Să ÎNVăŢăM LIMBA ARMEANă* · 2015-12-11 · Acum mai bine de 160 de ani, mai precis în 1847,...

Acum mai bine de 160 de ani, mai precis în 1847, Gheorghe Asachi tipărea la Iaşi primul abecedar în limba armeană cu titlul „ Cheul cetirii litere-lor mesrobiene”. Deşi acesta este primul manual editat în Ţări le Române, şcol i existau încă din secolul al XV-lea. La mănăstirea Zam-ca iar din 1646 la Iaşi. Dar primele şcoli publice apar în Transilvania, la Dumbrăveni (1685) şi Gherla (1700) iar la Bucureşti după 1800. Mai aproape de noi, în secolul trecut, s-a tipărit la Bucureşti (1911) o colecţie avînd ca temă literatura pentru copii iar la Frumoasa părintele-cărturar Măgîrdici Bodurian editează o Enciclopedie Armeană (1938). Am făcut această scurtă incursiune în trecutul şcolilor armene din spaţiul românesc pentru a sublinia că armenii de pe aceste meleaguri, indifer-ent de condiţiile bune sau rele pe care le-au trăit, au avut un scop precis. Să-şi păstreze identitatea prin credinţă şi limbă. Iar limba înseamnă şcoli şi manuale. Lucru realizat pe parcursul a cîteva secole. De aceea azi cînd studiem istoria aces-tei comunităţi nu putem să ignorăm scrierile editate în limba armeană. Şi nu mă re-fer doar la cărţile bisericeşti. Spre exemplu la începutul secolului XX, la Gherla, se

studia încă limba armeană, dovadă fiind caietele de clasă ale elevilor, aflate în arhiva parohiei armeano-catolice din localitate. Nu mai vorbesc de Şcoala Armeană din Bucureşti, care îşi are în-ceputurile pe vremea lui Ma-nuc Bey şi care a funcţionat pînă prin anii `60 ai secolului trecut. Dar această situaţie de relativă prosperitate în plan educaţional, dacă putem spune aşa, a cunoscut un puternic declin. Comunitatea s-a împuţinat astfel că în anii `80 vorbeam de o şcoală de duminică neoficială, la care veneau tinerii să înveţe limba armeană cu doam-na Garabedian Anahid, descendentă a unei respec-tate familii de profesori. I-a urmat Varujan Vosganian iar, după 1989, doamna prof. Ul-nia Blănaru Maganian, sora doamnei Garabedian. Istoria

este cunoscută de mulţi şi nu o voi relua. Poate ea va face obiectul unui capitol din ma-rea istorie a şcolilor armene din România. Ce vreau să subliniez. În această lună, octombrie, luna Sfinţilor Traducători armeni Sahag şi Mesrob s-a lansat primul Manual de Limba Armeană editat cu sprijinul Ministeru-lui Educaţiei din România. Este un moment istoric dar care ne obligă. Pentru că tinerii ce studiază literele mesrobiene sunt din ce în ce mai puţini iar acest manual ar trebui să ne mobilizeze pentru ca limba armeană să redevină prioritatea noastră numărul unu. Depinde de noi şi de profesorii pe care-i avem. Deci: *”Սորվինք հայերէն լեզուն”.

Să ÎNVăŢăM LIMBA ARMEANă*EDITORIAL

Mihai Stepan CAZAZIAN

4

AA

AR R

T

Niciodată în istoria multiseculară a clădirii

Redutei şi în existenţa de aproape un veac a Muzeul Et-nografic al Transilvaniei care funcţionează în acest spaţiu, nu au fost expuse pe pereţi atâtea covoare orientale ca la sfârşitul lunii septembrie 2013, cu prile-jul celei de a doua ediţii a Zile-lor armene din Cluj!Covoarele somptuoase, moi şi mătăsoase, mari şi mici, cu zeci sau sute de mii de noduri pe centimetrul pătrat, în culori vii sau mai discrete, cu modele geometrice, florale sau zoomor-

fe – în marea lor diversi-

tate – au o trăsătură comună: au ieşit din atelierele covorarilor armeni, majoritatea din Gherla, şi câţiva din îndepărtatul ori-ent.Expoziţia de covoare organizată din iniţiativa lui Mircea Tiva-dar şi realizată în colaborare cu Bedros Krucian – reprezentant al vestitei familii Kuruşian, în-temeietoare a meşteşugul co-voarelor persane la Gherla – este menită să releve publicului clu-jean unul dintre meşteşugurile emblematice ale armenilor ori-entali, împământenită în Tran-silvania, la Gherla, abia la în-ceputul secolului XX, de valul

armenilor refugiaţi aici în urma genocidului armean.Bedros Kuruşian avea 15 ani când s-a îmbarcat (posedând un paşaport Nansen) pe vaporul refugiaţilor, supravieţuitori ai cumplitului genocid. Pe acelaşi vapor se afla şi prietenul său Armenag Kozanlian, cu care aveau să întemeieze în Oraşul Armenesc, primul atelier de covoare orientale. Triumviratul meşterilor covorari din Gherla aveau să-l formeze împreună cu Harutiun Martaian, cumnatul lui Bedros Kuruşian.Peste ani acest meşteşug di-ficil şi frumos avea să se

COVOARE EXOTICE, MUZICă ŞI RITMURI ARMENEŞTI LA MUZEUL ETNOGRAFIC DIN CLUJ

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

ACTUALITATErăspândească şi în localităţile limitrofe Gherlei, dând de lucru unui număr mare de femei. În anii comunismului covoarele de manufactură realizate la scară industrială au constituit un produs valoros de export care a dus faima Gherlei până la începutul mileniului actual, când întreprinderea de covoare a fost desfiinţată.Bedros Krucian care a deprins tainele ţesutului covoarelor în familie şi decenii la rând a fost maistru covorar la cooperativa de covoare, a adus la expoziţie mai multe covoare din colecţia proprie. Alte exponate valor oa-se au fost aduse din colecţiile lui Mircea Tivadar, Asociaţiei Muzeul Armean, etnologului Andrei Bodiu, dar şi-a găsit locul în expoziţie şi covorul de mari dimensiuni care odinioară se afla în faţa altarului catedralei armeano-catolice din Gher-la, purtând cu nobleţe modele armeneşti specifice, dar şi miile de urme de paşi ale enoriaşilor.Pregătirea expoziţiei a presu-pus curăţirea şi dezinfectarea covoarelor, sistematizarea lor şi elaborarea unui catalog, o cantitate mare de muncă la care au pus umărul Mircea Tiva-dar, Bedros Krucian, Ana Steib – secretar al UAR Cluj, precum şi Botond Debreczeni care a realizat fotografiile pentru cata-logul apărut în condiţii grafice excelente, la editura Ararat.Datorită fotomontajelor şi a ma-chetelor, vizitatorul care admiră covoarele descinse parcă din basmele orientale, se poate in-forma asupra etapelor istorice şi tehnologice ale ţesutului covoa-relor orientale pe meleagurile transilvane, iar în câteva vitrine sunt expuse şi uneltele specifice acestui meşteşug.O veche ladă a breslei tăbăcarilor ne aminteşte de

De la stânga la dreapta:István Vákár, vicepreşedinte Consiliul Judeţean Cluj, Mircea Tivadar, vicepreşedinte Asociaţia Muzeul Armean, Tudor Sălăgean, director Muzeul Etnografic Cluj, Aza-duhi Varduca Horenian, preşedinta UAR Cluj, Bedros Krucian, maistru covorar

vestiţii maiştri marochineri care lucrau în Armenopolisul veacurilor XVIII – XIX. (vezi imaginea) Expoziţia organizată sub genericul „Meşteşugurile armeneşti din Transilvania” a fost vernisată în prima zi a celei de a doua ediţii a Zilelor

Armene din Cluj care a adunat un public numeros la Muzeul Etnografic al Transilvaniei şi care graţie politicii directoru-lui său, Tudor Sălăgean, a de-venit un amfitrion desăvârşit pentru promovarea culturii minorităţilor transilvane.

6

AA

AR R

T

Luările de cuvânt de la vernisaj au subliniat importanţa păstrării şi revigorării confecţionării co-voarelor orientale, demers la care au fost dispuşi să pună umărul István Vákár, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic, Mir-cea Tivadar, vicepreşedintele Asociaţiei Muzeului Armean şi, desigur, Bedros Krucian singu-rul în măsură să transmită acest meşteşug învăţăceilor.În prima zi a evenimentu-lui, formaţia Flauto Dolce a susţinut un program alcătuit din muzică veche transilvană în cadrul căruia, melodiile armeneşti, culese din Gherla, s-au îmbinat armonios cu vechile melodii ungureşti şi româneşti, precum şi cu cântecele hasidice maramureşene.În cea de a doua zi a evenimen-tului a fost lansată Etnografia Armenilor din Ungaria, cel de al doilea volum tradus în română şi publicat la editura Ararat, din Monografia Oraşului Liber Regal Gherla, scrisă de Kristóf Szongott la cumpăna veacurilor XIX şi XX.Apoi frumoasa sală mare a mu-zeului, unde cândva aveau loc furtunoasele dezbateri ale Di-etei Transilvaniei, a devenit un tărâm al dansurilor armeneşti, prezentate de micile prinţese ale formaţiei de copii a UAR Cluj şi de membrii grupului de dansatori ai UAR Gherla.Ritmurile exotice ale dansurilor din îndepărtata Armenie, cos-tumele deosebite, graţia şi en-tuziasmul tineresc au încântat publicul.

Andrea GHIŢă

http://www.baabel.ro

Bedros Krucian făcând o incursiune în istoria covorarilor armeni din Gherla

ACTUALITATE

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

Concepută ca un eveniment menit să atragă atenţia pu-blicului constanţean dornic de cunoaştere a elementelor fun-damentale care definesc naţia armeană, invitaţia lansată de Uniunea Armenilor din Româ-nia Filiala Constanţa pentru perioada 4-6 octombrie 2013, a avut ca scop promovarea cul-turii armene în spaţiul interet-nic dobrogean, prin organizarea celei de a doua ediţii a Sărbătorii culturii armene, de această dată, în mod evident, având ca grup–ţintă un segment foarte important din comunităţile armene din România: tinerii – aceia care sunt datori să ducă tradiţiile şi obiceiurile armeneşti mai departe, aceia care, aflaţi la vârsta experimentării, vor şti să menţină cultura armeană la standarde înalte, adaptând per-manent stilul armenesc incon-fundabil mileniului III tehnolo-gizat la superlativ. Evenimentul

a debutat, pe 4 octombrie, cu conferinţa “DAINUIREA PRIN CULTURĂ”, susţinută de doamna prof. Arşaluis Gurau, la Sala „Remus Opre-anu“ a Prefecturii Constanţa, având ca invitati speciali pe dl. prof.univ.dr. Garabet Kum-betlian şi pe preotul Oşhakan Khachatryan (secţiunea docu-mentar), pe doamna Luiza Terzian (secţiunea lirică), dl.Alexandru Alaci (secţiunea epică), iar auditoriul numeros a fost onorat de prezenţa unor personalităţi marcante ale cul-turii constănţene : colonel Al. Birou, Preşedintele Ligii Scrii-torilor – fil. Constanţa; Laura Văceanu – Preşedinta Societăţii de Haicu – Constanţa, Alex-andra Flora Munteanu – vicepreşedinta Societăţii de Haicu, Lili Vinţeanu – sec-retar Liga Navală, prof.univ.dr.Olga Duţu şi Vasilica Mitrea – secretar literar la revista ”Do-

