,,Ultimul clopoţel” – curs festiv

Pentru elevii clasei a IV-a de la Şcoala cu clasele I-VIII - Secuieni, judeţul Neamţ, ziua de 10

iunie a fost o zi cu o încărcătură emoţională deosebită. Îmbrăcaţi de sărbătoare, purtând în suflet

amintiri dragi care le-au marcat anii copilăriei, într-o frumoasă clasă, ornamentată de mânuţele lor, au

participat la cursul festiv intitulat ,,Ultimul clopoţel”. Au susţinut un program artistic minunat

prin care şi-au luat rămas bun de la cei patru ani de şcoala primară şi de la doamna învăţătoare. Au

invitat la acest eveniment al clasei noastre pe viitorii profesori ai elevilor, începând cu clasa a V-a, dar

şi pe părinţi. Pentru acest lucru, elevii au realizat, în cadrul lecţiei de educaţie tehnologică, invitaţii care

au fost înmânate cu trei zile înainte. În faţa invitaţilor, aceşti ,,bobocei”, au cântat şi au recitat cu mare

sensibilitate, demonstrând că ştiu să pună în practică tot ce au învăţat. Eu, învăţătoarea lor, care i-am

iubit ca pe copiii mei, am prezentat un discurs:

,,Dragii mei elevi, copilăria este o lume minunată, duioasă, dulce şi lină. Aşa cum primăvara

este cel mai îndrăgit anotimp al anului, la fel şi copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa

fiecărui om de pe pământ. Aşa cum în picătura de rouă străluceşte tot cerul, la fel fiecare clipă a

copilăriei reflectă întregul univers, cu bucurii şi tristeţi. În copilăriese poate întâmpla orice: plângem de

mai multe ori în aceeaşi zi, ne supărăm şi iertăm repede, suntem singuri şi totodată cu toată lumea,

credem în magie, în spiriduşi şi zâne, în balauri şi vrăjitori, în Moş Crăciun cu sacul doldora de jucării

şi bunătăţi. O parte din copilărie este la şcoală, alături de colegi, alături de doamna învăţătoare, mama

familiei clasei, ce retrăieşte alături de elevii ei minunatele clipe ale copilăriei şi îi ajută pe aceştia să

ajungă în lumea celor mari. Am încercat şi am reuşit să facem ca această ,,călătorie” de patru ani

împreună să fie cât mai plăcută, interesantă şi benefică, astfel încât să trezească peste ani, în muntea şi

sufletul elevilor mei, amintiri plăcute. Vreau să cred că trecerea timpului va face să rodească ce aveţi

bun şi curat în voi, ca oamenii vor vedea întâi calităţile voastre şi cei ce vor zidi mai departe, la

formarea voastră, vă vor sprijini ca să vi le puneţi în valoare. Vă mulţumesc, dragi părinţi, pentru că aţi

avut credinţa că voi şlefui cu grijă ,,comoara” pe care mi-ati încredinţat-o: copiii dumneavoastră. În

acest moment al despărţirii, vă doresc din suflet mult succes, să vă bucuraţi de tot ce este frumos şi bun

în viaţă, să treceţi cu bine peste greutăţile cu care viaţa vă va încerca şi să învîţaţi din lecţiile pe care ea,

viaţa, vi le va da. Îndrăznesc să Îl rog pe Dumnezeu să poarte de grijă copiilor mei, să Îi iubească şi să

Îi ferească de tot ce nu le este de folos. Vreau să vă asigur, dragii mei, că veţi rămâne pentru vecie în

inima mea.”

Momentul de maximă intensitate al activităţii a fost surpriza pregătită de mine elevilor mei: un

şir de imagini power point cuprinzând fotografii cu momente importante din viaţa de elev, începând cu

clasa I: prima zi de şcoală, activităţi spotrive, serbări, diverse evenimente ale clasei, excursii şi alte

activităţi extraşcolare. Elevii au fost plăcut surprinşi de acest moment.

Consider că prin această activitate am sădit în sufletul elevilor mei convingerea că este bine să

mulţumim celor care ne-au luminat mintea şi sufletul: părinţii şi dascălii noştri.

La final am realizat o fotografie de promoţie, mărturie peste timp a cursului festiv ,,Ultimul

clopoţel”.

Înv. Caraiman Ionela-Laura