Sfantul Ambrozie de la Optina (1812-1891), smeritul facatorul de minuni Duhovnicii... Mare dar al lui Dumnezeu, aratat oamenilor pentru mntuirea neamului omenesc. Prin curatatul, sfntul suflet vorbeste Dumnezeu, ajutnd, ?ntarind, vinde c?nd, ?ndrept?nd pe cei drepti la calea m?ntuirii. Tainic prevestind viitorul, a rat?nd pronia si voia lui Dumnezeu despre crestinul care vine la el cu credinta, duhovnicul l ?ndreapta pe cel din urma pe caile Domnului, l ajuta sa gaseasca cal ea cea dreapta n ?mparatia Cerului. ?n pleada duhovnicilor rusi numele cuviosului Ambrozie de la Optina ocupa un loc dintre cele mai stralucitoare. Dragostea sincera a norodului, respectul ntre cel e mai initiate paturi ale societatii, o remarcabila autoritate n r?ndurile clerul ui l-au ?nsotit pe marele avva ?n toata calea lui de ascet. Cuviosul Ambrozie stapnea o experienta atotcuprinzatoare, cu vederi largi si pute a oferi sfaturi la orice ntrebare, nu numai ?n domeniul duhovniciei, ci si ?n pro bleme de viata, aplicabile la o persoana data si o situatie data. Darul patrunde rii n tainele sufletelor oamenilor al lui avva Ambrozie ?i mira pe multi si i disp unea sa se supuna calauzirii lui. La oameni aparea ncrederea ca avva stie mai bin e dect ei de ce au nevoie si ce le este de folos. Darul deosebit al prezicerii foarte des se arata la cuviosul Ambrozie n perioada de batr?nete (starcestvo, de la staret - avva, batrn; m. plural). Vom aduce un si ngur exemplu. La manastire a sosit mesterul de iconostase ca sa-si primeasca ban ii pentru lucrarea facuta. Cuviosul Ambrozie vreme de trei zile sub diferite mot ive a nt?rziat plecarea lui din lacas. Mesterul se mhnea foarte de aceasta, asa cu m la el acasa trebuiau sa vina pentru ntelegere niste clienti foarte convenabili, dar sa ncalce cuv?ntul cuviosului nu se ?ncumeta. Mare i-a fost mirarea, c?nd a doua zi dupa ?ntoarcerea lui acasa au poposit si clientii lui, care la fel s-au retinut cu trei zile. Dar toata puterea darului viziunii a cuviosului s-a descop erit abia dupa patru ani. Unul din lucratorii acestui mester pe patul de moarte a marturisit ca n acele zile el a voit sa-l omoare pe stapnul sau, pentru a-i lua banii, pe care acesta i aducea de la sihastria Optina, si pentru aceasta trei zil e l-a asteptat sub pod. N-ai fi scapat tu n timpul acela cu viata, dar Domnul pent ru a nu stiu cui rugaciuni, te-a ferit pe tine de moarte fara pocainta... Iartama pe mine, afurisitul... , acestea au fost ultimile cuvinte ale muribundului. Citind limpede sufletele vizitatorilor sai, avva stia si ce i aducea pe ei la el. Foarte des erau cazuri c?nd cel ce solicita ajutorul nu reusea sa-si descopere cererea sa sau durerea si cuviosul i si dadea raspunsul. Mare era puterea rugaciu nii parintelui Ambrozie si multele vindecari petrecute prin sfnta lui mijlocire c u prisosinta marturisesc aceasta. Dar avva din cauza smereniei sale, evitnd slava omeneasca, trimetea bolnavii sau la sfintele moaste, sau la icoanele facatoare de minuni, iar uneori pur si simplu le recomanda sa foloseasca vreo iarba de lea c. Bolnavii se tamaduiau cu desavrsire de neputintele lor si ntelegeau ca minunea s-a savrsit pentru rugaciunile parintelui. Numele parintelui Ambrozie era cunoscut departe dupa hotarele Rusiei. l cunosteau pe el si Athosul, si Sfntul Ierusalim - tot Rasaritul Ortodox. Nevoitorului de l a Optina nemijlocit sau n scris i se adresau si persoane de alte confesii. Asa a venit la Optina superintendantul reformatorilor din Moscova Carl Zedergolm. Iar fiul lui Constantin, care a nvatat n universitatea din Moscova, dupa comunicarea c u parintele Ambrozie, s-a convertit la ortodoxie si a primit calugaria. De ?nvatatura este viata cuviosului Ambrozie, dar nu mai putin de nvatatura este mostenirea scrisa lasata de el. Citind scrisorile acestui gigant al spiritului n oi ne atingem de marele har al lui Dumnezeu, aratat prin acest cuvios. Cuvintele sfntului nu pot fi desarte sau mincinoase. Deoarece prin el vorbeste Dumnezeu, m arturiseste Duhul Sfnt. Si asta devine cu att mai actual ?n timpurile noastre slab ite si golite de har.?n ziua de azi unii arhierei, preoti si mireni ncep sa se abata n erezia ecumenism ului, catolicismului, protestantismului. Motiv?nd caderea lor de la credinta par intilor cu neemanciparea acestor din urma, cu noul duh al vremii si situatia pol itica. Se fac ncercari de a introduce n Ortodoxie c?te ceva de la catolicism, c?te ceva de la protestantism, se raspndesc ?ndemnuri pentru unificarea tuturor confe siilor crestine. Drept raspuns la acestea pot servi mai jos publicatele scrisori ale parintelui Ambrozie, luminator recunoscut al credintei ortodoxe. n lucrarile sale, ndreptate spre demascarea ereziei catolicismului, luteranismului, c?t si a tot protestantismului, cuviosul Ambrozie descopera mortalitatea acestor nvatatur i, arata groaznicele urmari ale decaderii duhovnicesti de la Ortodoxie. Cuviosul nu oboseste sa sublinieze - nu este m?ntuire ?n alte confesii, nu este alta cal e catre Dumnezeu, dect prin credinta Ortodoxa. Si asta o spune nu un om obisnuit sau chiar si preot, asta o spune un sfnt. Acela care stie adevarul de la nsusi Dum nezeu. De aceea, blagocestive cititorule, studiind scrisorile cuviosului Ambrozie, prim estele pe ele ca pe vocea lui