Serie nouã septembrie A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · aventurier şi cuceritorul de femei frumoase...

Serie nouãseptembrie 2014

9(CLVIII)

36 pagini10 lei

D i n s u m a r:

Promenada Operei 2014Concursul “George Enescu”

Festivalul RadiROFestivalul de la Amara

Festivalul Tinereţii de la Mangalia“Grup 74” - 4 decenii

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEA

În imagine: George Enescu

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2014

Editorial

O nouă KalevalăLiviu DĂNCEANU

În definitiv vechea Kalevală era reşedinţaeroilor din cântecele şi baladele care circulau înliteratura orală finlandeză. Eroi legendari uniţi prinpropensiunea lor pentru muzică. ÎnsuşiVainamoinen, personajul central al acesteiepopei, era nu numai clarvăzător, cu originisupranaturale, ci şi strălucit cântăreţ. El îi adunalaolaltă pe Ilmarinen, fierarul care a făurit învelişulcerurilor, pe Lemminkainen, războiniculaventurier şi cuceritorul de femei frumoase ori peLouhi, zeiţa atotstăpânitoare a tărâmului fermecatdin N. Un epos similar pare a se întrupa de câtevadecenii în ţara celor câteva mii de lacuri, acolounde s-a dezvoltat una dintre cele mai emergente şcoli de compoziţiedin Europa. Sub trena patriarhului Jean Sibelius, cel care timp de treidecenii a lăsat impresia că va abandona organizarea tonal-funcţionalăşi că elaborează o a opta simfonie într-o manieră total primenită, acrescut o pleiadă de muzicieni demni de a popula o nouă Kalevală.Chiar dacă Sibelius nu şi-a schimbat stilul, fiind totuşi răzbunat copiosde către urmaşi. Într-o ordine relativ cronologică, mai întâi de EinojuhaniRautavaara, beneficiarul unei burse Koussevitzky, prilej de a devenidiscipolul lui Persichetti, Copland sau Petzold în America. Dacă Sibeliusnu a compus decât şapte simfonii, Rautavaara l-a devansat, zămislindopt. Dar şi nouă opere, un balet, precum şi numeroase lucrări camerale,realizând o sinteză intuitivă şi, fireşte, speculativă, între tonal şi serial.Alături de Rautavaara, congenerii Paavo Heininen şi Joonas Korkonenau constituit un puternic imbold pentru cei ce vor urma. Ei vor facetranziţia de la faza idiomului post-romantic la faza idiomului post-serial.O tranziţie facilitată de impactul prospecţiunilor teoretice, binecunoscutăfiind şcoala semiologică finlandeză dominată de personalitatea lui EeroTarasti. Dar şi prin contribuţiile din diasporă ale unor remarcabili şefi deorchestră, precum Leif Segerstam şi Essa-Pekka Salonen (deasemeni,un reputat compozitor), la Los Angeles, Jukka-Pekka Saraste, la Paris,ori ale unor restitutori de calibrul violoncelistului Ansi Kartunnen,clarinetistului Kari Kruku sau trompetistului Jarmo Sermilla. Generaţiamatură de compozitori a deschis, în principal, două direcţii doctrinare deo anume consistenţă în creaţia ultimelor decenii: a) estetica impurităţii,aşa cum a fost ea creionată în unele „crochiuri” ale lui Mahler,Şostakovici şi Schnittke; b) estetica spectrală în varianta IRCAM. Ceadintâi direcţie a fost însuşită de Kalevi Aho ori Essa-Pekka Salonen, întimp ce a doua a fost îmbrăţişată de Jukka Tiensuu şi Kajia Saarianho.Există, desigur, şi variante combinate ale celor două paradigmestilistice, variante exersate în special de reprezentanţii generaţiei tinerecare, sub impulsul polistilismului endemic, degajă o pronunţată lipsă decomplexe, nu însă şi de modele. Aşa cum s-au dovedit a fi Kalevi Ahoşi, în mod cu totul special, Magnus Lindberg. Ei i-au influenţat covârşitorpe mai junii Kimmo Hakola, Jukka Koskinen sau Veli-Matti Puumala,compozitori impetuoşi, adepţi ai post-modernismului global. Kalevi Ahoeste deopotrivă compozitor şi teoretician, profund şi prolific. Îi place săamalgameze tipare formale, de la vals la marş şi de la sonată la swing,să hibridizeze tehnici nu numai complementare, ci şi antinomice, cum arfi, de pildă, tehnica texturii cu cea a deconstrucţiei, tehnica fractală cucea dezvoltătoare-beethoveniană. Ironia, colajul, citatul parodic sunt înpermanenţă intersectate şi permutate pe fondul unui dialog fecund altradiţiei cu modernitatea sau chiar post-modernitatea (pe margineacăruia a glosat în numeroase studii şi eseuri). De aici ambiguitateamesajului sonor ce se traduce prin procese sonore intens narative şidoar accidental contemplative. De fapt, una dintre constantele muziciifinlandeze contemporane este reprezentată de dimensiunea epică,ceea ce face ca marca acestei creaţii să fie de tipul „action music”.Împreună cu Kalevi Aho, Magnus Lindberg gestionează trecerea de la

DIN SUMARPromenada Operei 2014 2-3

Concursul “George Enescu” 4-9Festival RadiRO 10-13Innersound 14-16

Operă la Timişoara 17

Festivalul de la Amara 18-22

Duete 23

Nemuritorii 26-27Tudor Gheorghe 28“Grup 74” 30-31

Festivalul Tinereţii 32

La Mila 23 34

Discuri 35

idiomul post-serial la unul specific,personalizat. Ce-ar fi să ne imaginăm căîntre cei doi există o relaţie analogă celeidintre Leoninus şi Perotinus, de acumaproape un mileniu? Lindberg ePerotinus, adică Magister Magnus, Uncompozitor debordant, de o energie quasi-sufocantă, care scrie o muzicăhipertensivă, parcă inevitabilă şi, peundeva, implacabilă. Se bazează peprocese transformaţionale, carefurnizează o imensă cantitate de proteineorganismului sonor. Astfel, muzica lui seforjează şi se laminează continuu, lăsândimpresia că laboratorul său de creaţieseamănă cu o uzină metalurgică, în carese polisează, la o temperatură foarteînaltă, incandescentă, aliaje ritmico-melodice, coloristice, armonice, polifonice

impregnate cu detalii esenţiale, metamorfozate cuobstinaţie. Dincolo de proliferarea unui conceptmelodic propriu, de vivacitatea gesticii timbrale ori dedistribuţiile omofone şi contrapunctice inspirate dinmecanismele arhitecturilor polifonice imitative,Lindberg manifestă o mare vitalitate la nivelul ideaţieimuzicale, graţie dinamismului ce integrează întregmaterialul sonor, dobândindu-se o anume nervozitategestuală dublată de o eclatantă cromatică orchestrală.Este moştenitorul spiritual a lui Lutoslavski, afirmândun simţ acut al tectonicii muzicale, al armoniilor rafinateşi al desfăşurărilor spectaculoase, pe spaţii largi, aşaîncât asistăm la frecvente schimbări de macaz (deunde o anume schizoidie a ethosului, ce excelează prininconstanţă). Kraft, UR, Marea, Joy, Fresco, Cantigas,Rittrato, Concertul pentru violoncel şi orchestră suntdoar câteva titluri edificatoare pentru atitudinea pe carecritica muzicală o numeşte clasicismul modernist. Caun veritabil Vainamoinen al actualei componisticifinlandeze, Magnus Lindberg are toate şansele sădevină întemeietor al unei noi Kalevale.

2

Eveniment


Promenada Operei2014

Opera Naţională Bucureşti a continuato tradiţie, ajunsă la a VIII-a ediţie, ca lasfârşitul lunii august să ofere publicului iubitoral genului un spectacol de tip popular intitulat„Promenada Operei”, organizat în parcul dinfaţa instituţiei de pe Splai. Acest gen demanifestare muzicală a fost întotdeauna bineprimit şi aşteptat de publicul nerabdător de aocupa un loc pe scaunele aşezate în faţascenei, ori pe peluză, umplând la refuz spaţiulrespectiv. Anul acesta spectacolul la care amasistat a fost excelent organizat, fiind pregătitcu migală şi multă muncă de întregul colectiv.Aş dori să menţionez, încă de la început,contribuţia remarcabilă a Ofeliei Stanciu,regizoarea care a realizat întreagamanifestare, fiind sprijinită de Ştefan Caragiu,ca scenograf şi de Daniel Klinger, în calitatede lighting design. Totul s-a desfăşurat sub etichetabunului gust, a unui rafinament special de prezentare, lacare au contribuit şi artiştii Teatrului „Masca” care auasigurat prezenţa în spectacol a unor statui vii,îmbrăcate în costume albe care le confereau o anumităeleganţă şi nobleţe. Organizatorii, de această dată, augândit pentru prima oară spectacolul ca o alcătuireingenioasă de arii şi duete din opere, alternând numerede balet importante din repertoriu universal. La acestea

din urmă şi-au dat concursul câţiva balerini de prim rangai companiei de balet condusă de noul director,coregraful danez Johan Kobborg.

Repertoriul la canto a fost bine gândit şi echilibrat,conţinând titluri importante ale literaturii muzicaleclasice, cu precădere din trei lucrări care cu precăderevor cunoaşte lumina rampei în noua stagiune care sepreconizează în regia unor mari oameni de teatru carevor veni la Bucureşti, pentru a le pune în scenă.

Directorul instituţiei ne-a asigurat, prin cuvântul său, căopera va îmbrăca o nouă haină anul acesta în toamnă,când, după 60 de ani, scena va fi modernizată dupăstandardele cele mai înalte, sala va fi refăcută, implicitacustica. Toate aceste date ne fac să sperăm într-o

stagiune plină de noutăţi şi evenimente muzicale. Treiopere vor fi montate în aceste condiţii: „Traviata”şi„Falstaff” de Verdi, precum şi „Manon Lescaut” dePuccini.

Spectacolul a beneficiat de prezenţa unor artiştiromâni din ţară şi din afară veniţi cu generozitate săofere publicului câteva bijuterii muzicale. Am ascultat-o,astfel, pe mezzosoprana clujeană Liliana Mattei Ciucă,în celebra habaneră din „Carmen” de Bizet. Ea posedă

o voce foarte frumos lucrată timbral, egală întoate registrele, este o prezenţă scenicăagreabilă şi impunătoare, fiind mereu aşteptatăcu nerăbdare de publicul bucureştean.

Soprana Iulia Isaev ne-a impresionat înmod deosebit în cunoscută arie a lui Manon „Inquelle trine morbide” de Puccini. A fost elegantă,sensibilă, rafinată ca stil de interpretare şi amputea spune că va fi într-o viitoare premieră ointerpretă ideală a rolului.

Alla Cheptini a cântat din opera „Tosca”,aria „Vissi d’arte”. Este o soprană cu o vocebună, bine condusă, dar i-am reproşa lipsa uneianumite implicări emoţionale în interpretare pecare o solicită un asemenea rol.

Cunoscută soprană de coloratură MihaelaStanciu ne-a propus aria Gildei din „Rigoletto”„Caro nome”. Deşi în stagiunea trecută ea nu a

fost prezentă pe afiş în spectacole, vocea ei şi-a păstrato puritate a sunetului, o vibraţie interioară specială,pentru că vocalitatea sa şi-a menţinut, chiar cu trecereatimpului, nişte date native pe care soprana le deţine.

Irina Baianţ, o tânără soprană în plină ascendenţăa interpretat aria Nanettei din „Falstaff” de Verdi. Ea areo voce curată, frumos lucrată pe un anumit repertoriuliric, cu accente de coloratură. A cântat sensibil şi delicat

Irina Baianţ

3

Eveniment


această arie şi este mai mult casigur că ea va fi interpreta ideală arolului.

Irina Iordăchescu ne-aprezentat o interpretare a unei ariiextrem de cunoscute a Violettei „Estrano... Sempre libera” din„Traviata”, fiind apoi parteneratenorului Ştefan Pop în duetul„Parigi, o cara”. În acest duet, avândun redutabil interpret în persoana luiŞtefan Pop a realizat un momentmuzical de clasă foarte înaltă.

Irina Iordăchescu este în aceststadiu al carierei sale o artistăîmplinită şi matură, posedând ovoce frumoasă şi bine condusă, maiales în registrul median şi celmezza-voce. Îi recomandăm să fiemai atentă cu sonoritatea în acut,acolo unde sunetul trebuie să fierotund şi bine condus pentru a evitaunele stridenţe care ar putea devenipericuloase. Suntem siguri că avândo ştiinţă a cântului ea îşi va eliminaanumite sunete care ar putea-odezavantaja. Vocea la o sopranăeste în perpetuă mişcare şi evoluţiela un anumit moment unele roluritrebuie abandonate, făcând locpentru altele care pot pune învaloare culoarea timbrală din acelmoment a artistului.

Cei trei interpreţi bărbaţi aiserii au fost de excepţie: sunt numecare se afirmă din ce în ce mai multpe arena internaţională a operei.

Tânărul de 27 de ani ŞtefanPop este un tenor de mare viitor, cuo voce superbă pe care o conducecu inteligenţă şi muzicalitate. Sesimte permanent implicarea sa întot ceea ce face, pentru că el

trăieşte bucuria cântului, se vede pechipul său că iubeşte aceastăprofesiune. A interpretat superb,emoţionant „Granada” şi a fost unpartener ideal în Alfredo, în duetul„Parigi, o cara”.

Şi mai tânărul tenor IonuţHotea este o promisiune care cusiguranţă va deveni certitudine. Acântat cu dezinvoltură în acut „Ladonna e mobile” din „Rigoletto”,asigurându-ne că va fi un maretenor de viitor.

Bar i tonulŞerban Vasileeste o prezenţămeteorică pearena mondialăa operei: are ovoce superbă,cu o splendidăculoare timbrală,cu un acut binecondus, cu oemisie egală.Datorită acestorcalităţi a pututprinde o fericităşansă de ainterpreta subbagheta lui James Levine rolul luiFord din „Falstaff” pe celebra scenămetropolitană din New York.

Baletul şi-a asigurat câţivainterpreţi de valoare în acestprogram precum Bianca Fota cuBogdan Plopeanu în superbul pasde deux din „Giselle”, BiancaStoicheciu şi Călin Rădulescu înRapsodia de Rachmaninov, MarinaMinoiu şi Ovidiu Matei Iancu înbaletul „La fille mal gardée”.

Emoţionanţi au fost BiancaFota şi David Trzensimiech în pasde deux din „Manon” de Massenet.O frumoasă prezenţă a fost şibalerinul Cristian Preda.

Se cuvine ca la final, săelogiem pe un tânăr dirijor clujeanîntr-o mare ascensiune, CristianSandu. El este un muzician elegantşi un stilist rafinat care a ştiutexcelent să conducă orchestra atâtîn asigurarea sonorităţii vocilorinterpreţilor, cât şi în reuşitanumerelor de balet. Putem spune,chiar, că e meritoriu faptul cădirijorul are o ştiinţă specială în aînţelege cum trebuie să suneorchestra în execuţia unor partituricoregrafice. Îl mai aşteptăm cuinteres pe scena operei.

Corul, ca de obicei, impecabilcondus de Stelian Olariu, a încheiatîntr-un triumf întreaga searăexecutând corul triumfal din „Aida”.

O menţiune specială se cuvineconducerii instituţiei care a lansat unelegant caiet program al stagiuniiviitoare. Într-un cuvânt, a fost oseară de neuitat, emoţionantă fiind

prezenţa unui imens număr despectatori, aproape 10.000, la uneveniment muzical popular de înaltăclasă la care publicul a vibrat într-olinişte totală la spectacol,dovedindu-şi respectul pentru artiştiide pe scenă. Este un frumospreambul al stagiunii viitoare aOperei Naţionale pe care ne-o dorimla o înaltă cotă.

Mihai AlexandruCANCIOVICI

Irina Isaev

Ionuţ Hotea

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2014

Competiţii

Concursul InternaţionalGeorge Enescu 2014

Secţia pianLavinia COMAN

Ediţia actuală a concursului de pian s-a desfăşuratsub autoritatea juriului format din următoarelepersonalităţi: Jean-Claude Pennetier (preşedinte), RolfDieter Arens, Dana Borşan, Philippe Dinkel, WolfgangManz, Andrei Pisarev şi Alan Weiss. Dincei 82 candidaţi înscrişi, s-au prezentatîn competiţie un număr de 47. Nivelulgeneral stabilit de participanţi a fostfoarte ridicat. În contextul de excelenţăcare s-a creat, am asistat la conturareacâtorva momente deosebite. Întreacestea s-a detaşat tânărul muzicianWoogil Park, cu interpretareaimpresionantă prin eleganţă şi puritatestilistică a Sonatei în Re major de J.Haydn, a Studiului op. 8 nr. 10 de A.Scriabin şi a Studiului transcendentalNr. 9, Wilde Yagd de Fr. Liszt, îndeosebiîn ultima piesă demonstrând anvergurăconcertistică şi creând o aură magică.

Pentru etapa a doua, juriul aselecţionat următorii 12 concurenţi:Evgeny Brachman (Rusia),Sang Il Han (Coreea deSud), Tatiana Chernichka(Rusia), Peter Klimo(S.U.A.), Vassilis Varva-resos (Grecia), DmytroPivnenko (Ucraina), JosuDe Solaun (Spania), IlyaRashkovsky (Rusia), DanielDascălu (România), AdelaLiculescu (România),Woogil Park (Coreea deSud) şi Aurelia Vişovan(România).

Ascultarea integralăa etapei ne-a permis să nebucurăm de evoluţiadeosebit de valoroasă atuturor celor 12 competitori.Între aceste programeexcelent prezentate, neîngăduim să relevăm câtevareuşite excepţionale. Astfel, s-a configurat variantaSonatei a treia în si minor de Fr. Chopin, creată deVassilis Varvaresos, care ne-a fascinat prin caracterulvizionar, originalitatea şi identificarea totală a artistului cuspiritul şi expresia muzicii. O replică memorabilă a

aceleiaşi sonate, cu alte calităţi şi prin alte elemente demăiestrie, a venit din partea lui Ilya Rashkovsky. Acestane-a dăruit momente de o frumuseţe copleşitoare, de oextraordinară sinceritate, în cadrul unei interpretări „deconcurs”, presupunând rigoare perfectă, echilibru,stăpânire permanentă a situaţiei, claritate şi ordine însusţinerea discursului. Ambele evoluţii au electrizatpublicul printr-o intensitate a trăirii artistice ieşită dincomun.

La aceeaşi înălţime a performanţei s-a aflat WoogilPark, cu Sonata în si minor de Fr. Liszt, într-o creaţietitanică, zguduitoare prin forţa vizionară. El a pus înevidenţă spaţialitatea, monumentalitatea, incandescenţa

fluxului sonor al acestei capodopere. O altăreuşită notabilă am urmărit în programul luiJosu De Solaun, care a conferit dramatismşi poezie celor şase piese op. 118 de Joh.Brahms, într-un montaj de o emoţionantăautenticitate.

Pentru a accede în cea de a treiaetapă, juriul i-a ales, pe bună dreptate, peurmătorii şase artisti: Evgeny Brachman(Rusia), Vassilis Varvaresos (Grecia), JosuDe Solaun (Spania), Ilya Rashkovsky(Rusia), Adela Liculescu (România) şiWoogil Park (Coreea de Sud). Date fiindevoluţiille excepţionale din primele faze,am aşteptat desfăşurările următoare.

