Capitolul 1. Dumnezeu Creatorul. Lecţia1. Dumnezeu Se descoperă omului Motto: “Şi aceasta este viaţa veşnică:

să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis”(Ioan 17,3)

Invitaţie la discuţie: De unde provine omul? Ce se întâmplă după moarte? Care este scopul vieţii noastre?

Citim fiecare câte o propoziţie.

Sufletul omului tinde spre Dumnezeu tot aşa precum şi plantele tind spre soare. Mulţi se întreabă de ce Dumnezeu nu Se arată oamenilor ca ei cu ochii trupeşti să-L vadă. „Nu poate omul să-L vadă pe Dumnezeu şi să fie viu", îi spune Dumnezeu lui Moise. Pentru a înţelege mai bine, să facem o comparaţie. Viaţa noastră pe pămînt are nevoie de soare. Nici oamenii, nici plantele, nici animalele nu pot trăi fără soare. Dar dacă ne-am apropia prea tare de soare, am arde, n-am suporta căldura şi lumina lui.

Dumnezeu, din marea Sa iubire pentru oameni, a găsit un mijloc pentru a Se arăta oamenilor fără să le provoace vreo primejdie: Dumnezeu-Fiul S-a coborît pe pămînt şi a luat trup omenesc, născîndu-Se din Fecioara Maria prin lucrarea Sfîntului Duh. Trebuie să ne învăţăm să trăim aşa după cum ne-a arătat Domnul - Izvorul Vieţii şi al Iubirii. Pentru ca să păstrăm viaţa şi să o schimbăm spre bine, trebuie să cunoaştem învăţătura de credinţă şi să o aplicăm în viaţă. Mai întîi trebuie să fie schimbată atitudinea omului faţă de Dumnezeu, apoi unii faţă de alţii şi faţă de mediu. Dacă fiecare dintre noi s-ar schimba pe sine însuşi, ar fi mai bun, atunci întreaga societate ar deveni mai bună şi viaţa ar fi paşnică şi fericită.

Scopul vieţii creştine este mîntuirea sufletului. Pentru a dobîndi mîntuirea, omul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu şi să îndeplinească poruncile Lui. Din iubirea Sa faţă de oameni, Dumnezeu le descoperă şi le arată acestora voia Sa, planurile Sale, pentru ca oamenii să le respecte, să le împlinească şi să-şi salveze sufletul. Această descoperire dumnezeiască se numeşte Revelaţie divină. Dumnezeu Se descoperă omului pe două căi: naturală şi supranaturală.

Caută în text: (lucru în grup, fete/baieţi)

1. De câte ori este scris cuvântul “Dumnezeu”? (b) 2. Care sunt numele întâlnite? (f) 3. Care este scopul vieţii creştine? (b) 4. Cum se descoperă Dumnezeu oamenilor? (f)

Notăm definiţia: REVELÁŢIE, revelații, s. f. Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a

unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a

depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (În concepțiile religioase)

Fenomen prin care Dumnezeu își dezvăluie natura și voința sa anumitor persoane. [Var.:

revelațiúne s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

Temă pentru acasă: 1. De desenat un nouraş şi soarele în colţul lui.

2. De scris pe acest nouraş rugăciunea “Împărate ceresc”. 3. Veniţi la biserică ca să cântăm slăvirea: “Pentru Tine, Doamne”

Lecţia 2. Dumnezeu – creatorul unei lumi frumoase. Motto: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!

Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. (ps.103,25).

Invitaţie la discuţie: Care sunt cuvintele începătoare ale Crezului? Ce mai cunoaşteţi despre Dumnezeu?

Cine este Iisus Hristos? Când serbăm pogorârea Sfântului Duh?

Joc de rol Textul este preluat din prima carte a Bibliei: Facerea, capitolul întâi.

Tatăl 1 La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Moise 2 Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se

purta pe deasupra apelor. 3 Şi a zis Dumnezeu: Tatăl (bate mai întâi din palme de 3 ori) "Să fie lumină! Fiul Şi a fost lumină. Duhul 4 Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Numitorul 5 Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Mihail Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi. (scrie pe tablă cifra1) Moise 6 Şi a zis Dumnezeu: Tatăl "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Fiul Şi a fost aşa. 7 A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele

cele de deasupra tăriei. Numitorul 8 Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Duhul Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Mihail Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. Moise 9 Şi a zis Dumnezeu: Tatăl "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Fiul Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Numitorul 10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Duhul Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Moise 11 Apoi a zis Dumnezeu: Tatăl "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi

pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Fiul Şi a fost aşa. 12 Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după

asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Duhul Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Mihail 13 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia. Moise 14 Şi a zis Dumnezeu: Tatăl "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie

semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, 15 Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul.

Fiul Şi a fost aşa. 16 A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. 17 Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, 18 Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric.

Duhul Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Mihail 19 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra. Moise 20 Apoi a zis Dumnezeu: Tatăl "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Fiul Şi a fost aşa. 21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună

în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor.

Duhul Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Moise 22 Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: Tatăl "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ! Mihail 23 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea. Moise 24 Apoi a zis Dumnezeu: Tatăl "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Fiul Şi a fost aşa. 25 A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după

felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Duhul Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Moise 26 Şi a zis Dumnezeu: Tatăl "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările

cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Fiul 27 Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut

bărbat şi femeie. Moise 28 Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Fiul "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste

păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"

Moise 29 Apoi a zis Dumnezeu: Fiul "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu

sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. 30 Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.

Duhul 31 Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Mihail Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

Discutăm şi notăm concluziile. a) Răspunde la întrebări.

Cine a creat lumea?

Ce carte descrie cum a creat Dumnezeu lumea?

În cât timp a creat Dumnezeu lumea?

b) Completează propoziţiile.

Animalele au fost create în ziua a ___________.

- Soarele şi luna au fost create în ziua a ___________.

- În prima zi, Dumnezeu a creat _________ şi __________.

În ziua a doua Dumnezeu a _________ _________ ______ ___________.

- Pământul, florile, mările au fost create în ziua a ___________

În ziua a cincea, Domnul a creat _________, ___________, ____________.

Temă pentru acasă: 1. De desenat un chenar şi transcrie versetul din psalmul 103,1.

2. Alcătuieşte propoziţii utilizând cuvintele: Dumnezeu, iubire, frumos, bun. 3. De memorat rugăciunea “Împărate ceresc”.

Lecţia 3.Omul – chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Motto: “Luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om

şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă

şi s-a făcut omul fiinţă vie”. (Facere 2,7)

Invitaţie la discuţie: Te-ai gîndit vreodată la modul în care eşti constituit?

Prin ce te deosebeşti de plante, piatră, animale?

Citim fiecare câte un verset din prima carte a Bibliei, “Facerea” capitolul 2.

15 Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o

lucreze şi s-o păzească.

16 A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,

17 Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei

muri negreşit!

18 Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".

19 Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a

adus la Adam, ca să vadă cum le va numi;

aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.

20 Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar

pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.

21 Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din

coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.

22 Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.

23 Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie,

pentru că este luată din bărbatul său.

24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.

25 Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.

Toate lucrurile ce ne înconjoară au ceva comun. Aceasta este materia. Piatra, fierul, au o compoziţie, plantele alta. Animalele au trup. Omul tot are un trup, dar care se deosebeşte esenţial de cel al animalelor. Însă, în afară de trup, omul are şi suflet.

Omul poate vorbi, scrie, desena. Şi înainte de orice activitate, el mai întîi gîndeşte. Omul simte în inimă bucurie, tristeţe sau alte emoţii. Uneori conştiinţa îl mustră dacă a făcut un rău. Deci, omul are în interiorul său o lume nevăzută a gîndurilor, sentimentelor, dorinţelor. Această lume nevăzută şi nematerială există după legile ei.

Omul - suflet şi trup

Omul este o fiinţă superioară mediului. Despre acest fapt ne mărturiseşte Sfînta Scriptură. Dumnezeu l-a creat pe om într-un mod special, diferit de celelalte creaturi, care au luat fiinţă prin Cuvîntul lui Dumnezeu, pe cînd pe om, Dumnezeu l-a făcut cu mîinile Sale, după chipul şi asemănarea Sa. Trupul omului a fost făcut din ţărînă, iar sufletul i s-a dat prin suflare dumnezeiască.

