LUCRARE DE LABORATOR NR.1 Semnalizarea pe canal semafor - Sistem nr.7

În comutaţia electronică, în care toate comenzile relative la comanda sau la întreruperea comunicaţiilor sunt de obicei oferite, pe ansamblul căilor din centrală, de către un organ de tip calculator, este logic de a separa total transmisia semnalelor de comandă de semnalele de convorbire sau de oricare alt fel de semnale. Între două centrale se constituie astfel o cale specializată de dialog între calculatoarele de comandă, care permite schimbul de semnale într-o formă elaborată, mai bine adaptată modului de prelucrare în asemenea organe. Se vorbeşte astfel de "sisteme de semnalizare pe canal semafor" sau "sisteme de semnalizare pe canal comun" (Common Channel Signalling System).

2.1 Caracteristici - avantaje

Principiul semnalizării pe canal semafor (etimologic "care poartă semnale") este de a separa căile de convorbire de căile de semnalizare, figura 10.1(b). În prezent există două tipuri de astfel de sisteme de semnalizare, ce sunt normalizate de organismele internaţionale: sistemul CCITT nr. 6 şi sistemul CCITT nr. 7.

2.1.1 Caracteristicile esenţiale ale semnalizării pe canal semafor- Legăturile semafor sunt de tip "transmisii de date".- Codul de semnalizare este un cod "bogat", de nivel foarte "elaborat" (un mesaj poate transporta

numeroase şi diferite informaţii") şi bine adaptat dialogului între calculatoare.- Viteza de transfer a mesajelor este foarte mare, diminuând deci timpul de stabilire a apelurilor.- Legaturile semafor, fiind total separate de circuitele de convorbire, sunt aşa fel organizate încât

constituie o veritabilă reţea de schimb de informaţii, care asigură atât funcţia de semnalizare pentru stabilirea comunicaţiilor, cât şi funcţiile de gestiune, de exploatare şi de întreţinere a întregii reţele.

- Terminalul semafor nu asigură decât controlul transferului mesajelor între centrale, fără a analiza conţinutul destinat utilizatorului informaţiei de semnalizare, care este în general unitatea de comandă a centralei telefonice. Această separare a funcţiilor (de transfer al mesajelor şi de prelucrare a părţii lor semantice) permite evoluţia lor independentă şi accesul la acelaşi terminal a mai multor utilizatori (ce beneficiază de servicii diferite).

- Conceptul de canal semafor implică proceduri specifice, pe de o parte pentru a garanta permanenţa serviciului, în caz de pană a unei legături, şi pe de altă parte pentru a controla circuitele de convorbire stabilite.

2.1.2 Avantaje aduse abonaţilorReducerea timpului de stabilire a legăturilor. De exemplu, pentru o comunicaţie cu două tranzite şi

pentru un abonat ce dispune de un aparat cu disc de apel, acest timp, ce este măsurat între momentul în care se termină formarea numărului şi cel în care se primeşte tonalitatea de revers apel, este evaluat la 0,8 sec în semnalizarea prin canal semafor şi la 3,5 sec în semnalizarea MF prin canal asociat.

Adaptarea la noile servicii - prelucrarea noilor servicii cere o semnalizare rapidă şi bogată în semnale, în egală măsură între abonat şi propria sa centrală de racordare, ca şi între centrale. Pentru serviciile suplimentare (de exemplu, reapelul automat, numerotare prescurtată, reîndrumarea apelurilor, accesul la baze centralizate de date) canalul semafor aduce în primul rând cea mai bună calitate a serviciului la abonat.

Micşorarea numărului de apeluri nesatisfăcute - procentajul apelurilor ineficace datorate blocajelor apărute de-a lungul reţelei, pe fasciculele de joncţiuni sau în cadrul centralelor de tranzit, poate fi redus exploatând la maxim posibilităţile de îndrumare şi de reînnoire a apelurilor în eşec, graţie vitezei mari de semnalizare.