brogea culturală”, precum şi invitaţi ai comunitaţii bulgare şi elene, din partea Inspectorat-ului Şcolar Judeţean Constanţa doamna Inspector Scolar Gen-eral Adjunct Oprea Adriana Cristina, doamna Ismail Aisel din partea Prefecturii Constanţa şi reprezentanţi mass-media. Moderatorul serii culturale a fost doamna vicepreşedinte UAR –fil.Constanţa , Carmen Dropol.În stilul deosebit de primitor, cu tonalitatea accentuată şi sobră, dar, totodată caldă şi plină de cuvinte care se înlănţuiau ca un imn al culturii armene la ceas aniversar, doamna pro-fesor Arşaluis Gurău a captat atenţia publicului numeros prezent la acest eveniment, în-cepându-şi discursul cu “istoria umanităţii, din vremurile cele mai îndepărtate, pierdute în mit şi legendă, este istoria genezei şi stingerii ciclice a neamurilor şi civilizaţiilor: naşterea, dez-voltarea, apogeul, declinul şi sfârşitul sunt etapele pe care le străbate orice categorie, ca în modulele romboidale ale Coloanei lui Brâncuşi. Doar că aplicând această teorie la parcur-sul istoric al popoarelor, o tristă concluzie se impune: sfârşitul este inexorabil – adevărat – , dar el se instalează diferit în timp şi ca mod de manifestare. În ceea ce ne priveşte pe noi, ar-menii, ca neam, nu putem să nu constatăm că, răsăriţi în timpuri atât de vechi, încât istoria le-a ratat începuturile, iar legen-dele le-au recuperat parţial, încă existăm şi existăm miracu-los, în ciuda unui destin ingrat şi vitreg: hărţuiţi în războaie,

CONSTANŢA: Cultura armeanăîn sărbă toare

8

AA

AR R

T

striviţi de barbari, asupriţi de seminţii ce se credeau supe-rioare, alungaţi din vetrele lor natale, pribegind proscrişi în lumea largă, discriminaţi pe alocuri, armenii au rezistat, nu şi-au răzleţit neamul, nu şi-au pierdut limba. Şi, cum totul are o explicaţie, acest aparent mister al supravieţuirii este şi el explicabil: s-au ţinut, au du-rat, au dăinuit (am dăinuit) prin cultură şi cult. Pe bună dreptate scriitorul Franz Werfel afirma în cartea sa „Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh”: „ Arme-nii sunt toţi intelectuali, nu atât prin studii şi diplome, cât prin preocupări şi nivel de gândire.” Cei aflători pe aceste meleaguri – armenii de pe teritoriul de astăzi al României - nu au făcut excepţie de la această regulă: au construit biserici (întâia prioritate), şcoli şi orfelinate, aşezăminte de cultură, dar mai presus de toate, şi-au reclădit sufletul mutilat de suferinţele care i-au mânat printre străini; şi cum au făcut aceasta? Prin cultură: prin refugiul în patria de cuvinte a limbii armene, prin păstrarea datinilor şi tradiţiilor ţării de origine – patrie rămasă în gând şi vis – , prin hărnicirea în crearea de scrieri documen-tare şi artistice, pentru ca nimic din ceea ce au trăit şi pătimit să nu se piardă, să nu se uite, să nu dispară în neant, cu speranţa că posteritatea – adică noi – le vom aprecia, conserva şi continua. Mai mult decât atât, s-au implicat profund în viaţa şi preocupările patriei adoptive, contribuind din plin în toate domeniile de activi-tate la progresul şi propăşirea acesteia”. O descriere mai edificatoare a trecutului arme-nilor pe ţinuturile româneşti, nu cred că ar fi putut menţine atât de constantă atenţia pub-

licului, nu ar fi putut defini mai concis “DĂINUIREA PRIN CULTURĂ”, aşa cum reiese din cuvintele doamnei Gurău, iar rostirea în limba străbunilor noştri a unui fragment din epo-pea naţională „Sasna Dun” în prelucrarea literară a poetului Măgărdici Heranian, episodul de după invazia siriană în Ar-menia, a rasunat ca un îndemn la trezire, la recunoaşterea trăiniciei culturii armene în timp indiferent de spaţiul adoptiv. Atmosfera plină de o încărcătură aparte, a fost completată de poeziile doamnei Luiza Terzian, care a surprins prin absoluta ei sinceritate, eternul omenesc al ideilor şi al sentimentelor exprimate, ca şi prin talentul autentic, deasupra oricărei îndoieli. Domnul Alex-andru Alaci a continuat momen-tului poetic, abordând situaţii vânătoreşti reale – de cele mai multe ori - în proze scurte, vânătoarea fiind doar pretex-tul unei aventuri în natură. Ca un alt Calistrat Hogaş, Al. Alaci are darul observaţiei, dăruit fiind şi cu harul surprin-derii amănuntului semnificativ, dar mai ales, al povestirii, al depănării fără grabă, pe înde-lete, având plăcerea vorbei de duh, a expunerii cu umor sub-

til şi inteligenţă. Domnul prof.Kumbetlian a prezentat căteva tradiţii armeneşti legate de sărbătoarea Crăciunului, ac-centuând semnificaţia datei de 6 ianuarie pentru Bise-rica Armenă, explicând în amanunţime importanţa Edic-tului de la Milan şi consecinţele acestuia asupra stabilirii şi acceptării zilei de naştere a lui Mantuitorului Isus Hristos, iar preotul Oshakan a preci-zat importanţa creştinismului poporului armean şi dăruirea faţă de biserică şi conservarea tradiţiilor autentice.Expoziţia de fotografie „La drum prin Armenia” realizata de tinerii invitati din Bucureşti, Mcrtici Baghdasarian şi Hrant Jaghinyan, au întregit această atmosferă deosebit de frumoasă, prezentând imagini inedite, surpinse excepţional, din patria - mamă, Armenia. De remarcat este faptul că, la acest eveniment au participat, în calitate de invitaţi, membrii ai comunităţii armene din Ghe-rla, Bacău, Târgu-Ocna, Tulcea, Piteşti, Bucureşti.Bazarului armenesc realizat de tinerii armeni din Constanta, coordonaţi de Clara Olariu şi Karina Boiagian, la care s-au alăturat şi tinerii armeni din

-

ACTUALITATE

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

Bucureşti, au încheiat acestă seară deosebit de interesantă, plină de o încărcătură emoţio-nală deosebită.Pe data de 5 octombrie, la Tea-trul de copii şi tineret Elpis Constanţa a fost organizat un spectacol cu dansuri tradiţionale armeneşti, la care a participat pentru prima dată pe o scenă constănţeană, ansamblul Var-tavar Bucureşti, delectând publicul cu dansuri tradiţionale deosebit de bine antrenate de coregrafa Bella Martikian; soliştul la duduk Adrian Mihai Hasna-Preda împreună cu po-eta Iulia Pană, artistul plastic Lelia Rus-Pîrvan şi dansatorul Adrian Bogdan Cosmin au de-schis spectacolul printr-un mo-ment deosebit de interesant: coregrafa Stela Cocârlea, a pornit de la o idée simplă- pământul este o fiinţă vie şi tot ceea ce există pe suprafaţa sa îşi are originea în el. Cor-purile umane sunt formate din materie subtilă care îi aparţine tot pământului. Sursă de hrană dar şi de inspiraţie, între om şi pământ există o legătură dinco-lo de limitele vizibile, sănătatea morală şi fizică a omului fiind dependentă de modul în care fiecare fiinţă se raportează la energiile pământului. Astfel, pământul înseamnă creaţie, iar creaţia se manifestă cel mai pro-fund prin intermediul artelor, iar instrumentul muzical armenesc - dudukul - a fost edificator în acest sens. Melodiile armeneşti în interpretarea de excepţie a doamnei Armine Khachatryan, au încălzit atmosfera, purtân-du-ne pe aripile cântului până în îndepărtata Armenie. Solista Simen Adina, a stârnit ropote de aplauze prin interpretarea cântecelor Hora la români şi Pentru ea. Raluca Georgiana Chiru ne-a purtat pe ritmuri de

samba, demostrându-şi talentul inconfundabil, iar Grupul vocal folcloric Muguraşii din Ovidiu a interpretat melodii autentice din diferite ţinuturi româneşti, împletind perfect elementele tradiţionale armeneşti cu fol-clorul ţării noastre. Specta-colul prezentat de către doam-na Luiza Terzian, a coincis în data de 5 Octombrie cu Ziua Educaţiei, reunind în sală iubi-tori ai evenimentelor culturale, motivând o dată în plus, că educaţia autentică se bazează

pe valori autentice. După spec-tacol, invitaţii din filiale UAR , împreuna cu membrii ai comu-nitatii armene din Constanta, au participat la cina festiva or-ganizata de UAR Fil.Constanţa la Hotel Ibis, reunind peste 70 de invitati. Sărbătoarea culturii armene s-a încheiat în data 6 octombrie 2013 cu slujba la bi-serica armeană „Sfânta Maria” din Constanţa, oficiata de preo-tul Oshakan Kchachatryan.

Iris SARCHIZIAN

10

AA

AR R

T

În aceste zile, când întreaga ţară îşi exprimă cu fervoare sentimentul religios, comuni-tatea armeană din oraşul de la malul mării îşi trăieşte propria poveste: sărbătoarea anuală a Madagh-ului care reuneşte credincioşi din toate parohiile armeneşti din România.Intrată deja în tradiţia Bi-sericii apostolice Armene din Constanţa, MADAGH-UL a devenit una din solemnităţile cele mai dragi şi aşteptate cu nerăbdare de către armenii constănţeni. Moştenită din ce-le mai vechi timpuri, această rânduială – prin semnificaţiile ei profunde şi umaniste – aduce tihnă şi împăcare, pace şi se-renitate în sufletele enoriaşilor; căci e vorba de „Madaghul” (jertfa) sau pomana, care se face întru dobândirea milei şi graţiei divine (Ողորմություն) pen-tru toţi cei suferinzi, nevoiaşi ori vârstnici. Pregătirile pen-tru Madagh au început, ca de obicei, cu o zi înainte: un grup entuziast de enoriaşi (bărbaţi şi femei de toate vârstele), „spe-cializat” deja în genul acesta de activităţi, şi-a luat în prim-ire atribuţiile şi – într-o or-ganizare riguroasă şi eficientă – s-a apucat de treabă. De alt-fel, comunitatea în între-gul ei a contribuit cu sfatul, cu munca şi, evident, material pentru ca această acţiune să reuşească. Într-o atmosferă de hărnicie, dar şi de veselie (suntem întot-deauna fericiţi să fim împreună) s-au pregătit bucatele ce urmau

să fie împărţite a doua zi.

Am fost onoraţi de pre-zenţa P.C. Episcop Datev Hagopian, însoţit de di-acon Haig Azarian şi preot Hetum, (acesta din urmă, proaspăt descins în România, urmează a fi sta-tornicit ca preot paroh al Bisericii Armene din Pi-teşti), având bucuria de a asista la Liturghia oficiată de înaltul nostru oaspete.