Dumnezeu, ca si pe piatra unghiulara, pe care se c uvine a fi ncercate toate ?nvataturile si inovatiile la moda. Deoarece cuviosul e ste sfnt, iar sfintenia multor teologi contemporani este destul de ?ndoielnica. (Preotul Alexii Moroz Prefata la editia rusa)Nota traducatorilor Cele doua scrieri au fost traduse dupa volumul Trei scrieri necunoscute ale cuvi osului Ambrozie, aparut la Petersburg n 1997. Prima dintre scrieri, Scrisoarea nepoatei, calugarita ortodoxa, catre unchiul lu teran, a fost scrisa de catre avva Ambrozie, dupa cum se vede, la cererea unei c alugarite, ca de la numele acesteia. Scrisoarea expediata de catre Sfnt nepoateicalugarite e nsotita de urmatoarea nota: Greu si incomod este sa convertesti la or todoxie pe luterani, deoarece ei au o parere prea buna despre familiara lor iubi re pentru Hristos, si despre familiara apropiere de El, si despre fierbintea lor rugaciune. Poate doar numai pentru mpacarea propriului tau suflet i poti propune unchiului tau explicatia ta despre acest obiect pe un astfel de ton . Dupa care ur meaza scrisoarea propriu-zisa. Iar la sfrsitul ei avva Ambrozie a considerat de c uviinta sa alipeasca si urmatoarea indicatie adresata nepoatei-calugarite: P. S. ?nmoaie singura acele expresii care, dupa parerea ta, se vor dovedi a fi prea gr ele pentru unchiul tau; iar daca vrei, chiar toate gndurile scrise expune-le ?n v orbirea ta obisnuita. Si mai nainte ca sa purcezi la acest nceput, roaga-te lui Du mnezeu, ca sa ornduiasca lucrul acesta prin atotbuna si atotnteleapta Sa Pronie ca tre un sfrsit folositor. Caci El vrea ca toti sa se mntuiasca si la cunostinta ade varului sa vina . A fost sau nu transcrisa aceasta scrisoare de catre nepoata si expediata unchiul ui, anume n aceasta varianta pe care i-a dat-o Sfntul, nu se stie. La fel nu se cu noaste cine este aceasta nepoata calugarita si cine este unchiul ei. Sfntul Macar ie, a carui ucenic credincios era Sf. Ambrozie, atunci cnd acesta din urma a ceru t binecuvntarea pentru expedierea acestei scrisori, a mai adaugat cu mna lui la sf ?rsitul scrisorii urmatorul sfat nepoatei-calugarite: P. Ambrozie a scris, ?nsa a ici este multa cruzime; tu singura nmoaie unele fraze, iar ce e de prisos, scoate cu totul, stiind judecata lor, unde este voia lui Dumnezeu . ?n una din note am pomenit numele parintelui Clement (Zedergolm). Acesta a fost ucenicul devotat si iubit al cuviosului Ambrozie, mpreuna lucrator si colaborator si principalul responasibil de scrisorile Cuviosului. Anume la acesta, dupa moa rtea lui, au fost gasite scrisorile de fata, printre hrtiile sale. Acesta a contribuit mult prin muncile sale, fiind de origine german si fost luteran, n lupta ?m potriva invaziei protestante de la sf?rsitul secolului trecut din Rusia. Celelalte trei scrisori au fost extrase din masivul volum Culegerea scrisorilor parintelui Ambrozie. Iar ?nsusi volumul face parte din cunoscuta colectia de scr isori ale parintilor de la Optina. Acestia din urma s-au facut cunoscuti n timpul vietii lor si mai trziu proslavind sihastria Optina ca pe un simbol si leagan al duhovniciei ortodoxe ruse, mai ales pentru adncile lor cunostinte si experienta pe care o mpartaseau tuturor oral, sau raspunznd la scrisorile de multe feluri scr ise de credinciosi si necredinciosi apartinnd tuturor paturilor, fara partinire. Aceasta practica a parintilor de la Optina este un fenomen cu totul deosebit n is toria vietii duhovnicesti din Rusia, ca loc n care s-au adunat cei mai multi pari nti, nu numai naintati n feluritele virtuti, ci si carturari. Tot ei efectuiaza mu lte traduceri, deschid o editura de carti folositoare de suflet. ntr-un cuv?nt, p un bazele unei renasteri a duhovniciei si n special a monahismului rus. Mai t?rzi u Biserica a aratat meritele lor n fata lui Dumnezeu, pe cei mai multi dintre par intii de la Optina canonizndu-i ca sfinti. Tot la Optina ancoreaza, obositi de gloria desarta a lumii, care nu satisface ca utarile sufletului omenesc si setea lui dupa desavrsire, celebrii scriitori ai Ru siei si ai lumii ntregi F. M. Dostoevski si N. V. Gogol. Lev Tolstoi, aprinzndu-se ?n el curiozitatea, ajunge si el la sihastria Optina, nsa orgoliul bolnav al scr iitorului nu i-a ngaduit sa intre sa vorbeasca. Sf?ntul Ambrozie de la Optina a servit ca model pentru personajul Staretul Zosim a din romanul lui Dostoevski Fratii Caramazov . Unul din cei mai expresivi si mai b ine cunoscuti n tot teritoriul Bisericii Ortodoxe Ruse, cuviosul Ambrozie, a fost canonizat de Soborul local de la Moscova pe 6 iunie 1988. Scrisoarea nepoatei, calugarita ortodoxa, catre unchiul luteran Draga unchiule, dintotdeauna v-am iubit si v-am stimat ca pe un tata. De aceea nt otdeauna v-am dorit binele, ca si mie. nsa care este pentru noi binele mai presus de tot binele, daca nu mntuirea vesnica a sufletelor noastre? Studierea acestei probleme, pe masura puterilor, m-a determinat sa ma hotarasc la o discutie n scri s cu dumneavoastra, unchiule, despre ceea ce-mi preocupa att de mult sufletul. Va rog dar, unchiule, sa va narmati cu rabdare si sa cititi lunga mea scrisoare, si v-as ruga sa va dati osteneala, cercetnd si analiznd cele scrise ?n ea. Aceasta o gasesc importanta pentru dumneavoastra si pentru mine personal, pentru linistea sufletului