serie nouã • anul III • nr. 34 • 1-15 februarie 2004 • 10 ... · privighetoare ºi puiul...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul III • nr. 34 • 1-15 februarie 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

eveniment

Nicolae Sabãuales membru alAcademiei SanCarlo din Milano

INTERVIUVasile Igna: „Datoria noastrã este sã scriem“

VASILE FANACHE:Blaga, dialogul „revelaþiilor fãrã cuvinte“

Slawomir Grabowy (Polonia)

2 TRIBUNA • nr. 34 • 1-15 februarie 2004

proza – Premiul Tribuna

bour

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

Ultimele zile ale lui octombrie roºuCopilul stãtea de dimineaþã pânã seara în

camera micã ºi joasã, cu pereþi roºii ºi tavannegru, legãnându- se de la dreapta la stânga ºiniciodatã în sens opus.

Din când în când mama sa bãtea la uºã ºiatunci el se chircea în colþul opus ºi începea sãºopteascã în limba japonezã un haiku despre oprivighetoare ºi puiul ei, deºi el nu ºtia japoneza.

Tatãl sãu era un domn înalt, cu o staturãimpunãtoare , evidenþiatã de uniforma de cãpitande vas pe care o purta mai tot timpul, iar pe ure-chea sa stângã stãtea mereu un gândãcel auriucare fãcea din când în când cu ochiul celor dinjur ºi pe care copilul îl auzise odatã înjurând înlimba sa secretã.

În acea dimineaþã de octombrie copilul stãtea înmijlocul camerei roºii, încercând sã-ºi aminteascãchipul tatãlui sãu, însã nu reuºea sã scape de ima-ginea gândãcelului care, ultima datã când tatãlvenise sã-l vadã, se încruntase la el ºi îl speriase.Stând aºa, copilul mormãia ceva de neînþeles ºi, cade obicei, se legãna de la stânga la dreapta.

Deodatã, în uºã se auzirã trei bãtãi scurte , darapãsate ºi, pentru prima oarã dupã multã vremeuºa se deschise, dar în camerã nu intrã nimeni, ciîncepu sã se audã o muzicã suavã, ca un cântec deleagãn.

Copilul auzea muzica ºi simþea cã i se înfundãurechile.

Când mama sa a intrat în camerã seara l- agãsit întins pe podea, cu ochii deschiºi, dar cuprivirea împietritã. Era lipsit de suflare.

Undeva, într-un colþ, un gândãcel auriu re-cita în ºoaptã un haiku despre o privighetoare ºipuiul ei.

Trilogia tãceriiI

Tocmai mi-am primit porþia de durere pe osãptãmânã. Sau…era pentru o lunã? Am uitat sãcitesc eticheta. Ce proastã sunt! O sãptãmânã, osecundã, o viaþã… Ce mi-e una, ce mi-e alta?

Deºi…nu ºtiu, parcã simt cã porþia asta mi-arputea ajunge pentru o eternitate. O eternitate? Oiau razna, încep sã uit. Este datoria mea sã suport,sã rezist, sã mai vreau; cã aºa e bine. Altfel se supã-rã... ªi dacã se supãrã…ce ? N-am mai vãzut aºaceva pânã acum? Poate fi cumva ºi mai rãu de-atât?Hmm, nu ºtiu dar deja nu mai pot vedea ºi altceva.Poate cã, dupã sute de veacuri, ochii mei s-au obiº-nuit sã vadã prin ceaþa lacrimilor. Ochii sau inima?

Ah, de ce nu vine nimeni sã-mi scoatã ochii?

IILiberã azi, moartã mâine. ªi apoi graþiatã ºi

omorâtã din nou.Nu plictiseºte pe nimeni jocul acesta pervers? ªtiu cã nu e decât o singurã carcerã pe cora-

bie ºi cã în timpul furtunii e cel mai sigur loc, daroare n-ar fi mai simplu sã ne aruncãm cu toþii înmare pentru o mie de ani?

Oare e chiar aºa de greu sã supravieþuieºtiprintre peºtii adevãraþi când vii dintr-un acvariu?Ce bine ar fi dacã peºtii ar veni sã mãnânceînveliºul corãbiei! Atunci, vrând-nevrând, amînvãþa sã bem apã sãratã ºi poate ni s-ar deschidebranhii pe spate…

IIIAm ieºit puþin afarã azi. A fost aºa de bine sã

obosesc râzând! ªi, totuºi, un gol în stomac nu mã lãsa sã uit

cine sunt. M-am întors. De bunã voie, cred.Erai în flãcãri. Scuzã- mã, dar…eºti aºa de urât

când arzi! Orice ai face, nu vei fi niciodatã stea, cidoar un morman diform de materie aprinsã ºi urâtmirositoare. Nu vei fi niciodatã stea, auzi? Sau poa-te cã ai fost cândva ºi acum, auto-exilat în propriulmicrocosmos din bucãtãrie, vrei sã fii soare! Ei bi-ne, nu eºti! Dar cred cã ºtii ºi de-asta arzi aºa de ta-re. Numai cã, sã ºtii, adevãratul soare, cel de pe cer,nu frige! La tine n-o sã vinã nimeni sã se bronzeze!

Ah, dacã þi-ai da seama! Dacã ai înþelege cãsuntem toþi doar praf de stele ºi cã într-o zi amputea forma pietricele lucitoare, fãrã a arde pealþii cu orgoliul nostru de bolovani! Pãcat, ai fiputut fi un bulgãre promiþãtor ºi - cine ºtie? -într-o zi... poate chiar o piatrã lucitoare!

Smarald

Tocmai deschisesem ochii ºi priveam printregene cum trecea pe lângã mine viaþa, pãºind alenepe nisip.

Încercam sã o fixez cu privirea ºi sã o fac sã seopreascã din drum, dar ea îºi întorcea faþa-i slutãde la mine ºi eu, nemaiputând alerga dupã ea,mã mulþumeam sã o urmãresc cu privirea pânã lalinia asfinþitului, acolo unde lumina devineîntuneric ºi viaþa devine moarte.

Îmi obosiserã ochii de atâta privit ºi deodatãmi-am dat seama cã o luminã puternicã îmi bãteaîn ochi, orbindu-mã.

Era o luminã stanie, cu luciri de smarald ºi cudouã tãiºuri.

Nu ºtiam de unde vine ºi îmi roteam privirearãtãcitã în jur, când am observat în depãrtare, pe ostâncã de la malul mãrii, un obiect luminos.

Apropiindu-mã, am vãzut cã era o cheie meta-licã ºi mi-am dat seama cã ea reflecta lumina sufle-tului meu. Pesemne cã viaþa mea o uitase acolocând mã pãrãsise, în ziua în care m-am nãscut.

Am luat-o în mâini ºi palmele mele au fostarse de cãldura ei. Era fierbinte ºi pentru sufletulmeu îngheþat era prea târziu...

Fusese deja era glaciarã ºi toate rãmãºiþelespiritului meu se transformaserã în smaralde.

Numai cã viaþa mea nu purta bijuterii, nu-iplãceau smaraldele...

n

n Anamaria CaramangiuClasa a XII- a, Colegiul Dobrogean „Spiru Haret“, Tulcea

Membrii Uniunii Scriitorilor ºi ASPRO caredin diverse motive n-au expediat informaþiilenecesare pentru ediþia a doua, adusã la zi, aDicþionarului Scriitorilor Români, sunt rugaþi sãtrimitã informaþiile necesare pînã la data de 31martie 2004. Rãspunsurile, culese la douã rîn-duri, însoþite de o dischetã, vor fi expediate peadresa: Prof. univ. dr. Aurel Sasu, C.P. 15 – 11,Oficiul Poºtal 15, 400146 Cluj-Napoca,România, tel.: 0264-425.767. Chestionarulnecesar poate fi consultat în revistele de culturã, inclusiv în nr. 15 (16-30 aprilie 2003) al revistei Tribuna.

TRIBUNA • nr. 34 • 1-15 februarie 2004 3

editorial

Abia am scris titlul cã odaia mi-a fostinvadatã de un fin miros de naftalinã.La naftalinã a stat ani buni tradiþia

Tribunei de a organiza întâlniri cu cititorii, lanaftalinã a stat discuþia în jurul justificãriiunor astfel de întâlniri. De la naftalinã lescoatem.

Pe cât þin minte, în vremea în care lacârma revistei era prozatorul Vasile Sãlãjan(care nu ºtiu din ce motive s-a retras dinviaþa literarã într-un con de discreþie), fiecareredactor avea arondate douã-trei judeþe, celeîn care era mai bine cunoscut, în care aveamai mulþi prieteni, cât de cât cu influenþã.Omul mergea în ograda ce-i fusese la cerererepartizatã, aduna materiale (poezii, proze,recenzii, eseuri etc.), se întorcea cu tolbaplinã ºi propunea o paginã sau douã, dacã nuun supliment Tribuna la… La Dej, la Bistriþa,la Satu Mare, la Zalãu, la Sibiu, la Alba-Iuliaetc. Drept e cã în acele vremi posibilitãþile depublicare erau limitate. În afarã de câtevamari reviste (Steaua, Famila, Astra, Transilvaniaºi de revistele bucureºtene, mai greu accesi-bile) scriitorul din provincie nu prea avea locde întors. Sigur, mai erau revistelestudenþeºti ºi suplimentele literare aleziarelor judeþene. Dar una era sã publici opoezie în Flacãra roºie – supliment cultural ºialta sã publici în Tribuna. Una era sã se scriedespre cartea ta în Fãclia ºi alta dacã se scria înSteaua . Era o chestie de prestigiu. Circulaþiarevistelor de culturã era una naþionalã, aºa cãerau ºanse ca producþia ta sã fie remarcatã ºide alte reviste de aiurea la Revista presei saucum s-o fi numind rubrica. ªi iar e corect sãspunem cã suplimentele astea, cã paginileastea nu erau întotdeauna de cine ºtie ce cali-tate. Nici nu putea fi altfel. Calitatea era datãde calitatea „forþelor locale” ºi un pic deingeniozitatea redactorului. Câteva lucrurierau importante: cã se vindeau sute denumere în localitatea sau judeþul respectiv,cãci „forþele locale” aveau orgoliul satisfãcut,dar peste acestea, scriitori de vocaþie împinºide sistem la periferie puteau sã-ºi facã voceaauzitã, iar în plus, nu o datã, te trezeai subochi cu debutanþi foarte talentaþi.

De cealaltã parte, se ridicau voci împotri-va ieºirii revistei „pe teren”. Se considera cãinvestiþia e doar o altã faþetã a CântãriiRomâniei , un mod de a umili scriitorulpunându-l sã scoatã unt din piatrã seacã, sãgireze non-valoarea ca sã-ºi facã norma ºi sãdea bine politic. Cu alte cuvinte, acþiuneaTribuna la… nu ar fi fost altceva decât prosti-tuþie intelectualã ori turism literar. ªi, se înþelege,prilej de chefuri. Ceea ce nu era departe deadevãr. De fapt, discuþia se desfãºura în para-lel cu aceea în jurul întâlnirilor cu cititoriiorganizate de filialele Uniunii Scriitorilor cuprilejul Lunii cãrþii la sate, Cartea, prietena noas-

trã ºi alte asemenea prilejuri pompos numite,cãci activiºtii culturali comuniºti erau de oinventivitate dezarmantã în ce priveºte denu-mirea fastuoasã a celui mai neînsemnatlucru.

În ce mã priveºte, am participat mereu la„flecurile astea dubioase”, am fost un benefi-ciar al tuturor chefurilor de la oraºe ºi sate. ªile-am luat partea. ªi nu regret. Fiind copil deþãran, crescut la þarã, fiind mai apoi ani bunidascãl de þarã, am privit lucrurile mai puþindisident, le-am vãzut ºi din cealaltã parte.Întotdeauna mi-am amintit cât de emoþionatam fost când am vãzut pentru prima oarã unscriitor în carne ºi oase . Pe viu. Live – cum s-arspune azi. Chiar dacã era unul mediocru,mi-am dat seama mai târziu, era totuºi unuldintre zei. Zeu mediocru, dar zeu. Iar asta s-a întâmplat abia în liceu. Pânã în clasa a VIII-a, scriitorul a fost pentru mine o abstracþie.Aveam vagi îndoieli asupra existenþei luireale. Omul care scrie cãrþi fãcea parte dinaceeaºi familie de cuvinte cu vrãjitorul. Numai vorbesc de faptul cã atunci când amurcat pentru prima oarã scãrile la Tribuna, casã-i arãt lui Nicolae Prelipceanu (cãruia, deemoþie, aflat faþã în faþã cu el, i-am spusPrepeliceanu!) mi se bãteau genunchi unulde altul ºi cred cã sunau, pe scãrile somp-tuoase, ca ºi castanietele. Cãci toate sper-anþele mele de a publica în prestigioasarevistã depindeau de el. Era omul care aveadrept de viaþã ºi moarte asupra poeziilormele.

Din acest motiv, chiar ºi astãzi, când toatãlumea scrie cãrþi ºi scoate reviste ºi publicã îndraci, îmi închipui cã în sala de clasã ori însala îngheþatã a Cãminului cultural, e uncopil care nu a mai niciodatã un scriitor încarne ºi oase . Apoi, astãzi când fiecare oraº ºi

orãºel îºi cultivã nucleul sãu cultural iar dru-murile între ele sunt „înzãpezite”, de nu seºtie la Cluj ce se face la Baia-Mare, dar nicila Dej, ºi nici la Bistriþa cine ºi ce publicã laAlba Iulia, Tribuna, cu puþin efort, poate trasaliniile unui desen al spaþiului cultural transil-van, ceea ce, de altfel, îºi ºi propune.

Tribuna a fost mai zilele trecute laHuedin. Las la o parte faptul cã deja auapãrut micile rãutãþi („hodinismul în cul-turã” – cãci Huedinul e cunoscut , dupã vor-birea moþeascã, drept „Hodin”).„Joncþiunea”, realizatã la protopopiat, într-osalã nouã, perfect funcþionalã în ocazii deacest gen, pusã la dispoziþie cu mutãbunãvoinþã de protopopul Puºcaº, a debutatcu un tedeum. Apoi „taberele” ºi-au prezen-tat combatanþii. A urmat, cum se ºi cuvenea,un scurt moment artistic eminescian.Profesorul Dinu Bãlan, redactor ºef, aprezentat revistele liceului Pauza mare ºisuplimentul literar Claviaturi . ªi a fost liber ladiscuþii. Atmosfera a fost una destinsã,colocvialã, lipsitã de convenþionalisme. Amavut, pentru câteva ore, impresia cã orãºelultransilvan începe sã-ºi recapete conturul decomunitate temeinicã, aºezatã în rosturilesale, cu instituþiile funcþionând armonios,cãci în sala protopopiatului au fost prezenþi,vorba poetului: „Popa ºi directorul, primaru’,învãþãtorul”. ªi mulþi liceeni care se miºcaufamiliar în spaþiul bisericii, ca acasã.

În ce ne priveºte, considerãm aceastãediþie Tribuna la Huedin echivalentã uneiDeclaraþii de la Huedin. O Declaraþie dedeschidere.

n

Scriitori în carne ºi oase(o Declaraþie de deschidere)

n Ion Mureºan

Dimo Milanov (Bulgaria)


SANDU FRUNZÃFundamentalismul religios ºi noul conflict al ideologiilor

Cluj-Napoca, Editura Limes, 2003

Noua apariþie editorialã semnatã de SanduFrunzã, specialist în filosofia ºi antropo-logia religiilor îºi propune sã expliciteze

imaginea unui fragment al realitãþii sociale gene-rat la nivel identitar ºi reflectat la nivel global prinintermediul mijloacelor de informare în masã,fiind astfel prima tratare academicã a problemelorfundamentalismului apãrutã în spaþiul culturalromânesc. În contextul unei societãþi multicul-turale, în care identitatea religioasã este un aspectal diversitãþii în multitudinea nuanþelor sale, con-structele mediatice legate de aceastã temã suntnumeroase ºi utilizeazã cel mai adesea elementelespectaculosului ºi speculativului. Percepþiileasupra fenomenelor generate de multiculturalis-mul societãþii globale sunt delimitate de autor, lanivelul opiniei publice din România, pringraniþele restrânse ale perspectivei mediatice,concretizându-se în reprezentãri de rang secundasupra unor fenomene de prim plan.

Sandu Frunzã propune o perspectivã nuanþatãasupra fundamentalismului religios. Printr-oabordare maturã, complexã ºi covârºitor de binedocumentatã, cartea realizeazã un demers explica-tiv asupra fundamentalismului ca fenomen glo-bal. În aceastã ipostazã el apare ca un rezultat alinteracþiunii dintre tradiþia religioasã ºi ideologieca religie secularizatã.

Discursul cãrþii trateazã problema religiei încontextul modernitãþii, pornind de la nivelmicrosocial, pentru a ajunge la macrosocial, de laindividul aflat în disponibilitatea reconstruirii

identitare ºi devenit astfel materie vulnerabilã,pânã la colectivitatea umanã în ansamblu, remod-elatã în funcþie de interacþiunile sociale care ajungsã opereze dupã noi coordonate. Dacã se poatevorbi, în maniera lui Boudon, despre "efectulpervers", produs în timp, al construirii mundanede cãtre transcendenþã, atunci acesta este, înformã extremã, renegarea de cãtre individ a lumiiinterioare marcatã de religios care i-a fost confer-itã drept autenticã. Modernitatea aduce în sferasocietalã alternativa - ideologia ca opþiune în egalãmãsurã aptã sã corespundã nevoilor psihice aleindividului ºi care se autoproclamã deþinãtoareasetului de valori autentice, capabile sã asiguresuccesul social.

Susþinându-ºi argumentaþia prin reliefareavarietãþii opiniilor exprimate de teoreticienii con-ceptului, precum James Davison Hunter, HavaLazarus-Yafeh, Laurence L. Silberstein, JoanScott, Lionel Caplan, Bruce Lawrence, Marty E.Martin ºi R. Scott Appleby, autorul ne atrageatenþia asupra câtorva trãsãturi de familie ale fun-damentalismului pe care mai apoi le exemplificãprin aducerea în discuþie a câtorva dintremiºcãrile fundamentaliste dezvoltate în cadruliudaismului, creºtinismului ºi islamului.

Fundamentalismul este considerat a fi unfenomen anti-modern dar care face parte dinstructura logicã a sistemului dezvoltat de valorilemodernitãþii. El este o reacþie la tentativa deînstrãinare, în fond falsã, instrumentatã demodernitate ºi face apel la tradiþia religioasã invo-catã ca sistem valoric aplicabil în diversitatea con-textelor societale, în vederea transformãrii ade-vãrului propriu într-un adevãr universal valabil ºi,în consecinþã, de necontestat. Din punct devedere discursiv, fundamentaliºtii denunþã

modernitatea drept factorul generator al procesu-lui de dezumanizare care afecteazã societatea con-temporanã ºi, ca atare, refuzã sã se circumscrieacestui proces într-un efort de conciliere atradiþiei religioase cu valorile sistemului demo-cratic occidental. Mai mult decât atât, fundamen-talismul acuzã modernitatea de laicizare, punândpe seama acesteia îndepãrtarea individului de va-lorile spirituale, ºi militeazã împotriva secular-izãrii prin miºcãri de renaºtere spiritualã, animatede grupãri organizate pe principii ale solidaritãþiireligioase ºi structurate în manierã hierocraticã.Violenþa cu care opereazã unele dintre grupãrilefundamentaliste, atât împotriva celor din afarã câtºi a membrilor moderaþi ai grupului, este justifi-catã într-un proces de dogmatizare a concepþieiproprii afirmatã ca unicã dezirabilã sub raportulautenticitãþii.

Pornind de la premisa cã ideologia religioasãreprezintã un sistem ideatic rezultat ca urmare aresemnificãrii religiei în sensul instituirii unorprincipii de acþiune vizând schimbarea socialã ºipoliticã, valorizate ºi general împãrtãºite de mem-brii grupãrii, Sandu Frunzã concluzioneazã prin ane face pãrtaºi la revelarea adevãrului incontesta-bil al fundamentalismelor, vãzut ca un cinism almodernitãþii. În ciuda revendicãrilor permanenteale miºcãrilor fundamentaliste de a renega oriceformã de influenþã reciprocã a structurilor saleideatice ºi a modernitãþii, acestea sunt în maimare mãsurã rezultatul acþiunii modernitãþiidecât al tradiþiei religioase, pe care o ideologizeazãprin nuanþarea scripturalismului proclamat, pentru a servi la constituirea unui sistem ideaticcu funcþionalitate internã ºi intenþionalitate universalã.

Autorul aduce în discuþie ºi problema inter-ferenþei religiei ºi a ideologiei în spaþiul româ-nesc. Analiza modelului de convieþuire multicul-turalã, specific societãþii noastre, ºi a modului încare se raporteazã majoritatea religioasã laminoritãþile religioase relevã faptul cã acestea dinurmã trebuie tratate drept "categorii social-poli-tice", caracterizate nu atât prin statutul de struc-turi dominate din punct de vedere numeric, câtsocio-cultural. Sandu Frunzã considerã cã în con-textul societãþii româneºti, unde intrã în relaþie oBisericã majoritarã ºi o mare varietate de mino-ritãþi religioase, evitarea atitudinilor intolerantesau a celor fundamentaliste se poate realiza doarprin cultivarea pluralismului cultural ºi religios.

Fundamentalismul religios ºi noul conflict alideologiilor aduce cu sine o perspectivã diferitãde cea cu care realitatea mediaticã ne pune încontact la un nivel superficial. Autorul realizeazão abordare teoreticã, academicã, a relaþiei dintrereligie ºi ideologie în contextul modernitãþii, con-cretizatã în analiza la nivel global ºi în cadrulsocietãþii româneºti. Fundamentalismului religiosapare ca rezultantã a interferenþei celor douã ele-mente în definirea identitarã a individului.Sandu Frunzã concluzioneazã, într-o manierãdisimulat predictivã, care deschide în fapt uncanal de comunicare ºi invitã la dezbatere, arãtândcã actualul conflict al ideologiilor este noua noas-trã realitate socialã, cu care ne vom deprinde ºi pecare va trebui sã învãþãm sã o remodelãm.

n

Fundamentalism ºi ideologien Roxana Havrici

comentarii

Pentti Hänninen (Finlanda)


Este de la sine înþeles cã, superior ºi rece,cronicarul literar (de)scrie cãrþile ºi nuomul, lãsîndu-se poate doar influenþat de

clasica fotografie de pe coperta a patra: totuºi, a-lasculta pe poet spunîndu-ºi textele îmi pare une-ori la fel de semnificativ cu a-l citi. Ticurile ºicontracþiile fizionomiei sale, modul în carereuºeºte sã însufleþeascã materia neutrã a cuvîntu-lui, sã o transpunã din liniºtea paginii în liniºtea,vie, a unei sãli cu spectatori au avut, pentru mine,întotdeauna, ceva fascinant. O astfel de aventurã,civilizatã ºi cuminte, mi-a prilejuit audiþia unorpoeme de Viorel Mureºan, în cadrul nu importãcãrei manifestãri: poetul dãdea impresia cã aratinge cuvintele cu mîini delicate, ca pe niºtecristale, ºi le-ar ordona pe catifeaua neagrã amesei; pauzele egale, matematice dintre versurinu puteau explica nicidecum vraja, încîntareatransmise publicului (sã recunosc, în marea luimajoritate, foarte tînãr, nepervertit deci,necîºtigat, încã, de imbecilitatea aceea autosatisfã-cutã a adulþilor); poate doar retorii, poate doarniscaiva popi fonfãiþi ar fi pãrãsit sala cu dezamã-gire.

***Ce-i drept, poezia lui Viorel Mureºan nu se

compune din naraþiuni zgomotoase, propunînd,în schimb, prin intermediul semnului ºi al privirii,un dialog mut, în care punctuaþia este redusã laminimum, pînã la a-i nega funcþionalitatea.Poemul nu-ºi va chema cititorul cu risipã destrategii ale seducþiei. Imaginea – aflatã în centrulartei sale, chiar din volumul de debut –, deºilucratã cu migalã, nu o datã transfiguratã pînã la anu-i mai recunoaºte, sub crustã, modelul, este(voit) prozaicã, uscatã, opacã. Aºa încît aristo-cratismul ºi orgoliul autorului va fi putut fi luat,într-o clipã de perspicacitate criticã, drept(banalã) perfecþiune: lui Radu G. Þeposu,Scrisori-le din muzeul pendulelor (Editura Albatros,Bucureºti, 1982) îi par “superbe prin impresia dedesãvîrºire stilisticã, de concentrare studiatã aimaginarului, de ritual manierist.”; metoda con-stã, brâncuºian, în faptul cã “poetul alege osecvenþã, o stilizeazã prin metaforã, o ºlefuieºtepînã eliminã orice asperitate, dupã care o pune înramã, oferind-o contemplaþiei.”

