UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI CULTURA

Integrarea europeană fiind orientată in principal către economie şi comerţ, cultura nu a constituit domeniul unei politici comunitare propriu-zise. Primul Plan de acţiune in domeniul culturii a fost elaborate de către Comisia Europeană in 1977.

Tratatul de la Maastricht, semnat in 1992 şi intrat in vigoare in 1993, conferă Uniunii Europene competenţe in

domeniul cultural: dezvoltarea culturilor naţionale ale statelor membre, evidenţiind patrimoniul cultural comun

şi totodată respectand diversitatea naţională şi regională. Obiectivele Uniunii Europene in domeniul culturii

sunt:

- să intărească sentimentul de apartenenţă la o comunitate europeană, respectand in acelaşi timp

diversitatea tradiţiilor şi culturilor naţionale şi regionale;

- să faciliteze accesul cetăţeanului european la cultură, ca factor al integrării sociale: dans, operă,

pictură, sculptură, fotografie, arhitectură, patrimoniu mobil şi imobil, audiovizual (televiziune,

multimedia, ediţii electronice);

- să contribuie la consacrarea culturii europene in lume.

Acţiunile comunitare constau, pe de o parte, in asigurarea unor bune condiţii de schimb şi de concurenţă

intre bunurile culturale şi, pe de altă parte, in incurajarea cooperării intre organismele culturale din

statele membre ale Uniunii.

AGENDA EUROPEANĂ PENTRU CULTURĂ INTR-O LUME GLOBALIZATĂ

In 2007, Comisia Europeană a adoptat o comunicare cu tema “Agenda europeană pentru cultură intr-o lume globalizată”.Prin aceasta, Comisia Europeană propune o nouă strategie europeană in domeniul culturii, care să

promoveze diversitatea culturală şi dialogul intercultural, să promoveze cultura ca agent catalizator al

creativităţii in cadrul Strategiei de la Lisabona, precum şi promovarea culturii ca element vital in relaţiile

externe ale Uniunii.

Comisia propune şi introducerea unui sistem de cooperare mai structurat intre Statele Membre şi

instituţiile comunitare in domeniul culturii, bazat pe metoda deschisă de coordonare, pană acum folosită cu

succes in domeniul educatiei şi tineretului.

O noutate in ceea ce priveste metodele de actiune in domeniul culturii o reprezinta revizuirea şi

intensificarea colaborarii cu actorii implicaţi in cultură (organizaţii profesionale, instituţii cu diferite grade de

independenţă, ONG-uri, reţele europene şi non-europene, fundaţii).

Pentru a atinge obiectivul folosirii mai intense a culturii in relatiile externe, Comisia propune infiinţarea

unui fond cultural UE-ACP (Africa, zona Caraibelor şi Pacific) care să sprijine dezvoltarea industriilor şi

pieţelor culturale locale şi pătrunderea produselor culturale ACP pe piaţa europeană. Un instrument extrem

de util care ar trebui exploatat mai intens sunt legaturile lingvistice ale Statelor Membre cu ţări terţe.

Televiziune fără frontiereConceptul de televiziune fără frontiere are la bază libera circulaţie a programelor de televiziune

europene pe piaţa internă şi punerea in aplicare a „cotelor de difuzare”, prin care canalele de televiziune au

obligaţia de a rezerva peste o jumătate din timpul lor de emisie pentru producţii europene. Directiva

Televiziune fără frontiere (Directiva TFF) reprezintă baza politicii UE in domeniul audiovizualului.

Directiva TFF vizează protejarea unor obiective importante de interes public, cum ar fi diversitatea culturală,

protecţia minorilor (prin măsuri impotriva programelor de natură violentă sau pornografică) şi dreptul la

replică.

Au fost, de asemenea, introduse o serie de reguli cu privire la conţinutul şi frecvenţa difuzării materialelor

publicitare de televiziune. Directiva TFF a fost adoptată in 1989 şi revizuită in 1997.