Etapa a treia, semifinală, aconcursului a fost un regal de artăpianistică. Toţi cei şase tineri artişti s-auprezentat la nivel înalt. Chiar în acestcontext ce s-a definit prin realizărideosebite, se cuvin a fi subliniate reuşitele

excepţionale, precum Sonata a doua de S.Rachmaninov, creată cu forţă de convingerecopleşitoare de către Vassilis Varvaresos. Deasemenea, Fantasia Baetica de M. de Falla prezentatăde Josu De Solaun a electrizat auditoriul numeros de la

Josu De Solaun

Justus Frantz

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2014

Competiţii

Ateneul Român. Ilya Rashcovski aoferit o variantă de neuitat a Sonateia şasea de S. Prokofiev. Iar WoogilPark a atins, poate, un punctculminant al concursului în întreagadesfăşurare a acestuia, prininterpretarea vulcanică a Sonatei aşaptea a marelui compozitor rus,dând măsura talentului său. Păcatcă, lângă momentul de glorieevocat, acest pretendent serios laun loc pe podiumul premianţilor şi-asemnat de bunăvoie actul depărăsire a competiţiei prin faptul căs-a prezentat cu Suita în Re majorde G. Enescu incomplet asimilată.Cu excepţia lui notabilă, toţi ceilalţisemifinalişti au cântat sonatele şisuita a doua dedicate pianului demaestrul George Enescu în modmai mult decât satisfăcător. Auexistat chiar şi episoadefermecătoare de identificare cusensurile cele mai profunde alediscursului enescian, în marea luicomplexitate muzicală şiinstrumentală.

Ultima etapă, proba finală aconcertului cu orchestra, a avutmenirea de a-i aşeza pe cei treialeşi în ordinea premiilor. VassilisVarvaresos a oferit o versiune aConcertului nr. 1 de P.I. Ceaikovskimarcată de originalitateapersonalităţii sale, cu momentepline de farmec, poezie,interiorizare, spirit ludic, strălucire.Din păcate, caracterul uneoriimprevizibil al discursului solistic l-afăcut să fie greu de urmărit de cătreorchestra FIlarmonicii „George

Enescu” dinBucureşti, dirijatăde oaspetelegerman JustusFrantz; în modregretabil, s-aucreat uneoridecalaje şimomente desin-cronizate.

IlyaRashkovski afost impecabil şicopleşitor înConcertul altreilea de S.Rachman inov.

Coerenţa indestructibilă a edificiuluisonor, plaja dinamică extraordinarde largă, mergând de la cele maiscăzute nuanţe până la desfăşurăride forţă impunătoare, cooperareafuncţională cu orchestra, lirismulspontan, nota de poezie intimă asufletului rus au fost prezente alăturide o putere uriaşă de a trăidinamismul, nostalgia orizonturilorde necuprins. În concluzie, am auzitvocea unui campion absolut!

Cu Josu De Solaun amparcurs cea de a douaversiune a Concertuluiceaikovskian. Aflat într-ocolaborare mai bună cuorchestra decât rivalul săugrec, Josu de Solaun ademonstrat şi în concert, ca şiîn etapele anterioare, că are opersonalitate muzicală foarteputernică, răspunzătoare deunele bruscări şi precipităriaducătoare de neclarităţi, dar,pe de altă parte, dominată deo mare plăcere de a facemuzică. Atât de puternică eraaceastă exuberanţă în cântat,încât simţeai cum artistul setopeşte de fericire şi cum te iape sus în lumea lui plină defrumuseţe.

Sper că se poateînţelege din relatarea de maisus, cât de speciale au fost cele treiprezenţe şi, în consecinţă, cât degrea a fost misiunea juriului de a-idepartaja pe premianţi.

În urma deliberării, premiul Ia fost acordat lui Josu de Solaun,

premiul II lui Ilya Rashkovski, şipremiul III lui Vassilis Varvaresos.În cadrul galei laureaţilor, care aîncheiat seara finalei, a mai fostoferit concurentei Adela LiculescuPremiul special ConstanţaErbiceanu pentru concurentulromân cel mai bine plasat înconcurs, de către FundaţiaCulturală Erbiceanu.

Evenimentul a fost urmărit depublicul entuziast care a umplutpână la refuz sala Ateneului Român,de numeroşi amatori prezenţi afară,înaintea unui ecran mare plasat laintrare, precum şi de telespectatoripentru care postul naţional TV aretransmis manifestarea. Facemparte dintr-o largă majoritate ceicare l-am văzut pe Ilya Rashkovskiînvingătorul acestui concurs.Respectând hotărârea juriului despecialişti, ne calmăm cu greufrustrarea şi nedumerirea. Nerămâne spre compensare,certitudinea reconfortantă, încărcatăde speranţă, că împreună,organizatorii, competitorii şipublicul, am parcurs o ediţie netsuperioară celor precedente ca

nivel artistic şi ca diversitate atinerelor personalităţi creatoareautentice, posibili actori importanţiîn arta pianistică a viitoruluiapropiat.

Ilya Rashkovski

Vassilis Varvaresos

Concursul InternaţionalGeorge Enescu 2014

Secţia vioarăCorina BURA

Cel mai important şi de fapt unicul evenimentcultural de această anvergură, care poartă numeleilustrului compozitor a luat sfârşit. După deschiderea

festivă care a avut loc la Atheneul Român – filarmonicabucureşteană fiind alături de UNMB una dintre instituţiilecare au acordat asistenţă artistică – unde, după speech-urile autorităţilor şi ale organizatorilor, a avut locconcertul inaugural. La realizarea acestuia au fostcooptaţi laureaţii Concursului Internaţional de dirijatJeunesses Musicales ed. a V-a care tocmai luase sfârşitşi laureaţii ediţiilor precedente: violonistul AlexandruTomescu şi pianistul Amir Tebenikhin. Seara început cuRapsodia I-a de Enescu dirijată de chinezul Li Haorancare a condus orchestra cu multă siguranţă, cu gesticăadecvată şi o agogică potrivită la care orchestra a avutun răspuns foarte bun. A urmat Alexandru Tomescu cu ooriginală şi mai liberă interpretare a Concertului în miop.64 de Mendelssohn la care şi-a dat concursul DonkaMiteva din Bulgaria, deţinătoarea premiului III, dirijoareafiind o alegere mai puţin fericită pentru dificultăţile deansamblu ale finalului, la bis fiind readus misterulenescian prin formulările Lăutarului din Suita Impresiidin copilărie. Partea a doua a concertului a cuprinsConcertul pentru pian op.16 de Grieg, solist AmirTebenikhin (laureat al ediţiei 2009) secondat decâştigătorul premiului al II-lea la concursul de dirijat,Jiao Yang, evoluţie care s-a desfăşurat cu brio, cu fiorromantic şi grandoare. Pianistul a mai oferit două bisurifoarte interesante, o piesă cu trăsături sonore specificeKazahstanului şi o amplă şi dificilă temă cu variaţiuni peo linie melodică de inspiraţie raveliană. Competiţiapropriu-zisă a început cu secţiunea vioară la startul

căreia s-a aliniat un număr mare de concurenţi (62 încaietul-program), fapt care demonstrează căevenimentul se bucură de o mare atenţie pe planinternaţional, că şi-a revenit pe deplin după mareaîntrerupere care a avut loc în anii ΄70. Structura şidificultăţile acestei competiţii au dat mult de gândit şi, înfinal, au evoluat doar 42 de violonişti cu un înalt nivel depregătire, de la cea mai fragedă vârstă (16ani) până lacea mai înaintată (34 ani) prezentându-se mai multdecât onorabil. După desemnarea celor care au intrat încea de a doua etapă (12 concurenţi: Lee Myung Eun,Lavrov Stepan, Yoo Hwa-Pyung, Kim YuEun, Roudine

Fédor, Miletič Iva, Ardukhanian David, YangYoon, Bae Wonhee, Park Sungmi, Tarara Ştefanşi Shinoyama Haruna) a început adevărata luptăpentru trofee. Publicul a avut ocazia să ia contactcu diferitele şcoli şi viziunea acestora asupratrăsăturilor stilistice care au caracterizatrepertoriile cvasi-impuse : din Coreea de Sud şiJaponia (candidaţii cu cea mai numeroasăparticipare, impecabil puşi la punct din punct devedere tehnic, şlefuiţi la academii europene, careau cântat pe instrumente valoroase), din Rusia şidin Europa de Vest. Credem că cea de a douaetapă a pus multe „întrebări” juriului alcătuit din 9personalităţi foarte diferite ca formaţie, stilinterpretativ propriu şi perimetru de desfăşurareprofesională: Pierre Amoyal, Agustin Leon Lara,Florin Croitoru, Mikhail Kopelman, SergeyKravcenko, Mihalea Martin, Igor Petrushevski,Bujor Prelipceanu şi Mieczysław Szlezer - pentru

că cei 12 au evoluat pe o curbă pronunţat ascendentă,cu accent pe muzicalitate, pe expresivitate chiar înlucrări destinate altă dată exclusiv virtuozităţii (Paganini


Competiţii

Park Sungmi

Wonhee Bae


Competiţiispre exemplu). Rând pe rând violoniştii şi-au etalatcapacităţile artistice în opusuri beethoveniene

purtătoare de conţinut filosofic, în delicatele teme liriceale Rondourilor brillante scrise de Schubert sauînfioratele şi dramaticele prelucrări ale Fanteziiloraparţinând lui Schumann, alături de alte piese de marevirtuozitate extrase din Paganini, Saint-Saëns, Ysaÿe şiWieniawski – suprafeţe sonore de mare amploare şidificultate tehnică mai puţin întâlnite înprogramele recitalurilor curente.Pentru etapa a III-a, ca în jocul AgatheiChristie „au rămas doar şase”… StefanLavrov (Rusia), Fédor Roudine(Franţa), Yang Yoon, Wonhee Bae,Park Sungmi (Coreea de Sud) şiŞtefan Tarara (Germania). Pe scenaAtheneului aleşii s-au desfăşurat peminunatele sonorităţi ale sonatelor luiDebussy şi Ravel sau în clar-obscurulneliniştitorului Brahms (excelentrealizat de Ştefan Tarara alături depianista Lora E. Vakova - Tarara).Patru dintre concurenţi şi-au încercatabilităţile artistice pe Sonata a II-a în fade Enescu (inedită şi foarte rafinatăinterpretarea lui Fédor Roudine), întimp ce Bae Wonhee alături de remarcabilul pianistPeter Wittenberg a redat cu mare fineţe Suita Impresiidin copilărie op.28. Pentru lucrarea enesciană cuplulTarara/ Vakova a ales sublima Sonată a III-a „încaracter popular românesc” căreia i-au conferit oimpresionantă interpretare prin justeţea construcţiei,bogăţie timbrală, acurateţea textului încărcat deindicaţiile autorului şi sensibilitate personală. În urmadeliberării, juriul a desemnat cei trei finalişti: BaeWonhee – 27 de ani, violonistă cu execuţii tehniceperfecte dublate de o extraordinară sensibilitate şifeminitate -, Fédor Roudine – 22 de ani, care adoptăsoluţii foarte personale, emanaţii ale unui temperamentdebordant - şi Ştefan Tarara – 28 de ani, de origineromână, exponent al şcolii celebrului Zakhar Bron, carea convins atât prin perfecţiunea realizării tehnice,

expresivitate cât şi prin atitudinea mai conservatoare,agrementând cu gust bunul stil european, amintind de

generaţia de aur postenesciană. Finala s-adesfăşurat alături de orchestra filarmoniciibucureştene la pupitrul căreia s-a aflat DaisukeSoga. Deşi Wonhee Bae căreia i s-a decernatpremiul al III-lea a avut o prestaţie excepţionalăpe parcursul etapelor precedente şi a înglobat înConcertul pentru vioară op. 35 de Ceaikovskimulte idei artistice care au amplificat suflulromantic, o anumită suprasolicitare a coardelorinstrumentului a trădat stressul la care a fostsupusă. A urmat Fédor Roudine care a evocat cuun sunet expresiv, fin şi elaborat valurile sonoreale Concertului pentru vioară op 47 de JanSibelius. Despre acest opus se ştie că esteîntr-un fel predestinat să aducă premii,nenumăraţi violonişti datorându-şi faima şitrofeele acestui concert. Iată că şi de aceastădată lozul a fost câştigător, tinereţea, talentul şi

charisma fiindu-i răsplătite cu prestigiosul premiu II.Marea revelaţie a competiţiei a reprezentat-o ŞtefanTarara căruia i s-a decernat Marele Premiu şi Premiulpentru cea mai bună interpretare a unei lucrări deEnescu (alături de Lora Vakova). Evoluţia sa permanentascendentă de la o etapă la alta, rezultat al unei solide

culturi care depăşeşte cu mult cadrul muzical, s-aconcretizat tocmai prin stăpânirea precisă a diferenţelorexistente în cadrul stilurilor, esenţială pentru un veritabilartist. În interpretarea aceluiaşi Concert de Ceaikovski– publicul şi cunoscătorii având de această datăoportunitatea de a asista la o audiţie comparată – s-auremarcat luminozitatea sunetului, echilibrul tempo-ului,claritate şi monumentalitate în construcţia discursuluimuzical, agogică şi atitudine scenică adecvate.Obţinerea acestor distincţii este cu atât mai preţioasăcu cât ele au fost dobândite în cadrul unei competiţiifoarte strânse, cu concurenţi apropiaţi în ce priveştevaloarea, pregătirea foarte bună, talentul şi desigurexperienţa, fiecare dintre ei fiind deţinători ai unorpremii şi medalii de la alte concursuri internaţionale deinterpretare. Să aşteptăm cu încredere competiţia din2016….

Fédor Roudine

Ştefan Tarara

FinaleleConcursuluiinternaţional

„GeorgeEnescu”

Mădălin Alexandru STĂNESCU

Decalat cu un an faţă de ritmulobişnuit de desfăşurare, ConcursulInternaţional „George Enescu” i-a reunitla început de toamnă pe tinerii talentaţiveniţi la Bucureşti pentru a cuceri lauriiuneia dintre cele mai prestigioasecompetiţii muzicale ce le este destinată.

În cadrul celor patru secţiuni aleconcursului – vioară, violoncel, pian şicompoziţie – tinerii muzicieni au trecutmai multe etape în care au doveditexigentelor jurii că merită să primeascăpremiile concursului ce stă la loc decinste alături de alte asemeneamanifestări organizate în diverse colţuriale lumii. Prima secţiune ce şi-adesemnat câştigătorii a fost cea devioară, instrument căruia patronulspiritual al concursului, George Enescu,i-a dedicat unele dintre cele maifrumoase pagini muzicale compuse deacesta.

După mai multe etape, în care juriulcondus de Pierre Moyal i-a selectat pecei mai buni dintre cei buni, searafinalei i-a dus pe scena Ateneul Românalături de Orchestra Filarmonicii„George Enescu” condusă de dirijorul

japonez Daisuke Soga, petinerii Fedor Roudine(Franţa), Wonhee Bae(Coreea de Sud) şi ŞtefanTarara (Germania, dar deorigine română). Primul dintreaceştia, Fedor Roudinecâştigător al premiului al II-lea, a interpretat Concertulpentru vioară şi orchestră înre minor de Jan Sibelus,versiunea sa fiind una corectăşi curată din punct de vedereintonaţional şi tehnic dardestul de neconvingătoare dinperspectivă interpretativă. Înschimb, Wonhee Bae,câştigătoarea premiului al III-lea a avut o interpretareremarcabilă a Concertului înRe major pentru vioară şiorchestră de Piotr IliciCeaikovski, presărată însă cucâteva momente deinexactitate intonaţională,importante într-un concurs.

Preferatul juriului, ca şi al publicului,şi cel desemnat câştigător alConcursului „Enescu”, secţiunea vioarăa fost Ştefan Tarara, violonist germande origine română ce a impresionat, înaceeaşi partitură ceaikovskiană, prinacurateţea tehnică, expresivitateafrazărilor, siguranţa trăsăturii de arcuşşi calitatea sunetului. De altfel, ŞtefanTarara a atras atenţia încă din etapeleanterioare, când a interpretat una dintrecele mai dificile partituri enescienededicate viorii: Sonata nr. 3 pentru pianşi vioară „în caracter popularromânesc”.

După câteva zile, a venit rândulsecţiunii violoncel să-şi desemneze

laureaţii, juriul al cărui preşedinte a fostLluis Claret selectând pentru finală,unde concurenţii au fost acompaniaţi deaceeaşi orchestră a Filarmonicii„George Enescu” ce l-a avut, deaceastă dată, la pupitru pe OvidiuBălan, trei tineri muzicieni: Eun-SunHong din Coreea de Sud, Tony Rymmer(în final, premiul al II-lea) şi SarahRommel (premiul al III-lea) din StateleUnite ale Americii. Deşi reprezentanţiişcolii muzicale nord-americane au făcuto bună impresie în Concertul în si minorde Antonin Dvorak, respectiv înConcertul în mi minor de Edward Elgar,cea care a impresionat asistenţa,obţinând premiul I al secţiunii violonceldin cadrul Concursului „Enescu”, a fost

tânăra sud-coreeancă Eun-Sun Hong. Aceasta a realizato convingătoare interpretare aConcertului nr.1 de DmitriŞostakovici, una dintre celemai dificile partituri dedicateinstrumentului, în care ademonstrat o foarte bunăstăpânire a tehniciivioloncelistice, o acurateţeintonaţională aproapedesăvârşită, dar mai ales ofoarte bună înţelegere aexpresiei opusului prezentat.

După două finale în caream avut o dispută artisticăîntre reprezentanţii Asiei şi ceiai Europei, apoi cei nord-americani, secţiunea pian aConcursului „Enescu” şi-adesemnat laureaţii exclusivdintre europeni. Mai întâi aurcat pe scenă, alături de


Competiţii

Eun-Sun Hong

Enescu - pedagogul fărăcatedră, dar şi fără simbrie

Viorel COSMA

Pe 19 august, este ziua ”sfântă a muzicii româneşti”,data naşterii lui George Enescu. Aniversarea actuală însă,dispune de o încărcătură aparte: învăţământul muzicalromânesc împlineşte la 6 octombrie 2014, 150 de ani deexistenţă, iar marii dascăli ai şcolii noastre de ieri merită oplecăciune, de recunoştinţă. George Enescu este unul dintrecei mai străluciţi profesori din lume. Modestul nostru profesor -dacă ar fi fost astăzi în mijlocul nostru - ar zâmbi cu certitudine,în clipa când i-am aminti că cel mai vechi Conservator de Statdin ţara noastră (cel de la Iaşi) l-a proclamat ”profesor emerit” şi”doctor honoris causa”. Surâsul enescian provine dintr-unparadox administrativ: George Enescu nu a deţinut în toatăviaţa lui de muzician, niciodată, o catedră în învăţământulromânesc! Această contradicţie pare un fenomen unic îndidactica mondială. Cine nu ştie, de pildă, că maestrul români-a modelat pe Dinu Lipatti, Lola Bobescu, Corneliu Gheorghiu,Mihai Constantinescu, Mircea Bârsan, Vasile Filip, ConstantinNottara, Clara Haskil, dar şi pe virtuozii străini Yehudi Menuhin,Ida Haendel, Uto Ughi, Cristian Ferras, Arthur Grumiaux,Yvonne Astruc? Cine nu ştie astăzi că Enescu i-a descoperit pecopiii-minune Lipatti, Radu Mihail, Valentin Gheorgiu, MândruKatz, Socrate Barozzi-salvându-i de la anonimat sau de lapierderea ireparabilă în istoria artei noastre?

