SEMINȚELE
3
SEMINȚELE (vezi Matei 13: 1-23) Pe vremuri, Isus, când vestea-Mpărăția, Când încă era pe pământ El, Păstorul, Acela de care ne-a vorbit Isaia Ne-a spus întâmplarea cu semănătorul. Poporul dorea să-I audă iar glasul Acelui ce este mai mare-ntre regi, Iar El, ʼconjurat 1 de-ucenici la tot pasul Se urcă pe vas și vorbește lumii-ntregi. „Un om semăna-ntr-un ogor de pământ rău Și-a pus în pământ o sămânță mai mare; O parte căzut-a în drum, și-a fost prea rău, Căci fost-a mâncată de păsări și fiare. Căzut-a apoi și pe piatră și stâncă Și-ndată ieșit-a, căci n-avea pământ mult, Dar soarele-a stins-o cât n-a crescut încă, A ars-o cu totul și-a fost luată de vânt. Apoi mai căzu-ntre toți mărăcinii, Dar spinii crescură și-apoi o-necară, Iar planta se stinse, urmând rădăcinii Și tot rodul plantei ajunse de-ocară. Stăpânul puțin mai avea din semințe, Le-a pus în ogorul mai rodnic și mai bun; Aici spicul fost-a de treizeci grăunțe, De șaizeci, de-o sută, adevărat vă spun! Acei ce-au ureche, s-audă, deci, bine!” Apostolii spus-au, de El mai aproape: „O, Rabi, cuvintele spuse de Tine Sunt numai prin pilde ne-nțelese aproape.” Isus nu stătu-ngândurat, ci răspunse: „Voi știți acum tainele toate, -aveți harul
-
Upload
puchea-dorel -
Category
Documents
-
view
217 -
download
0
description
Poezie creștină
Transcript of SEMINȚELE
SEMINELE
SEMINELE(vezi Matei 13: 1-23)
Pe vremuri, Isus, cnd vestea-Mpria,Cnd nc era pe pmnt El, Pstorul,Acela de care ne-a vorbit IsaiaNe-a spus ntmplarea cu semntorul.
Poporul dorea s-I aud iar glasulAcelui ce este mai mare-ntre regi,Iar El, conjurat1 de-ucenici la tot pasulSe urc pe vas i vorbete lumii-ntregi.
Un om semna-ntr-un ogor de pmnt rui-a pus n pmnt o smn mai mare;O parte czut-a n drum, i-a fost prea ru,Cci fost-a mncat de psri i fiare.
Czut-a apoi i pe piatr i stnci-ndat ieit-a, cci n-avea pmnt mult,Dar soarele-a stins-o ct n-a crescut nc,A ars-o cu totul i-a fost luat de vnt.
Apoi mai czu-ntre toi mrcinii,Dar spinii crescur i-apoi o-necar,Iar planta se stinse, urmnd rdciniii tot rodul plantei ajunse de-ocar.
Stpnul puin mai avea din semine,Le-a pus n ogorul mai rodnic i mai bun;Aici spicul fost-a de treizeci grune,De aizeci, de-o sut, adevrat v spun!
Acei ce-au ureche, s-aud, deci, bine!Apostolii spus-au, de El mai aproape:O, Rabi, cuvintele spuse de TineSunt numai prin pilde ne-nelese aproape.
Isus nu sttu-ngndurat, ci rspunse:Voi tii acum tainele toate, -avei haruli nu v-au fost, deci, tinuite, ascunse,Dar ei tiu puin, n-au vzut nc darul.
Acel ce azi are, de-a pururi avea-va,Iar cei ce-s sraci, srci-vor cu duhulCci au ochi, dar nu vd, i tulbur pleava,Urechi au, de-asemeni, n-aud, ns, Duhul.
Ei tari sunt de-urechi, nici nu vor s aud,De piatr au inima, -au idoli, e prea mult,Sunt mult prea orbii, vor de alii s rd,i zic cu-a lor minte: Nu vreau de El s-ascult!
Ferice de voi, cei ce-avei urechi bune,Slvii azi pe Tatl, cntai-I mai tare,Ferice de voi, cci cu ochii vei spuneC voi l slvii azi pe Domnul Cel Mare.
Muli vrut-au s vad minunile-acestea,Proorocii i oamenii fr de vin,Muli vrut-au s-aud magnifica vestePrin care se-arat puterea divin.
Smna czut n drum este-acelaCe-aude Cuvntul, dar nu-L nelege;Atunci vine houl, Satan este-acelaCe fur Smna, nimic nu se-alege.
Smna czut pe pietre i stncE omul ce-ndat primete Cuvntul,Dar, dnd de necazuri i prigoan adnc,Se leapd iute i-L d de-L ia vntul.
Smna czut-ntre spini este omulCe-aude Cuvntul, dar grijile sale,Dorina de-avere-l desparte de Domnuli omul deja e czut de pe Cale.
Smna ce cade-n ogorul cel bunE cel ce-nelege Cuvntul, lucreaz,Iar roada-i bogat, cci Blndul StpnConduce viaa-i i o lumineaz.
AMIN!1conjurat = nconjurat
![,, Semințele iubirii încol țesc la chemare, · sadic\, aceast\ poveste de dragoste cu un final previzibil [i tragic, retractilitatea (datorit\ diferen]ei de v=rst\) [i incomunicarea,](https://static.fdocumente.com/doc/165x107/5dd0f879d6be591ccb6396ce/-seminele-iubirii-ncol-esc-la-chemare-sadic-aceast-poveste-de-dragoste.jpg)