Între fãgaºele ferm conturate o datã cuprimul volum, lirica lui Viorel Mureºan va evoluapînã azi feritã de tentaþiile zilei, de módele lite-rare (biografismul, pansexualismul, eticismulcuminþel, toate deghizate în “ºopîrle” cîndva).Citind-o, ai impresia cã un pictor renascentist, pevremea ciumei, s-ar fi închis între zidurile uneimînãstiri unde ar fi continuat apoi sã picteze, anila rînd, numai motivele ºi temele preferate: “Untrandafir îmi poartã masca feþei/ pe dalele acesteiamiezi” este imaginea surprinsã în poemul intitu-lat Despre singurãtatea literei I , din volumul mai suscitat; “tot cerul e/ o patã de sînge/ în clipa cînd/ s-a întîlnit trandafirul/ cu lama securii” caligrafia-zã secvenþa 2 a poemului Albastru singur , din volu-mul Ceremonia ruinelor, apãrut la Editura Dacia, în2003. Înãuntrul Bibliotecii de os – splendidã meta-forã a fragilitãþii – autorul îºi þese poemele mono-cord, taciturn, asumîndu-ºi riscurile ºi spunîndu-ºi, poate, asemenea lui Ezra Pound: “Cîntece ale

mele, hai sã vorbim despre perfecþiune –/ Nevom face destul de detestaþi.”

Ca tonalitate, Ceremonia ruinelor debuteazã subsemnul lui Gellu Naum, poemele Doar scufundã-toarele ºi ºi Albastru singur trimiþînd, evident, lamodalitãþile de construcþie recognoscibile în operade maturitate a suprarealistului român. Secvenþeleînsã, cizelate pînã la explozia materialului, sîntîntrerupte de multe ori prea brusc. Se juxtapunadesea doar ca mostre de virtuozitate, fãrã a seînchega într-un “scenariu” credibil (în logica poe-ticã), precum în destule piese din Malul albastru.Retina înregistreazã ºi, totodatã, destructureazãimaginile, periate pînã la metaforã, cãci autoruldoreºte sã conserve numai emoþia, starea. Poemuleste un fel de duoden prin care trec de-a valma“trandafirul/ cu lama securii”, “o carte de plantemedicinale” ºi “înecatul de astã-varã”. Versurile au,de aceea, aspectul unor notaþii haotice, fie dintr-unjurnal, fie dintr-un carnet cu însemnãri din celemai felurite. Poem, într-un sens oarecum canonic,nu întîlnim pînã la acel ingenios ºi fantomaticPsalm, dedicat memoriei lui ªtefan Aug. Doinaº ºi aDoamnei Sale, Irinel Liciu: “ajutã-ne sã murim peun cer cu zãpadã uºoarã/ cînd schioara de lîngã noiva urca pisici peste blocuri/ pe dinþii lupiloranotimpurile vor spînzura ca un hoit/ care-ºischimbã culoarea/ paianjeni pe sub mesele meta-lice/ vor zidi chipul lui dumnezeu între zãbrelelelor/ muºcate roºii vor ieºi prin tavan/ un cãþel desticlã va lãtra fulgii/ de la o mare fereastrã”. Lumeape care poetul o oferã contemplaþiei este populatãcu peisaje dizarmonice, terifiante (cu intenþie),

chipurile îngereºti se transformã în capete de lupsau în broaºte. Este o lume care “hrãneºte” privireaºi care, din aceastã cauzã, nu acceptã ternul: “stãm/ca frunza pe apã/ cãci se pornesc oraºe/ prin marilegãuri fãcute/ în cer/ de ochii tãi”. Ochiul cuprindehalde ºi oraºe, înghite cu poftã ºi în joacã realul, esteatras de esenþe ale unor imagini frecvent infernale,iar nu de o înþelepciune angelicã, de suavitate ºistrãveziu, de “golurile dintre lumi”, ca în Pãpãdiilelui Ion Mircea (“Cu vremea ºi ochii tãi vor ajunge/douã mari întunecate pãpãdii./ Mai uºor cobori înnemiºcare/ dacã adormi cu faþa cãtre cer/ auzind/ ºigolurile dintre lumi.”). Propensiunea aceasta pen-tru o lume violent – cu un termen al lui AndreiPleºu – oculocentricã este comunã colegilor de gene-raþie ai lui Viorel Murerºan ºi unei bune pãrþi a poe-ziei în tuºe tari, crepusculare ce se practicã la Cluj.

Prin cît ne îngãduie sã întrezãrim cîteva scurtepoeme, Ceremonia ruinelor poate fi privitã aseme-nea unei cãrþi de trecere. Pentru cã lirica saturatã demanierism ºi de performanþe lexicale a lui ViorelMureºan are nevoie de o schimbare de registru,de o reaºezare pe alte “fãgaºe”. Perfecþiunea for-malã, metafora elegantã pot lãsa locul unor altfelde experimente, aºa cum pare a anunþa una dintreFiºele de la Bãile Felix : “astãzi am privit norii/ ºicuptoarele de parafinã/ ºi am mîncat o floare desalcîm// pe acoperiºul bisericii/ se joacã vrãbiile cuun pui de pisicã// un nebun priveºte/ pierdut înlacul cu nuferi”. Poetul oscileazã încã întrepreþiozitatea ºi rãceala cristalinã a versurilor depînã acum ºi aceastã, întrevãzutã, neconturatãdeplin, poeticã a simplitãþii, a ontologiei pure. Nuse hotãrãºte dacã sã treacã mimesisul savant prinfoarfecii experienþei revelatorii.

n

agenda pignastyl

n ªtefan Manasia

Împotriva manierismului

Peter Kocák (Slovacia)

Mã aºteptam ca un traducãtor de vocaþie – ºil-am numit pe Tudor Ionescu – sã neofere, chiar ºi sub formã precautã de curs,

o meditaþie incitantã despre procesul de translaredintr-o limbã în alta, dintr-o gramaticã în alta aunui text cu precãdere ficþional. Efortul sãu, alu-vionat de praxis, se alãturã ºi altora de la meridianulnostru, ceea ce nu scade meritul paginilor impri-mate recent sub formã de carte – acela de a re-con-figura o p o e t i c ã a traducerii în condiþiile dra-matice ale schimbãrilor de paradigmã. ªtiinþa sau/ºiarta traducerii (Limes, 2003), rememoreazã mai întâicâteva dintre achiziþiile de referinþã în materie, por-nindu-se de la preceptele, valabile ºi astãzi, fixate înveacul al XVI-lea de cãtre primul traducãtor alBibliei (Etienne Dolet) ºi continuând cu demersulreductiv al traducerii la trei scheme fundamentale(Dryden: metafraza, parafraza ºi imitaþia) sau cutipologia propusã de J. R. Ladmiral, anume traduc-tologia de alaltãieri (prescriptivã, normativã), de ieri(descriptivã, aservitã oarecum lingvisticii), de mâine(inductivã, constitutivã psiho-sociologiei), în sfârºit,traductologia de astãzi (productivã, menitã „sã înlã-ture posibilul complex al traducãtorului). Insufi-cienþa generalizãrilor, adevãrul cã acestea apar me-reu dupã actul, întotdeauna individual, de translareinduce fãrã îndoialã scepticismul ºi, finalmente,starea de neîncredere în validitatea/operabilitateaunei theoria universalis . Mai mult, nuanþeazã autorulstudiului de faþã „interpretarea/actul hermeneuticprecede traducerea însã, în chip paradoxal, traduce-rea trebuie sã conþinã toate interpretãrile la care sepreteazã/s-ar putea preta textul tradus“. De aici, pe

de o parte, definirea t r a d u c t o l o g i e i, deci a„poeticii traducerii“ drept «ºtiinþa» care îºi ia caobiect traducerea în calitatea acesteia de operaþielingvisticã asupra unei interpretãri, aºadar este undiscurs despre rezultatul unui demers hermeneu-tic“. Or, la plusul formulat astfel se adaugã, pe dealtã parte, un altul, nãscut din aceeaºi dorinþã defixare conceptualã. Tudor Ionescu preferã un alttermen – traductosofia – prin care înþelege „gândi-rea traducerii ca act intelectual ºi artistic“, indife-rent dacã cel ce osteneºte în aceastã artã adoptã aºanumitele lentile colorate/cititorul nu uitã cã textul pecare îl citeºte a fost gândit ºi scris în altã limbã/ saulentilele transparente /impresia transmisã cititoruluicã tetxul a fost redactat, iniþial, în limba în care îlciteºte/. Acum, delimitarea traductologiei (ca „logosprivitor la traducerea sau în marginea acesteia“) detraductosofieeste, deocamdatã cel puþin, la fel defragilã ca aceea dintre interpret ºi co-autor, dintreechivalare ºi interpretare în acelaºi act, greu de pusîn ecuaþie, al traducerii; sau, ca sã-l preiau pe JeanLuc Goester, deosebirea dintre modificarea unei„stãri de conºtiinþã“, cerutã de un text artistic ºimodificarea unei „stãri de cunoaºtere“, reclamatãde textul ºtiinþific, de unde finalitãþile diferite alecelor douã forme de translare. Într-o opticã, sã-ispun tradiþionalã, aºa ar fi. Numai cã astãzi rapor-turile sunt adesea inversate, în sensul cã arta intu-ieºte sau chiar descoperã (ca ºi cubismul în plasticãori Pound în liricã mutaþia de la trei la patrudimensiuni), iar ºtiinþa adesea pur ºi simplu inven-teazã scenarii ce primesc, ulterior, carnea reprezen-tãrilor din imaginarul artistic. S-o luãm însã altfel:

unde ne situãm atunci când traducem o structurãparemiologicã? Ce modificã aici translarea, stareade conºtiinþã sau pe aceea de cunoaºtere? Lururilesunt, ºi aici, diferenþiate. Un proverb precum„Limba se duce întotdeauna la mãseaua cu durere“existã în românã, albanezã, neogreacã ºi turcã înformulãri identice. Dificultãþile apar când parimia eîncastratã în text, ceea ce face necesar examenulhermeneutic regãsibil în traducerea isprãvitã saudoar propusã. Iatã un asemenea exemplu extras dineseistica, dificilã ca limbaj, a lui Pierre Mertens: „Acela, Camus rétorquait, a peu pres, non sans unbrin de morgue, qu’en pratiquant certaines formesde violence, on jetait son âme avec le sang du bain“. Unposibil echivalent românesc ar fi „sã arunci apa dincopaie cu copil cu tot“. Am optat, în final, pentru oformã pusã la interogativã (inexistentã în fraza luiMertens) ºi cu traducerea literalã aproape a ultimeipãrþi: „La aceasta, Camus nu replica, aproape cuaceleaºi argumente ºi nu fãrã un strop de aroganþã,cã practicând anumite forme de violenþã îºi azvârliºi sângele ºi sufletul din copaie? “ (Cf. PierreMertens, Agentul dublu, Libra, 2002, eseul Camussau Cãderea îngerului). Exemplele paralele, reproduseºi comentate în partea a doua a studiului, sunt însãºi mai concludente (id est = instructive), vizându-se raportul, într-o geometrie mereu variabilã, dintretextul sursã ºi textul þintã. ªi asta pentru cã, surprindecu fineþe teoreticianul dar ºi practicianul, „sensibili-tatea specificã fiecãrui popor este atât de dependen-tã de un stâncos back-ground cultural al poporuluirespectiv, încât este practic imposibil sã fie operatun transfer total al unei opere de artã dintr-o cul-turã în alta“. Marile traduceri de poezie mai alessunt, de fapt, „re-scrieri într-o altã limbã a unorversuri tratând un subiect anume“ ºi e pãcat cãautorul n-a fructificat mai mult consideraþiile tra-ductologice ale lui Henri Jacquier, pe care le-amadunat – parþial, e adevãrat – într-o ediþie (Babel, mitviu, Dacia, 1991). Jacquier fãcea, la început, desenulmetric al poeziei În marea trecere (Lucian Blaga),încercuia, în a doua etapã, „poematemele“ sau ceeace Rifaterre va numi, dupã câteva decenii, „genera-torii textuali“. Cãuta echivalenþe pentru fiecare„poematem“, se oprea la una singurã ºi, în a treiaetapã, traducea cursiv restul poemului pãstrând,intricate, nucleele deja traduse ºi confirmând avantla date importanþa exerciþiului hermeneutic, pregãtitde desenul metric ºi manifest în alegerea „poe-matemelor“, pentru care pledeazã – cu excelenþapracticianului – traductosoful Tudor Ionescu.

n


Traductologia/Traductosofin Mircea Muthu

grafii

Zarko Vuckovic (Serbia ºi Muntenegru)

Airat Teregulov (Rusia)


În viaþa politico-literarã a Transilvaniei, Tribuna(1884-1903) de la Sibiu sintetizeazã o întreagãepocã. Ea desparte în douã, ca o albie, literatura

acesteia marcând un sfârºit ºi un început. CãciTribuna înseamnã de fapt ruperea cu romantismulminor ºi edulcorat al Familiei, refuzul refugiului înistorie ºi în exaltarea virtuþilor noastre latine ºi reîn-toarcerea la realitãþile vieþii naþionale ºi sociale defiecare zi, la etnografie, folclor ºi limbã proprie.Tribuna însemanã apariþia realismului, posibilitãþilepe care acesta le deschide; Tribuna înseamnã limbãliterarã formatã, refuzul provincialismului, latinis-mului ºi spiritului dialectal; Tribuna înseamnã lite-raturã naþionalã superioarã, un gând primenitor ºi oslovã înaripatã; Tribuna înseamnã proza lui Slavici ºipoezia lui Coºbuc.

Ce a reprezentat Tribuna în viaþa literarã apoporului nostru au spus-o alþii la timpul potrivit.Noi vrem sã subliniem doar ideea de organizare , deradicalism, pe care o introducea noul organ de presã.N. Iorga, în Istoria presei româneºti, surprindea aceastãcaracteristicã în modul urmãtor: „Tribuna izbuteºtenu numai sã învioreze activitatea reþinutã ºi atuncide anumite scrupule de tradiþie ºi rezerve dinasticea partidului naþional de peste munþi, dar în acelaºitimp sã apropie de popor, ceea ce nu fãcuse pânãatunci nici una din foile de la noi ºi anume poporulde la sate, pânã la ultimul plugar cu conºtiinþã decarte, predicaþia naþionalã“.

Prin urmare renaºterea e mai întâi una de ordinpolitic, naþional. E vorba de întâia miºcare resurec-þionalã cu caracter politic militant de dupã 1848, în-tâia miºcare naþionalã de largã concentrare. Alt cer-cetãtor al fenomenului, profesorul clujean IoanBrazu, o defineºte astfel: „Întâia poruncã din pro-gramul cultural al Tribunei a fost: unitatea culturalãa tuturor românilor, iar a doua: «Soarele românilorpentru toþi românii la Bucureºti rãsare»“. Acesteprincipii care focalizau interesele întregii intelec-tualitãþi româneºti transilvãnene au nãscut la rândullor alte deziderate. Ele au trecut spre realizare prinalte pârghii, aºa cum remarcã acelaºi cercetãtor:„Întâia parte din programul literar al Tribunei a fostaºezarea pe baze sãnãtoase de dezvoltare a limbiiromâneºti din Ardeal; iar a doua, stimularea forþe-lor literare locale spre o creaþie literarã originalã“.

O miºcare politicã, culturalã ºi literarã de pro-porþiile celei înfãptuite de Tribuna se putea realizanumai de cãtre o grupare omogenã de forþe care sãfie concentrate ºi conduse spre acelaºi scop. Acestrol de organizator ºi l-a asumat Slavici, personali-tate literarã recunoscutã în toate cercurile carpatine.Alãturi, toþi cãrturarii de frunte ai Ardealului: I.Bechritz, Diamandi Manole, Aurel Brote, EugenBrote, Gh. Popp, Ion Reteganul, I.T. Mera, V.Oniþiu, I. Popovici Bãnãþeanul etc. Majoritatea lorsunt dublate ºi pe plan literar de un condei vigurosºi de talent.

Toate acestea au fãcut din Tribuna o realitate vieºi indescutabilã, un for de competenþã ºi combativi-tate, o tradiþie. Creând o metodã de lucru, omanierã, o formã de existenþã ºi expresie, Tribuna varãmâne pentru transilvãneni farul cãlãuzitor,reprezentantul legal al intereselor lor. De aceea ape-lul la o nouã Tribuna este soluþia la care va orientaintelectualitatea transilvãneanã în momenteleistorice dificile. La apariþia celei de a 3-a Tribune, în1915, redactorul ei, Gh. Popp, scria despre aceastaîn termenii urmãtori: „Timp de treizeci de ani

aproape numele Tribunei a cãlãuzit viaþa politicã aneamului românesc din Transilvania. Faptele naþio-nale de peste munþi nu se pot despãrþi de ea. Cu-vântul Tribuna a ajuns acolo mai mult decât o firmã,a fost o naþiune, un titlu care a stãpânit mulþimilecu puterea de vrajã a unui simbol ce ademeneºte ºiîmpinge masele înainte. Tribuna a fost o cetate inex-pugnabilã de idealism ºi radicalism politic“.

Un rol important în crearea acestei tradiþii l-ajucat fãrã îndoialã Tribuna arãdeanã. Ea este aceeacare a imprimat ideea de continuitate ºi radicalismvechilor deziderate tribuniste conferându-le unrelief nou ºi valoarea unor precepte. Apãrut într-unmoment de crizã a vechii Tribune, care devenise totmai mult un bastion al moderaþiei, noul organ depresã a aprins flacãra luptelor sociale ºi a purtat-o înrândurile maselor, spre un activism total, de suspânã jos. Terenul fiind defriºat de vechea Tribunã,celor noi le-a revenit o sarcinã mai grea decât celordintâi. Ideile trebuiau captate ºi însuºite de masepentru a sluji realizãrii lor la luptã. Conºtiinþaunitãþii naþionale ºi politice a tuturor românilor tre-buia sã devinã o conºtiinþã generalã a întreguluineam ºi aceasta era rolul Tribunei. Graþie statorniceiputeri de abnegaþie ºi jertfã a redactorilor sãi, ziarula reuºit sã evite cu dibãcie perioadele de declin, sãdepãºeascã vicisitudinile ºi sã se erijeze în funcþia decoordonator al mulþimilor, care sã-l recunoascã ºisã-l considere ca atare. De aceea, la dispoziþia vechiiTribune, noua publicaþie politico-literarã, care intraacum în al optulea an de existenþã, revenea lanumele dintâi de Tribuna, motivându-ºi astfel fapta:„Azi revenim la matcã. Din mâna celor cãzuþi prin-dem cu vitejie steagul vechi al nostru ºi luãm sfântadatorie sã-l ducem la izbândã.

Nu duºmãnie, ci frãþie, vroim în patria noastrã.Nici nu voim sã cucerim, ci pace ºi bunãvoie

voim ºi dreptul nostru ºi sãrãcia ne-o apãrãm.Dar români vrem sã fim acum ºi totdeauna.În Valea Dunãrii ºi prin Carpaþi, soarta ne-a

adunat multe neamuri ºi seminþii deavalma. Sãtriãm în iubire ºi frãþietate. Nu unii pe alþii robind,ci deopotrivã drepturi având ºi împotriva

duºmanilor unii pe alþii apãrând. Pe steagul nostrue scrisã egalã îndreptãþire“.

„Egala îndreptãþire“ a rãmas doar un ideal ºi undeziderat pentru poporul român din Transilvaniacare nu s-a putut bucura de acest privilegiu, rezer-vat doar unora dintre naþiuni. De aceea, Tribuna s-aconstituit ca un organ de luptã ºi militantism po-litic, acþionând cu consecvenþã în direcþia progresu-lui social ºi istoric. Iatã ce spune despre acesta IlarieChendi, în 1910: „Existenþa unui popor nu se înte-meiazã pe florii apuse, nici pe aºa numite drepturiistorice, obþinute de strãmoºi. Visarea trecutului ºiaºteptarea revenirii unei stãri creºte de alþii, aducmoleºealã ºi o falsã mândrie în rândurile luptãtori-lor. sfãrâmând cu desãvârºire simþul pentru realitate.

Întâia condiþie însã pentru îndreptãþirea noastrãla viaþã este desigur înþelesul pentru actualitate. Acântãri valoarea noastrã actualã faþã de celelalte po-poare, a judeca normal rostul nostru în stat, a gãsimijloace sigure din propriile noastre puteri pentruîndeplinirea rolului ce ne revine în aceastã þarã,graþie numãrului populaþiunii noastre, – intrã pro-bleme care nu se pot rezolva cu simpe revendicãriistorice, ci numai prin o politicã din cele mai reale“.

Drumul Tribunei a fost un drum de luptã ºi sa-crificii. Dincolo de interesele personale sau de par-tid s-a urmãrit cu consecvenþã o þintã, un ideal. Iaridealul Tribunei a triumfat.

n

Tribuna – ideal ºi realizãriPuncte de repern Mircea Popa

anul Ioan Slavici – Tribuna 120

Dragoº Morãrescu - Casa Slavici, Str. ªtirbei Vodã (demolatã)


Poetul ºi cercetãtorul Emil Pintea a fost mereuo prezenþã discretã a Clujului cultural. S-aretras, recent, în lumea umbrelor cu aceeaºi

discreþie ce l-a caracterizat întotdeauna. A dus oviaþã nu lipsitã de tristeþe ºi privaþiuni. În scurta saexistenþã, încheiatã brusc, printr-o decizie oarbã asorþii, Emil Pintea a fost un alergãtor solitar. Doarprietenii apropiaþi mai ºtiu cã poetul a fost, în tine-reþe, un excelent atlet, un sportiv de cea mai bunãcalitate. Dotat cu numeroase talente, Emil Pintea s-a afirmat nu numai ca scriitor, ci ºi ca pictor, cucâteva expoziþii la activ. Mi-aduc aminte cã la unadin vernisaje l-am ascultat pe regretatul MarianPapahagi prezentându-i elogios creaþiile plastice.Austeritatea în care trãia în ultimii ani nu i-a per-mis lui Emil Pintea sã lucreze prea mult în acestdomeniu, ce-l fascina la fel de mult ca ºi poezia.

Din 1968, anul absolvirii Facultãþii de Literedin Cluj-Napoca, Emil Pintea a fost bibliograf lafiliala clujeanã a Bibliotecii Academiei. A fost loculîn care, cred, i-a plãcut sã lucreze, unde ºi-a pregãtito parte din lucrãrile ce i-au adus reputaþia unui

cercetãtor prob, plin de acribie. A fost un împãtimital revistelor literare, pe care le-a cercetat vreme decâteva decenii, fiºându-le cu o devoþiune de bene-dictin. A debutat cu poezie în revista Luceafãrul înnoiembrie 1968, iar editorial în volumul colectivAlpha 87, la Editura Dacia. Însã pasiunea sa decãpãtâi a fost studiul revistei Gândirea. A realizat în1992 o antologie în care a selectat, cu gust ºi com-petenþã, texte din opera principalilor colaboratori airevistei fondate în perioada interbelicã la Cluj.Câþiva ani mai târziu, în 1998, va publica un volumbibliografic al revistei Gândirea, cu adnotãri cedovedesc o realã erudiþie.Cunoscãtor desãvârºit atot ce avea o cât de micã legãturã cu obiectul ado-raþiei sale, revista Gândirea, a realizat o ediþie dinopera lui Radu Dragnea, Supunerea la tradiþie (1998),încercând sã readucã în atenþie unul din impor-tanþii critici ai revistei ortodoxiste. Avea în pregãtireo nouã antologie, dedicatã aceleaºi reviste, cuprin-zând un dicþionar de autori, cu o bogatã iconogra-fie, un manuscris cuprinzând circa 2000 de pagini,pe care a trudit pânã în ultimele clipe de viaþã.

Emil Pintea a fost un om pentru care truda înslujba cetãþii nu era o vorbã goalã. Lucra, însã, cupasiune, fãrã a cere sau aºtepta recompense. De alt-fel, era suficient de lucid pentru a realiza statutuldramatic al scriitorului într-o societate dominatã deopiul telenovelelor ºi al demagogiei politice împin-se pânã la absurd. Modest, cercetãtorul a trudit aniîndelungi în domeniul biblioteconomiei, realizândvolume cu indicii bibliografici ai unor reviste pre-cum Blajul (1972), Boabe de grâu (1986). A trudit larealizarea unor volume colective cuprinzând bibli-ografia revistei Steaua (în trei volume, 1979). A co-laborat, de asemenea, la vasta Bibliografie (a) literaturiiromâne (1996-2000).

Nu în ultimul rând, Emil Pintea a fost un poetautentic, avar cu apariþiile sale în reviste. VolumulRare ploi rare (2000) e marcat de “transparenþa ºidiscreþia confesiunii”, dupã cum remarca AdrianPopescu. Poezia se constituie aici ca un discurs cesugereazã mereu o proiecþie într-o lume idealã,misterioasã. Era lumea bibliotecii în care Jorge LuisBorges vedea o imagine a paradisului. Dacã para-disul e cu adevãrat o bibliotecã, – ºi trebuie sã-l cre-dem pe Borges – sunt convins cã acolo sus, înceruri, Emil Pintea trudeºte acum la catalogarea ºitrierea acelor obiecte celeste, cãrþile, care i-au fostaici, pe pãmânt, prietenii cei mai apropiaþi.

n

in memoriam

Paradisul ca o bibliotecãn Ion Cristofor

Cu puþin timp înainte de Crãciun îmi soseade la Oradea, de la Stelian Vasilescuurmãtoarea epistolã: “Oradea, 16 dec. 03,

Dragã Mircea, Despre mine – nimic bun. În 2003am stat, doar în 2003 –, peste 150 de zile, în 5 spi-tale. Sunt imobilizat în pat ºi-n camerã. Am orugãminte: pt. vol. II-III (sper sã aparã în 2004,aprilie), trimite-mi xeroxuri despre cele scrise detine despre carte. Am nevoie de materiale pt. a leintroduce în vol. II – Sãrbãtori fericite, StelianVasilescu. Ps. La 23 dec. mã internez iar pt. 2 sãp-tãmâni, acum la Hemologie (cu o comoþie)”.

