SERICICULTURA

Creşterea viermilor de mătase

Istoricul creşterii viermilor de mătase

• Din cele peste 1,8 milioane de insecte, omul exploatează eficient doar albinele și viermii de mătase.

• Cu 2700 de ani î. Hr., creşterea viermilor de mătase s-a generalizat în rândul ţăranilor chinezi. Secretul creşterii viermilor de mătase s-a păstrat aproape 3000 de ani de către chinezi până în 552 d.Hr. când doi călugări persani au dus în secret ouă de viermi de mătase la Constantinopol, unde au pus bazele unui nou centru de producere a mătăsii.

• Primii crescători români de viermi de mătase au fost ardelenii, după care activitatea s-a extins în Banat.

• În secolul XVIII au fost aduşi în Ţara Românească de către turci.

• Pana în 1990, ţara noastră figura pe locul şase în lume şi pe locul doi în Europa, fiind şi membra fondatoare a Comisiei Sericicole Internaţionale (Lyon, Franţa). Drept pentru care şi nomenclatorul ocupaţiilor din România cuprinde şi următoarele poziţii: finisor fire de mătase naturală, prelucrător deşeuri gogoşi mătase naturală, pregătitor gogoşi mătase (fierbător), operator îngreunător mătase naturală, înnodator fire mătase naturală, finisor fire de mătase naturală.

• Sericicultura a luat o amploare deosebita după 1974, prin elaborarea unui program special de dezvoltare a acestui domeniu de activitate.

Viermele de mătase

• este originar din China • cele mai cunoscute specii:

Bombyx mori - viermele de mătase al dudului

Antheraea Perny – se hrănește cu frunze de ștejar

Philosamia ricini – se hrănește cu frunze de ricin

Ciclul vital al viermelui de mătase

Viața viermelui de mătase se desfășoară într-un ciclu închis, trecând prin 4 stări:

• Oul – stadiul embrionar

• Larva – stadiul de creștere

• Crisalida – stadiul de transformare (metamorfoză)

• Fluturele – stadiul de reproducere

Oul Larve de viermi de mătase

Gogoși de mătaseCrisalida Fluture

Baza furajeră a viermii de mătase

• În funcție de specie baza furajeră poate să fie: frunzele de dud, de stejar, de ricin etc.

Dudul – este un arbore puțin pretențios, care se dezvoltă foarte

repede

– se cultivă în special pentru frunzele sale, care pot fi folosite la creșterea viermilor de mătase și la tratamentul unor boli: diabetul zaharat, viermi intestinali, constipație.

– frunzele sunt bogate în substanțe nutritive și în special în albumină ușor digestibilă și reprezintă elementul de bază și materia din care se sintetizează substanșele componente ale firului de mătase: fibrina și sericina.

Creşterea viermilor de mătase

• Pentru creșterea viermilor de mătase este nevoie de o clădire special amenajată, care să fie amplasată în apropierea plantațiilor de duzi (stejari, etc.)

• Această cladire poartă denumirea de magnanerie.

• Camerele de creștere trebuie să asigure un spațiu de 3,5 – 4 m3 pentru fiecare gram de sămânță

Incubația

• Sămânța este introdusă în camera de incubație numai după dezinfecția prealabilă a acesteia.

• Se imprăștie în cutii sau în tăvițe • Se crește treptat temperatura de la

13 – 14°C până la 23°C• Durata de incubare este de 12-18

zile• Umiditate de 70 – 75%• Aerisire regulată• Lumină difuză

Ecloziunea • Ecloziunea reprezintă ieșirea

larvelor din ou.

• Larvele ieșite în prima zi se numesc spioni și reprezintă 3% din cantitatea totală de larve; aceștia se îndepărtează.

• În următoarele 3 zile viermii ies din ouă în număr mare.

• Aceștia se izolează zilnic de restul seminței și se așează pe paturile de creștere

Creșterea viermilor

• asupra larvelor implică o acțiune directă: temperatura, umiditatea, aerisirea și lumina

• administrarea hranei se realizează la ore fixe, pentru ca digestia să se facă normal și asimiliația substanțelor nutritive să fie continuă.

Îngogoșarea – Spre sfărşitul vieţii, viermele se închide într-

o construcţie cu pereţi subţiri numită gogoaşă de mătase

– Materialul fibros, depus în 36 - 50 straturi care alcătuiesc peretele gogoşilor,se compune din:

• Partea exterioară, bogată în sericină, cu fibra aşezată în dezordine; neputând fi depănată, constituie deşeul de mătase numit puf, care se obţine prin smulgere

• Partea mijlocie, formată din circa 30 de straturi suprapuse, din care prin tragere se obţine filamentul

• Partea interioară, numită căptuşeală sau patul cristalidei, compusă din mai multe straturi interioare lipite, din care se obţin fibre prin destrămare

• ca material pentru îngogoșare se pot folosi:

• Paie de cereale• Rămurele de stejar, salcâm, castan, etc.