meu, care va iubeste sincer. Ascultati-mi dar, unchiule, confesiunea mea. La venirea mea ?n manastire cugetam cu indiferenta asupra confesiunilor crestine , asa cum auzisem de multe ori la oameni nvatati, ca ar exista mntuire ?n orice co nfesie, destul fiind sa fii un om bun. De aceea eu, ca una nascuta n credinta Ort odoxa, dupa nvatatura Credintei Ortodoxe, ma straduiam dupa puterea mea sa-mi luc rez mntuirea, citind diferite carti ortodoxe pe parcursul a mai bine de 12 ani. S i ce am aflat n tot timpul acesta si prin citirea aceasta? Am aflat ca Biserica O rtodoxa pe parcursul a 18 veacuri si jumatate (astazi 20, n. n.), pastreaza nesc himbate si nevatamate de inovatii nvatatura pe care a primit-o de la nsusi Domnul nostru Iisus Hristos prin Apostolii Lui si urmasii acestora - episcopi si pastor i ai turmei lui Hristos, si prin intermediul Soboarelor ecumenice. Si nca am mai aflat ca n afara acestei Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti Biserici, Care pe dr ept mai este numita si Biserica Drept Maritoare, mntuirea ?n alte confesii este f oarte de ?ndoielnica si neadevarata, pentru ca Apostolul Pavel vorbeste destul d e clar n epistola catre efeseni: Este un Domn, o credinta, un Botez (Ef. 4, 5). Aceste cuvinte arata ca numai una este credinta adevarata, iar celelalte confesii, din toate punctele de vedere, nu snt adevarate, ci mincinoase. Si Una este Biseri ca adevarata, anume acea pe care nsusi Domnul a ntemeiat-o la ?nceput prin Apostol ii Sai si urmasii acestora, episcopii, si despre ea se zice n Evenghelie: Voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui (Mt. 16, 18). Evident ca Domnul n ostru Iisus Hristos a ntemeiat o singura Biserica Soborniceasca si hotartoare, si nu mai multe. Desi n Apocalipsa se aminteste despre sapte Biserici, toate aceste Biserici erau locale, n acord cu Biserica Soborniceasca. Ce ?nseamna dar cuvintele adaugate de Domnul: si portile iadului nu o vor birui ? D e Dumnezeu insuflatii tlcuitori ai dumnezeiestii Scripturi ne spun ca Domnul ca D umnezeu a siut ca n vremurile de pe urma oamenii mndri si ng?mfati nu vor voi sa se supuna nvataturii dumnezeiesti a singurei, adevaratei Biserici, de nsusi Domnul nt emeiata, dar dupa vrerile lor si dupa ntelepcunea omeneasca vor nfatisa numeroase cai pretinse ca bineplacute lui Dumnezeu, nsa adevarata cale prin unica adevarata Biserica o vor huli si chiar se vor ridica asupra Bisericii, desi fara succes. De aceea Domnul a si adaugat: portile iadului nu o vor birui , adica oamenii rataci ti, ?ng?mfatii, hulitori ai adevaratei Biserici, care se afla sub influenta pute rilor ntunecate si pe buna dreptate acestia snt numiti portile iadului, fiindca pr in nvataturile lor mincunoase si pierzatoare nsala pe cei fara experienta si-i sur pa la fundul iadului. Desi multora acest cuvnt le va parea aspru, mai ales celor de alta credinta care ncearca sa duca o viata cucernica. Acestia, spre ncredintare , sa cerceteze singuri cu atentie cuvntul Apostolului Iuda, care pe toti care s-a u despartit pe sine de la unitatea credintei si a Bisericii i numeste straini de Duhul adevarlui si duhul lui Dumnezeu, dupa cum e scris n epistola lui: ?n vremea de pe urma vor fi batjocoritori, ubl?nd potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aces tia s?nt cei ce fac dezbinari, oameni firesti, care nu au Duhul (Iuda 1, 18-19). Si sfntul Apostul Ioan Teologul, din numarul celor trei stlpi ai Bisericii primare a lui Hristos, scrie despre cei ce s-au despartit de ea, ca snt straini de cele despre care au nvatat martorii si slujitorii Cuv?ntului, straini de ?mpartasirea Apostolilor, cum citim n epistola lui: Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nost ri, caci de-ar fi fost de-ai nostri ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu snt toti de-ai nostri, de a ceea au iesit (I Ioan 2, 19). Citind astfel de marturii depsre nvatatura Bisericii Ortodoxe n comparatie cu rest ul confesiilor, eu am dorit sa las celelalte si sa cunosc ce sta la baza nvatatur ii luteranilor, deoarece printre ei se afla un om apropiat inimii mele, dumneavo astra iubite unchiule. Din diferite izvoare pe care a fost cu putinta sa le am, am izbutit sa aflu urmatoarele: I. Confesiunea luterana a fost ntemeiata de Luther, fost preot al bisericii roman o-catolice. Pe loc mi se nfatiseaza suprematia Bisericii Ortodoxe, ?ntemeiata pri n nemijlocita conducere a Domnului nostru Iisus Hristos de cei 12 ucenici si Apo stoli, si ceilalti 70 mai mici, si ucenicii Apostolilor, cum snt: Dionisie Areopa gitul, Minunatul Ierotei, Ignatie Teoforul si altii. De asemenea mi-a venit ?n m inte ca ?nvatatura crestina a Bisericii Ortodoxe a fost semanata cu multe greuta ti si diferite necazuri, si pecetluita cu sngele nenumaratilor mucenici. Luther ns a a ntemeiat ?nvatatura sa la masa mparateasca, nconjurat de multe m?ng?ieri ale dr egatorilor si poporului nedreptatiti de abuzurile papale, dispusi sa primeasca o rice nvatatura, numai ca sa se izbaveasca de puterea turbata a papei. II. ?nvatatura luterana exista de numai 300 de ani, dar a si reusit sa se scinde ze n peste 70 [astazi si mai multe, n. n.] de secte si comunitati, fiecare dintre acestea considerndu-si nvatatura sa dreapta. M-a frapat si m-a impresionat nespus