Omul întruneşte lumea văzută şi nevăzută. Prin trup el este înrudit cu mediul înconjurător, iar prin suflet cu Dumnezeu. Sfîntul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Proslăviţi pe Dumnezeu în trupurile voastre şi în sufletele voastre" (1 Corinteni 6, 20; 7, 34). Primii oameni Îl slăveau pe Dumnezeu şi comunicau cu El aşa cum vorbim noi cu părinţii. Ei aveau obligaţia să păstreze Raiul.

Scopul, menirea omului

Dumnezeu l-a creat pe om pentru ca acesta să-L cunoască, să-L iubească şi să se împărtăşească de viaţa dumnezeiască. Omul este chemat să proslăvească numele lui Dumnezeu prin toate: şi prin viaţă sfîntă şi prin fapte bune şi exemplu bun în viaţa socială, şi prin activitatea sa ca cetăţean şi ca membru al bisericii; cu toată fiinţa sa - şi cu trupul şi cu sufletul său - omul trebuie să fie crainicul măririi lui Dumnezeu pe pămînt.

Sfintul Apostol Pavel priveşte pe fiecare creştin ca pe omul ce aparţine lui Hristos: „voi însă sînteţi ai lui Hristos" (I Cor. 3, 23 ); fiecare pas al vieţii omului, fiecare faptă îşi are scopul său, nu în sine, ci în Hristos. Iată principiul de care trebuie să se conducă creştinul. „Şi tot ce faceţi cu cuvîntul sau cu fapta, în numele Domnului Iisus Hristos să faceţi, căci Domnului Iisus Hristos slujiţi" (Coloseni 3,17; 23,24).

Scopul vieţii creştine constă în dobîndirea Duhului Sfînt, adică îndumnezeirea omului. Pentru a se uni cu Dumnezeu, creştinul trebuie să lupte cu răul (patimile şi viciile) şi să

dobîndească virtuţile creştine. Omul trebuie să corespundă destinaţiei sale - aceea de a fi Biserică a atotperfecţiunii dumnezeieşti. Mintea omului trebuie să fie asemenea cu cea a lui Dumnezeu, vorbele lui - asemenea Cuvîntului lui Dumnezeu, duhul lui să fie unit cu Duhul lui Dumnezeu, calităţile lui să fie asemenea cu cele ale lui Dumnezeu.

Lectură

Un om avea mai mulţi copii, dar era foarte supărat, fiindcă fiii săi se certau între ei, tratîndu-se cu răutate. Azi aşa, mîine aşa ... într-un cuvînt, între fiii săi era mereu gîlceavă. Mare durere îi pricinuiau tatălui, care ar fi vrut să-i vadă în pace şi înţelegere.

Vreţi să vă spun cine sînt fraţii aceştia atît de cruzi unii cu ceilalţi? Sîntem noi, oamenii. Nu sîntem noi, toţi oamenii, fiii aceluiaşi Tată - Dumnezeu? Ne înţelegem noi unii cu alţii? Ne iubim aproapele aşa cum ar trebui să o facem? Nu-L doare pe Dumnezeu cînd vede că între oameni e atîta neînţelegere, minciuni, hoţii, războaie, păcate?

De ce ne-a creat Dumnezeu? Pentru a ne iubi unii pe alţii, pentru ca unul să poarte de grijă celuilalt. Şi pentru fiecare bun creştin, pentru fiecare om care trăieşte fără păcate, în dragoste şi înţelegere cu cei de alături, Dumnezeu Se bucură, la fel cum se bucură un tată pentru copiii lui.

Iubindu-ne unii pe alţii, căutînd binele celorlalţi mai mult decît pe al nostru, devenim mai buni şi mai înţelepţi. Doar aşa ne apropiem, cu fiecare clipă, de Dumnezeu, de dragostea şi bunătatea Lui. (Leon Madan)

Notăm ideile principale

1. Răspunde la întrebări:

• Din ce a fost creat trupul omului?

• Cum a fost creat sufletul omului? • Prin ce se deosebeşte omul de alte creaturi?

2. Completează propoziţiile:

Scopul creării omului a fost ....................................................................................

Scopul vieţii creştine constă ...................................................................................

Temă pentru acasă: 1. De desenat simbolic pe Adam şi Eva, iar alături un morman de lut.

2. De scris un eseu pe tema “Rostul omului pe pământ”.

3. Rostiţi acasă în fiecare seară şi dimineaţă “Împărate ceresc”, iar la Biserică o vom cânta.

Tema 4 Păcatul strămoşesc Motto: “Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi”. (Iac.4,7-8).

Invitaţie la discuţie: V-aţi întrebat vreo dată de ce există răutate pe pământ? De unde provine nedreptatea?

Citim fiecare câte o propoziţie.

În mijlocul Raiului se afla pomul vieţii: gustînd din rodul lui, trupul omenesc se menţinea nemuritor. Se mai afla în mijlocul Raiului şi alt pom - pomul cunoaşterii binelui şi răului. Dumnezeu le-a dat o poruncă primilor oameni: „Din toţi pomii din Rai poţi să mănînci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi a răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit" (Facere 2, 16-17). Dumnezeu, din dragoste le-a interzis oamenilor acest fruct, deoarece există o cunoaştere a răului aducătoare de moarte pe care omul ar putea să o dezvolte în sine. Ea aduce moarte pentru că bunătatea firească a omului se otrăveşte cu primirea răului, după cum o mîncare gustoasă, cu otravă, devine ucigătoare.

În vremea cînd strămoşii noştri Adam şi Eva se bucurau de dulceaţa Raiului, Lucifer împreună cu duhurile rele erau deja aruncaţi din cer. Diavolul i-a invidiat pe oameni pentru viaţa lor fericită, a luat chip de şarpe şi a venit la femeie ca la o fiinţă mai slabă. El i-a pus o întrebare vicleană: „A zis Dumnezeu să nu mîncaţi din tot pomul Raiului?"(Facere 3,1). Eva i-a răspuns că Dumnezeu le-a interzis să mănînce numai din pomul cunoaşterii binelui şi răului, căci vor muri. Văzînd că femeia a intrat în discuţie, vicleanul a început să combată şi să respingă dreptatea poruncii dumnezeieşti. El i-a spus Evei cuvinte pline de hulă: „Nu veţi muri... Că ştie Dumnezeu că în orice zi veţi mînca dintr-însul, se vor deschide ochii voştri şi veţi fi ca Dumnezeu cunoscînd binele şi răul"(Facere 3, 4-5). Femeia a luat în seamă cuvintele şarpelui.

Şi ea a încălcat porunca lui Dumnezeu, a luat din pom un fruct şi a mîncat, apoi i-a dat şi lui Adam.

În istoria omenirii s-a întîmplat o tragedie. Primii oameni care trebuiau să fie un izvor de curăţie din care se va naşte întreg neamul omenesc s-au rupt de Dumnezeu prin păcatul neascultării. Acest păcat se numeşte păcatul strămoşesc.

Exersăm lucru în echipă. După aceasta le punem pe rol de scenetă. a) Găseşte individual versetele din Facerea 3,1-24 şi potrivişte-le pentru:

1. cuvintele lui Dumnezeu le va cauta...

2. cuvintele şarpelui le va cauta...

3. cuvintele lui Adam le va cauta...

4. cuvintele Evei le va cauta...

5. întrebări le va cauta...

6. răspunsuri le va cauta...

7. pedepse pentru Adam le va cauta...

8. pedepse pentru Eva le va cauta...

9. pedepse pentru şarpe le va cauta...

b) Notăm ideile principale.

