Binecuvntarea mareLiturghia propriu-zis, ca mpreun slujire a preotului si credinciosilor, debuteaz cu binecuvntarea solemn a mprtiei Sfintei Treimi, mrturisire a faptului c Sfnta Liturghie reprezint intrarea Bisericii n mprtia lui Dumnezeu.Liturghia, asa cum se descoper ea credinciosilor, este alctuit din dou prti care au o structur paralel si sunt indisolubil legate: Liturghia Cuvntului (a catehumenilor) si Liturghia Euharistic (a credinciosilor). Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu convoac, vorbeste, se istoriseste si, n cele din urm, se ofer pe Sine ca hran.La Liturghia Cuvntului, n timpul creia n centrul Sfintei Mese se afl Sfnta Evanghelie, Dumnezeu Cuvntul ne vorbeste si ni se mprtseste prin cuvnt: citirile din Sfnta Scriptur, predica, rugciunea si cntarea cci "cel ce ascult cuvntul Meu si crede n cel ce m-a trimis pe Mine are viat vesnic" (Ioan 5, 24) iar "cuvintele Mele duh sunt si viat"La Liturghia Euharistic n centrul Sfintei Mese se afl Potirul euharistic descoperindu-ne sensul principal al acesteia de mprtsire cu Dumnezeu Cuvntul ntrupat, cu nsusi Trupul si Sngele Lui, cci "Cuvntul S-a fcut trup" (Ioan 1, 14) si "dac nu veti mnca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sngele Lui, nu veti avea viat n voi" (Ioan 6, 53).Liturghia Cuvntului se mplineste n Liturghia Euharistic, cele dou prti ale Sfintei Liturghii realiznd numai mpreun ntlnirea deplin cu Hristos cel nviat si intrarea Bisericii n mprtia lui Dumnezeu.Ectenia mare (I)Cuvntul ectenie Provine din limba greac de la cuvntul ektenhs, care nseamn ntins, prelung, termenul de ectenie desemneaz, n limbajul liturgic romnesc, o rugciune prelungit sub form de ndemnuri struitoare la rugciune adresate de diacon credinciosilor la care acestia rspund invocnd mila lui Dumnezeu, ndemnuri ncheiate cu slvirea lui Dumnezeu de ctre preot n numele tuturor. Prima ectenie a Sfintei Liturghii se numeste mare comparativ cu ecteniile mici care reprezint o prescurtare a ei.Doamne miluieste!Toti cei prezenti n biseric particip la aceast rugciune: preotul sau diaconul adreseaz succesiv credinciosilor ndemnurile spre rugciune nvtndu-i astfel ce s cear iar acestia rspund nltnd spre Dumnezeu o scurt dar profund rugciune: "Doamne miluieste!". Este o invocare a milei lui Dumnezeu fcut cu ndejdea dobndirii cererilor nu pentru meritele lor ci pentru milostivirea lui Dumnezeu.Antifonul I - starea n care pornim spre mprtie

Sintez a ntregului psalm 102, acest verset ne arat starea n care trebuie s purcedem n pelerinajul nostru spre mprtia lui Dumnezeu, starea n care ne putem apropia de Dumnezeu cel ce miluieste pe cei ce se tem de El precum tatl pe fii (Ps. 102, 13).