faptul ca cei mai destepti dintre luterani, dupa astfel de consecinte nefavorab ile si ntr-o astfel de tulburare si divergenta de opinii, nu constata lipsa de te mei si contradictiile evidente din nvatatura luterana. Dupa aceasta, nu este oare evident adevarul nataturii Bisericii Ortodoxe, care e propovaduita si cultivata de diferiti Apostoli, n diferite tari, la diferite popoare, care nu aveau aceleas i graiuri, cu obiceiuri si moravuri diferite, conducndu-se de legi diferite. ?nsa, necatnd la toate acestea, ?nvatatura pe care a detinut-o n vremurile de ?nceput ale crestinismului Biserica Ortodoxa o detine si astazi, neschimbata si nealtera ta de inovatiile introduse pe parcursul a 18 (19) secole si jumatate. Cu toate c a au existat timpuri n care Biserica Ortodoxa a fost puternic tulburata, prin vic leniile ncepatorului de rele diavolul, de diferiti eretici; nsa pastorii ortodocsi , strng?ndu-se din toata lumea, prin sfat comun, cu ajutorul Sf?ntului Duh, curat eau adevarul crestin si ngradeau Biserica Ortodoxa cu canoane lasate de Apostoli si Sfintii Parinti, n conformitate su Sf?nta Scriptura. III. Desi nvatatura protestantilor a aparut din necesitate, ca protest la abuzuri lor si violenta puterii papale, totusi, daca Luther si Calvin ar fi cautat adeva rul si slava lui Dumnezeu si nu pe a lor, ca mai apoi sa proslaveasca n urmasi nu mele lor ca reformatori ai Bisericii, atunci, ?n urma ratacirilor si abaterilor spre inovatii ale Bisericii Romane, acestia s-ar fi putut ndrepta catre Biserica Ortodoxa Rasariteana, care fiind nconjurata de necazuri, ca un crin ntre spini, ?n florea cu blagocestie si stralucea cu ?nvatatura adevarata si n acest mod ar fi m arit numarul fiilor Unicei Biserici adevarate a lui Hristos si i-ar fi izbavit p e acestia de dezbinari si nentelegeri de azi, n care se nenorocesc sufleteste, tul burati de vnturile ?ntelepciunii desarte a lumii acesteia. Dar a adus c?ndva ?ng? mfarea si iubirea de slava pe cineva la adevar? Roada lor este ntelepciunea desar ta si minciuna, si a se nsela pe sine si pe altii. IV. Luteranii resping predania bisericeasca, zicnd ca ei primesc numai ceea ce es te scris ?n Evanghelie si ?n epistolele Apostolilor, prin care se contrazic, evi dent, pe ei ?nsisi, fiindca n Epistole exista o indicatie exacta cu privire la au tenticitatea predaniei bisericesti. Sfntul Apostol Pavel scrie catre Corinteni: Fr atilor, va laud ca n toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat (I Cor. 11, 2). Si nca: Deci, fratilor, stati neclintiti si tineti predan iile pe care le-ati nvatat... (2 Tes. 2, 15); si n trimiterea catre Timotei: O, Timo tei, pazeste comoara ce ti s-a ncredintat, departndu-te de vorbirile desarte si lu mesti si de mpotrivirile stiintei mincinoase (I Tim. 6, 20). Si Sfntul Apostol Ioan Teologul scrie ?n Epistola Soborniceasca: Multe av?nd a va scrie, n-am voit sa l e scriu pe hrtie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina (2 In. 1, 12). Oare a fost rostita n zadar si lasata fara atentie de catre ucenicii Bisericii primare aceasta convor bire orala a Apostolului Ioan si convorbirile celorlalti Apostoli? Nu, din astfe l de convorbiri orale se alcatuiau asa numitele Canoane Apostolice, care exista si pna acum n Biserica Ortodoxa. Vom spune si mai mult dect aceasta: daca respingem predania bisericeasca, atunci nu putem crede nici Evanghelia, fiindca Domnul nu a scris Evanghelia cu mna Sa, ci a transmis oral ?nvatatura buneivestiri Apostol ilor, iar ucenicii Bisericii primare au scris nvatatura auzita de la Domnul. Si l a nceput au fost scrise multe Evanghelii, ?n diferite locuri, ?nsa Biserica, exam in?ndu-le pe acestea, a recunoscut ca fiind autentici si adevarati numai patru E vanghelisti cunoscuti, ceilalti fiind respinsi. Asadar, oare procedeaza corect luteranii, respingnd autoritatea Bisericii ?n lega tura cu aceste predanii? Domnul nostru Iisus Hristos nu numai ca nsusi propovadui a oral nvatatura despre bunavestire, dar nici ucenicilor nu le-a dat porunca sa s crie, ci a poruncit sa o propovaduiasca oral, precum citim la Evanghelistii Marc u si Matei: ... si propovaduiti Evanghelia la toata faptura (Marcu. 16, 15), Drept aceea, merg?nd, ?nvatati toate neamurile, botezndu-le ?n numele Tatalui si al Fiu lui si al Sfntului Duh; ?nvatndu-le sa pazeasca toate cte v-am poruncit voua... (Mt. 28, 19-20). Iar ce s-a scris de Apostoli, s-a scris dupa propovaduirea Evanghel iei, dupa cerinta mprejurarilor. Prin pronie s-a hotart aceasta, ca pe urma sa fie posibila preluarea dupa aceste epistole a nvataturii lasate oral. De altfel, se stie ca multi Apostoli n-au scris nimic, iar altii, daca si scriau, scriau dupa marturia lor personala, despre lucrurile deja cunoscute n ele dupa predanie, asa c um ni le-au lasat cei ce le-au vazut de la nceput si au fost slujitori ai Cuvntulu i (Lc. 1, 2), pe l?nga aceasta, scriau nu despre toate lucrurile, ci numai despre unele, iar altele ?n genere s?nt trecute sub tacere, ca fiind de acum cunoscutedupa predanie. Deaceea, Biserica Dreptmaritoare recunoaste ca izvor al religiei Crestine, n afara de Sfnta Scriptura, Sfnta Predanie. V. Biserica Ortodoxa contine sapte taine, pe cnd luteranii recunosc numai doua ta ine - Botezul si Euharistia, dar si aceste taine nu au la ei