Arhiplină, Biserica trăia efectiv un moment de mare sărbătoare, căci eram împreună prieteni nu doar din urbea natală, ci din toată ţara. Draga noastră Biserică se înveşmântase de sărbătoare şi strălucea prin emoţia şi tulbura-rea credincioşilor.Însuşi corul suna mai frumos ca oricând.În predica sa, Î.P.S.S. a dezvoltat explicitând două versete din rugăciunea „Tatăl nostru”(Հայր մէր): „Şi nu ne duce pre noi în ispită,/ Ci ne izbăveşte de cel rău (viclean)”, elucidând sen-

SăRBăTOAREA MADAGHULUI LA CONSTANŢA

sul ispitei şi îndemnând la a-i rezista. În încheiere, a dat o înaltă apreciere muncii preotu-lui paroh Oşakan Khachatryan, consiliului parohial, corului bisericesc, Filialei locale a Uniunii Armenilor din Româ-nia, şi tuturor credincioşilor, evidenţiind, îndeosebi, Biserica Armeană – ca instituţie -, care cu doar forţele şi mijloacele sale, a reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu, să organizeze această sărbătoare. Cuvintele calde ale Î.P.S.S. au constituit

-

COMUNITATE

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

De exact 35 de ani, Anaid Tavi-tian se identifică cu teatrul de la malul mării, fiind martor şi cronicar al schimbărilor pe care muza Thalia din Pontul Euxin le-a parcurs în acest interval de timp. În 1978, Anaid Tavi-tian a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, Facultatea de teatru, cine-matografie, televiziune, secţia Arta şi metodologia specta-colului, fiind repartizată la Constanţa, ca referent literar la „păpuşi”. De aceea, vorbeşte şi acum cu atâta emoţie de peri-oada petrecută la „păpuşi”. În-cepând din 3 octombrie 1978, dată la care s-a angajat la Teatrul

Dramatic din Constanţa, unde funcţiona şi secţia Teatrului pentru copii, şi până în prezent, în calitate de consultant artis-tic, Anaid Tavitian a adunat o mulţime de amintiri. A întâlnit atât de mulţi oameni valoroşi, de la dramaturgi, regizori, sce-nografi şi actori până la slujitorii Thaliei din culise, încât, dacă amintirile sale ar fi aşternute pe hârtie, ar ocupa un întreg raft de bibliotecă. Ar putea scrie o istorie… sentimentală, care nu transpare din CV-urile clasice, o istorie cu butade, amintiri şi evocări de tot felul, savuroase şi pline de tâlc.„Thalia Ex Ponto la cumpăna de milenii. O istorie sentimentală a Teatrului Dramatic constănţean“ şi „Leac pentru drac“, scrise în colaborare cu regretata Geor-geta Mărtoiu, dar şi „Meta-morfoza unui vis” sunt cărţile pe care Anaid Tavitian şi-a pus semnătura. Din 1980, Anaid Tavitian a fost unul dintre prin-cipalii organizatori ai festi-valurilor „Săptămâna teatrelor de păpuşi” şi „Seri de teatru antic”.

Mirela STÎNGă

http://www.telegrafonline.ro

ANIVERSARE : Anaid Tavitian, de 35 de ani în slujba „Thaliei ex Ponto”

un prilej de satisfacţie şi mân-drie şi un stimul pe viitor pen-tru toţi participanţii.

După slujba de sfinţire a pa-chetelor cu madagh, acestea au fost împărţite tuturor celor prezenţi, precum şi celor bol-navi ori prea vârstnici, care n-au putut fi de faţă. (A doua zi, părintele a donat Cantinei pentru Ajutor Social din Piaţa Griviţei o mare cantitate din bucatele pregătite – pilaf cu carne şi lipii).A urmat gustarea (aperitivul sau „kaghţăr seghan”), dar şi tristeţea iminentei despărţiri, luminată totuşi de conştienţa da-toriei împlinite, care explică de ce efortul pregătirii gazdelor, ca şi osteneala călătoriei oaspeţilor n-au mai fost resimţite, ci doar mulţumirea revederii, împărtăşirea reciprocă a bunei dispoziţii, încărcarea cu energii pozitive, care să ne învigoreze ca să ne fie de ajuns până la întâlnirea viitoare.

Arşaluis GURăU

12

AA

AR R

T

Joi 24 octombrie a avut loc la centrul Cultural Armean din

Bucureşti lansarea oficială a Manualului de Limba Armeană ( occidentală) realizat de prof. Ulnia Blănaru Maganian.

La lansare au vorbit Excelenţa Sa Hamlet Gasparian, Amba-sadorul Armeniei, deputatul Varujan Pambuccian, sena-torul Varujan Vosganian. Vor-bitorii au subliniat importanţa realizării acestei lucrări, sub egida Ministerul Educaţiei Naţionale. Doamna Ulnia Blănaru face parte din familia Maganian dedicată, educaţiei tinerilor. Părinţii Zaruhi şi Nşan Maganian au fost profe-sori la Orfelinatul de la Strunga ( în anii 1923-1926) sora, Ana-hid Garabedian a fost în anii `70-`80 ai secolului trecut cea

care i-a adunat pe tineri, în fie-care duminică, pentru a învăţa limba armeană dar şi pentru a se cunoaşte. Apoi cursurile au fost susţinute de Varujan Vos-ganian iar, după 1990, a fost reînfiinţată Şcoala Armeană unde sufletul a fost doamna prof. Ulnia Blănaru Magani-an. O generaţie întreagă a fost şcolită de doamna Blănaru, acei tineri fiind acum prezenţi la această lansare dar şi la ani-versarea lui Tanti Ulic, aşa cum o cunosc mulţi. În prezent cur-surile de limba armeană sunt susţinute de Narine Bogdan Căuş, nepoata doamnei Maga-nian. A fost o seară emoţionantă – moderator acelaşi Bedros Ho-rasangian – care trebuie să fie urmată de alte evenimente unde personalităţile noastre să fie omagiate aşa cum se cuvine.

CENTRUL CULTURAL ARMEAN: Prezentarea primului Manual de Limba Armeană

A C U M 8 5 D E A N I

OCTOMBRIE 1928

Toamna îşi intrase în drepturi în octombrie, dar comunitatea noastră interbelică nu părea nici pe departe că s-ar fi bucu-rat de roadele ei sau de pacea ce ar fi trebuit conferită de acest anotimp. Din potrivă, am putea spune, răsfoind Ararat-ul.Chiar în prima pagină, sub formă de editorial distinsul fost ministru Grigore Trancu-Iaşi (fost preşedinte al Uniu-nii Armenilor) tună şi fulgeră exprimându-şi “sentimentele patriotice” într-un mod ce nu-l prea caracteriza. Întrebându-se retoric în editorial “De ce se predică ungureşte în biserica armeană din Gherla?” dom-nia sa părea profund revoltat, povestind cum: “În mod os-tentativ în mijlocul predicei însoţit de prieteni am părăsit cu durere biserica. Poporul român prin jertfele lui a sal-vat de supt apăsarea maghiară naţionalităţile oprimate dându-le drepturi şi o viaţă mai bună. Era coborârea de pe cruce a ce-lor oprimaţi. Tocmai în biserica unde acest simbol e permanen-tizat prin opera lui Rubens, tocmai acolo salvatorii sunt jigniţi în loc să li se arate sen-timentul recunoştinţei. Faceţi predica în româneşte! Dacă nu e posibil faceţi în armeneşte, în latină, în englezeşte, în oricare altă limbă. Supăraţi ţara în care trăiţi, supăraţi pe Dumnezeu!” Trecuseră totuşi 10 ani de la terminarea marelui război însă chiar şi unele spirite luminate nu puteau înţelege toleranţa,

deşi propriul lor popor nu s-a putut bucura de ea. Nici măcar scuza cu “aşa erau vremurile” nu mai este viabilă.Între timp la Bucureşti Părintele Ignat Kilimlian a donat Bibliotecii Armene un Geaşoţ, culegere de texte reli-gioase copiat de scribul Filip şi miniaturat, datat din anul 1667. “Comitetul Bibliotecii prezintă expresiunea celor mai vii mulţumiri Părintelui Kilimlian.” Iar H. Frenkian îşi făcea în continuarea datoria de binefăcător şi filantrop, indife-rent la micile pseudo drame armeneşti donând 5000 lei pen-tru restaurarea Bisericii Armene din Piteşti.Însă cea mai fenomenală ştire soseşte tot din capitală: “A venit la Bucureşti Ieromonahul Kri-cor Ingigian. S.S. înzestrat cu o sensibilitate fenomenală este în stare să indice umblând pe pământ conductele de apă sub-terane. Experienţa ce a făcut-o în curtea Bisericii Armene din Bucureşti a reuşi pe deplin. A fost dus de o Societate şi în regiunile petrolifere spre a ve-dea dacă s-ar putea constata zăcămintele de petrol. De astă dată însă experienţa n-a prea reuşit, Ieromonahul declarând că în subsol sunt confuziuni care nu-i permit să dea indicaţii precise asupra zăcămintelor de petrol.”

Comunitatea noastră a ratat ast-fel încă o oportunitate de spor-ire a veniturilor sale. Păcat…

Eduard ANTONIAN

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

Sub egida Ministerului Educaţiei Naţionale la Edi-tura Didactică şi Pedagogică a apărut Manualul de Limba Armeană (occidentală) pentru elevi începători de gimnaziu şi liceu. Manualul este realizat de doamna Ulnia Blănaru Maga-nian şi este rodul unui munci de mai bine de 10 ani pe care dom-nia sa l-a depus pentru a duce la bun sfîrşit acest instrument de lucru pentru cei interesaţi de limba armeană. Realizarea grafică este deosebită, lucra-rea fiind finanţată de Uniunea Armenilor din România, avînd avizul MECTS nr. 6053 din octombrie 2012. Acest lucru s-ar traduce prin faptul că acest manual este primul manual de limba armeană avizat de Minis-terul Educaţiei din România.Doamna Ulnia Blănarul Maga-nian scrie în deschiderea manu-alului cităm : “Cu pietate închin această lucrare memoriei sacre a părinţilor mei, Zaruhi şi Nşan Maganian şi a surorii mele Ana-hid Garabedian”.Profesor Ulnia Blănaru Maga-nian a condus Şcoala Armeană din Bucureşti, după 1990 timp de aproape 20 de ani predînd ştafeta nepoatei ei Narine Bogdan Căuş, care a coordonat apariţia acestui manual.Sperăm că acest manual să fie un stimulent pentru tinerii noştri pentru a învăţa limba armeană.