Antifonul al II-lea - mrturisirea credintei n Hristosntregul continut al credintei crestine depinde de modul n care se rspunde la ntrebarea "Cine este Iisus Hristos?". Prin cntarea imnului Unule-Nscut, "una dintre cele mai pline de nvttur alctuiri care se spun la o slujb dumnezeiasc" peste care ns multi credinciosi trec cu superficialitate fr a lua seama la bogtia de nvtturi pe care o cuprinde, rspundem nc de la nceputul Sfintei Liturghii la aceast ntrebare. Antifonul al II-lea este o mrturisire de credint n Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a deschis calea spre mprtia lui Dumnezeu si ne druieste puterea de a intra n ea.:Ecfonisele se completeaz reciprocEcfonisele primelor trei ectenii, chiar luate separat de rugciuni, asa cum sunt percepute astzi de credinciosi, ne nvat c lui Dumnezeu n Treime i se cuvine "toat slava, cinstea si nchinciunea" deoarece a Lui este "stpnirea si () mprtia si puterea si slava". Slvindu-l, cinstindu-l, nchinndu-ne lui Dumnezeu nu facem dect s-i dm ceea ce I se cuvine. Dar faptul c a lui este "stpnirea si puterea si slava" trebuie s ne umple de ndejde pentru c "bun si iubitor de oameni" este Dumnezeul nostru.Intrarea micn rnduiala de astzi Intrarea mic const n purtarea solemn a Evangheliei de ctre diacon sau preot, prin mijlocul credinciosilor, intrarea n altar prin usile mprtesti si asezarea acesteia pe Sfnta Mas. Acest ritual concentreaz n sine dou actiuni distincte n Biserica primar si anume intrarea clerului si a credinciosilor n biseric si pregtirea pentru citirea Evangheliei.Sufletul treaz si trupul dreptRidicarea Evangheliei si exclamaia "ntelepciune, drepti!" este o mrturisire a prezentei lui Hristos si o atentionare asupra felului n care trebuie s-L ntmpinm: cu sufletul deschis spre primirea ntelepciunii supreme si cu trupul drept, n stare de veghe. "Care este aceast ntelepciune cu care se cuvine s lum aminte la Sfintele Taine? Sunt gndurile ce se cuvine s le avem n timpul sfintei slujbe si cu care trebuie s privim si s ascultm cele ce se svrsesc si se rostesc, gndurile cele pline de credint, cele ce nu au nimic omenesc ntr-nsele.Trisaghionul exprim uimirea sufletului n fata sfinteniei lui DumnezeuCntarea ntreit sfnt pe care o intonm mpreun cu ngerii dup nltarea noastr la cer exprimat simbolic de ritualul Intrrii Mici, ne pregteste pentru momentul culminant al Liturghiei Cuvntului: mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvintele Sale.Dup ecfonis adunarea liturgic ncepe cntarea trisaghionului. Acest imn este alctuit, n original, dintr-o aclamatie si o rugciune.Ortodoxia a atribuit ntotdeauna un sens treimic trisaghionului mrturisind astfel c sfintenia si are izvorul n faptul c Dumnezeu este treime de persoane: Tatl - izvorul sfinteniei, Fiul - biruitorul mortii (tare), Duhul Sfnt - dttorul de viat (fr de moarte).

Consumarea euharistic a cuvntuluiCitirea fragmentului din scrierile apostolice, cunoscut sub numele generic de Apostol, ne pregteste pentru primirea cuvntului lui Hristos cuprins n Sfnta Evanghelie deoarece nvttura apostolilor reprezint ntelegerea adevrat si complet a nvtturii lui Hristos.cdirean timpul cntrii Aliluia este locul originar si firesc al cdirii de dinainte de Evanghelie, simbolismul si lucrarea cntrii mpletindu-se cu cele ale cdirii. Tmia care arde transformndu-se n "miros de bun mireasm duhovniceasc" ce se nalt la cer exprim jertfa bine-plcut lui Dumnezeu. "Nu exist religie, n care ideea si actul de jertf s nu reprezinte smburele ntregii ei vieti Jertfa se descoper a fi actul de deschidere si comunicare, de mplinire prin druire Exprimnd fiinta religiei, jertfa exprim n acelasi timp conditia fundamental a omului". Omul nsusi trebuie s se jertfeasc, s ard duhovniceste druindu-se lui Dumnezeu ca "miros de bun mireasm duhovniceasc".Prinii Bisericii ne atrag atenia asupra faptului c primirea cuvintelor dumnezeiesti reprezint o mprtsire la fel de real cu Dumnezeu Cuvntul ca si primirea Sfintei Euharistii. "S nu pierdem un singur cuvnt din Sfnta Evanghelie, subliniaz Origen, cci, dac atunci cnd v mprtsiti luati seama pe bun dreptate ca s nu cad jos nici cea mai mic prticic, pentru ce s nu credeti c este ru a neglija un singur cuvnt al lui Hristos". Clement Alexandrinul (Stromatele 1, 1) arat c trebuie s ne hrnim cu semintele vietii care se gsesc n Scriptur asa cum ne mprtsim cu Sfnta Euharistie iar Sfntul Ioan Gur de Aur (Omilii la Facere 6, 2) si Sfntul Grigorie Teologul (Cuvntarea 45, 16) vorbesc despre consumarea euharistic a cuvntului frnt n mod tainic.Dupa evanghelie Lecturile biblice duc la prezenta real a Cuvntului lui Dumnezeu, la ntlnirea cu El, la mprtsirea cu El prin cuvintele Sale. Sfnta Liturghie creeaz cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru c aici Duhul Sfnt l face prezent pe Mntuitorul. Lecturile biblice duc la prezenta real a Cuvntului lui Dumnezeu, la ntlnirea cu El, la mprtsirea cu El prin cuvintele Sale.

