dus acolo şi era atât de trist şi de n#ârtoşat şi de mâniat, ncât i-a spus părintelui său că are d

gând să nu se mai ntoarcă niciodată. Iar părintele său, %iind om nţelept şi a#ând aceasnţelepciune practică, pe care umnezeu ne n#aţă să o a#em, nu i-a spus atunci, pe moment& D7ao greşeală4 um de-ai plecat u-te napoi4@, pentru că ştia că atâta n#ârtoşare a#ea tristeţe, ncât, dacă şi el i-ar %i zis asta, l #a pierde de%initi#, poate plecând de tot din munte sau dmonahism sau %ăcând ce#a mult mai gra# şi atunci i-a zis& D2ine, stai aici, rămâi cu mine.@ trecând timpul şi trecând săptămânile şi lunile, şi-a re#enit acest duho#nic, şi-a #enit n %irea lui s-a gândit unde a greşit, ce a greşit, şi s-a hotărât& cum se poate, cum să lase el o*ştea aşa şi plece um să ai*ă odihnă 3i s-a dus napoi la părintele său şi i-a zis& DPărinte, m-am gândmult şi mă ntorc napoi, nu se poate să plec aşa@ 3i atunci a*ia a respirat uşurat părintele lui

i-a zis& Dh, de când aşteptam să zici asta4@ DPăi şi de ce nu mi-ai zis@ D$u era de %olos să zatunci, că mai mult te n#ârtoşai. cum pot să-ţi zic& du-te, %rate, %ii *inecu#ântat, acolo e loctău4@

*i aceasta e "nţelepciunea pe care de multe ori trebuie să o avem, nu numai cu ceilalţi, ci şi cu n"nşine, această pedaoie fină s-o avem cu sufletele noastre. %oi, de multe ori, "n interior, vrem ardem etapele, să sărim repede, să facem şi ne obosim sufletul şi ni-l "nvârtoșăm şi nu ave"nţelepciunea aceea de care zice #ântuitorul +ărinţilor, nu "nvârtoşaţi inima copiilor voştri, ci "nvârtoşăm sufletul şi "l "mpovărăm şi "i dăm multe de purtat trupului şi putem să avem surpriza ni-l facem vră8maş "nvârtoşat "mpotriva noastră şi trupul şi sufletul şi mintea şi inima, pentru că n

avem "nţelepciunea aceasta pe care Dumnezeu ne "ndeamnă s-o avem şi această dibăcie practică.

Dumnezeu să ne a8ute, să ne "ntărească



*"rintele Dosoftei Dim"rescu #M"n. *utna% ) *redic" la praznicul Sfântului Mare MucenicDimitrie din 0esalonic, izvorâtorul de mir #'8$$% ) 0aina muceniciei



GDacă vă urăşte pe voi lumea, +#n"iţi$vă că mai !nainte $a ur#t pe ineG 6ubiţi credincioşi, cu darul lui Dumnezeu suntem astăzi "n biserici, noi ortodocşii, pentru a ne ruaa-l cinsti pe marele #ucenic Dimitrie, ale cărui moaşte se află "n oraşul Tesalonic din GreciSfântul Dimitrie a fost conducător al Tesalonicului şi a fost martirizat pentru credinţă, "n perioacelor mai aspre persecuţii din primele secole şi anume la "nceputul secolului 6A, pe vrem"mpăraţilor Gaius Diocleţian şi #a$imian Galeriu.

%e ruăm şi-l cinstim pe Sfântul Dimitrie pentru că-l cunoaştem, dar şi pentru că vrem săcunoaştem mai mult, căci cu cât "i vom cunoaşte mai bine pe sfinţi, cu atât "l vom cunoaşte p

ristos Domnul, pentru că &iecare s&#nt este o icoană vie a lui -isus 9ristos !n &irea omenească prin &iecare s&#nt ve"em şi cunoaştem o mărturie a mo"ului !n care Dumneeu lucream#ntuirea noastră, a oamenilor. *i vom vorbi "n continuare despre câteva dintre liniile acestportret, lucrat cu smerenie şi cu draoste de către 0ăcătorul lumii, al Sfântului Dimitrie, acest sfâiubit al Său.

%aşterea Sfântului Dimitrie a avut loc "n c&ip minunat, dar tainic. fost "n acelaşi timp şi vesttuturor şi necunoscută decât de foarte puţini. 6ată de ce. Tatăl său era conducător al Tesaloniculuunul din cele mai importante oraşe ale 6mperiului 9oman. l şi soţia sa erau creştini, dar "n ascun

căci trăiau "n vremea "n care creştinismul era "ncă interzis. %u-şi arătau credinţa, ceea ce i-ar fi dcătre cununa muceniciei, deoarece Domnul nu i-a c&emat pe ei spre aceasta, ci i-a c&emat spre anaşte pe viitorul mare #ucenic Dimitrie. ;n palatul lor şi-au făcut o cameră ascunsă de ruăciuniar aici aveau două icoane "mpodobite cu aur şi cu pietre scumpe. Bna era a #ântuitorului, 6isristos, iar alta a #aicii Domnului. ;naintea lor aprindeau candela, tatăl se ducea şi tămâia, şi ruau. *i cereau cu osârdie prunc de la Dumnezeu, căci nu aveau.

După mult timp, dar nu altcândva decât atunci când +ărintele 2eresc a ştiut că este vremea potrivipruncul mult dorit li s-a dat. %aşterea Sfântului Dimitrie a fost vestită "n tot oraşul, bucuria icuprins pe toţi oamenii, căci "şi iubeau conducătorul. Tatăl Sfântului Dimitrie i-a ospătat pe to



săracii oraşului, mulţumind pentru marele dar pe care-l primise de la Dumnezeu. Dar câţi dintre ccare s-au bucurat cunoşteau taina du&ovnicească care a "nsoţit această naştere, câţi ştiau ruăciunişi răbdarea părinţilor, câţi cunoşteau credinţa lorC #ai mult decât atât desiur numărul acestora efoarte puţin, dar taina acestei naşteri nu era "ntrutotul cunoscută nici părinţilor săi, căci nu le-a vesDumnezeu care este rostul fiului lor "n lume, dar l-au crescut "n acea credinţă pe care o mărturiseşi "n frica lui Dumnezeu şi "n draostea 'ui, căruia 6 se dăruiseră.

u trecut anii şi când copilul a a8uns la vârsta "nţeleerii, cei doi părinţi l-au dus "n camera druăciune, i-au arătat icoanele şi i-au spus Jaceasta este icoana adevăratului Dumnezeu, 2el cefăcut cerul şi pământul, iar aceasta este icoana +reasfintei 0ecioare #aria, #aica lui DumnezeuJ. aşa a "nceput asumarea credinţei de către copilul Dimitrie, călăuzit de părinţi şi sub lumina icoanelşi a ruăciunii.

2ând a a8uns la tinereţe părinţii lui au trecut la Domnul şi ne spun Aieţile Sfinţilor, Jl-au lăsmoştenitor, nu numai al averilor, ci şi al faptelor buneJ. uzind atunci "mpăratul #a$imian despmoartea conducătorului Tesalonicului, l-a c&emat pe Sfântul Dimitrie, i-a "ncredinţat funcţia pe cao avusese tatăl său, dar i-a dat şi porunca de a-i ucide pe creştini. Sfântul Dimitrie s-a "ntors

Tesalonic. ici "nsă, pe lână "ndatoririle de conducător pe care şi le "ndeplinea cu prisosinţă, nnumai că nu i-a persecutat pe creştini, ci a "nceput el "nsuşi să mărturisească "n faţa tuturor credin"n 6isus ristos, căci venise acest moment.

;mpăratul #a$imian a repurtat o victorie a armatei importantă şi şi-a anunţat venirea la Tesalonira de8a "nştiinţat de atitudinea lui Dimitrie. cesta se preăteşte de "ntâlnirea cu "mpăratu;ncredinţează toată averea sa unui slu8itor, pe care "l c&ema 'upul şi-i spune să o "mpartă rabnic cei care aveau nevoie, spunând "mparte boăţia cea pământească ca să o căutăm pe cea cereasc*tia foarte bine că "l aşteaptă moartea pământească, se preătea "nsă pentru ceea ce este dincolo

ea, "n ;mpărăţia 2erurilor. cţiona ca un iconar priceput, care vede că este aproape ata pictaricoanei şi vrea să o definitiveze cât mai bine, iar milostenia pe care o făcea, preătindu-se martiriu, "n eneral milostenia da tărie faptelor bune.

;mpăratul #a$imian a a8uns la Tesalonic şi a "nceput sărbătorirea victoriei, prin aducere de 8ertcătre zeii păâni şi oranizarea de "ntreceri şi spectacole. Sfântul Dimitrie nu a voit să aducă 8ertfea mărturisit direct "n faţa "mpăratului că este creştin şi că nu poate să facă aceasta. fost "nc&is.

0raţi creştini, de acum "ncepe H din punct de vedere al lumii care nu ştie de 2ruce H decădere2onducătorul oraşului, omul cel mai temut, cel mai cinstit, poate şi cel mai iubit sau cel mai boa

este deradat, i se iau toate demnităţile, onorurile, cinstea şi este aruncat "n temniţă. Dar din punde vedere al celui care prin 2ruce a adus ;nvierea, acum are loc o apropiere mai adâncă a acestsuflet de +rea Sfânta Treime. cum Sfântul Dimitrie e$ercita o slu8ire aparte "n 3iserică, ceamărturisirii şi a muceniciei, despre care ristos Domnul a vorbit ucenicilor. ste o slu8ire "n facăreia ne cutremurăm, deoarece ştim fiecare din e$perienţa bolilor or a suferinţelor nostre, că neste deloc uşor să-' simţim pe ristos viu şi aproape "n toiul unor mari c&inuri şi dureri trupeşDar este important să "nţeleem că ceea ce la oameni este cu neputinţă, prin darul lui Dumnezeudevenit şi este posibil. cest dar este dat celor ce sunt c&emaţi şi dintre ei, celor ce răspund c&emăcu &otărârea cea bună.



ste o decădere ceea ce i se "ntâmplă şi ceea ce i se "ntâmplă celui c&inuit pentru credinţă, dperspectiva omului al cărui ţel este a avea şi a stăpâni, "n care omul este cu atât mai valoros cu care şi stăpâneşte mai mult, boăţie, frumuseţe, ori putere, ori intelienţă, oameni, destincomunităţi. ste mărturisire "nsă, din perspectiva omului al cărui ţel este să-' iubească Dumnezeu şi pe aproapele, "n care omul este cu atât mai "mplinit, cu cât se dăruieşte mai mult "n tceea ce are, lui Dumnezeu şi oamenilor, când nici puterea, nici boăţia, nici intelienţa, nici orialtă capacitate nu le foloseşte pentru el, ci pentru a slu8i celuilalt.

cum Sfântul Dimitrie, se afla "n acel moment al vieţii sale "n care "şi foloseşte toate daruripământeşti şi du&ovniceşti, văzute şi nevăzute pentru a "ndeplini cea mai rea slu8ire a vieţii sale, s' vestească oamenilor pe ristos, dar anume pe ristos 2el răstinit. De ce am spus că este cea mreaC +entru că "ntre alte slu8iri du&ovniceşti, această slu8ire este "n totală contradicţie cu primperspectivă despre care am vorbit.

2el care arată blândeţea lui ristos, nu trebuie să fie neapărat sărac pentru aceasta. 2el "n care vede discernământul lui ristos poate fi "ntr-o "naltă poziţie socială. 2el ce creşte fii lui Dumnezşi suferă durerile naşterii du&ovniceşti se "mpărtăşeşte "nsă de draostea de fii. Dar cel ce ;l arată p

ristos răstinit pe cruce, răstinire care a fost marea sminteală a iudeilor 'eii Aec&i, a reciliubitori de filosofie şi a oamenilor moderni iubitori de comoditate, ei bine, acesta se poate aştepta ceea ce este mai reu părăsirea de toţi, de cei de aproape, de cei de o credinţă, de cei de-un suflet el.

De aceea ceea ce au săvârşit martirii este deosebit de important şi de ne"nlocuit. %u martiriul "n sinuciderea, ci mărturisirea, cu ameninţarea acestei ucideri. i au fost şi sunt "n primul rând oamecare mărturisesc pentru credinţă şi sunt ucişi: nu oameni care sunt pur şi simplu ucişi. Bciderea puaccentul pe ei, pe lumea văzută, pe sfârşitul vieţii pământeşti şi omeneşte vorbind, c&inurile

speranţa unui sfârşit, atunci când trupul cedează fizic. Dar mărturisirea pune accentul pe 2mărturisit, iar durerea poate mere până unde mintea, poate, nu cuetă, trăind o parte din durerdu&ovnicească a #ântuitorului, "n momentele "n care merea spre răstinire şi "n momenterăstinirii. 6ar "n acest adânc al lepădării de lume, al lepădării de către lume, mucenicul se "ntâlneşcu 2el ce a zdrobit moartea şi se naşte din nou odată cu ;nvierea Domnului.

stfel avem sfinţii care au fost botezaţi direct cu botezul sânelui, ne mai apucând să fie botezaţi c&ip obişnuit. c&ii martirului nu mai văd decât "nvierea morţilor, bazată pe ;nvierea Domnulusinura pe care se bizuiesc "n lupta lor. De aceea icoanele cu scenele martiriului, atunci când e$istnu sunt "nfricoşătoare, ele nu transmit durerea c&inurilor, ci pacea "mpărtăşirii de &arul dumnezeie

sunt asemenea icoanei ;nvierii, icoanei ortodo$e care "nfăţişează +oorârea la iad şi biruinţa morţiar bucuria din această icoană face să nici nu băăm de seamă iadul "n care se desfăşoară scena care este "nfrânt şi covârşit.