După consultarea părţilor implicate, Comisia a publicat, in decembrie 2005, o propunere de revizuire a

directivei, in vederea modernizării regulilor existente. Obiectivul principal al acestei revizuiri este luarea in

calcul a dezvoltărilor tehnologice şi a schimbărilor survenite pe piaţa audiovizualului de la adoptarea

directivei, in 1989.

Noua propunere vizează şi reducerea sarcinii impuse furnizorilor de servicii audiovizuale, in special referitor

la publicitate, pentru care Comisia propune o serie de reguli mai flexibile.

Textul Directivei TFF este disponibil pe site-ul Direcţiei Generale Societate Informaţională şi Mass-media a

Comisiei Europene, la adresa http://ec.europa.eu/avpolicy/reg/tvwf/index_en.htm

SPRIJIN FINANCIAR PENTRU PROIECTE CULTURALE Cultura (2007-2013)

In perioada 2007-2013, se derulează un nou program in domeniul culturii, care ia locul programului Cultura

2000, derulat in perioada 2000-2006.

Programul urmăreşte promovarea mobilitatea transnaţională a persoanelor care lucrează in sectorul cultural,

incurajarea circulaţiei transnaţionale a lucrătorilor şi a producţiilor culturale şi artistice şi incurajarea dialogului

intercultural.

Cultura (2007-2013) are trei componente:

- sprijin pentru activităţi culturale;

- sprijin pentru entităţile culturale europene;

- sprijin pentru activităţi de analiză şi de diseminare.

Mai multe informaţii despre acest program sunt disponibile pe următoarele site-uri:

- Comisia Europeană – Direcţia Generală pentru Educaţie şi Cultură

http://ec.europa.eu/culture/eac/culture2007/cult_en.html

- Centrul de Consultanţă pentru Programe Culturale Europene http://www.eurocult.ro/

MEDIA 2007Uniunea Europeană sprijină industria audiovizualului prin programul MEDIA, incepand din 1991. Programul

MEDIA cofinanţează iniţiative de instruire pentru specialiştii din domeniu, derularea unor proiecte de

producţie (filme, documentare, animaţii etc.).

Pentru perioada 2007-2013, este prevăzut al patrulea program multianual, MEDIA 2007, cu un buget de 755

milioane euro, urmărind consolidarea sectorului audiovizual din Europa, pentru a reflecta şi a respecta

identitatea culturală europeană şi patrimoniul cultural european, sporirea circulaţiei producţiilor audiovizuale

europene in cadrul şi in afara UE, precum şi consolidarea competitivităţii sectorului audiovizual european,

prin facilitarea accesului la finanţare.

MEDIA 2007 finanţează:

- cursuri de formare profesională pentru specialişti;

- dezvoltarea proiectelor de producţie şi a companiilor din acest domeniu;

- distribuirea producţiilor cinematografice şi a programelor audiovizuale;

- promovarea producţiilor cinematografice şi a programelor audiovizuale, inclusiv prin sprijin pentru

festivalurile cinematografice;

- acţiuni orizontale şi proiecte pilot.

Pentru mai multe informaţii, consultaţi adresa http://ec.europa.eu/information_society/media/index_en.htm

Capitale culturale europeneIniţiativa interguvernamentală “Capitale culturale europene”, lansată in 1985, vizează punerea in valoare a

diversităţii culturale a oraşelor Europei, evidenţiind originalitatea acestora şi patrimoniul cultural comun.

Sprijinul comunitar vine in completarea finanţărilor de stat şi din partea colectivităţilor locale.

Denumire dată in fiecare an unui oraş din Europa, in scopul de a face mai vizibile realizările culturale şi

punctele de atracţie din oraşul respectiv, pentru ca cetăţenii europeni să-şi cunoască mai bine patrimoniul

cultural comun.

Iniţiativa de a desemna in fiecare an „capitale culturale europene” datează din 1985, iar incepand din 2005

alegerea acestora se face de către Consiliul UE, in baza unei recomandări a Comisiei Europene, in a cărei

formulare se ţine seama de părerea unui juriu specializat.