2.1.3 Avantaje aduse operatorilor reţeleiCanalul semafor aduce numeroase avantaje operatorilor reţelei de telecomunicaţii dintre care cele

mai semnificative, pe lângă simplificarea sau chiar suprimarea jonctorilor şi auxiliarilor de semnalizare, sunt următoarele:

1

Unificarea semnalizării - Tehnica de semnalizare prin canal semafor face posibilă definirea unui sistem universal de semnalizare. De fapt, acelaşi sistem poate include ansamblul procedurilor de semnalizare necesare diferitelor servicii prezente sau chiar preconizate pentru viitor şi alegerea procedurii ce se aplică unui apel nu depinde de circuitul pe care se va derula, ci doar de natura acestuia.

Adaptarea la metodele modeme de exploatare a reţelei - Reţeaua semafor se prezintă ca un sistem adaptat la culegerea de informaţii şi la transmiterea de ordine relative la exploatarea tehnică a reţelei. Accesul centralelor ia centre de exploatare se poate face prin intermediul unor interfeţe normalizate şi a unor legături specifice sau prin legături banalizate ale reţelei semafor, soluţie care oferă cele mai mari facilităţi de interconexiune.

Interesul pentru scurgerea traficului - Semnalizarea prin canal semafor, având rapiditatea sistemelor de transmisii de date, permite reducerea părţii de trafic ineficace datorat schimburilor de semnalizare. În plus semnalizarea prin canal semafor face posibilă exploatarea bidirecţională a fasciculelor directe dintre centrale, ceea ce îmbunătăţeşte randamentul acestora, care deşi sunt mici devin nedebordante. Partea de trafic rămasă ineficace, datorită suprasarcinilor din reţea şi ocupării abonatului chemat, ar putea fi în continuare redusă printr-o exploatare mai elaborată. În acest sens pot fi citate următoarele procedee: aplicarea testului de stare a chematului înainte de a lansa operaţiile de selecţie, afectarea unor priorităţi crescătoare comunicaţiilor pe măsură ce ele progresează de-a lungul reţelei, selecţia conjugată la scara întregii reţele.

2.2 Gestiunea reţelei semafor

Fiecărei centrale din reţeaua telefonică îi corespunde un punct semafor, SP (Signalling Point), care este identificat printr-un număr de cod: OPC (Originating Point Code) = Codul Punctului semafor de Origine şi DPC (Destination Point Code) = Codul Punctului semafor de Destinaţie. Semnalizarea foloseşte reţeaua semafor, aşa cum căile telefonice utilizează reţeaua telefonică. Orice SP este legat la două puncte de transfer semafor, STP (Signalling Transfer Point), prin intermediul unor fascicule de canale semafor, pentru a asigura o bună siguranţă de funcţionare (figura 2.1).

Figura 2.1 Modul de funcţionare a reţelei semafor: a) asociat, b) cvasi-asociat: PS - punct semafor, PTS - punct de transfer semafor, CAA - centrală cu autonomie de îndrumare, CT - centru de tranzit.

Ansamblul de 2 cel mult 4 fascicule semafor care unesc două puncte semafor reprezintă o relaţie semafor, care dispune de maxim 4096 circuite telefonice (câte 1024 pe fiecare fascicul). Un circuit telefonic este identificat prin CIC (Codul de Identificare a Circuitului), care precizează: numărul său de ordine (1 la 4096), rangul fasciculului semafor căruia îi este afectat şi numărul canalului semafor selectat pe acest fascicul.

Funcţiile de gestiune se referă la trafic, la canale şi la rutele semafor:a) Gestiunea traficului semafor are ca scop asigurarea permanenţei serviciului. Pentru

aceasta este necesară utilizarea unor mecanisme de supraveghere a canalelor semafor şi chiar a punctelor semafor în totalitate. Aceasta înseamnă că în permanenţă trebuie cunoscută starea resurselor reţelei şi trebuie avută posibilitatea de a interveni în vederea menţinerii capacităţilor adecvate pentru transferarea informaţiilor de semnalizare.