Temă pentru acasă: 1. De desenat un pom de măr

2. Pe coroană să transcriţi motoul lecţiei.

3. De memorat rugăciunea „Sfinte Dumnezeule”

Căci, precum în Adam toţi mor,

aşa şi în Hristos toţi vor învia. (1Cor.15,22)

V Personaj Cuvintele. Poziţii: Dumnezeu-picioare, Adam, Eva-în genunchi, şarpele-jos, autorul-pe scaun…

1 Autorul: Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul

Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie:

Şarpele: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"

2 Autorul: Iar femeia a zis către şarpe:

3 Eva "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului

ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"

4 Autorul: Atunci şarpele a zis către femeie:

5 Şarpele: "Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide

ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

6 Autorul: De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi

vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a

mâncat şi el.

7 Autorul: Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de

smochin şi şi-au făcut acoperăminte.

8 Autorul: Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au

ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.

9 Autorul: Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis:

9 Domnul "Adame, unde eşti?"

10 Autorul: Răspuns-a acesta:

10 Adam "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns".

11 Autorul: Şi i-a zis Dumnezeu:

11 Domnul "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu

mănânci?"

12 Autorul: Zis-a Adam: (Adam îngenunchează)

12 Adam "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat".

13 Autorul: Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie:

13 Domnul "Pentru ce ai făcut aceasta?"

13 Autorul: Iar femeia a zis: (Eva îngenunchează)

13 Eva "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat".

14 Autorul: Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: (Şarpele îşi astupă faţă)

14

15

Domnul "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele

câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!

Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va

zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".

16 Autorul: Iar femeii i-a zis:

16 Domnul "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte

copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".

17 Autorul: Iar lui Adam i-a zis:

17

18

19

Domnul "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit:

"Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el

în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!

În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti

luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce".

20

21

22

Autorul: Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor

vii.Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.

Şi a zis Domnul Dumnezeu:

22 Domnul "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi

întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."

23

24

Autorul: De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din

care fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus

heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.

Tema 5 Dumnezeu salvează viaţa. Moise Motto: “Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,

ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu,

decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului” (Evrei 11,24-25).

Invitaţie la discuţie: Alcătuiţi două propoziţii cu cuvântele “salvează” şi “viaţă”.

Citim fiecare câte o propoziţie.

Urmaşii lui Iacov s-au înmulţit şi s-au întărit în ţara Egiptului, iar pământul le dădea roade bogate, pentru că Dumnezeu era cu ei. (Ieşire, 1,1-7)

După moartea fiilor lui Iacob, peste Egipt a venit un faraon nou, care nu-l cunoscuse pe Iosif şi nici binefacerile făcute de el poporului egiptean, şi era plin de ură faţă de neamul lui Israel. Într-o zi regele şi adunat poporul şi a zis: „Iată, neamul fiilor lui Israel e mulţime mare şi e mai tare decât noi. Veniţi dar să-i împilăm, ca să nu se mai înmulţească” (Ieş.1,9). A pus atunci pe israeliţi la munci grele şi istovitoare, şi a poruncit ca toţi pruncii lor de parte bărbătească să fie omorâţi la naştere.

În vremea aceea, o femeie din neamul lui Israel a născut un băiat şi l-a ţinut ascuns vreme de trei luni. Zi şi noapte se gândea sărmana mamă cum să salveze viaţa copilului său şi cerea ajutorul lui Dumnezeu. Într-o zi, luând ea un coş de papură, l-a uns cu catran şi smoală şi, punând copilul în el l-a aşezat pe apă în păpuriş, la marginea râului. Iar sora copilui pândea de departe, să vadă ce se va întâmlpa cu el.

La o mică depărtare de copil era fiica lui Faraon, împreună cu roabele lui şi se scălda în râu.

Văzând ea coşul în păpuriş a trimis pe una dintre roabele sale să-l aducă şi, deschizându-l, a văzut

înăuntru copilul care plângea. Atunci i s-a făcut milă de el şi l-a îndrăgit, pentru că băiatul era

foarte frumos. Sora copilului, venind în grabă la fiica lui Faraon, i-a zis: "Voieşti să mă duc să-ţi

chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze copilul?" (Ieş.2,7)

Şi ducându-se după doică, ea a adus-o pe mama sa. Dar fata lui Faraon nu ştia că femeia

aceea era mama copilului. Atunci fata lui Faraon i-a zis: "Ia-mi copilul acesta şi mi-l alăptează,

că eu am să-ti plătesc! " şi a luat femeia copilul şi l-a alăptat.

După o vreme, copilul a fost adus la fiica lui Faraon, iar aceea, luându-l, l-a crescut ca pe

propriul său fiu şi i-a pus numele Moise, ceea ce înseamnă „din apă l-am scos”. (Ieş.2,10)

Dumnezeu a salvat viaţa lui Moise şi a hotărât ca prin el să scoată poporul lui Israel din

robia Egiptului, şi să-l ducă în pământul pe care îl făgăduise lui Avraam, lui Isaac, lui Iacov şi

urmaşilor lor. La vremea hotărâtă de Dumnezeu, Moise a scos poporul evreu din robia

egipteană şi a pornit cu el prin pustie spre Ţara Făgăduinţei. (Ieş.3)

Domnul era alături de ei zi şi noapte şi a făcut semne şi minuni mari prin mâna lui Moise. Moise îi conducea şi îi învăţa toate poruncile pe care Dumnezeu i le descoperea lui. Iar Dumnezeu îi

povăţuia şi-i pregătea pentru a face din ei, precum făgăduise, poporul său ales şi sfânt, din semenţia

căruia urma să se nască, la plinirea vremii, mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.

Moise a scris primele cinci cărţi din Sfânta Scriptură, în care se găsesc multe proorocii despre

venirea în lume a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Prin Hristos s-au binecuvântat toate semenţiile pământului şi de atunci toate popoarele sunt egale în

faţa lui Dumnezeu.

Creştinii din toate popoarele alcătuiesc astăzi „noul Israel”, poporul cel sfânt şi ales de Dumnezeu

ca să-i vestească lumii întregi voia Sa, descoperită prin Hristos, şi să pregătească pe toţi oamenii pentru

Împărăţia Cerurilor, până la a doua venire a Fiului Său, la sfârşitul veacurilor.

Exersăm 10. După moartea lui Iosif, poporul evreu trăia... (bine/rău)

11. Moise era ... , care a ...

12. Faraon a dat poruncă să fie omorâţi copiii de parte bărbătească pentru că...

13. Numele lui Moise înseamnă ...

14. Moise a scris ...

15. Rostul poporului evreu a fost să ...

16. Pe baza textului formulează şi adresează o întrebare unui coleg pe care îl alegi tu.

Temă pentru acasă: 1. De desenat un rug aprins.

2. Descrieţi un eveniment din viaţa lui Moise. (Indiciu: Ieşire 4; 7;16;17;20;32; Numeri 21)

3. De repetat rugăciunea „Sfinte Dumnezeule”.

Tema 6 Profetul Ilie şi pronia dumnezeiască Prochimen: “Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă,

dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă

şi nu a plouat trei ani şi şase luni”. (Iacov 5,17)

Evaluare iniţială: Ce înseamnă cuvântul „profet” sau „prooroc”? Ce cunoaşteţi despre proorocul Ilie?

Când serbăm pomenirea sf. proor. Ilie? N-aţi auzit de cuvântul „pronie”?

Citim fiecare câte un verset din cartea a treia a “Regilor”, capitolul 17.

1 Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!" 2 Şi a zis Domnul către Ilie: 3 "Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

4 Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo!" 5 Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă bea din pârâu. 7 După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ. 8 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: 9 "Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!" 10 Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: "Adu-mi puţină apă ca să beau! " 11 Şi s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: "Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!"

12 Ea însă a zis: "Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, am adunat câteva

vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi apoi să mâncăm şi să murim!"

13 Atunci i-a zis Ilie: "Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă. 14 Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!" 15 Şi s-a dus ea şi a făcut aşa, cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea şi el şi casa ei o bucată de vreme.

16 Căci făina din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie.

Exersăm şi notăm ideile principale şi conţinut moralizator. 17. Care sunt ideile principale?

18. Ce nume proprii întâlnim în text?

19. În ce verset găsim denumiri de localităţi?