Predica (I)Dumnezeu Cuvntul ne vorbeste si ni se mprtseste prin cuvnt n prima parte a Sfintei Liturghii numit, pentru aceasta, Liturghia Cuvntului. Dar aceast mprtsire nu se realizeaz numai prin citirea cuvntului lui Dumnezeu cuprins n Sfnta Scriptur ci si prin actualizarea acestuia n adunarea euharistic prin predic.Ectenia ntreitmprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt prin citirea si explicarea Sfintei Scripturi n cadru primei prti a Sfintei Liturghii, numit Liturghia Cuvntului, este urmat de ectenia ntreit. Prin ectenia ntreit ntelegem invocarea struitoare a milei lui Dumnezeu printr-un sir de cereri pe care diaconul (sau preotul) le adreseaz lui Dumnezeu, poporul continund rugciunea prin rspunsul "Doamne miluieste!" rostit de cte trei ori.Ectenia mortilorEctenia mortilor este o cerere staruitoare, izvorta din dragoste, ca mila lui Dumnezeu sa se reverse si asupra celor adormiti.Ectenia catehumenilorPrima parte a Sfintei Liturghii se ncheie cu o ectenie n care rugaciunea se concentreaza asupra celor care nu au primit botezul. Este vorba despre catehumeni, cei chemati sa devina crestini, care au dreptul sa participe la slujba numai pna n acest moment.Deschiderea antimisului marcheaza sfrsitul Liturghiei catehumenilor, deschisa participarii tuturor, care are un caracter predominant catehetic, de propovaduire a Evangheliei lumii. n ea Dumnezeu Cuvntul ne vorbeste, ne nvata si ni se mpartaseste prin cuvnt. Urmeaza cea de a doua parte a Sfintei Liturghii, Liturghia credinciosilor sau euharistica, n care Biserica se separa de lume pentru a aduce, n Hristos, jertfa euharistica cea fara de snge si a fi naltata n mparatia cerurilor, la ospatul Stapnului, primind ca hrana nsusi Trupul si Sngele Domnului.La nceput toti credinciosii se mpartaseau la Liturghien Biserica primara era de neconceput ca cei ce participa la Liturghia euharistica sa nu se mpartaseasca. Canoanele 8 si 9 apostolice si canonul 2 al sinodului de la Antiohia sunt categorice n aceasta privinta amenintnd cu afurisirea (excomunicarea) att pe clericii ct si pe laicii care participa la slujba si nu se cumineca. De aceea la sfrsitul Liturghiei Cuvntului paraseau biserica att catehumenii ct si penitentii, adica cei opriti de la mpartasanie datorita unor pacate grave, la ndemnul diaconului: "Cei care nu participa la mpartasanie sa paraseasca adunarea!". "Potrivit sensului liturgic numai cei ce se mpartasesc, numai credinciosii participa la Sfnta Liturghie. Si este un privilegiu nfricosator"(1). Ct de mult ne-am ndepartat n zilele noastre de la aceasta ntelegere cnd majoritatea credinciosilor ramn n biserica la Liturghia celor credinciosi fara sa constientizeze privilegiul nfricosator pe care l reprezinta aceasta, fara sa-si puna problema ca ar trebui sa duca o astfel de viata nct sa poata sa se mpartaseasca de fiecare data si fara sa nteleaga ca numai mpartasindu-se au participat deplin la Liturghie.Spalarea minilor arata curatia ceruta celor ce slujescAtunci cnd slujeste episcopul, dupa cadire, ca o pregatire pentru aducerea sfintei jertfe, acesta si spala minile, semn al curatiei ceruta celor ce slujesc la altarHeruvicDupa ecfonisul celei de a doua rugaciuni pentru credinciosi, cntaretii