Era o scrisoare tristã care vorbea de suferinþelefizice ale unui om ajuns aproape de capãtul pu-terilor, dar care se gândea încã la proiecte deviitor. Visa, cum se vede de aici, sã-ºi continuemunca la al sãu “dicþionar sentimental”, Oamenidin Bihor, al cãrui volum apãruse la Oradea în2002, dar pentru care adunase cu timpul unenorm material ce se cerea valorificat.

Tocmai când mã gândeam sã-i rãspund (de sãr-bãtori biblioteca fiind închisã, n-am apucat sã-i facun xerox dupã articolul meu apãrut în Tribuna laînceputul anului 2003), am primit vestea neaºtep-tatã a stingerii sale din viaþã. Împlinise la 18 decem-brie 2003 (la douã zile dupã ce îmi scrisese epistola)76 de ani, fiind nãscut la 18 decembrie 1927 laAlexandria, în jud. Teleorman, dar strãmutat apoicu familia prin diferite localitãþi transilvãnene, ºi-afãcut studiile la Turda, Beiuº, ªimleul Silvaniei,Salonta. Dupã terminarea liceului urmase doi anide Drept la Cluj, dupã care, din 23 noiembrie1949, este încadrat redactor la ziarul Criºana dinOradea, unde a lucrat pânã în vara anului 1953.Câtã vreme a lucrat la Criºana a contribuit în moddirect la munca de depistare a tinerelor talente pecare le-a publicat cu generozitate în paginile ziaru-lui, între cei care au debutat aici numãrându-se D.R. Popescu ºi Mircea Bradu (elev pe atunci la liceul“Em. Gojdu” din Oradea), dar ºi Dumitru Chirilã

ºi Gh. Grigurcu. Eu însumi am debutat, ca sã zicaºa, sub aripa lui protectoare, publicând în mai sauiunie 1953 primul meu articol în ziarul Criºana , încare relatam despre un schimb de experienþã dintreelevii liceului “Em. Gojdu” din Oradea ºi cei de laliceul din Vadul Criºului, subsemnatul fiind peatunci elev în ultima clasã, a X-a, care se pregãteade absolvire. Am primit cu acea ocazie câteva rân-duri încurajatoare din partea redacþiei ºi mai multeplicuri timbrate cu adresa ziarului, fiind îndemnatsã le scriu în continuare în calitate de corespondentvoluntar. Pregãtirea examenului de bacalaureat ºi acelui de admitere m-au împiedicat însã s-o fac, deºinu sunt convins cã nu le-am trimis ulterior ºi câte-va poezii, despre a cãror soartã nu-mi mai amintescacum exact (poate sã fi primit rãspuns încurajatorpe la “Poºta redacþiei”). Cert e cã Stelian Vasilescuera unul dintre acele suflete generoase ºi calde, careatunci când depista semnele unei cât de miciînzestrãri poetice nu precupeþea nici un efort pen-tru a încuraja, sfãtui, promova. Fãrã îndoialã cãatenþia pe care a acordat-o unor adolescenþi ca D.R. Popescu, Mircea Bradu, Gh. Grigurcu, DoinaSãlãjan sau Ana Blandiana sã fi contribuit în chiphotãrâtor la atragerea acestora spre literaturã, sã le fimarcat în mod definitiv destinul.

L-am cunoscut mai bine pe Stelian Vasilescu(Stelicã, cum îi spuneau prietenii), dupã ce amajuns la Cluj ºi am început sã scriu ºi sã public euînsumi în diferite reviste literare. Trecea destul dedes prin oraº, întrucât lucra acum ca secretar deredacþie la revista Familia unde ajunsese în 1965,încã de la apariþie ºi, cum se ocupa de teatru, eranelipsit de la premierele Teatrului clujean sau de lanenumãratele festivaluri sau reuniuni de teatru dinþarã, fiind ºi membru al biroului Secþiei de criticãteatralã a ATM ºi fãcând parte, cel mai adesea, ºidin juriul pentru premiile anuale ale ATM-ului. Înaceastã calitate a contribuit din plin la instituireaSãptãmânii Teatrului Scurt de la Oradea sau la buna

desfãºurare a unor festivaluri de folclor. Poate maimult ºi mai eficace decât Al. Andriþoiu, Stelicã afost multã vreme reprezentantul nr. 1 al culturiibihorene la diferitele manifestãri culturale din þarã,unde bonomia, cozeria ºi spiritul sãu de colegiali-tate erau daruri foarte apreciate.

Stelian Vasilescu n-a fost numai un „animatorcultural“, aºa cum îi plãcea ºi lui sã se autodefineas-cã. A fost un cronicar dramatic riguros ºi atent, unbun cunoscãtor al trecutului nostru cultural. Pen-tru stimularea genului a dat publicitãþii în 1975 vo-lumul de interviuri Cred în teatru, în care îºi spu-neau cuvântul oameni dãruiþi teatrului ca MarietaSadova, Horia Deleanu, Fory Etterle, ValentinSilvestru, Ion Lucian, D.R. Popescu, Ion Olteanu,Ion Marinescu, Al. Mirodan, Dorel Urlãþeanu,Valeriu Moisescu, Mihai Dimiu. A scris apoi elînsuºi teatru, piesele sale Bãlcescu, sol de pace (1978),Iancu, moþul din Apuseni (1995) ºi Eminescu, student laViena (2000), deºi au vãzut lumina tiparului multmai târziu de când au fost scrise, s-au bucurat ºi deunele reprezentaþii ºi aprecieri. A doua direcþie încare ºi-a pus în valoare talentul a fost publicistica. Areconstituit cu mare fidelitate traiectul publicistic alunor gazetari ºi militanþi politici din Transilvania,precum George Bariþ, Vicenþiu Babeº, Valeriu Bra-niºte, Iulian Grozescu, Pavel Rotariu, OctavianGoga, Onisifor Ghibu, Sever Bocu sau Gh. Tulbu-re, ultimul, „ziarist de la frontiera de vest a þãrii“,portrete înmãnunchiate sub titlul Publiciºti precursoriai Marii Uniri (ed. Facla, 1988). Sunt aici preþioasepagini de istorie a presei româneºti transilvãnene,îmbogãþite ulterior cu câteva ediþii ºi antologii, pre-cum Iosif Vulcan. Publicistica (1983), Familia. Cores-pondenþã de la Plevna (1979), Calvarul Bihorului 1918-1919 (1994), Teodor Neº, A doua carte despre Oamenidin Bihor sau o scrisoare ineditã a lui OnisiforGhibu. Dacã mai amintim cartea sa despre Nunta înBihor (1970) avem o imagine aproape completã ainimosului om de culturã bihorean, imagine care s-ar cuveni întregitã cu numeroasele sale intervenþiicritice sau cronici dramatice din paginile revisteiFamilia, cu viaþa de redacþie a cãreia s-a identificataproape trei decenii. Pentru aceasta, lumea culturalãdin aceastã parte de þarã îl deplânge ºi îl regretã.

n

Ultima scrisoaren Mircea Popa


n Andrei Fischof

Rãzbunarea metaforelorCa-ntr-un coºmarlucrurile se dilueazã pe nesimþite,cuvintele se sting, se dau la fund,ºi, cãutîndu-le, mã înec.Fapte uitate revin prin ceaþãca monstrul din Lochnessbãnuit, nevãzut, de neatins.Metaforele mele se reîntîlnesc în mineca la o consfãtuire de vrãjitoare însetatede rãzbunare.

Piatra scufundatãCerc dupã cerc, viaþa se închideca într-o filmare inversãa valurilor pietrei aruncatã-n lac.Într-o zadarnicã reconstituire,refac cerc dupã cerc,cãci nimic nu poate s-o ia de la capãt.Piatra, scufundatã, de neatins,e liniºtitã.ªi nu ºtiu cum sã-i descriu,celor care mã înconjoarã,valoarea.Ei o vor înþelege doar cîndviaþa li se va-nchide,cerc dupã cerc,cerc dupã cerc.

Moartea pãsãrilorpãsãrile migratoare mor în aercad una cîte una în mãri

în zborul lor obsesivîntre un þãrm ºi altulneverosimil dans hipnotizat cu noriiºi doar cînd ajung la pãmînturiîºi oferã liniºtea nãscînd noi puiîn cuiburile noi

ci pãsãrile care rãmîn în þara lorcad la pãmîntsub privirile puilorzdrobite

Ca nisipul în palmãPãrul mi s-a fãcut palidde loviturile din pãrþica-ntr-o sitãdespãrþind boabele de grîu pentru fãinãde lumea întreagã

cojile spicelor se-mprãºtie în vîntºi-alunecã toateca nisipul în palmã

AmokZi dupã zi lumea noastrã e-njunghiatã.Urmele duc la ea însãºica-ntr-un labirint sãrmancu o singurã deschizãturã, aceeaºi,refugiu în miezu-iºi loc pentru a fugi dintr-însa.Din rãnile-i nu curge sîngeiar ea, pîrîu în valea pãdurii lumilor,se uscã de-atîta fãrã-de-umbrã.ªi dispare.

n Teofil Rãchiþeanu

Dor de munþiªi-o sã-mi sune iarãºi Cornulªi-o sã-mi fie iarãºi dorSã mã sui la munþii veºniciPetrecuþi cu fruntea-n nor

ªi-o sã las în urmã patimiªi în munþii cei de dorSingur numai mã voi pierdePrin adâncul codrilor

Lepãdând mâhniri, aleanuri –Ceasul cine-l poate spune? –Am sã cad pe-un þãrm de apãCu faþa spre Soare-Apune

ªi-apoi Soarele-o sã moarãSub o geanã de pãmântªi-o sã mã cuprindã somnulLegãnat de-un mulcom vânt

ªi-o sã fie seara linãªi-o sã-mi sune codrul sfântCa un plâns din altã lumeRevãrsat peste pãmânt…

Dimineaþã în munþiBogatã, roua a cãzut pe munþi –Undeva, sus, sunt pure mãri de rouã –Pe fruntea mea, ca din ceresc izvor,Lumina lumii se revarsã, nouã.E liniºte în jur ºi totu-i sfânt –Luminã, apã, nour, ceruri, floare –Zamolxe peste lume lin a plâns,De-atâta strãvezime totul doare…

n

poezia

Cîinele meu este rasa...Grigorescu. Adicã, s-a nãscut în cartierul Grigorescu ºi a trãit,aproximativ douã luni, sub o bancã plasatã

între o Alimentara ºi un Bar de zi. Cîte ceva de-ale gurii mai pica din plasele gospodinelor. ªi cîteun picior în cur de la vreun beþiv agresiv. Acunoscut greutãþile vieþii, pînã ce s-a trezit într-un apartament de bloc turn. E, de fapt, o cãþeluºã,care fu botezatã Didi. Acum are trei ani ºi o ºtietot cartierul. Corciturã cum e, are o personalitateaccentuatã dublatã de un aspect fizic aparte. Didinu scuipã ºi nu aruncã chiºtoace de þigarã în lift,nu mãnîncã seminþe pe casa scãrilor ºi nu scapãintenþionat ambalaje de bomboane ºi biscuiþi înacelaºi loc, nu scrie pe pereþi îndemnuri erotice,nu dã foc la butoanele liftului, nu se ceartãînjurînd ordinar, nu borãºte la intrare în bloc, nuaruncã saci menajeri plini cu mizerii pe alei, nicisticle de plastic, pachete de þigãri, coji de bananeºi altele la rãdãcina blocului, nu zgîrie capotamaºinilor, nu ascultã manele cu difuzoarele datela maximum, nu sparge geamuri ºi nu te înjurãde mamã...Didi îºi face doar nevoile, întotdeauna

unde existã o bucãþicã de pãmînt ºi oarece fire deiarbã. ªi latrã la anumite persoane care nu-i plac,numai ea ºtie de ce. În rest, mã scoate din sãritecît e de prietenoasã cu toatã lumea ºi cîtãîncredere acordã majoritãþii.

Didi are o blanã în trei culori. Vecinul meu,un tip gras, mereu duhind a ceva, fapt pentru careDidi îl apreciazã în mod special, o alintã þipînddupã ea „tricoloarea mea drãguþã” sau „drapelulmeu neastîmpãrat”...Îmi zice mereu cã pe Diditrebuie sã o facem lider, sã o propunem pentruviitoarele alegeri, chiar ºi de-o fi vorba doar decele locale. Asta convinge poporul, nu mai tre-buie pictatã, zice el. ªi-am putea înfiinþa ºi unpartid baban, mai are grãsanul ideea, unul de-alnostru, de-al blochiºtilor. Al oamenilor care trã -iesc în bloc, cã sîntem mulþi. Mulþi dar cinstiþi.Cã dacã n-am fi cinstiþi, mai peroreazã el, în timpce Didi aprobã miºcîndu-ºi coada, am locui lavile. Iar partidul ãsta pe care l-am înfiinþa pentrunoi ºi pentru Didi, s-ar putea numi PartidulOamenilor Cinstiþi, adicã POC! Sunã bine, emarfã, mai zice grãsanul asudînd de entuziasm iar

Didi îi linge un deget, semn cã se ºi vede ºefã departid. Îþi dai seama, vecine, mai zice vecinul, cede membrii am putea aduna, un potop de semnã-turi, mergînd din bloc în bloc ºi spunîndu-leblochiºtilor cã oameni mai cinstiþi ca ei nu existãîn þara asta. Iar Didi, tricolorul meu drãgãlaº, va fiîn frunte! Didi mîrîie încîntatã. Eu zîmbesc ºisînt mîndru de cãþeaua mea. Grãsanul asudã ºipute, fãcînd planuri pentru viitoarele alegeri. Amîmpînzi oraºul cu imaginea ei, pãi o sã le salteinimile alegãtorilor cînd or vedea ce blanã trico-lorã are, ce siluetã, cã-i suplã, aºa trebuie, maizice vecinul, nu se pot propune ca lideri niºteindivizi graºi...ca mine. Rîde vecinul, puþin îi pasãde grãsimea care-l inundã. Ãºtia ca mine, maiexplicã el, sînt ãia de gîndesc, pricepi mata, ei facplanurile, concep tactica, þin spatele celor împinºiîn frunte. Deci...mai gîndeºte-te ºi mata laPartidul Oamenilor Cinstiþi. Poþi sã zici cã-i oidee tîmpitã? L-am aprobat întru totul, mai alescã Didi dãdea semne de entuziasm nestãvilit. M-am despãrþit de vecin, pocnindu-ne palmele, întimp ce alþi vecini, de la etaje superioare, coboraupe scãri tîrînd dupã ei brazii de Crãciun,împînzind scãrile cu ace verzi, crenguþe, ambalajede bomboane, bucãþele de vatã... Asta pe Didi olãsa rece. O reacþie fireascã pentru un viitor lider.

n

ex abrupto

Cartierul ºi cîinii n Radu Þuculescu

„Ascultând revelaþii fãrã cuvinteSub iarba cerului zborul þi-l pierzi“

Lucian Blaga, Pasãrea sfântã

Poetul Blaga se afirmã într-o perioadã tra-versatã de îndoieli acute, de mari derute ºiinsondabile întrebãri legate de raportul din-

tre contingent ºi transcendent, dintre lumeanoastrã ºi lumea cerului. Se acrediteazã ideea unei„transcendenþe goale“, în concepþia lui Nietzsche„dumnezeu e mort“1, prezenþa ocrotitoare ademiurgului este simplã iluzie, omului dezvã-luindu-i-se perspectiva unei singurãtãþi apocalip-tice: „singurãtatea ne omoarã“ (Noi, cântãreþiileproºi). Pierderea ideii de sacralitate, admitereaunei transcendenþe vide, fãrã Dumnezeu,genereazã o stare de lamento, însoþitã de „întrebã-toare tristeþe“ (Psalm). Versurile spuse de un eulãsat în voia întâmplãrii oarbe rezoneazã cu otragicã ironie. Abandonat în infinitul cosmic,fiinþã fãrã nimeni în univers, omul îºi blestemãnaºterea, „ivirea în luminã“, tânjeºte dupã lumeaincreatului, vede în moarte salvarea, ca singurã„bunãtate“. Veºtile sosite din înaltul cerului au eleînsele sonoritãþi funeste („Din cer a venit un cân-tec de lebãdã“) rugãciunile ºi-au pierdut sensul,gesturile de prosternare pioasã, practicate altãdatã,nu mai au rost: „Am privit, am umblat, ºi iatãcânt: cui sã mã-nchin/ la ce sã mã-nchin?“ (Dincer). Poeþii au devenit din mesageri ai cuvântuluidivin niºte izolaþi, „cântãreþi leproºi“, atinºi deboala respingãtoare ºi nevindecabilã ocolitã de toþi(Noi, cântãreþii leproºi). Ei constatã cã porþile ceru-lui sunã „zãvorâte“, nimeni nu te mai apãrã,debusolarea sufletului este de nestãpânit: „viaþacu sânge ºi cu poveºti/ din mâini mi-a scãpat“, audispãrut zodiile care preziceau soarta, au dispãrutdrumurile cu þinte clare, a rãmas doar resemnareade a se „îngropa“ laolaltã cu Dumnezeu: „Cucâinele ºi cu sãgeþile ce mi-au rãmas/ mã-ngrop/la rãdãcinile tale mã-ngrop/ Dumnezeule, pomblestemat“ (Cuvântul din urmã).

Totuºi, poetul nu face parte din rândul celorcare contestã ideea de divinitate (pe care o con-cepe într-o formã originalã) ºi nici nu estesusþinãtorul unei transcendenþe goale, lipsite desacralitate. Dacã Dumnezeu tace, nu înseamnã cãel este absent, cã omul se adreseazã neantului.Blaga imagineazã un Deus absconditus numit de elmarele Anonim. Inabordabil, tãcut, el se izoleazãde om, pentru a nu-ºi diminua puterea prin cen-zura transcendentã, care îi conservã taina. Dinacest motiv relaþia dintre Marele Anonim ºi lumese opreºte în zona misterului. Adevãrata identitatea Marelui Anonim se aratã inabordabilã, chiardacã, dupã argumentele lui Blaga din Teoriacunoaºterii, ele sunt justificate pentru asigurareaechilibrului universal. În schimb, poetul nu con-teneºte sã deplângã separaþia dintre om ºi divini-tate, sã invoce patetic prezenþa lui („Unde eºtiElohim?“), sã vrea sã regãseascã drumul întoar-cerii în careul tãcut al puterii divine. Sentimentulde a fi pãrãsit tulburã eul: „Unde eºti Elohim/drumul întoarcerii nu-l mai ºtiu? Elohim,Elohim“. Scena înfãþiºatã în Ioan se sfâºie în pustiueste concludentã pentru etapa liricii dominatã deideea pierderii protecþiei divine. Existenþial Ioan(nume simbolic al omului), sub influenþa neferi-cirii de a fi rãmas singur în univers, trãieºtedrama dezastrului lãuntric, revelaþia „pustiei“ (aneantului) în care se aflã, al unui destin fãrãsoluþii. Celãlalt, salvatorul, nu dã nici un semn ºinu e de gãsit. Poetul conºtientizeazã înspãimântatcã se aflã într-o fundãturã. Ieºind din increatlumea e purtatã pe un drum ireversibil, ea devinepentru divinitate o realitate pe cale de a se pierde,dar totodatã lumea însãºi lasã în urma ei lucruri,momente ale vieþii definitiv pierdute. Pãrãsim olume care la rândul ei ne pãrãseºte, devenim ainimãnui, victime alienate ce decurg din el, evi-dent îl pierdem pe Dumnezeu ºi, pierzându-l, nepierdem pe noi înºine: „drumul întoarcerii nu-lmai ºtim“. Ultima treaptã coborâtoare a acesteipierderi este renunþarea la sine, pierderea iden-titãþii proprii, uitarea: „uiþi de tine ca de-un

cuvânt“ (Cântecul somnului). Soluþia poeticã, la unpoet cu inventivitatea imaginarã a lui Blaga, nuîntârzie sã aparã. Ea constã în descoperirea unuidialog „fãrã cuvinte“ între lumea de sus, a ceru-lui, ºi lumea de jos, a pãmântenilor. Relaþia cutranscendentul, în pofita neidentificãrii luiDumnezeu, cunoaºte forme de manifestãri non-verbale, fecunde. Fãpturile ºi fãpturile umane sebucurã de un fel de binecuvântare din parteatranscendentului, un du-te vino între cer ºipãmânt atestã un permanent garant între celesãvârºite de om ºi chipurile eternitãþii. Blagaobservã existenþa în cultura creºtinã a unei spiri-tualitãþi bipolare2, cu nuanþe diferite la catolicism,protestantism ºi ortodoxism. Aceastã bipolaritateconstã în faptul cã „un capãt al spiritualitãþii esteîndreptat spre transcendenþã, iar celãlalt capãt alspiritualitãþii spre vremelnicie. Cultura ortodoxãconcepe aceastã înãlþare ºi coborâre ca pe unorganism, ca pe o unitate a totului, ca pe un pro-ces osmotic“. „Anumite categorii ale vremelniciei,continuã Blaga, sunt asimilate transcendentului.Subliniem: anume categorii, nu toate“3. Spretranscendent se înalþã numai acele categoriicuprinse de „febra eternitãþii“. În noþiunea de„lume vremelnicã“ cu ºanse de a se ridica lagradul înalt al veºniciei se includ cele mai diverseaspecte, enumerate chiar de Blaga: „Pentruconºtiinþa umanã, lumea e alcãtuitã din stihiivãzute ºi nevãzute, din materie ºi din poruncileei, din ceea ce însufleþeºte materia pe dinãuntru,din peisaje, din organisme de ordin biologic, dinpropriile trãiri ale omului, din suferinþe ºibucurii, din realitãþi sociale, din fapte istorice, dincreaþii culturale ºi din simþãmântul perpetuu altuturor realizãrilor posibile4. Cele mai multe dinformele de existenþã numite poartã în ele stigma-tul vremelniciei, puþine se ridicã la nivelul eterni-tãþii. Dar cele care se înalþã la un asemenea nivelconsfinþesc un „absolut mixt“, constituit dintr-orealitate inaccesibilã, pe de o parte ºi un absolutconcret, pe de altã parte, nãscut din energie cre-atoare desfãºuratã în timp de fiinþe umane. Astfelse poate vorbi de corespondenþa între cer ºipãmânt, despre un dialog al „fãpturilor“, de o


eseu

Blaga, dialogul „revelaþiilor fãrã cuvinte“n Vasile Fanache

Irena Stojanova (Macedonia)

Derek Michel Besant (Canda)


posibilã interferenþã între sfinþenia divinã ºi mira-colele produse de viaþa cotidianã. Omul spaþiuluiîn care trãim are, dupã opinia lui Blaga, despreraportul dintre transcendent ºi lumea concretãviziunea sau sentimentul cã transcendentul co-boarã, se face vizibil, umplându-l de har. Filoso-ful numeºte aceastã determinantã stilisticã sofia-nicã, dupã numele catedralei Sf. Sofia din Istan-bul, a cãrei arhitecturã comunicã o spiritualitatespecificã: sofianicul este în esenþã acest sentimentdifuz, dar fundamental al omului ortodox, cãtranscendentul coboarã, relevându-se din propriainiþiativã ºi cã omul ºi spaþiul acestei lumivremelnice pot deveni vas (receptacul) al acesteitranscendenþe. Pornind de aici, vom numi sofia -nicã orice creaþie spiritualã, fie artisticã, fie denaturã filosoficã, ce dã expresie unui asemeneasentiment... Sofianic este un anume sentiment cutotul specific, graþie cãruia omul se simte recep-tacul al unei transcendenþe coborâtoare“5.

Revelaþia redescoperirii transcendentuluimodificã fundamental climatul interior al creaþieiblagiene, chiar dacã el nu se petrece întocmai înspiritul filosofiei creºtine 6. O datã clarificatãpremisa demersului poetic, sentimentul plenitu-dinii creatoare îºi aflã rosturi profunde, fãrã sãelimine disconfortul cu accente tragice ale discur-sului. Muþenia universului se compenseazã prinridicarea la rangul transcendenþei a unor „fãpturi“desprinse din contingent, dând naºtere unui„absolut de naturã mixtã, alcãtuit parte din mo-mente inaccesibile, parte din fapte „sensibile“...Atributul absolutului (se conferã) nu numai unei transcendenþe de neatins, dar tot aºa ºi unoraºa-zise revelaþii sensibile ºi concrete ale aceleitranscendenþe, ca fapt „istoric“, ca evenimentpetrecut în timp“7. Bipolaritatea spiritualã este ceacare se configureazã în amintita compoziþie mixtãa absolutului, constituit dintr-o realitate inaccesi-bilã, pe de o parte ºi absolutul concret, fenome-nal, pe de altã parte, generat de energie creatoaredesfãºuratã în timp (istoric) de fiinþa umanã.Astfel se poate vorbi de miracolele vieþii ºi desfinþenia divinã. Omul din aceastã parte de lume,considerã Blaga, are în legãturã cu raportul dintretranscendent ºi contingent viziunea sau senti-mentul cã transcendentul coboarã, putându-seface perceptibil. Filosoful numeºte aceastã determinantã stilisticã.