14

AA

AR R

T

Oraşul Bucureşti reprezintă nu numai un punct de

confluenţă al vieţii academ-ice, administrative şi politice a României, dar şi un spaţiu variat din punct de vedere cul-tural, un stup multicolor în care persoanele care aparţin minorităţilor etnice robotesc alături de cei de origine româ-na. Caracterul multi-etnic al oraşului nu este nicidecum un element care să aparţină peri-oadei contemporane, ca urmare a fenomenului de globalizare. Această stare de fapt a fost observată încă din vechime de către trecătorii străini, care au remarcat că pe străzile oraşului colindau deopotrivă armeni, maghiari, evrei, precum şi alte grupuri etnice, alături de populaţia majoritară . Un bun exemplu care poate ilustra fenomenul este, de pildă, pro-centul de 28,5% care re-prezenta minorităţile etnice, din

totalul populaţiei, după

Primul Război Mondial. În acest mod putem plasa etichetă caracterului multi etnic. La început, comunităţile minorităţilor erau compacte, iar cartierele respective erau similare cu cele din locurile de provenienţa. În zilele noastre, totuşi, parte din acest caracter compact s-a pierdut, iar per-soanele aparţinând minorităţilor etnice s-au cufundat în soci-etatea majoritară. Acesta este motivul pentru care studiul porneşte în căutarea identităţii membrilor minorităţilor etnice. Este ataşamentul lor social mai apropiat de cel al comunităţii et-nice din care fac parte, sau mai apropiat de cel al valului majo-ritar? Din acest motiv este im-portant să aflăm dacă membrii minorităţilor etnice se consideră parte a mediului multicultural ca parte distinctivă sau ca lo-cuitori ai Bucureştiului. Ipoteza care a stat la baza studiului este cea conform căreia persoanele aparţinând minorităţilor etnice

din Bucureşti sunt mai apropi-ate de comunitatea din care fac parte decât de cea a oraşului, în ciuda nivelului mare de inte-grare în aceasta. Unul dintre conceptele folosite în studiu a fost cel de identitate şi de construire a identităţii so-ciale. Etnia este o faţetă care determină identitatea socială a individului, asociată cu anu-mite valori culturale şi ati-tudini. Identitatea socială este legată de conştiinţa individului că aparţine unui anumit grup. În cazul de faţă, acesta este conceptul care a stat la baza selecţiei celor intervievaţi. Un alt concept folosit în stu-diu pentru a stabili identi-tatea minorităţilor etnice este diferenţa dintre sfera publică şi cea privată, interpretate în sen-sul în care au fost abordate de către Jürgen Habermas , anume faptul că ceea ce ajunge în sfera publică începe să se formeze încă din sfera privată. Ati-tudinile minorităţilor etnice au

Comunitatea armeană între tradiţie şi provocările prezentului

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

COMUNITATEo importanţă notabilă în soci-etate deoarece astfel abuzurile sunt prevenite, iar societatea în sine beneficiază din acomoda-rea diversităţii. Astfel, se poate lua în considerare următoarea clasificare: (1) un nivel mare de coeziune la nivel privat se traduce prin nivel mare de coeziune la nivel public; (2) un nivel mare de coeziune la nivel privat nu are ca rezultat şi un nivel mare de coeziune publică, datorită integrării; (3) coeziune privată la un nivel mic nu dă naştere coeziunii la nivel public datorită asimilării complete; (4) coeziunea privată medie are ca rezultat un nivel mare de coeziune publică. Co-eziunea grupului nu este legată strict de relaţiile şi afinităţile existente în interiorul grupu-lui, ci se bazează şi pe trecutul comun, pe valori şi experienţe comune, precum şi pe activităţi desfăşurate în comunitate. Pentru a putea stabili coezi-unea grupurilor etnice, nive-lul de integrare/asimilare, şi în cele din urmă identitatea socială a minorităţilor etnice din Bucureşti, interviuri cu diverşi membri ai comunităţilor armene, maghiare şi evreieşti au fost efectuate, apoi studiate. Ar-ticolul prezent se concentrează pe datele referitoare la comu-nitatea armeană. Alături de aceste interviuri recente au fost folosite şi aspecte extrase din interviurile lui Zoltan Rostas („Chipurile oraşului. Istorii de viaţă în Bucureşti. Secolul XX”). Prezenţa armeană în Bucureşti se face simţită prin intermediul mai multor aspecte. Aşa cum reiese din interviul lui Zoltan Rostas cu Endre Kun , arme-nii au adus contribuţii la viaţa comercială a oraşului, fie ca proprietari sau ca muncitori. În

plus, ucenicii erau învăţaţi de către meşterii armeni diverse profesii, astfel aducându-se o îmbunătăţire a calităţii ser-viciilor, de care şi locuitorii Bucureştiului beneficiau. Ac-tivitatea armenească în oraş nu s-a limitat numai la cea negustorească, ci a rezonat şi în domeniul cultural. Astfel, numeroase obiective valoroase din punct de vedere cultural pot fi regăsite şi apreciate în Bucureşti şi în zilele noastre. Un alt element caracteristic al minorităţilor etnice este in-teresul faţă de viaţa politică a statului de rezidenţă . Acest fapt este susţinut de prezenţa armeană în adunările ad-hoc de la 1848, în care au avut o influenţa importantă. Existenţa numeroşilor cercetători, filo-zofi, eroi de război, dar şi poli-ticieni armeni în context româ-nesc susţin implicarea acestora în statul de rezidenţă. Varujan Vosganian menţionează că un armean în România este alcătuit din două părţi comple-mentare, cea romaneasca şi cea armenească, identitatea etnică fiind o parte importantă din in-

divid, în timp ce acesta trăieşte în România. Din acest motiv vom continua prin analiza di-verselor aspecte referitoare la comunitatea armeană. În prima jumătate a sec. XX, identitatea armeană era încurajată de către profesori în şcolile armeneşti cu scopul conservării limbii, dar şi prin apartenenţa la Asociaţia Studenţilor Armeni. Un aspect important este că unii studenţi, membri ai Asociaţiei, nu ve-neau pentru a vorbi limba, ci pentru sentimentul pe care îl aveau când erau acolo, aşa cum Agop Cividian descrie . Din interviurile recente, care au fost menţionate mai sus ca modali-tate de a strânge informaţii utile pentru studiu, reiese că familia a avut un aport important în ceea ce priveşte insuflarea unor valori legate de moştenirea culturală şi atitudinală a grupu-lui. Studiul aduce la suprafaţa fap-tul că în ceea ce priveşte cara-cterizarea de sine în raport cu grupul etnic, un aspect impor-tant în ecuaţie, cei intervievaţi consideră că au un nivel mare

16

AA

AR R

T

de apropiere faţă de comunitate. În plus, un aspect important al studiului este clasamentul conform căruia identitatea de minoritate etnică a fost pusă pe primul loc, urmată de statutul de cetăţean al Bucureştiului, apoi de cetăţean european. Totuşi, o menţiune importantă este aceea că nu a fost folosită includerea exclusivă într-o anume catego-rie, de unde transpare ideea de complementaritate. În ceea ce priveşte percepţia de sine în mod exclusiv ca mem-bru al unei minorităţi naţionale, cei intervievaţi menţionează că numai ocazional utilizează această abordare. Din acest fapt ne putem da seama că deşi ataşamentul faţă de so-cietatea din capitală este mare, identitatea socială bazată pe etnie îşi face loc uneori în ceea ce priveşte diverse aspecte. Aceste aspecte pot fi legate de cadrul social, sărbători, întâl-niri şi discuţii cu alţi membri ai comunităţii armene, sau în chestiuni legate de istoria gru-pului etnic. Ca urmare a analizei intervi-urilor (atât cele efectuate de către Zoltan Rostas, cât şi cele realizate personal), anu-mite aspecte pot fi deduse. În

primul rând, există un

nivel mare de integrare în so-cietatea oraşului Bucureşti, dar în acelaşi timp menţinând o legătură foarte strânsă cu comunitatea. În al doilea rând, raportându-ne la clasificarea menţionată anterior, minoritatea armeană are o coeziune mare la nivelul grupului, dar care nu se manifestă în opoziţie cu ceea ce se găseşte în afară comunităţii, tocmai datorită bunei integrări. Rezultate asemănătoare au fost stabilite în urma studiului refe-ritor la minoritatea evreiască din Bucureşti. Activităţile desfăşurate în cadrul comunităţii crează o identifi-care puternică faţă de grupul etnic, în acelaşi timp existând şi un nivel mare de integrare în societatea bucureşteană. În ceea ce priveşte minoritatea etnică maghiară în Bucureşti, au existat nişte variaţii faţă de ceea ce a fost întâlnit în cazurile armene şi evreieşti. Ambivalenţa răspunsurilor, care au variat de la o coeziune foarte mare la ceea ce am putea numi chiar îndepărtare, dau de înţeles faptul că acest caz este diferit. Un posibil motiv pentru această diferenţă poate fi legată de teoria conform căreia co-eziunea unui grup scade cu cât acel grup este mai mare.

În cele din urmă, este impor-tant de menţionat că studiul a confirmat ipoteza iniţială. Ast-fel, deşi persoanele aparţinând minorităţilor etnice sunt bine adaptate în mediul social bucureştean, acestea menţin legături foarte strânse cu comu-nitatea din care fac parte şi consideră aspectele sociale şi politice prin prisma identităţii sociale legate de etnie.

Alexandra Maria POPESCU

Articolul este realizat pe baza studiului ce reprezintă

fundamentul lucrării de licenţă

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

I N T E R V I URegizorul, actorul, scenaristul şi producătorul de filme armeano-francez, Serge Avedikyan (născut la 1 decembrie, 1955 la Erevan) împreună cu Ole-na Fetisova a realizat un film scandalos despre Paradjanov, al cărui rol este jucat chiar de Avedikyan.Regizorul, pe baza poemului lui Hovhannes Tumanyan şi a ope-rei “Anuş” a lui Armen Tigran-yan, prezintă o poveste tragică de dragoste dintre o fată şi un băiat. Iar ce încearcă filmul să transmită publicului, vom afla chiar de la regizorul, care ne sfătuieşte în timpul vizionării filmului, să nu uităm că acesta este doar un film artistic.- Domnule Avedikyan, filmul dvs. este foarte interesant, însă poate naşte şi discuţii, contro-verse. Despre ce este vorba?- Filmul descrie viaţa lui Pa-radjanov şi problemele lui cu autorităţii sovietice. Este prezentată lumea interioară, emoţiile, dorinţele şi gândirea suprarealistă a geniului. Cei care credeau că este imposibil să se realizeze un film artistic despre Paradjanov, s-au con-vins că se poate.- Ce mesaj transmite filmul “Paradjanov, îndrăgostitul de frumos”?- Acesta deţine un mesaj îndrep-tat către generaţia tânără de a dobândi libertate internă. Vreau ca tinerii să-şi consolideze li-bertatea şi să ia decizii singuri şi nu cu ajutorul părinţilor.

- Aţi fi acceptat să jucaţi rolul lui Paradjanov, dacă nu l-aţi fi cunoscut?- Poate, da. M-am întânit cu Paradjanov pentru prima dată în 1983 în Tbilisi, în casa lui. Atunci aveam 25 de ani şi făceam un film documentar la Erevan. La 1 ianuarie l-am vi-zitat în casa lui şi am petrecut o zi întreagă împreună. Ne sim-ţeam atât de apropiaţi, de parcă ne cunoşteam de mulţi ani. Următoarea întâlnire a avut loc la Erevan. Apoi el a venit la Paris pentru a se trata şi… ulte-rior a muri.- Paradjanov era periculos pen-tru regimul totalitar. Şi dvs. vă consideraţi un om periculos?- Artiştii sunt periculoşi în primul rând pentru ei înşişi. Artistul este periculos, dacă este universal şi iese din graniţele totalului.- Iar filmul dvs. este periculos?- Da, pentru că un regizor de la Paris realizează un film de-spre Paradjanov şi încearcă să-i joace rolul.- După filmare mulţi actori intră în depresie neputând ieşi din rolul jucat. Este posibil ?- Nu înţeleg, când spun: am in-trat în pielea protagonistului şi nu pot să ies din această stare.