O lecţie particulară cu Enescu valora, cât un curspermanent de luni de zile la un profesor de Conservator.George Enescu a fost un dascăl atipic! Nu şedea cu vioara înmână, spunându-i elevului: ”Vezi aşa, să pui degetele aici şi săfaci ca şi mine!!!” Am vorbit adeseori cu Yehudi Menuhin, LolaBobescu, Corneliu Gheorghiu, Sandu Albu, Vasile Filip, despre”inefabilul enescian”- acesta era ”secretul” profesorului Enescu-pe care îl transmitea discipolilor săi. Recomandările saleprofesionale priveau idea muzicală, viaţa interioară a partiturii,sonoritatea unui pasaj,farmecul nescris al frumosului sonor,culoarea particulară a vibrato-ului. Un Master Class cu partitelepentru vioară de Bach de exemplu, însemna o experienţăprofesională pentru toată muzica preclasică din secolulcantorului de la Leipzig. O simplă parcurgere a Concertelor

pentru vioară de Mozart, se transforma într-o memorabilădizertaţie de stil muzical. Un Concert de Paganini, Beethovensau Ceaikovski, echivala cu o întreagă incursiune în toatăliteratura romantică a viorii. Iar sintagma ”în caracter popularromânesc” din Bagatela lui Scarlatescu, preluată în propriilesale capodopere, însemna o pledoarie de pătrundere în esenţafolclorului autentic naţional. Acestea erau ”mărunţişuriletehnice” care se învăţau de la profesorul de geniu - GeorgeEnescu -.

Timp de o jumătate de secol după moartea maestrului,nimeni nu a reuşit, până astăzi, să închege un catalog al elevilorsăi. Mereu apare câte un nou violonist, pianist, compozitor caredeclară că i-a fost discipol, auditor. Însuşi Enescu cred că nu aţinut evidenţa tinerilor cărora le-a îndrumat paşii sau cariera.Era, însă, extrem de fericit când auzea, câteva cuvinte derecunoştinţă pentru efortul depus -aproape totdeauna-dezinteresat material pentru profesiunea ”ascunsă” depedagog. Harul didactic al lui Enescu nu a fost încă pe deplindescoperit, recunoscut, sistematizat profesional de cătrecercetători şi enescologi, spre a-l aşeza pe maestrul român înfruntea marilor profesori ai secolului al XX-lea. Iată de ce ,Muzeul Naţional ”George Enescu” a încercat prin aceastăexpoziţie aniversară, să atragă atenţia în mod public că a sositmomentul sa i se adauge polivalentului geniu al muziciiromâneşti şi universale, încă o cunună de flori, pe ale carorpetale să fie înscris modestul cuvânt de ”profesor” singular.


Remember

solicitata orchestră a Filarmonicii„George Enescu” condusă în ultimaseară de Justus Franz, pianistul grecVassilis Varvaresos, câştigător al

premiului al III-lea, care a oferit ointerpretare tinerească a Concertuluinr.1 în si bemol minor de Piotr IliciCeaikovski, dar cu unele momentedestul de neconvingătoare. A urmatapoi tânărul rus Ilya Rashkovsky,impresionant în Concertul nr.3 în reminor de Serghei Rahmaninov, încare a demonstrat o excelentăstăpânire a tehnicii pianistice şi obună înţelegere a spiritului partiturii,ce l-au ajutat să obţină premiul al II-lea (în opinia mea, ca şi a unei bunepărţi a publicului ce l-a aplaudatentuziast la finalul interpretării sale,merita poate chiar premiul I). Seara afost încheiată de cel ce a şi câştigatsecţiunea pian a Concursului„Enescu” în viziunea juriului condusde reputatul Jean Claude Pennetier,spaniolul Josu De Solaun care a

interpretat Concertul nr. 1 deCeaikovski într-o versiune mai sobră,mai apropiată de expresia romantică a

opusului şi mai convingătoare decâtcea auzită câteva zeci de minute maidevreme.

Amintind că laureaţii secţiuniicompoziţiei au fost doi tineri români,Sebastian Androne şi Alexandru ŞtefanMurariu, remarcăm la finalul celei de aXIV-a ediţii a Concursului Internaţional„George Enescu”, o confirmare atendinţei ultimilor ani, de echilibru întretrei mari şcoli muzicale: cea europeană,exponentă a unei bogate tradiţii, ceanord-americană şi cea asiatică, aflatăîntr-un progres continuu ce semanifestă prin impunerea tot mai multorinterpreţi din această zonă geograficăpe marile scene ale lumii. Deasemenea, prin concursul de laBucureşti creaţii importante ale luiGeorge Enescu sunt păstrate încircuitul internaţional şi sunt lansate noinume ale artei interpretative ce vor intraîn atenţia lumii muzicale depretutindeni.

Sebastian Androne

Expoziţia “George Enescu şi învăţîmântul muzicalromânesc” realizată de Muzeul Naţional “G. Enescu”


Festival

Panoramic RadiRoJurnal de festival

(20 - 27 septembrie 2014)

Grigore CONSTANTINESCU

Festivalul Internaţional RadiRo, ediţia II-a,organizator Radio România, director de onoare dirijorulCristian Mandeal, s-a desfăşurat în studioul de concerte„Mihail Jora“ între 20-27 septembrie. Lansareaevenimentului a determinat invitarea mai multoransambluri – cinci orchestre radio, pentru opt serate deconcert – dar şi afluenţa melomanilor dornici săurmărească astfel de manifestări la Bucureşti, inclusivprin transmisiunile radiofonice în direct. Dincolo deideea organizării acestui festival, în alternanţă cuFestivalul internaţional „George Enescu”, momentulacesta aduce în prim-plan, deocamdată la niveleuropean, ideea specificului formaţiilor invitate. În istoria

ansamblurilor simfonice apariţia, încă din secolul trecut,a formaţiilor orchestrale radiofonice, este un fenomencaracteristic ipostazei moderne a muzicii. Detaliind,pentru afişul primei ediţii a Festivalului InternaţionalRadiRo au fost alese Orchestra Naţională Radio, FinishRadio Symphony Orchestra, Prague Radio SymphonyOrchestra, Stuttgart Radio Symphony Orchestra,Orchestre Nationale de France, ansambluri careînsumează, fiecare, multe decenii de existenţă. Într-unfel, datorită Festivalului Internaţional RadiRo, organizatde Radio România, se defineşte în lumea muzicală unnou concept – Orchestrele Radio – deosebit de cel alorchestrelor filarmonice. Preocupările nu se suprapun,căci aceste orchestre sunt îndrumate mai ales cătrerealizările de înregistrări sau transmisii radiofonice în

direct aşa cum se reflectă în jurnalul obligaţiilorradiofoniei, specific din care decurge şi dependenţaproducţiei lor de microfonie, inginerie de sunet şirepertoriu. Desfăşurarea programelor RadiRo înStudioul de concertte „Mihail Jora” al Societăţii Românede Radio a demonstrat existenţa necesităţii calităţiisonore pentru producţiile ce caracterizează însuşirilespaţiului special de înregistrări.

Finnish Radio Symphony OrchestraInaugurarea evenimentului festivalier, care

luminează cu muzica repertoriului simfonic, a aparţinutOrchestrei Radio Finlandeze, cu un program divers şiatractiv. Muzicienii finlandezi au evoluat cu vigoare şiexpresivitate, urmărind bagheta lui Joshua Weilerstein,subtilele indicaţii dirijorale, de o eficienţă captivantă şipentru public. Orchestra aceasta este unul dintremultele ansambluri ale Finlandei, capabilă în ţara sa şipeste hotare să suporte orice competiţie de calitate,răspunzând totodată cerinţelor ce îi revin în promovarearepertoriului naţional. Din acest punct de vedere, amcomparat Cântecul primăveri de Sibelius cu Rapsodia

Română nr. 1 enesciană,acordată ca supliment. Spiritulcreator şi modalitatea decomunicare înclină balanţasuccesului spre Enescu, cântatde finlandezi cu supleţe,variabilitate dinamică şientuziasm. Pentru Concertulnr. 4 de Beethoven, pianistulinvitat, Jonathan Biss, a fost unsolist capabil să susţină dialogulcu orchestra, într-o desfăşurarecare ar părea favorabilăreplicilor şi acompaniamentuluisimfonic. Punctul de vârf alprogramului a fost Suita nr. 1,Peer Gynt de Grieg, o autenticăversiune scenică spectaculară,colorată şi expresivă,romantică, impresionantă încele patru tablouri ale naraţiunii

muzical-dramatice. Poate că, mai mult decât pentru TillEulenspiegel de Richard Strauss, în muzica lui Grieg,Joshua Weilerstein a stăpânit adresarea dirijoralănecesară pentru derularea muzicii. Parafrazândproverbul din bătrâni, “ziua bună se cunoaşte dedimineaţă”, încheiem această primă consemnare adeschiderii manifestărilor internaţionale RadiRosubliniind că “un Festival bun se cunoaşte de la primulconcert.”

Orchestra Naţională Radio (I, II)Impresia de continuitate între manifestările

Festivalului a fost creată prin deschiderea celui de aldoilea concert, în care Orchestra Naţională Radio ainterpretat Rapsodia a doua din opus 11, urmând


Festival

11

finlandezilor care cântaseră “ prima Rapsodie română”de George Enescu. La pupitrul dirijoral, directorul deonoare al Festivalului, maestrul Cristian Mandeal, asemnat o versiune surprinzătore prin accenteledramatice conferite muzicii. Aşteptam apoi cu interesdouă capodopere straussiene, programate ca omagiu alaniversării a 150 de ani de la naşterea mareluicompozitor german. Se ştie, capodopera finală a creaţieisale, Ultimele patru lieduri, merită toată atenţia şiafecţiunea melomanilor. Mandeal şi orchestra auadoptat o tensiune poetică bogată în nuanţe meditative,însoţind însă o evoluţie plată expresiv, fără dicţie şiofertă vocală, a sopranei Katarina Iovanovic. Nimic

convingător sau calitativ în prezenţa sa concertantă,răsplătită cu aplauze convenţionale. Cealaltăcapodoperă, pentru încheierea concertului ONR, eracelebra Simfonie a Alpilo”, film de sunete ale uneicălătorii alpestre, cu orchestraţii care derulează imaginispectaculoase. Maestrul Cristian Mandeal a obţinut dela colaboratorii săi din ansamblul simfonic Radio, efecteimpresionnte, învecinate cu aşteptările compozitorului,rezultat artistic ovaţionat de public. Aplauzelor, dirijorul şiOrchestra Naţională Radio le-au răspuns cu unsupliment muzical enescian, Sarabanda din Suita adoua, răspândind o linişte dorită de noi toţi, după efortulcolectiv, sală-scenă, pentru secunda serată aFestivalului.

***

Orchestra Naţională Radio, cu un al doileaprogram în Festival, s-a încris în competiţiainterpretativă la poli opuşi; dirijoral un maestru cu mareexperienţă, la vârsta maturităţii – Cristian Mandeal şi undirijor cu o carieră de patru stagiuni, care găseşteaudienţă, succese pretutindeni, la vârsta începuturilor –Case Scaglione. Pe acesta l-am urmărit, doar tangenţialcomparând ceea ce obţine de la cea mai importantăorchestră românească radio şi cântărind receptivitateamuzicienilor noştri. Dacă despre Simfonia Alpilor de

Strauss, dirijată de Mandeal, s-a vorbit deja, şi despreversiunea Simfoniei a III-a de Brahms, semnată deCase Scaglione, merită formulate poate alte opinii.Tânărul şef de orchestră stăpâneşte partitura, este activîn conducerea muzicii, utilizând o plastică gestualăcoregrafică, evident îndreptată spre efectul expresiv.Poate nu-i recunoaştem încă vigoarea experienţei, darmuzicalitatea este totuşi prezentă. Am apreciat aşa-cevaîn dialogul său cu solistul Concertului pentru vioară deRichard Strauss, lucrare de adolescenţă acompozitorului aniversat în 2014. Solistul, AlexandruTomescu nu a avut rezerve faţă de romantismul juvenil,medelssohnian, al muzicii, evoluând cu o performanţă

cuceritoare de virtuoz. Preludiul ladupă amiaza unui faun de Debussyprecedase acest program al ONR,subiect de demonstraţie a mijloacelorsubtile de variaţie a sonorităţilor. Deci,să vorbim de un ansamblu simfoniccompetitiv, cu rezultate marcate deaplauzele publicului care, cum estefiresc, ştie şi poate să preţuiascămuzicienii gazde, din Casa Radio.

Prague Radio Symphony Orchestra(I, II)

Prague Radio SymphonyOrchestra s-a întâlnit în Studioul deconcerte “Mihail Jora” cu un publicentuziast, capabil să aprecieze calitateaprestaţiei ansamblului oaspete laFestivalul internaţional Radiro. Subiectul

programului avea mai multe înţelesuri, privitor laapogeul simfonic romantic al muzicii central-europene,Cehoslovacia - reprezentată de Dvorak şi Austria -căreia îi aparţine Mahler. Este adevărat, programareaConcertului de pian semnat Antonin Dvorak puteainteresa ascultătorii, mai ales că lucrarea nu a fostascultată la noi în ultimul timp. Impresia este modestă,deoarece nici concertul de pian, nici cel de vioară nusuportă comparaţia cu superbul concert dedicat deDvorak violoncelului. Pianistul Jan Simon a slujit “cauza”acestei audiţii, cu o sârguinţă potrivită şi pentru cauzemai bune decât această lucrare, care a fost repedeuitată după audierea suplimentului acordat de solist,Mazurca în La minor de Chopin, prilej ca Simon să-şidemonstreze calităţile şi şcoala pe care o reprezintă.Dirijorul Tiberiu Soare l-a acompaniat cu atenţie,“încălzind” orchestra pragheză pentru impresionantaSimfonie I, în re major, “Titanul’ de Gustav Mahler. Săsubliniem meritele Orchestrei Radio-Praga în ceînseamnă profesionalismul prestaţiei sale artistice şireceptivitatea la gestul dirijoral incitant, stăpânit eficientde Tiberiu Soare. Pentru un edificiu simfonic atât decomplex, dirijorul român a găsi cele mai convingătparesoluţii în arhitectonica tempourilor, culorilor timbrale şidramaturgiei muzicale. A meritat din partea publicului,cum era şi firesc, cele mai bune aprecieri. Mai mult,


Festivaldialogul ansamblului cu şeful deorchestră ne-a demonstrat că s-arealizat un nivel de performanţă şipregătire interpretativă specificăorchestrelor care activează, mareparte din timpul prestaţiilor, înactivitatea studiourilor deînregistrări.

***Al doilea concert susţinut de

Orchestra radiofonică praghezăa fost aşteptat cu un interesspecial, datorită prezenţei la pupitrua maestrului Ondrej Lenard celcare, de mai multe stagiuni,răspunde ca director de destinulansamblului ceh. Programul,alcătuit din reciprocitatea compo-nistică a muzicii straussiene cu ceaa lui Dvorak, păreainteresant. Însă, debutulconcertului, cu Vals dinCavalerul Rozelor, lăsaimpresia că aşteptărilenoastre au fost zadarnice,deoarece viziuneainterpretativă a dirijoruluifaţă de aceastăcelebrissimă paginăvieneză era estompată decenuşiul şi apatiaexpresiei, în care, cu greu,l-am recunoscut pe marelecompozitor omagiat.Şansa de succes a fosturmarea, cu Burlescapentru pian şi orchestrăîn care ambianţa a devenitmult mai vie şi antrenantă,în primul rând datorităsolistului, Horia Mihail,invitat să colaboreze cumuzicienii praghezi. O pianisticăviguroasă s-a întâlnit cu cerinţeleacestei unice lucrări pianisticeconcertante a lui Richard Strauss.Horia Mihail a captat atenţiamembrilor orchestrei şi, fireşte, adirijorului Lenard, obţinând dinpartea melomanilor succesulmeritat de solist. De aici, a pornit şi„starea de bine“ a muzicienilor,dornici să demonstreze cum s-aclădit gloria componistică naţionalăa lui Antonin Dvorak. Pas cu pas,expresia a sporit în emoţie şiparticipare, impunând audiţieiSimfonia a VII-a, tumultoasă în

prima parte, poetică în ceasecundă, spirituală în ScherzoVivace şi eroică pentru FinaleAllegro. În acest context, PragueRadio Symphony Orchestra nu aputut refuza bisurile cerute depublic, cu două dintre memorabilele„Dansuri slave“ de Dvorak, oferiteascultătorilor. Ascensiunea calităţiide comunicare de-a lungulconcertului este semnul prin caremuzicienii cehi şi-au arătat bucuriade a fi venit la Bucureşti, pentruprimul lor turneu în România.

Stuttgart Radio SymphoniyOrchestra (I, II)

Putem aprecia că evoluţiarealizată de Stuttgart Radio

Symphony Orchestra pepodiumul Studioului de concerte“Mihail Jora” a fost, încă de laprimul concert, “vârful de lancie” alcelei a doua ediţii a FestivaluluiInternaţional Radiro. Subconducerea directorului acestuiansamblu simfonic, dirijorul francezStéphane Denève, ne fost dăruit, încondiţii artistice entuziasmante, unprogram orchestral Richard Strauss– Maurice Ravel. Probabil căstrategia repertorială impune, înasemenea prezenţe de turneu,lucrări ce asigură succesul în faţaunui public care nu a mai întâlnitaceastă orchestră, decizie corectă

dată ţinem seama de aplauzelepline de energie ce au răsplătit-o.Stuttgart Radio SymphonyOrchestra are un profil particular.Din debutul poemului Don Juan deRichard Strauss am simţit forţaatacului şi specificul sonorităţiilucrate în studio, caracteristiciurmărite de dirijor, împreună cumuzicienii profesionişti aiansamblului, pe coordonatestilistice straussiene. Debutul a fostimpresionant şi oarecumcontrastant cu poetica muzicală aSeherazadei de Maurice Ravel, olume de nuanţe subtile, rezonând lafarmecul vocii şi interpretăriimezzo-sopranei Ruxandra Donose.Minunată prezenţă artistică, artista

ne-a dăruit clipe de neuitat,îmbinând timbrul cu nuanţa,cuvântul cu rostirea modulată aversurilor lui Tristan Klingsor.Revenind la Strauss, cu poemulMoarte şi transfiguraţie,Stéphane Denève a condusconvingător eposul unei amplemeditaţii filozofice, sub arcuireadestinului care veghează asupramorţii şi vieţii. Ce ar mai fi de spus,după strălucioarea imagine a luiRavel, cu La Valse, ascensiune deneoprit către explozia tempera-mentală finală? Poate faptul că,prin muzica lui Bizet şi Fauré, celedouă bisuri de muzică franceză

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2014 13

Festivaloferite, ne doream să mai ascultăm această minunatăorchestră şi în a doua seară.

***

În prima cronică despre concertul susţinut deStuttgart Radio Symphony Orchestra, observamimporanţa orientării repertoriale, în vederea unui tuneu.Participarea la Festivalul Internaţional RadiRo poateînsemna totodată şi o competiţie între ansamblurile

europene cu acest specific. În al doilea program,orchestra din Stuttgart a propus o capodoperă cvasinecunoscută publicului bucureştean – Concertul nr. 2pentru vioară şi orchestră de Bela Bartók. Lucrare devaloare din ultima jumătate de veac, acest concertdemonstrează o concepţie expresivă modernă, binegândită pentru solist în dialog cu orchestra. Parteneriirealizătii interpretative, dirijorul Stéphane Dénève şiviolonistul Nikolaj Znaider, ne-au dăruit o versiunecredibilă, rpobabil astfel dorită şi de compozitor. Dacăar trebui comentată evoluţia lui Znaider, totodată şi undirijor de succes, să subliniem unitatea între meriteletehnicii instrumentale şi gândirea expresivă a formeimuzicale, argumente ale calităţii de adresabilitate cucare a convins ascultătorii. Încheierea programului ne-a adus, prin Simfonia a IV-a de Brahms, cel maiimpunător mesaj al muzicii germane, de la Beethovenpână la finalul Romantismului brahmsian. Interpretareadirijorală era marcată de rigorile construcţieiarhitectonicii sonore, perfecţiunea formei, bogăţiamelosului, spontaneitatea în stăpânirea orchestraţiei.Într-un fel, l-am caracterizat astfel pe dirijorul-director alformaţiei din Stuttgart, care are forţa de a uni muzicieniiorchestrei într-o singură şi impresionantă respiraţie.