20. Unde în Biblie scrie despre proorocul Ilie?

21. Cum o chema pe văduva la care s-a adăpostit profetul?

22. Adresează o întrebare pe baza textului colegului tău de bancă.

23. Propune o idee desprinsă din tema de azi cu conţinut moralizator şi noteaz-o.

Temă pentru acasă: 1. De desenat un corb cu o bucată de pâine în cioc.

2. Descrieţi un eveniment din viaţa profetului Ilie (Indiciu: 3Regi18; 19; 4Regi2)

3. De scris şi de memorizat rugăciunea „Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi”.

Lecţia7. Credincioşia şi răbdarea lui Iov Motto: “Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat:

aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul;

că mult-milostiv este Domnul şi îndurător (Iacov 5,11).

Invitaţie la discuţie: Vi s-a întâmplat vreo dată, ca cineva să vă provoace?

Cum aţi defeni cuvântul “răbdare”? Cine este Satan? Ce sinonim asociem credincioşiei?

Citim fiecare câte un verset din cartea lui Iov, capitolul 1:

1 Era odată în ţinutul Uz un om pe care îl chema Iov şi acest om era fără prihană şi drept; se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău. 2 Şi i s-au născut şapte feciori şi trei fete. 3 El avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi şi cinci sute de asini şi mulţime mare de slugi. Şi omul acesta era cel mai de seamă dintre toţi răsăritenii… 6 Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei.

7 Atunci Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos". 8 Şi Domnul a zis către Satan: "Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?" 9 Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? … 11 Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!"

12 Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta". Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu. 13 Şi într-o zi, când feciorii şi fetele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, 14 A sosit un vestitor la Iov şi i-a spus: "Boii erau la arătură şi asinele păşteau pe lângă ei; 15 Atunci Sabeenii au năvălit asupra lor, au pus mâna pe vite, şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!" 16 Nu a sfârşit vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile tale şi pe robii tăi şi i-a mistuit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!" 17 Nu a sfârşit vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Caldeii, împărţiţi în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale şi le-au ridicat şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!" 18 Nu sfârşise vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, 19 Şi iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi casa s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste". 20 Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat,

21 Şi a rostit: "Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" (Psalmul 112,2) 22 Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.

Caută în text: adevărat sau fals? (lucru în grup, fete/baieţi)

1. Iov avea trei feciori şi şapte fete? (b) 2. Era fără prihană şi drept; se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău? (f) 3. Iov a zis: “fie numele Domnului binecuvântat!"? (b) 4. De ciudă, el sărea în sus şi scuipa pământul? (f) 5. Iov l-a blestemat pe Dumnezeu pentru nenorocirile abătute asupra lui? (b)

Uniţi prin săgeţi corelaţia dintre avutul lui Iov şi modul prin care le-a pierdut.

1. Feciorii şi fiicele 5. le-au luat Sabeenii.

2. Cămilele 6. o furtună foarte puternică a izbit...

3. Oile 7. le-au luat Caldeii.

4. Vitele 8. le-au ars fulgerul.

Descifraţi propoziţia: (scrim propoziţia, apoi cu foarfecele decupăm cuvintele)

Nuasfârşitvorbabineşialtulaositşiaspus dumnezeul focului din cer a ars oile tale şi a căzut pe robii tăi şi i-a mistuit. Şiamscăpatnumaieusingurşiamvenitsăţidaudeveste!

Povestiţi textul în clasă.

Morala acestei istorioare este să …

Temă pentru acasă: 1. De desenat scena unei furtune (un copac înclinat şi un nor negru cu fulger)

2. De scris în formă de semicerc deasupra desenului rugăciunea “fie numele Domnului binecuvântat!" 3. De scris şi de memorat rugăciunile începătoare integral.

Joc. Taie cu foarfeca fiecare rând din textul de mai jos, apoi uneşte-le.

Gol am ieşit din pântecele mamei

mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul

a dat, Domnul a luat; fie numele

Domnului binecuvântat!

Capitolul 2 Vechiul Testament. Lecţia 8. Providenţa divină. Daniel în groapa cu lei Prochimen: “ Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.

Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume. (1Pt.5,7,9)

Cuvinte cheie: Providenţa divină. Profet. Porunca nebună. Rugăciune.

Citim fiecare câte un verset din cartea profetului Daniel, capitolul 6:

4 Daniel era mai presus decât toţi dregătorii şi satrapii, fiindcă în el era un duh înalt şi regele îşi pusese în gând să-l pună mai mare peste tot regatul. 5 Atunci dregătorii şi satrapii s-au trudit să găsească lui Daniel vreo pricină din partea cârmuirii regatului, dar n-au putut să-i afle nici o pricină sau lucru rău, căci el era credincios şi nici o trecere cu vederea sau greşeală nu i s-a putut pune în seamă. 6 Atunci oamenii aceştia au zis: "Dacă nu-i găsim lui Daniel nici o pricină, cu toate acestea îi vom afla lui una, în legea Dumnezeului lui". 7 Dregătorii şi satrapii aceştia s-au dus atunci în grabă la rege şi aşa i-au grăit: "O, rege Darius, să trăieşti în veac! 8 Toţi marii dregători ai regatului, marii cârmuitori, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii s-au sfătuit laolaltă ca regele să dea o poruncă şi să se rânduiască oprirea ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui dumnezeu şi om în afară de tine, rege, să fie aruncat în groapa cu lei. 9 Acum, o, rege, fă cunoscută oprirea şi dă poruncă scrisă, care, potrivit legii Mezilor şi Perşilor, nu se mai poate schimba". 10 Aşadar, regele Darius a dat oprire scrisă şi poruncă. 11 Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a intrat în casa sa, care avea în cămara de sus fereastră deschisă înspre Ierusalim şi în fiecare zi îngenunchea de trei ori, s-a rugat şi a lăudat pe Dumnezeu, cum făcea şi mai înainte. 12 Atunci bărbaţii aceia au venit în număr mare şi au aflat pe Daniel rugându-se şi cerând mila lui Dumnezeu. (Şi l-au pârât la rege) 17 Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel şi 1-a aruncat în groapa cu lei. După acestea regele a prins a grăi şi a zis lui Daniel: "Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinsteşti fără încetare, Acela te va scăpa!" 20 Apoi regele s-a sculat dis-de-dimineaţă, în revărsat de zori şi a venit în grabă la groapa cu lei. 21 Şi când s-a apropiat de groapă, a strigat pe Daniel cu glas tare. Atunci regele a prins a grăi şi a zis lui Daniel: "Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, Căruia te închini neîncetat, oare a putut să te scape de lei?" 22 Apoi Daniel a vorbit cu regele: "O, rege, în veci să trăieşti! 23 Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum şi în faţa ta, rege, n-am făcut nici un rău!" 24 Regele s-a bucurat foarte şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă şi Daniel a fost scos din groapă şi nici o rană nu i-a fost găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui.

Caută în text şi explică.

1. Ce poruncă a dat regele? 2. Din ce cauză a fost dată porunca de a interzice rugăciunea? 3. Completează propoziţia: “Atunci bărbaţii aceia au venit în număr mare şi au aflat pe

Daniel rugându-se şi cerând . 4. Ce întrebare a adresat regele profetului Daniel când acesta se afla încă în groapă? 5. Ordonează cuvintele: Regele a poruncit foarte şi s-a bucurat să scoată din Daniel pe groapă şi

Daniel a fost scos din rană şi nici o groapă nu i-a fost găsită, căci Dumnezeul nădăjduise în lui. 6. Care sunt funcţiile administrative menţionate? 7. Aranjează corect literele: suirad

Scriţi învăţăturile morale ale acestei istorioare, pornind de la cuvintele marcate în text.

duh înalt era credincios îngenunchea de trei ori pricină

Descifraţi propoziţia: (scrim propoziţia, apoi cu foarfecele decupăm cuvintele)

DumnezeuatrimispeîngerulSăuşiaastupatguraleilor,şieinumi-aufăcutniciunrău, pentrucăamfostgăsitnevinovatînainteaLui,precumşiînfaţata,rege,n-amfăcutniciunrău!"

Povestiţi textul în clasă.