Dialogul revelator între cer ºi pãmânt are locîn forme nonverbale, el e imaginat din structuripiramidale, cu înãlþãri din zonele contingentuluivremelnic spre veºnicie integratã în spaþiile miste-rioase ale sacrului. În replicã, transcendentul îºitrimite semnele harului sãu spre contingent.Transcendentul nu se manifestã cu indiferenþã.Sufletul omului este simultan „stea ºi trup“: „Maimult mã mirã stea ºi trup.../ mâncând spre traiullui,/ sufletul de la-nceput/ ºtie sã se-mbrace-nstea“ (Mai mult mã mirã stea ºi trup). Transcendenþamixtã deschide o perspectivã ambivalentã într-oatmosferã miticã (de legendã) transcendentul ºicontingentul se încarcã reciproc de virtuþilesacrului, venind unul spre celãlalt, fãrã a ieºi dinorizontul misterului ºi al relevãrii. Într-oapreciere criticã relativ sistematicã luãm act detrei categorii de poeme: 1. cele în care transcen-denþa îºi modificã sensibilitatea faþã de unele„fãpturi“ ale contingentului, aureolându-le cunimbul sacralitãþii; 2. cele în care se relevã aspi-raþia spre absolut; 3. cele în care transcendentul ºicontingentul se manifestã împreunã, cel dintâiîntr-un sens suitor, cel de-al doilea într-un senscoborâtor.

Poetic, relevaþia transcendentului în lumeanoastrã ia înfãþiºarea unei dureroase ºi prelungiteobsesii, e cãutare ºi jubilaþie, echilibru fragil,invadat de melancolia spiritualitãþii. Uneori, poe-

tul se simte de-a binelea pãtruns de harul sacra-litãþii: „Mã simt un picior de dumnezeire pepãmânt“ (Pax Magna). De ele mai multe oristeaua, metafora care simbolizeazã infinitul, dar ºisomnul sub are se deruleazã soarta fiinþei umane,are ºi rolul de a sugera poetului cã el însuºi, capãmântean, e locuitorul unei stele cu care valumina în eternitate: „înmormântat în astã stea/ înveci voi lumina cu ea“ (Glas de searã). Coloraturatematicã în acest set de poeme este de regulã unamelancolicã, steaua presupune vindecarea de unrãu existenþial neprecizat, al tristeþii metafizice:„Stã în codru fãrã slavã/ marea pasãre bolnavã.Naltã stã sub carul mic/ ºi n-o vindecã nimic,/numai rouã dac-ar bea/ cu cenuºã scrum de stea“(Stã-n codru fãrã slavã). Sub denumirea de stea,transcendenþa determinã o aºteptare îndureratã arevelaþiei, marcatã de lacrima unei speranþe chi-nuitoare: „Din când în când câte-o lacrimã apare/ºi fãrã durere se-ngroaºã pe geanã/ hrãnind cu eanu ºtiu ce firavã stea“ (La curþile dorului).Accepþiunile semantice ale universului stelar sestructureazã în nuanþe nu o datã dramatice.Semnele trimise de stele produc os tare de satis-facþie: „steaua te atinge cu genele/ multtãlmãceºte toate semnele“ (Asfinþit marin).„Tãlmãcirea“ nu e în toate cazurile pozitivã.Pãmântul revine într-o imagine strãbãtutã de unsentiment al eºecului: „Cu fruntea aplecatã ºiînvinsã/ omul descoperã cuvânt de mângãiere în

þãrânã“, „O, pãmânt, pãmânt, tu stea mereu atin-sã“ (ªi totuºi). Prezenþa cerului în viaþa umanãestompeazã totuºi sentimentul de singurãtate: „Înfântâni m-aplec/ gând ºi cuvânt/ ceru-ºi deschideun ochi în pãmânt“ (Cap aplecat). Întruchipareatranscendentului în lumea fenomenalã se petrece,de exemplu, sub înfãþiºarea femeii. Vedereaiubitei culmineazã cu extazul cosmic, în eaîntruchipânduse însãºi lumina primordialã:„Lumina ce-o simt învãluindu-mi/ în piept cândte vãd, minunato,/ e poate ca ultimul strop/ dinlumina creatã în ziua dintâi“ (Lumina). ªi chiarDumnezeu însuºi: O, niciodatã n-am vãzut peDumnezeu/ mai mare!“ (Nu-mi presimþi?).Divinitatea însãºi pare a fi îndrãgostitã de propriacreaturã: „Fecioarã neagrã, ca ogoarele ardelene/dacã te-ai opri ºi þi-ai ridica sufletul zvelt/ aivedea cã cerul deasupra ta e o lacrimã:/ o lacrimãce atârnã de genele lui Dumnezeu/ ºi stã sãcadã.../ nu e nimeni s-o culeagã/ Numai tu“(Munca).

n(continuare în nr. urmãtor)

Note1. Celebra sintagmã „Dumnezeu e mort“ a fost enunþatã de

Nietzsche iniþial în cartea ªtiinþa voioasã, 1882, partea atreia, gragmentul 125, prin vocea smintitului ni sespune: Dumnezeu? încã nu simþim disoluþia divinã? Zeiide asemenea se descompun! Dumnezeu e mort.Dumnezeu rãmâne mort. ªi noi suntem cei care l-auomorât. Cuvintele de mai sus au o influenþã covârºitoareîn gândirea contemporanã. Valorile clasice dau semen deprãbuºire: sursa divinã a existenþei, a cuvântului însuºi, avalorilor în ansamblul lor înceteazã sã mai fiecredibile.Comentând afirmaþia lui Nietzsche, în carteape care i-o consacrã Heidegger spune: „Dacã Dumnezeue substanþã suprasensibilã ºi ca scop a ceea ce fiinþeazãeste mort, deci lumea suprasensibilã a ideilor ºi-a pierdutforþa de garant, atunci nu mai rãmâne nimic prin careomul s-ar putea menþine ºi dupã care s-ar putea orienta“.(V. Lucia Gorgoi, Friedrich Nietzsche în cultura românã inter-belicã, 2000, p. 277.)

2. Lucian Blaga, Trilogia culturii, p. 134.3. Ibidem, p. 135.4. Ibidem, p. 133.5. Ibidem, p. 168.6. Stãniloae, Dumitru, Poziþia lui Lucian Blaga faþã de creºti-

nism ºi ortodoxie, 1942.7. Lucian Blaga, Trilogia culturii, p. 134.

Azusa Ito (Japonia)

Alexandr Ulybin (Belarus)


Academia San Carlo*, începând cu primiisãi paºi fãcuþi sub clarvãzãtoarea ºi sensibilaîndrumare a regretatului Mons. Carlo

Marcora, a manifestat o atenþie deosebitã pentruzona Europei centrale ºi de est: nu a fost deci oîmtâmplare faptul cã prelegerea inauguralã aprimei dies academicus, în 1978, a fost încredinþatãistoricului polonez Henryk Damian Woityska, dela Universitatea Catolicã din Lublin, ce a avut cageneric Sf. Carlo Borromeo, exponent al politicii pon-tificale cãtre Europa centralã ºi de est . Mai amintimfaptul cã în 1990 (an în care a fost cooptat printreacademicieni cercetãtorul maghiar László Szilas,S.J.) întâlnirea anualã a fost dedicatã temeiBisericile din Europa de est în timpul Sfântului Carlo.

Aceastã atenþie nu era rezultatul unei noideschideri de orizonturi istoriografice începutã înacei ani: reprezenta înaite de toate o recuperare aorizonturilor antropologice ºi ecleziastice în carese miºcaserã adepþii Sfântului Carlo Borromeo,dupã cum au demonstrat relatãrile cercetãtorilorprezenþi la colocviul amintit, ºi dupã cum nearatã în mod evident primul nucleu borromaicdin Biblioteca Ambrozianã (documente, cores-pondenþã etc.).

Acest marcat interes, în secolul al XVI-lea caºi astãzi, îºi gãseºte motivaþiile în anumite eveni-mente istorice din acea parte a Europei ºi în reali-tatea ecleziasticã ºi culturalã care îºi are origineaîn aceste evenimente. De fapt, ceea ce în celelaltezone ale continentului se configureazã pe planconfesional ºi, în consecinþã, cultural, în ceea cepriveºte alternativa didacticã, aici este o prezenþãsimultanã trãitã ºi o complementaritate sedimen-tatã de-a lungul secolelor.

Vjaceslav Ivanov s-a autodefinit ca un om caretrãieºte cu ambii plãmâni ai corpului ecleziastic.Spaþiul Europei centale ºi de est este exact Europacare trãieºte cu cei doi plãmâni ai sãi, care aiciapar uniþi, dând naºtere unor fenomene religioaseºi culturale de un extraordinar interes ºi mai ales

dând naºtere unor realitãþi antropologice educatede istorie sã se conceapã într-un context variat ºicomplex.

În acest cadru, spaþiul românesc are un carac-ter într-un fel emblematic.

De fapt românii, având tradiþia religioasãgreacã (ortodoxã, n. trad.) ºi inserþii – în epocamedievalã – în matca bizantino-slavã, au trãit înprimul rând în arealul transilvan, alãturi de com-ponente etnice ºi sociale latine din punct devedere religios, diferenþiate prin Reforma protes-tantã într-un pluralism confesional ratificat dinpunct de vedere instituþional, care merge de laLutheranismul „augustan” la CalvinismulConfesiunii Elvetice posterioare, la radicalismulantitrinitar al Bisericii Unitariene. În plus, aici, înmulticonfesionalismul habsburgic, lansareareformei pornitã de la Trento, a propus din nouprezenþa instituþiilor ecleziastice catolice ºi a creatcondiþiile pentru ca, începând cu anii 1697-1701,printe români sã aparã realitatea specificã a uneibiserici orientale, unite cu Roma.

Deci, pentru catolicismul de dupã Conciliuldin Trento, aceasta a fost zona în care în epocamodernã s-a realizat unica experienþã a unei con-fruntãri simultane, atât cu diferitele expresii aleReformei, cât ºi cu tradiþia ecleziasticã aOrientului ortodox.

Meritã observat cum acest pluralism confe-sional nu a reprezentat doar o experienþã reli-gioasã, ci a permis implicaþii precise de ordin cul-tural, întrucât diferitelor apartenenþe eclesiasticeerau asociate, inevitabil, legãturi culturale privile-giate cu anumite zone din contextul european.

De fapt, în Transilvania habsburgicã,Catolicismul însemna Roma ºi Italia (ºi,bineînþeles, Viena), aºa cum Ortodoxismulreprezenta deschiderea cãtre un Commonwelthbizantin ºi o legãturã privilegiatã cu lumea sârbã;în mod asemãnãtor Lutheranismul însemna ostrânsã legãturã cu regiunile orientale ale

Germaniei, în timp ce Calvinismul ºiAntitrinitarianismul fãceau parte dintr-un eveni-ment, dintr-o acþiune, destinatã sã depãºeascã,curând, graniþele Europei.

Aceste consideraþii au fost dezvoltate cu titlude introducere pentru o înþelegere adecvatã per-sonalitãþii culturale ºi a activitãþii ºtiinþifice a Prof.Nicolae Sabãu, dar ºi pentru a aprecia cum secuvine semnificaþia pezenþei sale în aceastãAcademie.

Istoric de artã, român, ardelean, este întâi detoate martor al numeroaselor bogãþii culturale alelumii sale ºi martor al relaþiilor care au legatevenimentele artistice de marile curente degândire ºi de formele artei din restul Europei.

Cercetãtor în cadrul Institutului deArheologie ºi Istoria Artei, Filiala Cluj aAcademiei Române, Nicolae Sabãu este înmomentul de faþã conducãtorul Catedrei deIstoria Artei a Facultãþii de Istorie-Filosofie dincadrul Universitãþii clujene.

Formarea D-ei sale s-a desfãºurat prin inter-mediul experienþelor de studiu desfãºurate la uni-versitãþile ºi centrele de cerceare din diverse pãrþiale Europei, dintre care se evidenþiazãUniversitatea din Viena ºi Institutul Central deIstoria Artei din München. Meritã semnalate înmod special legãturile sale cu Italia, legãturi ale

evenimentIstoricul de artã clujean Nicolae Sabãu ales membru al Academiei San Carlo din Milano

Laudation Prof. Cesare Alzati – Universitatea din Pisa

Cop

ii în

ghi

ps d

upa

Col

umna

lui T

raia

n, se

c. X

VI


cãror rãdãcini pot fi gãsite chiar în cadrul studi-ilor sale universitare. Printe profesorii sãi figu-reazã Virgil Vãtãºianu, maestrul sãu, care fusese laAcademia Românã din Roma unul dintre bur-sierii ºcolii de înaltã formare activã din perioadainterbelicã ºi unul dintre ultimii secretari ai aces-tei instituþii, în splendidul sediu din Valle Giulia.

Aproape pãºind pe urmele profesorului sãu,Nicolae Sabãu a petrecut anii 1973-1974 ca bursi-er la Institutul de Istoria Artei „Roberto Longhi”din Florenþa, acolo studiind în detaliu arta italianãºi începând o muncã de cercetare concretizatã îndiverse studii despre artiºtii ºi arhitecþii italieniactivi în Transilvania secolului al XVIII-lea: ar fide ajuns aici sã menþionãm volumul bilingv:Maestri italiani nell’architettura religiosa barocca dellaTransilvania. Maeºtrii ialieni în arhitectura religioasãbarocã din Transilvaia, apãrut la Bucureºti în anul2001.

Arhitectura barocã din Transilvania este arhi-tecturã militarã ºi civilã, dar mai ales religioasã.Aºadar, parcurgerea evenimentelor artistice înTransilvania epocii habsburgice a însemnat pentruNicolae Sabãu parcurgerea formelor în care a fostprezent Catolicismul de dupã Conciliul dinTrento în aceastã regiune ºi, în acest context,gãsirea urmelor lãsate de influenþa borromaicã,ale cãror mãrturii deosebite se regãsesc ºi în pic-tura de altar ºi în fresca dedicatã Sfântului Carloîn capela reºedinþei episcopale romano-catolicedin Oradea.

Fenomenul baroc în Transilvania habsburgicãnu a fost totuºi expresia artisticã a unei identitãþiconfesionale unice, ci a fost experienþa participãriila un limbaj împãrtãºit de diferitele componentenaþionale ºi religioase din acel principat ºi dinîntreaga Europã Centralã. De aici rezultã con-tribuþiile dedicate de profesorul Sabãu pictoruluimaghiar din Cluj, Mathias Veress ºi pictorilor ºaºidin Transilvania (ºi deci lutherani din punct devedere confesional), Andreas Hermann ºi JohannMartin Stock dar ºi studiile despre bavarezii AntonSchuchbauer ºi Johann Nepomuk Schöpf: primula funcþionat ca sculptor în atelierul sãu din Cluj,cel de-al doilea reuºind ca pictor la Oradea, undenumele sãu este legat de frescele catedralei ºi alereºedinþei episcopale catolice din oraº.

Pentru aceste studii, ºi în mod special pentruvolumul Sculptura barocã în România, în 1992Academia Românã a acordat profesorului Sabãupremiul „George Oprescu” la secþiunea istorico-artisticã.

Simþindu-se în elementul sãu în cadrul reli-gios ºi cultural al barocului din Europa centralã ºide est, Nicolae Sabãu este totuºi român detradiþie ecleziasticã orientalã. Astfel cã, lângãlucrãrile sale despre expresia artisticã transilvanã,de origine occidentalã, stau numeroasele salestudii despre modalitãþile prin care, în acest con-text, elementul românesc a fost pezent în viaþaecleziasticã ºi formele artistice ale celuilalt„plãmân” european, cel oriental de origine bizan-tinã. ªi în acest cadru, se merge de la lucrãriledespre bisericile din lemn din Transilvania laDicþionarul mãnãstirilor din Transilvania, Banat,Criºana ºi Maramureº, la care a colaborat, pânã lastudiile referitoare la neo-bizantinismul de lasfârºitul secolului al XIX–lea ºi începutul secolu-lui XX din creaþia picturalã a lui OctavianSmigelschi.

Astfel cã, mi se pare corect sã afirm cãprezenþa sa în Academia San Carlo nu numai cãreprezintã pentru aceastã instituþie posibilitatea dea-ºi lãrgi orizonturile pânã la a îmbrãþiºarãdãcinile extreme orientale ale spaþiului religios

marcat de reforma de dupã Conciliul din Trento,dar oferã ºi posibilitatea de a deschide o fereastrãînspre ceea ce era (ºi este) acel spaþiu, sau înspreCealaltã Europã, care în zilele noastre, dupãtragediile secolului XX, împreunã cu partea occi-dentalã a Continentului, începe sã dea viaþã uneiNoi Europe, reconciliatã din punct de vederepolitic ºi bogatã în multe tradiþii religioase ºiforme culturale.

n

NOTÃ:* Academia San Carlo

Forumul academic funcþioneazã deja de 40 de ani încadrul Bibliotecii Ambroziene ca expresie culturalã de primrang a instituþiei, alãturatã aºadar colecþie de manuscrise ºi decãrþi inauguratã în anul 1609 de Federico Borromeo ca unadintre primele bibliotecii „moderne” deschise publicului ºi nudoar spre folosul exclusiv al unui principe sau a unui înalt ie -rarh dar ºi a Pinacotecii Ambroziene deschisã în 1618 prinstrãdania aceluiaºi cardinal, despre care Alessandro Manzoniîn cap. XXII din romanul Promessi sposi scria cã „a fost unuldintre oamenii rari ai oricãrui timp, care au angajat cu ointeligenþã ascuþitã ºi o inventivitate deosebitã, toate resurseleunei nemãsurate bogãþii, toate avantajele unei stãri privile -giate, printr-o strãduinþã continuã, în cãutarea ºi în exerciþiulmai binelui”.

Ideatã ºi fondatã de Papa Ioan al XXIII în 1963, Academiaobþine primul sãu statut în 1976 de la Cardinalul GiovanniColombo. Astãzi este condusã funcþie de Noul Statut pro-mulgat de cardinalul Carlo Maria Martini în 26 septembrie1994.

Academia cuprinde în jur de 70 de cercetãtori ai istorieimoderne care se ocupã în special de frãmântata perioadã cul-turalã în care au activat cardinalii Carlo ºi Federico Borromeo(secolele XVI-XVII). Cercetãrile înlesnite de Academie sedesfãºoarã în variate domenii: de la istoria instituþionalã (civilãºi ecleziasticã) la creaþia artisticã (muzicã, picturã, sculpturã ºiarhitecturã), de la istoria ºi teoria artei la conservarea ºi restau-rarea monumentelor artistice, la variata lume literarã (poezie,proza sacrã ºi profanã, teatru, retorica sacrã) în contextulºtiinþific, filosofic al acelor secole dificile, îndoliate denenumãrate pierderi omeneºti ºi întotdeauna fascinate.

În fiecare an Academia trãieºte momentul sãu festiv înacele Dies academicus din luna noiembrie. În cursul celebrãriidin 21 noiembrie 2003 au primit învestitura de academicienidin partea Marelui Cacelar, Cardinalul de Milano, DionigiTettamanzi, profesorul american John O’Malley, douã cercetã-toare milaneze, Marina Bonomelli ºi Marina Messina, precumºi doi profesori de altã naþionalitate: românul Nicole Sabãu ºifrancezul Olivier Chaline (N.S.).

Pinacoteca Ambroziana, Milano


Continuãm în acest numãr publicarea frag-mentelor din dezbaterea cu tema „Istoriografiaromânã actualã”, organizatã de Fundaþia „A TreiaEuropã” ºi de Centrul Cultural German dinTimiºoara, cu sprijinul Fundaþiei „Robert Bosch”,desfãºuratã la Timiºoara pe 31 octombrie 2003.

Vasile Docea

Din nou despre mituri ºi identitateAdrian Cioroianu: Problema miturilor în istori-

ografie, a demitizãrii ºi a remitizãrii este una cât sepoate de complexã. Dacã abordãm discursul istori-ografic din aceastã perspectivã, avem cu certitudineºanse sã îl reînnoim. Dupã cum ºtiþi, problema etratatã, între alþii, de Lucian Boia. În mod parado-xal, multã lume a vorbit despre el, dar puþini l-aucitit. Situaþia este asemãnãtoare cu cea de la admi-terile la facultãþile de istorie, unde toþi candidaþii,chiar ºi cei slab pregãtiþi, care nu au nici o ºansã dereuºitã, folosesc formula „cum spunea marele nos-tru istoric Nicolae Iorga”. De-ar fi sã luãm în seriosacest lucru, atunci ar trebui sã credem cã Iorga edin ce în ce mai citit în aceastã þarã ºi aceasta devreo douã-trei decenii încoace.

Lucian Boia spune, în cartea sa „Istorie ºi mit”,cã a încerca sã demitizezi istoria reprezintã în sinetot un mit. Ne aflãm, aºadar, într-un cerc vicios,care trebuie rupt într-un fel. În legãturã cu acestlucru, vã atrag atenþia asupra ultimei sale cãrþi,despre mitul democratic, unde e vorba desprelucruri pe care le-am fãcut ºi noi în anii ’90. Amvorbit despre Europa, despre democraþie ºi moder-nitate, creând în felul acesta un mit. ªtiam cu toþiice facem, însã mai rãu a fost cã am încercat sã-lvindem altora, despre care aveam impresia cã ºtiumai puþin. Nu am reuºit, sã nu ne iluzionãm!

Leon Volovici: Se discutã din ce în ce mai multîn ultima vreme despre amestecul mitului naþionalîn discursul istoriografic. Cred cã miturile naþionaleau rolul lor ºi nu trebuie distruse. De altfel, niciLucian Boia nu îºi propune aºa ceva în cãrþile sale.Ceea ce a afectat foarte mult istoriografia a fostamestecul celor douã discursuri, unul istoriografic,celãlalt „mitologic”, aºa cum l-a denumit maidevreme Adrian Cioroianu. Întrepãtrunderea celordouã planuri, suprapunerea lor, a condus la o situ-aþie din ce în ce mai gravã. Cum s-a ajuns aici?Cred cã o primã explicaþie este de ordin ideologic.Regimul comunist a încurajat, de fapt a impus aceldiscurs naþionalist, care exista încã dinainte derãzboi. El existã ºi acum, însã are acum, aºa cumavea ºi înainte de rãzboi, alternative. Unii reprezin-tã o direcþie de gândire, alþii o altã direcþie. Înaintede rãzboi, una era istoria României vãzutã deLovinescu, alta cea vãzutã de Iorga ºi alta, sãspunem, cea scrisã de autorii de manuale de-atunci.Dimpotrivã, comunismul a suprimat alternativele,forþând istoriografia sã intre într-un discurs unic.Consecinþele au fost grave, ajungându-se la depro-fesionalizarea istoricilor. Din punctul meu devedere, exemplul cel mai tragic este cel al fostuluimeu coleg de la Iaºi, Gheorghe Buzatu.

Atunci când abordezi criterii politice de jude-catã, care sunt exterioare profesiei, te autodescalificica istoric. Aceasta nu înseamnã nicidecum cã a fi

om politic ar fi mai puþin onorabil decât a fi istoric.Problema, de fapt, nu e dacã cineva e om politicsau e istoric, ci ce anume gãseºte de cuviinþã sã facãun istoric, atâta vreme cât se revendicã de la aceastãprofesie. Cauza confuziei de care vorbeam constã,aºadar, în abandonarea menirii istoricului înfavoarea unor criterii, valori ºi imperative care nusunt în primul rând ale sale. Atunci când istoricii setransformã în aºa-numiþi apãrãtori ai interesornaþionale, istoriografia devine inevitabil un instru-ment de propagandã. Parafrazându-l pe ConstantinNoica, putem spune cã avem de-a face cu o mala-die a spiritului istoriografic.

Din pãcate, acel discurs bolnav nu a murit odatã cu regimul comunist. M-am lovit de eldestul de des, pe la diferite conferinþe inter-naþionale, unde mai apar diverse persoane dinRomânia care dezvoltã un discurs propagandisticde tip ceauºist. Acei oameni nu reuºesc sãpãcãleascã pe nimeni, cãci strãinii nici mãcar nucred despre ei cã ar fi istorici. Sunt eu însumi unprodus al culturii româneºti ºi nu pot sã nu mãsimt umilit în astfel de situaþii.

Vasile Docea: La încercãrile de analizã „calita-tivã” fãcute aici, care fie pleacã empiric de laîntrebarea „cum se scrie istoria”, fie se întemeiazãnormativ pe interogaþia „cum ar trebui ea scrisã”,voi formula pe scurt o replicã de ordin „cantita-tiv”. Fireºte cã e important felul în care reconsti-tuim trecutul, aºa cum este importantã ºi „agen-da” temelor pe care istoricii le propun spre dez-batere. Cred, însã, cã nu trebuie sã neglijãm can-titatea producþiei istoriografice dintr-un anumitmoment. Din acest punct de vedere, suferim deun exces evident de istorie: prea mulþi istorici,prea multe studii ºi cãrþi de istorie publicate, preamulþi studenþi la facultãþile de istorie, prea multeteme istorice în discursul public în general, în celpolitic în special. Obiºnuiesc sã le rãspund celorcare se plâng de insuficienta cunoaºtere de cãtreromâni a propriului trecut cã, de fapt, noi sufe-rim nu de prea puþinã, ci de prea multã istorie.