Pană acum au fost desemnate capitale culturale europene următoarele oraşe:

1985: Atena (Grecia)

1986: Florence (Italia)

1987: Amsterdam (Olanda)

1988: Berlin (Germania)

1989: Paris (Franţa)

1990: Glasgow (Marea Britanie)

1991: Dublin (Irlanda)

1992: Madrid (Spania)

1993: Antwerp (Belgia)

1994: Lisabona (Portugalia)

1995: Luxembourg (Luxemburg)

1996: Copenhaga (Danemarca)

1997: Salonic (Grecia)

1998: Stockholm (Suedia)

1999: Weimar (Germania)

2000: Avignon (Franţa), Bergen (Norvegia), Bologna (Italia), Bruxelles (Belgia), Cracovia (Polonia), Helsinki

(Finlanda), Praga (Republica Cehă), Reykjavik (Islanda), Santiago de Compostela (Spania)

2001: Porto (Portugalia), Rotterdam (Olanda)

2002: Bruges (Belgia), Salamanca (Spania)

2003: Graz (Austria)

2004: Genova (Italia), Lille (Franţa)

2005: Cork (Irlanda)

2006: Patras (Grecia)

2007: Luxembourg (Luxemburg), Sibiu (Romania)

2008: Liverpool (Marea Britanie), Stavanger (Norvegia)

2009: Linz (Austria), Vilnius (Lituania)

2010: Essen (Germania), Istanbul (Turcia), Pecs (Ungaria)

Mai multe informaţii sunt disponibile la adresa

http://ec.europa.eu/culture/eac/other_actions/cap_europ/cap_eu_en.html

Anul European al Dialogului InterculturalAnul 2008 a fost declarat Anul European al Dialogului intercultural. Această iniţiativă vine in contextul

urmăririi obiectivului de a crea o uniune din ce in ce mai stransă intre popoarele Euruopei şi al ultimelor voluţii

aduse de valurile succesive de extindere şi de aprofundarea integrării. De asemenea, procesele mai largi ale

globalizării, precum fluxurile migraţioniste sau intensificarea schimburilor in toate domeniile, fac necesară

intensificarea dialogului intercultural, ca prim pas către cooperarea interculturală şi, mai departe, către

coeziunea socială. De asemenea, prin impulsul pe care un astfel de program il da exprimarii identităţii proprii,

se vizează incurajarea cetăţeniei europene active, un alt obiectiv central al Uniunii.

Anul Dialogului Intercultural nu se adresează numai cetăţenilor Uniunii, ci tuturor celor care locuiesc pe

teritoriul acesteia. Totodată, se vizează şi implicarea unor organizaţii din ţările vecine ale UE, ceea ce face ca

acest program să fie şi un instrument in politica de extindere şi in politica de vecinătate ale Uniunii. Din

bugetul total de 10 milioane euro se vor cofinanţa: organizarea de evenimente, campanii de informare şi

promovare a dialogului intercultural, la nivel european şi la nivel national etc.

SURSE DE INFORMAREPolitica Uniunii Europene in domeniul culturii http://ec.europa.eu/culture/eac/index_en.htmlPolitica Uniunii Europene in domeniul audiovizualului http://ec.europa.eu/avpolicy/index_en.htm

Nr. 23 Iulie 2007

SIBIU - CAPITALA CULTURALA EUROPEANA

Programul Capitala culturală europeană a fost iniţiat de Consiliul de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeană în anul 1985, la initiativa Melinei Mercouri, ministrul grec al culturii la vremea respectiva, cu scopul de a apropia popoarele Europei si de a promova dezvoltarea culturii.

Din anul 1985 şi până în prezent 32 de oraşe au detinut acest titlu, prima capitală culturală europeană fiind Atena. În 2006, titlul a fost detinut de orasul grec Patras. Luxembourg si Sibiu au fost desemnate capitale culturale europene ale anului 2007 iar Stavanger şi Liverpool sunt desemnate pentru anul 2008.

Detalii despre capitalele europene culturale pot fi obţinute accesând urmatoarele site-uri:

← www.sibiu2007.ro ← www.luxembourg2007.org ← www.stavanger2008.no  

www.liverpool08.com Programul "Sibiu - capitală culturală europeană 2007" este cel mai important proiect cultural care va fi organizat şi se va desfăşura în România datorită specificului organizarii, duratei si registrului foarte variat de activităţi.

