Tradiţii şi obiceiuri din Bucovina – Şezătoarea

Prof. Covaşă Aurora – Şcoala cu cl.I-VIII, Nr.2 Marginea

Cunoşti o ţară, un popor, pornind de la oameni şi de la obiectele plăsmuite de ei. Alături de limbă , obiceiuri şi tradiţii, şezătoarea constituie o emblemă de recunoaştere, o marcă a identităţii etnice şi locale.

Perioada de tranziţie şi-a pus amprenta asupra formării tinerei generaţii, incapabilă să diferenţieze valorile pentru a le prelua pe cele veridice şi incapabilă să-şi creeze repere care să le asigure echilibrul şi armonia interioară. De aceea, în şcoală, sub îndrumarea noastră, a cadrelor didactice, elevii sunt ajutaţi în formarea graduală a valorilor. Astfel, creaţiile tradiţionale vor împodobi lumile miraculoase în care elevii vor pătrunde cu paşi mici, dar siguri, de unde vor ieşi triumfători.

Tânăra generaţie are nevoie de atitudini şi de valori care să le asigure o evoluţie armonioasă şi să-i determine să se întoarcă în trecut, să realizeze că sunt capabili a şterge praful de pe sumanele străbunicilor, sau de pe ulcelele stăbunicelor, că pot tresălta în ritmul bătutei, că pot trasa cu degetul pe timp vatra satului.

În acest context meţionăm că zona Bucovinei reprezintă o poartă spre cunoaşterea folclorului românesc, a obiceiurilor şi tradiţiilor populare. De aceea, pentru a ne păstra ca români identitatea nealterată, folclorul trebuie cultivat atât în inimă, cât şi în mintea tânărului de pe acest meleag binecuvântat de Dumnezeu.

Astfel, şezătoarea vizează lărgirea orizontului de cunoaştere prin asigurarea accesului nemijlocit la valorile culturii şi civilizaţiei româneşti şi universale.

De aceea ne-am propus sprijinirea tinerilor în păstrarea şi promovarea patrimoniului şi tradiţiei culturale din Bucovina, printr-o serie de parteneriate şi proiecte pe această temă.

Proiectul Frânturi de cultură bucovineană a avut ca obiective : O1 – promovarea valorilor culturale, locale în circuitul regional, naţional; O2 – educarea în spiritul dragostei pentru trecut; O3 – dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la comunitate şi familie; O4 – creşterea accesului tinerilor la actul cultural; O5 – sprijinirea tinerilor în organizarea evenimentelor culturale; O6 – dezvoltarea spiritului ludic şi a aptitudinilor artistice; O7 – dezvoltarea spiritului de muncă în echipă.Grupul ţintă a fost un grup de elevi ai claselor I, a III a, aVa, a VI a, iar beneficiarii direcţi şi

indirecţi au fost ceilalţi elevi, cadre didactice, părinţi, membrii ai comunităţii locale. Pentru realizarea proiectului s-au derulat activităţi cum ar fi:

A1 Călător prin trecutul comunei – grupul ţintă adună material, care ulterior va fi selectat de către iniţiatorii proiectului. Elevii stau de vorbă cu bătrânii satului de la care receptează „frumosul”, în ritmul „cântecului fusului”, al „doinei coasei” şi al „bătutei ciocanului” pe nicovală.

A2 Redescoperirea trecutului – punerea în scenă a şezătorii bucovinene, elevii conştientizează faptul că deciziile le vor aparţine şi că finalităţile vor trebui să fie pe măsura muncii desfăşurate.

A3 Mediatizarea evenimentului – elevii, îndrumaţi de iniţiatorii proiectului vor realiza şi oferi Invitaţi,i atât beneficiarilor direcţi, cât şi celor indirecţi.

A4 Prezentarea unui jurnal de proiect realizat în Power Point – iniţiatorii prezintă, pe scurt,etapele ce au stat la baza realizării acestui proiect.

A5 Tradiţiile trăiesc prin noi – organizarea spectacolului folcloric, prezentarea şezătorii.

Aceste activităţi au fost permanent monitorizate, iar rezultatele obţinute au fost diseminate prin reuniuni de informare pentru elevi şi părinţi, prin televiziunea locală.

Rezultat preconizat: îndeplinirea unei datorii de onoare: cunoaşterea, păstrarea şi transmiterea tezaurului folcloric bucovinean.

Prin acest proiect, ca formatori ai tinerei generaţii am reuşit să insuflăm tinerilor să preia valori culturale, morale, spirituale şi să le transmită la rândul lor tot ce este mai valoros şi mai sfânt.

