Curtea Constituţională a

Republicii Moldova

S E S I Z A R E

cu privire la controlul constituţionalităţii sintagmei „deţinerii cetăţeniei unui

alt stat” din art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000.

Onorată Curte,

În procedura Curţii de Apel Chişinău se află spre examinare cererea de chemare în judecată a lui Sbîrciog Vasile împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului nr. 615-p din 03 iulie 2008, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul Sbîrciog Vasile a indicat că la 18 martie 1988 a fost angajat în organele vamale în calitate de inspector vamal. Prin ordinul nr. 615-p din 03 iulie 2008 a fost eliberat din serviciu în legătură cu deţinerea cetăţeniei unui alt stat – a României.

La 19 august 2008 reclamantul a contestat ordinul menţionat cu o cerere prealabilă, însă prin scrisoarea nr. 09-6/6100 din 11 septembrie 2008 pîrîtul a refuzat admiterea cererii, motivînd că ordinul contestat este întemeiat şi legal şi nu există temei de anulare a acestuia.

Consideră reclamantul că ordinul nr. 615-p din 03 iulie 2008 este ilegal şi pasibil de anulare, deoarece s-a angajat în serviciul vamal în martie 1988. La acel moment legislaţia naţională nu prevedea nici un fel de interdicţii în ceea ce priveşte angajarea în serviciul vamal şi deţinerea dublei cetăţenii. Contractul individual de muncă a fost încheiat între el şi Serviciul Vamal în baza legislaţiei vechi şi, ca rezultat, în clauzele contractuale nu au fost stipulate nici un fel de interdicţii privind deţinerea dublei sau multiplei cetăţenii. În pofida faptului că la 20 iulie 2000 a fost adoptată Legea serviciului în organele vamale, care stabilea incompatibilitatea serviciului în organele vamale şi deţinerea cetăţeniei unui alt stat, condiţiile contractului de muncă al reclamantului cu organele vamale nu au fost modificate.

Menţionează reclamantul că noua lege nici nu putea să influenţeze condiţiile contractului individual de muncă, deoarece în conformitate cu prevederile art. 46 al Legii privind actele legislative, actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv. Prin urmare, în asemenea circumstanţe Legea serviciului în organele vamale în partea interzicerii deţinerii dublei sau multiplei cetăţenii nu este aplicabilă lui, fiindcă conform art. 7 din Constituţia Republicii Moldova, Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.

Din considerentele enunţate cere Sbîrciog Vasile anularea ordinului Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 615-p din 03 iulie 2008, restabilirea în funcţia anterior deţinută în organele vamale, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

În cadrul examinării cauzei reprezentantul reclamantului Sbîrciog Vasile, Nagacevschi Vitalie a înaintat un demers privind sesizarea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova în vederea verificării constituţionalităţii art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 în ceea ce priveşte interzicerea deţinerii dublei cetăţenii pentru colaboratorii vamali.

În motivarea demersului privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul reclamantului a făcut trimitere la prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie, care stipulează că toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

De asemenea, în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Constituţie, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

Iar potrivit art. 54 alin. (2) din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

Indică reprezentantul reclamantului Sbîrciog Vasile, Nagacevschi Vitalie, că art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 interzice colaboratorilor vamali să deţină dubla cetăţenie. Astfel, dreptul la muncă în organele vamale a persoanelor cu dublă cetăţenie este restrîns. Pentru ca respectiva restrîngere să fie conformă art. 54 alin. (2) din Constituţie este necesar ca ea să întrunească anumite condiţii şi anume: imixtiunea trebuie să fie prevăzută de lege; imixtiunea să urmărească unul sau mai multe din următoarele scopuri: interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei; imixtiunea trebuie să corespundă normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

În litigiul dat imixtiunea este prevăzută de lege, însă aceasta nu urmăreşte nici unul din scopurile legitime din cele enumerate mai sus şi nu corespunde normelor unanim recunoscute de dreptul internaţional. Întru confirmarea faptului că o asemenea imixtiune este contrară normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional reprezentantul reclamantului a făcut trimitere la Hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 18 noiembrie 2008 pe cazul Alexandru Tănase şi Dorin Chirtoacă versus Moldova.

Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 24 noiembrie 2008 a admis cererea reprezentantului reclamantului Sbîrciog Vasile, Nagacevschi Vitalie privind sesizarea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova în vederea verificării constituţionalităţii art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 în ceea ce priveşte interzicerea deţinerii dublei cetăţenii pentru colaboratorii vamali.

În conformitate cu art. 121 alin. (1) al Codului de procedură civilă, dacă, în procesul judecării pricinii, se constată că norma este în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, iar controlul constituţionalităţii actului normativ este de competenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată este în drept să sesizeze, în conformitate cu prevederile Codului jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională pentru a verifica constituţionalitatea actului respectiv.