După ce a dispus "nc&iderea Sfântului, #a$imian "mpăratul a participat la "ntrecerile care aveau l"n cinstea victoriei. ;ntre ele, cele mai atractive şi importante erau luptele "ntre ladiatori, deosebde sâneroase. ceştia erau oameni puternici, luptători de elită, iar zeci de mii de oameni se adunpe stadion şi priveau la confruntările dintre ei, care cel mai adesea se sfârşeau prin moartea unu+entru noi pare barbar ca oameni să meară şi să privească cum se omoară unii pe alţii şi ne ândi

cât de mulţi erau. 6ar ma8oritatea acestor oameni probabil nu ar fi omorât cu mâna lor pe cineva.



plăcea "nsă să vadă uciderea şi nu se ândeau că se săvârşeşte ceva rău, dar deoarece luptele oranizau pentru spectatori, erau şi ei părtaşi ai uciderii. 2âţiva ani mai târziu "mpăraţii creştini ainterzis de la "nceputul creştinării lor astfel de lupte, dar plăcerea de a privi oameni omorându-seapărut din nou "n secolul al ZZ-lea, doar că nu mai este nevoie de mers la stadion, ci pentru noi essuficient privitul la televizor.

Bn tânăr creştin, %estor, vedea ce se "ntâmplă şi mai ales cum un luptător pe nume 'ie, foar

puternic, "şi omora pe rând adversarii, nu-i cruţa, "n special dacă erau creştini. %estor a mers Sfântul Dimitrie şi a cerut binecuvântare pentru a-l birui pe 'ie. Sfântul Dimitrie l-a "nsemnat cSfânta cruce şi i-a zis Jdu-te şi-l vei birui pe 'ie, mărturisind pe ristosJ.

2and a a8uns "n arenă, "mpăratul l-a văzut pe %estor tânăr şi crud, cu acea nevinovăţie pe care o tinerii şi copiii care nu se "nrobesc de patimi şi i-a spus să nu se lupte cu el pentru că va fi ucis. 3c&iar i-a promis că-i va da bani, "n cazul "n care s-ar fi luptat datorită sărăciei. ieşit la iveală, "mpărat, rămăşiţa c&ipului lui Dumnezeu din el, dar vom vedea, aceasta nu va rezista patimilor ca"l stăpâneau. 6-a oferit "mpăratul o milă omenească, dar sufletul lui %estor se &rănea dintr-un adevdu&ovnicesc. #ila "mpăratului nu era rea "n sine, dar era amestecată cu "nşelarea. ;i propunea l

%estor să nu-şi asculte conştiinţa, să se dea 8os de pe temelia adevărului, pe care acesta se urcaprin draostea de Dumnezeu şi de aproapele, şi pe care temelie fusese binecuvântat de Sfân#ucenic Dimitrie. +entru %estor ar fi fost moarte du&ovnicească a da acuma "napoi, căci şi-ar"ncălcat acum făăduinţa pentru care luase binecuvântare.

*i s-a avântat Sfântul %estor "n luptă şi l-a "nvins pe 'ie precum David l-a "nvins pe Goliat. tuns-a mâ&nit foarte tare "mpăratul de moartea lui 'ie, Jmai mult - ne spun Aieţile Sfinţilor - decât daşi-ar fi pierdut el "nsuşi tronul "mpărătescJ. '-a c&emat pe Sfântul %estor şi l-a "ntrebat cum de "nvins pe 'ie, căci a crezut că a făcut farmece. +ăânii, ca şi cei puţin credincioşi de astăzi, era

deosebit de superstiţioşi. ;n plus, fără să aibă acoperământul &arului Du&ului Sfânt, erau lesne dispoziţia demonilor, de aceea se temeau foarte mult de farmece.

Sfântul %estor i-a răspuns J;mpărate, eu nu am biruit pe 'ie cu farmece, ci cu puterea lui ristoadevăratul DumnezeuJ.6ar "mpăratul, cel "nclinat mai "nainte spre bunăvoinţa se arăta acuma fără de milă. cea frântură dmilostivire pe care o arătase "i este "ntunecată de patimile asociate vederii şi oranizării luptelor cladiatori, de slava deşartă - căci era mult lăudat pentru aceste lupte - de iubirea de stăpânire căci dacă un ladiator era "nvins, dar nu murea, "mpăratul &otăra dacă să fie ucis sau nu H şi males, de acea plăcere a 8ocurilor de noroc "n care nu ştii ce se va "ntâmpla. *i nu numai mila "i e

"ntunecată "mpăratului, ci şi capacitatea de a vedea adevărul, căci "l văzuse pe Dimitrie, conducătbun şi viteaz, care lepădase toată slava civilizaţiei romane şi ascultarea de "mpărat, pentru credin"n 2el răstinit pe cruce, "l văzuse şi pe acest copilandru "nvinând un ladiator renumit.

conştiinţă limpede s-ar fi "ntrebat oare 2ine este acest %azarineanC Dar patimile fac sufletincapabil de bine, aşa cum bolile trupeşti fac neputincios trupul c&iar şi "n cele mai simple estu*i "mpăratul se lipseşte şi acum de posibilitatea de a recunoaşte puterea lui ristos şi de a mere pdrumul către l. ra stăpânit cu putere de aceste patimi şi ne spun Aieţile Sfinţilor că toată ziua toată noaptea era mâ&nit. 0amiliile care au pe cineva care este stăpânit de patima 8ocurilor de noro

ştiu ce "nseamnă această stare, când omul nu mai are decât un sinur ând, decât să 8oace mereu,



8oace tot ceea ce are: este o stare demonică. ;n această stare "mpăratul dă poruncă să fie ucis Sfânt%estor şi fiindcă a luat binecuvântare de la Sfântul Dimitrie, a poruncit să-l ucidă şi pe acesta. Aaucis Sfântul Dimitrie şi apoi şi acel slu8tor, 'upVulW al său.

6ubiţi credincioşi, la moartea Sfântului Dimitrie s-a trasat ultima linie din "ntipărirea c&ipului lristos "n el "n această lume. ;n această zi de 45 octombrie, ostaşii au intrat "n temniţă şi l-au aflpe Sfânt ruându-se, iar prima suliţă l-a străpuns "n partea dreaptă, "n locul "n care a fost "mpuns

ristos Domnul pe cruce. *i aceasta a făcut-o din marea lui draoste pentru Domnul, căci sinurridicat mâna lui dreaptă, ca să-şi "nc&eie astfel icoana cu care pleacă "n veşnicie.

Aiaţa unui sfânt, "n eneral, am spus, este o icoană a lui ristos, "ntipărită "n firea omenească. Sfinau fost diferiţi, cu slu8iri şi vocaţii diferite. m vorbit astăzi despre un mucenic şi caracteristimucenicilor, dintre virtuţile credinţă, năde8de şi draoste, este virtutea draostei. ;n ei, "ntr-umucenic, vedem modelul după care este pictat c&ipul lui ristos, ristos care a spus că mai madraoste ca aceasta nu este decât să-şi pună cineva viaţa pentru aproapele său, "l vedem olindit martiriul Sfântului Dimitrie, care-şi pune viaţa pentru Dumnezeul său şi pentru aproapele său. 2ădin iubire pentru oameni se lasă martirii martirizaţi şi din iubire pentru oameni, nu numai din iubi

pentru ristos. *i astfel, acea iubire rodeşte şi din sânele lor se clădeşte H cum au spus Sfin+ărinţi - 3iserica.2ura8ul Sfântului Dimitrie aminteşte şi trimite către #ântuitorul 6isus ristos, despre care Sfânt+avel a spus că "n numele 'ui tot enunc&iul să se plece, al celor cereşti, al celor pământeşti şi celor dedesubt. 0ermitatea "n faţa morţii a unui mucenic este o mărturie a cuvântului Domnului J%precum u voiesc, ci precum Tu voieştiI H adresat Tatălui "nainte de răstinire. %etemerea moarte a sfântului s-a făcut şi ea martoră a cuvântului Domnului J%u vă temeţi de cei ce uctrupul, ci de cei ce ucid sufletulJ. 3lândeţea lui stă cumva ascunsă "n spatele ne"nfricării: o vededin smerenia lui, căci tot ceea ce face, el face prin ristos. 2redinţa faţă de supuşii lui tesalonice

şi faţă de tot creştinii pe care "i ocroteşte, este martoră a credincioşiei Domnului Ju cu voi supână la sfârşitul veacurilorJ. şadar o "ntipărire "n c&ip du&ovnicesc a lui ristos "n fiinţa unmucenic.

Să nu ne mirăm, deci, că cei care nu i-au cinstit pe sfinţi nu le-au cinstit nici icoanele şi cei care ncinstesc icoanele nu cinstesc pe sfinţi. Din păcate pentru ei "nsă, dacă nu recunosc c&ipul lui rist"n sfinţi, "n icoane, ei nu-' recunosc pe ristos de fapt, căci nu cinstesc modelul după care au fofăcute aceste icoane H vii sau pictate pe lemn. 2el care trăieşte "n l, ;l trăieşte pe ristos, acelarecunoaşte şi "n ruăciune, şi "n icoană şi "n vieţile sfinţilor şi "n viaţa oamenilor. 2ând omul "nnu-' mai trăieşte pe ristos, atunci nu-' mai recunoaşte, nici "n ruăciune, nici "n icoană, nici

faptele sfinţilor, nici "n oamenii din 8urul lui, nici c&iar "n copiii lui, al cărui c&ip poartă şi c&ipul lDumnezeu, dar şi trăsăturile trupeşti ale lor. *i atuncea omul trăieşte "ntr-o orbire sufletească, vine din lipsă de smerenie şi care naşte lipsa de draoste, iar lipsa de draoste nu este altceva decură. De aceea când #ântuitorul a spus J2ei ce vă urăsc pe voi, #-au urât mai "ntâi pe #ineJ, araadevărata cauză a urii care e$istă pe pământ. Se face datorită depărtării celui care urăşte de ristoDomnul. *i odată depărtat de l, omul care a8une să urască, a8une la cele mai cumplite fărădelecăci nu mai vede "n celălalt c&ipul lui Dumnezeu şi "i neaă până şi dreptul la viaţă, dreptul fericire.



2e putem noi faceC ;n primul rând H faţă de aproapele H să-' mărturisim "n primul rând pe ristviu şi lucrător "n sfinţi, "n icoane, "n vieţile noastre, "n vieţile copiilor nenăscuţi şi care vor să vadăei lumina zilei şi să apuce apa şi &arul botezului, şi vom fi şi noi mărturisiţi "naintea Tatălui de căt0iul.

$emplul Sfântului Dimitrie este covârşitor. 2ine mai ştie peste secole de conducătoTesaloniculuiC #ai nimeni, nici măcar locuitorii lui nu-i mai ştiu. +e când Sfântul Dimitrie, câ

vreme vor e$ista creştini "n lume va fi cunoscut şi pentru ceC +entru că a slu8it nu numai "n cevăzute, ci şi "n cele nevăzute, mărturisindu-' pe ristos.

6ar faţă de noi "nşine, iubiţi credincioşi, să cultivăm "n sufletele noastre şi aşa vom şti să cultivăm"n sufletele aproapelor, aceasta Aiţă care nu se usucă niciodată, pe ristos, Domnul şi "nflorirea ei noi va fi mărturia noastră cea bună către aproapele şi mărturia 'ui pentru noi "n faţa 0ăcătorullumii la =udecată, a 2ăruia să fie slava "n vecii vecilor. min.



Mitropolitul *avlos de Drama ) *redic" la s"r:"toarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie,izvorâtorul de mirB C3, omule opreşte r"z:oiul ;mpotriva 2isericii CSfântul Dimitrie a

schim:at dreg"toriile lumeşti cu valori duhovniceşti neclintite, ;n timp ce noi, ast"zi renun"la orice valoare pentru o dreg"torie ;nalt"

J2redeţi că "n zilele noastre nu se descoperă noi muceniciC ;n ţările din rientul #i8lociu sabnecruţătoare a islamului seceră creştini autentici pe care-i aşează "n aceeaşi oştire cu a SfântulDimitrieI.

!uvântul Mitropolitului *avlos de Drama la s"r:"toarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie#' oct. '8$(%B

3iserica rtodo$ă cinsteşte la 45 octombrie, "n fiecare an, pe Sfântul #are #ucenic Dimitriizvorâtorul de mir. 'a +atriar&ie, Sfânta 'itur&ie a fost săvârşită "n ltarul de vară al 2atedral+atriar&ale de către un sobor de ierar&i condus de ;naltpreasfinţitul +ărinte +avlos, #itropolit Drama. 2u acest prile8, ;naltpreasfinţia Sa a rostit un cuvânt de "nvăţătură pe care "l redăm mai 8os

+ericopa apostolică ce s-a citit astăzi se potriveşte "ntru totul Sfântului Dimitrie. Sfântul post+avel "i scrie din "nc&isoarea din 9oma ucenicului său iubit, Timotei. De acolo, din "nc&isoa"ncepe să sune trâmbiţa pentru luptă. Temniţa pentru postolul +avel nu este loc de captivitate, este punctul de plecare la lupta sfântă.

2a şi ostaş al lui ristos este "ncercat. Dacă, "n luptă, ca ostaş al armatei romane a primit mudecoraţii de aur, ca ostaş al lui ristos a primit decoraţiile "nsânerate ale muceniciei. SfântDimitrie a sc&imbat dreătoriile lumeşti cu valori du&ov-niceşti neclintite, "n timp ce noi, astărenunţăm la orice valoare pentru o dreătorie "naltă.

Sfântul Dimitrie a fost ostaş al lui ristos. Gri8a sa principală a fost tineretul. Bn mozaic dbiserica Sa din Tesalonic "l "nfăţişează "ntre doi tineri. ;ntr-o epocă, precum cea de azi, este nevode misiune iubitoare pentru a-i conduce pe tineri la ristos. ;ntr-o epocă "n care ateismul şi corupţ

spirituală "i "ndeamnă pe tineri să trăiască o viaţă licenţioasă, e nevoie de creştini, următori lui +av



şi Sfântului Dimitrie, care prin cuvântul lor şi prin e$emplul lor de viaţă să-i c&eme pe tineri la viacea adevărată.