Orchestre National de FranceAnsamblu octogenar, Orchestre National de

France şi-a marcat istoria cu un număr considerabil deprime audiţii şi capodopere repertoriale, înregistratepentru emisii radio, tezaurizare de audiţii şi discuri,îmbinate cu prezenţele “live”. Renumele a precedatinvitaţia în Festivalul Internaţional RadiRo, pentru asusţine un program care rima, majoritar, cu provenienţainterpreţilor. Deci, muzică de Glazunov – Concertul

pentru vioară, solistVadim Gluzman,Simfonia a II-a deRachmaninov, dirijor,Vassly Sinaysky,directorul TeatruluiBolşoi din Moscova. Oseară profesională,serioasă, cu muzicienicapabili să reprezinterepertoriul unei culturicomponistice europenede la începutulsecolului trecut,meritând aprecierea căo astfel de execuţiepoate fi recomandatăpentru un disc.Violonistul solist, venitdin Izrael, este deplinfamiliarizat cu piesa desucces a lui Glazunov,depăşind oriceproblemă de tehnică şiexpresie în favoarea

audiţiei, în faţa publicului bucureştean. Conformtradiţiei, o piesă solo de Bach, Gavota, a încheiatprezenţa sa scenică pe linia execuţiilor de maestru.Vassily Sinaysky s-a recomandat spectatorilor, laînceput, cu un scurt moment de muzică RichardStrauss, fără vreo ocazie de a demonstra o anumecalitate. În schimb, pentru Simfonia rechmaninoveană aavut resursele de comunicare preluate de la şcoaladirijorală rusă, “via” Kondraşin, precum şi măiestriaproprie, semnalată de medalia de aur cucerită în 1973la Concursul Karajan. Pulsul romantic, unitatea desunet şi diversitatea replicilor solistice au servit bogatatematică a compozitorului, plasând în plan principalexpresia. Ca o promisiune de voie bună, muzica unuiOffenbach “pur sânge” a încheiat acest al optuleaconcert cu un vesel mesaj spiritual din Viaţa pariziană,ca să ştim de unde vine şi ce face această Orchestră,răsplătită de aplauzele dedicate şi concertului final alFestivalului Internaţional RadiRo. Bilanţul pentru unicamanifestare de acest profil din Europa: 5 orchestreradio, 8 concerte în 8 zile de Festival, peste 8.000 despectatori, 15 solişti şi dirijori invitaţi, 9 lucrări deRichard Strauss, compozitorul omagiat în 2014.


Estivale

Impresii de laInnersound

Irina NIŢU

Ca Făt-Frumos din poveste,Innersound creşte spectaculos de la an laan şi devine sub ochii bucureştenilor uneveniment cultural emblematic al luniiseptembrie. Acest festival se datoreazăAsociaţiei Opus cu ai săi directori artistici– compozitoarele Diana Rotaru, SabinaUlubeanu – şi directorul executiv,compozitorul Cătălin Creţu.

Entuziasmul şi competenţa lorau asigurat proiectului o anvergură şi oţinută de mare clasă, după cum am pututremarca încă de la primele concerte.Aşadar, iată impresii despre câteva dintreacestea...

Prima zi: RTÉ ConTempoQuartet & Mihai Cucu, un concertcameral care m-a făcut să mă gândesccă subtitlul lui - „Întâlniri în timp şi spaţiu”- ar putea fi foarte bine subtitlul întreguluifestival... Oricât de bizar ar părea unoria,alăturarea dintre „clasicul” Ludwig vanBeethoven şi contemporanii DonnachaDennehy sau Steve Reich nu numai că aprilejuit meditaţii profunde asupraevoluţiei actului componistic de-a lungulistoriei muzicii, ci a demonstrat şi faptulcă celebrul „clasic” este poate mai„modern” decât contemporanii enumeraţianterior. Pentru cei ce vor să se convingă– sau nu s-au convins încă, recomandaudiţia opus-ului 133, îndeosebi ultimaparte, cea interpretată în concert deBogdan Sofei (vioară), Ingrid Nicola(vioară) Andreea Banciu (violă) şi AdrianMantu (violoncel).

Dedicată ansamblului RTÉConTempo, piesa Pushpulling (2007) acompozitorului irlandez DonnachaDennehy a urmat marii fugibeethoveniene, remarcându-se princlaritatea gândirii componistice şiechilibrul compoziţiei. Mi s-a părutasemeni unui intermezzo dinamic,structurat pe gesturi omogene, aflate întotală concordanţă cu semnificaţia celorîncifrate în titlul pisei, minunat abordată şiinterpretată de membrii cvartetului.Finalul a fost rezervat lui Steve Reich şi acompoziţiei Different Trains (1988) pentrucvartet şi bandă, o lucrare cu un substratmotivaţional puternic, minimalist-repetitivă, reprezentativă pentru creaţiaamericanului Steve Reich. Şi cu aceastăocazie am apreciat implicareainterpreţilor respectiv capacitatea lor de a

susţine o asemenea partitură. Dinpăcate, vioara întâi (instrumentul) a fostcel care a cedat, la propriu, ultima parte apiesei fiind reluată cu succes dupăremedierea problemei. Am lăsat la urmăaportul lui Mihai Cucu la reuşitaconcertului, artist video mulţumită căruiapiesele lui Beethoven şi Reich aubeneficiat de proiecţii în timp real.Personal, am apreciat-o pe cea din urmă,despre care pot afirma că a facilitat, într-adevăr, urmărirea/audiţia trenurilor luiReich.

Per total, întregul concert, cutoate elementele şi surprizele ivite peparcurs, a fost convingător, demonstrândcă nu doar profesionalismul, ci şiatitudinea interpreţilor, relaţionarea lor cupublicul are un grad extrem de importantasupra perceperii a ceea ce se întâmplăpe scenă. Blugii, o coardă buclucaşă sauun căluş desprins de pe vioară nu apar caelemente negative atâta timp câtinterpreţii depăşesc acest tip demomente printr-o atitudine pozitivă şideschisă faţă de publicul lor. RTÉConTempo Quartet a făcut faţă cu briounor situaţii neprevăzute, care au„umanizat” într-un fel primul evenimentmuzical al Innersound-ului. Felicitări!

În cel de-al doilea concert ni s-auprezentat Cătălin Creţu (synthesizers,electronics – mi-ar fi plăcut să traductermenii în limba română, dar suna maibine astfel...), Dan Alexandru (percuţie şielectronics) şi Thomas Myrmel(electronics, Olanda).

Concertul lor a constat în muzicăpreponderent electronică, generată şiprelucrată cu ajutorul tehnologiei digitale.Evident, imaginea interpreţilor estemodificată (sau lărgită cu noi atitudini),după cum ne-au demonstrat îndeosebiCătălin Creţu, „simţind” şi declanşând o

muzică pulsatorie din spatele unorbutoane, sau invitatul special al serii,Thomas Myrmel, prin gestica specificănecesară mânuirii (agitării) unei mănuşigeneratoare de efecte sonore,electronice. Aşa cum şi Cătălin Creţu aafirmat, cred că e loc de tatonări în acestdomeniu ofertant. El beneficiază cusiguranţă de resurse sonore ce merită a fiexploatate, după cum ne-au demonstrat-o cei trei interpreţi de-a lungul a câtorvacompoziţii, duo-uri sau trio-uri în carecomponenta electronică a jucat o

pondere destul de mare. Personal, amapreciat mai mult acele piese în careinstrumentiştii s-au implicat mai mult îngenerarea ambianţei sonore şi aşmenţiona-o pe cea care – deşiimprovizată, din câte am dedus dinexplicaţia interpreţilor – a dat dovadă deechilibru şi omogenitate: Cătălin Creţu lapian şi Thomas Myrmel cu a sa mănuşă(controller). Am considerat-o punctulculminant al concertului, eveniment cusonorităţi foarte interesante, alteleredundante, dar cu o alură inedită, înconcordanţă cu estetica festivalului.

A treia zi (căci n-au reuşit să fiumartora celei de-a doua) a reunit cel puţindouă puncte de reper ale Innersound-ului. Primul – concertul sopranei IrinaUngureanu şi al flautistei RiccardaCaflisch, două artiste de mare clasă, acăror interpretare a avut darul de aconvinge publicul prin intermediul unuirepertoriu divers. Pe Irina Ungureanu ammai ascultat-o şi într-una din ediţiileanterioare ale festivalului, şi mi-a câştigatîncrederea încă de pe atunci. Am fostconvinsă că ceea ce va alege să prezintepublicului va fi la un nivel înalt, şi nu m-am înşelat. Muzica tuturor celor şapte compozitoriincluşi în program a avut parte de o

versiune interpretativă de referinţă. Şi în cazul muziciicontemporane, interpreţii şi creatorii se află într-un raport extremde strâns, depinzând în mare măsură unii de alţii. Receptareaunei creaţii (mai ales) contemporane poate deveni anevoioasă înlipsa unui interpret bun, la fel cum un intepret bun poate câştiganotorietate valorificând resursele muzicii contemporane. IrinaUngureanu şi Riccarda Caflisch au demonstrat că succesul unuiconcert de muzică contemporană se datorează coroborării a doifactori: muzică valoroasă şi interpreţi pe măsură. Personal, îmimanifest câteva rezerve vis-à-vis de Music for Art Kites de ToshiIchiyanagi şi Hypnos Linea de Philippe Schoeller, două piesecare au reprezentat „coborâşurile” concertului. Culminaţiileacestuia au fost... mai multe, Bocetul Doinei Rotaruimpresionând cu adevărat, despietrind orice inimă sau suflet prinincantaţiile lui. Litania lui Giacinto Scelsi şi Der kranke Mond dinPierrot lunaire de Arnold Schönberg, alături de 2 little whos deDiana Rotaru au constituit momente de maximă expresivitatemuzicală şi interpretativă, fiecare dintre cele 4 ultime creaţiienumerate anterior fiind lucrări de referinţă ale repertoriuluicontemporan.

Seara de film mult ce a urmat acestui concert a adusîn prim plan un concept inedit demarat şi susţinut de Innersound.Au putut fi vizionate nouă scurt-metraje mute cu fundal sonorinterpretat live, compus special de către tineri compozitoriromâni şi prezentat de către membrii ansamblului SonoManiadirijat de Gabriel Bebeşelea.

Creaţiile cinematografice au aparţinut preponderentartiştilor autohtoni, dar şi unora din Chile, U. S. A şi Olanda. Fiindun eveniment sincretic, am apreciat acele filme care au convinsprin imagine şi sunet, idee şi realizare. Plusurile şi minusurileaferente fiecăruia dintre acestea constituie motive fireşti de

reflecţie şi autodepăşire. Nu pot să nu amintesc însă câtevadintre creaţiile prezentate, precum The Gift al lui Julio Pot(producător: Cecilia Baeriswyl, Cile; muzică de GabrielMălăncioiu, România), This Room al Dianei Gheorghiu, muzicăde Adina Sibianu (România) sau Dream Shreds de MiraChendler (producător: Hein vand Dijk, Olanda; muzica de VladMaistorovici), care au corespuns cel mai bine criteriilor formulatemai sus. În orice caz, e de apreciat amploarea şi „greutatea”evenimentului în cadrul festivalului, precum şi realizările tuturorartiştilor implicaţi în conturarea lui. Instituirea unor Premii alepublicului pentru cel mai bun film şi cea mai bună coloanăsonoră mi s-a părut o altă idee ingenioasă a organizatorilor, iarfaptul că a fost dublată inclusiv de părerea unor specialişti îndomeniu, aceştia stabilind prin vot cărui film i se acordă trofeulInnersound, e de bun augur. Rezultatele nu au coincis, bine-nţeles, dar acest lucru e oarecum inevitabil.

Trofeul i-a fost acordat lui Gabriel Durlan (producător

Adelina Adochiţei) pentru filmul În cerc, iar premiul publicului aplecat în Chile, la Julio Pot şi echipa care a realizat filmul TheGift, iar Gabriel Mălăncioiu a fost desemnat – tot de public –drept autorul celei mai îndrăgite coloane sonore (ea aparţineaceluiaşi The Gift menţionat anterior).

Alte două diplome au mai fost înmânate fotografilor AnaMaria Tatu şi Marius Encher, doi dintre fotografii ai căror lucrărau fost selectate şi expuse în incinta barului Inspayer.

Ultima seară din festival a reunit trei (sau chiar patru)evenimente, fiind cea mai „eterogenă”, după cum a catalogat-ope bună dreptate şi Diana Rotaru într-una din intervenţiile sale lamicrofon. Sub egida titulaturii de „Întâlniri în timp şi spaţiu”,Mercury Quartet (UK) a închis seria concertelor camerale din

festival cu un program semnat Edmund Finnis, JohanTreichel, Oliver Weeks şi Dan Dediu. Chiar dacă nu aceasta afost ordinea pieselor din concert, am menţionat în final numelecompozitorului român deoarece creaţia sa, Viscous Sun op. 154a fost cea care a constituit momentul-cheie al evenimentului,singura care a etalat pe deplin maturitate creatoare, inventivitate,dinamism şi echilibru – calităţi ce au adus în prim-plan inclusivvalenţele interpretative ale tuturor membrilor formaţiei.

Vlad Maistorovici – vioară, Antoine Francoise – pian,Harry Cameron-Penny – clarinet şi Collin Alexander – violoncelalcătuiesc un ansamblu tânăr, cu multe resurse, care poate urcape virtuala scară valorică a formaţiilor axate pe repertoriulmuzicii ultimelor două secole dacă vor discerne (sau doar cerne)repertoriul abordat. Am constatat că multe formaţii potenţialvaloroase îşi îndepărtează publicul datorită compromisurilorfăcute în selecţia pieselor pe care le prezintă în concert, iar acestlucru ar fi destul de uşor de evitat. Bine-nţeles, interpretarea şiaprofundarea câtor mai multe lucrări contemporane nu poate fidecât benefică pentru orice ansamblu şi creatorii compoziţiilor,din această simbioză rezultând o seamă de concluzii şiexperienţe pozitive de ambele părţi. Dar atunci când suntimplicaţi şi auditori, lucrurile ar trebui (poate) gândite şiprezentate altfel.

Despre show-ul multimedia al formaţiei LeVant –Playful Vertigos & Synergic Performatism pot spune că m-aimpresionat minimalismul repetitiv al instalaţiei video –triunghiurile în expansiune întipărindu-mi-se puternic înmemorie, precum şi accesoriile „performerilor” (ochelari de soareşi şepci). Referitor la partea sonoră a evenimentului (muzica electronică),m-a trimis cu gândul la muzica ambientală, motiv pentru caredecizia prezentării ei pe scenă, în formatul „clasic” al unuiconcert, nu mi s-a părut a fi în avantajul nimănui. Personajeleanimate ale serii (adică „performerii”), mişcarea, costumele şiprezenţa lor scenică au încercat să contureze ideea de show, şi


Estivale

Arta în viaţă,viaţa ca artă

Irinel ANGHEL

Competiţia pentru desem-narea Capitalei Culturale Europenedin anul 2021 stimulează activităţileinstituţiilor cu profil artistic dinoraşele candidate, generândevenimente de anvergură. Este şicazul Craiovei, care a devenit unoraş extrem de activ pe plancultural. Un aport major îl au înacest sens proiectele OpereiRomâne Craiova, prin punerea înpractică a multor iniţiative deschisecătre locuitorii oraşului şi orientatespre beneficiul larg al acestora.

În perioada 13 – 17 august,spaţiul public a fost astfel“cucerit”de o revărsare de sunet,mişcare şi culoare, prin contribuţiaîntregului colectiv al OpereiRomâne Craiova (orchestră, cor,corp de balet, solişti), pe caredirectorul acesteia, domnul AntoniuZamfir i-a antrenat într-o nouă“poveste-aventură”, de dataaceasta pe străzile Craiovei, cu unspectacol prezentat în 5 cartiere aleoraşului.

Prin Operissima – Visulunei nopţi de vară pe străzileCraiovei – proiect realizat cusprijinul Consiliului Local şi alPrimăriei Municipiului Craiova, amasistat la un reuşit experimentsocio-cultural, prin care spectacolula circulat în cele mai surprinzătoare

locuri, în apropierea caseloroamenilor. Opera RomânăCraiova a adus astfel artiştii,muzica, dansul între blocuri, înparcări, lângă o poştă, în parc,lângă un hipermarket sau într-unloc de joacă. Spectatorii atraşi înnumăr mare puteau fi văzuţipeste tot: pe scaunele aduse deorganizatori, în picioare sau înbalcoanele blocurilorînconjurătoare, care au devenitastfel “loje de gală”.

Sub bagheta dirijoruluiAlexandru Iosub, artiştii auparticipat cu entuziasm,contribuind fiecare cu

profesionalism la acest frumoscadou făcut locuitorilor Craiovei, cel-au apreciat cu aceeaşi bucurie. Aufost prezentate momente alese dinspectacolele aflate în stagiuneaOperei Române Craiova (Silvia,Contesa Maritza, Traviata, Carmen,Rigoletto, Cavalleria Rusticana).Atât soliştii vocali - Renata Vari,Noemi Modra, Florin Ormenişan,Ioan Cherata, actorul LaurenţiuNicu, cât şi soliştii balerini OlguţaIlie, Dragoş Teodorescu, Alina Mihaişi Alin Radu, au dat strălucireacestei experienţe artistice în regiaArabelei Tănase, acestei poveşti,acestei apropieri directe, nemijlocitede un public pe care cu siguranţăl-au cucerit.


Estivalejudecând după numite reacţii ale publicului, au fost pe gustulunora. Sunt convinsă că proiectele lor viitoare vor câştiga şi/saupierde mulţi alţi spectatori.

Ultimul eveniment din cadrul Innersound s-a datorat luiHenry Vega & Bart de Vrees, artişti din Olanda mulţumităcărora am asistat la un veritabil spectacol desfăşurat în incintabarului Inspayer. Au fost prezentate compoziţii aparţinând luiHenry Vega, Bart de Vrees, Samuel Smith Saunders şiWilbert Bulsink, lucrări în care atât componenta auditivă, cât şicea vizuală au jucat un rol la fel de important. Altfel spus, muzicaelectronică şi efectele percuţiei, a instrumentelor mai mult saumai puţin convenţionale, implicarea instrumentistului Bart deVrees şi etalarea abilităţilor lui actoriceşti excepţionale aureprezentat ingredientele unui concert memorabil.

E adevărat, au existat momente ce au sugerat stăripsihice extreme (la întrebarea obsedant repetată într-una dintrecompoziţiile sale: „What’s the word?”, răspunsul meu ar fi:schizofrenie), dar acestea au fost salvate de o interpretareireproşabilă a celor doi, fapt care mă determină să scriu căInnersound a avut parte de un final deosebit. Jam session-ul cea urmat îl consider un eveniment adiacent, fiindcă pe alocuri a

fost uşor scăpat de sub control, dar concluzionez cu celebrulvers eminescian: „toate-s vechi şi nouă toate”... E de fapt şi ourare pe care o adresez Innersound-ului: să „îmbătrânească”prezentându-ne an de an lucruri noi!


În ţară

Operă şi operetă înparcul rozelor

Damian VULPE

A fost pentru a zecea oară că Opera NaţionalăRomână din Timişoara cu sprijinul Primăriei şi a Casei deCultură Municipală au organizat un weekend de muzică liricăla sfârşitul lunii august. Trei seri la rând au răsunat în decorulînveşmântat de verdeaţa parcului, sonorităţile unorcapodopere prin glasul soliştilor, a corului în companiaorchestrei şi desigur şi a baletului apreciatului colectiv artisticdin oraşul de pe Bega. De anul trecut chiar în două sfârşituride săptămână şi neomiţând nici câte un spectacol matinaldestinat celor mici. Afluxul publicului a fost unul deosebit defiecare dată fiind mai mare chiar decât capacitatea locurilorînsumând peste două mii de spectatori veniţi să savurezeprestaţiile muzicale.