Ce-i rãu în asta, mã veþi întreba? Atâta vremecât analizãm lucrurile la nivel strict profesional,nimic nu e rãu aici, dimpotrivã. Domnul LeonVolovici este cât se poate de convingãtor atuncicând susþine necesitatea discursurilor alternative, apluralismului dezbaterilor. Cu cât mai multeopinii, cu atât mai bine, cãci doar aºa profesionalis-mul triumfã ºi adevãrul iese la suprafaþã. Lucrurilestau cu totul altfel dacã le vedem din perspectivãidentitarã. ªtim cu toþii cã istoria este o compo-nentã a felului în care noi ne construim – sau, cuun termen drag antropologilor, ne „negociem” –identitatea. Dar în reþeta construirii sau negocieriiimaginii despre sine a unei comunitãþi, istoria nueste singurul ingredient. Identitatea are, de aseme-nea, o componentã religioasã, o alta ritualicã, unapoliticã, una geograficã, alta psiho-socialã ºi cred cãam putea enumera alte câteva. Istoria, ca rememo-rare a trecutului, nu este decât una dintre acestemulte componente. În cazul românilor, astãzi,asistãm la o surclasare de cãtre componentaistoricã a celorlalte ingrediente, ceea ce mi se parea fi profund nociv. Excesul de istorie – mai ales deistorie înþeleasã în mod tradiþional – conferã iden-titãþii noastre o anumitã autosuficienþã, un caracterautarhic, tendinþa spre evitarea dialogului ºi chiar

predispoziþia la violenþã. Identitatea întemeiatã înprimul rând pe rememorarea trecutului este unaizolaþionistã. Nu pledez nicidecum pentru extir-parea componentei istorice, dar cred cã regãsireaechilibrului între ingredientele identitãþii estenecesarã. În lipsa acestui echilibru, vom cãutazadarnic normalitatea.

Normalitatea sau anormalitateatratatelor-sintezã

Smaranda Vultur: Dacã am ajuns la acestsubiect, al normalitãþii, atunci cred cã meritãluate în discuþie tratatele-sintezã de istorie aRomâniei. Întrebarea mi se pare cu atât mai legi-timã, cu cât avem un exemplu recent, cel al tra-tatului Academiei Române. Lucrarea, proiectatã aapãrea în zece volume ºi coordonatã de academi-cienii Dan Berindei ºi Virgil Cândea, este o per-spectivã „oficialã” asupra trecutului, în mãsura încare ea conþine o intenþie normativã ºi centaliza-toare a discursului istoriografic.

Ceea ce sare în ochi deja de la primul contact,acela cu prefeþele volumelor, este pretenþia de„obiectivitate”, cu atât mai ritos afirmatã de coor-donatori, cu cât de nepotrivit este, dupã opiniamea, acest concept în ce priveºte discursul istoric.

Suntem avertizaþi cã volumul al IX-lea va fiamânat în mod premeditat, fiindcã arhivele fiindîn curs de deschidere – precizeazã Dan Berindei –nu beneficiem de o cunoaºtere completã a surselorºi mai ales pentru cã nu avem încã distanþareanecesarã pentru a asigura o abordare ºtiinþificã ºinu politicã a unei perioade pe care coordonatorultratatului o caracterizeazã astfel: „cele patru deceniicare s-au încheiat la 22 decembrie 1989, înfãþiºeazão complexitate tematicã deosebitã, etape diferenþi-ate, drame, dar ºi unele realizãri indiscutabile”.Obiectivitatea, echivalentã cu caracterul ºtiinþific aldiscursului, precum ºi absenþa implicãrii politice,impuse de necesitatea unui bilanþ echilibrat alproblemelor, sunt idealuri afirmate ºi în prefaþa luiDumitru Protase la volumul al II-lea. În esenþã,suntem avertizaþi de Dan Berindei, ceea ce dife-renþiazã tratatul de acum de cele anterioare estetocmai „lipsa de condiþionare politicã, în spirituladevãrului istoric ºi a deplinei sale respectãri, cumãsurã, sine ira et studio”. Totuºi, coordonatorii ºisusþinãtorii acestui proiect de sintezã a istorieiromânilor recunosc cã aceastã lucrare are o anumemenire, care se dovedeºte a nu fi total lipsitã detentã politicã.

Pentru acad. Rãzvan Theodorescu, semnatarulcuvântului înainte la volumul III, „Genezeleromâneºti”, pe care îl coordoneazã ºi parþial ºi scrie,istoria este în mod necesar subiect de rescrieri, maiales atunci când e vorba de un subiect „de dez-batere aprinsã” cum este etnogeneza românilor.Tratatul este astfel expresia „unui vechi proiectmereu reînnoit” ºi o „carte de învãþãturã”. Ceanume ne învaþã ea? Rãspunsul îl puncteazã încâteva dintre aspectele lui tot Dan Berindei în pre-faþa la volumul I: „lucrarea de faþã rãspunde uneinecesitãþi a societãþii noastre ºi misiunii care-irevine istoriei ca liant al cetãþenilor României”. Eaare deci funcþia de a da cetãþenilor unui stat senti-mentul apartenenþei la un corp comun care e naþi-unea. Ce poate fi mai politic decât acest scop?Funcþia de liant a istoriei vizeazã însã ºi un alt plan:istoria de faþã se numeºte „a românilor” pentru a seînscrie – ne explicã autorul – într-o tradiþie beneficãce are în vedere „tratarea întregii naþiuni din cadrulstatului ºi din afara hotarului”. Naþiunea e gânditã

colocvii

Fãrã anestezie, despre rosturile istoriei astãzi (II)


de data aceasta, cum se observã, în termeni etnici ºirolul istoriei pare a fi mai ales unul de a întãri sen-timentul identitãþii românilor.

Ce ameninþã acest sentiment? Pe de o parte,„neliniºtile inerente tranziþiei”. În acest sens, isto-ria are rolul de „a contribui în complicatele ºicontrazicãtoarele jocuri ale tranziþiei la clarificãriºi lãmuriri”, pentru cã „lipsiþi de o cunoaºtereclarã a propriei lor deveniri, românii ar fi gravafectaþi”. Istoria e menitã, aºadar, de a da ºi senti-mentul stabilitãþii într-o lume instabilã, „ebeneficã pentru complexul proces pe care îl strã-batem, pentru normalitatea ºi stabilitatea pe carele dorim a fi instaurate”, dar, mai ales, ea are rolulde a le asigura românilor un loc specific „în horacea mare a naþiunilor continentului european ºi aîntregii umanitãþi”, în care „trebuie sã neîncadrãm ca români intrând cu zestrea noastrãspiritualã”. Confortând sentimentul românilor dea avea o voce specificã în concertul naþiunilor,asigurându-le astfel o bunã integrare în Europa,Istoria Românilor ne e prezentatã ca fiind „orealizare de interes naþional. Prin aceastã lucrarevor fi clarificate confuzii care au „înflorit” înultimii ani; se vor pune capãt totodatã denigrãriiunor personalitãþi istorice, demitizãrii”. În acestpunct, opinia acad. Dan Berindei coincide cu ceaa preºedintelui Academiei, acad. Eugen Simion.Cei care au gândit aceastã istorie – precizeazã el –nu s-au conformat nici scepticismului, reproba-bil, se înþelege, al celor care nu cred în utilitateaunor astfel de lucrãri, ºi „n-au urmat nici pe ceicare cred cã numai demolând miturile naþionalevom putea deveni buni europeni”.

O dimensiune polemicã pare a ieºi astfel lasuprafaþã, aflându-se la temeiul acestui proiect,chiar dacã e exprimatã cu oarecare reþinere.Pretenþia de obiectivitate, de clarificare necesarã,de promovare a adevãrului, afirmatã ºi reafirmatãde autori, se dovedeºte a fi mai ales delimitarea deun alt mod de a face istorie ºi de a înþelege ros-turile ei. Regãsim, transpusã în planul unei dez-bateri asupra misiunilor pe care le are istorianaþionalã, o poziþie pe care ºi-au exprimat-o ºipublic, de mai multe ori, cei care patroneazãaceastã întreprindere, privitoare la apolitismulrecomandabil intelectualilor, la nevoia de liniºte ºistabilitate, la evitarea controversei care ar puteapune totul în discuþie, riscul fiind de a declanºahaos ºi insecuritate. Istoria poate deveni astfel uninstrument. Funcþia ei pare a fi mai ales aceea dea netezi asperitãþile ºi contradicþiile, o funcþieechilibratoare, menitã sã ducã la consens ºi sãconforteze sentimentul unei identitãþi în senstare, reificate.

Deºi dezbaterea asupra tratatului e încã laînceput, s-au fãcut auzite deja destule reproºuri ºicritici virulente. Pe de o parte, istorici din genera-þii diferite au pus în discuþie aspecte de naturãeticã: acuze de plagiat, de reutilizare a unor textedin versiunile anterioare, de punere laolaltã aunor puncte de vedere exprimate de pe poziþiiradical opuse. Pe de altã parte, a fost criticatãîmpãrtãºirea unui punct de vedere etnocentrist.Breasla istoricilor e departe de a fi ajuns la unconsens asupra a ce tip de istorie trebuie scrisã ºidacã obiectivele acesteia trebuie sau nu sã fie celepropuse de Academie. Nu cred cã excesul deistorie e problema, ci instrumentalizarea ei.

Adrian Cioroianu: Nu sunt convins cã pro-blema aceasta a tratatului de istorie este unadepãºitã. Noi nu avem încã aºa ceva – ºi aceastaeste o replicã pe care o putem primi oricând.Replica, de altfel, a fost deja formulatã, într-omanierã asemãnãtoare, de cãtre Eugen Simion ºiDan Berindei. Este adevãrat cã astãzi, în istori-ografiile serioase din lume, nu se mai scriu tratatede istorie. Mai curând gãsim un corespondent în

Rusia stalinistã decât, sã spunem, în Franþa actu-alã. Dar e la fel de adevãrat cã toate istoriografiilemature au trecut prin aceastã vârstã. Noi n-amconsumat-o încã, n-am avut un tratat, eventualacademic, de istorie.

Vasile Docea: Nici mãcar unul plagiat!

Adrian Cioroianu: Nici mãcar „beuranizat”!

Ottmar Traºcã: Existã, totuºi, mai vechiultratat din anii ’60, care prezintã istoria Românieipânã în secolul al XIX-lea.

Adrian Cioroianu: Tocmai aici e problema,cãci acela era unul incomplet, pe când actualultratat îºi propune sã abordeze istoria de la uncapãt la celãlalt sau mãcar pânã la ceea ce numimistorie imediatã. Nu vã ascund cã am acceptat sãfac parte din colectivul de realizare a ultimuluivolum, referitor la perioada de dupã al doilearãzboi mondial, care va fi coordonat de istoriculDinu C. Giurescu. Nu agreez ideea de tratat însine, însã am cel puþin douã motive sã particip laproiect. Mai întâi, prezenþa acolo a domnuluiDinu C. Giurescu este pentru mine o garanþie,chiar dacã domnia sa este o persoanã amabilãuneori cu persoane care nu-i meritã amabilitatea.Pe de altã parte, cred cã acest proiect oricum va fidus la capãt ºi, în aceste condiþii, decât sã stau pemargine sau sã apar la televizor, criticând diferitepuncte de vedere cu care nu sunt de acord, pre-cum cele ale lui Gheorghe Buzatu, prefer sã ies labãtaie chiar pe câmpul pe care el ºi cei asemenealui îl controleazã.

Vasile Docea: Spre deosebire de AdrianCioroianu, care nu agreeazã în principiu ideea detratat, eu nu am nimic împotriva unei astfel deidei. Nu mã deranjeazã nici tratatele, nici sin-tezele, dimpotrivã, în principiu le socotesc încer-cãri la fel de legitime ca orice alt fel de studiuistoric. Existã, de altfel, câteva alte sinteze actualede istorie a românilor, semnate fie de un autoranume, fie de colective. Ceea ce contest estelegitimitatea Academiei de a realiza un astfel deproiect din bani publici. Nimic nu mã îndrep-tãþeºte sã cred cã proiectul Academiei este cel maibun dintre toate proiectele posibile, astfel încât el

sã fie finanþat cu fonduri publice, aºa cum nu amnici un motiv sã cred în reprezentativitatea mem-brilor Academiei pentru breasla istoricilor, atâtavreme cât ei se aleg pe ei înºiºi. M-aº fi vindecatde acest scepticism, dacã, în ciuda lipsei de legi-timitate, Secþia de istorie a Academiei ar fi produsceva de calitate. Lucrurile, însã, nu stau deloc aºa.Tratatul actual, aºa cum o recunosc pânã ºiautorii, preia masiv textele pregãtite pentru trata-tul proiectat sã aparã în anii ’80, dar care nu s-amai publicat atunci, se pare din motive politice.Destul de superficiala cosmetizare a textelor nu areuºit sã înlãture nici perspectiva etnocentristã adiscursului istoric ceauºist, nici poncifele „mate-rialist-dialectice”, care abundã în multe locuri dinactualul tratat. Oricine îmi poate spune cã, pânãla urmã, aceasta este viziunea autorilor, cã estedreptul lor sã ºi-o afirme ºi cã, dacã nu-mi place,n-am decât sã nu-l citesc. Nu-mi rãmâne decât sãridic din umeri ºi sã-mi spun: la aºa Academie,aºa tratat de istorie! Chiar ºi aºa, însã, o întrebarenu-mi dã pace: de ce a fost nevoie de bani publicipentru a finanþa fanteziile Academiei?

O maladie: lipsa medicilor

Smaranda Vultur: Am constatat atunci cândam realizat proiectul evocat la începutul discuþiei– ºi lucrurile nu s-au schimbat între timp – cãexistã o slabã preocupare a istoricilor dinRomânia pentru gesturile autoreflexive. Amputut observa chiar direct, prin discuþii purtate cuprofesioniºti din diverse direcþii de cercetare, cãmajoritatea au serioase dificultãþi în a se autodefi-ni. Cred cã e un simptom al istoriografiei româneactuale, confirmat ºi de absenþa consideraþiilor defilosofie istoricã în lucrãrile de sintezã.Majoritatea lucrãrilor evitã o reflecþie, sã-ispunem metadiscursivã sau când existã, ea e sim-plificatoare sau ideologizatã. Sunt desigur ºifericite excepþii ºi în studiul meu le-am acordatatenþia cuvenitã.

Vasile Ciobanu: Dacã istoriografia noastrã ebolnavã, atunci bolile ei provin ºi din lipsa de„medici”. Nu avem o criticã autenticã a discursu-lui istoriografic, iar atunci când, totuºi, unele vocicritice se mai fac auzite, ele sunt întâmpinate curezerve ºi uneori cu ostilitate. Ne lipseºte culturacriticii. Aº putea da numeroase exemple. Amcunoscut cazuri de discutare publicã a unorlucrãri de doctorat, unde cei care au formulatopinii critice au avut de suferit dupã aceea diferiterepresalii. Dacã aºa ce va se poate întâmplapornind de la o discuþie, atunci mã întreb la ce artrebui sã te aºtepþi dacã „îndrãzneºti” sã publicirecenzii! Cred cã spiritul critic, indispensabil uneiculturi mature, se educã. Dacã suntem de acordcu acest lucru, atunci ar trebui sã gândim lasoluþii. Unele sunt simple ºi ne stau la-ndemânã.Ar fi recomandabil, bunãoarã, ca aceia dintre noicare lucrãm cu studenþii, sã nu mai acceptãmdecât acele teze de licenþã care conþin un capitolintroductiv „critic”, despre stadiul cercetãrilor îndomeniul abordat. Deºi ceea ce v-am spus poatepãrea curios pentru unii dintre cei prezenþi, vãmãrturisesc cã am avut de nenumãrate ori ocaziasã vãd lucrãri de licenþã fãrã nici un fel de intro-ducere. Autorii abordau o temã oarecare, de obi-cei banalã, foarte cunoscutã, însã o prezentau deparcã ei ar fi descoperit-o. Este ºi acesta un exem-plu de imposturã, iar originea ei trebuie cãutatãtocmai în absenþa exerciþiului critic.

nKohsei (Japonia)


LiteraturaDin aceeaºi perioadã dateazã ºi primele reali-

zãri literare, în prima jumãtate a secolului al XIX-lea liderul vieþii spirituale din Timiºoarafiind Josef Klapka. În gazeta editatã de acesta pu-blicau poeþii Gottfried Feldinger, Julie Oldofredi-Haager. Tot acum publicã poezii la Pesta ArthurKern din Pancevo.

Arthur Schott (1814-1875), din Stuttgart, atrãit în Banat ca administrator al unei moºiinobiliare la Jam, lângã Oraviþa. A publicat împre-unã cu fratele sãu Albert Schott o culegere depoveºti populare româneºti Walachische Märchen,Stutgart & Tübingen, 1845.34

Unul dintre primii care s-a ocupat în proza saliterarã de viaþa ºvabilor bãnãþeni a fost KarlWilhelm von Martini (1821-1825), care prinromanul sãu Pflanzer und Soldat . Bilder undGestalten aus dem Banate” 1854, a scris „primulroman naþional ºvãbesc“. 35 Unul dintre cei maiimportanþi poeþi germani al perioadei premergã -toare revoluþiei de la 1848/49 este fãrã îndoialãNikolaus Lenau (n.1802, Csatát, azi Lenauheim-decedat în 1850). Cu toate cã ºi-a petrecut viaþa

agitatã prin Ungaria, Austria, Germania având ºiun episod american, poezia lui aminteºte atmos-fera locurilor sale natale ºi îndeosebi puternicaatracþie pe care a simþit-o faþã de pusta maghiarã.36

Lenau a devenit unul dintre cei mai mari poeþiaustrieci în calitate de cântãreþ al “Weltschmerz”-ului, fiind singurul poet german din sud-est carea pãtruns în literatura universalã.37

TeatrulNumãrul mare de funcþionari austrieci, al ofi-

þerilor din garnizoana Timiºoara au fãcut ca deja în1753 sã aibã loc primele reprezentaþii teatrale.Foarte devreme au loc reprezentaþii teatrale ºi laOraviþa unde funcþionãrimea austriacã dar ºi bur-ghezia localã cosmopolitã resimt nevoia unui teatruºi ºi-l ºi subvenþioneazã în anul 1817. 38 Dupã 1848existã în Banat 19 localitãþi în care au loc reprezen-taþii teatrale dintre care la Arad, Timiºoara, Beci-cherecul Mare, Biserica Albã ºi Oraviþa, reprezen-taþiile având o continuitate “remarcabilã”. 39

În cel de al doilea secol al existenþei lor în Ba-nat, ºvabii se manifestã ºi în domeniul muzicii. Bi-neînþeles cã pe primul plan se aflã muzica religioa-

sã.40 Între 1834 ºi 1857 la Timiºoara activeazã com-pozitorul nãscut la Viena în 1808, Franz Limmer.Acesta a condus ºi orchestra teatrului ºi din 1845muzica din corul domului catolic de la Timiºoara. 41

Activitatea ºtiinþificãActivitatea ºtiinþificã ºi-a fãcut loc în viaþa ger-

manilor din Banat abia în secolul al XIX-lea,primul secol de existenþã pe pãmântul bãnãþeanfiind dedicat mai mult aºezãrii ºi adaptãrii la noilecondiþii de viaþã. Din pãcate însã aceastã activitates-a pierdut în viaþa ºtiinþificã maghiarã. Primuldomeniu în care germanii bãnãþeni se evidenþiazãa fost cel al teologiei. Amintim aici pe NikolausTherier (m. 1862) (drept bisericesc ºi istoria bis-ericii) ºi pe cardinalul de Oradea Joseph Schlauch(nãscut la Aradul Nou în 1824 - m.1902).

Un rol deosebit a dobândit studiul istoriei încondiþiile confruntãrii cu pericolul maghiarizãrii.Aceasta cu atât mai mult cu cât, se pare cã germaniidin Banat ºi îndeosebi ºvabii, au fost mai vulnera-bili în faþa acestui pericol decât saºii transilvãneni ºiromânii bãnãþeni. Aºa cum afirmã autori proveniþidin propriile rânduri,42 se pare cã atenþia deosebitde mare acordatã bunãstãrii materiale, însoþitã dehãrnicia proverbialã a ºvabilor, a avut ca urmare omai micã atenþie acordatã problemelor legate depropria identitate naþionalã, fiind acceptatã cuuºurinþã îndeosebi de cãtre elitele intelectualeºvãbeºti condiþia maghiarizãrii în vederea pro-movãrii sociale ºi economice. Cu toate acestea isto-ria proprie începe sã fie studiatã pe la mijloculsecolului al XIX-lea, tot atunci apãrând ºi primelelucrãri. Astfel Johann Nepomuk Preyer publicã în1853 Monographie der königlichen Freistadt Temesvár /Monografia oraºului liber crãesc Timiºoara. LeonhardBöhm (1833-1924), publicã în 1861 la Leipzig,Geschichte des Temeser Banats în douã volume. Deasemenea va publica în volum o istorie a oraºuluiBiserica Albã. Tot în aceastã perioadã debuteazã ºiJohann Heinrich Schwicker (1839-1902) cu Ge-schichte des Temeser Banats, un titlu identic cu cel allucrãrii lui Böhm. Schwicker este un autor foarteprolific. El scrie ºi o istorie a sârbilor din UngariaPolitische Geschichte der Serben in Ungarn, Nach archi-valischen Quellen dargestellt von… Budapest, 1880 caºi o Geschichte der ungarischen Literatur, Leipzig, 1889.Se ocupã ºi de problematica româneascã pe care oabordeazã însã de pe poziþiile istoriografiei ºi gân-dirii politice maghiare: Die Rumänenfrage, Leipzig,1883; Der Dakoromanismus, Viena, 1894 ºi Die Na-tionalpolitischen Ansprüche der Rumänen, Budapest-Leipzig-Dresden, 1894.43 Dr. Anton Tafferner apre-ciazã cã opera sa însumeazã aproximariv 10 000 depagini tipãrite. 44

Tot în aceastã perioadã este activ ºi un geograffoarte valorors, Karl Sonklar von Innstädten (n.1816 la Biserica Albã - m. dec. 1910 la Innsbruck),militar de carierã, educator al arhiducelui austriacKarl Viktor, fiind autorul unei opere remarcabiledin care amitim doar Geographie der fremdenWeltteile, Wien, 1858, Allgemeine Orographie oderLehre von den Reliefformen der Erdoberfläche, Wien,1873, Lehrbuch der Geographie für die Militär-Real-und Cadettenschulen, 2 Teile, Wien, 1877. 45

Tot acum pot fi consemnate ºi primele suc-cese din domeniul ºtiinþelor exacte ºi în tehnicã.În medicinã Emmerich Lindenmayer (Ciacova1806-1885, descoperitorul bãilor minerale de laBuziaº a fost totodatã organizatorul sistemului

Despre viaþa culturalã a germanilor dinBanat ºi Transilvania între 1821-1867 (II)n Elena Gräf

Ritsuko Yoshimi (Japonia)


sanitar militar din Serbia. Franz Ritter de Temes(n. la Timiºoara 1813-1874) a condus construcþiareþelei de tramvaie ºi a celei de canalizare din cap-itala Ungariei. 46

Dintre tehnicieni îl amintim pe GustavGraenzenstein (1808-1870), director al minelorde la Oraviþa. 47

Saºii Saºii, locuitori ai marelui Principat al Transil-

vaniei, cu propria autonomie a Universitãþii na-þionale sãseºti48 sunt afectaþi ºi ei de toate eveni-mentele politice majore din Monarhia Habsbur-gicã: epoca Metternich, Vormärz revoluþia de la1848, perioada absolutistã ºi apoi cea liberalãînainte de integrarea Transilvaniei în regatulUngariei.

ªcoalaLa saºii transilvãneni, ºcoala avea tradiþii secu-

lare. Evoluase sub semnul ideilor umaniste dejaîn secolul al XVII-lea, fiind influenþatã în acelaºisecol de ideile lui Jan Amos Comenius, ale cãruiopere au fost tipãrite ºi cunoscute în Transilvania.Cunoscuse apoi la începutul secolului al XVIII-lea, datoritã lui Marcus Fronius “o împletirefericitã între tradiþia pozitivã a ºcolii sãseºti cuideile fertile ale lui Comenius ºi cele ale pietis-mului”.49 Trecuse prin reformele Mariei Tereza ºiale lui Iosif al II-lea beneficiind de Norma regia proscholis magni Principatus Transilvaniae prin careîmpãratul Iosif al II-lea încercase sã subordonezenecondiþionat întregul învãþãmânt statului. Înpofida încercãrilor de scoatere a ºcolilor de subtutela bisericii, aceasta continua sã aibe un rolimportant în învãþãmântul saºilor. În aceastãatmosferã puþin favorabilã reformelor, în 1821,superintendentul Daniel Georg Neugeboren faceo propunere de reformare a ºcolilor sãteºti sãseºtiprin Vorschlag zu besserer Einrichtung der sächsischenDorfschulen / Propunere pentru o mai bunã organizarea ºcolilor sãseºti sãteºti, continuându-ºi programuleducativ în spirit iluminist început cu mai binede douã decenii în urmã.50

ªcolile saºilor se aflau toate în grija ºi sub con-trolul bisericii evanghelice. În biserica evanghe-licã ºi în ºcoala subordonatã acesteia se regãseaîntregul popor al saºilor. 51 Rolul învãþãtorilor ºi alclericilor creºte din nou în “Vormärz”.