Sfântul Dimitrie, c&iar dacă a fost ofiţer al armatei romane, a fost "n esenţă ostaş al rupării lristos. fost creştin "ntr-o epocă "n care costă mult să fii creştin. sta "nseamnă că, oridemnitate ar avea cineva, poate fi "n acelaşi timp ostaş al lui ristos şi al 3isericii Sale. cupaţia demnitatea cuiva nu constituie impediment al vieţii şi al credinţei creştine.

;ntr-o ţară "n care s-a instalat un reim ateu s-a "ntâmplat să moară subit o persoană importantă daparatul de stat. 'ână el a fost ăsită o valiză. u desc&is-o. *i ce credeţi că s-a ăsit "n valizAeşminte preoţeşti/ cest om era preot, iar statul ateu nu cunoştea acest lucru, "ntrucât slu8ea vremea nopţii, pe ascuns.

2redeţi că "n zilele noastre nu se descoperă noi muceniciC ;n ţările din rientul #i8lociu sabnecruţătoare a islamului seceră creştini autentici pe care-i aşează "n aceeaşi oştire cu a SfântulDimitrie.

Aiaţa Sfântului Dimitrie nu a fost o viaţă plină de interese, aşa cum este viaţa noastră. S-a "ntâmplca deodată să fie descoperit faptul că este creştin, iar el nu s-a sfiit să "l mărturisească public pe 6isristos. 6-au fost luate demnităţile lumeşti şi a fost aruncat "n temniţă precum un tâl&ar de rând. fost c&inuit şi apoi şi-a vărsat sânele.

fost un următor al lui ristos. ristos a fost "mpuns cu suliţa "n coasta Sa. 'a fel a fost "nsuliţat Sfântul Dimitrie, "nvrednicindu-se să fie următor al +ătimirilor lui ristos, iar din trupul său c"nsuliţat a izvorât mir, mireasmă a lui ristos. Dacă Sfântul nostru este o replică a lui ristos, nbine ar fi să ne constituim o replică a copiei lui ristos, să fim următori ai sfinţilor, după cuvân

Sfântului postol +avel Să-mi fiţi mie următori, precum şi eu sunt al lui ristosI (! 2or. !!,!).Sfântul Dimitrie '-a slu8it pe Dumnezeu "n două feluri cu cuvântul şi cu sânele său. 2uvântulsânele său au fost sămânţa.

6ar sămânţa Sfântului Dimitrie nu s-a risipit. După veacuri ce au trecut, el este cinstit ca mamucenic al lui ristos. 2u sânele său el a adăpat trunc&iul 3isericii. 6ată de ce securea putelumeşti nu poate tăia trunc&iul copacului 3isericii. +entru că rădăcinile acestuia au fost adăpate Sânele lui ristos şi cu sânele a milioane de martiri. Sfântul Dimitrie este iubit şi "ndrăit dcredincioşi. ste scăpare şi izbăvire din prime8dii celor ce i se adresează cu credinţă, aşa cu

cântăm "n troparul său #are apărător te-a aflat "ntru prime8dii lumea, purtătorule de c&inuri, tine cel ce ai biruit pe păâniLI

;n viaţa Sfântului Dimitrie se olindeşte puterea lui ristos. Sfântul postol +avel ne lămureşte leătură cu această putere "ntăreşte-te cu &arul cel "n 6isus ristosI (4 Tim. 4,!). vem nevoie puterea &arului divin. Sinuri vom fi "nvinşi. Să cerem aşadar mi8locirile Sfântului Dimitrie ast"ncât "n aceste lupte du&ovniceşti să ne facem şi noi precum %estor şi să-l "nvinem pe 'ie pătimirilor, al "ncercărilor, al ateismului şi al diavolului.



6ubiţi fraţi, pentru noi este o mare binecuvântare să ne aflăm aici şi să participăm la sărbători"nc&inate Sfântului Dimitrie cel nou, ocrotitorul 3ucureştilor.

Draostea fierbinte a +atriar&ului dumneavoastră, pentru dumneavoastră, poporul lui Dumnezecare a fost "ncercat ani mulţi cu "ncercări amare, prioane şi mucenicie, dar care au sporit iubirfrăţiilor voastre pentru 3iserică şi pentru ristos, este cauza venirii sfintelor moaşte ale SfinţilTrei mari Dascăli ai lumii şi 6erar&i, spre binecuvântare, spre sfinţire şi "ntărirea dumneavoastră

această luptă du&ovnicească.De la Sfântul #unte, din rădina #aicii Domnului, izvorăşte binecuvântarea care ocroteşte ţavoastră binecuvântată.

%oi ne bucurăm ca fraţi adevăraţi văzând proresul dumneavoastră du&ovnicesc, văzând "nnoirvieţii voastre spirituale, după o perioadă de rele "ncercări şi prioniri, văzând "nnoirea şi slav3isericii lui ristos din 9omânia. %e bucurăm când vedem că ierar&ii dumneavoastră sucredincioşi, competenţi şi &arnici, iar preoţii vă slu8esc cu draoste 8ertfelnică. #ona&ii voştri, asemenea, se străduiesc să fie pe linia "ntâi a acestei lupte du&ovniceşti. #ultele şi diferite

activităţi du&ovniceşti, culturale şi sociale ale vieţii de zi cu zi, studiul sistematic al teoloieicultivarea literaturii "n şcolile şi seminariile teoloice de aici, ne "ndreptăţesc să avem "ncredinţarcum că acestea sunt o temelie solidă şi speranţa 9omâniei de mâine şi a viitorului.

VLW

6ar acum să le amintim dreătorilor lumeşti care se perindă din timp "n timp prin lume că 3iserieste o instituţie dumnezeiască ce nu poate fi "nvinsă. *i de aceea, prezenţa simbolică a 2atedral#ântuirii %eamului "n apropierea monumentului faraonic al 2asei +oporului ne aminteşte unul d

cuvintele Sfântului 6oan Gură de ur %imic nu e mai puternic decât 3iserica, omule. preşrăzboiul "mpotriva 3isericii pentru a nu-ţi distrue puterile tale. %u transpune acest război "n ceruDacă te vei lupta cu un om, ori "l vei "nvine, ori te va "nvine. Dacă, "nsă te lupţi cu 3iserica, "ţi vfi imposibil să "nvini, "ntrucât Dumnezeu este mai puternic decât toţiI (2olecţia +ărinţi Greci 3isericii, 2uvânt "naine de e$ilare, 77,75).

2a şi #itropolit al Sfintei #itropolii de Drama e$prim acum mulţumirile mele smerite pent"nscrierea oficială a numelui 2uviosului +ărintelui nostru G&eor&e, noul mărturisitor "n calendar3isericii dumneavoastră, pentru faptul că ridicaţi aici la 3ucureşti o biserică "nc&inată lui şi penteditarea biorafiei sale "n limba română.

;ntr-adevăr, Sfinţii sunt boăţia noastră comună. 6eşind din baia 3otezului noi toţi am fost "nscrişi cetăţeni ai ;mpărăţiei 2erurilor, fără deosebire.

0ie ca Sfinţii Dimitrie, izvorâtorul de mir şi Dimitrie cel nou să mi8locească pentru noi "nainttronului Sfintei Treimi, astfel "ncât să păşim cu vrednicie pe drumul pe care suntem c&emaţi păşim şi să ne "nvrednicim de ;mpărăţia 2erurilor. min.



Apostazia tacit" a creştinilor de azi şi modelul m"rturisirii Sfântului Mare Mucenic Dimitri

Jstăzi, din păcate, s-au "nmulţit cuvintele şi s-au "mpuţinat e$perienţele. dinioară ;l trăiam pristos "n tăcere. stăzi vorbim "ntruna despre ristos fără să-' trăimLI

VLW

proape toţi dreptmăritori creştini suntem vinovaţi astăzi de un păcat reu pe care nu-l mărturisişi anume, apostazia tacită. 2e "nseamnă acest lucruC 0oarte simplu. %e lepădăm de ristos şi năsim timp să mărturisim. %u ăsim timp nici măcar să cinstim sfinţii aşa cum este Sfântul Dimitrşi ceilalţi "mpreună cu el. vem timp pentru orice, dar numai pentru lucruri esenţiale nu ăsim tim

De aceea, modelul mărturisirii şi draostea fără de marini a Sfântului Dimitrie ne c&eamă iarăiară să ne aducem aminte de cuvintele #ântuitorului 2ine va mărturisi pentru #ine "naintoamenilor şi eu voi mărturisi pentru l "naintea Tatălui #eu 2are este "n 2eruri. *i cine se va lepăde #ine "naintea oamenilor şi u #ă voi lepăda de el "naintea Tatălui #eu care este "n 2eruri.

+entru cei care au mărturisit "n trecute sau "n mai apropiate vremuri pentru l, pentru Domnul vieţşi l va mărturisi. 6ar cei care se leapădă "n felurite moduri vor fi lepădaţi de la faţa 'ui. De acee



Sfântul Dimitrie ne "ndeamnă să ne aducem aminte de botezul nostru creştin şi de ceea ce avem d"mplinit ca fii ai 3isericiiI, a spus +reasfinţitul +ărinte Timotei, pra&oveanul.

H See more at &ttpKKbasilica.roKslu8ba-prive&erii-in-cinstea-sf-mare-mc-dimitrie-izvoratorul-dmir-!!E!FF.&tmlst&as&.7c3d6'.dpuf

=ipsa de duhovnicie a oamenilor Lduhovniceşti

2uvintele care nu ne a8ută să dobândim e$perienţe dumnezeieşti nu au putere şi valoare. +atriar&ecumenic 3artolomeu observa foarte bine "ntr-un cuvânt al său $perienţa "l mântuieşte pe om, ncuvintele, ideile sau "nţelesurileI. $perienţa este rodul "mpărtăşirii personale cu Dumnezeul cviu. şti uimit de măreţia descoperirii dumnezeieşti. 2uvintele puternice ne introduc "n spaţie$perienţelor. stăzi, din păcate, s-au "nmulţit cuvintele şi s-au "mpuţinat e$perienţele. dinioarătrăiam pe ristos "n tăcere. stăzi vorbim "ntruna despre ristos fără să-' trăim.

+rimele secole au oferit milioane de Sfinţi. ;nsă aceia şi-au dat propria lor viaţă pentru ristos,

8ertfit tot ce aveau mai scump. cum ne e reu să dăruim un ceas nou sau o &aină semenului nostşi ne "ntrebăm de ce nu izbutim "n viaţă. 2e om du&ovnicescI dă apartamentul lui cu trei cameunei familii cu mulţi copii pentru ca el să "nc&irieze o arsonierăC cestea par lucruri nebuneşti se$aerate. Totuşi, sunt cu totul ne"nsemnate pe lână ce au 8ertfit martirii credinţei. Tineri frumocu cariera, cu perspectiva, nu s-au lepădat doar de casa lor, dar şi de "nsăşi viaţa lor. şa au scristoria. %-ar fi putut Sfântul Dimitrie să-şi "mplinească scopul vieţii printr-o carieră militarăC ;ncine ar fi mai ştiut astăzi de elC 2ui i-ar fi dat putereC

("in: Ariman"rit Arsenie Kotsopoulos, 3ucrări minunate ale arului J eroi contemporani "uului, "itura +umeniţa, 21/)

http://basilica.ro/slujba-privegherii-in-cinstea-sf-mare-mc-dimitrie-izvoratorul-de-mir-110155.html#sthash.gE3cBdIL.dpuf






*r. -asile 9ordon ) *anegiric la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

...;ntrucât "n calendarul nostru este pomenit şi Sfântul Dimitrie cel nou, 3asarabov, este bine facem de la "nceput cuvenita distincţie



⇒ 0%ântul /are /ucenic imitrie, iz#orâtorul de mir, a trăit n a doua 1umătate a secolului III-lea, n cetatea 'esalonicului din ;recia, unde se găsesc şi cinstitele lui moaşte, ziua pomenire %iind <= octom*rie.

⇒ Iar 0%ântul u#ios imitrie cel nou, 2asara*o#, a trăit cu aproL. CJJJ de ani mai târziu, p pământul 2ulgariei de azi, %iind pomenit la <G octom*rie, s%intele lui moaşte a%lându-se, d secolul al :5III-lea, n catedrala patriarhală din 2ucureşti.

Din considerente cronoloice, "n acest an consacrăm un mic paneiric pentru Sfântul Dimitrizvorâtorul de mir, pentru care ne inspirăm cu precădere din versurile catistului, evocând câtevaţesând "n 8urul lor datele biorafice mai importante, o dată cu amintirea unor fapte minunate dpilduitoarea-i slu8ire 3ucură-te că din părinţi binecredincioşi ai răsăritI (6cos !).

Dimitrie se naşte din părinţi aleşi tatăl era conducător al +rovinciei 6liria, pe vremea lui Diocleţiaşi a lui #a$imian-ercules, asociatul său, funcţie care-l ţinuse departe de creştinism: mama, "nera creştină, transmiţând fiului evlavia şi zestrea spirituală, ca o altă lenă (Sfânta "mpărăteasmama Sfântului 2onstantin cel mare).

Tatăl "l va instrui "n arta militară, mama "n vieţuirea creştinească. Dimitrie, supus şi iubitor părinţi, s-a dovedit ascultător faţă de amândoi va "mbrăţişa cariera militară, bucurându-se aprecierea tuturor, inclusiv a "mpăratului, care-l va numi, la propunerea tatălui, eneral-prefect pes6liric: iar "n tainiţele sufletului va fi un creştin e$emplar, fapt care se va dovedi ulterior.

3ucură-te că n-ai "năduit a se &uli credinţa cea dreaptăI (6cos 7).

;mpăraţii sub care ostăşea erau păâni şi porunciseră crunte persecuţii pentru creştini. cesporunci pe linie administrativă veneau "nsă, "n conflict cu simţămintele lui creştine, de ace

propovăduieşte pe ristos pe faţă, zicând 2instesc pe "mpăratul, dar pe ristos mai multceastă mărturisire i-a atras pierderea slu8bei, totodată "nc&isoarea.