Temă pentru acasă: 1. De desenat (decupat) imaginea unui înger (siglă, simbol).

2. De repetat toate temele precedente ca pregătire pentru evaluare. 3. De rostit fără greşeli rugăciunile începătoare.

Rugăciune către îngerul păzitor.

Înger, îngeraşul meu,

Ce mi te-a dat Dumnezeu,

Totdeauna fii cu mine

Şi mă–nvaţă să fac bine.

Eu sunt mic, tu fă-mă mare,

Eu sunt slab, tu fă-mă tare.

În tot locul mă-nsoţeşte

Şi de rele mă fereşte.

Doamne, îngeraşii tăi

Fie păzitorii mei

Şi în zi, şi în noapte

Pân-la ceasul cel de moarte.

25

Capitolul 3: Noul Testament. Lecţia a 9-a: Vestea cea bună Prochimen: “Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”

(Marcu 1,1)

Invitaţie la discuţie: Ce veste bună ai primit ultima dată? Cum ţi-ai exprimat bucuria?

Ce am învăţat despre Revelaţia divină? Numeşte câteva cărţi din Biblie. Ce cunoaşteţi despre Evanghelie?

Citim fiecare câte o propoziţie:

Biblia este cartea cea mai sfântă şi dragă a creştinilor, pentru că prin ea auzim cuvântul lui Dumnezeu şi pentru că a fost scrisă de oameni aleşi.

Dacă prima parte a Bibliei numită tradiţional Vechiul Testament este definită ca fiind “legea cea veche”, “umbra legii celei noi”, atunci Noul Testament îl vom mai numi “legea darului”, “legmântul nou” sau “vestea cea bună”. Cuvântul “Evanghelie” provine din limba greacă şi se traduce anume “VESTEA CEA BUNĂ”. Noul Testament cuprinde 27 de cărţi:

1. Evanghelia după Matei 2. Evanghelia după Marcu 3. Evanghelia după Luca 4. Evanghelia după Ioan

5. Faptele Apostolilor

6. Epistola către romani 7. Epistola întâia către corinteni 8. Epistola a doua către corinteni 9. Epistola către galateni 10. Epistola către efeseni 11. Epistola către filipeni 12. Epistola către coloseni 13. Epistola întâia către tesaloniceni 14. Epistola a doua către tesaloniceni 15. Epistola întâia către Timotei 16. Epistola a doua către Timotei 17. Epistola către Tit 18. Epistola către Filimon 19. Epistola către evrei

20. Epistola sobornicească a sf. ap. Iacov 21. Epistola întâia sobornicească a sf. ap. Petru 22. Epistola a doua sobornicească a sf. ap. Petru 23. Epistola întâia sobornicească a sf. ap. Ioan 24. Epistola a doua sobornicească a sf. ap. Ioan 25. Epistola a treia sobornicească a sf. ap. Ioan 26. Epistola sobornicească a sf. ap. Iuda

27. Apocalipsa

26

Dacă Vechiul Testament a fost scris în limba aramaică, atunci Noul Testament a fost scris în limba GREACĂ.

Scopul pentru care a fost scris este de dragul unui personaj – Iisus Hristos, Care S-a jertfit pe cruce pentru păcatele tuturor oamenilor, ca să putem intra din nou în Rai.

Deaceia simboul creştinilor a rămas crucea

Numerotează cărţile: Marcu, Luca, Ioan, romani, galateni, efeseni, filipeni,

coloseni, 1Timotei, 2Timotei, Tit, Filimon, Iacov, 1Petru, 2Petru,

Iuda, Matei Faptele Apostolilor, 1corinteni, 2corinteni, 1tesaloniceni,

2tesaloniceni, 1Ioan, 2Ioan, 3 Ioan, Apocalipsa

Temă pentru acasă: 1. De desenat o cruce împodobită cu flori roşii.

2. De scris 3 propoziţii cu cuvintele cruce, răstignire, jertfă. 3. De memorat cărţile Noului Testament. Timpul rămas vom cânta o nouă slăvire: „VIA DOLOROSA” Înspre drumul de durere Îngerii privesc de sus Cu un om sub crucea grea La moarte-i dus Trupul Său însângerat păşeşte slab spre locul condamnat. Fruntea sfântă e rănintă Sub cununa cea de spini În priviri El poartă veşnice lumini Neiubit şi lepădat Pe drumul greu i-al slavei Împărat Iată omul, ce durere Suie drumul crucii greu Vina lumii El o poartă spre calvar E zdrobit şi întristat sub vina mea, Sub vina ta Iată drumul de durere-i nesfârşit În asfinţit

Înspre drumul de durere Stau privind ades şi eu Iisus sub crucea grea e-n locul meu El a fost crucificat Şi în palma Sa iertarea mi-a săpat Iată Omul, ce durere Fiul slavei răstignit Pentru mine e lovit E umilit Şi-n sângele vărsat prin jertfa Sa Eu sunt iertat Iată omul din iubire răstignit Ne-a mântuit Lovit sub crucea grea El poartă vina mea Minunat pentru veci Domnul ne-a salvat Ce iubire, ce favoare Pentru noi El a murit Prinţul păcii pe o cruce răstignit Niciodată jertfa Sa n-o voi uita n-o voi uita

27

Capitolul 3: N. T. Lecţia a 10-a: Primirea învăţăturii: pilda semănătorului

Prochimen: “În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare. Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm.

Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieşit semănătorul să semene. (Matei 13,1-3)

Invitaţie la meditaţie: Câteodată vorbim, dar cel căruia îi vorbim nu ne ascultă atent. Vi s-a întâmplat?

Cum am putea să schimbăm aceasă situaţie? Sau ne cere sfatul, ascultă sfatul nostru, dar tot face de capul lui. E bine aşa?

Citim fiecare câte un verset din evanghelia după Matei, capitolul 13:

3 Iată a ieşit semănătorul să semene. 4 Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. 5 Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; 6 Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat. 7 Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. 8 Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci. 9 Cine are urechi de auzit să audă. 19 De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum. 20 Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie, 21 Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte. 22 Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor. 23 Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.

.

28

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

1 X X X X X X X X

2 X X X X X X X

3 X X X X X X X

4 X X X X X

5 X X X X 6 X X X X X

7 X X X X X

8 X X X X X X

9 X X X

10 X X X X X X X X X

11 X X X X X X X X

1. Grâul căzut între _ _ _ _ _ este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi înăbuşă

cuvântul şi îl face neroditor. 2. Cea semănată între _ _ _ _ _ _ este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu

bucurie, dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme, apoi se leapădă. 3. Grâul semănat în _ _ _ _ _ _ bun este cel care aude cuvântul, îl înţelege şi face roadă. 4. Precum _ _ _ _ _ _ _ _ mănâncă seminţele de pe drum, tot aşa cel viclean răpeşte

învăţătura de la cel ce nu înţelege. 5. … dar spinii au crescut şi le-au _ _ _ _ _ _ _ _ _. 6. Acesată povestioară se numeşte pildă sau _ _ _ _ _ _ _ _. 7. Sămânţa simbolizează _ _ _ _ _ _ _ _ lui Dumnezeu. 8. El a nimicit plantele crescute printe pietre. 9. Seminţele căzute pe pământ bun, crescând, au adus _ _ _ _ _. 10. Primele seminţe au căzut pe _ _ _ _. 11. Solul la care se referă parabola este _ _ _ _ _ mea.

Din viaţa bisericii. Notăm. Duminica 21 după Rusalii poartă denumirea de Duminica semănătorului,

Temă de acasă: 1. De desenat un spic de grâu.

2. De scris denumiri de pilde, parabole cunoscute de voi. 3. De memorat cele 4 feluri de seminţe.

29

Capitolul 3: N. T. Lecţia a 11-a: Minuni asupra oamenilor: învierea fiicei lui Iair Prochimen: “Căci, precum în Adam toţi mor,

aşa şi în Hristos toţi vor învia. (1Cor.15,22)

Invitaţie la discuţie: Ce avertisment i-a dat Dumnezeu lui Adam, dacă va mânca din pomul cunoştinţei?