un sens adevarat, d eoarece la ei aceste taine le savrseste un mirean, chiar daca se numeste pastor a dica un om, cinstit la ei ca preot. La luterani nu exista preotie, fiindca nu au episcopi, caci Luther fiind doar preot, n-a putut transmite altora preotia. Cin e dar furnizeaza pastori pentru slujire? Ei se aleg din rndul oamenilor ce au fac ut studii teologice si consistoria protestanta, sau guvernul lor teologic, unde mirenii au loc n sedinta membrilor, dndu-le de la sine dreptul de a se numi pastor i si de a savrsi slujirea preoteasca. Poate ?nsa mireanul sa savrseasca taina Euharistiei? Nicaieri n Sf?nta Scriptura s i n istoria bisericeasca nu este nici un exemplu, nici o indicatie precum ca mire anul poate savrsi taina Euharistiei. De aceea, oricine din mireni, oricum nu s-ar numi el, daca se ncumeta la aceasta, greseste mult si mare raspuns va da n fata l ui Dumnezeu, iar cei ce se ?mpartasesc de la el se nsala amarnic si n zadar ?si fa c iluzii. Pe l?nga aceasta, taina Euharistiei cere o alta taina - a pocaintei si a marturisirii pacatelor naintea unei fete duhovnicesti si primirea de la acesta a hotarrii precum ca este vrednic cineva sau nu de a se mpartasi cu Sfintele Tain e, Trupul si Sngele Domnului, ca nu ?n os?nda sa mannce si sa bea, nesocotind Trupu l Domnului , cum marturiseste Sfntul Apostol Pavel. Daca lui Ioan Botezatorul cei c e primeau botezul de la el ?si marturiseau pacatele lor, atunci oare procedeaza corect luteranii, marturisindu-se siesi, rusinndu-se din m?ndrie sa marturiseasca altuia ranile pacatelor lor? Dar rusinea aceasta pe care o ndura n fata duhovnicu lui cel ce se caieste l izbaveste de rusinea de la judecata nfricosatoare a Domnul ui, cum bine crede Biserica Ortodoxa. Nu n zadar e spus ?n Sf?nta Scriptura: Martu risiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vin decati... (Iac. 5, 16). Sa zicem ca botezul, din necesitate, l poate savrsi cu apa si mireanul n numele Tat alui si al Fiului si al Sfntului Duh. Pe acest temei Biserica Ortodoxa recunoaste si botezul protestant, nsa acest botez ea l ?ntareste prin alta taina - mirungere a, ca cel curatat de pacatul stramosesc si renascut n cristelnita botezului sa pr imeasca noi puteri pentru confirmarea si prosperarea n viata crestina, atunci cnd prin tainica ungere i se transmite pecetea Sf?ntului Duh. Exemplul acestora ?l v edem ?n Biserica primara. Atunci c?nd Samaria a fost botezata de binevestitorul Filip, unul din cei 7 diaconi, Apostolii au trimis pe doi dintre ei sa ntareasca n credinta nou-botezatii din Samaria, comunicndu-le Duh Sf?nt. Si protestantii sim t necesitatea acestei taine, fiindca la ei s-a pastrat denumirea confirmatiei, s au ntarirea n credinta; dar asa cum aceasta taina poate fi transmisa numai de epis cop, sau, cnd este prin preot, atunci prin intermediul mirului sfintit prin rugac iunea arhiereasca, de aceea la luterani n-are cine oferi darurile Duhului Sf?nt noilor botezati. De altfel printre luterani exista o miscare care pretinde ca are episcopi, dar p arerea aceasta e nedreapta si mincinoasa; dupa cum a demascat acestea nca nu demu lt un luteran chiar dintre englezi. Acest om a facut studii teologice si urma sa ocupe locul ajutorului falsului episcop, dar mai nt?i el a vrut sa afle daca hir otonia la luterani si trage cu adevarat nceputul de la Apostoli si pe parcursul a trei ani a cercetat acest obiect cu mare staruinta. Si ce a aflat el prin aceast a cercetare? A aflat ca toti pseudo-preotii luterani nu snt altceva dec?t mireni, (exprimarea personala a cercetatorului). Fiindca n timpul ultimei treceri de la catolicism la protestantism numai un episcop a fost de acord sa primeasca nvatatu ra luterana, dar si acest episcop din pricina bolii ntotdeauna evita hirotonirea altora, dupa marturia cercetatorului, judecnd cu ?ntelepciune ca la noua nvatatura nu se potriveste preotia veche. De aceea fetele duhovnicesti luterane mai mici au fost nevoiti sa inventeze o formula oarecare si dupa ea si puneau att episcopi c?t si preoti pe parcursul a o suta de ani. Dar orice fapta nedreapta este clarca iese la iveala. Preotii pusi n acelasi fel ca si episcopii dupa un timp au ncep ut sa se socoata egali n drepturi cu acestia, din care pricina formula luterana d e cosacrare a necesitat corectari si adaosuri, precum ca cutare se pune pentru s lujirea preoteasca. Iata istoria episcopiei luterane! Cercetatorul de mai sus, examinnd ?nceputul hirotoniei luterane, ?mpreuna cu acea sta a examinat si nvatatura credintelor: latina, armeana si ortodoxa, si a aderat la ultima, ca una ce-si pastreaza nvatatura neschimbata si neatinsa de inovatii n ca de pe timpurile apostolice (Conv. Duhovnicesti Nr. 42, 1858, rus.). VI. Luther a respins respectarea posturilor, stabilite de pe vremurile Apostolil or ?n Biserica lui Hristos din motive binecuvenite. Oare este dreapta si ntemeiat a aceasta respingere? Oare nu nsusi Domnul nostru, Dumnezeul-om, a dat exemplu, p ostind 40 de zile si nopti? Dar tot ce a facut Domnul a facut ca sa-I urmam Lui, precum nsusi marturiseste: Ca v-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut eu voua, sa faceti si voi (In. 13, 15). Pe acest temei si n amintirea postului Domnului ?n Biserica Ortodoxa ?nca din vechime s-a stabilit Postul Mare. Desi