3ucură-te că temniţa ţie cămară luminoasă s-a arătatI (6cos @).

2u năde8dea tare "n ristos şi viaţa veşnică, Dimitrie nu a deznădă8duit. 2ura8ul său şi al atâtor asfinţi martiri i-a "ntărit mai apoi pe toţi dreptmăritorii creştini, "ntre care şi atâţia conaţionali ai noşcare au populat temniţele comuniste, merând spre moarte ca la nuntă.

$emplul lor e$traordinar, manifestat mai ales prin proramul de ruăciune şi "ntr-a8utorare,contaminat şi pe alţi condamnaţi, care "nainte de a intra "n "nc&isoare nu erau creştini, presc&imbâc&inurile "n veselie du&ovnicească.

cestora se potrivesc cuvintele rostite pentru Sfântul Dimitrie "n catist 0oc arzător având sufletul tău, fericite mucenice Dimitrie, pentru draostea 2elui dorit al tău, "ntru nimic socotinc&inurile, "ntărit de darul 'ui, vesel ai intrat "n temniţă, şezând ca "ntr-o cămară luminoasă, ruândte şi cântând psalmiI.

3ucură-te că tânărul %estor, reazem tare "n ristos şi "n ale tale ruăciuni a avutI (6cos F).



;n Tesalonic aveau loc, "n acest timp, serbări, ospeţe şi lupte de arenă "n cinstea "mpăratului. Bn atvestit, 'ie, ladiator vandal păân, era plătit să se lupte "n arenă cu creştinii "nfometaţi şi slăbiţi "nc&isoare, pe care "i arunca nemilos de pe un pod pe o platformă de suliţe, spre amuzamentul cinal spectatorilor.%estor, un tânăr creştin "nc&is "mpreună cu Dimitrie, revoltat de acest masacru şi cunoscând puterruăciunii lui Dimitrie, "i cere binecuvântarea să se lupte cu păânul. Dimitrie "l binecuvânteaz

+e 'ie vei birui, iar pe ristos "l vei prea slăvi/I. #âna lui Dumnezeu n-a "ntârziat să se arate un alt David, care l-a doborât odinioară pe trufaşul Goliat (6 9ei, !), %estor l-a aruncat pe 'ie suliţele soldaţilor.

3ucură-te, că intrând ostaşii "n temniţă, vesel te-au aflat stând la ruăciuneI (6cos ).

uzind despre doborârea lui 'ie, "mpăratul, nefiind "n stare să cuete la lucrarea Dumnezeuladevărat, a dat curs mâniei, poruncind să-i taie capul lui %estor. flând că Dimitrie l-a binecuvânta poruncit să fie şi el ucis soldaţii, cu toate că l-au ăsit "n ruăciune, senin şi blând, au "mplinpăâneasca poruncă, stră-punându-l cu suliţa. #artira8ul lor n-a fost uitat de 3iserică, primi

fiecare zi de pomenire Dimitrie, precum ştim, "n 45 octombrie, %estor "n 4, aceeaşi lună.

3ucură-te vas de mir ne"mpuţinat şi de boli vindecătorI (6cos).

+rin rânduiala dumnezeiască, după un oarecare timp, un boier binecredincios, 'eont"mbolnăvindu-se reu, a poruncit să se facă săpături "n locul unde i s-a spus că a fost "nropSfântul Dimitrie şi minune a lui Dumnezeu, a descoperit trupul neputrezit, care izvora un mfrumos mirositor. +rin atinere de Sfintele #oaşte, 'eontie s-a vindecat pe dată.

După ce creştinii au dobândit libertate, drept mulţumită 'eontie a zidit o biserică "n locul temniţaşezând la loc de cinste şi moaştele #ucenicului.

stăzi aceste sfinte odoare "mpodobesc cetatea Salonicului din Grecia, cetate binecuvântată şi prprezenţa altor două Sfinte relicve ale Sfântului Griorie +alama şi ale Sfântului Simeon %oTeolo.

2opleşiţi de admiraţie faţă de pilduitoarea-i viaţă, rostim "ncă o dată refrenul-acatist 3ucură-izvorâtorule de mir, #are #ucenice Dimitrie/I. min.

?adu Alexandru ) !ultul Sfântului Mucenic Dimitrie ;n rândul popoarelor slave



Sfântul #are #ucenic Dimitrie este prăznuit "n 3iserica rtodo$ă 9omână pe 45 octombrie. 2ultSfântului Dimitrie are o vec&ime considerabilă ("nceputul sec. al 6A-lea) "nsă va atine apoeodată cu proresul atins de oraşul său, Tesalonic, ca centru politic şi cultural "n 3izanţ (sec. A66).

0eBtele a+io+ra&ice !l !n&ăţişeaă pe &#ntul Dimitrie ca pe un t#năr sol"at roman creştin care&ost arestat, !ntemniţat, şi martiriat, !n timpul unei viite a !mpăratului Qaleriu la 0esalonic, primul "eceniu al secolului al -$lea. <entru a nu &i p#n+ărit "e animalele sălbatice, trup&#ntului Dimitrie a &ost luat "e către creştini, care l$au !n+ropat cu evlavie. ultul local

&#ntului Dimitrie s$a "evoltat cu repeiciune, iar "e la ;umătatea acestui secol, s&#ntul ecinstit ca ocrotitor al 0esalonicului.

;n timpul domniei Sfântului 2onstantin (7E5-77), o biserică a fost construită deasupra mormântusău. sută de ani mai târziu, "n timpul construcţiei unei noi biserici pe vec&iul loc, au fodescoperite sfintele sale moaşte. 5ncep#n" cu secolul al --$lea, apar primele mărturii le+ate mirul care se scur+e "in racla s&#ntului, numit 4ivor#torul "e mirH.

;n repetate rânduri, mulţi din cei care "l venerau pe sfântul făcător de minuni au "ncercat să dusfintele moaşte, sau o părticică din acestea, la 2onstantinopol. &#ntul Dimitrie !nsă, a arătat

cip minunat, că nu !n+ă"uie să &ie !n"epărtată nici măcar o parte "in moaştele sale.

Sfântul Dimitrie era atât de cunoscut, "ncât "n 6mperiul 3izantin nu era "ntotdeauna nevoie să-i fpomenit numele. stfel, "n scrierile bizantine, atât bisericeşti, cât şi laice, este adesea numit simp1#rovltosI sau 1#rovltesI, adică 6zvorâtorul de #ir.

2a sfânt militar, Dimitrie era ocrotitorul cel mai potrivit pentru Tesalonic "n vremurile dificile care se confrunta oraşul, "ncepând cu secolul al A6-lea. ;n acest sens e$istă numeroase mărtupotrivit cărora sfântul a salvat oraşul de avari şi slavi, care ocupaseră restul 3alcanilor, "n timp

secolului al A66-lea. ;ncepând cu acest secol, Sfântul Dimitrie era de8a un sfânt militar foar



cunoscut, atât "n 6mperiul 3izantin, cât "n rândul slavilor ("n particular cei care erau aşezaţi peninsula tesaliană).

Deşi este reu de "nţeles cum ocrotitorul Tesalonicului, a fost acceptat ca ocrotitor de către slaveste cert faptul că Sfântul Dimitrie 6zvorâtorul de #ir a fost "n mod deosebit cinstit "n rândpopoarelor slave, mai ales după ce acestea au fost "ncreştinate. ceştia se pare că aşteptau de Sfânt aceleaşi binecuvântări pe care acesta le-a revărsat asupra Tesalonicului. (mai ales că aceste ţă

erau frecvent ameninţate de invaziile turcilor musulmani).2ultul Sfântului Dimitrie a fost răspândit "n rândul slavilor de către Sfinţii 2&iril şi #etodie, precuşi de succesorul lor 2lement de &rida. Bn canon pentru ziua praznicului sfântului "n Aec&3iserică Slavonă, probabil compus de #etodie "naintea morţii sale "n ??5, nu are un ec&ivaleoriinal "n limba reacă. Se păstrează "ntr-un #inei din !EM5.

2ultul sfântului "n Serbia medievală provine din Tesalonic. +rima biserică "nc&inată SfântulDimitrie "n Serbia este probabil cea din +rilep (c. !4?7). $istă şi alte biserici precum cele dDavidovica (!4?!-ME), &rid (al treilea sfert al sec al Z6A-lea), +ec (!7@F) şi #ănăstirea #arN

(!75-!7?!). 2âteva cicluri iconorafice ale Sfântului Dimitrie e$istă "n bisericile sârbe, cele mreprezentative aflându-se "ntr-un paraclis din t&e 3oorodica '8evisNa (!7!E-!7): "n biserica SfântDimitrie, +ec (c. !7@F), "n biserica #ănăstirii Decani "n #ănăstirea #arNov(!75-?!).

'a rândul lor, bularii au preluat cultul Sfântului Dimitrie, numindu-l protector al multor oraşe biserici.

amploare cu totul deosebită va avea "nsă cultul Sfântului Dimitrie 6zvorâtorul de #ir "n 9usiDumnezeu a rânduit ca numele Sfântului Dimitrie să fie pomenit "ncă din primele paini ale prim

2ronici ruse. 2ronica relatează că atunci când le cel ;nţelept a "ntâlnit recii la 2onstantinop(ME), recii au devenit "nfricoşaţi şi au spus 1cesta nu este le, ci Sfântul Dimitrie trimis noude DumnezeuI.

Soldaţii ruşi, la rândul lor, au crezut "ntotdeauna că se află sub ocrotirea Sfântului #ucenic Dimitr#ai mult, "n vec&ile icoane ruseşti, Sfântul #are #ucenic Dimitrie este reprezentat intotdeuna fiind rus. stfel, această imaine a pătruns "n sufletul poporului rus. tât de mult s-au ataşat aceşde noul lor sfânt ocrotitor, "ncât au apărut c&iar ipoteze potrivit cărora Sfântul Dimitrie "nsuşi arfost de oriine slavă.

2ultul bisericesc al Sfântului #are #ucenic Dimitrie "n 9usia a "nceput la scurt timp du"ncreştinarea poporului rus. După "nceputul anilor !EE, a fost "ntemeiată #ănăstirea Dimitriev diev (cunoscută ulterior ca #ănăstirea #iN&ailov-<latoverN). #ănăstirea a fost construită de cătfiul lui 6aroslav cel ;nţelept, marele +rinţ 6ziaslav (Dimitrie după 3otez). 6coana "n mozaicSfântului Dimitrie 6zvorâtorul de mir aflată "n catedrala #ănăstirii Dimitriev s-a păstrat până zilele noastre, aflându-se "n aleriile TretiaNov. De asemenea, 6coana făcătoare de minuniSfântului Dimitrie din Tesalonic, aflată pe iconostasul 2atedralei Dimitriev, se ăseşte "n prezent t"n aleria TretiaNov. 6coana este pictată pe o bucată de lemn luată din mormântul Sfântului #a#ucenic Dimitrie, şi adusă din Tesalonic la Aaldimir "n !!M.



;ntre anii !!M@-!!M #arele +rinţ Aladimir, Asevolod 666 (Dimitrie la 3otez) a construit la curtea reală o frumoasă biserică "nc&inată sfântului #ucenic Dimitrie, pe care a "mpodobit-o cu icoanefresce.

Bna dintre cele mai preţioase reprezentări inconorafice ale sfântului Dimitrie, o frescă aflată pecoloană din 2atedrala dormirii #aicii Domnului din Aladimir, a fost pictată de către sfânticonarul ndrei 9ubliov.

0amilia Sfântului le$ander %evsN, de asemenea, l-a cinstit "n mod deosebit, pe Sfântul DimitriSfântul le$andru l-a numit pe fiul său cel mare "n cinstea #arelui #ucenic. 0iul său cel mi+rinţul Daniel al #oscovei, a ridicat o biserică "nc&inat Sfântului #are #ucenic Dimitrie "n !4?ceasta a fost prima biserică din piatră "n #oscova. #ai târziu, "n !745, sub 6van alita, a fodărâmată, "n locul său fiind ridicată catedrala dormirii #aicii Domnului.

Din punct de vedere istoric "n 9usia c&ipul Sfântului Dimitrie din Tesalonic este asociat cu armatpatriotismul şi apărarea ţării. Acest &apt este evi"ent "in !n&ăţişarea s&#ntului !n icoane, ca purt#nuni&orma militară şi av#n" o sabie sau o lance !n m#nă. 5n unele "in repreentările icono+ra&ic

mai t#rii, &#ntul Dimitrie are !n m#nă un sul "in per+ament pe care este scrisă ru+ăciuneacestuia pentru salvarea locuitorilor oraşului 0esalonic.

;n e$perienţa spirituală particulară a 3iseriii rtodo$e 9use, cultul Sfântului #are #ucenDimitrie este leat "n mod direct de apărarea poporului şi a 3isericii rtodo$e 9use de #arele +rial #oscovei, Dimitrie al Donului (!M mai).

'ucrarea relatare a vieţii şi adormirii #arelui +rinţ Dimitrie al Donului, >arul 9usieiI, scrisă anul !7M7, "l priveşte pe #arele +rinţ ca sfânt, aşa cum o fac şi alte istorii vec&i ruseşti. #arele +r

Dimitrie a fost un ucenic şi fiu du&ovnicesc al Sfântului le$ie, #itropolitul #oscovei, şi uapropiat al altor mari sfinţi ai timpului său Sfântul Ser&ie de 9adone8, Sfântul Dimitrie de +riluNi, Sfântul Teodor al 9ostovului.