Aproximativ, care este vârsta medie de viaţă a unui om? Ce se întâmplă după asta?

Citim fiecare câte un verset din evanghelia după Marcu, capitolul 5:

22 Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui, 23 Şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi să trăiască. 24 Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus şi Îl îmbulzea. 35 Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţătorul? 36 Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai. 37 Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov. 38 Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. 39 Şi intrând, le-a zis: De vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. 40 Şi-L luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde era copila. 41 Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! 42 Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare. 43 Dar El le-a poruncit, cu stăruinţă, ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a zis să-i dea copilei să mănânce. (Urmărim minutele 19:50-22:00 din filmul pregătit)

Formulează întrebarea pentru cuvintele:

1. Mai-marele sinagogii 2. A căzut cu faţa la pământ 3. Învăţătorul 4. Nu te teme 5. Copila n-a murit, ci doarme 6. Casa 7. Petru, Iacob şi Ioan 8. Talita kumi 9. 12 10. Nimeni să nu afle

30

Învăţăm un cântec nou

Ridica-voi ochii mei la ceruri De unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Dumnezeu Cel ce a fcut cerul şi pământul.

Către Domnul paşii mei voi duce

Şi legea Lui va fi îndreptarea mea. Îndreptarea de la Dumnezeu

Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Ridica-voi ochii mei la ceruri De unde va veni mântuirea mea. Mântuirea mea de la Dumnezeu Cel ce a fcut cerul şi pământul.

Din viaţa bisericii. Notăm. Această evanghelie se citeşte la biserică în duminica 24 după Rusalii.

Temă de acasă: 1. De desenat o casă, iar pe uşă de scris mottoul lecţiei.

2. De scris 3 întrebări cu caracter religios, care să înceapă aşa: Ce? Unde? Când? 3. De povestit minunea “Învierea fiicei lui Iair”.

31

Cap. 3: N. T. Lecţia a 12-a: Minuni asupra oamenilor: vindecarea celor 10 leproşi Prochimen: “Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri,

pentru toţi oamenii (Timotei 2,1)

Invitaţie la discuţie: Ştie cineva vreo întâmplare când o persoană nu a zis mulţumesc? Cum s-a întâmplat?

Ce înseamnă să fii nerecunoscător?

Citim fiecare câte un verset din evanghelia după Luca, capitolul 17:

11 Iar pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii, 12 Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, 13 Şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! 14 Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. 15 Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. 16 Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. 17 Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? 18 Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?

19 Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

Exersăm şi notăm ideile principale:

1. Minunea s-a petrecut în S_m_r_ _, într-un . 2. De aceea locuitorii acestui ţinut se numeau iteni. 3. Iisus mergea din G_________ înspre I____________. 4. se numea boala lor, o boală de piele contagioasă. 5. leproşi au cerut îndurarea Domnului să-I vindece. 6. Formulează întrebarea pentru cuvântul “Învăţătorul” din text. 7. Bolnavii strigau: du-te mai repede de la noi. Adevărat sau fals? 8. Ce a făcut Iisus pentru a-i ajuta? a) i-a vindecat imediat; b) i-a trimis să se spele;

c) le-a zis duceti-vă şi vă arătaţi preoţilor; d) n-a vrut să-i vindece. 9. Virtutea pe care o învăţăm azi se numeşte aerimuţlum, iar opusul ______________ 10. Găsiţi contextul cuvintelor: curăţit, cu glas mare, slăvea, cu faţa la pământ, vindecat,

mulţumit, nouă, slavă, de alt neam, 11. Concluzia de azi este să…

Din viaţa bisericii. Notăm. Această evanghelie se citeşte la biserică în duminica 29 după Rusalii.

Este ziua ortodoxă a recunoştinţei, a mulţumirii lui Dumnezeu pentru tot, dar şi oamenilor…

Temă de acasă: 1. De desenat o floare, iar pe petale de scris cuvintele: îţi sunt recunoscător,

îţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat… 2. De scris 3 propoziţii cu cuvântul “mulţumesc” 3. De povestit minunea vindecării celor 10 leproşi.

32

33

Cap. 3: N. T. Lecţia a 13-a: vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda Prochimen: “Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri,

pentru toţi oamenii (Timotei 2,1)

Invitaţie la discuţie: Definiţi cuvântul egoist. Care sunt sinonimele lui? Care sunt antonimele?

Citim fiecare câte un verset din evanghelia după Ioan, capitolul 5:

1 După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. 2 Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. 3 În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. 5 Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? 7 Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. 8 Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. 9 Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Privim “Casa zburătoare” ep 28, partea 2, minutul 3:30

Exersăm şi notăm ideile principale:

11. Minunea s-a petrecut în ___________________ 12. Aranjaţi cuvintele în ordine de la mare la mic: Vitezda, Ierusalim, Scăldătoare, Poarta

Oilor, pridvoare.

13. Diversitatea bolnavilor este descris în versetul

14. Cum se vindecau cei bolnavi?

15. Omul bolnav avea ani.

16. Această minune este descrisă în _______________________________________ 17. Care sunt cuvintele slăbănogului? 18. Care sunt cuvintele lui Iisus Hristos?

19. Minunea s-a petrecut într-o

20. Un tulbura apa.

21. Concluzia de azi este să…

Din viaţa bisericii. Notăm. Această evanghelie se citeşte la biserică în duminica a 4-a după Paşti, dar şi atunci

când se săvârşeşte sfinţirea apei, adică aghiazma.

Temă de acasă: 1. De desenat un lac.

2. De scris, pe fonul acestui lac 3 propoziţii cu cuvântul egoist, milostiv, ajutor 3. De povestit minunea vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda.

34

Folosiţi legenda de mai jos pentru a descoperi o rugăciune. Se numeşte rugăciunea inimii. ______________ ________________ ______________________ __________ ________ 6+18+1+16+17+7, 11+11+22+26+22+7, 10+21+11+22+24+18+22+7, 8+11+26+15, 15+26+11, ____________________ ____________________________ ____ __________ 6+26+16+17+7+31+7+26, 16+11+15+26+11+7+23+24+7-16+2, 19+7, 16+11+17+7, _______________________ 19+2+5+2+24+18+22+26+15

1=A, 2=Ă, 3=Â, 4=B, 5=C, 6=D, 7=E, 8=F, 9=G, 10=H,

11=I, 12=Î, 13=J, 14=K, 15=L, 16=M, 17=N, 18=O, 19=P, 20=Q,

21=R, 22=S, 23=Ş, 24=T, 25=Ţ, 26=U, 27=V, 28=W, 29=X, 30=Y,

31=Z

35

Cap. 3: N. T. Lecţia a 14-a: Convertirea lui Saul Prochimen: “Poate oare să-şi schimbe etiopianul pielea sa

şi leopardul petele sale? Aşa şi voi! Puteţi oare să faceţi bine,

când sunteţi deprinşi a face rău? (Ieremia 13,23)

Invitaţie la discuţie: Cum înţelegeţi cuvântul schimbare. Care sunt sinonimele lui? Care sunt antonimele?

Citim fiecare câte un verset din Faptele Apostolilor, capitolul 9:

1 Iar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu, 2 Şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi, cât şi femei, că merg pe calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. 4 Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? 5 Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă. 6 Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. 7 Iar bărbaţii, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni. 8 Şi s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Şi luându-l de mână, l-au dus în Damasc. 9 Şi trei zile a fost fără vedere; şi n-a mâncat, nici n-a băut. 10 Şi era în Damasc un ucenic, anume Anania, şi Domnul i-a zis în vedenie: Anania! Iar el a zis: Iată-mă, Doamne; 11 Şi Domnul a zis către el: Sculându-te, mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă. 12 Şi a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să vadă iarăşi. 13 Şi a răspuns Anania: Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim. 14 Şi aici are putere de la arhierei să lege pe toţi care cheamă numele Tău. 15 Şi a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel; 16 Căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu. 17 Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfânt. 18 Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi a văzut iarăşi, sculându-se, a fost botezat.

36

Exersăm şi notăm ideile principale.