Este un program prioritar al Ministerului Culturii şi Cultelor, la care participă şi Asociatia "Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007", special înfiinţată pentru a pregăti programul cultural şi pentru a planifica evenimentele din cadrul acestuia.

Programul este gândit astfel încât să promoveze cooperarea culturală şi să accentueze dimensiunea europeană a oraşului Sibiu printr-un program cultural ce cuprinde proiecte din mai multe domenii:

← Artele spectacolului ← Muzica ← Patrimoniu ← Film – Foto – Multimedia ← Literatură - Publicatii ← Mobilitate ← Arhitectură ← Arte – vizuale ← Interdisciplinar

Altele

MIJLOACE DE ADRESARE CÃTRE INSTITUTIILE EUROPENE

Cetãtenii europeni, dar si persoanele juridice cu sediul în Uniunea Europeanã, au posibilitatea de a se adresa institutiilor europene, având la dispozitie atât mijloace oficiale cât si informale pentru apãrarea drepturilor de care beneficiazã în Uniunea Europeanã.

1.&nfbsp; Dreptul de a adresa petitii Parlamentului European a fost consacrat de Tratatul de la Maastricht. Temeiul juridic îl reprezintã articolele 21 si 194 din Tratatul instituind Comunitatea Europeanã.

Pot adresa petitii Parlamentului European, fie individual, fie în asociere cu alte persoane:

← orice cetãtean al Uniunii Europene, ← orice persoanã fizicã rezidentã într-un stat membru UE, ← orice persoanã juridicã cu sediul într-un stat membru UE.

Petitia poate fi o plângere sau o solicitare cu privire la aspecte ce intrã în domeniul de actiune al Comunitãtii si care afecteazã petentul în mod direct. Acesta trebuie sã îsi precizeze numele, ocupatia, cetãtenia si adresa. Petitia poate fi scrisã în oricare dintre limbile oficiale ale UE si poate fi trimisã prin postã sau prin e-mail.

Adresa:

Parlement européenCommission des pétitions

SecrétariatRue Wiertz

B-1047 BRUXELLES

e-mail: Petitions@europarl.europa.eu

Comisia pentru petitii a Parlamentului UE decide asupra admisibilitãtii petitiilor, verificând dacã ele se referã la aspecte ce intrã în câmpul de actiune al Uniunii Europene. Simplele solicitãri de informatii si comentariile generale pe marginea politicii UE nu sunt de competenta Comisiei pentru petitii.

Dacã problema nu intrã în sfera de actiune a UE, petitia este respinsã, iar petentul informat în consecintã si eventual sfãtuit sã contacteze un alt organism (national sau international) competent.

Dacã petitia este declaratã admisã, Comisia pentru petitii analizeazã problema supusã atentiei si întreprinde diverse actiuni pentru rezolvarea solicitãrii. Ea poate cere Comisiei Europene informatii relevante, poate consulta si alte comisii parlamentare, poate organiza audieri, vizite, poate coopera cu autoritãtile nationale si în general poate întreprinde orice actiuni sunt considerate necesare. Cu toate acestea, ea nu poate trece peste deciziile luate de autoritãtile competente din statele membre. Deoarece Parlamentul European nu este o autoritate judiciarã, el nu poate pronunta sentinte si nici revoca hotãrâri ale instantelor judecãtoresti din statele membre. Petitiile trimise în acest scop sunt declarate inadmisibile.

Petentul este informat asupra mãsurilor si actiunilor întreprinse cu privire la petitia sa.

De regulã, sedintele comisiei sunt publice, iar petentii au dreptul sã asiste la ele, în cazul în care solicitã acest lucru, dacã si atunci când petitiile lor sunt dezbãtute.