• temperatura: 24 - 25 ̊C• umiditate: 60 – 65%

Recoltarea gogoșilor

• Se face după 7 -9 zile de la urcarea larvelor.

• Gogoșile sunt gata de cules când au peretele tare și rezistent, iar la clătinare produc zgomot caracteristic prin lovirea cristalidei.

• La interior se gasește acum cristalida de culoare castanie.

• De pe tufe, gogoșile se desfac una câte una din rețeaua de fire care le fixează

• Gogoșile se strâng în coșuri mari de nuiele

• Ele se curăță apoi de scama exetrioară de mătase, se cântăresc și se sortează.

Înăbușirea și păstrarea gogoșilor

• Urmând evoluția biologică, cristalidele vii se transformă în fluturi, iar aceștia vor perfora gogoșile, pentru a se elibera de învelișul mătăsos.

• Însă, gogoșile perforate nu pot fi folosite de către filaturile de mătase.

• De aceea, pentru ca gogoșile să rămână integre, negăurite, ele suferă o operație de înăbușire.

• Înăbușirea sau etufarea constă în încălzirea lor treptată, până ce cristalidele din ele mor.

• Încălzirea cuptorului se face până la 75-80̊C și gogoșile sunt ținute timp de 20-30minute.

• La scoaterea din cuptor ele sunt fierbinți și umede, datorită evaporării apei din corpul cristalidei.

• Uscarea se realizează lent, prin curenți de aer, timp de 50-60 zile.

• Pin uscare se pierd 67-68% din greutatea inițială, astfel din 100kg de gogoși verzi rămân 32-33kg gogoși uscate.

• Gogoșile ucate se păstrează în coșuri bine închise ori în saci.

Industria textilă

Industria alimentară

Medicină

Utilizări…

Fibra de mătase naturală

• Mătasea naturală este una dintre cele mai vechi fibre textile, cu înalt nivel ecologic, fiind o fibră naturală absorbantă, elastică, fără electricitate statică si cu pH neutru.

• Mătasea brută este cunoscută sub numele de borangic, iar cea prelucrată era folosită pentru producerea de marame, eşarfe si alte obiecte de vestimentaţie tradiţională.

• Diferite tipuri de materiale

• Țesături de sită pentru mori

• Plase de protecție împotriva insectelor

• Țesaturi pentru parașute

• Fiind rea conducătoare de electricitate se utilizează pentru îmbrăcămintea conductoarelor electrice, mansoane telefonice.

• Baloanele folosite la observații meteo au îmbrăcăminte din matase naturală.

• pelicule cinematografice

• Firul de pescuit

Medicină și cosmetică

• În cosmetică, se folosește în diferite creme și exfoliante de piele, stimulând producerea de colagen și distrugând bacteriile dăunătoare pielii.

• Chirurgie: firul de setolină

• Cercetătorii japonezi au creat un vierme de mătase modificat genetic care produce colagen care se poate folosi în bandajarea rănilor sau producerea tegumentului uman artificial.

• Cercetători britanici au obținut o mătase naturală care ajută la regenrarea și creșterea celulelor

• matasea ajuta la recuperarea celulelor nervoase din maduva spinării în caz de accidentare a astuia.

• Matasea poartă numele de Spidrex.

• Neurologul John Priestley zice că mătasea va servi drept schela celulelor nervoase.

• Prin injectarea de gene de paianjeni din specia Nephilia edulis în viermi de mătase, profesorul Nakagaki din Japonia, a reușit să creeze mătase de paianjen, care conține proteine de paianjen 10% și mătase 90%.

• Experţii spun că aceste fire sunt mai rezistente decât oţelul şi mai uşoare decât fibrele artificiale existente, precum Kevlar, utilizate pentru vestele antiglonţ. Însă firele de păianjen nu pot fi produse la scară industrială, pentru că insectele realizează o cantitate limitată.

• Creatorii şosetelor din fibre de păianjen speră să revitalizeze, cu ajutorul acestui concept, industria mătăsii şi cea a şosetelor din Japonia. De asemenea, ei speră să îmbunătăţească şosetele cu substanţe anti-îmbătrânire.

Utilizări ale crisalidei

• Se utilizează în: cosmetică, hrana animalelor, alimentația umană.

• Hrană și momeală pentru pești

• Pentru a conferi un luciu blănii animalelor

• În Corea există conservă de crisalidă, are un gust dulceag și cremos.

• Are o consistenșăm asemănătoare cu o radieră, are un gust foarte placut și se prepară adăugând ardei iute.

• Gustul crisalidei prajite seamănă cu alunele prăjite.