22. Căutaţi în text cuvintele “ucenicii Domnului”? Versetul .

23. Cine erau ucenicii Domnului?

24. Cine-i primul în catalog, găseşte în text cuvintele “calea aceasta “.Versetul

25. Cine-i ultimul în catalog, explică cuvintele “calea aceasta “. 26. Întrebare pentru cei din banca întâi, rândul de mijloc: 1) care sunt numele bărbăteşti

menţionate în text? 2) care sunt numele de localităţi? Numele şi versetele. 27. Banca 2, rândul din dreapta profesorului. În care versete întâlnim întrebări? 28. Banca 2, rândul din stânga profesorului răspund la întrebările colegilor. 29. Banca 3, rândul din dreapta profesorului formulează o întrebare pentru banca 3, rândul

din stânga. 30. Virtutea învăţată azi este să… 31. Păcatul condamnat este despins din motto, să…

Din viaţa bisericii. Notăm. Biserica Ortodoxă serbează pomenirea Sf. Ap. Pavel pe data de 12 iulie.

Temă de acasă: 1. De desenat un fulger

2. De scris pe acest fulger cuvintele: “De ce mă urăşti?” 3. De povestit convertirea lui Saul. Timpul rămas cântăm o colindă bineştiută de toţi. 1 Deschide uşa creştine Că venim şi noi la tine La mulţi ani, mulţi ani cu bine. 2 Noi la Viflaim am fost Unde S-a născut Hristos La mulţi ani, mulţi ani cu bine. 3 Şi-am văzut şi pe-a Sa mamă Pe care Maria-o cheamă La mulţi ani, mulţi ani cu bine. 4 Cum umbla din casă-n casă Ca pe Fiul Său să-l nască La mulţi ani, mulţi ani cu bine. 5 Umbla jos şi umbla-n sus Ca să-l nască pe Iisus La mulţi ani, mulţi ani cu bine. 6 Umbla sus şi umbla-n jos Ca să-l nască pe Hristos La mulţi ani, mulţi ani cu bine.

7 Tot umblând găsi apoi Un stau mândru de oi La mulţi ani, mulţi ani cu bine. 8 Îngerii din cer coboară Staulul de-l înconjoară La mulţi ani, mulţi ani cu bine. 9 Îngerii cu flori în mână Împletesc mândră cunună La mulţi ani, mulţi ani cu bine. 10 Pe cunună-i scris frumos Astăzi S-a născut Hristos La mulţi ani, mulţi ani cu bine. 11 Pe cunună-i scris aşa Că S-a născut Mesia La mulţi ani, mulţi ani cu bine. 12 Care cu puterea Sa Va împărăţi lumea La mulţi ani, mulţi ani cu bine.

37

Capitolul 4 Noţiuni de liturgică. Lecţia a 15-a: Vecernia Prochimen: “Şi a fost seară şi a fost dimineaţă” (Facere 1,5).

Evaluare iniţială: Cum definiţi cuvântul rugăciune? Cum înţelegeţi cuvântul vecernie?

Cuvinte cheie: Rugăciune, vecernie, simbolizează, reprezintă, exprimă, reminiscienţă.

Citim fiecare câte o propoziţie:

Definiţie. Vecernia reprezină o grupare de rugăciuni, care se citesc sau se cântă în biserică seara. Cuvântul vecernie provine de la cuvântul de origine slavă “vecer”, care înseamnă seară. Este lauda bisericească cu care se începe serviciul divin public al fiecărei zile liturgice. Aceasta pentru că ziua liturgică începe de seara (conform Facere 1,5).

Scopul ei este să aducem lui Dumnezeu mulţumire pentru ziua care a trecut şi să-I cerem ajutorul pentru petrecerea în pace a nopţii care se apropie. Prin aceste rugăciuni de seară urmăm exemplul lui Iisus Hristos, care obişnuia să se roage seara (Mt. 26,36-44; Luca 6,12). Acelaşi obicei, de a se ruga în special seara şi dimineaţa, îl întâlnim la mulţi sfinţi.

Timpul săvârşirii vecerniei cel mai fregvent este sâmbătă seara variind între orele 16:00 – 18:00, dar şi în ajunul sărbătorilor.

Semnificaţia principală a vecerniei este Vechiul Testament. Ea simbolizeză şi aminteşte de vremea dinainte de venirea Mântuitorului.

Rânduiala. 1. Formula de binecuvântare de la începutul vecerniei (Binecuvântat este Dumnezeul

nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor) arată că, în epoca de început a istoriei mântuirii, pe care o reprezită această slujbă, omenirea nu ştia altceva despre Dumnezeu decât că El există şi că e Unul singur. Caracterul nedesăvârşit al revelaţiei din acele îndepărtate vremuri este simbolizat şi prin faptul că, la începutul slujbei, se deschide numai dvera (perdeaua uşilor împărăteşti), pe când uşile împăprăteşti rămân închise, închipuind astfel cunoaşterea nedesluşită şi vagă, pe care lumea o avea atunci despre Dumnezeu şi care se întemeia mai mult pe amintirea revelaţiei primordiale, de la creaţie. Preotul dă binecuvântarea de început, din altar, deaoarece altarul bisericii închipuie cerul sau paradisul, iar preotul îi închipuie acum pe oameni, în timpul cât erau în rai, înainte de căderea lor în păcat.

2. Psalmul 103 ne vorbeşte despre creaţia, frumuseţea şi armonia celor făcute de Dumnezeu şi când toate câte făcuse Dumnezeu erau “foarte bune” (Facere 1,31). Ieşirea preotului din altar şi rămânerea lui în faţa uşilor împărăteşti închise, unde citeşte (în taină) 7 rugăciuni simbolizează alungarea din rai a primilor oameni, după căderea lor în păcat.

3. Ectenia mare. Preotul simbolizează acum omenirea de dinainte de venirea Mântuitorului, implorând mila dumnezeiască în faţa porţilor zăvorâte ale cerului.

4. Urmează cântarea “Fericit bărbatul” compusă din versete alese ale psalmilor 1, 2 şi 3, care reprezintă fericrea raiului, pierdută de omenire pentru neascultarea de porunca Domnului.

5. Catisma de rând, cuprinde câţiva psalmi, reprezintă perioada de pregătire a omenirii pentru venirea lui Mesia cu ajutorul poruncilor din Legea Veche, dar şi a învăţăturilor de la patriarhi şi proopoci.

38

6. Doamne strigat-am… este o cântare din psalmul 140, 1-2. El exprimă starea de rătăcire şi de deznădejde a omului despărţit de Dumnezeu, precum şi idea de pocăinţă.

7. Cădirea de la “Doamne strigat-am” şi în timpul cântării psalmilor 141,129,116, este simbolul văzut al rugăciunii noastre. Aşa cum se înalţă fumul de tămâie, cerem ca şi rugăciunile noastre să se înalţe la Cer, precum cântă David: “să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”. Este o reminiscienţă a ritualului iudaic, prin care se împlinea porunca dată de Dumnezeu lui Moise de a se aduce ofrandă de tămâiere seara şi dimineaţa.

8. Vohodul sau intrarea cu cadelniţa prin uşile împărăteşti simbolizează întreaga Revelaţie divină a Vechiului Testament. Aceasta ne sugerează că Dumnezeu n-a părăsit omenirea, ci S-a descoperit, le-a dat porunci şi profeţii despre venirea în lume a unui Mântuitor, Care va deschide din nou uşile Raiului.

9. Lumină lină este o cântare compusă de Sf. Mc. Antinoghen (16 iulie) şi este închinată laudei Sfintei Treimi. Purtarea sfeşnicului indică prezenţa Mântuitorului în mijlocul nostru, Care S-a identificat ca “lumina lumii” (Ioan 8,12). Aces ritual se aseamănă cu scoaterea focului haric din sfântul Mormânt al Domnului din Ierusalim la paşti.