Într-o lume din ce în ce mai tehnologizată şi mai modernizată, ne-am gândit să reînviem farmecul serilor magice de iarnă bucovineană, pline de snoave, cântece bătrâneşti, obiceiuri de mult uitate. Scopul nostru a fost să-i facem pe copii să privească cu drag spre trecut, păstrând vie amintirea serilor de mult uitate. Cunoscându-şi tradiţiile şi rădăcinile, elevii zilei de azi vor putea răspunde mai bine provocărilor lumii în care trăiesc; pentru că nu poţi alege un drum spre viitor fără a-ţi cunoaşte trecutul.

În acest sesn oferim ca exmplu, câteva frânturi din materialul original, cules de elevi, de la bătrânii satului, reuşind astfel să le incităm interesul pentru cultivarea obiceiurilor şi tradiţiilor străbune:

Cântă toţi: Buna sara leli Floari Dragu-ni unde-am intratAm vinit la şăzătoari şî cu cin m-am adunat,Ş-am vinit cu voi bunîSî petrecem împreună

Lelea Floarea : Îmi pari bini cî Sânteţi harnice şî lucraţ frumos.Cât om lucra, ca sî ne mai treacî di urât am sî va spun o povesti.

Sî spuni cî di mult oaminii di pi la noi o duceu tari greu, erau saraci lipiţ pamântului. Toatî munca lor intra în camărili şî hambarili boierilor. Când nu mai puteu rabda cei mai viteji dintri ei, luau calea codrului şî sî faceau haiduci. Ieşeu la drumul mari şî luau di la ci bogaţî mâncari şî bani şî împarţeu la ci saraci. Unul dintri ci mai vestiţ haiduci di pi la noi, era Darie Pomohaci din Marginea. Am auzât cî voi ştiţ balada lui Darie Pomohaci şî tari aş vre s-o ascult.

Balada lui Darie Pomohaci – haiduc cunoscut din Marginea (fragment)Frunză verde foi rotate, De Darie cel vestitCâtu-s şaptezeci de sate Şi-mparatu-o auzitToate-s de Darie-umblate, Din Viena s-o pornitÎmblate şi răzbătute, Şi-aici la noi s-a opritŞaptezeci poate mai multe, Cu-armată frunză-iarbăc-are Darie treburi multe. Şi toţi de Darie-ntreabă Tot umblă cărările Cu armată iarbă-frunzăşi păzăşte drumurile şi cu arme până-n buzăDrumurile cele mari Pe Darie să-l găseascăBătute de domni tâlhari, Ce-o făcut să-i pomeneascăCu bani mulţi cu pungi bătute Cu capul să-l pedespească.Tot pe-nşelăciuni făcute

Numai cel cu punga mare Ş-o umblat husari prin munţiCe trece pe drumul mare erau ca iarba de mulţiŞi-l are Darie în păstrare o umblat în sus şi-n josAjunge la pod să treacă Pe Darie tot nu l-o scosDarie-l opreşte oleacă. Că l-o păzit cine-o vrutPoftă de vorbă să-I facă, Şi cine nici n-o crezut

Vămuiala să i-o-ntoarcă, şi florile câmpuluiInima să-i facă leoarcă şi stâncile munteluiDe sudoare, de temut şi sfatul săracului Că-l trimite Darie-n lut şi apele codrului!

Cîntec şi joc: Lelea Floarea Şteargărel cu floriceli vă mulţumim dumneavoastrî Cusut di mânili meli c-aţ vinit la casa noastrîşteargărel cu floare-albastrî ş-închin un pahar cu vinEu te-oi puni la fereastrî ca şî la anul sî ne-ntâlnimŞteargarel cu floare roşî ş-un colac rumen, frumos Te-oi puni deasupra uşî ca şî faţa lu HristosŞî ţ-oi puni busuioc c-aşa-i bin batrâni lasats-aduci în casî noroc om cu om sî sî aduni la un loc cu voi bunî.

Despre farmecul serbărilor populare, în cadrul cărora cântecul şi jocul erau nelipsite, Mihai Eminescu ne-a lăsat o consemanre deosebit de sugestivă: „ Nu pierd niciodată ocazia de a lua parte la petrecerile poporale. Ca prieten pasionat al poporului, când acesta se adună în masă, simt că sunt o parte a totalului. E ceva dumnezeiesc acest sentiment, aşa că orice serbare a poporului mi se pare sărbătoare sufletească, o rugăciune cucernică.”

BIBLIOGRAFIE

1. DATCU IORDAN, Dicţionarul folcloriştilor, Editura Litera, Bucureşti, 1983, pg.105-106

2. GRĂMADĂ NICOLAE, Toponimia minoră a Bucovinei, Editura Anima, Bucureşti, 1996, pg.87

3. ROMULUS VULCĂNESCU, Etnografia: Ştiinţa culturii populare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, pg.50-51