Plenul Curţii Supreme de Justiţie sesizează Curtea Constituţională pentru a verifica constituţionalitatea sintagmei „deţinerii cetăţenii unui alt stat” din art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) şi lit. g) din Constituţia Republicii Moldova, art. 4 alin. (1) lit. a), art. 24 şi art. 25 al Legii cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 alin. (1) lit. d), art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, art. 16 lit. b) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie.

Conform prevederilor art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000, eliberarea din serviciu poate avea loc în cazul retragerii cetăţeniei Republicii Moldova sau deţinerii cetăţeniei unui alt stat.

Plenul Curţii Supreme de Justiţie consideră că sintagma „deţinerii cetăţeniei

unui alt stat” din art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 contravine art. 4 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 43 alin. (1) şi art. 54 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova.

Conform art. 4 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

Prin această normă se garantează nu numai drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, consacrate de Constituţie, dar şi principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. Potrivit teoriei şi practicii dreptului internaţional, prin principii şi norme unanim recunoscute ale dreptului internaţional se înţeleg principiile şi normele consacrate ale dreptului internaţional care au caracter general şi universal. Normele şi principiile unanim recunoscute ale dreptului internaţional sînt executorii pentru Republica Moldova în măsura în care ea şi-a exprimat consimţămîntul de a fi legată prin actele intrernaţionale respective.

Principiile şi normele unanim recunoscute alre dreptului internaţional, tratatele internaţionale ratificate şi cele la care Republica Moldova a aderat sînt parte componentă a cadrului legal al Republicii Moldova şi sînt norme ale dreptului intern.

Conform art. 16 alin. (2) din Constituţie, toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate,

origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Conform art. 43 alin. (1) din Constituţie, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

Potrivit prevederilor art. 54 alin. (2) din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

Prin urmare, sintagma „deţinerii cetăţeniei unui alt stat” din art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 este discriminatorie pe bază de naţionalitate/cetăţenie faţă de cetăţenii Republicii Moldova, care deţin dubla sau multipla cetăţenie, respectiv ea contravine Constituţiei.

Conform art. 17 alin. (1) al Convenţiei Europene cu privire la cetăţenie din 06 noiembrie 1997, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 621-XIV din 14 octombrie 1999, cetăţenii Statului Parte care posedă o altă cetăţenie au, pe teritoriul acestui Stat Parte unde trăiesc, aceleaşi drepturi şi obligaţiuni ca şi cetăţenii acestui stat.

Articol 17 (1) al Convenţiei garanteză tuturor persoanelor ce deţin multipla cetăţenie şi ce locuiesc pe teritoriul Moldovei tratament egal cu ceilalţi cetăţeni moldoveni ce deţin numai cetăţenia Republicii Moldova.

Mai mult decît atît, această restricţie prevăzută la art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 şi anume interzicerea deţinerii dublei cetăţenii pentru colaboratorii vamali ar putea fi o violare a Convenţiei pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în special a articolului 14, care stipulează că exercitarea drepturilor şi a libertăţilor stabilite de această Convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice alt statut.

Plenul Curţii Supreme de Justiţie consideră că există o incompabilitate dintre restricţia prevăzută la art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 în ceea ce priveşte interzicerea deţinerii dublei cetăţenii pentru colaboratorii vamali şi cerinţele art. 17 alin. (1) al Convenţiei Europene privind cetăţenia, care face parte din sistemul de drept intern, şi fiind un instrument internaţional ratificat în forma prevăzută are prioritate asupra legislaţiei naţionale.

Plenul Curţii Supreme de Justiţie consideră că restricţia“deţinerii cetăţeniei

unui alt stat” din art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 este prevăzută de lege, dar nu corespunde “triplului

test”, deoarece nu este necesară într-o societate democratică şi nu este proporţională scopului urmărit.

Astfel, se constată că sintagma „deţinerii cetăţeniei unui alt stat” din art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 contravine atît Constituţiei Republicii Moldova, cît şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldvoa este parte.

În susţinerea opiniei enunţate Plenul Curţii Supreme de Justiţie invocă Hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 18 noiembrie 2008 pe cazul Alexandru Tănase şi Dorin Chirtoacă versus Moldova.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art.135 alin.(1) lit. g) din Constituţia Republicii Moldova, art. 4 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, art.121 din Codul de procedură civilă, Plenul Curţii Supreme de Justiţie

s o l i c i t ă:

Reţinerea pentru soluţionare în fond a prezentei sesizări şi exercitarea

controlului constituţionalităţii sintagmei „deţinerii cetăţeniei unui alt stat” din art. 43 alin. (2) lit. k) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000.

Alăturat la prezenta sesizare se remite dosarul civil nr. 4s-1/09 la cererea de

chemare în judecată a lui Sbîrciog Vasile împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului nr. 615-p din 03 iulie 2008, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

Cu respect, Preşedintele

Curţii Supreme de Justiţie Ion Muruianu