Am fi dorit poate, cum am remarcat acum zece ani,ca această manifestare să devină un adevărat festival, cumîn parte a şi ajuns, dar aşteptam ca să fie acaparate şiteatrele de operă din oraşele apropiate Szeged şi Novi Sadaparţinătoare dealtfel euroregiunii DKMT (Dunere, Criş,Mureş şi Tisa), ca să se dea evenimentului o amploare cedepăşea graniţele şi aduna într-un loc toate forţele lirico-muzicale din Voievodina sârbească, Csongrad-ul maghiar şi

Banat-ul românesc.„Silvia” de E.Kálmán a inauguratciclul spectacolelor,de fapt şi cea mairecentă punere înscenă a instituţiei înregia lui GyőrgyKorcsmáros cu unaplomb poate mairedus decât neaşteptam, darapreciat cum ne-odovedeşte distincţiala cea de a II Gală aoperelor Române dela Iaşi din anulacesta, ca cel maibun spectacol deoperetă. În centrulatenţiei desigur astat soprana NarcisaBrumar şi eanominalizată ca cea

mai bună solistă a anului, în rolul titular care a cucerit publiculprin prezenţa ei scenică şi cântul ei dezinvolt, nu fără temeipusă în prim plan la aprecierile de la Iaşi. Pentru reuşitaspectacolului i s-au alăturat în totalitate Cristian Rudic,Gabriela Varvari şi Gabriela Toader, cu Peter Oschanitzky lapupitru (ca şi în „Lilacul”), vocal şi Bogdan Roman fără să nuomitem contribuţia lui Camil Mara, Octavian Vlaicu sau MihaiPrelipceanu.

Seara cu „Nabucco” de G. Verdi a fost mai nefastă.După actul I picăturile din cer au oprit desfăşurareaspectacolului pornit cu multă speranţă şi aplomb. Orchestra

sub conducerea lui David Crescenzi, care nu s-a folosit departitură, a beneficiat de interpreţi de marcă ca DraganaRadakovici şi Liubiţa Vraneş, al nostru Alexandru Moisiuc darşi Dan Patacă şi Cristian Bălăşescu cu un plus ca de obicei.Corul sclavilor cântat fără acompaniament a vrut sărecompenseze publicul dornic de a vedea spectacolul, dinpăcate întrerupt.

Duminică a venit rândul operetei „Văduva veselă” deFr. Lehar în regia lui Mario de Carlo ca dealtfel şi „Nabucco”,parcă e omul casei, în care a excelat Cristian Rudic în rolullui Danilo urmat desigur de Narcisa Brumar (Hanna) şi IoanaMitu (Valencienne) din Bucureşti ca şi de cântul lui RemusAlăzăroaie şi proza lui Camil Mara şi Dan Spanache

Cel de aldoilea weekend aadus pe scenămuzicalul „MyFair Lady” de Fr.Loewe cusuccesul scontatdin parteapublicului cuechipa solisticăconsacrată deja şicu completarea înaceeaşi măsură aGabrielei Varvariîn debut în rolulElizei. Vervascenică asiguratăşi de regiaMarinei EmandiTiron (ca şi au r m ă t o a r e l o rdouă titluri) şi acântului lor urmărit cu sârguinţă de dirijoarea Mihaela SilviaRoşca a stors aplauzele a mii de spectatori. Păcat că nu s-agăsit o soluţie mai avantajoasă în adaptarea decorurilor,uneori chiar deficitară.

A urmat opera lui G. Verdi, „Rigoletto” sub baghetasigură a italianului nostru David Crescenzi care a oferitposibilităţi de afirmare deosebite tenorului Cristian Bălăşescu(Ducele), dar şi Cristinei Vlaicu în rolul Gildei. În rolul titularCamil Mara rămâne acelaşi parcă de decenii. Şi aceastăreprezentaţie a avut un debut promiţător pe Gabrilela Toaderîn Maddalena.

Un spectacol pentru copii „Steaua de sticlă” cumuzica datorată lui Dan Ardeleanu şi libretul de Silvia Kerim,poate nu destul de atractiv pentru cei mici din cauza lipseiunei acţiuni mai evidente şi poate şi a orchestrei din fosă doarînregistrată cât şi a depărtării publicului de scenă,nefolosindu-se nici acele ecrane ca în celelalte seri.

Evoluţia ansamblului Operei Naţionale Române dinTimişoara s-a încheiat cu deosebit de îndrăgita operetă a luiJ.Strauss „Liliacul” în decorurile mai puţin reuşite a aceluiaşiMario de Carlo care semna şi regia. Pe lângă echipaconsacrată deja a spectacolului, Cristian Rudic a avut din nouposibilitate de desfăşurare dar am urmărit-o cu atenţie şi peMihaela Marcu care este atrasă spre marile scene italiene.

Astfel spectacolele din Parcul rozelor au înscris dinnou un succes devenit constant în activitatea scenei liricetimişorene dovedind în acelaşi timp apetenţa publiculuipentru acest gen.

Narcisa Brumar

Cristian Rudic


Eveniment

Campionii din Amara

Octavian URSULESCU

Regăsit după o perioadă mai lungă, festivalulde la Amara este absolut surprinzător, ca şi oraşulînsuşi, de altfel, şi unul şi celălalt datorând imensprimarului Victor Moraru. Aflat la al patrulea mandat,acesta a înţeles importanţa majoră a acesteimanifestări muzicale pentru imaginea unei staţiuni pecare intenţionează s-o transforme în cea mai redutabilădin sud-estul ţării. Ne puteam închipui acum undeceniu că la Amara va exista unhotel luxos de 4 stele, cum este“Dana”, care i-a găzduit peparticipanţi? Din acest motiv, înurmă cu câţiva ani, cândautorităţile judeţene intenţionausă desfiinţeze festivalul (atenţie,cel mai longeviv din România, cudesfăşurare neîntreruptă din1968!), primăria din Amara s-aopus, l-a preluat aproape înîntregime (80% din buget), l-adezvoltat şi modernizat, acestafiind la ora actuală cea maiimportantă manifestare de gendin ţară, alături de “GeorgeGrigoriu”-Brăila şi “Dan Spătaru”-Medgidia, pe care însă ledepăşeşte ca număr despectatori (peste 1.500 în fiecareseară, 2.000 la Gală, mulţi înpicioare), fiind cel mai puternic

eveniment de muzică uşoară românească în aer liber.Organizatori sunt Consiliul local Amara, Consiliuljudeţean Ialomiţa, Centrul judeţean pentru conservareaşi promovarea culturii tradiţionale Ialomiţa, Centrulcultural UNESCO “Ionel Perlea” Ialomiţa. Festivalul afost transmis în direct de “Naşul TV” (amploareaevenimentului impune însă apelarea la un post cuaudienţă mai mare, e păcat), parteneri media principalifiind “Actualitatea Muzicală” şi “Ultima oră”. Reamintimcă primarul Victor Moraru este laureat al premiilorFundaţiei “România 2000” şi ale cotidianului “Ultimaoră”, înmânate la Slobozia de prof. univ. dr. Ion Marin,distins fiu al judeţului. Faţă de ediţiile anterioare,progresul este uriaş la nivelul dotărilor: scenă mare, 3ecrane de proiecţie, sunet şi lumini de clasă, datoratelui Alin Oprea (Talisman). Capacitatea de rezolvare cu

succes a problemelor tehnice a fostprobată din plin la Gală, când auevoluat “live” nu mai puţin de 3orchestre! Şi dacă tot am amintit demanifestările similare (e drept,internaţionale, dar şi la Amara am avutun percuţionist cubanez şi unconcurent din Ucraina!), începând cuacest an Amara s-a “aliniat” niveluluiprofesionist maxim, având pe scenăaceeaşi redutabilă orchestră “extrasă”din big-bandul Radio, cu compozitoriiIonel Tudor şi Andrei Tudor încomponenţă. În condiţiile în care“Cerbul de aur” şi Mamaia ausucombat fără glorie, este absolutîmbucurător să avem la ora actuală 3mari festivaluri dedicate muziciiuşoare româneşti.

Finaliştii

Mitru Crişan, Viorel Gavrilă


EvenimentPuţină istorie

Este absolut incredibil ce reprezintă Amarapentru muzica noastră uşoară! În vremurile bune, aiciera ultima repetiţie înainte de Mamaia. Până în 1989acompaniamentul a fost asigurat de diverse orchestre,începând cu orchestra Radio dirijată de Sile Dinicu,revenindu-se aşadar la aceşti instrumentişti de elităodată cu ediţia actuală. Au mai fost în posturăacompaniatoare formaţiile Horia Moculescu,Perpetuum Mobile (Ion Cristinoiu, Marius Ţeicu, MihaiDumbravă, Radu Goldiş), Savoy, Roşu şi Negru,Unison (grup ce alătura unor muzicieni locali numeimportante, cum ar fi Dani Constantin, Mircea

Romcescu, Liviu Tudan). La cele 47 de ediţii (exactvârsta de azi a primarului!) s-au perindat pe scenă înrecital toate vedetele genului, cei mai cunoscuţiprezentatori, în frunte cu legendarii Mihai Florea sauIon Mustaţă, dar mai alesşi-au încercat şansa de adobândi paşaportul pentruglorie toate speranţelegenului. La primele douăediţii post-decembristeTrofeul nu s-a acordat.Ciudat (şi “bilă neagră”pentru jurii, care înainte detoate trebuie să apreciezepersonalitatea, charisma şisă anticipeze cu flerascensiunea ulterioară atalentelor “in nuce”) estefaptul că doar AngelaCiochină (1975) şi MihaelaRunceanu (1976, dar dupăce la ediţia precedentăprimise doar o... menţiune!),dintre numele importante ale

genului, au câştigat Trofeul, în rest frumosul panou dela intrarea în Grădina-Cinemascop din Amara înşirândîn dreptul victorioşilor doar nume azi anonime... Înschimb, dintre cei care ulterior s-au impus pe miculecran, care au câştigat premii la Mamaia, trofeul“Steaua fără nume” sau au lansat şlagăre se numără osumedenie de artişti valoroşi care n-au reuşit să pleceacasă de la Amara cu Trofeul, cum ar fi Laura Stoica,Anca Ţurcaşiu, Pepe, Mirela Voiculescu, MihaelaOancea, Jeanina Matei, Gina Pătraşcu, Aurel Moga,Alexandra Canareica, Luminiţa Anghel, DanielaRăduică, Aurel Moldoveanu, Cristina Spătar, ManuelaFedorca, Lili Sandu, Bogdan Negroiu, Irina Nicolae.Cine mai ştie azi ceva despre cei care i-au devansat pe

aceştia în ierarhia finală?Organizatorii au reparat însădin erorile juriilor, invitându-iulterior, când au devenit foartecunoscuţi, să susţină recitaluri!Primul preşedinte al juriului afost Nicolae Kirculescu, maitoţi compozitorii şi muzicologiide marcă jurizând de-a lungultimpului la Amara, de la VasileDonose (recordman în frunteajuriului, cu 18 prezenţe!),Florentin Delmar, GeorgeGrigoriu, Temistocle Popa,Laurenţiu Profeta, IonCristinoiu, Marius Ţeicu, MişuIancu, Smaranda Oţeanu,Aurel Giroveanu, VasileVeselovschi, Titel Popovici,Şerban Georgescu la MarcelDragomir, Ionel Tudor, Titus

Andrei, Voicu Enăchescu, Dan Dimitriu, DanCreimerman, Viorel Gavrilă, Dan Ardelean, AndreiKerestely, Adrian Ordean, Titus Munteanu.

C. Obrejan, L. Mihai, T. Manciulea, V. Moraru

Loredana

Un 47 impecabil

Multe informaţii utile le-am găsit în douăvolume editate de organizatori, “TrofeulAmara alb-negru şi color” de NicolaeTache (autorul “foii” festivalului) şiGheorghe Dobre, respectiv “Almanahuloraşului şi staţiunii Amara” de GeorgeStoian, mult timp şef peste culturaialomiţeană şi organizator almanifestării. Chiar dacă nu dispărea înurmă cu un an, festivalul de la Mamaianu-l putea depăşi ca număr de ediţii pecel de la Amara, pentru că, deşi lansat în1963, între 1976 şi 1983 a fost întrerupt,timp în care în Ialomiţa muzica n-a fostoprită niciodată, festivalul purtândnumele “Portativ ialomiţean” până în1974, când se instituie “Trofeul Amara”,devenit apoi “Trofeul Tinereţii”. Spuneam

că la a 47-a ediţie totul a purtat însemneleprofesionalismului, nimic nefiind lăsat la voia întâmplăriide directoarea manifestării, Larisa Mihai. Au existatecusoane, mape personalizate, afişe, transport special(bună parte din public vine de la Slobozia), serviciu deordine, o “Foaie” a festivalului în două ediţii (anul acestaau fost doar două seri), grădina a fost cosmetizată, iaralături se găseau chioşcuri cu răcoritoare şi gustări,fotolii “empire” pentru juriu şi invitaţii importanţi(prefectul Gigi Petre, vice-preşedintele Consiliuluijudeţean Ioan Martin), bannere ale sponsorilor. Pentru

că şi în asta se vede spiritul managerial al primaruluiMoraru, care a ştiut să-şi alăture 24 de sponsori, câţivadintre ei acordând premii: Dumitru Pop, “Orion” (premiul

I), Mitru Crişan, “Diami” (pr. II), Alexandru Potor, Centrulde Resurse Comunitare (pr. III), fam. Ioniţă, “Transmim”(Premiul de popularitate).

Palmares

Cuantumul premiilor a fost de 19.000 de lei,ceea ce nu-i de colo, în aceste vremuri de criză, maiales că organizatorii au cheltuit serios cu dotăriletehnice şi cu recitalurile. Se cere subliniat, faţă de alte


Festival

Adriana Gavrilă

H. Moculescu la Gală

Alex. Tărâţeanu

concursuri similare, faptul că juriul afost restrâns şi alcătuit doar dinoameni de muzică, ceea ce aasigurat o ierarhie absolut corectă(poate doar premiile II şi III puteau fiinversate...): Horia Moculescu

(preşedinte), Viorel Gavrilă, TitusAndrei, Aurelian Temişan, AdrianRomcescu, Cristian Obrejan.Centrul Creaţiei Populare Ilfov,unde s-a desfăşurat una dinpreselecţii (au fost 13 finalişti), aacordat două Menţiuni “Inmemoriam Şerban Georgescu”soliştilor Sebastian Tudor (Roman,18 ani), respectiv Diana Antonică(20, Constanţa). În cazul acesteiadin urmă s-a văzut clarexagerarea, despre care am scris,de la ultima ediţie a festivalului“Dan Spătaru” de la Medgidia,când i s-a acordat nemeritatTrofeul în defavoarea unorconcurenţi mai buni. Nu ştim dacăa fost prima laureată din Amara,dar Alina Matache (20, studentă) ameritat din plin Premiul depopularitate, fiind ovaţionată înpicioare de un public entuziast; înplus, ea a dat o şansă unui cuplude talentaţi dansatori, tot dinAmara. Student la Iaşi, AlexandruTărîţeanu, 21, vine de la Cernăuţi,Ucraina, şi în vremea din urmă adobândit numeroase distincţiimajore, la care se adaugă acum pr.

III la Amara. La prima ei competiţie“adultă”, solista de nici 16 ani dinCălăraşi, Gabriela Amzaru, aconvins juriul cu interpretareadinamică şi tinerească a două piesede factură rock, urcând pe treapta a

doua. Chiar dacă nu are nici untrofeu în palmares, studenta de 20de ani din Călăraşi (dar a studiat 3ani la Slobozia), Adriana Gavrilă, senumăra între favorite, având în

vedere că la ediţiile precedente, aicila Amara, cucerise pr. III şi apoi pr.II. Firesc, am spune, a mai urcat otreaptă, fiind salvată de melodia

“Spune-mi” a lui Cornel Fugaru,cealaltă opţiune repertorială fiindneconcludentă. În schimb s-a văzutce înseamnă să te orientezi just dinacest punct de vedere, la unconcurs de muzică uşoară

tradiţională, în cazulcâştigătorului TrofeuluiTinereţii. Elevul de 18 ani dinRâmnicu-Sărat TeodorManciulea, fiu de muzician, afăcut un pas uriaş de lamenţiunea de anul trecut,cântând inspirat, cupersonalitate, “Nu-ţi spun adio”de Anton Şuteu şi “Prima iubireşi ultima” de Horia Moculescu,fiind evident un admirator al luiGabriel Cotabiţă. Dintrenepremiaţi a surprins evoluţianeconvingătoare a tinereibucureştence de 16 ani, IrinaIonescu: aflată într-o formă maislabă, eleva lui Dan Dimitriu nuşi-a putut adăuga încă o “tresă”unui palmares impresionant.Important este faptul că s-aucântat exclusiv creaţii

româneşti (doar două în limbaengleză, însă chiar şi asta trebuieevitat pe viitor, pentru a-i învăţa petineri să frazeze şi să nuanţezecorect în limba maternă), semnate

de Anton Şuteu, Cornel Fugaru,Laurenţiu Profeta, Horia Moculescu,George Natsis, Dan Dimitriu, AndreiKerestely, Cristian Faur, Vasile Şirli,


Eveniment

3 Sud-Est

L. Groza, V. Moraru


Eveniment

Adrian Ordean, Nicolae Caragia, Adrian Romcescu,Şerban Georgescu, Aura Urziceanu, Laura StoicaMarian Ionescu, Paula Seling, Loredana Groza,Holograf, Nicu Damalan, Daniel Alexandrescu,Veaceslav Daniliu, Cristi Creţu, Mihai Ogăşanu, Play &Win, Sfera, Sergiu Rudich.

Recitalurile

Aşa cum am mai spus-o, la un festival demuzică uşoară tradiţională estede dorit să fie cât mai multerecitaluri circumscrise acestuigen, cu artişti de seamă care potconstitui (şi chiar sunt, aşa cums-a dovedit) modele pentruconcurenţi. În această categories-ar încadra cele două show-uridin ziua a doua. LoredanaGroza, după debutul săuexcepţional de la 15 ani de laMamaia, a avut un parcursmereu ascendent, reinventându-se permanent, îmbogăţindu-şirepertoriul cu piese de facturilecele mai diferite. Show-ul ei de laAmara, alături de formaţia“Agurida”, a fost cu adevărat“Magic”, înfăţişându-ne-o peartistă într-o formă excepţională,inclusiv... fizic. La rându-i,Aurelian Temişan (devenit întretimp şi el în egală măsură star TV), s-a lansat laMamaia la câţiva ani după Lori, în 1989, cândcraioveanul a cucerit Premiul tinereţii. Show-ul săualături de propria-i trupă, Funk Society, ne-ademonstrat ce posibilităţi artistice uriaşe posedă acestinterpret care aşteaptă încă şlagărele meritate de lacompozitorii noştri: alături de piese semnate de Cornel

Fugaru sau George Natsis, el a maioferit reuşite versiuni ale unorcântece româneşti şi străine, totulpigmentat cu umor şi proiecţii. Primaseară a fost în notă mai dance, cuaşteptata revenire a celor de la 3Sud Est, de această dată şi ei cuorchestră proprie. Laurenţiu, Mihaişi Viorel nu s-au dezminţit,isterizându-şi fanii ca pe vremuri, cuinterpretarea live (coregrafieinclusă!) a hit-urilor “Ai plecat”,“Când soarele răsare”, “Te plac”,“Clipe”, “Îmi plac ochii tăi”, “Iubire”,“Cu capu-n nori”, “Vorbe care dor”,“Amintirile”, “De dorul tău” şi, fireşte,titlul fetiş al revenirii din 2014,“Emoţii”. Să nu uităm că LaurenţiuDuţă s-a lansat la 14 ani cu “Cifre”,

compoziţia Marinei Voica, aşa cum Alexandra RalucaNistor din Deva a luat un premiu II la Mamaia şi maiales Trofeul festivalului “G. Grigoriu” de la Brăila, deciambii au pornit dinspre muzica uşoară. Cea din urmă,devenită Raluka, cu un look cuceritor, a antrenat arenadin Amara la dans, alături de DJ Sava, cu cunoscutele“Tenerife”, “I Like (The Trumpet)”, “Aroma”, “Cocktail”,“Free”, “Give It To me”, “I Love You”.