Nu există aşa ceva, pentru că totul este sub control. Actorul ar trebui să fie în stare să se cunoască pe sine dar şi cara-cterul personajului întruchipat. Iar acel actor care se pierde complet nu este pe drumul cel bun.- În filmul, realizat în co-laborarea cu Olena Fetisova, parcă aţi pus punct la hainele tradiţionale…- Aveţi dreptate. În reali-tate, doresc să merg pe calea universală şi să scot veşmintele tradiţionale din munca mea, deoarece naţionalul exista deja în muzică, al cărei limbaj este armeana.- Ce filme noi să aşteptăm sub semnătura lui Serge Avetikyan?- Deja realizez două filme, nu în Turcia, dar nu mă obligaţi să le dezvălui. Lucrez, de aseme-nea, la un film de lung-metraj, de animaţie despre Genocidul armean, care va povesti de-spre consecinţele Genocidului şi va fi mai sever cu Turcia. Nu trebuie să uităm de Geno-cid, însă nu trebuie nici să ne scufundăm în el.

Elena CIOBANyAN

Serge Avedikyan în pielea lui Paradjanov

18

AA

AR R

T

Cunoscut ca primul genocid din istoria umanităţii, genocidul împot-riva armenilor în-tre anii 1915-1922 a provocat întregii naţiuni armene de pe mapamond pierderi pe care aceasta nu le-a re-cuperat niciodată.În Turcia anului 1915 trăia cea mai numeroasă populaţie armeană, de 3 milioane de oameni. Era şi cea mai înflori-toare comunitate armeană a timpu-lui, cu o vechime în acel spaţiu de aproape 3 milenii. Pentru armenii stabiliţi în Româ-nia, la fel pentru diaspora armeană din multe alte lo-curi, comunitatea armeană din Tur-cia era atunci metropola care exporta cultura şi spiritualitatea armeană dar şi placa turnantă pentru promovarea şi dezvolta-rea relaţiilor economice ale ar-menilor de aici.În timpul genocidului au fost ucişi peste un milion şi jumătate de armeni. În acelaşi timp, cea mai mare parte din-

tre cei rămaşi au fost deportaţi, mulţi în Siria, alţii au fugit în Europa sau în alte locuri. A fost distrus un întreg sistem eco-nomic, care susţinea cultura şi credinţa naţiunii armene. Atun-ci au fost ucişi cei mai mulţi dintre intelectualii armeni, în-tre ei 7000 de preoţi şi diaconi. Dacă facem o comparaţie cu cei

1000 de preoţi pe care îi are astăzi întreaga comu-nitate armeană ne dăm seama de amploarea şi grozăvia geno-cidului, în urma căruia comuni-tatea armeană în întregul ei nu şi-a mai revenit niciodată.Înainte de geno-cid, Constan-tinopolul era pentru armenii din România, printre care cei din Botoşani, cel mai solid punct de sprijin al naţiei lor. Eco-nomic, spiritual, cultural. După genocid comu-nitatea armeană din Botoşani a suferit un declin ireversibil. La fel ca pentru multe

dintre comunităţile armene din diasporă, între consecinţele genocidului a fost decăderea rapidă a comunităţii armene locale.Ce aveau armenii din Botoşani de la comunitatea armeană din Turcia, înainte de geno-cidul armean? Aproape to-tul! Tipografiile armene din

Consecinţele genocidului pentru comunitatea

armeană din Botoşani

Trimiterea sumei de 3000 lei pentru refugiaţii din Genocid-1930

DOSAR 1915

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

Bolis (Constantinopol), cum erau „Bohos Arabian”, „Ioan şi Petru”, „Ohannesian”, „Haltarenţ Hocianuli”, „Ohan-nes şi Agop”, furnizau celor 3 biserici armene din Botoşani cea mai mare parte a cărţilor religioase. Manualele şcolare în limba armeană pentru Şcoala armeană din Botoşani veneau tot de la armenii din Turcia, librăria „Korassandjian Han Sirkedji” fiind ani la rând prin-cipalul furnizor de carte şcolară armeană în oraş. Intelectualii armeni din Botoşani coman-dau cărţi în limba armeană la editurile şi librăriile armene din Constantinopol. Multe obiecte de cult aflate şi astăzi în biserica armeană din Botoşani: sfeşnice, „porumbi”, potire, candele din argint sau cruci de altar, multe dintre ele de patrimoniu, au fost realizate în ateliere armene din Constantinopol. Senzaţionalele plăci tombale din marmură din cimitirele armene din Botoşani, cu minunate ornamente reli-gioase şi lungi texte sculptate caligrafic, erau comandate la ateliere armeneşti din Con-stantinopol. Preoţi, diaconi şi unii profesori pentru Şcoala armeană din Botoşani au fost trimişi de Patriarhia armeană din Constantinopol. Dioceza din România fiind subordonată Patriarhiei Constantinopolu-lui, corespondenţa epitropiei armene din Botoşani cu aceas-ta (atâta cât s-a mai păstrat la arhiva comunităţii locale) era vastă.Practic comunitatea armeană de la Botoşani a rezistat la un nivel înalt atât economic cât şi spiritual până în anii genocidu-lui datorită acelor excelente relaţii economice, spirituale şi culturale cu armenii din Turcia. După genocid, între anii 1920-1930, într-o perioadă de numai

10 ani, numărul armenilor din Botoşani a scăzut de la 2000 la mai puţin de 500 şi în continu-are comunitatea armeană de-cade şi dispare treptat din viaţa economică şi socială a oraşului. Desigur că mulţi alţi factori au determinat această scădere, dar ruperea brutală de cultura şi spiritualitatea armeană, rupe-rea legăturilor atât de strânse cu armenii din Turcia, cauzată de genocid, a fost un factor agra-vant.În acelaşi timp este important un remember despre ce au făcut

armenii din Botoşani pentru fraţii lor alungaţi din Turcia, cărora le datorau atât şi care deveniseră victime ale geno-cidului.Potrivit datelor oficiale, 3000 de refugiaţi au sosit şi în Româ-nia, cu paşapoartele de călătorie Nansen, documente emise de Liga Naţiunilor. În arhivele comunităţii armene din Botoşani sunt păstrate documente despre achitarea de armenii botoşăneni a taxelor către stat, la prelun-girea şederii în ţară a unora dintre aceştia, a unor slujitori

Preotul Kricor oficiază o slujbă religioasă pentru martirii armeni în biserica Sfânta Maria din Botoşani

20

AA

AR R

T

ai bisericii veniţi din Constantino-pol şi care au fost primiţi în comu-nitatea armeană locală.Un caz special l-a reprezentat ajutorarea celor 198 de orfani de pe urma geno-cidului, ajunşi în portul Constanţa în aprilie 1923 şi trimişi la Or-felinatul de la Strunga, unde un armean bogat, sen-sibil la soarta lor, a construit pentru ei acel aşezământ, a s i g u r â n d u - l e toate condiţiile. În data de 12 iunie 1924 Orfelina-tul armean din România trimite o adresă Epitro-piei Comunităţii Armene din Boto-şani solicitând spr-ijin pentru a colec-ta fonduri cu prilejul slujbei Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului, banii fiind destinaţi orfanilor armeni din genocid. Documentul original se află în biblioteca comunităţii armene din Botoşani. Comunitatea din Botoşani donase deja 1200 lei în 17 mai 1924 şi tot 1200 lei a donat în anul 1925. În data de 20 august a aceluiaşi an Ep-itropia Comunităţii Armene din Botoşani mai cumpără şi 25 bi-lete la bal, o formă de donaţie pentru orfani des întâlnită. În anul 1926, pe 18 aprilie, Comu-nitatea armenilor din Botoşani donează alţi 1200 lei pentru Or-felinatul armean de la Strunga. În timp, unii copii au fost adoptaţi de armenii botoşăneni. Haig

Gotchian a ajuns la Botoşani, în familia fruntaşului armean local Senecherim Zarughean. Alţi copii de la orfelinat au fost adoptaţi de familii înstărite din oraş, doi dintre ei lucrând până după al II-lea Război Mondial în cafenelele armenilor din zona Pieţei Mari a Botoşanilor.Comunitatea armeană din Botoşani a sprijinit masiv ar-menii ajunşi în România după ce au scăpat de genocid. În anul 1921 Epitropia armeană din Botoşani acordă un aju-tor pentru 5 armeni evacuaţi în Constanţa. Scrisoarea de ajutor este impresionantă prin căldura şi sinceritatea solicitărilor: „de-oarece ei sunt lipsiţi de cele mai necesare din îmbrăcăminte şi n-

au nici bani pentru a-şi cumpăra puţin tutun”. Rezoluţia p r e ş e d i n t e l u i comunităţii lo-cale, Vasile Cio-mac: „S-a aprobat a se tri-mite indi-vidual câte 100 de lei de fiecare”. Astfel, comuni-tatea armenilor din Botoşani acordă 22 ajutoare ce-lor 5 refugiaţi. În anul 1926 armenii botoşăneni acordă o altă donaţie de 2000 de lei pen-tru refugiaţii ar-meni, victime ale genocidului. Pen-tru Crucea Roşie Armeană din Bucureşti, comu-nitatea arme-nilor botoşăneni participă cu donaţii impor-tante la ajutarea refugiaţilor ar-meni.

În anul 1930 Comuni-tatea armeană din Botoşani donează suma de 3160 lei pentru refugiaţii armeni din Turcia şi Siria. Banii au fost trimişi prin Hagop Djolo-lian Siruni. Printre donatori: V. Ciomac, preşedintele nou înfiinţatei Comunităţi armene din Botoşani, apoi G. Buicliu, E. Frunzescu, E. Ciomac, Ana Manea, Diran Avedis, Bolfosu, Aritonovici, Iacobeanu, Ianovi-ci, Basil Ciomac, Gr. Tăbăcar, Flora Goilav, Bogdanovici, Co-jocar, Cristea Ciomac, Cristian Goilav, I. Manea, Costeschi, şi alţii. Epitropia a dat atunci suma de 500 de lei. Tot în acele vremuri fiecare dintre cele 560 de familii de armeni din judeţul

Solicitare de ajutor pentru 5 refugiaţi armeni scăpaţi după genocid, ajunşi la Constanţa, 1921

DOSAR 1915

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

Botoşani au donat câte 100 de lei pentru armenii refugiaţi, obli-gate şi de hotărârea imperativă a Comunităţii armene din Botoşani.La 98 de ani de la comemora-rea genocidului, comunitatea armeană din Botoşani a organi-zat două manifestări, la care au fost invitate şi oficialităţi locale. Prima, în duminica dinainte de 24 aprilie, a fost organizată de Viorica Popa, preşedintele Filialei Botoşani a Uniunii Armenilor din România. Cea de-a doua a fost organizată în prima zi a lunii mai de preotul comunităţii, Radu Kricor Hol-ca, când a fost ţinută şi slujba religioasă de pomenire a vic-timelor. Comemorările au avut loc în biserica armeană „Sfânta Maria”, un simbol al arme-nilor din ţară şi din diasporă, considerată cea mai veche biserică armeană din piatră din România şi cea mai veche biserică din diaspora armeană cu desfăşurarea continuă a actului religios. În curtea bi-sericii Sfânta Maria, cu prilejul comemorării, au fost plantaţi crini roşii din munţii Armeniei, simboluri ale jertfei poporului armean.Manifestările au continuat şi în municipiu. La sediul Biblio-tecii Judeţene Mihai Eminescu Botoşani, a fost deschisă o expoziţie de carte şi fotografii şi un centru de documentare cu extrase din publicaţii despre genocidul împotriva armenilor din anul 1915.