2

Într-o situaţie "normală", traficul semafor destinat unui anumit SP este îndrumat printr-un fascicul determinat de canale semafor, împărţind sarcina în mod egal pe toate canalele acestuia.

În caz de "indisponibilitate" a unui canal, pentru a asigura permanenţa serviciului, sarcina canalului deranjat trebuie reîndrumată pe unul sau pe mai multe canale de ajutor (de rezervă) din fascicul. Situaţia iniţială (normală) va fi restabilită imediat ce canalul în cauză va fi repus în condiţii normale de funcţionare.

b) Gestiunea canalelor semafor are ca scop de a stabili şi de a menţine o capacitate determinată de transfer de mesaje pe diferite fascicule de canale. Repartizarea canalelor în SP-uri adiacente constituie acţiuni de bază atunci când terminale şi legături de date sunt asociate canalelor, indiferent care este starea acestora. Dimensionarea canalelor semafor se realizează considerând că:

- în funcţionare normală traficul semafor pe fascicul este de 0,2 E, iar în funcţionare degradată el poate atinge 0,6 E;

- în mod cvasi-asociat traficul semafor al unui SP este de 0,8 E;- pentru un trafic telefonic de aproximativ 800 E, traficul semafor generat este de doar 0,01 E/canal.c) Gestiunea rutelor semafor: starea de disponibilitate a rutelor semafor trebuie cunoscută de

diferite SP-uri din reţea. Ruta semafor este traseul urmat prin reţea între două SP-uri oarecare. Gestiunea rutelor este necesară pentru a evita situaţia neplăcută în care, în urma unui deranjament, un mesaj este supus la o "întoarcere înapoi" în procesul de îndrumare. Astfel, orice SP care, pentru o destinaţie dată, joacă rol de STP, trebuie să indice tuturor SP-urilor adiacente dacă ele pot (transfer autorizat) sau nu pot (transfer nepermis) îndruma mesajele spre destinaţia dorită prin intermediul lui. În acest scop, în SP este pusă în aplicare o procedură de test al grupului de rute semafor.

Sistemul de semnalizare prin canal semafor transferă pe legături specializate de date informaţii de semnalizare prezentate în formate caracteristice, cunoscute ca mesaje de semnalizare. Fiecare mesaj conţine o etichetă de identificare, ce precizează printre altele şi circuitul de convorbire la care se referă informaţia, ceea ce face posibilă organizarea reţelei semafor într-o manieră cvasi-independentă fată de cea de convorbire.

Reţeaua semafor poate fi exploatată în două modalităţi principale:Exploatare în mod asociat, figura 2.1(a): o legătură semafor (dublată din motive de securitate) este

afectată fiecărui fascicul de circuite de convorbire, instalate între două centrale ale reţelei telefonice; se realizează astfel o exploatare "punct la punct", care oferă puţine facilităţi de racordare pentru reţeaua generală de exploatare şi întreţinere.

Exploatare în mod neasociat, fiecare centrală dispune de legături semafor, în număr corespunzător traficului pe care îl are de scurs, către o reţea semafor al cărui rol este de a îndruma mesajele primite pe diferite legături către destinatari "ad-hoc", folosind etichetele conţinute în aceste mesaje. Sunt posibile două variante:

- modul complet disociat strategia de îndrumare a semnalelor poate varia în timp în funcţie de starea reţelei semafor. Astfel mesajele referitoare la acelaşi apel dintre două centre de comutaţie determinate urmează eventual drumuri diferite de-a lungul reţelei semafor.