Cu cei mai buni instrumentişti de gen înorchestra de acompaniament (Ionel Tudor, Andrei

Tudor, Eugen Tegu, Marian Georgescu, DanielBouroşu, Dan Pirici, Dan Ioniţă, Gilberto Ortega), cu unpublic nu numai numeros, dar şi receptiv, cunoscător şientuziast, rodat în atâtea ediţii, cu organizatori care-şicunosc perfect atribuţiile, având în frunte un primarpasionat, cu dotări tehnice de nivel internaţional, cu unjuriu corect, nepărtinitor, Festivalul de la Amara seîndreaptă glorios către ediţia cu numărul 50!

Alina Matache

Aurelian Temişan

DueteDorin MANEA

MOSSANO şi AMI lansează videoclipul hitului“I promise you”, compus de Adi Colceru. După“Indianotech” şi “Zingarinho”, continuă seria hiturilorlansate de Mossano şi compuse în studiourile DAV7. O

coproducţie Cat Music şi Media Pro Music, videoclipul,regizat de Florin Botea, este filmat pe litoralul MăriiNegre. Cu o experienţă de peste zece ani în muzică,Mossano îşi începe cariera ca DJ rezident. Ami a ajunsîn topuri cu “Otra vez”, “Trumpet lights” şi “Deja vu”,interpretat împreună cu Grasu XXL.

După ce SORE a lansat videoclipul single-ului“Inima”, artista revine cu un nou clip, alături de rapperulTRANDA, pentru melodia “Persoana mea”. Piesa afost realizată la Okapi Sound Studio, de producţiamuzicală ocupându-se Tranda, Vlad Lucan şi GrasuXXL. Videoclipul a fost regizat de Ionuţ Trandafir(Trandafilm), în Bucureşti.

DODDY şi LORA au lansat un singlede vară, reggae: “Bine Mersi” - 2014 SummerSensation - compus de Mahia Beldo şi Doddy.Videoclipul surprinde povestea de dragostedintre cele două personaje interpretate deDoddy şi Lora. La filmări au participat, pelângă cei doi, şi restul grupării ScandalosMusic: Puya, Vescan, Mahia Beldo, DJWicked - DJ-ul lui Puya şi DJ Amy - DJ-ul luiVescan. De regia videoclipului s-au ocupatRichard Stan şi Claudiu Stan de la VisionProduction. Pe Doddy îl cunoaşteţi dupăcolaborările cu Puya, Mahia Beldo şi AnaBaniciu.

SKIZZO SKILLZ şi ANNA MAYlansează piesa „Bum Bum”, scrisă de ŞerbanCazan şi Alex Velea, marcată de ritmuri fun-pop. Anna May este de părere că piesa se

încadrează unui gen denumit de ea “happy-hardcore”,identificându-se total cu tonul optimist al acesteia.Videoclipul, în regia lui Valentin Narcis Sturzu, a fostfilmat în Braşov, oraşul în care Anna s-a născut şi şi-adesăvârşit studiile de canto şi balet. Anna May s-aremarcat în urma colaborărilor cu Fly Project, fiindvocea pieselor “Goodbye” şi “Back In My Life”.

ANTHONY ICUAGU revine la prima luidragoste, muzica, şi lansează un nou single încolaborare cu GIULIA. “Sunbright” este primul single

lansat de Anthony Icuagu la Universal MusicRomania. “Sunbright” beneficează şi de unvideoclip în regia lui Anthony, unde cei doijoacă rolul unor îndrăgostiţi.

GABRIEL MAGA - Vunk şi COSMINTUDORAN - Cassa Loco au lansat piesa“Dezbrăcaţi”, iar cei doi băieţi au pornit alăturide Aylin Cadîr la Marea Neagră, unde au filmatvideoclipul piesei. Versurile sunt scrise de cătrecei doi, dar au fost completate de CristinaBălan (ABCD). Este al doilea single lansat deMaga şi Tudoran, după piesa “Copilul dinmine”.

După piesa “Zi cu soare”, ECATERINEşi DIMITRI pornesc în căutarea distracţiei învideoclipul “Chiky Lala”, o melodie dance, cuteme de acordeon. Compus de Dimitri şi Ioniţă

Alexandru, “Chiky Lala” este al doilea single lansat înformula Ecaterine şi Dimitri. Videoclipul regizat de DanPetcan este filmat la malul Mării Negre.

CRISS şi VLAD, adică ONE, lansează alpatrulea single din cariera trupei, “Superstare”. Piesa‘Superstare’ reprezintă prima colaborare a grupuluiONE cu DeMoga Music: este compusă de IonuţVasilache, Marius Moga şi Liviu Teodorescu, iarversurile sunt scrise de Adda, What’s Up şi Shift.Grupul ONE a luat naştere anul trecut în luna mai, iarde atunci, Criss şi Vlad au lansat un album, “Aprinde unvis”.


Pas în doi

Ami, Mossano

Giulia, Anthony

Muzică şi frumuseţeOana GEORGESCU

Finala Naţională a RomanianInfofashion Festival a fost găzduită de superbasală a Complexului „Magic” din Piteşti. Printreinvitaţii speciali s-au numărat Bruno Baldassarri(Italia), Marketing Manager şi Editor al DonnaImpresa Magazine, Gerhard Parzutka vonLipinski (Polonia), producător MissSupranational şi Miss Polonia, designerulAdriana Agostini, Petr Bozo (Albania),producător Miss Globe, Peter Bros (Austria),fotograf şi prezentator din 2004 al tuturorediţiilor Miss Globe.

A fost un show de excepţie, cuprezentări de modă, momente de dans sportiv

şi recitaluri. Celeşase Ambasadoareale frumuseţii dinRomânia vorparticipa în 2014 şi2015 la FinaleleMondiale ale MissS u p r a n a t i o n a l(Elena Zama,Bacău), Miss Inter-continental (Ema-nuela Tancău,Bacău), Top Modelof The World(Cristina Toderici,Bistriţa Năsăud),Miss All Nations(Ruxandra Orha,Baia Mare), MissBride of The World(Loredana Zele,Baia Mare), Miss

Globe (AlexandraMihalache, Urziceni).

D i njuriu au făcut parteinvitaţii străini, alături,între alţii, de OanaGeorgescu, repre-zentantul revistei“Actualitatea Muzicală”,şi nu în ultimul rândCamelia Seceleanu(Manager EvenimenteExterne) şi MariusSeceleanu (GeneralManager). Cei doi sunt,de 11 ani iniţiatorii şiartizanii acestui proiectdeosebit care s-amaterializat prin zeci de

evenimente desfăşurate în toată ţara şi care au culminat înfiecare an cu finala Romanian Infofashion Festival. Unproiect de succes care s-a concretizat în 11 titluri mondiale,75 de reprezentante ale României în 30 ţări şi peste 3,5

milioane de vizitatori ai portalului www.infofashion.ro.Marius Seceleanu a fost distins cu Premiul InternaţionalFashion Event al publicaţiei Donna Impresa din Italiapentru, cităm “la straordinario contributo alla promozionedella donna attraverso RIFF – Romanian Info FashionFestival, Piteşti, 4 septembrie 2014”

Ca la fiecare ediţie (Luminiţa Anghel a fost oprezenţă constantă), nu au lipsit nici momentele artistice curecitalurile tinerilor şi talentaţilor solişti Rebeca MariaNeacşu (12 ani), Valentin Rusu (18 ani) din Braşov şiLeonard Nedelcu (18 ani) din Piteşti.

Rebeca Maria Neacşu (11 ani, Braşov) are unpalmares impresionant, fiind câştigătoare de concursurinaţionale şi internaţionale de interpretare, finalistă a primeiediţii a emisiunii “Românii au talent” (2011, Pro TV) şi aconcursului “Ti lascio una canzone” (2011, ediţia a V-a, RaiUno). Melodia „Con Te Partirò”, interpretată de Rebeca, seregăseşte pe CD-ul lansat în octombrie 2011 şi carereuneşte o selecţie a celor mai valoroase interpretări alecântecelor din concurs. În aprilie 2014 a cucerit JuniorGrand Prix la Festivalul International “Euro Stars”, Malta, iaranul trecut, Premiul I la Festivalul International “CrystalStars Music” (Iaşi) şi Trofeele Festivalurilor “Music for kids”


Eveniment

Rebeca Neacşu

Leonard Nedelcu, Narcis Mincă

GenerozitateaMargareteiEste cunoscută implicarea

Margaretei Pâslaru înnumeroase acte caritabile.Înafara acţiunilor din cadrulCrucii Roşii, unde este membrude onoare, multe din ele suntlegate de UNITER, printr-ungest de solida-ritate faţă deactorii bolnavisau retraşi dinactivitate. Anulacesta, de pildă,în cadrul Cam-paniei “Artiştiipentru artişti”,Margareta adăruit cele maifrumoase com-poziţii ale salecolegilor actori,rezultând minu-natul album“Actorii cântă”,pe care-l vom recenza separatşi care a fost premiat lacategoria “Cultură” la Galapremiilor VIP. Înafara autoarei, a

Corinei Chiriac şi acompozitorului Jolt Kerestely,care s-a ocupat de înregistrări şide mixaje, ceilalţi protagoniştisunt legaţi de muzica uşoarădoar prin pasiune şi princalităţile vocale (Maria Buză,Anca Sigartău, Silviu Biriş,Emilia Popescu detaşîndu-setotuşi prin performanţeleanterioare în domeniu). Înafaracelor amintiţi, s-au mai implicat

în acest proiect generos FlorinZamfirescu, Rodica Mandache,Marius Bodochi, Gelu Niţu,Marius Manole, MihaiBisericanu, Ovidiu Niculescu,Mirela Jienescu, bună parte dinei surprinşi în această imaginede la lansare. Reamintim cătoate încasările rezultate dinvânzarea CD-ului sunt vărsateîn Fondul de SolidaritateTeatrală. În altă ordine de idei,

Margareta Pâslaru a înregistrat4 audio-book-uri cu “Basmefermecate”, în care joacă rolulpovestitorului; basmele suntoferite micuţilor din spitalele de

copii, la difuzoare, aşa încâtaceştia pot adormi cu speranţacă, după ce le spune “Visefrumoase, copii!”, Zâna ceabună din filmul “Veronica” vaveni şi-i va face sănătoşi... CD-ul este vândut la toate teatreledin Bucureşti şi din ţară, şi încadrul Festivalului naţional deteatru, în beneficiul aceleiaşigeneroase campanii.


La zi

Sophia

(Iaşi) şi “Muzica, prietena mea” (Mioveni).Este membră de la vârsta de trei ani a Coruluide Copii “Unison” (dirijor George Dumitraşcu)şi apare în spectacolul “Tosca” de G. Puccini(regia Matteo Mazzoni), a cărui premieră aavut loc la Opera din Braşov. Alături deacelaşi cor, este cea care a interpretat ImnulRomâniei în cadrul ceremoniei de deschiderea FOTE, Festivalul Olimpic de Iarnă alTineretului European. Remarcabil este faptulcă Rebeca a interpretat în concursul “Româniiau talent”, la numai 8 ani, melodia “Pie Jesu”de Andrew Lloyd Webber, s-a calificat însemifinală unde a interpretat melodia “AveMaria” de Schubert şi a deschis finala cu oarie din opera “Cavaleria rusticană” de PietroMascagni, clasându-se la final pe locul 7.

Interpret şi dansator de breakdance,Valentin Rusu este laureat al mai multorfestivaluri de muzică uşoară: Festivalul “MusicFor Kids”, Iaşi (Trofeul pentru Cea mai bunătrupă), Festivalul Naţional “Muzica, Prietenamea”, Mioveni (Locul I), November MusicFest, Ploieşti (Trofeul Festivalului), Festivalul“Farmecul Muzicii”, localitatea Lumina, jud.Constanţa (Premiul I).

Elev al Liceului de Artă “Dinu Lipatti”din Piteşti, clasa de pian, Leonard Nedelcustudiază şi canto la “Musicando” cu AdinaSima. A început să studieze pianul de la 4 ani,a studiat chitara, iar acum doi ani, flautul. Aurcat pe scena Teatrului “Aşchiuţă”, dar şi pecea a Filarmonicii Piteşti. Printre premiileobţinute la festivalurile naţionale deinterpretare amintim doar Trofeul (categoria16-18 ani) Festivalului Naţional “Primăvaraîncepe cu tine”, Bucureşti 2014 şi Trofeul(categoria 16-18 ani) la Festivalul National“Muzica, prietena mea”, Piteşti 2014. A cuceritpremiul I la concursul de pian organizat deAcademia de Interferenţe Internaţionale „PaulPolidor” Bucureşti, Premiul III la ConcursulNaţional de Interpretare Instrumentală “Lirade Aur”- Piteşti, Premiul I la ConcursulNaţional de Interpretare Instrumentală pentruelevi de la Râmnicu Vâlcea. Leonard Nedelcueste şi un elev foarte talentat, un talentplurivalent. În martie, Leonard a fostdesemnat speaker din partea României, fiindpreşedinte al consiliului şcolar al elevilor alLiceului “Dinu Lipatti” şi director aldepartamentului cultură, educaţie şi programeşcolare pe judeţul Argeş. El cântat atunci laflaut, alături de Narcis Mincă (nai) înParlamentul European de la Strasbourg, înfaţa a 450 de elevi şi profesori din Europaprezenţi la concursul EUROSCUOLA. Îşidoreşte să studieze la Colegiul Regal deMuzică din Stockholm şi în paralel să urmezecursurile unei facultăţi de management.


Autumnale

Acorduriletoamnei

Sandra BASCH

La fiecare început de septembrie, în jurul dateice marchează celebrarea Naşterii Maicii Domnului,protectoarea şi patroana spirituală a oraşului, Moineştii

sunt în sărbătoare. De această dată serbările s-auîntins pe parcursul a 5 zile, profitând de vremeasuperbă şi de interesul major al publicului, cifraatingând 5-6000 de spectatori în serile de vârf, înprimul rând duminică, la focurile de artificii. Moineştiianiversau în egală măsură 577 de ani de atestaredocumentară şi 13 de când au devenit municipiu. Spredeosebire de majoritatea localităţilor, care cu acesteocazii programează doar concerte, la Moineşti lucrurilestau cu totul altfel, tocmai de aceea vorbim de atâteazile la rând: sunt cu adevărat “Manifestări culturale”, cutot felul de concursuri (asociaţia “Activ” a fost şi deaceastă dată la înălţime), vernisaje de expoziţii,karaoke show, procesiuni, simpozioane, evenimentulpolarizând interesul întregii zone. Şi de această datătânărul primar Viorel Ilie a ales inspirat şi cu gust, încondiţiile unui buget de criză, artiştii chemaţi să animeserile pe scena instalată pe stadionul local, având învedere în special publicul tânăr. Au cântat, astfel,Elena Gheorghe, frumoasă şi mai mult decâtatrăgătoare, cu dansatoare şi propria orchestră (dinpăcate, spre nemulţumirea gazdelor, şi-a scurtatrecitalul cu un sfert de oră faţă de minutajul prevăzut în

contract), Alb Negru (Kamara şi Andrei au mărturisit,conform hit-ului lor 2014, că... “Le-a fost foame şi setede o asemenea primire”!), Corina, de asemenea cudansatoare alături (la un moment dat zeci de copiidansau alături de ea pe scenă, în frunte cu primarul!),Narcotic Sound (recital primit cu entuziasm de toate“Mamashitele” din arenă). O iniţiativă remarcabilă estefestivalul internaţional de folclor pentru copii şiadolescenţi “Moineşteanca” (Trofeul ediţiei 2014 aplecat în bagajele unui experimentat, aproapeprofesionist, ansamblu din Bulgaria) ajuns la ediţia aIII-a, reunind peste 400 de participanţi dotaţi cu voci deaur şi purtând costume autentice, dovedindu-ne încă odată că muzica populară depăşeşte clar muzicauşoară la nivel de speranţe. Asta pentru că îndeschiderea concertelor au evoluat reprezentanţi aigazdelor - rock, pop, dance (grupul feminin Mix Sound)– tineri care bănuiesc că râvnesc să ajungă într-o zi peo scenă profesionistă, dar care din păcate mai au multde lucru, fiind la ora actuală doar imitatori mai mult saumai puţin corecţi (au cântat 90% muzică străină!).Lecţiile de profesionalism şi popularitate au fost“predate” cu autoritate de doi “veterani” despărţiţitotuşi de vreo 15 ani. Alexandru Jula şi-a aniversat laMoineşti 80 de ani de viaţă şi 60 de carieră, aşa cumavea s-o facă peste câteva zile şi la Galaţi, evoluândentuziasmant mai bine de o oră (cel mai lung recital dinfestival!), cu marile sale şlagăre, glume, antrenareapublicului într-un show interactiv. Aşa că am exclamatşi noi, la final, ca în refrenul lui: “Şi ce dacă trecevremea?”. La fel de consistent a fost recitalul lui MirceaBaniciu, acompaniat de Vladi Cnejevici (claviaturi) şiTeo Boar (chitară). Sfătos, cald, “Tetea” n-a ocolit niciunul din hit-urile sale majore, spre bucuria publiculuimatur, majoritar (de aceea opinăm că pe viitor trebuieinvitaţi mai mulţi reprezentanţi ai “generaţiei de aur”),

concluzionând cu delicata “Eşarfă în dar”. Doi artiştiexcepţionali, două legende care au rescris şi laMoineşti istoria genului. Cu asemenea personalităţialături, chiar aşa... “Şi ce dacă trece vremea?”.

V. Ilie, Corina

V. Ilie, Alex. Jula


Nemuritorii

Paradaşlagărelor

la SibiuLelia PRANDU

În timp ce Capitala ţării, atâtde cântată de compozitorii demuzică uşoară de-a lungul anilor, n-a fost în stare să organizeze un

concert, unul singur, nici măcaracum când s-au cheltuit sumeuriaşe cu manifestările din cadrulaniversării “Bucureşti 555”, iată căalte oraşe şi în primul rînd Sibiuldovedesc mai mult respect pentruvalorile autentice ale genului. Şi,slavă Domnului, oraşul n-abeneficiat de şlagăre uriaşeasemeni Bucureştilor, nimeni n-acompus “Fetiţe dulci ca-n... Sibiu”,“Hai să-ţi arăt... Sibiul noaptea”,“Sibiul e micul Paris”! Dar Primăriasibiană, care anul trecut, văreamintim, a dat startul proiectului“Şlagărele României” (promotori:Tibi Marian, Andreea Boboacă) princoncertul de imens succes “Muzicăuşoară de altădată”, ştie că publiculdoreşte să reasculte măcar înconcert refrenele îndrăgite, dacă laTV sau la radio acest lucru pareaproape interzis. Este ceea ce nupar a înţelege organizatorii şiimpresarii: difuzarea sufocantă a

unor interpreţi şi melodii (vezinumeroasele gale de acordare aleunor premii ale “industrieimuzicale”, unde se perindăaceleaşi şi aceleaşi nume!) a dus lasaturaţie, lumea vrea şi altceva şimai ales vrea melodie, vers, vociadevărate! Nu e vorba aici doar denostalgie, deşi şi de asta, însă sănu uităm că şi pe plan mondial semanifestă un interes crescândpentru muzica anilor ’70, ’80, ’90.Astfel, la Muzeul satului din Sibiu,pe o vreme splendidă şi în faţa unuipublic entuziast, concertul “Sibiul

de odinioară”(dar oarecântăreţi de 40-50 de ani suntconsideraţi atâtde bătrâni încâtsă fie asociaţi cuvremuri dedemult?) a reunitşase numeimportante alemuzicii uşoarer o m â n e ş t i .Având în vederetitulatura specta-colului, fiecaredin ei s-astrăduit, pe cât

posibil, să aducă o fărâmă dinparfumul anilor când muzicauşoară nu era, ca azi,desconsiderată, iar reprezentanţiiei de frunte taxaţi de diverşi tineri

“specialişti” (care fireşte nici n-auauzit de ei, într-atât de cunoscătorisunt!) drept “piese de muzeu”...Astfel, Marina Voica, pe lângăfrumoasele ei compoziţii proprii,alătură mereu “Să nu ne despărţim”de Gherase Dendrino (1941, cuversuri de... Stroe şi Vasilache!),Stela Enache include întreşlagărele semnate Florin Bogardoşi “Cum e oare?”, piesă laureată laprima ediţie a festivalului de laMamaia, în 1963, Marina Floreaevocă “Nu te pot uita” al lui NicolaeKirculescu, iar Gabriel Dorobanţu,Carmen Trandafir, CarmenRădulescu (e de dorit însă să-şirespecte colegii, nedepăşindu-şiexagerat spaţiul afectat) la rândullor nu ocolesc hit-urile lor deînceput, fie că-i vorba de “Garamică”, “Micul meu univers” sauşlagărele lui Şerban Georgescu,spre bucuria melomanilor pentrucare romantismul încă există. Înfinal, felicitându-i pe organizatori, osugestie obiectivă, răspuns lanemulţumirea exprimată de artişti:la un asemenea eveniment, undeinterpreţii dau dovadă de eleganţăvestimentară, moderatorul trebuiesă fie la acelaşi nivel, nemaivorbindcă se cuvine să ştie ce şi pe cineprezintă, pentru a putea recreeaepoca fabuloasă de unde ne vincântecele şi melodiile acestea fărăvârstă, “pictând” tabloul “celor maifrumoşi ani”...