Observându-se neadecvarea ºcolilor sãseºti cunecesitãþile pregãtirii în meseriile practice (negus-tori, artiºti ºi meseriaºi), în anul 1823 a fost elabo-rat un nou plan ºcolar, aplicat abia în 1831, careþinea cont atât de necesitãþile pregãtirii în gim-naziile saºilor a învãþãtorilor de la oraºe ºi de laþarã, a slujitorilor bisericii, a funþionarilor inferi-ori, dar ºi a necesitãþii pregãtirii generale ºitehnice într-o „ºcoalã cetãþeneascã“ ca ºi a for-mãrii viitorilor oameni de afaceri, a învãþaþilorclerici ºi laici.52

Eforturile fãcute în Transilvania pentru refor-marea învãþãmântului saºilor urmãreau schim-barea conþinutului învãþãmântului prin laicizareaºi generalizarea acestuia în mediul rural. Un roldeosebit în acest sens l-a avut Stephan LudwigRoth (1796-1849), care în 1822 l-a cunoscut pePestalozzi sub îndrumarea cãruia a ºi studiat ºipredat la ºcoala pentru copii orfani ºi vagabonzidin Clindy. Întors acasã încearcã sã aplice celeînvãþate. Publicã renumitul An den Edelsinn unddie Menschenfreundlichkeit der sächsischen Nation inSiebenbürgen (Apel cãtre spiritul nobil ºi umanitar alnaþiunii sãseºti din Transilvania) în care pledeazã

pentru înfiinþarea de ºcoli pedagogice care sãpregãteascã învãþãtorii pentru mediul rural. Rothnu gãseºte înþelegere la episcopul DanielNeugebauer, care, dupã cum am vãzut, are pro-priul sãu plan de reformare.53 Zece ani mai târziu,în calitate de rector al gimnaziului din Mediaº elînainteazã, tot fãrã succes, superiorilor pe liniebisericeascã un Plan zur Errichtung einer Bür-gerschule außer Zusammenhang mit dem Gymansium /Plan pentru înfiinþarea unei ºcoli cetãþeneºti, în afaralegãturii cu gimnaziul. În timpul rectoratului lui,Roth a mãrit numãrul orelor dedicate studieriigeografiei ºi istoriei, a introdus educaþia fizicã ºi aînfiinþat o “clasã realã” ºi una “ de seminarii” pen-tru viitorii învãþãtori de ºcoli elementare. În aniiurmãtori ideea “ºcolii cetãþeneºti” a fost pusã înpracticã într-o formã mai mult sau mai puþinidenticã cu proiectele iniþiale.54

Eforturile fãcute de saºi încã din secolul alXVIII-lea de a-ºi înfiinþa un institut deînvãþãmânt superior propriu sunt analizate în1840 de Universitatea sãseascã care hotãreºte înfi-inþarea Facultãþii de drept de la Sibiu. Aceasta îºiva deschide cursurile la 2 noiembrie 1844. Ea afuncþionat timp de patru decenii în care a pregãtit1387 de juriºti.55

Perioada cuprinsã între 1821 ºi 1830 nu a fostfavorabilã dezvoltãrii tiparului, tocmai de teamaautoritãþilor faþã de rãspândirea ideilor care lepuneau în discuþie propriile valori. În perioadadintre moartea lui Iosif al II-lea ºi anii treizeci aisecolului al XIX-lea nu au mai apãrut cataloage decãrþi, în cafenele au fost interzise ziarele, socie-tãþile de lecturã fuseserã interzise printr-un decretîn 31 august 1798. Perioada cuprinsã întremoartea lui Iosif al II-lea ºi deceniul al treilea alsecolului al XIX-lea este caracterizatã de ZsoltTrócsányi ºi Ambrus Miskolczy, în felul urmãtor:“despre istoria culturii sãseºti din aceastã perioadãnu sunt multe de spus”. 56 Abia în epocareformelor, în “Vormärz” viaþa intelectualã asaºilor capãtã noi impulsuri, în special dinsprecercul format în jurul publicaþiilor lui JohannGött din Braºov. Miºcarea naþionalã reformistãînsemna pentru cea mai mare parte a intelectu-alilor saºi democratizarea vieþii politice ºi mod-ernizarea economiei. Încercau sã interpreteze ºi sãaplice ideile liberale ale epocii la condiþiile con-crete ale universitãþii Sãseºti. 57

Numeroasele societãþi ºtiinþifice, literare, cul-turale etc. au avut un efect unificator asuprasaºilor. Cea mai veche dintre ele, a fost, Verein fürsiebenbürgische Landeskunde (1842) cu revista Archiv(des Vereins für…), cãreia i s-a adãugat dupã 1878Korrespondenzblatt. Asociaþia avea ca obiectivstudierea istoriei poporului ºi a þãrii saºilor.58 În1860 este înfiinþatã asociaþia pentru ºtiinþelenaturii (care se bucurã de un mare interes printresaºii transilvãneni) Siebenbürgischer Verein fürNaturwissenschaften care are ºi ea o publicaþieVerhandlungen und Mitteilungen.59

Asociaþiile sunt cele care obþin cele mai marisuccese în mobilizarea poporului saºilor. Ele suntorganizate nu numai în scopuri culturale-educa-tive, ci ºi, în special în scopuri economice. Aparîn felul acesta asociaþii pe meserii, pentru promo-varea agriculturii, case de economii etc. Toateacestea însã au ºi un caracter educativ ele avândprintre principalele obiective ºi rãspândirea înrândul meseriaºilor, negustorilor, þãranilor a cu-noºtinþelor celor mai avansate în domeniulrespectiv. Astfel Siebenbürgisch-sächsischer Land-wirtschaftsverein (Asociaþia agricolã transilvãneano-sãseascã) a organizat cursuri de pregãtire pentruþãrani, de perfecþionare pentru învãþãtori. A orga-nizat expoziþii itinerante pentru propagareametodelor ºi tehnicilor avansate în domeniulcreºterii vitelor, a horticulturii, a viticulturii etc. 60

Dintre instituþiile ºtiinþifice amintim arhivaoraºului Sibiu ºi cea a Universitãþii Sãseºti, bi-blioteca Bisericii Evanghelice ºi cea a baronuluiBruckenthal.61 La Sibiu exista încã din 1817muzeul format din colecþiile baronului SamuelBruckenthal.62

Presa saºilor transilvãneni este o oglindã a di-feritelor tendinþe ºi atitudini politice ºi culturaleale acestora. În timp ce presa din Sibiu Sieben-bürger Bote s-a adaptat atmosferei spirituale tran-silvãnene din “anii liniºtiþi” devenind exponentapatriciatului conservator sibian, dar ºi alautoritãþii absolutiste habsburgice, la BraºovJohann Gött, originar din Frankfurt pe Main,editeazã începând cu anul 1837 SiebenbürgerWochenblatt. În jurul acestei gazete s-a concentratburghezia sãseascã liberalã.63 Colaboratorii luiGött nu erau saºi de origine, Anton Kurz era dinMoravia ºi Leopold Max Moltke, autorul popu-larului imn al Transilvaniei,64 din Prusia. Înschimb, colaboratorii din Sighiºoara ai ziaruluidin Braºov studiaserã la Berlin de unde au preluatideile liberale. Gazeta practica o criticã socialã vi-rulentã ajungând la un tiraj de pânã la 1000 deexemplare. Ambele aveau o serie de suplimente.Prima, Siebenbürgisches Bürgerblatt (1838-39),Transsilvania (1837-63), Siebenbürgischer Volksfreund(1844-49), cea de a doua Blätter für Geist, Gemüthund Vaterlandskunde (1839-48, 1851-58) ºi DerSatellit (1840-48). Johann Gött, o personalitateremarcabilã din istoria presei sãseºti dinTransilvania, a fost cel care a editat primele ziareromâneºti din Transilvania (Foaia Duminecii-1837,Foaia de septemena din Transilvania-1837, Foaia lite-rarã-1838,Gazeta de Transilvania-1838, Foaie pentruminte, inimã ºi literaturã - 1938). Ultimele douã le-a încredinþat lui George Bariþ, care reuºeºte sãfacã ziarele din Braºov foarte populare ºi în ÞaraRomâneascã.65

În anii regimului liberal rolul asociaþiilor înviaþa politicã a saºilor este întrucâtva luat de presã,care în aceastã epocã “determinã ºi conduce” viaþaspiritualã a saºilor. 66 În continuare gazetele de laSibiu apãrã poziþii conservatoare (SiebenbürgischeQuartalschrift, transformatã în 1861 în Hermann-städter Zeitung care s-a unit cu Siebenbürger Bote)cu care gazetele de la Braºov se aflau într-o anu-mitã contradicþie. 67

Societãþile ºtiinþifice au propriile lor publicaþii.Am amintit mai sus Archiv des Vereins…, Korres-pondenzblatt ºi Mitteilungen, Vierteljahrsschrift für dieSeelen-Lehre, Magazin für Geschichte, Literatur undalle Denk-und Merkwürdigkeiten Siebenbürgens,Deutsches Volksblatt für Landwirtschaft und Gewerbein Siebenbürgen.

Saºii se ocupã ºi ei acum de ideile de libertate,progres social, patriotism, naþionalitate. Acordã oatenþie tot mai mare continuãrii unui trecut glo-rios. Un avânt deosebit ia miºcarea naþionalã asaºilor nãscutã din apãrarea drepturilor lor denaþiune privilegiatã, a stãrilor ºi din “angajamen-tul saºilor pentru crearea de legãturi naþionalemoderne”. 68 Urmãreau transformarea pãmântuluicrãiesc într-o þarã a saºilor. În felul acesta saºii“deosebit de productivi” ºi Imperiul Habsburgicau ajuns sã-ºi caute unii altora alianþa, sã-ºi ofereºi sã-ºi solicite sprijinul reciproc, ceea ce uneori aºi funcþionat. În acelaºi timp alþii renunþã la a seorienta în funcþie de Imperiul Habsburgic ºi îºicautã sprijinul în miºcãrile spirituale ºi politiceprogresiste din Germania în vederea creãriicondiþiilor necesare existenþei lor politice în spiri-tul naþionalismului lor german.69 Aceste idei ca ºicele legate de reorganizarea administraþiei pepãmântul crãiesc ºi a înlãturãrii instituþiilor feu-dale se regãsesc în scrierile literare ale epocii. J.Fr.

à


Geltch scrie Liederbuch der Siebenbürger Sachsen(1847). Transparenþa este obiectivul politicurmãrit în activitatea Universitãþii NaþionaleSãseºti. Patria, spiritul naþional, libertatea sunttemele care îl preocupã pe Josef Marlin înPolitische Kreuzzüge im Sachsenland (1847). Unspirit revoluþionar rãzbate din lirica poeþiloramintiþi. Acest ton însã îºi pierde repede din elandupã 184870 fiind înlocuit de resemnare ºi limi-tare dar ºi de o anumitã atmosferã mic-burghezã.“Poezia din perioada premergãtoare revoluþieieste legatã de obiectivele revoluþiei ºi poate fiînþeleasã din situaþia de luptã lingvisticã a vremii.Ea avea un efect mobilizator ºi era orientatã spreviitor. Lirica de dupã 1850 este ancoratã în tradiþiiºi, corespunzând situaþiilor schimbate,atenþioneazã ºi pãstreazã”71.

Tot în aceastã perioadã, ca urmare a atenþieiacordate de saºi propriei identitãþi naþionale,începe culegerea ºi apoi publicarea folcloruluisãsesc. Josef Haltrich publicã basmele populareale germanilor transilvãneni Deutsche Volksmärchenaus dem Sachsenlande in Siebenbürgen (Berlin,1857), Friedrich Wilhelm Schuster cântecele pop-ulare Siebenbürgisch-Sächsische Volkslieder,Sprichwörter, Räthsel, Zauberformeln und Kinder-Dichtungen (Wiesbaden, 1865), Friedrich Müller,Siebenbürgische Sagen (Kronstadt, 1857) legendelesaºilor transilvãneni ºi Johann Mätz se ocupã deobiceiuri ºi tradiþii.72

Johann Karl Schuller, Josef Haltrich ºiFriedrich Kramer au elaborat primele dicþionaredialectale.

Foarte activi au fost saºii transilvãneni îndomeniul istoriografiei. Întrucât dezvoltaserã încãdin evul mediu o puternicã conºtiinþã de sine nuau resimþit acum nevoia sã se defineascã ca grupcu pretenþii la tradiþii ºi legitimãri istorice. 73 Ei audispus prin Verein für siebenbürgische Landeskunde deo adevãratã instituþie academicã de cercetare carenu s-a limitat doar la cercetarea istoriei saºilor, ciºi-a îndreptat atenþia ºi spre istoria românilor ºi amaghiarilor. 74 A continuat în aceastã perioadãeditarea documentelor referitoare la istoria saºilortransilvãneni, începutã în primii ani ai secolului:Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen inSiebenbürgen. În Archiv des Vereins… ºi-au publicatlucrãrile Michael Ackner (1782-1862), Die römis-chen Altertümer und deutschen Burgen in Siebenbürgen,Viena, 1856; Johann Karl Schuller(1794-1865),Umrisse und kritische Studien zur GeschichteSiebenbürgens, I-III, Sibiu, 1840, 1851, 1872 ºi celmai important dintre ei Georg Daniel Teutsch,(1817-1893), iniþiatorul lui Urkundebuch ºi autorulunei opere vaste din care amintim doar Geschichteder Siebenbürger Sachsen für das sächsische Volk (Istoriasaºilor transilvãneni pentru poporul sas) care apare înmai multe volume între 1852 ºi 185875 ºi estescrisã de pe poziþiile pozitivismului german. 76

Într-o epocã de mari transformãri politice ºieconomice era fireascã ºi preocuparea intelectua-litãþii saºilor transilvãneni pentru problemele deteorie economicã. Problemele agrare, industriale,comerciale, de credit ºi de transport sunt dezbã-tute de intelectualii saºi cu preocupãri economi-ce: Anton Kurz, Stephan Ludwig Roth, WilhelmLöw, Franz Oberth, Johann Gött º.a.77

De o atenþie deosebitã s-au bucurat în rândulsaºilor ºtiinþele naturii. ªtiinþele naturii, în modspecial botanica stau sub semnul activitãþii tran-silvãneanului prin adopþie, Johann ChristianGottlob Baumgarten (1765-1843) ºi a operei salemonumentale. Originar din marca Niederlausitzdin Saxonia, el a venit în Transilvania în anul1793 atras fiind de plantele transilvãnene pe carele cunoscuse în ierbarele din Viena. 78 Este autorulunei monumentale lucrãri care inventariazãplantele ce cresc în Transilvania, Enumeratio stirpi-

um magno Transsilvaniae principatui praeprimis indige-narum…79, care avea sã influenþeze evoluþiabotanicii din Transilvania în urmãtoarea jumãtatede secol ºi, dupã cum afirmã un alt botanist tran-silvãnean renumit, “sã satisfacã pentru o perioadãmai îndelungatã interesul botanic în Transilvania,acoperind cerinþele iubitorilor lumii vegetale deatunci”.80 Studierea florei transilvane a cunoscutun nou avânt abia spre jumãtatea secolului al XIXdatoritã lui Michael Fuss (1814-1883) ºiFerdinand Schur (1799-1878).

O caracteristicã a vieþii culturale a saºilor tran-silvãneni de-a lungul întregului secol al XIX-lea(de altfel pânã la mijlocul secolului al XX-lea) afost faptul cã întregul corp profesional a fost pro-fund implicat în cercetarea ºtiinþificã 81, majori-tatea autorilor de lucrãri de referinþã fiind profe-sori la diferitele gimnazii ºi ºcoli ale saºilor.

n

Note:34. Felix Milleker, Artur Schott, Wrschatz, 1926, p.4.35. Handwörterbuch… , p.262.36. Geschichte der Deutschen …, p.355.37. Anton Scherer, Die nicht sterben wollen. Donauschwäbische

Literatur von Lenau bis zur Gegenwart. Eine Anthologie,Graz, 1895, p. 233.

38. Horst Fassel, Deutsches Staatstheater Temeswar (1953-1993).Entwicklungsmöglichkeiten einer Kultureinrichtung derdeutschen Minderheit in Rumänien, în „Beiträge zurdeutschen Kultur“, Sonderheft, Freiburg i.Br. 2, 1993, p.7 - p. 9; Sim.Sam. Moldovan, Oraviþa de altã ºi teatrul celmai vechiu din România, Oraviþa, 1938, p. 90. Vezi ºiHartwig Maurus, Theater in Orawitz, în “BanaticaBeiträge zur deutschen Kultur“, 4, IX, Freiburg i.Br.1992, p. 19-32.

39. Horst Fassel, op.cit.,p.9; Idem, Die Theaterunion zwischenTemeswar und Hermannstadt am Beispiel des TheaterdirektorsEduard Reimann (1843-1898), în „Banatica Beiträge zurdeutschen Kultur“ , 3, VIII. Freiburg i.Br.(1991), p. 25.

40. Vezi Franz Metz, Te Deum Laudamus. Contribuþie la istoriamuzicii bisericeºti din Banat, ADZ, Bucureºti, 1995, p. 408.

41. Ibidem, p.408, Geschichte der Deutschen…p.360.42. J.h. Schwicker, Die Deutschen in Ungarn und Siebenbürgen,

Wien, Prochaska,1881, p. 363.43. Josef Wolf,Johann Heinrich Schwicker als Historiker, în

“Banatica. Beiträge zur deutschen Kultur“, hrsg. von Dr.Hans Weresch und Dr. Horst Fassel, 10 Jhrg., Heft 3,Freiburg, 1993, p. 14.

44. Apud, Alexander Krischan Banatforschung als Aufgabe,hrsg.von Horst Fassel, München, 1999, p.194.

45. Dr.Anton Peter Petri, Biographisches Lexikon des BanaterDeutschtums, 1992, p. 1829, 1830

46. Handwörterbuch…,p. 260.47. A.Petri, op.cit.,p.572.48. Prin „Universitatea sãseascã“, Universitas Saxonum, se

înþelege unirea politicã a tuturor colonizãrilor saºilor pebaza diplomei lui Andrei al II-lea din 1224. Drepturilemenþionate în acest privilegiu au permis saºilor sã-ºiafirme treptat autonomia teritorialã, politicã ºi biseri-ceascã. Universitas Saxonum a devenit cea mai înaltãinstanþã administrativã ºi judecãtoreascã. Ea elabora legistatutare ºi stabilea impozitele. Pânã în 1796 în frunteasaºilor s-a aflat primarul Sibiului, de la aceastã datãcomitele saºilor. În anul 1876 a fost desfiinþatã demni-tatea de comite al saºilor, Universiatea Sãseascã devenindun organ administrativ care avea menirea de a administraaverea universitãþii. Aceastã avere putea fi folositã doar înscopuri culturale. Cf. Friedrich Gottas, Die Deutschen inUngarn, în Die Habsburgermonarchie 1848-1918, Bd.III / 1Die Völker des Reiches, Wien, 1990, p. 383.

49. Geschichte der Deutschen…p.342.50. Ibidem; Aufklärung. Schrifttum der Siebenbürger Sachsen und

Banater Schwaben, edit. de Carl Göllner, Heinz Stãnescu,Kriterion Verlag, Bukarest, 1974, p.285. Planul a fostaprobat în 1823, în anul urmãtor morþii lui Neugeborendar a durat mai mult de un deceniu pânã sã fi fost aplicatîn întregul învãþãmânt sãsesc.

51. Die Habsburgermonarchie…, III/1, p.382.52. Ibidem,p.345.53. Carol Göllner, Pedagogi germani progresiºti din România,

Curente ºi concepþii, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,Bucureºti, 1969, p.43-46.

54. Geschichte der Deutschen…, p.346.55. Ibidem56. Kurze Geschichte Siebenbürgens, hrsg. Béla Köpeczi,

Akadémiai Kiadó, Budapest, 1990, p.449.57. Kurze Geschichte Siebenbürgens…, p.473.58. Die Habsburgermonarchie…,p.385.59. Ibidem, p.384.60. Die Habsburgermonarchie…, p. 378.61. Ibidem.62. Istoria României vol. III, Editura Academiei R.P.R,

Bucureºti, 1963, p.1063. 63. Geschichte der Deutschen…,p.338.64. Siebenbürgen Land der Duldung/jedes Glaubens sichrer

Hort/Mögst du bis in fernen Tagen/als ein Hort derFreiheit ragen/und als Wehr des treuen Wort.

65. Kurze Geschichte Siebenbürgens…, p. 469; Kurze GeschichteSiebenbürgens…p.469.

66. Die Literatur der siebenbürger Sachsen in den Jahren 1849-1918, red. Carl Göllner und Joachim Wittstock,Kriterion Verlag Bukarest, 1979, p.12.

67. Die Literatur der Siebenbürger Sachsen…, p.12.68. Kurze Geschichte Siebenbürgens…, p.472.69. Ibidem.70. Die Literatur der siebenbürger Sachsen in den Jahren 1849-

1918, red. Carl Göllner u. Joachim Wittstock, KriterionVerlag Bukarest, 1979, p.27.

71. Ibidem, 28.72. Geschichte der Deutschen…, p.335.73. Harald Heppner, Fragen zur modernen Historiographie-En-

twicklung im Karpatenraum (bis 1918) în MUDr L’udovÍtMarkušovsk a jeho doba, Prešov/Bratislava.Wien, 1993,p. 165.

74. Ibidem, p.165.75. Ibidem.76. Enciclopedia istoriografiei româneºti, coord. ºtiinþ. Prof.univ.

dr. ªtefan ªtefãnescu, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,1978, p.466.

77. C. Göllner, Gândirea economicã a saºilor din Transilvania însecolul al XIX, Editura Academiei Republicii SocialisteRomânia, Bucureºti, 1968, p.7.

78. De la Honterus la Oberth. Naturaliºti, tehnicieni ºi medici deseamã germani din Transilvania, sub. red. Hans Barth.

79. Enumeratio Stirpium Magno Transsilvaniae Principatuipreaprimis indigenarum in usum nostratum concinnata, Tomusprimus, Tomus secundus, Tomus tertius, Vindobonae, inlibraria Camesina, 1816. Cf. De la Honterus laOberth…p.92-127.

80. De la Honterus la Oberth…, p.119.81. Kurze Geschichte Siebenbürgens…, p.580.

Emil Moritz (România)

à


“Refulare, complexe, nevrozã”, stimaþi cititori!Acesta este salutul oficial al personajelor din

Statul plãcerii de Görgey Gábor, spectacol montatrecent de Vadas László la Naþionalul clujean. Unspectacol în care miºunã agenþii Securitãþii statu-lui, vînîndu-i pe Hänsel ºi Gretel, sub privirileaprobative ale cetãþenilor onorabili, cei care“presteazã” sexual zilnic, chiar de mai multe ori,bifîndu-ºi conºtiincios în carneþele programãrilede rigoare. Ajuns la perfecþiune, Statul plãceriieste apoteoza universului concentraþionar, guver-nat de redutabilele teorii ale “pãrintelui ancestral”Freud, a cãrui statuie troneazã în piaþa publicã. Emusai ca toþi cetãþenii sã “presteze”, ca nu cumvasã le treacã prin cap idei anarhiste, împotrivaordinii constituþionale. Iar cei doi fugari îndrã-gostiþi – Hänsel ºi Gretel – sînt cei mai mariduºmani ai acestei ordini: ei refuzã sã respectecomandamentul unanim acceptat. Aºadar trebuieurmãriþi, capturaþi ºi obligaþi sã intre în rînd culumea.

Cam asta ar fi, rezumatã, excelenta piesã a luiGörgey, autor a cãrui altã piesã – Unde-i revolverul?– a fãcut sãli pline în România acum cîþiva ani.Indiscutabil, dramaturgul maghiar posedã o foartebunã ºtiinþã a construcþiei dramatice: dialoguriimpecabile, un umor îngroºat grotesc, satirã vigu-roasã ºi dezinhibatã (de semnalat ºi traducerea cutotul adecvatã realizatã de Csürös Réka). Statulplãcerii filiazã o formulã absurdã, dezvoltatã însãpostmodern, cu apetenþã ludicã ºi cu o anumeconºtinþã a liminaritãþii derizorii a unei civilizaþiicare cu greu se poate sustrage traumelor din ulti-ma sutã de ani. Piesa lui Görgey poate fi socotitãdrept o exorcizare ludicã a frustrãrilor noastreintime ºi sociale.

Cronotopul dramatic este indefinit. Pe o hartãimaginarã, Statul plãcerii se poate afla oriunde,indiferent de continent ori de momentul istoric.Rizibilul troneazã în chiar miezul acestui text,construit parcã în cheia “coliviei de aur”. Foamea,frigul, teroarea politicã a dictaturilor clasice sînt

înlocuite aici de o domnie a plãcerii. Popoarelepot fi îmblînzite mai lesne cu acadele ºi prezerva-tive decît cu tancuri ºi lagãre. Sub aparenþa volup-toasã a erotismului dezlãnþuit zace parabola terifi-antã a cuºtii, a gardului de sîrmã ghimpatãîmpodobit cu fine dresuri femeieºti. O mankur-tizare prin sex, în cele din urmã, la fel de anihi-lantã pentru conºtiinþã.

Regizorul Vadas László a sesizat admirabilîntreagã aceastã promiscuitate prin exces propusãde textul dramatic. Abulice prin aglomerarea detestosteron ºi feromoni, eroii piesei nu mai potrezona la sentimente precum dragostea; de aceea,ei se transformã în judecãtori neînduplecaþi aicelor doi adolescenþi. Abia prostituatele, refugiateîntr-o aºa-numitã “rezervaþie” cu acces limitat –cãci la ce bun curve într-o societate accesibilã se-xual – se ipostaziazã în protectoare ale cuplului deîndrãgostiþi. Fãrã prea mare succes, însã, cãci locullor e unul cu totul marginal. În cele din urmã, ceidoi vor deveni prizonieri: Hänsel în închisoare,Gretel în “rezervaþie”, cuºca cea micã dinlãuntrulCuºtii Celei Mari. (De altfel, într-o tentantã pro-iecþie hermeneuticã, “rezervaþia”, prin dialogurilenostalgice sau idealiste ale locatarelor sale – carecautã chiar acea romantic-interzisã iubire – ar fitocmai sîmburele unei viitoare revolte în Statulplãcerii. Iar intrarea lui Gretel aici echivaleazã cuprima breºã în implacabila ordine socialã.)