- modul cvasi-asociat, figura 2.1(b): mesajele schimbate între două centre de comutaţie urmează totdeauna acelaşi drum. Sistemul nr.7 a adoptat un mod de etichetare a mesajelor care permite o adresare deosebit de explicită: se precizează în acest caz identitatea originii şi a destinaţiei, precum şi a tranzacţiei efectuate. Cu această etichetă se reuşeşte o îndrumare deosebit de simplă, în reţea semafor cvasi-asociată, pentru că la o etichetă anume corespunde o rută de îndrumare determinată.

2.3 Structura funcţională a sistemului nr.7

Structura funcţională a sistemului CCITT nr.7 este inspirată din structura ISO pe 7 niveluri (figura 2.2), după cum urmează:

3

Figura 2.2 Structura pe niveluri a sistemului de semnalizare CCITT nr.7: SSU - subsistem utilizator, SSGT - subsistem de gestiune şi tranzacţii, SSEM - subsistem de exploatare şi întreţinere, SSAM - subsistem de aplicaţii pentru mobile, SSUD - subsistem utilizator de date, SSUR - subsistem utilizator RNIS, SSUT -

subsistem utilizator telefonie, SSUTR - subsistem utilizator telefonie şi RNIS.

Nivelul 1 - Legătura semafor, care corespunde suportului fizic de transport al canalului semafor. La acest nivel sunt definite caracteristicile electrice şi funcţionale ale liniei semafor, care poate fi:

- numerică, utilizând un interval de timp la 64 Kbit/s al unui flux numeric de 2048 sau 8488 Kbit/s;- analogică, cu un debit minim de 4,8 Kbit/s pentru aplicaţii relative la comanda apelurilor.Interconectarea legăturilor semafor poate fi executată în orice situaţie prin intermediul unor

echipamente de interfaţă adaptate (MODEM) sau, în cazul legăturilor la 64 kbit/s, prin reţeaua de conexiune a centrelor numerice de comutaţie.

Nivelul 2 - Comanda canalului semafor. Orice mesaj de semnalizare este transferat pe legătura semafor într-un cadru semafor de lungime variabilă, care printre altele conţine şi informaţii necesare la comanda transferului. Acestui nivel îi revin următoarele funcţiuni:

- delimitarea cadrelor (detecţia fanioanelor),- detecţia şi corecţia erorilor de transmisie,- detecţia deranjamentelor canalului semafor şi restabilirea funcţionării sale,- superviziunea cadrelor.Nivelul 3 - Reţeaua semafor - tratează aspecte legate de două categorii de funcţii:- orientarea mesajelor semafor: îndrumarea, discriminarea şi distribuţia cadrelor semafor,

- gestiunea reţelei semafor: gestiunea canalelor, a rutelor şi a traficului. Nivelurile 1, 2 şi 3 sunt grupate în Sub-Sistemul de Transport de Mesaje (SSTM).Niveluri superioare, 4 la 7 - Utilizatori.Nivelurile superioare corespund Sub-Sistemului Utilizator (SSU), care au funcţii relative la comanda

stabilirii sau eliberării apelurilor, dar şi la gestiunea şi întreţinerea generală a reţelei. La reţeaua semafor pot fi racordaţi utilizatori ai diferitelor servicii, ceea ce a impus ca o gamă largă de SSU să fie imaginată:

- SSUT - subsistem utilizator telefonie,- SSUTR - subsistem utilizator telefonie şi RNIS,- SSUD - subsistem utilizator de date,- SSAM - subsistem aplicaţii cu mobile,- SSEM - subsistem de exploatare şi întreţinere,- SSGT- subsistem de gestiune şi tranzacţii.