Marina Florea, Gabriel Dorobanţu, Marina Voica

Gabriel Dorobanţu, Marina Voica

Tudor Gheorghealături de

“Madrigal”Tudor Gheorghe este unul dintre foarte puţinii

artişti români care se poate lăuda cu faptul că umpleoricând Sala Palatului, la Bucureşti, cu oricare dinspectacolele sale, într-atât de uriaşă îi estepopularitatea! Melomanii din Capitală îl iubesc pe acestoltean falnic, drept ca bradul nu numai fizic, ci şi în

ceea ce priveşte convingerile şi crezul său artistic şipolitic, aşa încât, la cererea publicului, el revine pescena Sălii Palatului joi 9 octombrie,la orele 19, biletele fiind deja învânzare pe reţeaua Eventim. Estevorba de un nou spectacol deexcepţie “marca” (căci el este într-adevăr un “brand” naţional!) TudorGheorghe, intitulat “Anotimpurilemele”, susţinut alături de Orchestranaţională Radio şi de vocile de aur alemembrilor Corului naţional de cameră“Madrigal”. Practic, este o continuarea seriei de excepţional succes“Anotimpurile poeziei româneşti”,care a dominat autoritar peisajulconcertistic în ultimii ani: după cefiecare anotimp a fost celebrat alăturide zeci de mii de spectatori din toatăţara, iată că a venit momentul săsărbătorim, în această toamnăfrumoasă, toate cele patruanotimpuri, într-un adevărat regaldăruit de artist publicului Capitalei. Şidacă tot am pomenit de “marca înregistrată” TudorGheorghe, o altă garanţie a nivelului înalt al

reprezentaţiei este participarea altor două branduri deţară, Orchestra Radio şi Corul de cameră “Madrigal”,două ansambluri naţionale care vor întregi alura deeveniment excepţional a spectacolului. În aceastăinedită sinteză a “Anotimpurilor” într-un singur concert,dirijorul Marius Hristescu a adaptat cele mai frumoasepartituri ale proiectului. “De fiecare dată când îl ascult –şi asta se întâmplă des – Tudor Gheorghe îmi confirmăbănuiala că poezia românească, populară şi cultă,poate mişca munţii... Problema mea, inhalând prin toţiporii melodia fiinţei sale, este cum să-mi stăpânesc olacrimă de dragoste, admiraţie şi mândrie că poateexista acest fenomen, pe care, vorba lui Grigore Vieru,“îmi e mai uşor să-l pup”“ - spunea despre fenomenulTudor Gheorghe un alt ilustru fiu al Olteniei, Marin

Sorescu.Probabil însă că sunt de preferat

aprecierilor noastre propriile gânduri şi simţiriale protagonistului, căci iată ce declară artistuldespre acest proiect grandios: “Prin varietateatematică, prin perfecţiunea stilistică, prinfrumuseţea exprimării atâtor sentimenteumane, poezia românească n-are nevoie deartificii spre a fi pusă în valoare în toatăsplendoarea ei. Dar într-o vreme când e cititădin ce în ce mai puţin, m-am gândit că n-arstrica s-o îmbrac într-o haină de gală şi s-oofer spre admiraţie la cât mai mulţi degustătoride frumos. Aşa au apărut pe rând cele patruanotimpuri ale poeziei româneşti cântate înacompaniamentul unei orchestre simfonice şial unui cor academic, fiecare “anotimp” având,cum e şi normal, ritmul şi culoarea lui. În

fiecare spectacol, fie Primăvara, fie Toamna, Vara sauIarna, sunt presărate bijuteriipoetice sau muzicale. Cândm-am hotărât să fac acestspectacol, “Anotimpurilemele”, nu m-am gândit decâtce poeme voi nedreptăţi,lipsindu-le de întâlnirea cupublicul care le-a îndrăgit dejaîn reprezentaţiile cu fiecareanotimp. Voi primi mustrăridin partea multor prieteni carevor fi mâhniţi că n-am cântatcutare sau cutare poezie. Voravea dreptate, dar ce potface? Credeţi-mă că-mi va figreu să aleg. Fiţi siguri însăcă voi încerca să-i mulţumescpe toţi. Dar, vorba luiCaragiale: “Ce păcat, că nuse poate cu de toate!”“. Ca defiecare dată, un concert TudorGheorghe e ca o “foaie pentru

minte, inimă şi literatură”, la care am adăuga şi muzica,sau, într-un cuvânt, un regal de artă adevărată!


Pe scene


Punctul pe j... azz

MirceaTiberian - 40

Florian LUNGU

Aproape 150 de artişti dinîntreaga lume s-au reunit la Sibiu încadrul celei de a XII-a ediţii aFestivalului „ICon Arts Celebrates!”derulat în perioada 25 iulie – 2 august2014, o selecţie variată de evenimenteartistice, de la concerte de muzicăclasică şi contemporană, la cor,fanfară, jazz, impro-show-uri. După ofoarte reuşită seară de jazz desfăşuratăjoi 31 iulie la Cisnădioara (unde timp depeste zece zile personalităţi alejazz-ului au susţinut workshop-uricu tineri aspiranţi la consacrareaîn acest domeniu), am asistatvineri 1 august, în Sala Thalia dinSibiu la main-eventul Icon Arts2014: concertul intitulat „MirceaTiberian & Friends”, reputatulartist aniversând 40 de ani decarieră muzicală. Pe lângă trio-ulinternaţional al pianistului, auurcat pe scenă talentaţi foştistudenţi şi masteranzi ai săireuniţi în Quartetul Ana CristinaLeonte.

„Fugit IreparabileTempus”... Am fost martor cupatru decenii înainte, când unpianist timid şi modest era aduspe scena Festivalului de Jazz dela Sibiu de Johnny Răducanu,care a intuit de pe atunci înpersoana lui Mircea Tiberiancalităţile unui viitor veritabilmuzician de prestigiu! Aniversarea din1 august 2014 prilejuieşte şilegitimează astfel reevaluarea înaceste rânduri, din perspectiva timpuluiscurs, a unei vocaţii, a unei cariereprofesionale de o viaţă.

Considerat drept cel maireprezentativ muzician de jazz algeneraţiei sale din România, pianistul,compozitorul şi aranjorul, şeful deformaţie, profesorul şi publicistulMircea Tiberian (născut la Cluj la 4mai 1955, dar trăind copilăria şiadolescenţa la Sibiu), a absolvitUniversitatea Naţională de Muzică dinBucureşti în 1980, un deceniu maitârziu devenind profesor la aceastăuniversitate, în calitate de conducător alClasei de Jazz pe care el însuşi aînfiinţat-o, drept prima specializare în

acest gen din cadrul unui institut deînvăţământ superior muzical dinRomânia. Dintre reuşitele sale pe plandidactic, se cuvin amintite deopotrivă:impunerea jazz-ului ca obiect de studiuîn Liceele de muzică, înfiinţareaModulului de jazz de la Academia deMuzică din Cluj, realizarea insoliteicasete-lecţie „Fundamentele jazz-ului”ca şi călătoria de o lună, în calitate deinvitat, întreprinsă în legătură cuproblemele educaţionale ale jazz-ului,în SUA.

Din 1974, an al debutului său laFestivalul de Jazz sibian, MirceaTiberian a desfăşurat o intensă şiplurivalentă activitate ca interpret şicompozitor, în ţară şi străinătate

(Austria, Bulgaria, Cehia, Franţa,Germania, Grecia, Ungaria, Polonia,Slovacia, Siria, fosta Uniune Sovietică,SUA), colaborând cu muzicieni românide talia lui Johnny Răducanu, AuraUrziceanu, Dan Mândrilă, AncaParghel, Liviu Butoi, Dan Ionescu,Eugen Gondi, ca şi cu instrumentiştistrăini de marcă precum Larry Coryell,Ed Schuller, Tomasz Stanko, NicolasSimion, Adam Pierończyk, HerbRobertson, Theo Jorgensmann,Maurice du Martin, Marty Cook,Horst Nonnenmacher, BenAbarbanel Wolff, Jan Roder, ChrisDahlgren, John Betsch etc. Împreunăcu Maurice de Martin a întemeiatgrupul de formulă deschisă şi reţeauaculturală „Interzone”, cu care a derulatnumeroase, incitante proiecte muzicaleşi a înregistrat discuri. Bogata

discografie personală include zeci dealbume, dintre care două LP-uri, ocasetă magnetică şi multe CD-uri. Pelângă albumele personale, de autor,apărute în ţară – „Magic Bird” (în duocu Anca Parghel), „Never EndingStory”, „Working Underground”, „AloneIn Heaven”, „Hotel Of ThreeBeginnings” (pian solo – casetămagnetică), „Back To My Angel” (piansolo) – Mircea Tiberian a dat la ivealăcu amintitul grup multinaţional, CD-urile„Interzone” (Casa Radio – România),„Interzone Play With AdamPieronczyk”, „Crossing Atlas 45”,ambele editate în Polonia, precum şialbumele „Transylvanian Grace” şi„Eleven”. Alte CD-uri: „Back To My

Angel”, obiectul cultural „Dark”,„Lumini” şi „Viaţa lumii” cu MariaRăducanu, „Being Green” cuRuxandra Zamfir, „Palindrome”,„Ulysses”, „Intelligence Is AllAround”, „La margine deBucureşti” cu tînăra vocalistăNadia Trohin, „November” şi„Dinner For One” (ambele de piansolo).

Să menţionămpreocupările creatoare care auavut ca rezultat compunerea a sutede piese (mai multe recompensateprin Premii ale UniuniiCompozitorilor în anii 1990, 1994,2000 etc.), activitatea de membruîn Comitetul de avizare aproiectelor artistice de subauspiciile Primăriei MunicipiuluiBucureşti, de director artistic alfestivalurilor bucureştene de jazztimp de câţiva ani, de artist seriosimplicat în promovarea vieţii

muzicale de gen ca şi implicarea înevenimente interdisciplinare:spectacole de balet – jazz, poezie –jazz, acţiuni multimedia.

La loc de cinste se înscriulucrările estetice publicate, fie ele cucaracter didactic, fie de interes general– ca „Notes on Music and MusicNotes”, „Cartea de muzică”, cele douăvolume ale tratatului numit „Tehnicaimprovizaţiei”, în 2012 lucrarea „JazzInside Out” premiată de UCMR– uneledintre aceste opus-uri fiind însoţite şi deCD-uri audio. În noiembrie 2013 aapărut „Sunetul de referinţă şi arcamuzicii occidentale”, volumreprezentând un rezumat al unei foarteample şi originale lucrări muzicologiceconcretizând teza pe baza căreia adobândit titlul de doctor în muzică.


Aniversări

“GRUP 74” –patru decenii

În august 1974, la Casa de Cultură a studenţilordin Braşov, Sandu Albiter(voce, chitară, autorultextelor şi al muziciicântecelor) înfiinţeazăformaţia alături de NicuStănescu, Gyuri Vas,Viorel Mureşan, dartitulatura iniţială, „DoctorBlues”, este respinsăfiind.... prea cosmopolită.Nivelul muzical algrupului creşte dupăcolaborările cucompozitorii DanPavelescu şi regretatulAndrei Proşteanu. Cântăla Clubul Poligrafiei,obţin atestate de artiştiliber profesionişti,câştigă premii laconcursurile din aceavreme - Festivalulnaţional al ArteiStudenţeşti, CântareaRomâniei, Antena vă aparţine. Au apărut şi primelepiese la Radio: „Călătorul”- prima înregistrare oficială,„Studiu 1”- editat pe un single din Germania subdenumirea de „Lako”. Vor fi şi numeroase schimbări de

componenţă, prin formaţie vor trece de-a lungul aniloro mulţime de muzicieni: Dănuţ Brucher, Eugen Tunaru,Dan Micu, Nae Matei, Ramiro Junger, Adi Văluşescu -claviaturi, Daniil Proca, Claudia Miriţescu - voci, MirceaVancă - flaut, Nicky Bucaciuc, Stelu Pavel, Paul Panait,Gabi Isac - bas, Puiu Delioran, Mircea Crişan, GeorgeIrimescu – baterie, Leo Ioan – chitară, pentru a amintidoar „câteva” nume.

Totuşi înregistrările continuă: „Orologiul”,„Toamna”, „Veniţi să cântăm”- inclusă pe coloanasonoră a filmului „Amintiri din Epoca de aur” (r. CristianMungiu), ”De ce sunt trist?”- piesă oprită de cenzură dela difuzare. Cântă pe litoral şi la Poiana Braşov, face

lungi turnee prinţară, ca trupă deacompaniamentpentru soliştirenumiţi şiumpleau întot-deauna SalaSporturilor braşo-veană la concertullor anual. EmisiuniTV şi din nou înre-gistrări: „Tinereţeaacestui pă-mânt’’(S. Albiter),piesă care a figuratîn programulRadio-TV, larubrica „Compo-zitorul săptămânii’’- apoi „Primulconcert’’, „Lamare’’, ”Cine?’’.După 1979 apar şi

Mădălina Manole, Daniel Iordăchioae

Aniversări


turneele peste hotare: Polonia – de 3 ori, URSS, înRDG pentru o perioadă de 3 ani, Bulgaria. În 1990apare primul LP GRUP 74 integral, numit „Răsărit’’,urmat în 1994 de „CălugărulTibetan’’, apoi de un CD „Best ofGrup 74” (toate la Electrecord) şicaseta „Best 1987-1997” (IsacProduction).

Pe lângă Grup 74,neobositul Albiter mai înfiinţeazăşi formaţiile „Sens Unic’’ şi ABC(Albiter Blues Company), cu careparticipă la festivaluri de blues şijazz, editând şi un CD live, apoilansează un disc la care invităchitariştii cu care a colaborat de-a lungul timpului şi astfel în 2012apare la Electrecord CD-ul„ALBITER SOUND-With a littlehelp from my friends’’, cu 12piese compuse de el. În 1991pleacă în Germania, dar în 2002se mută în Bucureşti, îşi reface ofamilie reuşită şi înfiinţează ofirmă de echipamente despectacol, sunet şi lumini,abandonând cântatul în favoareaactivităţii de scenotehnică.Totuşi, în 2011 formaţia se reuneşte pentru un concertla Festivalul Club A şi o filmare retrospectivă a formaţieiGRUP 74, la TVR.

Pentru a marca 40 de ani de la înfiinţare, SanduAlbiter a organizat la Braşov o manifestare culturalăcomplexă, care a cuprins conferinţă de presă, lansăride cărţi cu subiect muzical, lansare de disc şi, desigur,

un concert cu intrare liberă în Piaţa Sfatului: pe scenaamplă dotată cu echipamente de ultimă oră s-a cântatfolk, blues, operă, rock cu formaţiile invitate (Proconsul,Coco Band, F.U.N.), în final evoluând Grup 74 cuactuali şi foşti membri (unul sosit tocmai din... Texas).

Pentru uriaşul eveniment a făcut eforturifinanciare personale deosebite, dar a avut satisfacţia căa onorat cum se cuvinte proiectul său de suflet – Grup74, un simbol al rockului braşovean şi titulatură de primrang a rockului autohton.

PAUL POLIDOR - 50Despre realizările acesui neobosit creator (poet,

eseist, compozitor-interpret, traducător, politolog,editor) aţi putut afla din paginile revistei noastre, înrecenziile publicate la volumele: ”Paul Polidor-reformator al Poeziei Cântate” de Emanuel Craiu; PaulPolidor - creator al Stilului POETIC-SEQUENTIALMUSIC” de Marcel Frandeş; „Polidor-băiatul de aur” deEugen Cristea; „Paul Polidor: între cauze nobile şimuzică avangardist- futuristă” de Florin-SilviuUrsulescu.

A fost protagonistul emisiunilor „Utopia” la TVR2 în 2007 şi al emisiunii aniversare „50 de ani -

Împreună prin cântec cu PaulPolidor”, în cadrul seriei „Galacântecului românesc”(realizator: George Nucă).Este fondator şi editor alrevistelor: „Personalităţi înaria interferenţelorinternaţionale”, ”Publicaţiainstituţiilor de învăţământ şicultură”, „Afaceri, diaspora,artişti” - care încheie primaserie de 100 de volume dinCOLECŢIA „Paul Polidor.Antologie de interferenţeculturale” (produsetipografice, produse digitale /audio-book, publicaţiiperiodice) înregistrate cuISBN şi ISSN. Ultimelemateriale muzicaledefinitivate, la o jumătate desecol de viaţă sunt: ”7cântece în limba rusă peversuri de Valentina Boieşan”;„Paul Polidor şi Eugen

Cristea: Evergreen- uri”(ediţia a III-a); „Un strop detine”- Cântece de dragoste pe versurile poetului PetruJipa din Germania.

Cunoscându-i energia şi neastâmpărul creator,suntem siguri că ne va mai oferi multe realizări şisurprize literare şi muzicale.

Sorin MUNEA

Alex. Albiter

32

Festivaluri


Tradiţie la Mangalia

Marin VOICAN-GHIOROIU

Pe scena „Fan®Romania” din Mangalia, a avutloc „Festivalul TINEREŢII”, de muzică uşoară şipopulară, Ediţia X-a, organizat de AsociaţiaC u l t u r a l ăDaria’S înparteneriat cuMangalia, lacare au par-ticipat con-curenţi dintoate re-giunile ţării, laurmătoareletrei categoriide vârstă: 6-9; 10-14, 15-25 ani.