2u a8utorul ruăciunilor ocrotitorului său ceresc, Sfântul Dimitrie din Tesalonic, #arele +riDimitrie, şi-a "nmulţit victoriile militare a "nfrânt armatele lituaniene ale lui lerd (!75?,!77)"nvins armata tătară din 3eic& la 9âul Aoz&a (!7?), şi a "nfrânt armata oardei de ur la 3ătăde la uliNovo, pe ? septembrie !7?E ( de praznicul %aşterea #aicii Domnului). 3ătălia de 2âmpia uliNovo, aflată "ntre 9âul Don şi %epriada, pentru care poporul l-a numit 1Dimitrie DonuluiI, a devenit prima mare "nfăptuire naţională a poporului rus, subliniind puterea spirituală

acestui neam.

Se cunoaşte faptul că +rinţul Dimitrie al Donului avea o mare evlavie pentru Sfântul #are #ucenDimitrie. cesta, "n !7?E, "n a8unul 'uptei de la uliNovo, a mutat "n mod solemn din Aladimir #oscova, obiectul cel mai de preţ aflat "n 2atedrala Dimitriev icoana Sfântului #are #ucenDimitrie din Tesalonic, pictată pe o bucată de lemn ce provine din mormântul sfântului.

5n Duminica "inaintea ilei "e 8 noiembrie ( iua prănuirii &#ntului Dimitrie ivor#torul "e mpotrivit veciului calen"ar.), numită GDuminica lui DimitrieH, 3iserica rtodo$ă 9usă, fa

pomenirea soldaţilor care au murit "n cadrul bătăliei de la uliNovo. ceastă slu8bă de pomenire s



ţinut pentru prima dată "n #ănăstirea Sfânta Treime, pe 4E octombrie !7?E, de către Sfântul Ser&de 9adone8, "n prezenţa #arelui +rinţ Dimitrie al Donului.

%u "n ultimul rând, evlavia poporului rus faţă de Sfântul #are #ucenic Dimitrie se arată şi "n faptcă foarte mulţi credincioşi "l au pe acesta drept sfânt ocrotitor, Dimitrie (Dmitri) reprezentând undintre cele mai răspândite nume "ntâlnite "n 9usia.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir ) 3crotitorul familiei şi milocitor alsporului şi :elşugului



Sfântul #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, este prăznuit, astăzi, cu multă evlavie dcredincioşii ortodocşi şi reco-catolici. &#ntul Dimitrie este invocat "rept ocrotitor al &amiliei mi;locitor al sporului şi belşu+ului.

S-a născut "n a doua 8umătate a secolului al 666-lea "ntr-o familie "nstărită, dar cu reliii diferite. Tasău, conducătorul +rovinciei 6liria "n timpul "mpăratului #a$imilian, se "nc&ină idolilor. cesta şieducat fiul "n spiritul militar al epocii. Sub influenţa mamei, care era creştină, Dimitrie a depripasiunea pentru studiu şi credinţă. După moartea tatălui său, "mpăratul #a$imilian i-a oferit dofuncţii importante "n stat ca eneral "n armata romană şi prefect al ţinutului 6liria.

Spre uimirea "nalţilor demnitari din imperiu, Dimitrie a refuzat aceste funcţii şi i-a prote8at pcreştinii din 6liria. #ai mult, "n faţa solilor "mpăratului #a$imilian, el a mărturisit că este un smeslu8itor al lui Dumnezeu şi se consideră ealul creştinilor care-l venerează pe #ântuitor. #a$imilii-a cerut tânărului Dimitrie să se "nc&ine idolilor şi zeilor, dacă vrea să nu suporte consecinţeacestor decizii. Dimitrie şi-a menţinut convinerile reliioase. fost arestat, anc&etat şi sc&iniuit'a 45 octombrie 4MM ("n 7E7 - după alte documente), Dimitrie a sfârşit muceniceşte. #oaştele sa

frumos mirositoare de mir au fost mutate de la 9oma la Tesalonic.



Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, militarul care a ştiut s" spun" nu

Din viaţa Sfântului #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, pe care-l sărbătorim astăzi, câteepisoade ne-au atras atenţia "n mod deosebit.



stfel, ştim că Sfântul Dimitrie a avut părinţi foarte boaţi, cu funcţii foarte "nalte "ntr-un orimportant al 6mperiului roman de atunci. +ărinţii săi erau creştini "n ascuns, ferindu-se de prioanefoarte mari oranizate "mpotriva creştinilor. După moartea părinţilor săi, Dimitrie le moşteneşte nnumai o foarte mare avere, ci şi funcţiile "nalte de conducere militară a boatului oraş (fiinantipatul Tesalonicului). Dar la investirea sa "n funcţie, făcută de "nsuşi "mpăratul vremii, vom vedce a moştenit, de fapt, sfântul nostru cu adevărat de la părinţii săiL

;mpăratul #a$imian "l investeşte aşadar şi "i şi porunceşteJ+ăzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, uciându-i pe toţi cei care c&eamă numele l6isus ristos 2el răstinitJ.

e &ace !nsă DimitrieF

J 3u#n" "e la !mpărat "re+ătoria, a mers la olun, un"e a &ost primit cu mare cinste "e cetăţeni!n"ată a !nceput a mărturisi !naintea tuturor numele lui -isus 9ristos, pe care !l preamăreprecum şi a !nvăţa pe toţi cre"inţa. l a "evenit pentru tesaloniceni un alt Apostol <ava"uc#n"u$i pe ei la cunoştinţa a"evăratului Dumneeu şi "eră"ăcin#n" !ncinarea la i"o

Apoi, nu "upă multă vreme s$a &ăcut cunoscut !mpăratului aBimian că Dimitrie, antipatul, escreştin şi pe mulţi !i a"ucea la cre"inţa sa, lucru pe care auin"u$l !mpăratul, s$a m#niat &oartareJ.S-ar cuveni să ne fie nouă tuturor spre "nvăţătură această JobedienţăI care contrazice e$istenţidictonul cazon Jordinul se e$ecută nu se discutăJ. ;ntr-adevăr, Sfântul Dimitrie nu a discutat,e$ecutatL. ;nsă a e$ecutat "ntocmai contrariul/ - s$a spus să pri+onească creştinii, el a pri+oni"olii acelui veac. - se spune să st#rpească cre"inţa !ntru 9ristos, el o preamăreşte şi răsp#n"eşte.

Să auzim aceasta noi, care avem "n faţă atâtea e$emple de e$ecutare oarbă a unor ordine criminaSă ne aducem aminte că monştri ca itler sau Stalin nu au ucis cu mâinile lor milioane de oamenci au avut instrumente şi perpetuatori ai nebuniei lor uciaşe, au avut oameni care "n zilele lor eroameni de bine, de bază ai societăţii, care nu făceau altceva decâtL să e$ecute un ordin venit dsus. Să ne aducem aminte şi de soldatul #al&us, care, deşi tămăduit minunat de ;nsuşi #ântuitor6isus ristos, nu a preetat să ;l lovească cu sete pe cesta, e$ecutând orbeşte ordinul superiorilsăi, nimeni alţii decât fariseii.

Din această "nţeleem că +uterea nu este ceva care e$istă pur şi simplu "ntr-un spaţiu diferitseparat total de noi. a nu poate funcţiona decât dacă are complicitatea noastră, sau spri8inul nost

direct sau implicit. şa şi cu puterea criminală. a nu se poate e$ercita decât dacă ăseşte Jsofertil pentru seminţele otrăvitoare ale sale. Decât dacă ăseşte complici şi perpetuatori. Sunt atâţcare s-au esc&ivat de responsabilitatea complicităţii la nedreptăţi sau crime, 8ustificându-se JnevinovăţieI J%u am putut să fac altceva, acesta a fost ordinulL %u mi-am făcut altceva decdatoria faţă de superiori, faţă de ţară, până la urmăJ. <ărintele *icolae teinar"t spunea concescă, !n ast&el "e cauri, pentru oamenii lumeşti şi necre"incioşi, "acă nu se poate evita or"inuatunci măcar să nu se "epună el !n eBecutarea lui. ;nsă de cele mai multe ori ordinul se e$ecuşi "ncă cu mare plăcere. +lăcerea demonică pe care ţi-o dă puterea e$ercitată asupra celuilalt.



Dar pentru cel credincios ordinul nu poate prima "naintea conştiinţei, care ne va fi JpârâşI aspru =udecatăL +entru creştin răspunsul este 8ertfa, nobleţea, asumarea riscului şi "nfruntarea suferinţori a morţii. reştinul trebuie să ştie să spună * a"emenirilor spre uci"ere, spre tră"are sane"reptate ale oricărui stăp#nitor J mai mare sau mai mic J ştiin" că, "eşi se poate Gspăla pm#iniH prin !n"reptăţiri omeneşti, nici o apă nu$l poate spăla (a&ară "e cea a lacrimilor "pocăinţă, "acă va mai primi timp pentru ele) "e petele "e s#n+e pe care le lasă pe conştiinţă răsăv#rşit aproapelui său.

Sfântul Dimitrie, aşadar, a răspândit credinţa "n ristos "n Tesalonic, arătând că nu funcţiile foar"nalte, nici averea sa mare, nici boăţia oraşului sau cinstea "mpăratului celui mai puternic al lumde atunci nu erau moştenirea primită de la părinţii săi. %u, moştenirea "e preţ pe care s&#ntulprimit$o a &ost o cre"inţă şi cele "ouă icoane, cu -isus şi cu aica a.



Medalionul militar :izantin cuprinzând sângele Sfântului Dimitrie

Dintre puţinele relicvarii personale care au supravieţuit, cuprinzând moaşte sau sâne al Sfântul#are #ucenic Dimitrie, remarcabil este cel aflat la 3ritis& #useum "n 'ondra.



;ntr-o casetă mică, "ncastrată "n interiorul medalionului, acesta conţinea pământ amestecat sânele coaulat al Sfântului Dimitrie, luat din locul martiriului său.



ste foarte probabil să fi aparţinut unui soldat, pentru că are inscripţionată următoarea ruăciunghh jhk kk h q hqh, adică 9ou-te să-mi fii mi8locitor fierbin"n lupte.



De asemenea, pe circumferinţă se mai ăseşte o inscripţie 0iind uns cu sânele şi mirul tău, iar inelul care "nainte constituia capacul, o inscripţie ulterioară "n limba eoriană.



2apacul mai cuprindea un email reprezentându-l pe Sfântul #are #ucenic Dimitrie. +e partea dspate se ăseşte un email reprezentându-l pe Sfântul #are #ucenic G&eor&e.

0ursa& http&88leipsanothiFi.*logspot.r

7Ftis GFntoglou ) Sinaxar ) Sfântul Dimitrie, izvorâtorul de mir, cel ;ntrarmat cu armele lu

Dumnezeu



Sfântul Dimitrie, dimpreună cu Sfântul G&eor&e, sunt cei doi vite8i ai creştinătăţii. ceştia doi su8os pe pământ, iar r&an&elii #i&ail şi Gavriil, sus "n cer. ;n vec&ime ei erau zurăviţi fără arm"nsă "n ultimele secole au fost "nfăţişaţi "narmaţi cu spade şi suliţe şi "mbrăcaţi cu cămăşi de fier. +un umăr au coiful atârnat, pe celălalt scutul, la mi8loc sunt "ncinşi cu centură, de care este printeaca sabiei şi tolba "n care poartă arcul şi săeţile. ;n ultimele secole, după căderea 2etăţii celmari, 2onstantinopolul, aceşti doi Sfinţi şi adesea, şi alţi Sfinţi militari, au "nceput să fie zurăvcălare pe cai, pe un cal alb Sfântul G&eor&e, iar Sfântul Dimitrie pe unul roşcat, cel dintâi având picioare o fiară, iar cel de-al doilea, pe luptătorul 'ie.

rmele acestea pe care le poartă Sfinţii "nc&ipuie "nsă armele du&ovniceşti, precum cele despre cavorbeşte postolul +avel H5mbrăcaţi$vă cu toate armele lui Dumneeu, ca să puteţi sta !mpotrivuneltirilor "iavolului, căci lupta noastră nu este !mpotriva trupului şi a s#n+elui, ci !mpotriv!ncepătoriilor, !mpotriva stăp#niilor, !mpotriva stăp#nitorilor !ntunericului acestui vea



!mpotriva "uurilor răutăţii care sunt !n vă"uuri. <entru aceea, luaţi toate armele lDumneeu, ca să puteţi sta !mpotrivă !n iua cea rea şi toate biruin"u$le, să răm#neţi !n picioartaţi "eci tari, av#n" mi;locul vostru !ncins cu a"evărul şi !mbrăc#n"u$vă cu platoşa "reptăţii !ncălţaţi picioarele voastre, +ata &iin" pentru van+elia păcii. 5n toate luaţi pavăa cre"inţei, ccare veţi putea să stin+eţi toate să+eţile cele arătoare ale vicleanului. 3uaţi şi coi&ul m#ntuirii sabia Duului, care este cuv#ntul lui DumneeuH (&eseni 6:11$17).

6ar eroismul şi dârzenia acestor războinici care '-au mărturisit pe ristos ca nişte miei fără răutate, se referă la cele du&ovniceşti, nu la vite8iile de pe câmpul de luptă.

Sfântul Dimitrie păzeşte "ntreaa lume, după cum spune troparul lui, dar mai cu seamă Tesalonicupe care de multe ori l-a scăpat din prime8dii şi care dăinuie şi "nfloreşte până "n ziua de azi. SfântDimitrie este un alt le$andru cel mare, a cărui putere şi bărbăţie "nsă nu au pierit odată cu moarteaşa cum s-a "ntâmplat cu le$andru, ci trăieşte şi se vădeşte "n veac celor care "l roaă cu inimfierbinte. raşul său natal s-a aflat adesea "n prime8dii şi rele "ncercări şi ne"ncetat "l c&eamă a8utor.

*i anul acesta, după atâtea eneraţii care au alerat cu lacrimi la el, ca să "şi afle scăparea, din novor alera creştinii aflaţi "n necazuri şi suferinţe la biserica lui şi vor plâne şi vor cânta iarătroparul, care zice H<ăeşte, prea lău"ate, cetatea ceea ce te măreşte pe tine "e năvălirile cepotrivnice' ca cel ce ai !n"răneală către 9ristos, el ce te$a prea mărit pe tineH.