Posta cetãteanului este un serviciu care permite cetãtenilor UE sã intre în contact cu Parlamentul European. Acesta se angajeazã sã rãspundã la toate întrebãrile care îi sunt adresate . O adresã electronicã este pusã la dispozitia cetãtenilor pentru a le permite sã adreseze întrebãri, sã solicite informatii, precum si sã înainteze propuneri Parlamentului European.

Toate solicitãrile formulate trebuie sã tinã de domeniile de activitate ale Uniunii Europene. Rãspunsurile primite vor fi transmise într-un interval de timp rezonabil.

Dacã întrebarea se referã la un subiect complex, solicitantului i se va rãspunde printr-un mesaj electronic în care este rugat sã astepte.

2.  Cetãtenii europeni, cetãtenii din state terte care au rezidenta într-un stat membru al Uniunii Europene, precum si persoanele juridice având sediul în Uniunea Europeanã se pot adresa Ombudsmanului European pentru a sesiza un caz de administrare defectuoasã din partea institutiilor si organismelor europene (cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de Primã Instantã). (art. 21 si art. 195 din Tratatul de instituire a Comunitãtii Europene). Nu sunt însã de competenta Ombudsmanului plângerile împotriva administratiei nationale.

Administrarea defectuoasã presupune ca organismul în cauzã sã nu actioneze în conformitate cu legile în vigoare, sã nu respecte principiile bunei administrãri sau sã încalce drepturile omului. Ca exemple de administrare defectuoasã, mentionãm nereguli administrative, incorectitudine, discriminare, abuz de putere, lipsã de rãspuns, nefurnizare de informatii, întârziere nejustificatã.

Ombudsmanul anuntã organismul criticat, plângerea putând fi rezolvatã în aceastã etapã chiar de respectiva institutie. Dacã în cursul anchetei sale, situatia nu a fost rezolvatã, Ombudsmanul încearcã sã gãseascã, în mãsura în care este posibilul, o solutie amiabilã care sã conducã la remedierea cazului sesizat si care sã permitã un rãspuns favorabil pentru petent. Dacã încercarea de conciliere esueazã, Ombudsmanul poate formula o serie de recomandãri în vederea rezolvãrii cazului. În cazul în care institutia nu îi acceptã recomandãrile, acesta poate întocmi un raport special adresat Parlamentului European.

Plângerile pot fi adresate prin postã, fax sau e-mail în termen de maxim de doi ani de când petentul a avut cunostintã de faptele pe care se întemeiazã reclamatiile. Este necesar ca în prealabil sã se fi adresat organismului european rãspunzãtor.

Adresa:

Ombudsman European1, avenue du Président Robert Schuman

BP 403F-67001 Strasbourg Cedex

FranceTel. (33) 388 17 23 13Fax (33) 388 17 90 62

e-mail: euro-ombudsman@europarl.eu.int

3. A. Orice persoanã fizicã sau juridicã, care considerã cã o mãsurã legislativã sau o practicã a unui stat membru este contrarã unor prevederi sau principii de drept comunitar, poate sã adreseze Comisiei Europene, în mod direct, o plângere (care are caracter oficial) împotriva statului membru respectiv. Cetãteanul nu are obligatia sã dovedeascã faptul cã încãlcarea respectivã îl afecteazã în mod direct. Plângerile sunt scutite de taxe iar întocmirea lor nu necesitã concursul unui avocat.

Plângerea poate fi transmisã

← în scris, printr-o scrisoare obisnuitã. Aceasta poate fi înmânatã biroului reprezentantilor Comisiei din fiecare stat membru sau trimisã prin postã la urmãtoarea adresã:

Commission of the European Communities (Attn: Secretary-General)

B-1049 BrusselsBELGIUM

← în format electronic, la adresa: SG-PLAINTES@ec.europa.eu.

Comisia Europeana propune un formular, optional, care are avantajul cã indicã toate informatiile relevante pe care plângerea ar trebui sã le continã. Acest formular poate fi accesat la urmãtoarea adresã: http://ec.europa.eu/community_law/complaints/form/form_en.rtf

O plângere este acceptatã doar dacã se constatã cã ea semnaleazã o încãlcare a dreptului comunitar de cãtre un stat membru. Comisia are la dispozitie un an pentru a decide acest lucru.