Florin Simion EGNER Viorica POPA

Istoricul Taner Akcam a primit Premiul Albert Hourani 2013 pentru volumul său The Young Turks’ Crime Against Human-ity: The Armenian Genocide and Ethnic Cleansing in the Ottoman Empire. din partea Middle East Studies Associa-tion’s (MESA). În expunerea de motive se spune că: ” A fost acordat acest premiu lui Taner Akcam pentru cartea pe care a scris-o, o lucrare convingătoare ce vine cu argumente istorice în ceea ce priveşte Genocidul armean. Bazat exclusiv pe documente otomane, volumul profesorului Akcam detaliază motivele, planificarea, organi-zarea şi execuţia armenilor ca politică demografică a statului otoman. În domeniul studiilor autorul extinde conceptul de genocid incluzînd şi asimilarea forţată a copiilor şi femeilor, precum şi confiscarea averilor armenilor. Acesta stabileşte un nou standard în studiu acestui domeniu controversat .” În in-troducerea la cartea sa, Akcam a scris următoarele : ” Această lucru poate fi, de asemenea, interpretată ca o reflecţie critică asupra tăcerii din istoriografia otomană, aşa cum se practica atât în Europa cât şi în Statele Unite, până de curând. Majori-tatea istoricilor din perioada

otomană au eludat deportările interne, expulzările, masacrele şi genocidul care au avut loc în timpul destrămării imperiu-lui. Aceste evenimente au fost ” inexistente ” în lucrările lor. Nu cu mult timp în urmă, era o practică comună să eviţi orice referire sau încercare de a de-schide subiectul la reuniunile anuale ale Middle East Stud-ies Association’s , organizaţie umbrelă pentru oamenii de ştiinţă în acest domeniu. Era ca şi cum ignorarea deportările în masă şi anihilarea reprezentau o virtute academică şi un act no-bil în lumina istoriei MESA.” La decernarea premiului Taner Akcam a spus: Eu consider că acest premiu este un pas istoric pentru MESA. Dedic acest pre-miu oamenilor de ştiinţă, cum ar fi Vahakn Dadrian şi Richard Hovannisian care au lucrat cu sârguinţă în primii ani ai MESA pentru a fi auziţi.” Taner Akcam împreună cu Robert Aram, Marianne Kaloosdian şi Ştefan şi Marion Mugar lucrează la Catedra de Studii a Genocidul Armean de la Universitatea Clark (Worcester, Massachu-setts).

după Armenian Weekly

PREMIU pentru istoricul

TANER AKCAM

22

AA

AR R

T

Poate nu trebuie să ne intereseze atât de mult peripeţiile politice ale

guvernului turc, dar nu putem rămâne indiferenţi la ce se întămplă acum în Turcia când soarta a aşezat Armenia în proximitatea ei, când ştim că acest vecin incomod se uită permanent cu ostilitate la ce se întămplă în ograda noastră şi când parlamentarul azer Zahid Oruj a declarat în gura mare că Turcia şi Azerbadgianul au acum armatele unite într-un singur tot. Nu că ne dau fiori declaraţiile acestui zevzec be-licos dar totuşi nu te poţi cul-ca pe o ureche. Cum o fi cu această unire a armatelor când Turcia este membră NATO şi teoretic nu are voie să mişte în front, asta s-o explice pre-mierul Erdogan, care de fapt nu se mai împiedică de nimic ce ar putea sta în calea marelui său vis nemărturisit: refacearea puterii sau măcar a dominaţiei politice pe care a avut-o Im-periul Otoman. Opinia publică turcă căreia nu-i lipseşte caus-ticitatea deja i-a acordat titlul de „Sultan”.Dar visele sunt una iar reali-tatea este alta. Recent minis-trul de externe egiptean Nabil

Fahmi l-a mâhnit profund pe Erdogan, arătând că Turcia nu va putea niciodată să conducă lumea arabă doar prin simplul faptul că este o ţară musulmană. Cum se poate uşor observa Egiptul care este o ţară arabă, până acum a fost considerată ca fiind un port drapel al inte-reselor arabe şi nu este dispusă să cedeze acestă poziţie Turciei care nu este o ţară arabă. Mâh-nirea premierului Erdogan s-a transformat repede în furie şi a trecut la atac acuzând că ac-tualul guvern egiptean este ne-legitim şi că a preluat puterea prin lovitură de stat iar pentru a sublinia cât este de supărat a re-chemat pe ambasadorul Turciei din Egipt. Profitând de faptul că într-un incident fiica liderului Frăţiei Musulmane din Egipt a fost ucisă, premierul Regep Erdogan nu a ratat ocazia de a apărea la TV vărsând, în direct, lacrimi şi condamnând acţiunile criminale ale guvernului egip-tean care ar face jocul unor pu-teri străine, reproşând Statelor Unite că recunoaşte legalitatea acestui guvern. În context Er-dogan îşi manifestă îngrijorarea că aceleaşi forţe oculte care au acţionat în Egipt ar putea desta-biliza şi situaţia din Turcia.

Ca şi cum aceste atacuri lansate împotriva SUA nu erau su-ficiente, recent, când secretarul de stat american John Kerry a declarat că armata egipteană a restabilit democraţia,vice-premierul turc Bekir Bozdag a ieşit imediat la rampă ironizân-du-l şi afirmând că produce il-aritate o asemenea declaraţie când este ştiut că loviturile de stat au demolat întotdeau-na democraţia. După cum se poate constata „băieţii cei mai iubiţi ai unchiul Sam” s-au cam obrăznicit.Premierul Erdogan este tare supărat şi pe Uniunea Europeană care şi-a permis să-l critice pentru modul în care au fost reprimate manifestaţiile de protest de la Istanbul şi Ankara. El este convins că – aşa cum a declarat – Turcia şi-a trecut cu bine examenul democraţiei în cazul manifestaţiilor şi de fapt cea care nu respectă regu-lile democratice este Uniunea Europeană care are opinii di-ferite de ale Turciei privind lib-ertatea. De asemeni Erdogan a afirmat că U.E. are de învăţat de la realizările economice ale Turciei şi prin urmare guvernul turc consideră că nu are ce ex-emplu să urmeze din activitatea ţărilor membre ale Uniunii Europene. S-ar putea pune în-trebarea dacă această atitudine nu închide, pentru mult timp de acum încolo, porţile U.E. pen-tru Turcia. În realitate guvernul Erdogan înţelege foarte bine că un stat islamic – fundamentalist cum vrea el să transforme Tur-cia -, nu va fi niciodată primită în U.E. şi atunci doreşte să le

Lacrimile şi visele premierului turc Recep Tayyip Erdogan

COMENTARIU

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

întoarcă spatele cu trufie pentru a-şi urma drumul spre mult visa-ta confederaţie islamică în care Turcia să aibă rolul conducător. În viclenia lui caracteristică, el mai ştie că printre ţările membre U.E. sunt destule state, printre care şi România, care ar vrea să-şi dezvolte acum relaţiile comerciale cu Turcia mergând la „Înalta poartă” în speranţa că vor putea ciuguli câte ceva din binefacerile miliardelor de petro-dolari, strecuraţi Turciei de ţările din Golf, ceea ce, din punct de vedere pragmatic, este explicabil şi scuzabil chiar dacă aceste demersuri îi gâdilă plăcut aroganţa şi orgoliul nemăsurat de periculos al premierului Er-dogan.Permanent interesat să-şi întărească prestigiul faţă de ţările musulmane, premierul Erdogan ştie că antisemitismul este pe placul multor lideri ai lumii arabe. Astfel el ”a desco-perit” că unii dintre artizanii tulburărilor recente din Turcia au fost membri comunităţii evreieşti care au cumpărat mass-media pentru a compro-mite avântul economic al aces-tei ţări. Şi uite aşa ambiţiosul premier consideră că şi-a mai adăugat o bilă albă în portofo-liul său islamic în ciuda SUA şi U.E.Şi când ne gândim că noi, ar-menii, am sperat că o aseme-nea structură politică ar putea recunoaşte Genocidul. Hai să fim realişti !Există o vorbă din popor care spune că „fiecare pasăre pe lim-ba ei piere”. Credem că având puţină răbdare vom putea constata dacă proverbul este adevărat.

Sevag HAIRABETIAN

Imediat după întâlnirea pre-şedinţilor Armeniei şi Federaţiei Ruse a urmat decizia prin care Ar-menia a aderat la Uniunea Vamală Euroasiatică, Rusia-Belarus-Ka-zahstan care, spre comparaţie pentru majoritatea armenilor, nu a fost o surpriză pentru ruşi. În re-alitate Rusia a colaborat de mult timp cu Armenia şi în comparaţie cu americanii şi europenii ştie foarte bine ce partener de viitor este Armenia şi semnificaţia ei în regiune. Rusia a fost întotdeauna atentă la politica externă a Ar-meniei şi posibila sa apropiere de Vest. Ba mai mult, Rusia n-a vrut niciodată ca “partenerul său strate-gic” să devină puternic. În privinţa Uniunii Vamale au fost zvonuri că Rusia a ameninţat Armenia pentru a se alătura acestei uniuni. După părerea unor politologi, pentru ţările mici, abordarea politicii externe în mai multe direcţii este aproape imposibilă. Astfel, în ca-zul Armeniei, aderarea la Uniunea Vamală va dăuna cooperării cu Uniunea Europeană. Potrivit poli-tologului şi directorului Centrului pentru Studii Regionale, Richard Ghiragosian, Armenia a făcut o greaşeală strategică şi astfel a pierdut încă o posibilitate.“Federaţia Rusă a crescut pre-siunea asupra mai multor ţări, a ameninţat Moldova, că va între-rupe gazul şi va intra în război cu Ucraina, dar, aşa cum a spus preşedintele Armeniei, nu era altă alternativă. Aceasta dezvăluie modul cum a acţionat Federaţia Rusă cu Armenia, singurul ei partener de încredere şi aliat în re-giune” – a spus politologul.Uniunea Vamală nu promite multe Armeniei. “Ar fi fost mai bine dacă Armenia spunea că este pregătită să sprijine Rusia dar nu este pregătită să intre în UV pen-tru că nu are graniţă cu Federaţia Rusă şi nici o legislaţie adecvată

acestei aderări. A doua posibili-tate era dacă Armenia accepta să rămână cu statutul de observator şi nu să devină membră cu dreptu-ri depline la UV”, – a mai spus Ri-chard Ghiragosian. Astfel, Arme-nia a făcut o greşeală în politica externă, iar guvernul este respon-sabil pentru aceasta. Din păcate, intrarea în UV va creşte emigraţia, pentru că atât speranţa, cât şi şansele armenilor se vor reduce. Iar dacă la reuniunea de la Vilnius nu vom ajunge la o înţelegere cu europenii, aceasta va însemna că Uniunea Europeană îşi va dimi-nua interesul faţă de Armenia.După părearea economistului, fostului preşedinte al Băncii Cen-trale, Bagrat Asatrian, în acest mo-ment există Uniunea Vamală însă există probleme şi contradicţii. Perspectivele sunt neclare din punct de vedere economic şi este posibil ca această uniune să nu se concretizeze. “Vorbim de o perioadă mai lungă de 5 ani şi este legată de multe situaţii. De exemplu, dacă preţul petrolului va ajunge la 50-60 dolari pe baril, această uniune va dispare. Vor-bim, mai degrabă, de iniţiative politice, cu un conţinut economic pe care nu-l cunoaştem în totali-tate”, – a explicat economistul.Armenia nu este figura centrală în această chestiune, ci pur şi simplu a fost nevoită să răspundă în locul tuturor celor ce vor merge la Vil-nius în noiembrie. Unii consideră că alăturarea Armeniei la Uniunea Vamală înseamnă irosirea a patru ani de muncă în relaţia cu UE iar populaţia armeană va plăti şi se va întări sistemul oligarhic din ţară. Cu toate acestea nu totul este pierdut iar greşeala făcută poate fi îndreptată înainte de summit-ul de la Vilnius.