Personajele pot fi împãrþite în patru grupuri,coagulate cîte douã. Într-o parte se aflã agenþiiSecuritãþii – împleticiþi, proºti, incompetenþi –secondaþi prin vociferãri de cuplurile Negru, Lilaºi Gri – “stîlpii societãþii” –, în cealaltã, cei doiîndrãgostiþi ºi prostituatele rezervaþiei.Interacþiunea scenicã seamãnã uneori unuimenuet, în care cuplurile îºi schimbã partenerii,se salutã graþios ºi converseazã despre perfor-manþe erotice; alteori, unei fugi sincopate, în careevolueazã cei trei agenþi; în fine, unui vals,romantic, interpretat fie de Hänsel ºi Gretel, fiede cele trei locatare ale rezervaþiei.

Actorii clujeni au jucat excelent, cu nuanþebine dozate, fãrã sã cadã în trivial ori sã atenuezepudic cerinþele textului. Fiecare rol a avut parti-cularitãþile sale, de la ticuri de limbaj pînã laobsesii comportamentale, încît toate personajeleºi-au marcat pregnant prezenþa scenicã. Un sin-gur amendament la rolul lui Adrian Drãguºin,cam forþat ºi inhibat. Nota zece pentru toþiceilalþi, pe care nu-i menþionez separat tocmai casã nu distrug imaginea unei echipe admirabile.

Ingenios decorul lui T.Th. Ciupe, imaginat înplanuri mobile, care accentueazã dinamica specta-colului, foarte reuºite costumele sugestive aleEugeniei Tãrãºescu-Jianu, absolut în ton muzica,discretã dar potrivitã, a lui Péter Venczel.Remarcabilã ºi abilitatea lui Vadas László de acoordona un joc de scenã complex, necesar-dinamic ºi ritmat.

Statul plãcerii este un spectacol care ar trebui sãfacã sãli pline. Sã sperãm cã va fi aºa.

“Refulare, complexe, nevrozã”, postmoderniºi români spectatori!

Statul plãcerii de Görgey Gábor, TeatrulNaþional Cluj. Traducerea: Csürös Réka. Cu:Dragoº Pop, Angelica Nicoarã, Adrian Drãguºin,Maria Munteanu, Sebastian Marina, CarmenCulcer, Maria Seleº, Ramona Dumitrean,Adriana Bãilescu, Dan Chiorean, Adrian Cucu,Cãtãlin Codreanu, Cristian Rigman, Eva Criºan.Decupaj regizoral ºi miºcare scenicã: MonaChirilã. Direcþia de scenã: Vadas László.Premiera: 10 ianuarie 2004.

n

teatru

n Claudiu Groza

Freud ºi dictatura plãcerii

În dupã-amiaza zilei de 15 ianuarie, a.c.,redacþia Tribunei, însoþitã de alþi doi ziariºti (ºipoeþi), Ion Mureºan (Evenimentul zilei) ºi

Mihai Goþiu (Ziarul clujeanului), s-a deplasat înoraºul Huedin, în nord-vestul judeþului Cluj. Nuplanificaserãm o vizitã protocolarã ºi amabilã, nuambiþionam sã sãrbãtorim naºterea marelui poetprin discursuri sforãitoare: de fapt, în al doileanumãr pe luna ianuarie revista a ºi gãzduit eseulunui tînãr eminescolog, Adriana Stan, prezentatcu încredere ºi empatie de cãtre doamna IoanaBoth, profesoarã la Facultatea de Litere aUniversitãþii “Babeº-Bolyai”.

În Huedin, dar ºi în alte oraºe ale judeþuluiCluj, existã un potenþial cultural, un public (edrept, nu foarte numeros) pentru revistele litera-

re, pe care este firesc sã îl cultivãm. Anul acestaTribuna va organiza asemenea întîlniri cu cititoriiºi în alte localitãþi, cãrora le va deschide paginlesale. Þine totuºi de miracol cã, în “mileniul”audio-vizualului, cultura scrisã continuã sãreziste, dar ºi sã îºi diversifice formele.

La Huedin, întîlnirea a fost organizatã în noulpalat, elegant ºi spaþios, al Protopopiatului, sub“patronajul” pãrintelui Dorel Puºcaº, cel care, dealtfel, ºi editeazã o “revistã de culturã ºi spirituali-tate creºtinã”, intitulatã Glasul . În sala de confe-rinþe a clãdirii, elevi, profesori, intelectuali dinzonã ºi invitaþii lor clujeni au discutat într-oatmosferã relaxatã, colocvialã. Trei tineri actori-liceeni, “antrenaþi” de profesorul ºi regizorulAlexandru Jurcan, au recitat din poezia lui Mihai

Eminescu, însã fãrã emfaza ºi cabotinismul con-sacrate de recitatorii “profesioniºti” la radio ºitelevizor, la serbãrile þinute cu mare tam-tam. Afost vernisatã, în holul central, expoziþia degraficã a tinerei Raluca Sabãu. Romanul Eidolon altînãrului prozator clujean Rãzvan Þuculescu, afost “lansat” de… prozatorul Radu Þuculescu.Volumul Amazon ºi alte poeme a fost prezentat decriticul Ion Mureºan, iar autorul, ªtefan Manasia,alãturi de poetul Mihai Goþiu, a onorat aniver-sarea marelui poet romantic printr-un recital depoezie. Seara nu se putea încheia fãrã muzicã,piese folk ºi colinde, fãrã o discuþie la marginea“bufetului suedez” la care a participat toatãlumea.

Fãrã teama de a greºi în mica mea prezentare,la Huedin, la “ceas aniversar”, Mihai Eminescu adepãºit puþin corsetul festivist, ºabloanele ºi for-mulele în care decenii de propagandã ºi retoricãnaþionalistã l-au þinut captiv. Spuse de liceeni,versurile eminesciene pãreau autentice,proaspete, de o anume candoare pe care rar o maiputem observa.

n

n ªtefan Manasia

Cum aniversãm naºterea lui Mihai Eminescu


– Mihai Dragolea : Istoria culturalã a acestei urbear fi de neconceput fãrã Vasile Igna. Într-o vreme aþi fostunul din capetele de afiº, directorul celei mai serioase edi-turi din Transilvania, editura Dacia. O experienþã demulþi ani, cu întrebãri, dezamãgiri , cum este în oriceslujbã legatã de culturã.

– Vasile Igna: Fãrã îndoialã. Mulþumescînainte de toate pentru invitaþie, în scurtul rãgazpentru care mã gãsesc acasã sã putem purtaaceastã discuþie, aceastã conversaþie mai degrabãamicalã...

Sigur, sunt ºi am rãmas un om al cetãþii. Înciuda absenþei mele temporare în ultimii, sãzicem, zece ani.

– Destul de mult!

– Destul de mult dar totuºi foarte puþin... Cei25 de ani pe care i-am petrecut la Editura Daciaau lãsat urme care nu se pot ºterge uºor. N-aucum sã se ºteargã uºor. Au fost 25 de ani din viaþamea. Douãzeci ºi cinci de ani i-am dedicat acesteimeserii pentru care sper, sper încã, am avut ooarecare vocaþie. Mi-a plãcut sã fiu util con-fraþilor, sã-i ajut, sã-i îndrum atunci când a fostcazul sau am considerat de cuviinþã, dar mai alessã îi las sã se dezvolte ºi sã creascã singuri ºi liberi.Atât cât s-a putut atunci, atât cât se poate astãzi.

Zece ani de când nu mai sunt la EdituraDacia. Am o oarecare nostalgie, nu însã ºi unregret. A fost propria hotãrâre, nimeni nu m-aobligat s-o fac, puteam sã rãmân acolo, nu ºtiucum ar fi evoluat lucrurile în continuare daraceasta nu înseamnã nimic raportat la aceastãistorie de douãzeci ºi cinci de ani pe care amtrãit-o, într-un anumit fel am fãcut-o ºi fãrã nicio îndoialã mi-am asumat-o.

– Ceea ce spuneþi despre cariera unui om al editurii,om care a fãcut bunã parte din Editura Dacia e cumvaciudat, faþã de ceea ce spunea Mircea Iorgulescu înTineri scriitori contemporani¸ Editura Eminescu, 1978.Spunea aºa despre Domnia Voastrã: „Poetul intelectua-list ce-ºi trece emoþiile printr-un filtru livresc în scopulnumai aparent paradoxal de a stabili un contact culumea fenomenalã“.

ªi mã gândesc cã aþi fost aici, în Cluj, o persoanãpublicã remarcatã ºi remarcabilã ºi toatã lumea intelectu-alã sau intelectualistã, cum ar zice Iorgulescu, simþeafaptul cã dincolo de editor, omul de carte (prima meacarte sub auspiciile dumneavoastrã a apãrut, mulþumesc,e o micã parantezã), Vasile Igna este simþit ca un poet.Cum s-au împãcat cele douã „cantitãþi“ sau...„entitãþi“...

– O întrebare care mi se pune deseori...Trebuie sã-þi mãrturisesc cã mi-e foarte greu

sã vorbesc despre poezia mea.

– De ce?

– N-o fac întotdeauna decât obligat, dar n-ofac întotdeauna cu deosebitã plãcere pentru cãsocot, evident, cã-mi asum aceastã condiþie depoet, de scriitor, de om al cãrþii, ca poet în ultimãinstanþã, acesta este domeniul în care am debutat,acesta este domeniul literar în care mi-am publi-

cat majoritatea cãrþilor, dar mi se pare cã vorbinddespre poezia proprie, dezvãlui prea mult dinpropria-þi intimitate, cã te dezgoleºti oarecumprea brusc ºi poate prea brutal în faþa virtualului,potenþialului cititor. În presã, odatã publicatã,poezia este de domeniul public, ca orice carte...

– E a tuturor...

– E a tuturor fãrã nici o îndoialã. Atunci evi-dent ea poate fi judecatã ºi este judecatã aºa cumse cuvine fie de cititori, fie de critica de speciali-tate. E dreptul lor ºi mai ales e obligaþia lor.Datoria noastrã este sã scriem. Atât cât ne ajutãharul, atât cât ne ajutã sãnãtatea, atât cât ne ajutã...

– puterile.. .

– Puterile minþii ºi ale sufletului.În orice caz, dupã aproape 35 de ani de la

publicarea primei mele cãrþi, în 1961, la Editurapentru Literaturã, pot mãrturisi ºi astãzi cã simtaceeaºi emoþie, aceeaºi tulburare în faþa foii albe.Nu cred cã se poate altfel. Ar fi anormal sã fie alt-fel. Cine-mi spune cã se aºeazã la masa de scris înfaþa foii albe sau cum sã zic a computerului, aordinatorului, o unealtã mult mai impersonalãdecât stiloul, pixul sau creionul, se aºeazã fãrã aavea aceastã emoþie permanentã, înseamnã fie cãeste neserios, fie cã practic nu are nici un fel devocaþie.

Evident, principala mea grijã a fost întotdeau-na de a mã reprezenta pe mine însumi, de a numã falsifica, de a fi autentic pânã la capãt. Înmãsura, repet, a harului ºi a puterilor minþii ºi alesufletului care mi-au fost hãrãzite sau care amcrezut cã mi-au fost hãrãzite, dar în acelaºi timpsã nu înºel, sã nu falsific pe virtualul meu cititor,pe prietenul meu cititorul. Aceasta a fost singuraºi adevãrata mea grijã. Nu ºtiu dacã am reuºit. E

treaba altora sã spunã acest lucru... Ceea ce esteînsã absolut cert este cã am încercat.

– Grigurcu în „Existenþa poeziei” vã dedicã unsubstanþial articol. Spune la un moment dat cã sunteþiun „temperament poetic foarte sensibil“. Din alte surseºtim cã sunteþi maramureºean. Din alte surse vã maispun cã existã un articol foarte pertinent semnat deregretatul Mihai Papahagi în „Cumpãnã ºi semn” carese numea „La umbra violoncelului“, în care, la unmoment dat spunea aºa: „Sub liniºtea exterioarã com-bustiile sunt însã active, tonul elegiac ascunde o tensiuneaccentuatã, într-un acord profund cu firea sa interioriza-tã ºi discretã“. Revin la ceea ce spuneaþi mai înainte.Da. Este adevãrat cã aceastã vocaþie a mãrturisirii, aspunerii de sine a existat, este perceptibilã în toate vol-umele. Cum s-a împãcat ea cu aceastã discreþie pe careaþi avut-o nu numai ca poet, dar cei care vã cunoscîndeaproape ºi ca persoanã.

– Mã pui într-o situaþie destul de delicatã. Nuºtiu cum sã vã explic... Dacã socoþi cã sunt dis-cret, cu atât mai mult mi-e greu sã mã mãrturis-esc...

– Totuºi...

– Am fost tot timpul o persoanã publicã încalitatea pe care am avut-o. Evident am fost opersoanã publicã pentru colegii mei.

– Pentru ceilalþi ...

– Pentru scriitori. În mijlocul cãrora mi-a plã-cut sã trãiesc. În mijlocul cãrora am ºi trãit dealt-fel. Uneori în marginea acestei lumi, alteori înmijlocul ei, în vâltoarea ei. De cele mai multe oriînsã, oarecum, într-o parte.

Într-o parte pentru cã nu mi-a fãcut plãcere.Nu fiindcã nu mi-a fãcut neapãrat plãcere, încercsã mã corectez, ci pentru cã prin temperamentulºi prin educaþia pe are am primit-o în familie, pecare mi-am fãcut-o singur în cele din urmã, amsocotit cã trebuie sã fiu întotdeauna acolo undemomentul existenþial, momentul vieþii tale þi-ocere. Dacã împrejurãrile vieþii, iatã, nu foartelimpezi, nu foarte line de pânã acum, m-au duspe margine, am rãmas acolo, dacã ele m-au dusmai spre centru, am gãsit cã e bine sã fiu ºi acolo,dacã m-ar fi dus cine ºtie unde, aº fi zis, mãsupun, acolo trebuie sã fiu...

– Acolo mi-e locul.. .

– Da! Acolo mi-e locul. Aºa socot cã s-auîntâmplat lucrurile pânã acum. Nu ºtiu dacãaceasta înseamnã o calitate sau un defect, nu, darsocot cã niciodatã, în nici o împrejurare nu m-amfalsificat, încercând, aspirând sã fiu acolo undeviaþa mi-a cerut sã fiu am simþit cã sunt eu însu-mi ºi cã mã împlinesc. Poezia a venit dupã aceea.Ea a fost exact sau asemãnãtoare cu acest tip deviaþã.

– Nu se poate face poezie autenticã fãrã a da foartemult din tine, chiar dacã acest lucru e mai mult sau maipuþin fãþiº, zic aºa, sau la vedere... Aþi avut parte de omai mult decât cãlduroasã primire la fiecare volum.Sunteþi un poet apreciat. Mã întrebam, spuneaþi laînceputul acestei discuþii cã sunteþi de zece ani cumvamai departe de vâltoarea aceasta pe care nu o trãim, osuportãm. Mã gândesc cã este o altã perspectivã. Cum se

interviu

„Datoria noastrã este sã scriem“

n Vasile Igna

Somewhere in Pacific


vede lumea pentru Dvs., un clujean împãtimit, mara-mureºean de origine, de la Berna? Lucraþi acum laAmbasada României de acolo?

– Sunt de un an ºi jumãtate la Berna. E unoraº pe care mi l-am ales singur. Pe care mi l-amdorit renunþând la alte oferte, la oraºe mai spec-taculoase, mai frenetice precum Madridul, pre-cum Atena ºi altele. Un oraº, pe care, repet, mi l-am ales singur pentru cã socoteam cã el core-spunde mai bine temperamentului meu, moduluimeu de a vedea lucrurile, spiritului meu oarecumînclinat spre seriozitate, spre oarecare gravitate ºiîn orice caz spre o anume stabilitate.

– ªi mie mi-a plãcut. Am fost la Berna. Atât deserios n-am fost, dar mi-a plãcut enorm. Unde stãteameu, nu era departe de ambasadã, dar á propos de seriozi-tate, ceea ce m-a cucerit în acest oraº, e mai mic decâtClujul, nu e un oraº spectaculos prin mãrime ºi e capi-tala totuºi uneia dintre cele mai bogate þãri ºi-mi plãceaacolo cã în tramvaie, care vin din 3 în 3 minute, cevacuceritor pentru noi, în fiecare vagon erau atârnate lângãlocuri cu un lãnþiºor, volume de Dürrenmat. ªi oamenii,care nu erau oameni de culturã, puteau între câteva staþiisã rãsfoiascã un volum de Dürenmat, ceea ce m-amgândit: „dom’le, ce autoritãþi atente cu cultura deacolo...“

– ...Da, aºa este. Eu n-am prins aceastã fazãcu anul Dürrenmat. Sunt însã ziare, cãrþi maiuºoare, de citit în tramvai. ªtim cã în anulDürrenmat acest lucru s-a întâmplat. ªi nunumai în Berna. Acelaºi lucru s-a întâmplat ºi laNeuchâtel, acelaºi lucru s-a întâmplat ºi laZürich, acelaºi lucru a fost ºi la Geneva ºi laBasel. În toate oraºele importante ale Elveþiei ºi aºzice chiar dincolo....

Iatã un model simplu ºi la îndemâna oricui dea-þi respecta marile personalitãþi, de a le aduce unprinos de recunoºtinþã, în momentele cele maiprozaice ºi mai normale ale vieþii, în momentelecând se vine de la slujbã, în momentele terne saumai puþin terne ale slujbei de la care chiar ai ple-cat ºi poate grijile care îl aºteaptã acasã ºi acestinterludiu, aceastã pauzã de respiraþie culturalã pecare oficialitãþile, autoritãþile elveþiene au socotitnormal sã o ofere concetãþenilor. Nu ºtim dacãnoi îl putem urma în acest fel. Existã ºi altemijloace de a-þi face cunoscuþi, iubiþi marii scri-itori ºi nu numai scriitori, marii oameni de cul-turã. Trebuie cãutate ºi trebuie puse în practicã.Unii au aceastã vocaþie. ªtiu cã sunt o þarã micã.Care s-a constituit aºa cum s-a constituit, tocmaipentru cã au „tras“ destul de-a lungul istoriei lorcare numai aparent a fost linearã, în realitate afost foarte zbuciumatã. Au ºtiut totuºi sã-ºirecîºtige aceastã privire seninã asupra vieþii lor defiecare zi, privire în care cultura constituie ºicred, dupã ceea ce vãd acolo, cã va constitui fun-damentul esenþial ºi în viitor.

– Rezultã cã spaþiul acesta vã place, îl admiraþi.Înseamnã cã pe lângã îndatoririle de ordin diplomatic,mai ales într-un oraº ca Berna, un oraº...

– ...cuminte...Îmi place sã vã întrerup. Este un oraº la scarã

umanã, un oraº care este fãcut pentru a fi locuitde oameni, de indivizi distincþi, de indivizi cupersonalitãþi diferite evident, dar bine conturate.Nu este un oraº fãcut pentru gloate. Este un oraºîn care-þi face plãcere sã te plimbi prin pieþe, pestrãzile acelea înguste, semãnate ici, colo, cu câteo fântânã, cu grãdini îngrijite. Un oraº care estecapitala unei þãri importante, foarte importante.În care, dacã te duci la o anumitã orã pe stradã,mi s-a întâmplat de nenumãrate ori, ºi întâlneºti

un om, indiferent cine este, un om, te salutã el.Exact cum fãceau în satul copilãriei mele. Amavut aceastã plãcutã surprizã de nenumãrate ori.Sã mã plimb pe o stradã, sã întâlneºti o persoanãcare vãzându-te te salutã cu acel „grüss“ cordial.Asta se întâmpla în Berna, dar nu numai la Berna,mai puþin la Zürich, mai puþin în Geneva, oraºede cu totul o altã facturã, oarecum prea europene.

– Nu-i aºa cã precum Clujul v-a îndemnat lacreaþie, vã îndeamnã ºi Berna la creaþie. Aveþi planuri?

– Sigur cã da. Ar fi ipocrit din parte-mi sã ziccã nu am ºi cã nu pot lucra acolo. Într-adevãr potlucra acolo. Evident dupã ce mã strãduiesc sã-mifac cât mai bine datoria pe care o am faþã de ceicare m-au trimis acolo, faþã de þarã în ultimãinstanþã, sã-mi fac cu tot devotamentul ºi cu totprofesionalismul pe care l-am acumulat în decur-sul anilor aceastã muncã de consilier cultural ºide consilier de presã al Ambasadei României laBerna. Încerc ºi mãrturisesc cã reuºesc destul debine sã le îmbin. Îmi prieºte Berna din acestpunct de vedere.

Am publicat în ultimul an o carte care se inti-tuleazã Subteranele memoriei . E vorba de o cartecare este dedicatã rezistenþei culturale între 1944-1954, epocã despre care se ºtie prea puþin dinacest punct de vedere ºi pe care am pregãtit-o demultã vreme. Rodul cercetãrii este cartea aceastaîn care am vrut sã demonstrez în comentariile pecare le-am scris, sper cã am reuºit, cã în aceaperioadã, 1944-1954, deceniul cel mai cumplitdin istoria, sã zicem recentã a României, nu toatãlumea a cedat. Au fost oameni care ºi-au pãstrat,vorbesc acum de intelectuali: scriitori, oameni deculturã, care ºi-au pãstrat demnitatea, au rezistat,care nu s-au înclinat în faþa ideologiei dominantedin acele momente.

Am încheiat de curând o altã carte la care deasemenea lucrez de multã vreme ºi care sper capânã la 13 noiembrie (2003– n.n.) sã fie înlibrãrii. Se numeºte, un titlu oarecum ºocant darperfect acoperit de realitate Marx contra Isus.Prezintã modul în care doctrina creºtinã a fostde-a lungul unui secol ºi jumãtate, deci dupã1848 de la apariþia Manifestului PartiduluiComunist ºi pânã în 1989, în opoziþie cu cealaltãmare „religie“ a secolului, comunismul. Printexte, prin mãrturii, prin texte de doctrinã ºi prinlãmuriri pe care le aduc în prefaþa ºi în prezen-tãrile pe care le-am fãcut.

Este deci o carte la care þin foarte mult ºi într-un fel închei rãfuiala personalã cu trecutul. Socotîncheiat odatã pentru totdeauna acest moment ºimã pot dedica...

– ...poeziei. ..

– Pânã la publicarea unui volum de poeziecare s-a acumulat în timp, nu am certitudinea cãeste ceea ce doresc, aº vrea sã închei cu o carte deprozã. La care lucrez de vreo 7-8 ani de zile. Nuºtiu cum s-o numesc. S-o numesc roman? Nuºtiu. E o prozã. O confesiune a unui om careajunge la o anumitã vârstã, am spune capãtulvieþii. Se uitã în urmã ºi încearcã sã înþeleagã cuma fost viaþa lui. Ce a fãcut. Cât a greºit, cât a iubit,cât a fost nedrept cu el ºi cu semenii. ªi aºa maideparte. Mai am puþin la aceastã prozã ºi sper capânã la mijlocul anului viitor sã o pot încheia.Titlul cãrþii este Andante. Deocamdatã scriu la ea.Uneori cu bucurie, alteori cu îngrijorare, defiecare datã cu rãspundere.

– Noi aºteptãm cãrþile ºi vã mulþumim mult pentruacest autoportret plin de pudoare. Vã doresc ca proiectelesã se împlineascã.

– ªi eu vã mulþumesc.n

(Fonograma interviului acordat de Vasile Igna lui Mihai Dragolea. Transcriere: David Martin

Dumitrescu, 6-7 dec. 2003)

Siriaipha Wimuktayon (Thailanda)

VASILE GOGEALogodnica mecanicului Gavrilov

Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2002

Numele lui Vasile Gogea este unul cunotorietate. A publicat pânã în prezent optcãrþi, atingând aproape toate genurile lite-

rare: prozã scurtã, roman, versuri, publicisticã,eseu. Desigur, sunt mulþi alþii care au publicat dedouã ori pe atât, fãrã ca numele lor sã fi trecutgraniþele locale. Nu e cazul lui Vasile Gogea. Toatecãrþile lui sunt bine scrise. Am constatat cã la acestscriitor prevaleazã întotdeauna calitatea. Nu este unscriitor uriaº, cu mii de pagini la activ, dar este unulfoarte bun. O spune ºi cartea pe care voi încerca são comentez în continuare, “Logodnica mecaniculuiGavrilov” (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2002).

Volumul este constituit din proze scurte,apãrute acum mai bine de 15 ani. Unele au aufost scrise ºi publicate în presa literarã înainte dea se fi nãscut subsemnatul. De altfel, povesteacãrþii este relatatã laconic în ultimul text al volu-mului, intitulat chiar aºa: Povestea cãrþii. Nu insist.Cititorul va vedea ºi singur despre ce e vorba.