Trebuie mentionat cã petentul nu este parte în cadrul procedurilor. Astfel, petentul nu poate face recurs împotriva deciziei Comisiei si nici nu o poate influenta. De asemenea petentul nu poate fi audiat în cadrul procedurii. El va fi, însã, informat cu privire la demersurile relevante pentru plângerea sa.

3. B. Pentru a veni în sprijinul cetãtenilor si persoanelor juridice care vor sã beneficieze de drepturile ce le revin în Piata Internã, Comisia Europeanã a creat un mecanism informal de solutionare a reclamatiilor – SOLVIT. Pentru ca un dosar sã poatã fi analizat de SOLVIT, trebuie întrunite trei conditii: sã fie vorba despre un caz transfrontalier, sã nu existe deja o actiune în justitie pentru solutionarea sa (datoritã caracterului informal al solutiei date de SOLVIT) si problema sã rezulte din neaplicarea sau aplicarea incorectã a dreptului comunitar privind Piata Internã de cãtre administratia nationalã. Caracterul transfrontalier nu presupune ca

petentul sã se afle în alt stat membru decât cel unde a apãrut problema. Este suficient sã existe un element de extraneitate care sã poatã face aplicabile prevederile dreptului comunitar. Existã câte un centru SOLVIT în fiecare stat membru al Uniunii Europene, precum si în celelalte state apartinând Spatiului Economic European (Islanda, Norvegia, Liechtenstein). De la 1 ianuarie 2007 functioneazã un centru SOLVIT si în România, în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene .

Rezolvarea presupune cooperarea administrativã între centrul SOLVIT sesizat (de obicei cel din statul de rezidentã al petentului) si centrul SOLVIT din statul membru unde a apãrut problema, în scopul gãsirii unei solutii pragmatice si rapide. Plângerile pot fi transmise accesând adresa europa.eu/solvit, unde se gãsesc datele de contact ale centrelor SOLVIT precum si formularul electronic de reclamatie.

4.  Persoanele fizice sau juridice se pot adresa inclusiv Curtii de Justitie a Comunitãtilor Europene. Astfel, în situatia în care o institutie comunitarã a adoptat un act care le priveste în mod individual si direct, acestea au dreptul ca în douã luni de la publicarea actului sau de la notificare lui ori, în absenta acesteia, de la data la care au luat la cunostintã, sã declanseze procedurile în fata Curtii Europene de Justitie. Dacã actiunea este întemeiatã, Curtea va declara actul nul. Actiunea poate fi introdusã în cazul în care institutia comunitarã ce a adoptat actul atacat era lipsitã de competentã, a încãlcat o cerintã proceduralã esentialã, a încãlcat Tratatul de instituire a Comunitãtii Europene sau oricare act adoptat în aplicarea acestuia ori a actionat cu abuz de putere.

Persoanele se pot adresa Curtii si în situatia în care o institutie comunitarã, cu încãlcarea Tratatului de instituire a Comunitãtii Europene, nu a adoptat un act care ar privi în mod direct persoana în cauzã. În prealabil, petentul trebuie sã se adreseze institutiei respective, care are la dispozitie un termen de douã luni pentru solutionarea problemei. Actiunea în fata Curtii poate fi introdusã în maxim douã luni de la expirarea termenului pe care institutia reclamatã l-a avut la dispozitie pentru a se pronunta.

Totodatã, atunci când instantele nationale sunt sesizate cu un caz care implicã aplicarea dreptului european, acestea pot (si în anumite cazuri trebuie) sã se adreseze Curtii de Justitie de la Luxemburg pentru interpretarea normelor comunitare aplicabile spetei. Acest sistem, de hotãrâri prealabile, a fost instituit pentru a asigura aplicarea uniformã a dreptului european în spatiul Uniunii Europene. (art. 230-234 din Tratatul de instituire a Comunitãtii Europene).

Pentru informatii detaliate privind drepturile dumneavoastrã în Uniunea Europeanã, puteti accesa site-ul ec.europa.eu/youreurope.