ncep intonarea Imnului heruvic, o cntare ampla, patrunzatoare n care melodia lina, dnd putere cuvintelor, are un rol esential pentru transpunerea noastr ntr-o stare sufleteasca potrivita aducerii sfintei jertfe.HeruviculElement caracteristic al Intrarii Mari, cu mare impact asupra credinciosilor, Heruvicul este cntarea lenta si mareata intonata la strana n care melodia si cuvintele se unesc pentru a ne pregati duhovniceste sa-L primim pe Hristos, mparatul tuturor, Care se jertfeste pentru noi. Denumirea de Heruvic sau Imn heruvimic vine de la afirmatia acestei cntari ca noi, cei care participam la Sfnta Liturghie, i nchipuim tainic pe heruvimii care intoneaza cntarea ntreit sfnta "facatoarei de viata Treimi".n acest timp preotul rosteste n taina, pentru sine, rugaciunea "Nimeni nu este vrednic..." marturisindu-si nevrednicia pentru slujirea ce i sta nainte si ncredintndu-se cu smerenie lui Hristos "Cel ce aduce si Cel ce se aduce, Cel ce primeste si Cel ce se mparte". Apoi, nchinndu-se, spune mpreuna cu diaconul de trei ori textul complet al cntarii heruvimice. Protosul cadeste n continuare altarul, iconostasul si credinciosii pregatind intrarea Cinstitelor Daruri. Buna mireasma a tamiei se adauga astfel cntarii line, icoanelor si luminii discrete a candelelor si lumnarilor crend o atmosfera care sa stimuleze si simturile pentru o participare totala la slujba "lepdnd toata grija cea lumeasca".Clericii se nchina naintea Sfintei Mese, saruta antimisul, crucea si Sfnta Masa si si cer iertare unii de la altii si de la popor. Merg la proscomidiar, Arhiereul i pune diaconului care are cadelnita Sfntul Aer pe umeri, i da Sfntul Disc , iar Sfntul Potir il d celui dinti dintre preoti, trece n dreptul usilor mparatesti pentru a primi Cinstitele Daruri, a face pomenirile si a le aseza pe Sfnta Masa. HIROTONIA (PREOTIA).Hirotonia (Preotia) este a cincea sfnt Tain a Bisericii, n care, prin punerea minilor si rugciunea arhiereului, se mprtseste unor brbati, ce s-au pregtit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care d puterea de a propovdui cuvntul lui Dumnezeu, de a svrsi Sfintele Taine si slujbele bisericesti, si de a conduce pe cei credinciosi la mntuire.Sfnta Tain a Preotiei se mprtseste asadar unor brbati anume pregtiti pentru a o primi cu vrednicie. Insusi Mntuitorul Iisus Hristos i-a ales pe sfintii apostoli si i-a nvtat, prin toate cte a fcut ntre oameni, cele ale mprtiei lui Dunmezeu. Dup aceea i-a nvrednicit de deosebita cinste de a propovdui Sfnta Evanghelie si de a svrsi fapte minunate. Adresndu-se lor, a asezat si Taina Preotiei prin cuvintele : Precum M-a trimis pe Mine Tatl, v trimit si Eu pe voi. Si zicnd acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfnt; crora veti ierta pcatele, le vor fi iertate si crora le veti tine, vor fi tinute (Ioan XX, 2123).Sfintii apostoli, cum aflm din Sfnta Scriptur, au svrsit Sfnta Tain a Preotiei prin punerea minilor, adic: hirotonndu-le preoti n fiecare biseric, rugndu-se cu postiri, i-au ncredintat pe ei Domnului n Care crezuser (Fapte XIV, 23), dar avnd grij s nu pun prea degrab minile peste nimem (1 Tim. V, 22), s fie cu mult grij, pentru c Preotia este lucrarea Duhului Sfnt (Fapte XX, 28).