2.4 Formatul cadrelor semafor

4

Trenul binar transmis printr-un canal semafor este decupat în blocuri ce sunt tratate independent unele după altele şi care sunt numite "cadre semafor". Cadrele au lungimi variabile şi, în raport cu conţinutul lor informaţional, se împart în trei categorii:

Cadre semafor de mesaj, MSU (Message Signalling Unit ) - conţin informaţii furnizate de un SSU,Cadre semafor de stare, LSSU (Link Status Signalling Unit) - conţin informaţii furnizate de SSTM,Cadre semafor de umplere, FISU (Fill-in Signalling Unit) - nu conţin informaţii de semnalizare, fiind

utile pentru asigurarea continuităţii transmisiei şi conexiunilor.Orice mesaj transmis pe o legătură semafor este compus dintr-o suită de amente binare în interiorul

căreia se disting trei câmpuri principale:Informaţia utilă furnizată de utilizator; aceasta se compune din etichetă, indicator de serviciu şi

informaţia propriu-zisă.Informaţia de comandă a transmisei: elemente necesare sincronizării, numerotării mesajelor şi

confirmărilor de recepţie.Informaţia de control al legăturii: elemente binare redundante care permit detecţia erorilor de

transmisie.

2.4.1 Cadre semafor de mesaj (MSU)Cadrele semafor de mesaj sunt schimbate după ce faza de iniţializare a canalului semafor a fost

încheiată; dacă nu există informaţii de semnalizare de transmis, atunci aceste cadre sunt înlocuite cu cadre semafor de umplere, FISU.

Figura 2.3 Organizarea unul cadru semafor de mesaj (MSU)

Formatul de bază a unui cadru semafor de mesaj este prezentat în figura 2.3 şi conţine următoarele componente:

a) Fanion (F) sau drapel, a cărui configuraţie fixă este 01111110, are rolul de a indica începutul şi sfârşitul fiecărui cadru semafor. Pentru a evita orice posibilitate de imitare a fanionului în interiorul cadrului, la emisie este folosit un mecanism de inserţie a unui "0" cu violare a polarităţii după orice secvenţă de cinci "1" consecutivi. La recepţie, se execută operaţia inversă de extragere a unui „0” fals care urmează după cinci "1" succesivi, pentru a reface trenul binar iniţial.

b) Numerotarea cadrelor, folosită în mecanismul de corecţie a erorilor, cuprinde:- numărul secvenţei actuale (NSA) care se raportează la cadrul prezent ce se emite în sensul înainte,- numărul secvenţei recepţionate (NSR) relativ la un cadru din sensul opus şi pentru care se confirmă

recepţia.c) Biţi indicatori pentru cadrul actual (BIA) şi respectiv pentru cadrul recepţionat (BIR) sunt folosiţi

în corecţia erorilor.d) Indicatorul de lungime (INL) precizează numărul octeţilor din cadru care urmează după el şi

exclusiv până la codul de control. Acest indicator are pentru un MSU valori cuprinse între 2 şi 63.e) Octetul de serviciu (SER) conţine un indicator al serviciului, de 4 biţi, şi al domeniului de sub-

servciu, de alţi 4 biţi, ca în exemplul următor:

DCBADomeniu de sub-serviciu

DCBAIndicator de serviciu

00xx – mesaj internaţional 0000 – mesaj de gestiune al reţelei semafor0100 – sub-sistem utilizator telefonie0110 – sub-sistem utilizator de date

10xx – mesaj naţional 0000 – mesaj de gestiune al reţelelor semafor0100 – sub-sistem utilizator telefonie0110 – sub-sitem utilizator de date

5

f) Informaţia utilă (INFO) reprezintă partea cea mai bogată în informaţie. Dacă se ia ca exemplu serviciul telefonic internaţional, atunci acest câmp de informaţii conţine:

- Eticheta - are o lungime de 5 octeţi şi serveşte la identificarea tranzacţiei sau a circuitului telefonic la care se referă mesajul. Ea conţine: codul punctului semafor de destinaţie (CPD), codul punctului semafor de origine (CPO) şi codul de identificare al circuitului, (CIC), care leagă cele două centre şi care a fost ales pentru tranzacţia respectivă. Cei 4 biţi mai puţin semnificativi din CIC constituie codul de selecţie al canalului semafor, (SCS).