nu toti pot u rma Domnului n aceasta, ca alesii Lui, Moise si Ilie, care au postit 40 de zile s i nopti, totusi orice crestin drept credincios dupa puterea sa trebuie sa pastre ze acest post, precum sta scris n canoanele Unicei Adevarate si Sobornicesti Bise rici a lui Hristos. Daca si Apostolii, barbati de Dumnezeu insuflati si sfinti, si curatati de patimi, posteau, precum se vede n multe locuri din Faptele Apostol ilor, oare cu temei a procedat Luther, lipsind pe oamenii neputinciosi si plini de patimi de aceasta arma spre nfr?narea patimilor, cu alte cuvinte, de post, pen tru ca postul cu dreapta judecata respectat si n lume, potoleste patimile trupest i? Pe l?nga aceasta, la postul respectat de ortodocsi nainte de Sarbatoarea Nasterii Domnului exista indicatii n faptele Apostolilor precum ca acesta e stabilit nca d in vremurile Apostolilor si nca de pe atunci era cunoscut Bisericii primare a lui Hristos. Sfntul Luca descriind acea furtuna de pe mare, n care corabia ce ducea p e Apostolul Pavel la Roma naufragia, expune spre atentie ca Sf. Pavel a prevesti t sutasului acest naufragiu din pricina vremii trzii si nceperea iernii fiindca tre cuse si postul (Fapte 27, 9). Este evident ca Sf. Luca aminteste aici despre post ul cunoscut Bisericii de atunci. Acest post la ortodocsi tine de la 15 noiembrie pna la 25 decembrie, (28 nov. -7 ian., dupa calendarul actual), anume atunci cnd pe marea Mediterana au loc furtunile groaznice de iarna. Ce vor raspunde la acea sta luteranii, ce-i ce pretind ca-si au legea vietii din Sfnta Scriptura? VII. Tot ?mpotriva Sfintei Scripturi luteranii marturisesc ca Duhul Sfnt purcede si de la Fiul. Oare nu nsusi Domnul vorbeste despre Duhul Sfnt, ca El de la Tatal purcede, precum e scris la Evanghelistul Ioan (In. 15, 26)? Mai au luteranii si alte teze nentemeiate, dar pentru ele nu este timpul potrivit. VIII. Un luteran dintre nemti, prospat venit la Ortodoxie, a descoperit urmatoar ea rea intentie a lui Luter. Domnul spune ?n Evanghelie: iar de nu va asculta nic i de Biserica, sa-ti fie ca un pagn si vames (Mt. 18, 17); si Sf. Apostol Pavel sc rie catre Timotei: Ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci n casa lui Du mnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, st?lp si temelie a adevarului ( I Tim. 3, 15). Luther a ?nteles puterea acestor cuvinte, ca prin ele Apostolul s i nsusi Domnul atribuie Bisericii o mare nsemnatate n relatia cu adevarul si dreptu l duhovnicesc dat ei de la Domnul, dar asa cum el s-a desprins de Biserica Roman a, pentru abuzurile ei, iar la Biserica Ortodoxa n-a voit sa se alipeasca din ng? mfare si iubire de slava, a si schimbat n traducerea germana a Sfintei Scripturi cuvntul Biserica cu cuv?ntul adunare*, ?n timp ce ?n limba germana exista cuvntul potrivit Biserica (1). Consultati originalele: elino-grec, latin si francez nest ricat (nu spun de cel slavon) si veti vedea aceasta falsfificare. Pe lnga aceasta gnditi-va, daca cele 70 de miscari luterane ce au conceptii diferite orice aduna re va fi stlp si temelie a adevarului, atunci ce fel de adevar a lui Hristos va f i acesta? Si nca ceva: cum se va umple de dragoste aroganta propovaduire luterana, atunci cnd ei, dupa pricina spusa, trebuie sa se dispretuiasca unii pe altii ca pe pagni? IX. Spre ?ndreptatirea dezbinarii lor de la unica si Soborniceasca Biserica lute ranii aduc versetul din Faptele Apostolilor: Ci ?n orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El (Fapte 10, 35). Dar aceste cuvinte nu sluje sc luteranilor spre ?ndreptatire, ci mai mult spre os?ndirea lor. Aceasta s-a sp us despre Corneliu Sutasul, ca el pentru multa sa milostenie si pentru rugaciune a lui necontenita, cu adevarat era primit la Dumnezeu, dar nu era cu totul placu t Lui, ci era ?nca nedesavrsit n ceea ce se cere pentru deplina m?ntuire. Fapt pen tru care ?ngerul ce s-a aratat a si poruncit sa cheme pe Petru, explicnd si motiv ul chemarii: acela ?ti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mntui t u si cei din casa ta (Fapte, 10, 6). ?n locul interpretarii false a acestui pasaj si nt?mplari, luteranii ar trebui sa se destepte cu ntelesul corect al acestuia s i sa se ntoarca la Apostoleasca Biserica. Aceasta e necesar mai ales pentru acei dintre ei care se straduiesc sa traiasca cucernic si savrsesc multe rugaciuni cat re Dumnezeu, pentru ca n Biserica ei ar fi capatat cuvintele prin care sa placa p e deplin lui Dumnezeu si ar fi primit fara ndoiala m?ntuire cu casele lor. X. Si nca unui pasaj din Sfnta Scriptura luteranii i dau o interpretare gresita. Sfn tul Apostol Pavel scrie catre Timotei: Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijl ocitorul ntre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus, care S-a dat pe Sine pret d e rascumparare pentru toti, marturia adusa la timpul sau. Spre aceasta am fost p us propovaduitor si Apostol - nvatator neamurilor, n credinta si adevar (I Tim. 2, 5-7). Biserica Ortodoxa explica acest pasaj n felul urmator, ca lucrul rascumpara rii si izbavirii noastre de sub blestem si pacatul stramosesc nu-l putea savrsi n imeni, nici un om, nici nger, ci numai Unul nascut Fiul lui Dumnezeu si Cuvntul Ta talui. Luteranii nsa, lund numai jumatate din ntelesul acestui pasaj si anume caci unul este