Ectenia cererilorDupa asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfnta Masa diaconul, cheama poporul prezent n biserica la rugaciune printr-o serie de ndemnuri cunoscute sub numele de ectenia cererilor. Practic ectenia este alcatuita, dupa formula introductiva, dintr-o cerere pentru daruri, trei ndemnuri preluate din ectenia mare si ectenia cererilor propriu-zisa la care poporul se asociaza cu raspunsul Da Doamne!.Hristos este n mijlocul nostru si ne da puterea sa ne iubim unii cu altiin timpul cntarii Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita arhiereul si preotii se nchina de trei ori n fata Sfintei Mese rostind Iubi-Te-voi Doamne, vrtutea mea, Domnul este ntarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu (Ps. 17, 1) si saruta Cinstitele Daruri si Sfnta Masa. Acest act este o expresie a dragostei fata de Dumnezeu pe care o aratam sarutnd Cinstitele Daruri, care se vor preface n Trupul si Sngele Domnului, si a Sfintei Mese, altarul pe care se aduce Sfnta Jertfa.n practica greceasca si slava, dupa sarutarea umerilor, preotii si saruta reciproc minile pentru ca Hristos lucreaza sfintenie prin aceste mini. Sarutarea umerilor, care n timpul lui se practica numai n Postul Mare, este explicata de Sfntul Teofilact al Bulgariei prin aceea ca umerii sunt simbolul vietii active prin care putem purta crucea Domnului pentru a fi rastigniti cu El, n masura n care ne e posibil.Crezul Crezul desemneaza, n sens general, o sinteza a nvataturilor de credinta crestine fundamentale. Crezul se mai cheama si simbol al credintei. Termenul de simbol vine de la un cuvnt ce nsemna parola n taberele militare. Deci pentru crestinii din vechime crezul sau simbolul de credinta era o parola ce i arata a fi adevarati crestini. (8)Desi n Noul Testament nu exista un crez formulat ca atare, nca de la nceputul Bisericii au circulat scurte formulari, amplificate ulterior, care exprima continutul credintei, ferindu-o de erezii. Aceste crezuri erau utilizate n legatura cu Botezul, att pentru instruirea catehumenilor ct si pentru marturisirea credintei de catre acestia n timpul slujbei.Rostirea Crezului este si o proclamare a credinteiMarea majoritate a crestinilor ortodocsi de astasi au fost botezati ca prunci, nasii marturisind credinta pentru ei. Din pacate putini nasi si nteleg responsabilitatea pe care si-o asuma atunci cnd boteaza un prunc de a-l ndruma pe calea Bisericii, de a-l nvata credinta. Ca urmare multi ortodocsi nu cunosc dogmele credintei noastre. Rostirea Crezului la Sfnta Liturghie este un prilej pentru acestia de a nvata tainele credintei. Asadar rostirea Crezului este si o proclamare a credintei pentru cei necunoscatori si nenvatati".Clatinarea Sfntului Aer simbolizeaza darul desavrsit si bogat al Sfntului Duhn timpul rostirii Crezului preotul clatina Sfntul Aer deasupra Sfintelor Vase pna la cuvintele si a nviat a treia zi, dupa Scripturi dupa care l mpacheteaza, Cinstitele Daruri ramnnd n continuare descoperite. Este o practica atestata de patriarhul (monofizit) Sever al Antiohiei (+ 538) care ne transmite interpretarea veche potrivit careia aceasta clatinare aminteste de viziunea Sfntului Petru (Fapt. Ap. 11, 5-10) si simbolizeaza darul desavrsit si bogat al Sfntului Duh care i s-a descoperit lui Petru ca va cuprinde si neamurile si care se va pogor peste darurile puse nainte prefacndu-le n Trupul si Sngele Domnului. (7)Anaforaua liturgic - rugciunea central a Sfintei LiturghiiSteluaLaProscomidie, steaua simbolizeaz acea stea minunat, care a condus pe magii din Rsrit la locul naterii Mntuitorului, ceea ce indic i formula biblic rostit de preot cnd aeaz steaua peste disc: i venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul. (Matei 2, 9), iar dupVohodul Mare, ea simbolizeaz pecetea pus pe mormntul Domnului.n cursul anaforalei se aduce multumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, se face pomenirea lucrrii mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu, se nalt darurile de pine si vin si se invoc Duhul Sfnt spre sfintirea acestora. Cuvntul se uneste astfel cu Taina, pinea si vinul se prefac, prin pogorrea Duhului Sfnt, n Trupul si Sngele Domnului.- Ecteniile urmtoare PrefaceriiPreotul, binecuvntndu-i pe credincioi zice: i s fie milele Marelui Dumnezeu i Mntuitorului nostru Iisus Hristos, cu voi cu toi. Se dorete celor prezeni mila Celui ce a artat prin prefacerea pinii i vinului c e la dispoziia lor, ca s se uneasc cu ei i s-i aduc prin aceasta la nvierea la care se afl El cu trupul Su. Hristos - Dumnezeu e Mare - cu nimic mai mic dect Dumnezeu, dei e ntrupat i jertfit (Pr. P. Vintilescu, Liturghierul explicat, p. 289).Ectenia urmtoare este una eclesiologic, cernd cele ce sunt de trebuin pentru toi membrii Bisericii. Ea reprezint de fapt reluarea ecteniei cererilor n prima ei parte. Rugciunea tainic a preotului din timpul acestei ectenii, este una cutremurtoare: naintea Ta punem toat viaa noastr i ndejdea i cerem, i ne rugm: nvrednicete-ne pe noi s ne mprtim cu cuget curat, cu ceretile i nfricotoarele Tale Taine ale acestei sfinte i duhovniceti mese, spre iertarea greelilor (Liturghier, p. 145). Finalul ecteniei pune accentul pe elementele care ne asigur ntrirea unitii sufleteti, n care trebuie s se prezinte n curnd comunitatea la mprtirea cu Sfintele Taine (Pr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, p. 289-290). Unirea credinei i mprtirea Sfntului Duh cernd, pe noi nine i unii pe alii i toat viaa noastr Lui Hristos Dumnezeu s o dm.Rugaciunea "Tatal nostru"In cursul perioadei itinerante, Domnul, raspunzand la cererea ucenicilor de a-I invata cum sa se roage, le-a daruit rugaciunea cea mai de pret, rugaciunea prin excelenta, care va fi inaltata de credinciosii tuturor neamurilor de atunci si pana la sfarsitul veacurilor, Tatal nostru.