- Antetul - este compus din două părţi: codul H0 (4 biţi), care identifică un grup de mesaje cu funcţii asemănătoare şi codul H1, (4 biţi), care precizează un semnal dat dintr-o grupă.

H1 H2

0001: răspuns de taxare0011: chematul închide

0110: mesaj de superviziune a apelului

- Informaţia propriu-zisă, care cuprinde, de exemplu: categoria utilizatorului (6 biţi), indicatorul de mesaj (12 biţi: AB = natura de adresei, CD = natura circuitului, EF = controlul de continuitate, G = supresorul de ecou, HL = în rezervă), numărul de semnale de adresă (4 biţi), semnale de adresă (n x 8 biţi).

g) Codul de control al cadrului (CRT), ce se întinde pe 16 biţi, ajută la realizarea funcţiei de detecţie a erorilor de transmisie. Cei doi octeţi sunt calculaţi pe baza conţinutului mesajului folosind polinomul generator:

2.4.2 Cadre semafor de stare (LSSU)Acest tip de cadru este folosit în faza de iniţializare a canalului semafor în decursul perioadei de

probă, de durată limitată, cu scopul de a testa calitatea legăturii înainte de a transfera datele de semnalizare.Formatul cadrului este prezentat în figura 2.4. Câmpul ETC indică starea canalului, astfel:

Figura 2.4- ETAP: primul cadru emis de către extremitatea ce doreşte a declanşa alinierea canalului,- ETAN / ETAU: indicator ce permite determinarea tipului de aliniament dorit (normal / urgent).

Acest tip de cadru este trimis la recepţia unui ETAP, ETAN sau ETAU.- ETHS: cadru emis în urma unui deranjament,- ETIP: cadru emis de nivelul 2 în urma unui ordin de la nivelurile superioare (deranjament al

nivelului 3 sau relaţia om-maşină de exploatare).

2.4.3 Cadre semafor de umplere (FISU)În absenţa cadrelor semafor de mesaj care ar trebui transmise sau retransmise, un terminal semafor

emite cadre numite de "umplere", al căror format este prezentat în figura 2.5. În asemenea cadre numărul NSA nu prognozează, el fiind egal cu cel al ultimului cadru semafor de mesaj emis de el.

6

Figura 2.5 Organizarea cadrului semafor de umplere (FISU)Un FISU nu poartă nici un fel de informaţie utilă, deci pentru el INL = 0. Se recurge la transmiterea

unor astfel de cadre pentru a exista în mod permanent pe reţeaua semafor a unui flux binar şi a avea astfel certitudinea că reţeaua este funcţională pe toate tronsoanele sale.

2.5 Corecţia erorilor

Pentru realizarea procedurii de corecţie a erorilor de transmisie au fost definite două metode:- "metoda de bază" ce se aplică pe mijloace de transmisie terestre pentru care timpul de propagare în

buclă nu depăşeşte 30 msec,- "metoda retransmisiei ciclice preventive" care este rezervată legăturilor terestre cu timpi de

propagare mari, peste 30 msec, şi legăturilor prin satelit.

2.5.1 Metoda de bazăMetoda de bază operează cu confirmări pozitive sau negative ale recepţiei, în mod independent pe

fiecare sens al transmisiei (figura 2.6).

Figura 2.6 Echipamentul folosit în aplicarea metodei de bază: ME - memorie de emisie, MRT - memorie de retransmisie, T - transmiţător, R - receptor.

Numărul NSA al secvenţei actuale (înainte) creşte cu o unitate de fiecare dată când un nou cadru semafor de mesaj MSU este emis de către un terminal semafor A, iar bitul indicator BIA îşi păstrează paritatea atâta timp cât şi BIR-ul şi-o păstrează pe a sa. Un cadru primit în A cu NSA = X şi fără schimbare de stare în BIR este interpretat ca o confirmare pozitivă: toate cadrele cu NSR X sunt şterse din memorie.