Ceea ce atrage atenþia, în proza scriitoruluiclujean, este limpezimea aproape desãvârºitã aconþinutului. Or, având în vedere cã aceste texte

reprezintã, retrospectiv, debutul real al autorului(amânat din motive misterioase iar apoi devansatde un debut editorial – c’est à dire – oficial), citi-torul poate fi surprins, pe bunã dreptate, dematuritatea frazei, de eleganþa ei. Toate povestirilesunt elaborate în tihnã, dovedind din plin ºtiinþascriiturii. Nu cred cã aº risca folosind o sintagmãcumva naivã, aceea de “scriitor resemnat”, încomparaþie cu cel rebel, furios, dar (acesta dinurmã) prea puþin coerent. Ei bine, efortul acesta,rezultat al construcþiei migãloase ºi lucide, facedin volumul citat un adevãrat deliciu al consuma-torului de literaturã autenticã.

Cele cincisprezece povestiri dovedesc din plincã Vasile Gogea nu este doar un bun stilist, ci ºiun fin cunoscãtor al mecanismelor sociale. El îºiaºeazã personajele întotdeauna într-un mediuactiv, ºi numai prin acesta reuºeºte sã le dea aceasemnificaþie aparte de care au nevoie pentru a fipropulsate deasupra unor personaje banale,“neliteraturizabile”. Figura lui Anselmus, depildã, (personaj “gogian” întâlnit în romanulScene din viaþa lui Anselmus) revine ca o obsesie,prinzând, de-a lungul celor cinci povestiri în careapare, consistenþa unui personaj care pretinde oconstrucþie tot mai largã, anticipând chiar apariþiatextului citat câteva rânduri mai sus. Trebuie sãrecunosc, de altfel, cã aceste cinci povestiri sunt

mai reuºite decât celelalte, poate fiindcã invari-antul care le adunã laolaltã este mai viu, maiaproape de figura autorului ºi, din aceastã cauzã,mai iubit de cãtre acesta din urmã

Povestirea care dã titlul cãrþii este emblemati-cã. În registrul realist (predominant în scriituralui Vasile Gogea) sunt picurate mostre de fantas-tic ºi de comic involuntar. Un personaj anonimvrea sã vadã la cinematograf filmul “Logodnicamecanicului Gavrilov”. Operatorul decide, însã, cãnu va proiecta pelicula decât în prezenþa a cel puþindouãzeci de persoane. Întrucât nimeni nu maiapare, personajul cumpãrã douãzeci de bilete.Înainte de a intra în salã, este oprit de un miliþianpe motiv cã face “biºniþã cu bilete”. Desigur, per-sonajul nu ºtia nimic de hârtia aflatã într-un colþ alafiºierului ºi pe care era scris cu creionul urmãtorulanunþ: “Este interzis a se cumpãra mai mult dedouã bilete de persoanã!”. Subtilitatea este evidentã.Însã, ciudat!, mesajul este potrivit nu doar pentruanii optzeci (moment în care a fost scrisã poves-tirea), el se încadreazã perfect ºi în contextul actual.Cum o face, o spune tot autorul, însã într-o carteceva mai recentã ºi despre care va fi vorba altãdatã.

Concluzia e mai degrabã o mãrturisire: estenu doar greu sã comentezi prima carte a unuiscriitor deja consacrat, este chiar periculos.Pentru cã nu faci decât sã-i reaminteºti un lucrupe care deja îl ºtie. ªi-atunci, fãrã sã vrei, încalciregula unui anunþ ºi el emblematic pentru proza-torul clujean: “Nu vã aplecaþi în afarã”.

n

În perioada postdecembristã, în cinematografiaromânã se pot distinge trei direcþii: 1. Conti-nuarea tratãrii unor teme convenþionale, într-un

mod tradiþional, pe un ton pilduitor, indiferent cãexprimarea are loc într-un registru grav sau lejerumoristic, fãrã intenþia de a inova mijloacele deexpresie, regizorii (printre care ºi câþiva debutanþi)rãmânând în continuare terni ºi plicticoºi (SergiuNicolaescu, Nicolae Corjos, Laurenþiu Damian,Geo Saizescu, Malvina Urºianu, Elisabeta Bostan,Alexa Visarion, Ioan Cãrmãzan, Gheorghe Naghi,Mircea Plângãu, Radu Gabrea, ªerban Marinescu,George Cornea, Mircea Drãgan etc.); 2. Eºuarea învulgaritate, temele dominante fiind erotismul ºiviolenþa (Mircea Mureºan, Andrei Blaier, IulianMihu, Savel Stiopu ºi debutanþii Andrei Popovici,Antoniu Vasile Beranyi, Florin Codre, Mihnea Co-lumbeanu, Nicolas Mason); 3. Asumarea unor te-me noi, îndeosebi a prãbuºirii morale ºi spirituale,în perioada postdecembristã, cu referiri obsesive laevenimentele din decembrie 1989 (Lucian Pintilie,Mircea Daneliuc, Dan Piþa, Mircea Veroiu, NicolaeMãrgineanu, Stere Gulea), cei mai mulþi fiindtineri debutanþi (Jon Costin, Bogdan Dumitrescu,Nae Caranfil, Radu Mihãileanu, Marius TheodorBarna, Marius ªopterean, Bogdan Cristian Drãgan,Siniºa Dragin, Cristi Puiu, Radu Muntean,Cristian Mungiu, Andrei Enache, Titus Muntean,Peter Cãlin Netzer), cei mai valoroºi adoptând for-mula postmodernistã. Bineînþeles, finalizãrile este-tice convingãtoare sunt rare, iar contribuþiile la

conturarea unei ºcoli naþionale cinematografice,încã foarte debile.

În acest context, un caz mai aparte este IoanCãrmãzan. Un regizor cuminte, ºters, devine, cufilmul acesta, revoltat, ºocant, zgomotos. El fo-loseºte ca pretext, pentru presupusul sãu discurs fil-mic, un cuplu de reporteri, Horaþiu Mareº (EmilHoºtinã) ºi Cerasela (Irina Dinescu), aflat în misiune,prilej cu care traverseazã în galop încâlcitele hãþiºuriale perioadei pre ºi postdecembriste, coborând înstraturile cele mai proaspete ale memoriei indivi-duale ºi colective, prin deceniile de dictaturã comu-nistã ºi zilele din timpul evenimentelor din decem-brie 1989. Conflictul ºi intriga se þes în jurul celordoi tineri ºi a unui individ aparent simpatic, amabil,Domnul (Valentin Teodosiu), care are toate dateleunui fost (ºi actual?) securist. Investigaþiile tineri-lor, având sugestia cã fiecare generaþie are obligaþiamoralã sã cunoascã trecutul colectivitãþii din careface parte, duc la descoperirea unor fapte aberantepuse pe seama fostei dictaturi: trafic cu copii ºicomplicitatea medicilor implicaþi, disidenþi sau de-þinuþi politici închiºi în spitale psihiatrice ca nebuniºi cãrora li s-au întocmit acte false în acest sens; sã-rãcia; corupþia, ca o consecinþã a naturii vechiuluiregim; ºantajul. Mediile frecventate de tinerii re-porteri, persoanele investigate contureazã o imaginerealã, dar exclusiv expozitivã a aºa-zisei perioade detranziþie. Printre cei intervievaþi, o prezenþã pito-reascã este poetul Daian, un personaj real, fost dizi-dent ºi deþinut politic care, prin monologul sãu,

schiþeazã o stare de spirit, o mentalitate dominantedupã 1989. În ceea ce priveºte temele asumate,acestea rãmân doar „arãtate”, schiþate parcimonios,ca într-o enumerare ºcolãreascã. Din aceastã cauzã,filmul are ceva din superficialitatea ºi simplicitateaunui reportaj care aratã cu degetul un unic vinovat,Ceauºescu, cãruia i se confecþioneazã ad-hoc o na-turã de fiinþã fabuloasã maleficã, de vampir propul-sat în mitologia localã („Aþi auzit cã Ceauºescu seîmprospãta cu sânge de copil?... Aþi auzit cã Ceau-ºescu lua copii pentru gãrzi de corp?”... „Am întoc-mit acte de deces pentru copiii lui Ceauºescu... ºierau frumoºi, cu ochi albaºtri”). În afara acestui nouDracula ºi, eventual, a securitãþii care îl sprijinea,aproape totul este absolvit de vinã ºi responsabili-tate. O singurã replicã pare sã afirme ceva mai mult(„E tot la fel, dar conduc alþii”); mai mult spune ºiîncercarea de a insinua cã rãul are cauze adânci, careating însãºi temelia genotipului român. În acest senstrebuie înþeles monologul acuzator ºi demitizant alciudatului personaj care apare de douã ori, pentru arãsturna imaginea tradiþionalã ºi cam sentimentalã acelor douã balade presupuse fundamentale pentrustructura „sufletului românesc”. Din nefericire, mo-nologul care priveºte Mioriþa ºi Meºterul Manole rã-mâne strict declarativ ºi atât de teatral încât anuleazãorice efect dramatic. Construit ca un reportaj, presã-rat cu elemente suprarealiste (de exemplu, nunta),filmul nu convinge estetic. Pelicula este o îngrãmã-dire sufocantã ºi neselectivã de teme, motive ºi idei,rãmânând la un nivel foarte modest de formulare,acela al descrierii, al expunerii. Discursul sãu filmic,dacã a avut în vedere o astfel de intenþie, eºueazãîntr-o agasantã imagoree, cel mult într-o lecþiedemonstrativã pentru amatorii care participã laîntâlnirile unui cenaclu de cinematografie.

n

Raport despre starea naþiuniin Mircea Dumitrescu


film

Gavrilov ºi absurduln Dorin Mureºan

comentarii


teledependenþa

Î n fine, omenirea e mîndrã cãci probabil sal-vatã în perspectiva devenirii ei de “misionar-ismul” celei mai mari puteri din lume: naveta

spaþiale Spirit urmatã curînd de Opportunity s-auaºezat (au amartizat) fiecare pe cîte o emisferã aplanetei Marte, de unde au trimis centrului de laNASA imagini alb-negru ºi color de pe suprafaþa“planetei roºii”. Imagini difuzate cu entuziasm înîntreaga lume, atestînd asemãnarea reliefului“marþian” cu cel terestru, dar mai presus de orice,existenþa apei. Deocamdatã îngheþatã, nu însã maipuþin, totuºi apã. Aºadar, orice speculaþie despreprezenþa vieþii, fie ºi sub forma celei mai umilelatenþe bacteriene începe sã înlocuiascã gratuitateaficþionalã. Oficial nu ºtim încã ce conþin mostrelede roci colectate, nici ce “mostre” închise în fiolespeciale au fost sau nu depuse prin tele-ghidarepe suprafaþa nou cuceritei planete.

Neoficial, se colporteazã zvonuri destul destranii ce trimit la asocieri cu unele secvenþe alefilmului Contact (dupã romanul lui Carl Sagan).Este vorba despre tele-video-captarea unor undecirculînd hai-hui prin spaþiul cosmic ºi care,receptate pe Terra, n-ar fi altceva decît restituirea

proecþiei imaginilor civilizaþiei pãmîntene aglom-erate sã bombardeze sateliþii transmisiilor cu maimult sîrg ºi ritmicitate decît meteoriþii. Astfel,naveta Spirit a înregistrat bizare umbre ºi luminicu apariþii discontinue pe o vastã întindere degheaþã a planetei Marte, ce funcþioneazã aidomaunei gigante oglinzi/ lupe spaþiale: primeºte ºiretransmite informaþie vizualã. La scurt timp dela asemenea performanþe cosmice, naveta Spirit s-a defectat, fiind parþial reactivatã, iar misiuneafinalmente onorabil satisfãcutã de cãtre însãrcinilenavetei Opportunity.

Cele percepute întrec orice ficþiune-ºtiinþificã:datoritã manevrelor complicate, de înaltã perfor-manþã, s-a obþinut mãrirea ºi descifrarea formelorde umbre ºi lumini “în patinaj” pe gheaþamarþianã. Aspectul lor a reieºit a ilustra minus-cule siluete umanoide enorm gãlãgioase însã,. -fiindcã, uitasem sã amintesc, navetele spaþialesunt prevãzute ºi cu aparate de radio-transmisie.Aºadar, aceste siluete umanoide înregistrate primaoarã de Spirit, redau chipurile unor aparentbebeluºi aºezaþi pe niºte bãnci de unde urlã:Vleeaauuu sau, alteori: Nuuu Vleaaaauu, dimpre-

unã cu siluete ceva mai cuprinzãtoare ºi mai con-sistente în gestualitate ale unor posibili supraveg-hetori mereu în alertã ºi cocoºaþi (efectiv) desolicitudine. Probabil bone tocmite sã-idomoleascã ºi sã le menþinã atenþia treazã. Fãrãmult succes, deoarece “bonele” dispar una cîteuna, literalmente devorate de larvele umanoideobsedate doar sã bea, sã mãnînce ori sã se ali-peascã una alteia – pentru scurtã vreme, darprotestînd perpetuu. Din cînd în cînd rãzbatinterstelar ºuierãturi cu ecouri terestru perceputedrept: “Fac ºººeevaa peee…” sau “Nu mã inte-lessseazã!” – secondate de psiho-unde în derivã ale“bonelor”, mult încercate în concilierea “politiccorectã” a fãþiºelor indispoziþii gnoseologice ale“þîncilor” aflaþi în zona lor de acþiune-sacrificiu.Toate acestea se întîmplã doar cînd luminaSoarelui din sistemul nostru planetar expediazãraze în teritoriul incompetenþei degeratã în ais-berguri planetare. Cînd nu, tîncii rebeli tac mîlc,reluînd forma bacteriilor inactive.

Lumea nu ºtie încã sã interpreteze corectaceste alarme extraterestre, ºi ezitã sã le identificeîn teritoriile de manifestare pãmînteanã.

n

Revolta þîncilor, demisia bonelor(Poveste de pe Marte)

n Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Într-un soi de slalom de sãrbãtori pe la rude ºiapropiaþi, am trecut pe la o familie dragã înmod special; nu-i mai vãzusem de multã

vreme ºi oamenii mi-au prezentat, încântaþi, noulmembru al familiei, un porcuºor de Guineea,alb-negru, simpatic foc, domiciliat într-un fostacvariu; amicii l-au scos din acvariu pe cel iniþialbotezat Georgel, ulterior ajuns Franz Iosef; miculanimal a purces la adulmecat pe covoare, s-aîndeletnicit ºi cu frecventarea cotloanelor oferitegeneros de piesele mobilierului încãperii; a ajunsºi la bradul de Crãciun, manifestând mare poftãpentru acele verzi ale crengilor; pe când rodeaporcuºorul Franz mai cu spor, a început, afarã,una din nenumãratele rafale de petarde, cea maila îndemânã bogãþie a românului la vremea sãrbã-torilor de iarnã. Porcuºorul Franz a lãsat baltãronþãitul cetinii, a luat-o la goanã ca disperatul,când doamna proprietarã a încercat sã-l prindã, n-a gãsit nimic altceva mai bun de fãcut decât sãse instaleze, tremurând cu toatã blana bicolorã, înmâneca rochiei stãpânei. Asemãnãtor, într-un fel,cu reacþia porcuºorului de Guineea, pe numeFranz Iosef, a fost manifestarea subsemnatului laingurgitarea atât de tradiþionalelor sarmale: amia-zã cu fulgi rari, puþinã miºcare pe strãzileoraºului, vreme numai bunã de stat la gura sobei-caloriferului ºi ingurgitat din bunãtãþile de sezon;aºa am ajuns la capitolul sarmale, am mâncatparte din ele, pânã când mi-am adus aminte cã

s-a ajuns sã se importe chiar ºi varza muratã; dacãvarza din care mã înfruptam era de import, adusãpe valutã din alte þãri?! Toatã toamna, chiar ºi lavremea primilor fulgi, cetãþeanul interesat puteacumpãra varzã muratã sau proaspãtã din oricepiaþã, chiar s-a creat impresia cã a fost o recoltã deexcepþie; de ce va fi fost nevoie sã se importevarzã muratã numai bunul Dumnezeu poate ºti!Ar mai fi de presupus cã nobila artã a muratului adecedat; sau, mai ºtii, e consecinþa faptului cãRomânia deþine cei mai sãraci þãrani din Europa,dupã cum jalnic glãsuiesc rapoartele forurilorinternaþionale; asta înseamnã cã nu mai au baninici mãcar de sare ºi butoaie, lucruri fãrã de caredelicatul procedeu al murãrii nu e de conceput.ªi aºa, muncit de problema importului de varzãmuratã, am vãzut o emisiune în care personalitãþidin varii domenii artistice îºi dãdeau cu pãrereadespre mersul lumii, emiteau concluzii, cugetãri;a apãrut, la un moment dat, ºi un agronom, când-va parlamentar, vip de partid agricol; m-a turtitpur ºi simplu înþelepciunea personajului care,surâzând fotogenic, ne-a comunicat: „Dacãdragoste nu e, nimic nu e; dacã bani nu e,dragoste nu e!“. Ne-a zis-o înþeleptul! Dupãmintea-i încãrcatã de atâtea experienþe, nu teapuci de amor dacã nu ai bani; sigur, aºa e dacã evorba de bordel sau margine de ºosea; dar, dupãînþeleptul agronom, nu se mai poate îndrãgostiomul fãrã a avea bani în buzunar sau cont; dacã

þi-ai cheltuit toþi banii pe petarde ºi varzã muratãde import, oricât de drag þi-ar fi cineva, nu te maiîndrãgosteºti, nu se poate, nu e permis, e inutil, eimposibil. Aºa a învãþat poporul telespectatoragronomul cel viteaz precum croitoraºul dinpoveste.

n

Porcuºorul Franz Iosef, varzãcu petarde ºi amorul surduluin Mihai Dragolea

Tessa Morisson (Australia)


proza - Premiul TribunaAnamaria Caramangiu • 2editorialIon Mureºan: Scriitori în carne ºi oase • 3comentariiRoxana Havrici: Fundamentalism oi ideologie • 4agenda pignastylªtefan Manasia: Împotriva manierismului • 5

grafiiMircea Muthu: Traductologia/Traductosofi• 6

anul Ioan Slavici - Tribuna 120Mircea Popa: Tribuna – ideal ºi realizãri • 7in memoriamIon Cristofor: Paradisul ca o bibliotecã • 8Mircea Popa: Ultima scrisoare • 8

poeziaAndrei Fischof, Teofil Rãchiþeanu • 9

ex abruptoRadu Þuculescu: Cartierul ºi cîinii • 9eseuVasile Fanache: Blaga, dialogul „revelaþiilor fãrãcuvinte” • 10

evenimentProf. Cesare Alzati: Laudatio • 12colocviiVasile Docea: Fãrã anestezie, despre rosturile istorieiastãzi (II) • 14Elena Gräf: Despre viaþa culturalã a germanilor dinBanat ºi Transilvania între 1821-1867 (II) • 16teatruClaudiu Groza: Freud ºi dictatura plãcerii • 19

ªtefan Manasia: Cum aniversãm naºterea lui MihaiEminescu • 19interviuVasile Igna • 20comentariiDorin Mureºan: Gavrilov ºi absurdul • 22filmMircea Dumitrescu: Raport despre starea naþiunii • 22salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Porcuºorul Franz Iosef, varzã cupetarde ºi amorul surdului • 23teledependenþaMonica Gheþ: Revolta þîncilor, demisia bonelor • 23arte

Livius George Ilea: Ars Perspectivae • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

arte

Artistul contemporan trateazã adeseori per-spectiva drept o ºtiinþã vetustã ºi compli-catã, utilã doar în studiul istoriei artei.

Tehnologia de ultimã orã - computerul – pare asuplini cu uºurinþã travaliul chinuitor alrenascentiºtilor, iar tendinþele actuale în arteleplastice s-ar putea dispensa cu seninãtate de rigo-rile ei matematice. Arta primitivilor, a copiilor arrespinge ideea perspectivei (în accepþia eitradiþionalã) de “invariantã plasticã” a operei deartã indiferent de epocã sau spaþiu cultural.

Impresionantul tratat al profesorului ZamfirDumitrescu, “Ars Perspectivae”, Bucureºti,Nemira, 2002 – redeschide dosarul, aproape uitat(ºcolile de artã occidentale trateazã fugitiv, saupur ºi simplu nu includ perspectiva în programade învãþãmânt) al perspectivei ºtiinþifice (lineare)ºi îndeosebi al celei artistice.

Profesor de perspectivã timp de trei decenii,actual Decan al Facultãþii de Artã din cadrulUniversitãþii de Arte, Bucureºti, Preºedinte alU.A.P. România, pictor ºi director al GalerieiDominus, Zamfir Dumitrescu are toate ºansele,atrãgând atenþia asupra importanþei disciplineisale predilecte, de a nu rãmâne o voce strigând înpustie.

Reluând un generos concept lansat de Pierodella Francesca în Quattrocento – Commensuratio– un spaþiu tridimensional codificat care va puteainclude uneori, ca de exemplu la Braque, timpul, -autorul cautã izvoarele perspectivei începând cuarta Egiptului antic ºi a Greciei antice. Celebrultratat al lui Vitruvius, “De Arhitectura”, picturapompeianã, arta bizantinã, sunt analizate în vedereaidentificãrii diferitelor forme coerente ale perspec-tivei. Renaºterea, de la Filippo Brunelleschi, L. B.Alberti, Masaccio sau Donatello este acoperitã pânãla momentul Leonardo, când “pictura devinesinonimã cu perpectiva”. Treptata marginalizare aperspectivei artistice, începând cu impresioniºtii ºipânã la action painting-ul american ºi arta postmo-dernã – rãmâne în viziunea autorului doar o efe-merã schimbare de accent: “«Maturitatea» perspec-tivei va determina fundamental caracterul formal ºiconceptual al operelor picturale ale secolelorviitoare…”.

Profitând de lansarea la Cluj a Tratatului, i-amsolicitat autorului câteva precizãri:

– Aþi insistat asupra caracterului de “invariantãplasticã” al perspectivei. Parcurgem acum o perioadã de“amnezie temporarã” în privinþa acesteia?

– Se pare cã trãim într-o epocã în care toatelimbajele moderne au fost mai mult sau maipuþin epuizate ºi cel puþin sporadic apare din ceîn ce mai limpede tendinþa de întoarcere spreuneltele vechi, spre mijloacele de expresietradiþionale, spre limbajul clasic al artelor ºi înspecial al artelor vizuale. Din acest punct devedere, reconsiderarea perspectivei se poate facede pe poziþiile secolului XXI ºi cu viziunea artis-ticã pe care trebuie sã o avem. Nu se pune pro-blema unei reîntoarceri în timp ci de o readap-tare a unor idei, a unor precepte care sã fie adap-tate secolului pe care-l trãim prin modernitatesau postmodernitate.

– Ce le transmiteþi studenþilor care preferã sã ignoreaceastã disciplinã?

– Iatã un rãspuns succint, ceea ce am spus ºiîn prezentare: dacã perspectiva nu va fi abordatã –sigur, vorbim de la caz la caz –, artistul este libersã facã ceea ce vrea; nu se pot trasa culoare deevoluþie, nimeni nu poate sã facã acest lucru.

Dacã un artist vrea sã o abordeze – o va abor-da, cu mai mult sau mai puþin succes. Importanteste însã cã perspectiva, folositã nu total, ci pânãla jumãtatea scalei, pânã la jumãtatea drumului,reprezintã un mijloc de expresie plasticã extraor-dinar de expresiv alãturi de compoziþie, deculoare, de simþul proporþiilor, de valoare,º.a.m.d., deci este un element de limbaj plastic.

– Sunt susþinute acum elanurile demolatoare, expe-rimentele…

– Este foarte bine. Nu trebuie oprit nimic. Pelângã experimente, mijloace noi de comunicare,limbajele artistice numite, cu un termen genericalternative, apar ºi tendinþe de reconsiderare, sãzicem, a tehnicii de gravurã veche sau de studiual compoziþiei clasice sau al barocului sau de efectperspectivic – uitaþi-vã la Escher.

– Este un caz rar, dar are rãdãcini vechi…

– Escher este un foarte modern artist al seco-lului XX care a folosit perspectiva ºi sugestiaspaþiului în mod absolut personal. Este una din-tre cele mai grozave exemple de actualitate a uneiimagini care face trimitere spre o imagine veche,clasicã, concretã, dar în acelaºi timp o pune îndate de modernitate absolut limpezi.

– Din pãcate, în perioada aceasta ne referim tot maidramatic la susþinerea financiarã. Un mare colecþionardin Statele Unite susþinea cã 90% din fondurile guver-namentale sunt canalizate înspre aceste experimente carepractic omit, pun în parantezã perspectiva.

– Poate se mai schimbã ceva. Evoluþia omeniriieste atât de imprevizibilã încât nu trebuie sã nefacem probleme ºi noi nu o putem determina decâtaºa cu mici manifestãri de genul celei de azi.

– Studenþilor Dvs. le sugeraþi anumite direcþii ?

– Nu, eu nu fac sugestii. Geometria trezeºtestudenþilor de la Arte rezerve. Nu trebuie sã fiesperiaþi. Eu doar arãt ceva ce alþii poate nu auvãzut ºi le pun la dispoziþie.

n

Ars Perspectivaen Livius George Ilea

Heda Vidmar (Slovenia)

Numãr ilustrat cu lucrãri participante la Bienala Internaþionalã

de Graficã Micã, Cluj – 2003

serie nouã • anul III • nr. 34 • 1-15 februarie 2004 • 10 ... · privighetoare ºi puiul...

Documents

Transcript of serie nouã • anul III • nr. 34 • 1-15 februarie 2004 • 10 ... · privighetoare ºi puiul...