Dumnezeu, unul este Mijlocitorul ntre Dumnezeu si oameni, ?ncearca sa s ustina prin aceasta respingerea cinstirii sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu, co nsidernd de prisos si mijlocirea lor pentru noi naintea lui Dumnezeu. Dar oare bin e judeca luteranii? Drept talmasesc ei? XII. ?ntrebare: Penru ce ?nvatatura credintei Bisericii Ortodoxe, iferiti Apostoli n diferite locuri si popoare, ramne aceeasi si cursul a 19 (n. r.) veacuri si jumatate, iar nvatatura luterana, ngur om, s-a despartit pe parcursul a trei veacuri ?n mai mult de urente? (astazi si mai multe, n. n.). cultivata de d neschimbata pe par predata de un si saptezeci de cRaspuns: Pentru aceea ca Apostoleasca si Soborniceasca Biserica Ortodoxa porunce ste fiilor sai sa nteleaga Sfnta Scriptura asa cum o explicau si o explica pe ea b arbatii alesi de Dumnezeu, curatati de patimi, de Dumnezeu purtatori si de Duh p urtatori, si recunoscuti ca atare de toata Soborniceasca Biserica a lui Hristos; pe cnd Luther a ?ngaduit fiecarui urmas al sau sa tlcuiasca Sfnta Scriptura dupa m intea sa. Dar precum si mndria de una singura, nemaivorbind de celelalte patimi g rosolane, poate orbi puternic pe om, asa nc?t el nu mai poate vedea adevarul arat at lui, tot asa si arogantii urmasi ai lui Luter, tlcuind fiecare dupa mintea sa Sfnta Scriptura, nu puteau sa nu ajunga la divergente, nentelegeri, si dezbinari, care au si determinat dezbinarea lor de mai trziu ?n at?tea partide contradictori i. Nedreapta sa parere, precum ca orisicare, din cauza Duhului Sfnt care salasluiest e n el, poate sa tlcuiasca Sfnta Scriptura dupa mintea sa, Luther n chip gresit si-a ntemeiat-o pe cuvintele Apostolului Ioan: iar voi, ungere aveti de la Cel Sfnt si stiti toate (In. 2, 20). Luteranii n-au aceasta ungere duhovniceasca, pentru ca l a ei lipseste taina mirungerii, prin care se transmite celor ce se boteaza pecet ea darului Duhului Sfnt, precum s-a aratat mai sus prin exemplul Samariei, boteza ta de binevestitorul Filip, care, numai prin botez nu primise Duh Sfnt. Cu toate ca famenul, botezat de acelasi Filip, si Sf. Pavel, botezat de Apostolul Anania, primisera Duh Sfnt, totusi cazurile particulare, care snt din necesitate si dupapronia lui Dumnezeu, nu pot servi ca regula generala. Pe urma, chiar si cei care au primit Duh Sfnt, pot sa-L stinga (I Tes. 5, 19) prin felurite patimi; iar cu sfesnicul stins cercetatorul involuntar va rataci n ?ntunericul necunostintei si al nselaciunii vrajmasului. XII. Luther a pus la ?ndoiala epistola soborniceasca a Sf. Iacov, fratele lui Du mnezeu. Atunci cnd alte confesiuni recunosc aceasta epistola a Sf. Iacov ca auten tica, de ce dar unul Luther o considera ndoielnica? Sf. Iacov spune n epistola sa ca doar credinta nu ajunge pentru mntuire, ci pe l?nga credinta snt necesare fapte le bune. Iar Luther propovaduieste mntuirea numai prin credinta, fara fapte bune. Dar oare e corecta ultima parere? Oare nu nsusi Domnul spune n Evanghelie: Iar de vrei sa intri n viata, pazeste poruncile (Mt. 19, 17)? Si n afara pazirii de la vic ii grosolane, Domnul porunceste pazirea si de la viciile cele mai subtile, anume : sa nu judeci, sa nu te mnii, sa pastrezi nevinovatia chiar si cu ochii, sa faci milostenie, postul fara ng?mfare si fatarie, sa ierti supararile, sa-ti iubesti dusmanii, sa te rogi pentru cei ce te napastuiesc; iar toate acestea se si numes c fapte bune. Si de aceste fapte bune Domnul nu are nici o trebuinta, dar ndeplin irea sfintelor Lui Porunci slujeste pentru pastrarea propriu-zisa a omului. Ce v a mai fi din lucrurile scumpe, atunci cnd ele vor fi lasate n dispret, n umezeala, n necuratie? Unul va putrezi, altul va rugini, pe a treia o vor mnca moliile. Acel asi lucru se nt?mpla si cu crestinii care dispretuiesc pastrarea Poruncilor lui D umnezeu si mai ales cu acei care considera ndeplinirea acestora de prisos. Doctor ul pentru sine personal nu are nici o nevoie de dieta pe care o prescrie, dar pa zirea regulilor dietale e necesara pentru bolnavul ce se lecuieste la acest doct or. Asa si pentru crestinul care pretinde ca crede n Dumnezeu e necesara ndeplinir ea Poruncilor lui Dumnezeu si nicidecum nu ajunge penru mntuire numai credinta. F iindca si demonii cred si se cutremura, dar n-au nadejde sa fie mntuiti. Si daca unii din crestini din neputinta nu pot savrsi toate faptele bune? Atunci Domnul p rimeste buna intentie a lor si recunoasterea propriei neputinte, si smerirea n fa ta tuturor, si cererea ndurarii de la Domnul pentru una milostivirea Lui. Pentru ca Domnul uraste numai ndreptatirea aroganta a acelora care nascocesc motive vicl ene spre ndreptatirea lor. Cei mai bine intentionati dintre luterani recunosc necesitatea vietii cucernice si ndeplinirea Poruncilor lui Dumnezeu, deoarece ?nsasi alcatuirea interioara a o mului, nsasi constiinta lui i cere aceasta. Numai cei orbiti de mndrie si de volupt ate pe nedrept asteapta sa primeasca sfrsit bun si mila lui Dumnezeu pe degeaba d upa viata lor de ocara; nsa vor gresi mult prin aceasta. Ceea ce seamana omul, ac eea va si strnge numaidec?t. XIII. Unii dintre luterani cu r?vna si aprindere se roaga lui Dumnezeu si pe ace ste sentimente sufletesti pretind sa-si ntemeieze m?ntuirea lor, las?nd fara aten tie principala Porunca a