Sfântul Dimitrie, marele #ucenic şi izvorâtorul de mir, s-a născut la Tesalonic la anul 45E d.+ărinţii lui erau oameni din "nalta societate, iar Dimitrie, bucurându-se de slava cea stricăcioasă care o avea de la neamul său, era "nsă "mpodobit şi cu &arisme nestricăcioase, anume bunacuviinţa, bunătate, smerenie, dreptate şi cu toată nobleţea sufletească. Toate acestea erau

nişte pietre scumpe care străluceau pe cununa pe care o purta, iar această cunună era credinţa ristos.

;n vremea aceea, la 9oma "mpărăţea Diocleţian, care avea ca i&emon pentru părţile #acedonieicele de 9ăsărit pe eneralul cu inimă aspră şi crudă, pe nume #a$imian, o fiară cu c&ip de oprecum erau toţi aceşti conducători militari, care pe atunci stăpâneau lumea cu sabia H Diocleţia#a$enţiu, #a$imian, Galeriu, 'iciniu, tari la cerbice, sălbatici, luptători puternici, uri spurcate, âtle8uri scurte şi roase ca nişte butoaie, fără milă şi cumpliţi.

#a$imian l-a numit pe Dimitrie ar&onte al Tesalonicului, iar când s-a "ntors dintr-un război, i

adunat pe ofiţeri la Tesalonic, ca să aducă 8ertfă idolilor. tunci Dimitrie a mărturisit că este creştşi că nu recunoaşte ca dumnezei nişte pietre cioplite. #a$imian a turbat de mânie şi a dat poruncă "l lee şi să "l "nc&idă "ntr-o baie publică. 2ât timp a stat "nc&is acolo "nsă, lumea alera cu 8ale şiasculta pe Dimitrie care "nvăţa despre credinţa "n ristos.

Bn tânăr, pe nume %estor, venea şi el zilnic şi asculta "nvăţătura. ;n acele zile, pe stadion se luptmulţi vite8i, iar #a$imian se veselea de aceste privelişti, având la mare cinste un bătăuş pe num'ie, un om cu suflet de fiară şi cu mare putere "n mâini, idolatru şi blasfemiator, adus dintr-un neabarbar.



Aăzând %estor că acest 'ie i-a doborât pe toţi şi că se lăuda că are puterea lui res (#arte) şi că nun localnic nu reuşise să "l biruiască, a mers la "nc&isoare şi l-a ruat pe Sfântul Dimitrie să binecuvânteze, ca să "l ruşineze pe 'ie şi pe #a$imian şi credinţa lor. 6ar Sfântul Dimitrie a făcruăciune şi l-a "nsemnat cu semnul crucii şi "ndată %estor a alerat la stadion, s-a luptat cu acuriaş sălbatic şi l-a aruncat la pământ răpunându-l. #a$imian s-a mâniat cumplit şi aflând că %esteste creştin şi că primise binecuvântarea lui Dimitrie să "l omoare pe 'ie, a poruncit să fie omorâamândoi.

Ducându-se ostaşii la "nc&isoare, l-au străpuns pe Dimitrie cu suliţele şi astfel a luat cununneveşte8ită "n ziua a 45-a a lunii octombrie a anului 4M5 şi este scris că atunci când i-a văzut

soldaţi că aruncă suliţele asupra lui, şi-a ridicat mâna ca să "i intre suliţele "n coastă şi astfel să "nvrednicească de străpunerea suliţei pe care a primit-o ristos "n coasta din care a scurs sâne apă.



'ui %estor i-au tăiat capul ziua următoare undeva "n afara cetăţii. 2reştinii au ridicat sfintele lmoaşte şi le-au "nropat "mpreună, iar din mormânt ieşea sfânt mir care tămăduia bolile şi de aceSfântul Dimitrie este numit izvorâtorul de mir. Deasupra mormântului s-a zidit o biserică "n vrem"mpărăţiei lui 2onstantin cel mare, iar "n anii ce au urmat s-a construit biserica mare de astăzi, iar !!@7 "mpăratul #anuil 2omneanul a trimis de au luat de la 2onstantinopol icoana Sfântului şi aşezat-o la mănăstirea +antocrator, unde era construită biserica Sfântului de către 2omneni, caastăzi se numeşte <eirN şi pe care dervişii au transformat-o "n teNN.

=rescă "in biserica <ătrăuţi, ctitoria &#ntului te&an cel mare, repreent#n" s&inţii militari

;n reprezentările sale, Sfântul Dimitrie este "nfăţişat călare pe un cal roşcat, "nfocat, cu privire dom, "mpodobit cu &am şi &ăţuri de aur, cu picioarele din faţă ridicate "n aer, cu coada răsucit"ntărâtat de 'ie care zace "nsânerat la pământ, străpuns de suliţa Sfântului Dimitrie. +e crupcalului, "n spatele Sfântului, se vede călare, de dimensiuni mici, un căluăr.

ste episcopul ;a#riil de amalQs, pe care l-au luat scla# corsarii *er*eri n C=JB şi l-au #ând*eiului lgherR, care l-a dus n seraiul său. %ost scla# mulţi ani şi se ruga zi şi noapte 0%ântulimitrie ca să l eli*ereze. !ntr-o zi, cum a %ost ziua de ieri, n preziua a1unului praznicului 0%ântulimitrie, l-a #ăzut pe 0%ânt n somn cum a #enit călare, l-a suit pe cal şi au %ugit din ară*ime. ân



s-a trezit dimineaţa, episcopul ;a#riil se a%la li*er n 'esalonic şi a dat sla#ă lui umnezeu 0%ântului imitrie, apoi s-a urcat ntr-o cora*ie şi s-a dus n PSros şi de atunci ncolo, reprezentările 0%ântului apare şi episcopul ;a#riil.

şadar, mâine vom alera din nou, tesalonicenii şi alţi creştini, la marele praznic şi "l vom rua zdrobire de inimă pe fierbintele nostru apărător să ne a8ute "n aceste rele "ncercări. *i se va adupoporul ortodo$ şi mai-marii săi şi vlădicii şi preoţii şi căluării şi vor cânta la vecernia matroparele cucernice pe melosul ortodo$: pentru că Tesalonicul este c&ivotul care a salvat cultortodo$ de năpasta papistăşiei, care era pe cale să ne sufoce cu modernismele ei nebuneşti. colo

vor aduna cântăreţii cei bine cântători, care mai psalmodiază "ncă acea psalmodie ravă, care esadeverită "ncă din vremea "ntemeierii acestei biserici cinstite H care, după Sfânta Sofia d2onstantinopol, este lauda şi mânâierea 9ăsăritului. 6ar poimâine la 'itur&ie, vom cânta 'audecele alcătuite măiestrit după modelul podobiilor, pline de durere şi năde8de şi sfinţită "nflăcărare.

'e-a alcătuit unul dintre cei prea dulci melozi ai 3isericii noastre, Sfântul T&eofan Graptul (cscris), un suflet care a suferit mult "n răbdare şi dârzenie. *i vă voi e$plica "n puţine cuvinte cuma8uns el "n Tesalonic şi cum a compus aceste tropare mişcătoare de suflet.

cest sfânt, dimpreună cu fratele său T&eodor, sunt cunoscuţi ca T&eodor şi T&eofan, cei scrişi. s-au născut "n +alestina, s-au făcut mona&i, iar apoi au fost &irotoniţi preoţi şi s-au nevoit "n isi&ie mănăstirea Sfântului Sava. rau amândoi deosebit de cultivaţi şi cunoşteau "n profunzime limreacă şi arabă.

Se pare "nsă, că adevăraţii creştini au totdeauna de "ndurat c&inuri, căci, iată, după ce au trecprioanele din partea idolatrilor, au "nceput alte prioane, de data asta din partea creştinilor ereti6ar dacă aceia care au fost c&inuiţi de idolatri s-au numit martiri, cei care au fost c&inuiţi de creştineretici s-au numit mărturisitori. semenea mărturisitori au fost aceşti fraţi sfinţiţi, T&eodor T&eofan, prioniţi de 'eon 6saurul, care era iconoclast şi care i-a aruncat "n puşcărie şi i



G>aie cu bolţi, şi !nlăuntru s&#ntul, av#n" m#na cea "reaptă ri"icată !n sus' şi trei ostaşi străpun+ !n coastă Rcu suliţeS şi &#ntul 3up, (slu+a s&#ntului), st#n" !napoia lui, pl#n+#n", ţinaina s&#ntului. ( Dionisie "in =urna J rminia picturii biantine)

Dintre toate scenele cuprinse "n ciclul iconorafic al vieţii şi minunilor Sfântului Dimit6zvorâtorul de #ir, scena martiriului patronului şi protectorului oraşului Tesalonic este cel mai d"ntâlnită. ;n timpul ocupaţiei otomane, această scenă este din ce "n ce mai des "ntâlnită, "n conte$t

de eneralizare a tendinţei reprezentării scenelor martiriului sfinţilor. ceste imaini aveau constituie o sursă de "ntărire şi consolare a creştinilor oprimaţi şi prioniţi. Tipurile iconorafice aprezentării martiriului Sfântului Dimitrie "n arta post-bizantină, variază astfel "ncât, după cum vovedea, e$emplele târzii, datând din sec. ZA666-Z6Z, prezintă o scenă mult simplificată.

Kn perioada post):izantin", scena martiriului păstrează baza formatului iconorafic ce sdezvoltat "n timpul paleoloilor &#ntul Dimitrie este pictat şe#n", cu m#na "reaptă ri"icată, po treaptă sau pe un tron av#n" mai multe trepte, !n &aţa unei clă"iri ce repreintă !ncisoareprimin" moartea "in m#inile unui +rup "e sol"aţi care !l străpun+ !n partea "reaptă a toracelcu suliţele. Acest +est al s&#ntului Dimitrie, eBprimă toto"ată "orinţa "e a primi !mpunsătu

suliţei !n partea "reaptă, precum 9ristos pe ruce. 0ot !n ca"rul acestei repreentări un !n+coboară "in !nălţime o cunună pe capul său, !n timp ce 3up, st#n" !n spatele său, preintă eBpresie "e evlavie amestecată cu uimire.



artiriul &#ntului are ucenic Dimitrie, icoană biantină t#rie "e la ănăstirea Narea 3avră "in untele AtosH, s&#rşitul sec. al I-$lea J !nceputul sec. al I$lea

3 reprezentare :izantin" târzie a acestei scene este o icoan" din M"n"stirea Marea =avr" dMuntele Athos, datând de la sfârşitul secolului <I- 1 ;nceputul secolului <-. Această icoană a martiriului &#ntului Dimitrie conţine cel mai timpuriu "etaliu icono+ra&const#n" !n repreentarea unuia "in sol"aţi cu capul "escoperit, ţin#n" !n m#na suliţa parcă &ă

a vrea să$l rănească pe s&#nt.cest model complet al martiriului Sfântului Dimitrie se ăseşte "ntr-un mare număr de lucrări pobizantine, "ncepând cu secolul ZA6.*rintre cele mai timpurii se num"r" o icoan" din sec. <-)<-I aflat" ;n 2iserica Sfânt9heorghe #a grecilor % din -eneia.

5n aceasta, scena martiriului are loc !n &aţa unui compleB "e clă"iri &orti&icate cu "ouă turnurrepreent#n" !ncisoarea un"e a &ost ţinut s&#ntul. cest en ar&itectural s-a dezvoltat "n secoZA6 fiind bazat pe modele din perioada paleoloilor.

5n partea "reaptă, s&#ntul Dimitrie este aşeat pe un &el "e tron "in marmură. n !n+er coboa"in !nălţime pre+ătin"u$se să aşee "easupra capului s&#ntului cununa muceniciei, !n timp 3upus se a&la !n spatele său, av#n" braţele ri"icate. 5n partea st#n+ă, un +rup "e şase sol"aţi!mpun+ cu suliţele !n partea "reaptă, !n a&ară "e unul J care are capul "escoperit şi care parcnu vrea să$l rănească pe s&#nt.

6coana din Aeneţia urmează icoana de la #area 'avră "n prezentarea iconorafică a scenei, "ndiferă de aceasta "n partea superioară a ansamblului ar&itectural, "nc&isoarea, "n icoana din t&o

neavând turnuri. $istă diferenţe şi "n ceea ce priveşte reprezentarea lui 'up, care, ca reacţemoţională, "n icoana de la #area 'avră parcă are tendinţa de a duce mâna dreaptă spre faţă.

Transpunerea scenei martiriului, aşa cum apare "n icoana din 3iserica Sfântul G&eor&e din Aeneapare "ntr-un număr de icoane din secolul ZA6 de la #ănăstirea Sfânta caterina din Sinai.

cena este pictată "upă cum am "escris mai sus, !nsă &ără sol"atul cu capul "escoperit care&uă să$l uci"ă pe s&#nt. 5n rest, sol"aţii, poartă uni&orme similare, cea mai caracteristic&i+ură &iin" cea a călăului a&lat !n &aţa s&#ntului care este repreentat purt#n" o casornamentată surprinător cu &rune "e acantus (talpa ursului). ucenicul, stă pe un tron

trepte, av#n" o aureolă cu "ecoraţii &lorale. 5n &un"al se a&lă "ouă turnuri repreentate !n moasemănător cu cele "in icoana veneţiană.

cest tip iconorafic al martiriului Sfântului Dimitrie apare "n trei lucrări din secolul ZA6 din p2ea mai timpurie dintre acestea este o frescă din #ănăstirea +&ilantropenon de pe insula 6oanninpictată "n !F@4. 2eva mai târzii sunt picturile murale ale aceleiaşi scene din bisericile SfântDimitrie din Aeltsista (după !FF?) şi Sfântul %icolae din rapsi (!F57).



;n toate cele trei e$emple, cu toate că se păstrează modelul iconorafic anterior, se observă apariunor influenţe apusene, cum ar fi, de e$emplu, c&ipurile puternic animate ale sfântului şi asoldaţilor, precum şi uniformele mult mai comple$e.