Atunci când se depistează o eroare în cadrele emise din A, punctul semafor B (de recepţie) transmite cadre în care se inversează paritatea pentru BIR în raport cu cadrele anterioare, iar NSR indică numărul ultimului cadru emis de A şi recepţionat corect aici. Un asemenea cadru recepţionat în A, cu inversare de BIR, este interpretat ca o cerere de repetare a transmisiei pentru toate cadrele cu număr de secvenţă superior ultimului confirmat pozitiv. Terminalul A începe retransmsia tuturor cadrelor neconfirmate pozitiv, inversând la rândul lui starea lui BIA, faţă de situaţia anterioară.

7

Figura 2.7 Evoluţia numerelor de secvenţe NSA şi NSR în metoda de bază În punctul semafor B sunt ignorate toate cadrele care "curg" dinspre A, ele fiind emise de aici înainte

să se fi primit cererea de retransmisie exprimată de punctul semafor B. Recepţia cadrului cerut la "repetare" va declanşa în B preluarea procedurilor de analiză-validare a cadrelor semafor.

2.5.2 Metoda retransmisiei ciclice preventiveÎn vederea corecţiei erorilor, metoda retransmisiei ciclice preventive face apel doar la confirmările

pozitive ce se emit de un punct semafor, referitoare la cadrele corect recepţionate de el. Această metodă, care se aplică în situaţia unor timpi mari de propagare în buclă, constă principial în derularea următoarelor operaţii:

- dinspre punctul semafor A de plecare se emit MSU-uri noi, incrementându-se corespunzător numărul NSA alocate lor şi înmagazinând aceste cadre în memoria de retransmisie. Toate cadrele din memorie vor fi în mod automat repetate ciclic la transmisie, atâta timp cât nu sunt alte cadre noi de transmis.

- cadrele noi sunt transmise din A cu prioritate, întrerupându-se în momentul apariţiei lor eventualul ciclu de retransmisie în curs de desfăşurare; ciclul se reia îmbogăţit cu ultimele MSU-uri emise.

- transmisia de către terminalul B de recepţie a unui MSU cu NSR = X este interpretat în terminalul A ca o confirmare pozitivă pentru toate cadrele cu NSAX. În consecinţă toate cadrele confirmate sunt şterse din memoria de retransmisie.

În figura 2.8 este reprezentat un exemplu posibil de schimb de mesaje între două puncte semafor A şi B, care folosesc metoda de retransmisie ciclică preventivă. La partea de emisie, la terminalul A, se iniţiază ciclul de retransmisie preventivă la început doar cu două mesaje, iar apoi mai vine la emisie încă un mesaj. Deci contorul pentru secvenţa înainte a avansat până la NSA = X + 3. S-a considerat că primul mesaj din secvenţă este recepţionat corect, deci apare confirmarea înapoi cu NSR = X; acest mesaj este deci şters din memoria de retransmisie. Fie că la următorul mesaj se depistează la recepţie o eroare. Înseamnă că se păstrează aceeaşi confirmare înapoi, NSR = X, şi că se ignoră toate mesajele ce urmează până în momentul în care se primeşte secvenţa aşteptată. Fie că de această dată recepţia este corectă, deci se trimite confirmarea corespunzătoare, NSR = X +1.

8

Figura 2.8 Succesiunea mesajelor în retransmisia ciclică preventivă (exemplu)

Datorită timpului mare de propagare în buclă, mesajele continuă să sosească în mod repetat la extremitatea de recepţie şi după ce au fost validate aici; în consecinţă ele vor fi ignorate.