Şi dedata aceasta,la Secţiunea„ M u z i c ăuşoară” amfost plăcutsurprins denivelul pres-taţiei concu-renţilor. Amascultat vocibune şi foartebune. Nivelul calitativ al festivalului a crescut în modvizibil de la an la an prin prezentarea de cătreconcurenţi a unui repertoriu minuţios ales (în raport cuvârsta şi aptitudinile muzical-artistice ale fiecăruia), cupiese valoroase dinmuzica interna-ţională, cât şi dincea autohtonă(majoritatea deve-nite şlagăre cu largăaudienţă la publiculascultător). În galade premiere acântat sopranaRodica Anghelescu:„Summer time”,„Con Te partiro”,„Parole, parole” şi“Copacul” (JoltKerestely), cucerind

publicul spectator cu o voce superbă şi prezenţascenică de excepţie. La Secţiunea „Muzica Uşoară”o impresie deosebită au lăsat Iolanda Ulmeţeanu,câştigătoarea Trofeului „Festivalul Tinereţii”(studentă în anul II la Universitatea Ovidius Constanţa),care a cântat “Prin ochii tăi pot visa “ - aparţinândcompozitorului Cristian Faur (fiind posesoarea unei vocicultivate de soprană lirică); Alina Dragomir - Premiul I(instructor la Şcoala de Artă Populară, Constanţa) cupiesa „Nu-mi ucide sufletul”, care aparţine maestruluiJolt Kerestely; Andreea Petricean Francisca -Premiul II, care a excelat în acute de mare virtuozitateinterpretând o piesă de mare dificultate „I Will AlwaysLove You”.

La Secţiunea „Muzică Populară”, de dataaceasta Ediţia a X-a primeşte nota zece, TrofeulFestivalului a fost câştigat de interpreta AlexandraPanaete de la Colegiul Naţional Mihai Eminescu -Buzău, clasa a X-a, cudoina ,,Vară, vară...primăvară” şi melodia,,Mai lin, dorule, mailin”.

În toate serileau susţinut recitaluri,între alţii, VasileAnastase Topa, IancuMataranga, StilaBeca („VoceaPindului”, aromâni),Rodica Ioniţă Grosu,ş.a.

Juriul a fostformat din JoltKerestely, TraianBroască, RodicaAnghelescu, ViorelCovaci, Marin VoicanGhioroiu şipreşedintele festi-valului - Viorel Stoica.

Iolanda Ulmeţeanu

Andreea Petricean

Vocea Pindului

33

Festivaluri


În ţarăDan CHIRIAC

CALLATIS FEST 2014. Patru seri de evenimentecu peste 5.000 de spectatori în faţa scenei plutitoareamplasate în Portul turistic din Mangalia. În prima seară afestivalului, intitulată “Callatis Stars”, au urcat pe scenăProconsul, Morris, DanielaGyörfi, Alyanna, AdrianaGavrilă, Maria Crăciun, RalucaMunteanu şi AlexandruPădureanu. Cea de-a douaseară, “Dor de Callatis”, a fostdedicată muzicii populare, cu 8ansambluri şi 16 solişti tineri şiconsacraţi din toate regiunilefolclorice ale României. La“Gala Premiilor de ExcelenţăCallatis”, cea de-a treia seară,organizatorii au premiatpersonalităţi ale vieţii cultural-artistice. Mike a deschis searaconcertistică primind şi premiulpentru debut, iar apoi au urmat Paula Seling, AncaSigartău - actriţă şi cântăreaţă, Bogdan Muntean, formaţiaPact by Leo Iorga & Adi Ordean, Nicu Covaci cu Phoenix.Ultima seară a purtat titulatura de “Top Romanian Brands’‘şi a fost dedicată artiştilor care prin muzica lorpromovează România peste hotare: Mihai Trăistariu,Sonny Flame, Iris, Nicolae Voiculeţ Orchestra alături deinvitaţii săi, Silvia Chifiriuc, Cornelia Catanga şi AurelPădureanu. Callatis Fest 2014 a fost prezentatde actriţa Ioana Picoş, Iuliana Marciuc,realizatorul Georgio dell Noce, Aura Poteraşu,Radu Neamţ, Răzvan Oprea, Dan MirceaCipariu şi organizat de Asociaţia Callatis FestMarea Neagră, Asociaţia de turism SudulLitoralului, Primăria Municipiului Mangalia şiConsiliul local Mangalia.

PANORAMA BLUES FESTIVAL –Ghelari 2014. Pe munte, la pensiuneaPANORAMA. s-a desfăşurat într-un cadrupitoresc a II-a ediţie a festivalului de blues dela Ghelari, organizat de Sergiu Tent şicolaboratorii săi şi prezentat de Mike Godoroja.Deschiderea a făcut-o grupul Steel Blues dinHunedoara, condus de Mircea Goian, cu ovoce feminină remarcabilă – Mihaela Boda.Apoi, cu glumeţul şi valorosul muzicuţistMarcian Petrescu apare şi chitaristul texanClay Windham. Blues-rock în forţă cu RareşTotu şi Midnight Sun – reluări în viziune contemporană. Adoua zi: George Baicea – trio, A.G. Weinberger - douăchitare electro-acustice, un lap-steel, un laptop („nano-band”). Finalul a aparţinut celor de la Blue Spirit - proiectullui Mike Godoroja, un act cultural cu o concepţie unitarăoriginală.

FOLK YOU! FLORIAN PITTIŞ. Ediţia a X-a, laVama Veche, organizat de MIŞCAREA DE REZISTENŢĂ.

Pe lângă folkişti consacraţi ca Adrian Ivaniţchi, EmericSet, Zoia Alecu, Ducu Bertzi & Mihai Neniţă, Nicu Alifantis,Maria Gheorghiu, Alexandru Andrieş, Alina Manole Band,Ada Milea, au fost invitaţi şi cei încă în urcare - CristianMihai, Ciprian Cotruţă, Nicu Boico, Contraste. În ciudatitulaturii, tenta folk a fost umbrită de cea rock, fiind invitateformaţii precum Alternosfera, Byron, Kempes, Trooper,Taxi, Pasărea Rock, Cristi Minculescu & Nuţu OlteanuSuper Grup. Viţa de Vie, Celelalte Cuvinte, Vama.

“SFINXUL DE AUR”. Festivalul Naţional demuzică pop pentru copii şi adolescenţi “Sfinxul de Aur”,este la a doua ediţie, produs de Asociaţia CulturalăBelle Arti (Nicoleta Gherghina – preşedinte, ValentinPascalnii – Director Festival) din Bucureşti, înparteneriat cu Primăria Buşteni, sub patronajulprimarului oraşului - dl. Emanoil Savin. La evenimentulurmărit de peste o mie de spectatori au participat osută de concurenţi, împărţiţi în 6 grupe de vârstă, de la4 la 18 ani. Concurenţii au interpretat obligatoriu lacategoria junior o piesă de show, iar la categoriaadolescent, un şlagăr românesc - o idee minunată.

Din juriul prezidat de Andrei Kerestely au făcutparte: Adrian Romcescu, Liana Elekeş, AurelianTemişan, Georgeta Nicolae - Preşedinte AsociaţiaCulturală “Music Factory”, Mihai Alexandru, TitiSpurcaciu - director Centrul Cultural “AUREL STROE”.

Marele trofeu a fost cucerit de DARIA MARIA ROTARU –Braşov, 8 ANI. Alte au obţinut: Luca Adrian Iorgu, EleonoraMaria Filipoiu, Sara Irem Andreea Guzel, Alessia Amet,Ana Maria Daria Ivan, Alexandra Tănăsoiu, AntonioRobert Lupu, Iulian Selea, Denis Tandafir, DianaMihalaşcu, Alexandra Dragomirescu. Trei trofee INMEMORIAM Aurelian Andreeescu, Mădălina Manole,

Laura Stoica (altă frumoasă idee) – Eduard FlorentinStoica, Patricia Dumitrescu, respectiv Olimpia CarminaCotfas. Recitaluri - micuţele Dora Gaitanovici, RominaCiocoiu alături de Adrian Romcescu, Florin Apostol şiAurelian Temişan. Prezentatori - Monica Davidescu şiOvidiu Cuncea. Coregrafia – grupul “Dinamic” de laPalatul Naţional al Copiilor, prof. Paula Ionescu.

SFINXUL DE AUR a dovedit că poate deveni omarcă de succes în această zonă muzicală.

Marcian Petrescu

În ţară


La Mila 23Octavian URSULESCU

Delta Dunării îmi este nespus de dragă, mă leagăde ea atâtea amintiri de la partidele de pescuit, dar şidin vacanţele din ultimele trei decenii celpuţin...Te cuprinde acolo o liniştesufletească, e o pace profundă, cerulatât de spuzit de stele, încât parcă timpuls-a oprit în loc (ce bine ar fi fost! Acestparadis a fost distrus după 1990) şi nu-ţimai vine să pleci. “Cartierul meugeneral” a fost dintodeauna la Crişan,dar am mai fost cu spectacole şi laSulina, Caraorman, Murighiol, pentru cade curând o frumoasă sărbătoare să măducă în premieră în “satul campionilor”,Mila 23, unde visam de mult să ajung,aşa cum plănuisem cu cel mai celebrufiu al locurilor, Ivan Patzaichin. N-a fostsă fie la o partidă de ştiucă (l-am găsitînsă acolo pe Mugur Mihăescu, caredăduse iama-n ea!), ci la tradiţionalasărbătoare a satului, care are loc deSfânta Maria (pe rit vechi), fiind iniţiatăde primarul comunei Crişan, careinclude 3 sate, Ilie Munteanu, care este şi preşedinteleComunităţii ruşilor lipoveni de aici. Ajunsă la a 4-aediţie, manifestarea a adunat toată suflarea localnicilorşi a turiştilor, atractivitatea fiind dată, pe de-o parte, deprezenţa faimosului campion Ivan Patzaichin (aorganizat şi a finanţat un concurs de “canotca”, barca

pe care o promovează, ceva între canoe şi lotcă,concurs deschis copiilor din sat), aplaudat şi de

preşedintele Consiliului judeţean, Horia Teodorescu, iarpe de alta programului artistic. O minune, cu costumelelor viu colorate, au fost dansurile oferite de copiii de laŞcoala gimnazială, de la 4 la 14 ani, cei din clasa a 8-a urmând să plece la studii în alte localităţi,despărţindu-se de satul copilăriei. De vestimentaţii s-aocupat soţia primarului, Elena Munteanu, careîmpreună cu fiica sa face parte din minunatul cor de

femei “Sinicika” (fondat cu 8 ani în urmă de VladimirSuhov), care a evoluat în două reprize. Evident,numele vine de la albastru, “siniliu” cum se mai spune,dar abia acum am aflat că Sinicika este cea maifrumoasă pasăre a Deltei, un fel de ciocănitoare mică,având un colorit fantastic, în care domină albastrul.

Sorin Ivanov din Crişan îi spune “Ivanpescarul”: puteţi crede că o dată mi s-aaşezat pe vârful undiţei? A fost o clipămagică... De la Tulcea a fost invitat un altremarcabil cor de femei (oare bărbaţii numai cântă în Deltă? Ruşii au coruribărbăteşti inegalabile!), “Lotca”, îndrumatde profesoara de limba... română NataliaNeuman. Cum, ca şi la Crişan sauCaraorman, de sonorizare, lumini şivedete s-a ocupat binecunoscutulpromotor Dorin Irimia, legat nu numaisufleteşte de aceste locuri (este rezident,cum s-ar spune), programul artistic a fostpe măsură: Alexandru Jidveianu şicântecele sale, aduse la microfon cutemperament şi eleganţă, duetul “Irodia”din Tulcea (cu un program de marevarietate – arii din opere şi operete,romanţe, muzică uşoară) şi Radu Captari,cu vocea sa impresionantă. Oamenii s-auretras către case târziu în noapte, care pejos, care cu barca, cu amintirea unui

spectacol cum Mila 23 n-a mai văzut!

Fuego: „Steaua mea”

“Paul Surugiu îl cântă pe JoltKerestely” - aşa se subintitulează acestalbum de excepţie, unul de autor, carealătură binecunoscutului şiexperimentatului compozitor, ajuns la80 de ani, talentul de mare forţă al unuiartist care “transformă în aur tot ceatinge”, cum se spune. La 37 de ani,Fuego oferă măsura maturităţii saleinterpretative, dând viaţă unor partiturifoarte dificile, de o cu totul altă facturădecât repertoriul său curent.Înregistrările s-au întins pe aproape 3ani, dar rezultatele sunt de excepţie,remarcabila colecţie de 16 melodii fiindcu căldură recomandată în booklet deprotagonişti, dar şi de Carmen AldeaVlad (semnează versurile la 11 titluri),Titus Andrei, Narcis Avădănei. 4 dinpiese au fost distinse anul trecut cupremiul UCMR, iar “AM” este ca deobicei partener media. Orchestraţiilesînt semnate de George Natsis (la 9piese), Andrei Kerestely, Andrei Tudor,Alexandru Gorgos. Reţin atenţia cele

două sensibile momente poetice, încare actorul Surugiu este acompaniatcu rafinament de pianistul Kerestely.Un album în cea mai bună tradiţie amuzicii uşoare româneşti, aşa cum oştim şi o iubim...

Phoenix: „EP”

La mai mult de 50 de ani de ladebut, formaţia renaşte sub neobositaconducere a lui Nicu Covaci, cu noiproiecte, într-o nouă formulă. Acestaeste un EP (disc cu 4 cântece), dintre

care unul vechi - Nunta – şi trei noi –Vino, Tepeş!, Asgard, Nevermind:muzica aparţine lui Covaci, iar textelesunt semnate de Covaci, Paul Jelis,Victor Cârcu. Din componenţa la oraaceea (schimbată între timp) făceauparte, pe lângă lider, Dan Albu - chitară,Costin Adam - voce, Sergiu CorbuBoldor - vioară, Ionuţ Micu - baterie şi

vechii colaboratori Volkern Vaessen -bas, Dzidek Marcinkiewicz - claviaturi.

După cum ni s-a spus, este„semnalul” unui nou album, bazat pefiloane folclorice autohtone şi celtice:sonoritatea rămâne tipică Phoenix, cuforţa şi melodicitate imediatrecognoscibile.

KryptonUnplugged:

„O parte din noi”Format în 1982, valorosul grup

bucureştean a marcat o bornăimportantă a rockului nostru prinlansarea albumului Lanţurile în 1991.

După numeroase schimbări decomponenţă, fondatorul EugenMihăescu (chitară acustică, voce,

keyboards, programare, orchestraţii)şi-a alcătuit o formulă redusă de duonumită Krypton Unplugged cu vechiulsău solist vocal Gabi „Guriţă” Nicolau,colaboratoare permanentă fiindTeodora Dragomirescu (violă, voce).

Discul conţine 12 cântece dintoate perioadele de „viaţă” aleformaţiei, astfel că sunt semnate nunumai de Eugen (muzică şi text) ci şide fostul component Dragoş Docan(3),la care se adaugă prelucrareafolclorică „Sunt doar un nor”.

Cântece care au însemnat ceva lavremea lansării, multe chiar hituri detop, prind acum o nouă viaţă într-unveşmânt original, care, iată, nu leştirbeşte nimic din impact, dovedindu-şi valoarea şi în varianta acustică,datorită şi interpretării de prim rang.

Ştefan Bănică:„Love Songs

(Live acoustic)”Un nou disc de autor (avem o

singură excepţie – “Ce e dragostea”,lucrată împreună cu Marius Moga) cu13 piese: numai cântece de dragoste,printre care binecunoscutele “Strânge-mă-n braţe”, “Nu trece zi”, “Dragosteadoare”, “Ce frumoasă eşti azi”.

Înregistrări acustice, din concert,alături de formaţia sa obişnuită şi trio-ulvocal The 50’s, dar şi de un cvartet decoarde. Din păcate nu se specifică

unde şi când au fost efectuatecaptările, dar aflăm că în studioulFonogram, inginer de sunet a fost CristiDobrică.

Interpretare caldă, în stilul Shakin’Stevens pe filiera Elvis Presley, cuversuri simple, care merg mai ales lainima ascultătoarelor: ingrediente caretransformă fiecare disc al său într-unsucces.


CD-uri

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Irinel ANGHEL, Corina BURA, Mihai AlexandruCANCIOVICI, Lavinia COMAN, Viorel COSMA,

Grigore CONSTANTINESCU, Oana GEORGESCU, Doru IONESCU, Florian LUNGU, Irina NIŢU,

Mădălin Alexandru STĂNESCUFlorin-Silviu URSULESC, Damian VULPE

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - INTERSIGMA SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORLOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Muzicieni români dindiaspora (VIII)

Doru IONESCU

ALEXANDER BĂLĂNESCU (Londra, MareaBritanie). Născut la Bucureşti,tânărul violonist a părăsitRomânia, laolaltă cu familia, în1969. Cu prima destinaţie Israel,viitorul muzician se reorienteazăspre Londra, unde se şistabileşte, desăvârşindu-şi maiapoi studiile muzicale în NewYork (dar descoperind deopotrivăo altă lume muzicală, între jazz şiavangardă), unde schimbă astfelşi paradigma clasică în spiritulcăreia se pregătise până atunci.Recunoscut deopotrivă cainstrumentist şi compozitor, în1987 fondează grupul BălănescuQuartet, de care se leagă multedintre succesele următoare. ÎnRomânia ajunge în primii ani ’90, dar abia din 2005 –când lansează discul «Maria T», dedicat Mariei Tănase– se poate vorbi de o carieră şi acasă, cu proiecte dintrecele mai variate. Un caz rarisim, pentru unsupermuzician, care la apogeul activităţii este alăturideopotrivă de scenele şi de artiştii din România,incluzându-i pe cei din alte generaţii (Ada Milea, MariusManole, Byron ş.a.). Un portret în mişcare ca şi titularul

său, care conţine mai multe planuri decât amintiri, înciuda CV-ului impresionant al marelui muzician!

DAN ALEX SÎRBU VILLA & generaţiaurmătoare: Fracassoni (Bergamo, Italia). Zis Daneţu,chitaristul a plecat spre Bucureşti după ucenicia la Riff,formaţia pop-rock din Sibiu. Din 1990 cântă cu Iris,implicat direct în cele cinci veri de concerte în Italia.Căsătorit cu o italiancă, se stabileşte în peninsulă, undepractic reporneşte viaţa într-o nouă familie. Îşi continuă

studiile, cântă, fondează un studiou deînregistrări cum visase din ţară… Apoitrece ştafeta fiului său Daniele, caremerge mai departe pe acelaşi drum,cu forţe proaspete - cântă de mic latobe, orgă şi cu vocea, studiazămuzica aşa cum nici tatăl său nusperase. Astăzi este bateristul grupuluiînfiinţat de el, Fracassoni, unul dintrecele mai tari la categoria sa de vârstădin toată Italia. Filmări de arhivăinedite, dar şi din turneul transilvăneanal junilor italieni din vara lui 2013!

EUGEN TUNARU (Montreal,Canada). Catalogat la jumătateaanilor ‘70 ca unul dintre marii pianiştiromâni din rock, Genu (cum îi spun

prietenii) a cântat toată viaţa, de la cinci ani când a pusdegetele pe clapele acordeonului şi până în prezent,când este invitat să performeze de o parte şi de alta alegraniţei canadiano-americane. Personal cred că vârfulcarierei sale l-a reprezentat grupul de muzică

progresivă Experimental Q din perioada în care a foststudent al Conservatorului din Cluj (coleg şi acolo, şi întrupă, cu chitaristul Vali Farcaş), dar melomanii dinzona Montreal sunt de altă părere. Ei nu ştiu, deexemplu, nivelul trupei clujene, nici activitatea sa de pelângă Filarmonica din Craiova (cu o serie de musical-uri- tratând istoria muzicii prin prisma tuturor genurilormuzicale – unică la noi, cel puţin). Rămânetelespectatorilor ultimul cuvânt, după ce îi vor fi urmăritşi bogata carieră de peste ocean (cu un post scriptumal reunirii trupei experimentale şaptezeciste laBucureşti, în 2010), aşadar o poveste cu atâta cântec...de toate Genurile!

A. Bălănescu, D. Ionescu

Eugen Tutunaru

Serie nouã septembrie A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · aventurier şi cuceritorul de femei frumoase...

Documents

Transcript of Serie nouã septembrie A m MUZICAL~ ACTUALITATEA · aventurier şi cuceritorul de femei frumoase...