Bn interes iconorafic particular prezintă şi miniatra "n care este reprezantată scena martiriulSfântului Dimitrie, "ntr-o miniatură aflată "ntr-un manuscris păstrat "n biblioteca #ănăstirii Aatopeceasta datează din sec ZA6. 5n aceasta, !n spatele &#ntului Dimitrie, care este !ncoronat

!n+er, se +ăsesc "oi tineri s&inţi, cel mai probabil *estor şi 3up. Artistul se pare că a &olosit "repmo"el icono+ra&ic tipul &#ntului Dimitrie H!ntronatH, !n care este !nca"rat "e aceşti "oi s&inţ<reenţa celor "oi s&inţi !n această scenă este "estul "e rară.

Tipul iconorafic al muceniciei Sfântului Dimitrie care "i include pe 'up, "nerul şi soldatul capul descoperit ce refuză să-l ucidă pe sfânt, persistă "n sec ZA66, după cum arată icoana pictată catare Georios ortezas, "n primele decenii ale acestui secol.

tât "n eneral, cât şi "n detaliu, ortezas urmează cu credincioşie modelul iconorafic creat spsfârşitul secolului ZA şi "nceputul secolului ZA6. Aceeaşi scemă o re+ăsim !n &resca "in >iseri&#ntului *icolae Arcontisa 0eolo+ina "in Kastoria ce a &ost pictată !n 166/. Aici, probabil "caua lipsei spaţiului, sunt repreentaţi numai trei sol"aţi. Acest număr va "eveni !nsă comun !repreentările mai t#rii. n alt "etaliu icono+ra&ic interesant este poiţia !n+erului, ce esrepreentat cobor#n" "in partea centrală a scenei, urm#n" tra"iţia icono+ra&ică "in 0esalonic.



Aariaţii interesante ale reprezentării martiriului Sfântului Dimitrie apar "n sec ZA66, "n două icoapictate de către artistul cretan mmanouil Tzane 3ounialis, care utilizează scena cu &#ntDimitrie călare ca temă principală, "ar pe care o !ncon;oară cu scene "in viaţa s&#ntului. 6coaneurmează modele iconorafice şi stilistice italiene, fiind vădit diferite de lucrările contemporareprezentând aceeaşi scenă dar care au rămas fidele rădăcinilor bizantine.

;n ultimele secole ale stăpânirii turceşti, 'up şi "nerul sunt din ce "n ce mai rar reprezentaţi "n sce

muceniciei Sfântului Dimitrie.;ncepând cu secolul ZA666, scena martiriului Sfântului Dimitrie a fost mult simplificată. ;n #untet&os, de e$emplu, "n afară de sinura reprezentare din #ănăstirea sfimenu (sec. ZA666) cainclude detaliul "nerului care "l "ncununează pe sfânt, scena martiriului este mult simplificată.

Bna din caracteristicile ce apare "n ma8oritatea acestor fresce atonite H şi nu sunt puţine H esscorpionul aşezat sub piciorul sfântului. $emplele se ăsesc "n catoliconul #ănăstirii 0iloteu, capelele Sfântului Dimitrie ale #ănăstirilor 2&alendari şi <orafu (ambele pictate "n !M) şi NiriaNonul Sc&itului Sfântul Dimitrie aparţinând de #ănăstirea Aatoped.

%umeroase alte e$emple ale reprezentării simplificate a martiriului Sfântului Dimitrie, din secoleZA666-Z6Z, pot fi "ntâlnite "n multe alte monumente şi icoane din afara #untelui t&os. +uteaminti reprezentările din #ănăstirea bulară 9ozen, din mănăstirile +etraNi şi +&aneromeni dttica, din 3iserica Sfântul Dimitrie din Aeria, din 3iserica Sfântul G&erman şi +respes etc.

9ăspândirea popularităţii martiriului Sfântului Dimitrie ca temă picturală este indicată cu atât mmult prin includerea acesteia "n alte cicluri iconorafice, precum icoana celor douăsprezece mapraznice aflată "n #ănăstirea 9ila (sec. ZA666), unde "nlocuieşte una din scenele evan&elice. $is

de asemenea unele icoane "n care moartea Sfântului Dimitrie este reprezentată "n asociere cu sceale martiriului altor sfinţi - "n special Sfântului #are #ucenic G&eor&e -, nu de puţine ori, "mprumuturi de detalii iconorafice.

9eprezentarea iconorafică a Sfântului Dimitrie a servit drept model pentru reprezentarea morsfântului rus, 3oris. fost de asmenea mai departe utilizată drept model pentru martiriul SfântulToma ( ucis tot cu suliţa), "n cadrul ciclului iconorafic ce a fost creat "n relaţie cu martiripostolilor.



Mihai)Alex 3lteanu ) Icoana aghiografic" a Sfântului Dimitrie #Atena%

ceastă icoană a&iorafică a Sfântului Dimitrie, izvorâtorul de mir a fost zurăvită pe lemtempera, "n anul !5@5, de manuil Tzanes. 6coana are dimensiunea de M!,? $ F5 cm şi este e$pusă#uzeul 3izantin din tena.



;n icoana centrală, Sfântul Dimitrie este zurăvit călare pe un cal roşcat, care stă cu picioareridicate deasupra "mpăratului păân #a$imian. cesta din urmă zace la pământ, străpuns de sulsfântului. #arele #ucenic Dimitrie este "nveşmântat cu o tunică roşie, peste care are "mbrăcămintmilitară (armura). +este armură observăm o mantie lună (&imation), de nuanţe verzui, "nnodată nivelul umărului stân. ;n picioare, sfântul poartă sandale specifice soldaţilor romani.

Deasupra Sfântului #are #ucenic Dimitrie este zurăvit un "ner, care "i aşează pe cap cunu

muceniciei. ;n partea de sus a icoanei se observă inscripţia ios Dimitrios1 (Sfântul Dimitriiar "n planul "ndepărtat - stâncile unor munţi.

Scenele marinale zurăvite "n icoană sunt "n partea stână - =udecarea Sfântului Dimitrie de căt#a$imian şi lupta ucenicului %estor, iar "n partea dreaptă - #artiriul Sfântului Dimitrie (scen"mpunerii Sfântului cu suliţele) şi ;nmormântarea Sfântului #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul mir.

;n partea din stâna 8os este pictat un bust al donatorului icoanei, iar "n partea din dreapta 8os poate citi o inscripţie "n care se menţionează numele lui ('oudoviN +&osNardiou), precum şi nume

pictorului şi anul "n care a fost zurăvită.

6coana a fost pictată "n perioada "n care manuil Tzanes se afla "n 9et&mno sau "n erN(2orfu), "nainte de stabilirea sa la Aeneţia. cest lucru face ca, "n icoană, să fie evidente influenţeartei italiene.



*rotopres:iter 9heorghios 0heodoris ) 0emnia Sfântului Dimitrie, izvorâtorul de mir

6ntrarea "n temniţă (criptă) din interiorul 3isericii Sfântului Dimitrie din Tesalonic, se află alături coloană cu baza pătrată din dreapta Sfântului ltar şi conduce "n acel loc unde, conform tradiţiSfântul Dumitru a fost "ntemniţat, martirizat şi "nropat. ste vorba de partea estică a marii bromane ce se afla lână piaţă şi lână stadion, pentru a fi spre folosinţa atleţilor.

stăzi, dedesubtul Sfântului ltar se ăseşte partea centrală a criptei, care a fost şi este până zilele noastre locaş de cult, având ca principal punct de referinţă capela ("n fiecare vineri seara "ntorele 4E.7E-44.7E, de-a lunul "ntreului an, se săvârşeşte Sfânta 'itur&ie - ripnie), din partstână cum coborâm şi care reprezintă e$act locul unde a fost martirizat Sfântul Dumitru.

2&ivoriul de marmură aflat "n centrul criptei este pe locul de unde cureau a&iazma şi mirul, prconducte care porneau de la fântână şi de la c&ivoriul Sfântului. 2onductele se vărsau "n bazinul marmură, a cărui bază se vede "n faţa c&ivoriului din criptă.

;n criptă sunt e$puse diferite vase de lut, sticlă şi metal, "n care credincioşii adunau a&iazma mirul. ;n puncte caracteristice ale criptei e$istă framente de frescă, inscripţii şi sculpturi ce prov"n principal din biserica primară din sec. al A-lea. le reprezintă pe de o parte veritabile mărtuleate de istoria bisericii 1Sfântul Dumitru1, iar pe de altă parte evidenţiază importanţa cinstirii care s-a bucurat dintotdeauna izvorâtorul de mir şi Sfântul ocrotitor al Tesalonicului şi al "ntrelumi.

#ai multe imaini puteţi vedea aici



&ttpKK.do$oloia.roKimaineKlocul-martiriului-sfantului-mare-mucenic-dimitrie-catacombele-bisericii-sfantul-dimitrie

&ttpKK.do$oloia.roKimaineKacasa-la-sfantul-mare-mucenic-dimitrie-biserica-sfantului-mucenic-dimitrie-din-tesalonic

http://www.doxologia.ro/imagine/locul-martiriului-sfantului-mare-mucenic-dimitrie-catacombele-bisericii-sfantul-dimitrie


http://www.doxologia.ro/imagine/acasa-la-sfantul-mare-mucenic-dimitrie-biserica-sfantului-mucenic-dimitrie-din-tesalonic








7oto& /agda 2u%t

(<rotopresbiter Qeor+ios 0eo"oris, &#ntul Dumitru, ocrotitorul 0esalonicului. Qi" pent!ncinători, 0esalonic, p. )

2iserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie ) 0esalonic



>iserica &#ntul are ucenic Dimitrie, ivor#torul "e mir (9a+ios Demetrios) "in alonic,Qrecia

3iserica Sfântul #are #ucenic Dimitrie, sfânt cunoscut şi sub denumirea de 1izvorâtorul de mieste o biserică ortodo$ă din Tesalonic, Grecia. 3iserica "nc&inată sfântului ocrotitor al oraşuludatează "ncă din perioada "n care Tesalonicul era cel de-al doilea mare oraş din 6mperiul 3izantin.



raşul Tesalonic, cel de-al doilea oraş ca mărime din Grecia şi principalul oraş din reiunea vec&e

#acedoniei, a fost capitala unuia dintre cele patru districte romane ale #acedoniei. %umele loculvine de la soţia lui 2assander şi sora lui le$andru cel #are, cel din urmă fiind şi cel care a fondoraşul. 2opilă Tesalonica a primit acest nume dintr-un motiv interesant vestea naşterii fetiţei lăsit pe tatăl ei imediat după cucerirea Tesaliei (1niNe1, care "nseamnă 1cucerire1 1tesalia1).

2omunitatea creştină din Tesalonic a fost "nfiinţată de către Sfântul postol +avel, "n timpul cede-a doua călătorie misionară, când acesta a predicat "n sinaoa evreilor din acest oraş.

Aiaţa de zi cu zi a membrilor acestei comunităţi, aşa cum este prezentată de Sfântul postol +avelcele două epistole către Tesaloniceni, poate fi considerată un adevărat model, deoarece viaţaslu8irea celor din Tesalonic a determinat pe Sfântul postol +avel să aducă todeauna mulţumiri lDumnezeu pentru ei. 1 ulţumim to"eauna lui Dumneeu pentru voi toţi, pe care vă pomeninecurmat !n ru+ăciunile noastre.1 (6 Tesaloniceni !, 4)



>iserica &#ntului Dimitrie este unul "intre principalele puncte "e atracţie ale oraşul0esalonic, mulţime "e pelerini venin" aici să se !ncină moaştelor sale ivor#toare "e m3iserica face parte din sit-ul paleocreştin şi al monumentelor bizantine din Tesalonic, fiind trecutălista +atrimoniului #ondial B%S2 "ncă din anul !M??.

>iserica &#ntul are ucenic Dimitrie, ivor#torul "e mir $ scurt istoric

+rima biserică zidită pe acest loc a fost construită la "nceputul secolului al 6A-lea, la scurt timp duanul 7!7, aceasta "nlocuind o baie romană e$istentă "n acea zonă. Bn secol mai târziu, un prefenumit 'eontios - 'eontie, avea să "nlocuiască mica bisericuţă cu una mult mai mare, rezultatul fiino basilică cu trei abside.



3iserica lui 'eontie avea să cadă pradă mai multor incendii până "n anul 54M, când un nou proieavea să ia naştere. ;ntre anii 54M şi 57@, biserica cu trei abside avea să fie reconstruită, rezultatfiind o basilică cu cinci abside, probabil c&iar mai mare decât catedrala oraşului. ceastă bisericaproape identică cu cea pe care o vedem astăzi, avea să devină rapid cel mai important locaş de cudin oraş.

3iserica lui Dimitrie din Tesalonic prezintă o particularitate interesantă, şi anume modul şi locul care sunt păstrate sfintele moaşte. ;ntr-o laterală a navei, pe partea stână, o structură interesanpăstrează sfintele moaşte numită 1ciborium1, structura &e$aonală este acoperită cu un acoperiş arint, are o uşă şi un pat de piatră pe care este aşezată sfânta raclă. Structura este un fel de 1biseri



"n miniatură1. 6niţial, trupul sfântului nu era ăsit, deci locul a fost construit mai mult "n c&simbolic.

3asilica Sfântului #are #ucenic Dimitrie este renumită şi "n lumea artei bizantine, "n aceaspăstrându-se şase panouri cu mozaic, păstrate de undeva din perioada dintre ultima reconstruirebisericii şi inauurarea politicii iconoclaste, "n anul 7E.



ceste mozaicuri murale, "nfăţişându-l pe Sfântul Dimitrie, alături de cei responsabili cu restaurarbisericii - ctitorii, reprezintă un e$emplu rar de acest fel din perioada de tristă amintire ce a urmmorţii "mpăratului bizantin 6ustinian.

Bna dintre inscripţiile ăsite sub aceste mozaicuri dă slavă lui Dumnezeu pentru izbăvirea oraşulTesalonic din calea unui atac al slavilor păâni, din anul 5!4.