Două observaţii importante trebuie a fi făcute:- în această metodă nu se foloseşte BIA sau BIR.- aplicarea metodei necesită şi utilizarea unui mecanism suplimentar pentru evitarea blocării

sistemului în situaţia în care, mai ales în perioade de trafic maxim, se produc numeroase erori de transmisie. În aceste situaţii, sosirea masivă a noilor cadre, care se emit cu prioritate, conduce la o supraîncărcare a memoriei de retransmisie. Trebuie deci a se proceda la retransmisia "forţată" a cadrelor neconfirmate, imediat ce se atinge un prag maximal de umplere a memoriei. Nivelul de prag este determinat în funcţie de timpul de propagare în buclă pe o legătură semafor şi de durata de emisie a unui octet.

2.6 Orientarea mesajelor de semnalizare

Orientarea mesajelor de semnalizare este o funcţie a nivelului 3, la a cărei realizarea folosindu-se conţinutul etichetei mesajelor transportate de reţeaua semafor. În raport cu acest conţinut şi cu sensul comunicaţiei la care se referă mesajul, au loc operaţii distincte de orientare, şi anume (figura 2.9):

9

1) în emisie - sunt considerate mesajele furnizate de sub-sistemele utilizator (nivel 4) sau de nivelul 3 însuşi, pentru ele executându-se alegerea unui canal semafor corespunzător dirijării lor spre destinatarul cuvenit; se îndeplineşte astfel funcţia de îndrumare. Alegerea se face pe baza codului punctului semafor de destinaţie, CPD, şi a codului de selecţie a canalului semafor, SCS, care se referă la divizarea traficului între canalele aceluiaşi fascicul semafor. Trebuie avut în vedere că mesajele aparţinând aceleiaşi tranzacţii (de exemplu stabilirea unui apel telefonic) vor fi îndrumate în acelaşi mod şi cu respectarea ordinei lor cronologice.

Figura 2.9 Funcţii de orientare a mesajelor semafor

2) în recepţie - se execută operaţii de expediere a mesajelor către destinatarul precizat prin etichetă. În acest scop se analizează codul punctului semafor de destinaţie, CPD, comparându-l cu codul propriu al punctului semafor în care s-a recepţionat mesajul. Se realizează astfel funcţia de discriminare, separându-se mesajele adresate punctului de recepţie de cele tranzitate:

- dacă CPD reprezintă chiar codul propriu al punctului de recepţie, atunci înseamnă că destinatarul mesajului se găseşte aici. Mesajul este supus în consecinţă funcţiei de distribuire, care-l va orienta direct spre destinatarul său, pe baza codului de serviciu, SER. Destinatarul precizat prin SER poate fi un utilizator SSU oarecare sau chiar serviciul de gestiune, SSGT.

- dacă CPD diferă de codul punctului de recepţie, atunci înseamnă că mesajul este doar tranzitat prin acest punct semafor, trebuind să fie din nou oferit reţelei, în urma executării funcţiei de îndrumare.

Întrebări de control1. Avantaje SS7.2. Modalităţile de exploatare a reţelei SS7.3. Funcţiile de gestiune a reţelei SS7.4. Structura funcţională a SS7.5. Categoriile de cadre.6. Funţiile nivelului 1.7. Organizarea cadrului semafor de umplere.8. Funţiile nivelului 2.9. Organizarea cadrului semafor de stare.10. Funţiile nivelului 3.11. Organizarea cadrului semafor de mesaj.12. Explicaţi metoda retransmisiei ciclice preventive de corecţie a erorilor.13. Explicaţi cum are loc orientarea mesajelor de semnalizare.14. Explicaţi metoda de bază de corecţie a erorilor.

1

Bibliografie1. Grazziela NICULESCU Tehnici şi sisteme de comutaţie.-Bucureşti, 2000.2. T. Rădulescu. Reţele de Telecomunicaţii.-Bucureşti, 2002.3. Основы построения телекоммуникационных систем и сетей/ М.: Горячая Линия-

Телеком, 2004.4. Абилов А.Б. Сети Связи и системы коммутации-М., Радио и Связи, 2004

1