10. Paremiile sunt lecturi din Vechiul Testament, care se citesc doar la vecernie. 11. Ectenia întreită este rugăciunea stăruitoare (Matei 15,22; Luca 11,9. 18,1) 12. Învredniceşte-ne, Doamne este cântarea cea mai reprezintativă a acestei slujbe. 13. Ectenia cererilor începe cu cuvintele „Să plinim rugăciunea noastră cea de seară

Domnului”. Este o înşiruire de cereri şi se sfârşesc cu rugăciunea plecării capului, care înseamnă smerirea noastră, adică supunerea noastră voii lui Dumnezeu.

14. Stihoavna este citită sâmbătă seara din cartea numită Octoih. 15. Acum slobozeşte este rugăciunea dreptului Simeon (Luca 2,29-32). Strana îl cântă.

Reprezintă sfârşitul Vechiului Testament. 16. Troparele se cântă. 17. Otpustul este încheierea vecerniei.

Temă de acasă: 1. De desenat o cadelniţă cu fum de tămâie.

2. De memorat principalele etape ale vecerniei şi simbolistica ei. 3. De ştiut cântarea “Doamne strigat-am”. Timpul rămas cântăm o cântare de la vecernie: “Doamne strigat-am”.

39

Capitolul 4 Noţiuni de liturgică. Lecţia a 16-a: Utrenia Prochimen: “foarte de dimineaţă, sculându-Se Iisus,

a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo. (Marcu 1,35)

Evaluare iniţială: Care este primul lucru ce trebuie să facem dimineaţa? De ce este important să ne rugăm,

după ce ne sculăm din somn?

Cuvinte cheie: Rugăciune, utrenie, simbolizează.

Citim fiecare câte o propoziţie:

Definiţie. Utrenia reprezină o grupare de rugăciuni, care se citesc sau se cântă în biserică dimineaţa. Cuvântul utrenie provine de la cuvântul de origine slavă “utro”, care înseamnă dimineaţă.

Scopul ei este să aducem lui Dumnezeu mulţumire pentru noaptea care a trecut şi să-I cerem ajutorul pentru petrecerea fără de păcat a zilei, care a început.

Timpul săvârşirii utreniei, cel mai fregvent este duminică dimineaţă. Semnificaţia principală a utreniei este începutul Noului Testament.

Rânduiala. 18. Prologul utreniei începe cu rugăciunile începătoare şi citirea psalmilor 19 şi 20. În timpul

acesta noi cerem de la Dumnezeu biruinţă din cer, atât pentru conducători, cât şi pentru toţi dreptmăritorii creştini.

19. Binecuvântarea utreniei este “Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. Prin aceasta arătăm credinţa în Dumnezeu - Sfânta Treime.

20. Strana intonează cântarea îngerilor când S-a născut Pruncul Iisus : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (Lc.2,14) Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. (Ps.50,16) Astfel în acest moment ne aducem aminte de naşterea Domnului şi totodată dedicăm primele noastre cuvinte lui Dumnezeu.

21. Cei şase psalmi exprmă tânguirea omului Legii Vechi, neputinţa şi deznădejdea omenirii. Stingerea luminilor şi a lumânărilor simbolizează întunericul necunoştinţei în care S-a născut Mesia.

22. Ectenia mare reprezintă rugăciunea comună a credincioşilorprin glasul preotului şi constituie tranziţia de la Legea Veche la cea Nouă.

23. Cântarea: „Dumnezeu este Domnul” vesteşte tuturor că Pruncul născut este Dumnezeu, iar cel ce vine să I se închine, este binecuvântat.

24. Troparele de duminică au ca temă învierea Domnului, cinstirea sfinţilor şi a Născătoarei. 25. Catismele de rând reprezintă citirea mai multor psalmi. 26. Polieleul de duminică este dedicat învierii Domnului, iar tămâierea simbolizează mirurile

mironosiţelor venite la mormântul Domnului. 27. În cadrul polieleului se citeşte un pasaj din Evanghelie, iar scoaterea ei în mijlocul

bisericii simbolizează arătarea Domnului după înviere şi vestirea Învierii la toată lumea. 28. Psalmul 50 reprizinta starea de smerenie înaintea Domnului. 29. Miruirea reprezintă pecetluirea şi apartenenţa noastră la credinţa în Hristos cel

40

răstignit şi înviat. 30. Canoanele sunt partea centrală a utreniei 31. Laudele ne îndeamnă să-L slăvim pe Dumnezeu 32. Slavoslovia este mulţumirea noastră adusă lui Dumnezeu. 33. Ectenia întreită, de cerere şi otpustul finalizează rugăciunea obştească a utreniei.

Temă de acasă: 1. De desenat o lumânare.

2. De memorat principalele etape ale utreniei şi simbolistica ei. 3. De ştiut cântarea “Dumnezeu este Domnul”. Timpul rămas memorăm o cântare de la utrenie: “Dumnezeu este Domnul”

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat

Cel ce vine întru numele Domnului.

41

Capitolul 4 Noţiuni de liturgică. Lecţia a 16-a: Înmulţirea pâinilor. Proscomedia. Prochimen: “Şi luând pâinea, mulţumind,

a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi;

aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. (Luca 22,19)

Evaluare iniţială: Ce ştiţi despre Sfânta Împărtăşanie? Care este cea mai importantă slujbă la biserică?

Cuvinte cheie: Rugăciune, prescură, pregătire.

Citim fiecare câte un verset din evanghelia lui Ioan, capitolul 6.

1 După acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea Galileii, în părţile Tiberiadei. 2 Şi a mers după El mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi. 3 Şi S-a suit Iisus în munte şi a şezut acolo cu ucenicii Săi. 4 Şi era aproape Paştile, sărbătoarea iudeilor. 5 Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine către El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia? 6 Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. 7 Şi Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin. 8 Şi a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru: 9 Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia? 10 Şi a zis Iisus: Faceţi pe oameni să se aşeze. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci au şezut bărbaţii în număr ca la cinci mii. 11 Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au voit. 12 Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva. 13 Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. 14 Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume. 15 Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu sila, ca să-L facă rege, S-a dus iarăşi în munte, El singur.

Legătura temei de azi cu viaţa bisericii. Sfânta liturghie are trei părţi:

1. Proscomedia (se săvârşeşte în taină în altar) 2. Liturghia cuvântului (sau a catehumenilor) 3. Liturghia euharistică (sau a credincioşilor)

Proscomedia recapitulează deopotrivă evenimentele legate de naşterea şi moartea Domnului.

Proscomedia se săvârşeşte în taină în altar, deoarece simbolizează copilăria lui Iisus, când El nu era cunoscut lumii.

42

Cele 5 prescuri folosite la proscomedie ne aminteşte de săturarea celor 5000 de oameni cu 5 pâini. Dar pentru sfânta Împărtăşanie se foloseşte doar una singură, numită Agneţ. Sfântul Disc este un talger de metal pe care se pune Agneţul. El simbolizează peştera şi mormântul.

Tot aici, pe Disc în dreapta, se aşează o părtică din prescură în cinstea Maicii Domnului. În stânga se ordonează 9 părticele din prescura a treia în amintirea sfinţilor: 1.sf. Ioan Botezătorul, 2. prooroci, 3. apostoli, 4.ierarhi şi preoţi, 5. mucenici şi muceniţe, 6. cuvioşi părinţi şi cuvioase maici, 7. doctori fără de arginţi, 8. sfântul a cărui pomenire se face, 9. a sf. Ioan Gură de Aur. Mai jos se aşează miridele pentru pomenirea morţilor şi al viilor, dar când ne împărtăşim, ni se dă părticică din Sf. Agneţ, care în acel moment este Însuşi Trupul Domnului.

Steluţa care stă deasupra Agneţului simbolizează steaua care a luminat deasupra Pruncului Iisus. Acoperemintele cu care se acopăr sfintele Taine simbolizează atât scutecele Pruncului Sfânt, cât şi giulgiurile de îngropare ale lui Iisus. Sfântul Potir este ca o cupă sau păhar mai mare, în care se toarnă vin, care la timpul potrivit se preface în Sfântul Sânge. El simbolizează păharul cu vin împărţit de Iisus ucenicilor la cina cea de taină.

Temă de acasă: 1. De desenat cinci pâini.

2. De povestit minunea înmulţirii pâinilor. 3. De ştiut simbolistica proscomediei.