Elena CIOBANyAN

ARMENIA a făcut o greşeală în politica externă. Totuşi nu este

totul pierdut…

24

AA

AR R

T

În zilele de 6-7 septembrie, în capitala Poloniei, Varşovia, a avut loc întâlnirea UGAB-Europa, cu scopul de a discuta înfiinţărea unei organizaţii a comunităţilor armene din Eu-ropa. Participanţii sosiţi din di-ferite ţări europene, au subliniat cu marea satisfacţie importanţa desfăşurării unui astfel de semi-nar şi au exprimat dorinţa de a continua organizarea întâlni-rilor de acest fel pentru a întări şi a aprofunda relaţiile dintre comunităţi.Seminarul a fost prezidat de către Lukasz Abgarowicz, membru al senatului Poloniei, şi Alexis Govciyan (Franţa), preşedintele UGAB-Europa.Au conferenţiat Lukasz Lotocki (Polonia), PhD în ştiinţe po-litice, şi profesor Chan Choenni (Olanda), care au vorbit despre emigraţia şi integrarea arme-nilor în Polonia şi Olanda, pre-

cum şi despre situaţia de

azi şi provocările actuale ale celor două comunităţi armene. S-a menţionat că problemele principale ale comunităţilor armene din aceste două ţări, precum şi din mare parte a ţărilor europene sunt aceleaşi: pericolul asimilării armenilor, integrarea în comunităţi a ace-lor armeni care au venit în ţarile respective recent.Secretarul general al lui UGAB-Europa, Nicolas Tavitian (Bel-gia), a prezentat programul “Goriz”, care a avut, deja, un mare succes. În cadrul programului s-au în-tâlnit mulţi tineri din diferite comunităţi ar-mene din Europa şi s-au desfăşurat cursuri de specialitate pentru ei.În cursul seminaru-lui s-a desfăşurat o dezbatere foarte productivă asupra diferitelor chestiuni,

de exemplu despre păstrarea identităţii armeneşti, stimula-rea conştientizării identităţii naţionale, implicarea politică a comunităţilor armene în dife-rite ţări europene, rolul individ-ului în schimbul de experienţă şi în întărirea relaţiilor dintre comunităţile din Europa care au avut succes în diferite domeni. Ministrul Economiei din Româ-nia, preşedintele Uniunii Arme-nilor din România, Varujan Vos-ganian, a subliniat, că Uniunea Armenilor din România este una dintre cele mai unite organizaţii armeneşti ale Europei şi poate fi un exemplu strălucit şi pen-tru celelalte comunităţi. Dom-nul Vosganian a menţionat că în cadrul comunităţii nu există grupuri sau partide politice şi toate deciziile sunt adoptate în urma discuţiilor comune, astfel comunitatea acţionînd destul de productiv în faţa publicului român, ca o singură entitate: Uniunea Armenilor din Româ-nia.Pe lângă cele menţionate, la acest seminar au mai participat şi Karen Navoyan (Germania), membrul al UGAB-Europa,

Seminar UGAB-Europa în Varşovia Perspective noi ale colaborării

comunităţilor armene din Europa

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

D I A S P O R AEsabelle Dingizian, membru al parlamentului Suediei, Hristo Angelicin, membru al consiliului orăşenesc al capi-talei Bulgariei, Sofia, Ruben Chavuşian, preşedintele lui UGAB-Plovdiv, Arsen Arzu-manyan, consilier personal al Ministrului Economiei din România, Edgar Broyan, consilier, Lukasz Abgaro-wicz, membru al senatului Polonie, Armen Artwich, vicepreşedintele Fundaţiei Culturale şi Moştenirii Ar-menilor din Polonia, redactor şef al revistei “Awedis”, Ara Sayegh (Polonia), profesor al Universităţii Tehnologice din Wroclaw, Hakob Asatryan (Cehia), redactor şef al re-vistei “Orer”, Haig Utidjian (Cehia), dirijor al orchestrei şi corului Universităţii Charles din Praga, Armen Hechoyan (Belarus), redactor şef al re-vistei “Aniv”, Arsen Avakov, membru al Parlamentului Ucrainei, Artyom Kara-dzhyan (Ucraina), directorul postului “AMC TV”, Tigran Avagyan (Ucraina), consult-ant politic, Meri Hakobyan, vicepreşedintele Uniunii Ar-menilor din Ucraina, Medea Atayan (Ucraina), redactor al revistei “Haykakan lratu”.În cursul seminarului participanţii au ţinut un mo-ment de reculegere în memo-ria armenilor care au căzut victime în tragicele eveni-mente din Siria.La propunerea preşedintelui Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian, următoare întâlnire a UGAB-Europa se va desfăşura la Bucureşti.

Arsen Arzumanyan

A apărut nr. 10 (mai 2013) al revista de spiritualitate şi cultură CARMINA BAL-CANICA, director/fondator, dr. Mihaela Albu şi Dan An-ghelescu. Numărul de faţă este centrat pe dialogul intercultural din spaţiul balcanic, primele prezentate, în ordine alfabetică, fiind cultura minorităţii alba-neze, armene, bulgare şi elene. În deschidere se precizează că revista “doreşte să cuprindă în paginile ei melosul balcanic în tot ceea ce poate acoperi meta-foric cultura ţărilor din spaţiul sud-est european.” În capitolul dedicat culturii armene din România realizatorii revistei au ales să prezinte un scurt is-toric al comunităţii ( semnează Mihai Stepan Cazazian), un fragment din volumul Cartea

şoaptelor, de Varujan Vosganian, urmat de o re-cenzie, cu titlul “Drumul poveştii de la realitate către simbol” semnată de Mihaela Albu. Tot o re-cenzie, purtînd semnătura aceleiaşi Mihaela Albu, putem citi despre cartea Personaje armeneşti în li-teratura română de Anais Nersesian precum şi o prezentare a publicaţiei Ararat (semnată de Camelia Zăbavă). Textele beneficiază şi de o versi-

une în limba engleză pre-cum şi de un grupaj fotografic semnificativ pentru comuni-tatea armeană din România. Iniţiativa revistei CARMINA BALCANICA, de a prezenta cultura minorităţilor naţionale, ca parte a culturii din Balcani este de lăudat şi aşteptăm cu interes volumele viitoare ce vor întregi, cu siguranţă, imaginea unui spaţiu geografic care, deşi frămîntat de dispune interetnice a reuşit să existe prin “cultură, singura îndeletnicire umană care învinge fără să lase în urmă învinşi, care cucereşte fără să umilească.” – după cum spune Varujan Vosganian în motto-ul ce deschide acest număr al re-vistei.

Ararat

CARMINA BALCANICA şi dialogul intercultural

26

AA

AR R

T

Tigran Hamasyan este un pianist născut în Arme-nia, stabilit în prezent

la Los Angeles. Încă de la vâr-sta de 13 ani a fost prezent la festivalurile europene de jazz, reuşind să impresioneze de fiecare dată prin originalitatea creaţiilor sale. Astfel nici premi-ile nu au întarziat să apară, The-

lonious Monk Institute of

Jazz oferindu-i locul 1 în 2006.Compoziţiile lui au puter-nice influenţe din muzica tradiţională armeană dar şi din rock sau din muzica clasică. A avut colaborări cu muzicieni renumiţi precum Lars Daniels-son, Trilok Gurtu, Serj Tankian (System Of A Down).În concertul de la Bucureşti artistul armean a cântat piese

de pe noul său album,“Shadow Theater”, alături de Areni Ag-babian la voce, Charles Altura la chitara,Sam Minaie la bas şi Arthur Hnatek la tobe. Concer-tul Twin Arts a fost organizat cu sprijinul Ambasadei Armeniei la Bucureşti. Iată interviul pe care l-a oferit pentru HotNews.ro, înainte de a concerta la Bucureşti

JAZZ NIGHT OUT Tigran – Shadow Theater în concert la Sala Radio!

Petru prima oară în România, celebrii pianişti Tigran Ha-masyan şi Vijay Iyer au concertat în data de 17 octombrie la Sala Radio din Bucureşti. Astfel, amatorii de jazz au avut oportunitatea să se delecteze cu un concert din seria de evenimente Jazz Night Out, organizate de Twin Arts.

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

M U Z I C Ă

Care au fost provocările cu care te-ai confruntat în timpul înregistrărilor pentru noul tău album Shadow Theater?

T.H.: A fost o călătorie grozavă lucrul la acest album. De altfel, este primul album a cărui înre-gistrare am abordat-o ca a unui disc rock/pop, mă refer la faptul că am petrecut mult timp în stu-dio de data asta, spre deosebire de albumul “Red Hail” pe care l-am tras în trei zile.Acum, focusul meu a fost să lansez un produs care să aibă nu doar profunzime muzicală ci şi sonică. Am explorat mai mult universul unui album care nu are neaparat un sound jazz, pe care sunt câţiva invitaţi şi pe care m-am jucat cu diferite efecte. Cam astea au fost provocările, aşa cum le-am perceput eu.

Simţi vreo diferenţă între a con-certa în Statele Unite şi a con-certa în Europa? Unde te simţi mai confortabil?

T.H.: Cred ca diferenţa o face mai degrabă receptivitatea pu-blicului şi nu geografia. De ase-meni, atmosfera şi energia mu-zicienilor şi a oamenilor din sală pot face concertul unul special, sau mai puţin reuşit. Uneori se întamplă ca publicul să fie ex-trem de fericit deşi eu simt că

nu a fost un concert prea gro-zav, alteori dimpotrivă, eu să fiu convins că am cântat ceva foarte profund dar cei prezenţi să nu fie de aceeaşi părere.

Este ceva ce ai fi vrut să experi-mentezi pe acest album dar nu ai reuşit?

T.H.: Da, aş fi vrut să am de două ori mai mult timp la dispoziţie pentru înregistrări.

Ştiu că asculţi si trupe de me-tal, în afară de Meshuggah care ştiu că îţi plac mult, cu ce trupa de metal ai vrea să înregistrezi la un moment dat?

T.H.: Mi-ar plăcea să fac asta cu Tool.

Care este cea mai utila lecţie de music business pe care ai învăţat-o în Statele Unite?

T.H.:Să progresez din punct de vedere muzical şi să-mi fac mereu noi cunoştinţe.

Ce amintiri ai despre prima ta aparitie pe scena?

JAZZ NIGHT OUT Tigran – Shadow Theater în concert la Sala Radio!

T.H.: Nu-mi amintesc prea bine care a fost prima, dar ştiu că primul meu show mare a fost la Yerevan Jazz festival în 1998, la Filarmonică.

Vei cânta în Bucureşti în aceeaşi seară cu pianistul Vijay Iyer. Eşti familiarizat cu muzica sa, ce părere ai despre el?

T.H.: Vijay Iyer este unul dintre pianiştii mei preferaţi din acest moment şi-i iubesc muzica!

Cum s-a intâmplat să înregis-trezi cu Serj Tankian (System of a Down)?

T.H.:Serj m-a sunat să lucrăm la un album de jazz experimental şi am decis să particip la cateva piese.