9estul de mozaicuri ce "mpodobeau interiorul bisericii au dispărut, fie "n vremea celor patru seco"n care clădirea a funcţionat ca mosc&ee (!@M7-!M!4), fie "n urma marelui incendiu din anul !M!care, alături de acoperişul şi partea superioară a pereţilor, a distrus şi o mare parte din oraş.

$istă o serie de fotorafii alb-neru ce indică valoarea nepreţuitului monument bizantin ce a pie"n urma marelui incendiu.



+entru a restaura şi a repara daunele cauzate de marele incendiu din anul !M! a fost nevoie de m

bine de câteva decenii. $cavaţiile, efectuate "ntre anii !M7E-!M@E, au scos la lumină mai mubroderii "n piatră şi obiecte vec&i, e$puse astăzi "n muzeul din criptă subterană a bisericii.



>iserica &#ntul are ucenic Dimitrie, ivor#torul "e mir (9a+ios Demetrios) "in alonic,Qrecia, racla cu oaştele &#ntului Dimitrie

9estaurarea completă a bisericii s-a "nc&eiat abia "n anul !M@M. ;n colţul sud-estic al bisericii se af2apela Sfântului ftimie - ut&mios. 3iserica cu cinci abside şi un pronaos păstrează o cripsubterană, unde, conform tradiţiei, a avut loc martiriul marelui mucenic.



Bcavaţiile au scos la lumină şi ruinele băii romane, un"e se cre"e că &#ntul are ucen

Dimitrie a &ost ţinut prionier şi, mai apoi, eBecutat "e către sol"aţi. 0ot aici a mai &ost +ăsită şi&#nt#nă antică' se cre"e că aceasta este &#nt#na !n care sol"aţii au aruncat trupul martirulDimitrie.

2ripta Sfântului Dimitrie este considerată drept sit ar&eoloic "ncă din anul !M!?, când a fodescoperită. ;ntre anii !M?F-!M??, o serie de e$cavaţii au avut loc "n partea nordică a acesterestaurându-se astfel "ncă o latură a criptei.



>iserica &#ntul are ucenic Dimitrie (0esalonic, Qrecia) $ atacombele

3ocul martiriului &#ntului Dimitrie' &#nt#na antică !n care sol"aţii romani au aruncat trupu &#ntului Dimitrie



&#ntul are ucenic Dimitrie, ivor#torul "e mir este prănuit la 26 octombrie.

-coană "in secolul al I$lea a &#ntului are ucenic Dumitru,ivor#torul "e mir

?aluca 2rodner ) Acas" la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie



%u puteam să "ncep pelerina8ul la frumoasele biserici ale Tesalonicului fără să nu-mi aduc prinosde mulţumiri la Sfântul ocrotitor al oraşului. oaştele &#ntului are ucenic Dimitrie, cunoscşi ca 4ivor#torul "e mir4, sunt a"ăpostite "e biserica +recească ce !i poartă numele. 9idicată peplatformă de beton, ca pe un soclu, impozanta catedrală domină centrul vec&i al oraşului.



eci moaic "in >iserica &#ntului ivor#tor "e mir

m a8uns "n Tesalonic, "ntr-o dimineaţă de auust, când oraşul era "ncă somnoros, cu toate storuri

trase la ferestre, ca pleoapele peste irişii unei pisici mari şi leneşe, tolănită la soare. 2u cât apropia miezul zilei, cu atât felina urbană torcea mai puternic, prin motoarele turate aautomobilelor şi ale scuterelor (un mi8loc de locomoţie foarte apreciat de reci). ;n ciuzomotului de fundal, atmosfera acestui al doilea oraş ca mărime din Grecia respira o ti&nă apar'ipsa oricărei ri8i şi bucuria "nceputului unei zile noi se citeau pe feţele localnicilor ieşiţi promenadă sau la cumpărături ori ale mesenilor care "şi sorbeau tacticos cafelele şi ceaiurile terase.

oaşte ivor#toare "e mir



Altarul bisericii ri"icate !n cinstea &#ntului ocrotitor al 0esalonicului

6nteriorul 3isericii 1Sfântul #are #ucenic Dimitrie1 se dezvăluie, treptat, "ntr-o lumină caldliniştitoare, cernută prin vitralii imense.

;ntr-o laterală a navei, pe partea stână, "n apropierea altarului, este amplasată o biserică miniatură, cu acoperiş de arint, unde este aşezată racla cu sfintele moaşte.

ste cea mai animată parte a bisericii, locul "n care oamenii "nenunc&ează şi se roaă sfântului.

2u speranţă şi credinţă, credincioşii sărută moaştele mucenicului martir şi "i "ncredinţează tainesufletului, ca unui prieten dra.



oaştele &#ntului are ucenic Dimitrie

+ierduţi prin catedrala imensă, sute de paşi se intersectează "n faţa icoanelor, la panar sau "n dreplumânărilor din ceară curată. 6mpresionează şi te cucereşte iremediabil atmosfera pioasă, cuminţenoamenilor, dar şi ar&itectura renumită "n lumea artei bizantine. Dincolo de coloanele interioare d

marmură verde, roşie şi albă pe care se spri8ină construcţia, şase panouri de mozaic incită oc&iflămând de frumos.

Aceste moaicuri biantine, eBecutate !ntre secolele -$-I ".9r., ca mulţumire a"uocrotitorului 0esalonicului "e către cre"incioşi, !l !n&ăţişeaă pe &#ntul Dimitrie alături "ctitori. #ozaicurile sunt cu atât mai preţioase, cu cât au supravieţuit perioadei iconoclaste, "ncepu"n anul 7E, la un secol după moartea "mpăratului =ustinian. Din păcate, astăzi nu mai pot fi văzuşi restul mozaicurilor care ornau interiorul bisericii, deoarece au dispărut fie "n perioada cât clădira funcţionat ca mosc&ee (!@M7-!M!4), fie ca urmare a devastatorului incendiu din !M!, care

distrus şi o mare parte din oraş. 2atedrala a fost restaurată de-abia "n anul !M@?. 3a &el "e venera"e cre"incioşi, moaştele &#ntului &timie sunt aşeate tot !n biserică, !ntr$o capelă "in colţsu"$estic al acesteia.

n monument paleocreştin şi biantin, marca *E

Surse documentare atestă faptul că prima biserică "nc&inată Sfântului Dimitrie a fost zidită "nceputul secolului al 6A-lea, pe locul unei băi publice romane, ale cărei ruine au fost scoase suprafaţă odată cu lucrările de restaurare a bisericii şi unde se presupune că a avut loc martirisfântului. Areolo+ii au mai scos la lumină, !n acelaşi loc, o &#nt#nă antică, "espre care se cre



că !n ea a &ost aruncat trupul cinuit al s&#ntului "e către sol"aţii romani. De asemenea, !n urmsăpăturilor e&ectuate !ntre anii 1%/$1%, s$au "escoperit o serie "e obiecte veci, care pot a"mirate !n mueul subteran al bisericii. 0ot !n cripta subterană eBistă un loc !n care ve+eane!ncetat o can"elă şi un"e, con&orm tra"iţiei, a avut loc martiriul marelui mucenic.

3iserica de astăzi este aproape identică cu bazilica cu cinci abside, reconstruită "ntre anii 54M şi 57pe trupul unui alt lăcaş de cult, zidit de prefectul 'eontie un secol mai târziu după ridicarea ce

dintâi. stăzi, biserica-emblemă a Tesalonicului este vizitată de pelerini din toată lumea, iar bucuracestora este preţul răscumpărat pentru anii rei şi "nneuraţi prin care i-a fost dat să treacă.

Aeritabil monument al rtodo$iei, bazilica face parte din situl #onumentelor +aleocreştine 3izantine din Tesalonic şi se află pe lista monumentelor care fac parte din +atrimoniul mondiB%S2, din !M??.

4ulţumim tot"eauna lui Dumneeu pentru voi toţiV4

;n ziua de prăznuire a Sfântului #are #ucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, pe 45 octombrie,

Tesalonic se oranizează pelerina8e şi procesiuni la moaştele sfântului martir creştin, cunoscut sfânt militar, care a trăit "n veacul al 666-lea, "n vremea "mpăraţilor #a$imian şi Diocleţian.

Sărbătoarea este un prile8 de bucurie şi "mplinire du&ovnicească pentru "ntreaa comunitate creştidin Tesalonic, "nfiinţată de Sfântul postol +avel, "n timpul celei de-a doua călătorii misionarDatorită modului e$emplar "n care "şi duceau viaţa de zi cu zi, pentru locuitorii acestui oraş, "n cedouă epistole către Tesaloniceni, Sfântul +avel se roaă lui Dumnezeu pentru ei 1 ulţumitot"eauna lui Dumneeu pentru voi toţi, pe care vă pomenim necurmat !n ru+ăciunile noastre 1Tesaloniceni !, 4).



Dianora @ngureanu)Maier ) Imagini de la 2iserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie,izvorâtorul de mir ) Demetrios 0hessaloniHi 9recia



2iserica Sfântului Dimitrie din 0hessaloniHi ) 9reciahttp://www.authorstream.com/Presentation/ddmunteanu-713522-biserica-sf-dimitrie-din-thessaoni!i

"recia/

7ilm grecesc ) -iaa Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mirhttp://filmeortodoxe.blogspot.com/2010/10/viata-sf-mare-mucenic-dimitrie.html

http://www.authorstream.com/Presentation/ddmunteanu-713522-biserica-sf-dimitrie-din-thessaloniki-grecia/


http://filmeortodoxe.blogspot.com/2010/10/viata-sf-mare-mucenic-dimitrie.html



http://filmeortodoxe.blogspot.com/2010/10/viata-sf-mare-mucenic-dimitrie.html



Icoane şi fotografii de la s"r:"toarea Sfântului Mucenic Dimitrie din 0esalonic



Imagini de la 2iserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir #'8$(%



Icoane



Dionisie din 0urna arată că Sfântul #are #ucenic Dimitrie se zurăveşte sub c&ipul unui tânăr, c"ncepere de mustăţiI.

5n icoana care repreintă ;u"ecarea &#ntului "e către aBimian, se u+răvesc palatul

!mpăratul şe#n" pe tron cu m#na !ntinsă !nspre &#nt şi &#ntul, st#n" !naintea lu!ntin"e !nspre el m#inile şi trei ostaşi !l ţin pe &#nt. i un om cu căciulă boierească veşm#nt "e blană, şe#n" aproape "e !mpărat, !l arată pe &#nt.

5n icoana care !l repreintă pe &#ntul Dimitrie binecuv#nt#n"u$l pe *estor, se u+răveş &#ntul *estor !n +enunci şi cu m#inile !n sus şi !naintea lui o !ncăpere cu baie, " &ereastra !ncăperii ivin"u$se &#ntul Dimitrie, care !l binecuv#nteaă.

-coane realiate mai t#riu, !l !n&ăţişeaă pe &#ntul Dimitrie !n cip ca luptător, pe croib, !nvin+#n"u$l, !n mo" simbolic, pe !mpăratul pă+#n aBimian.



&#ntul Dumitru, pictură "e Qeor+e 0ăttărescu, !n ueul unicipiului >ucureşti



-viron onasterU, t. Atos



oaicul N &#ntul Dumitru şi copiiiH (secolul al --$lea), !n >iserica &#ntul Dumitru "in alonic



oaic repreent#n"u$l pe &#ntul are ucenic Dimitrie, ănăstirea &#ntul iail Nea cuAcoperişul "e AurH, ai !n Qaleriile 0retiaLov "in oscova



-coană rusească a &#ntului Dumitru, "e prin anii 127$1/, Qaleriile 0retiaLov "e la oscov



<ortable osaic o& t. Demetrios &rom te onasterU o& Ienopontos on ount Atos (12tenturU)



&#ntul are ucenic Dimitrie, ivor#torul "e mir, -coane sec. II, &#ntul unte Atos(Qrecia) J olecţia inaBar la &inţii ilei (icoanele lito+ra&iate se +ăsesc la ate"rala

itropolitană "in -aşi)



&#ntul Dumitru, icoană bul+ară, "in anul 182



&#ntul are ucenic Dimitrie, -vor#torul "e ir, -coane sec. II, &#ntul unte Atos(Qrecia) J olecţia inaBar la &inţii ilei (icoanele lito+ra&iate se +ăsesc la ate"rala

itropolitană "in -aşi)



arlU 17t$centurU icon at >Uantine useum (urc) o& <ana+ia Antivouniotissa, KerLUraQreece.



aris useum, >ar"e;ov, in lovaLia



Detail &rom an icon o& All aints o& 0essaloniLi. At te center o& all te manU aints "epicte" t. Demetrios an" t. <aul



&#ntul Dimitrie binecuv#nt#n" pe *estor



<iatra pe care a primit mucenicia &#ntul Dimitrie



t. DemetriosZ martUre" bo"U [as initiallU tro[n [itin a [ell in te batouse [ere e [asmartUre", but [as later burie" piouslU bU te ristians o& 0essaloniL



-con o& te Dormition o& t. Demetrios te Qreat artUr



-con o& te Dormition o& t. Demetrios &rom te <atriarcate o& <eL Kosovo

t. Demetrios "e&en"in+ te citU o& 0essaloniLi &rom te Kumans



t. Demetrios te Qreat artUr an" Urrstreamer, "epicte" [it is "isciples, ts. *estor an" 3oupos te artUrs



&#ntul *estor, &#ntul Dimitrie şi &#ntul 3up



t enturU mosaic o& t. Demetrios &rom is curc in 0essaloniLi



ă$l ru+ăm pe marele ucenic Dimitrie să ne &ie călăuă, a;utător, mo"el "e ;ert&ă şi ru+ător!naintea lui Dumneeu pentru m#ntuirea su&letelor noastre.



>ucură$te, ivor#torule "e mir, are ucenice Dimitrie@

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (26 oct)

Documents

Transcript of Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (26 oct)