Domnului, care spune: Nu oricine ?mi zice: Doamne, Doamn e, va intra ?n ?mparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ce ruri (Mt. 7, 21). Precum la ?nceput prin neascultarea stramosilor a fost ncalcata voia lui Dumnezeu, asa si acum ndeplinirea acesteia ?ncepe mai ?nainte de toate p rin ascultarea de Biserica lui Hristos, cum ?nsusi Domnul marturiseste despre ac easta ?naintea pastorilor ei, ?ncep?nd de la Apostoli: Cel ce va asculta pe voi p e Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cel ce se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine (Lc. 10, 16); si n alta p arte: iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagn si vames (Mt. 18, 17). ?n zadar ?mpotriva acestor cuvinte ale Domnului luteranii ?ncearca sa se ndreptateasca prin alte cuvinte din Sfnta Scriptura: Caci noi sntem Biserica a Du mnezeului celui viu: voi locui ?n ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu (2 Cor. 6, 16; Levit. 26, 12). Omul are o natura dubla, consta din trup si suflet, iar Domnul mai nainte a facut trupul si pe urma sufletul. De aceea oricine se numeste crestin mai nainte trebuie sa apartina Bisericii vazute a lui Hristos, cum nsusi Domnul porunceste, si apoi sa se ngrijeasca si de Biseri ca sa duhovniceasca, dupa omul launtric. Si una si alta snt neceasare. Nu ?n zada r se spune ?n Sf?nta Scriptura: Dumnezeu asaza pe cei de un cuget n casa (Ps. 67, 6), adica n Biserica Sa, ca luptatoare pe pamnt si biruitoare n ceruri: fiindca amndo ua alcatuiesc mparatia Ziditorului Hristos. De aceea pe cei despartiti n cuget si celor ce se dezlipesc de aceasta Casa a lui Dumnezeu i ameninta pericolul evident de a ramne afara, cu fecioarele cele nentelepte, deoarece ei, pentru ncapatinare ( contra Bisericii) vor duce lipsa de untdelemnul cel trebuincios. Iata, unchiule, ceea ce am aflat, aceea si va prezint D-voastra spre cercetare. Sa nu gnditi ca vreau sa va nvat pe D-voastra: nu nvata oul pe gaina. La fel as vre a sa credeti pur si simplu cuvintelor mele, numai sincer va rog sa cercetati ace st important si necesar obiect. nca va mai rog sa-mi dati cuvntul de onoare ca D-v oastra, nainte de cercetarea amanuntita, nu veti vorbi si nu veti discuta despre aceasta cu pastorii D-voastra si cu luteranii apropiati; iar daca, n cazul vreune i ne?ntelegeri, veti binevoi sa aflati ceva despre Ortodoxie, atunci puteti vorb i despre aceasta cu ?nalt Preasfintitul mitropolit Grigorie, cu Andrei Nicolaevi ci Muraviov si cu Stepan Onisimovici Buracico. Stiu, unchiule, ca va rugati staruitor lui Dumnezeu. De aceea nainte de examinare a ambelor confesiuni rugati-va cu credinta Domnului, fara prejudecati despre Ort odoxie si luteranism. Cred n milostivirea Domnului ca daca omul cu inima dreapta va cauta adevarul lui Hristos, atunci acesta i se va descoperi, n orice caz fara amestecul ntelepciunii mincinoase. Numai sa nu primiti nstiintarea despre aceasta si ncredintarea venita prin vreo voce exterioara sau dinlauntrul D-voastra. Aceas ta, dupa nvatatura Bisericii Ortodoxe, poate sa fie de la vrajmasul, pizmasul ade varului lui Hristos si semanatorul neghinei nvataturii mincinoase. ?nstiintarea s i ncredintarea, dupa nvatatura Bisericii, e pur si simplu dezlegarea arogantei si convingerea de adevarul lui Hristos, pe care, precum mie, asa si D-voastra v-o d oresc din tot sufletul si din toata inima. Amin. *Adunare, comunitate, parohie. (1) Fara-ndoiala, este vorba despre parintele C. K. Zedergolme, care a primit Or todoxia n 1853, adica despre parintele Clement. Printre hrtiile lui exista ciorna scrierii sale despre traducerea lui Luther a Bibliei, unde chiar la nceput se spu n urmatoarele: n traducerea lui Luther a Sfintei Scripturi nicaieri, nici n Vechiul , nici ?n Noul Testament, nu se ?nt?lneste cuv?ntul Biserica. ?n nemteste Biseri ca - Kirche. Acest cuv?nt se ?ntrebuinta cu acest sens si pna la Luter, se ntrebui nteaza si pna azi. nsa din Biblia sa Luther a aruncat acest cuvnt, ?nlocuindu-l pri n cuv?ntul Gemeine (unde se zice de Biserica, ca de o cladire, Luther a folosit cuvntul Tempel). Gemeine ?nseamna adunare/comunitate, parohie (unii pentru ?ntele sul din urma scriu Gemeinde; dar Gemeine este mai corect. Cei mai buni dintre sc riitorii germani si cu acest nteles scriu Gemeine). ?n continuare se demonstreaza temeinic preferinta cuvntului Kirche atunci c?nd este vorba de Biserica, si se ex plica de ce Luther l-a nlocuit prin cuv?ntul Gemaine. Aceasta scriere a sa Despre traducere lui Luther a Bibliei , ?n varianta adaogita si revazuta, parintele Cleme nt a publicat-o mai trziu ?n Cetirile de suflet folositoare (1871 II, pg. 130), ? nsemn?nd numele sau prin literele I. K. Z. Curios ca el prezinta aceasta truda a sa ca si cum apartinnd unei alte persoane, anume zice: Un fost luteran, care mai t?rziu a primit Ortodoxia, care ?n decursul a multor ani a citit Biblia ?n tradu cerea lui Luter, dar mai apoi a ?nceput sa o compare cu originalul grecesc al No ului Testament si cu traducerea celor 70 de tlcuitori si altele, ne-a comunicat n oua unele observatii, pe care nu le socotim de prisos a le transmite spre cunost inta tuturor . Lui avva Ambrosie, fara-ndoiala, i era cunoscuta aceasta lucrare a p arintelui Clement nca cu zece ani si mai bine pna la publicarea ei.