Ai un mesaj pentru publicul din România care va fi prezent la Sala Radio pe 17 Octombrie?

T.H.:Abia aştept să descopar România şi să mă întâlnesc cu oamenii de acolo!

HotNews.ro

Pianistul Tigran Hamasyan:

Abia aştept sa descopar România şi să mă întâlnesc cu oamenii de acolo!

28

AA

AR R

T

Pe 16 octombrie, la E-cimiadzin, Sanctitatea Sa

Karekin al II-lea, Patriarhul Suprem şi Catolicos al Tuturor Armenilor, l-a primit pe Acad. Prof. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, care se afla în Armenia cu ocazia celei de-a 70-a aniversarea a Aca-demiei Naţionale de Ştiinţe a Republicii Armenia. La această întîlnire, alături de preşedintele Academiei Române au fost prezenţi reprezentanţi ai di-feritelor academii din lume cît şi acad. Radik Martirosy-an, Preşedintele Academiei Naţionale de Ştiinte a Repu-blicii Armenia, membru al Con-siliului Spiritual Suprem.În cadrul întrevederii Catoli-cosul Tuturor Armenilor s-a arătat încântat de colaborarea

strânsă între academiile şi

instituţiile de ştiinţă din diferite ţări şi şi-a exprimat speranţa că schimburile de experienţă şi co-operarea strânsă vor contribui la progresul ştiintei . Vorbind de-spre provocările şi dificultăţile cu care se confruntă instituţiile academice, Sanctitatea Sa şi-a exprimat speranţa că aceste probleme vor fi rezolvate prin voinţa şi eforturile unite ale oamenilor de ştiinţă , precum şi prin restructurarea sistemului de organizare a instituţiilor de ştiinţă .Cu acelaşi prilej acad. prof. Ionel Haiduc i-a acordat Sanctităţii Sale Karekin al II-lea Titlul de Doctor de Onoare al Academiei Române. Dăruindu-i Sanctităţii Sale Diploma de Doctor de Onoare Acad. prof. Ionel Haid-uc a spus că gestul este unul de onoare pentru el, şi a reamintit

Catolicosul Tuturor Armenilor l-a primit pe Preşedintele Academiei Române

de vizita Catolicosului Tuturor Armenilor în România. De ase-menea preşedintele Academiei Române a remarcat faptul că, religia şi ştiinţele pot colabora într-un mod plauzibil.Catolicosul Tuturor Armenilor i-a felicitat din nou pe acade-micienii armeni, cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a Aca-demiei Naţionale de Ştiinţe a Armeniei şi a mulţumit pentru Titlul de Onoare primit. Sancti-tatea Sa a urat, de asemenea, ca prin voia lui Dumnezeu colabo-rarea dintre academii să devină mai productivă.

http://www.armenianchurch.org

AA

AR R

T19 - 20 / 2013

C U L T U R Ă

La 20 octombrie, în urma organizării congresul extraor-dinar al Uniunii Scriitorilor din Armenia a avut loc alegerea noului preşedinte al Uniunii. Au fost patru candidaţi. Celor trei pre-candidaţi înscrişi li s-au alăturat Romik Sardarian şi Vladimir Hayrapetian, ultimul fiind respins la voturi.

Locul fostului preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Ar-menia, regretatul Levon Ana-nian, a fost ocupat de Edvard Militonian care a obţinut 199 de voturi fiind urmat de Hovik Hoveyan care a primit 100 de voturi, Davit Sargsian 24, iar Romik Sardarian 4.

Alegerea nu a fost uşoară, căci atmosfera din cadrul Uniu-nii Scriitorilor este permanent încordată, iar Uniunea a rămas, în multe privinţe, doar cu titu-latura !

Uniunea Scriitorilor din Armenia are un nou preşedinte!

Omul politic şi, în acelaşi timp, scriitorul Varujan Vosganian, şi-a lansat ,sâmbătă, 26 octombrie, la Libraria Cărtureşti din Iaşi, volumul intitulat “Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”. Alături de autor a participat moderatoarea evenimentului, Daniela Zeca-Buzura şi criti-cii literari, Luminiţa Corneanu şi Ioan Holban, care au facut publicului o scurtă prezentare a volumului.“Este o carte care trimite la textele sacre, la” Jocul cu mărgelele de sticlă”, la “Portre-tul lui Dorian Gray”. Vitalitatea, farmecul crud al poveştilor sunt iarăşi un argument în plus pentru a va reco-manda această carte”, a declarat moderatoarea întâl-nirii, Daniela Zeca-Buzura. Înainte ca autorul să-şi prezinte cartea, criticul literar Luminiţa Corneanu, a precizat ca, “am pornit la lectura noului volum, Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri având în minte Cartea şoaptelor şi cărţile de poezii ale lui Varujan Vosga-nian. Am plecat având în minte aceste elemente de fantastic înserate în cotidian. M-a luat prin surprindere, în primul rând prin tematica abordată, tema-tica mai curând vizibilă în fun-dal. Aceasta carte a domnului Vosganian este o radiografie a societăţii româneşti post 1989 şi nu numai, care aruncă o

gândire lucidă şi critică asupra celor mai controversate dar în acelaşi timp şi unor aspecte ti-pice ale societăţii româneşti de tranziţie”. În prezenţa a peste 60 de participanţi la eveniment, Varujan Vosganian şi-a prezen-tat cea mai recentă operă a sa, “Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”. “ Geneza aces-tei cărţi, vine dintr-o lectură pe care am făcut-o asupra revistei

de presa din America Latină. Am şi eu partea mea de responsabili-tate. Poate că această responsabilitate pe care o am şi această şansă de a vedea plăcile tecto-nice ale societăţii româneşti, m-au îndemnat să scriu această carte.

Cei care au citit aceasta carte, să scrie mai departe propri-ile noastre jocuri. Eu sper ca fiecare să aibă în tolbă, atâtea frunze, încât atunci când nu sunt destule frunze ale co-pacilor, să aibă suficiente ca aşezându-le, să poată să ajungă exact acolo unde doresc”, a declarat Varujan Vosganian.La sfârşitul prezentării, scrii-torul a organizat o sesiune de autografe imprimate pe cărţi. Volumul “Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”, a putut fi achiziţionat din incinta Li-brariei Cărtureşti.

Maria Manuela POPLIUChttp://www.cuzanet.ro

IAŞI : Varujan Vosganian a lansat volumul “Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”

30

În luna octombrie domnul Alexe Techirdalian a împlinit 70 de ani. Poate cititorii Ararat-ului îţi mai amintesc interviul pu-blicat în anul 2009 atunci cînd distinsul nostru conaţional ne-a împărtăşit din amintirile fami-lie sale. Născut în Basarabia, într-o familie de armeni veniţi din Tekirdag a ajuns, apoi, la Băileşti iar în final la Bucureşti. Nu vom relua mărturiile dom-nului Techirdalian ci doar vom completa, la biografia sa, faptul că, în anul 2010, printr-un ordin al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret i s-a conferit Ordinul de “Antrenor Emerit” avînd în vedere activitatea depusă, ca antrenor de atletism.Noi îi urăm sănătate şi bucurii alături de familie şi prietenii ar-meni !

La mulţi ani domnule Techirdalian!

Pe 11-12 octombrie armenii au sărbătorit aniversarea a 2795 de ani de existenţă a oraşului Er-ebuni-Erevan. Locuitorii şi vi-zitatorii capitalei au sărbătorit în diferite feluri şi cu dispoziţii diferite. Unii cred că sărbătoarea din anii trecuţi se organiza mult

mai frumos, decât în acest an.Activiştii nu au stat deoparte nici de această dată. Au protes-tat, cu pălării galbene pe cap, în Piaţa centrală a Capitalei, strigând “Eliberaţi monumentul de oligarhi!”. Unul din activişti a afirmat, că oraşul nostru are 2975 de ani, însă nu avem nici o clădire de 100 de ani! Dis-trugând oraşul, clădirile impor-tante şi valorile, ne distorsionăm imaginea minunatului Erevan. Însă mulţi trecători au fost iritaţi şi au început să-i in-sulte pe activişti considerînd că strică sărbătoarea. Cu toate

acestea activiştii au continuat să protesteze.“ Dacă în capitală dispar clădirile simbolice şi monu-mentele istorico-culturale în fiecare an, chiar în fiecare zi, ce mai sărbătorim! Sărbătoare în timpul ciumei..”, – spuneau

unii din cetăţeni. Totuşi, indi-ferent de atmosferă, mulţi s-au grăbit spre concertul organizat în centrul oraşului, în Piaţa Re-publicii, cu ocazia aniversării extraordinarului nostru oraş E-revan.

Erevanul a împlinit 2795 de ani!

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN

Redactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU

Colaboratori : Carmen DROPOL (Constanţa). Tiberiu COSOVAN (Suceava)

Vera RITI ( Cluj)

Corespondenţi din străinătate :Elena CHOBANYAN

(Erevan)Edvard JEAMGOCIAN

(New York),Anton Lanis ŞAHAZIZIAN

(Toronto),Giuseppe MUNARINI

(Padova)Cristina POPA

(Karabagh)Sergiu SELIAN

(Australia)Tehnoredactare :

Ovidiu PANIGHIANŢPagină web :

www.araratonline.come-mail :

[email protected] redacţiei:

Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2 Tel. / Fax: (4021) 314.67.83

I.S.S.N.1220-9678Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

ARA

RA

T19 - 20 / 2013

REDACŢIA ARARAT

La 30 octombrie, a fost semnat contractul de grant între Autori-tatea de Management a Progra-mului Operaţional România-Moldova-Ucraina 2007-2013 şi Consiliul Raional Hînceşti pentru restaurarea complexu-lui arhitectural „Manuc- Bey” din oraşul Hînceşti. Proiectul va fi aplicat pe parcursul anilor 2014-2015, informează UNI-MEDIA.

Complexul include nouă edi-ficii care urmează să fie reno-vate. Este vorba de Conacul „Manuc-Bey”, care are 4 nive-le, Clădirea Contesei, Caste-lul Vânătoresc, Casa Vechilu-lui, Turnul de pază, Biserica armenească, fântâna arteziană, grajdurile şi trecerile subte-rane care încep din apropierea Conacului şi se extind sub tot oraşul Hînceşti.De asemenea, Guvernul Re-publicii Moldova a alocat peste

20 de milioane de lei din Fon-dul de Dezvoltare Regională pentru renovarea altor clădiri ale complexului. Restaurarea Complexului se datorează fap-tului că au fost găsite schiţele originale ale proiectelor edi-ficiilor, elaborate de arhitectul Bernardazzi. Acestea se aflau la Sankt-Petersburg.

Reconstrucţia monumentelor istorice este o prioritate pen-tru Guvern. În acest an au fost lansate mai multe proiecte, cum ar fi reconstrucţia complexului de clădiri din Parcul Dendro-logic din satul Ţaul şi renova-rea Curţii Medievale şi a Vămii Vechi din satul Lăpuşna.

http://unimedia.info

HÎNCEŞTI : 2 milioane de euro pentru restaurarea complexului “Manuc-Bey”

Să ÎNVăŢăM LIMBA ARMEANă* · 2015-12-11 · Acum mai bine de 160 de ani, mai precis în 1847,...

Documents

Transcript of Să ÎNVăŢăM LIMBA ARMEANă* · 2015-12-11 · Acum mai bine de 160 de ani, mai precis în 1847,...