Omoforul este prin excelen un vemnt arhieresc. Omoforul s-a dovedit a fi nsemnul vestimentar distinctiv al treptei i al puterii episcopale, n aa msur nct deinerea omoforului de ctre episcop a ajuns s nsemne deinerea puterii episcopale, menioneaz n acest sens K. Korkoulas. Este alctuit dintr-o fie lung din material de ln, petrecut pe dup gt, cu capetele atrnnd n fa i n spate pn la nivelul genunchilor sau chiar mai jos, i pe aceasta sunt brodate cruci. Dup cum arat i numele (omofrion, de laomos= umr ifero= a purta; lat.humerale,pallium), este purtat pe umeri de ctre arhiereu, avnd capetele atrnnd n fa i n spate i nchipuie ntruparea din Fecioar pentru noi, oamenii, i nomenirea Cuvntului. De asemenea, pe acesta sunt nscrise patru cruci, dou pe piept i cte una pe fiecare capt al omoforului. Aceste patru cruci amintesc de Rstignirea lui Hristos.Cel mai semnificativ simbolism al omoforului este tlcuit n scrierea Sfntului Simeon al Tesalonicului. Arhiepiscopul de atunci al cetii mpreun-mprteti bizantine, Tesalonicul, aseamn vemntul arhieresc cu oaia cea pierdut din cunoscuta pericop evanghelic, pe care Mntuitorul a ridicat-o pe umeri. n contextul prezent, prin oaie se nelege firea noastr, adic firea uman de dup cdere, care a urmat calea ndeprtrii de Dumnezeu, Care Se face om, Se apropie de firea noastr cea czut, o ridic pe umeri i o cluzete ctre mntuire. Simbolismul acesta poate fi mai bine neles, dac inem seama de faptul c omoforul trebuie confecionat din material de ln. Astfel, simbolistica mielului devine i mai clar. Comparaia dintre omofor i miel trimite i la Patima pe cruce a Domnului, cci Mielul acesta a fost chemat s Se junghie pentru noi. Simbolistica omoforului ca miel determin i culoarea acestuia. Omoforul trebuie s fie alb, dup cum alb este blana mielului.Arhiereul i scoate omoforul nainte de citirea Evangheliei, pe durata Dumnezeietii Liturghii, artnd n felul acesta supunere fa de Mntuitorul. Cci arhiereul nu ndrznete s-i pun atunci omoforul n jurul gtului, mrturisindu-L astfel pe Cel ntrupat i ptimitor i viu, citind cuvintele Lui, cci, de fapt, El este Cel ce vorbete. Dup cum, aadar, omoforul amintete lucrarea pe pmnt a Domnului i n Evanghelie nsui Domnul se arat lucrnd i vorbind, la rndul lui, arhiereul dezbrac omoforul din respect, artnd astfel deplin supunere fa de Domnul.n continuare, pe durata Vohodului celui mare, omoforul este purtat n fruntea alaiului litaniei, cci crucea are n fa, acest semn care l nfieaz pe Iisus, Care atunci, [la a Doua Venire], se va arta din cer, dup cum st scris. Arhiereul ia din nou omoforul dup ncheierea Intrrii Sfinilor, cci acesta un vemnt liturgic principal i este nevoie s l poarte n timpul mprtirii cu Trupul i Sngele Domnului.

5