DOSOFTEI, Psaltirea în versuri, Psalm 103

Sufletul mieu, ură bine

Lui Dumnezău, cum să vine,

Și-i zî, Doamne, să trăiască

Mărirea ta şi să crească.

Să te-mbraci cu mărturie,

Cu frîmseţe şi tărie,

Că tu te-nveşti cu lumină,

Ca soarele-n zî senină.

Și ţ-ai tins ceriul ca cortul,

De l-ai înfrîmşat cu totul,

Și i-ai pus deasupra ape,

Din tinsori să nu să scape.

Núorii ţ-ai pusu-ţ scară,

Cînd vei să pogori în ţară.

Caii îţ sînt iuţ ca vîntul,

De mărg unde ţi-i cuvîntul,

Și ca gîndul mărg de tare

Îngerii tăi cei călare,

Și pedestrimea ca focul

Merge strălucind cu totul.

Tu-ntemeiez cu cuvîntul

De stă nemutat pămîntul.

Tu i-ai datu-i de mainte

Prăpastea de-mbrăcăminte,

Și stă gata să te-asculte,

Să dea apa preste munte,

Și de svînta ta poruncă

Va fugi din deal la luncă,

Că va merge detunată,

De glasul tău înspăimată.

Și munţîi, şi dealuri nalte

S-or ivi, şi şesuri late,

Pre locul ce sînt urzîte,

Cînd i-ai făcut de mainte

Și le-ai pusu-le hotară,

Să nu dea din loc afară,

Ce să-ţ ţîie-ntreg cuvîntul,

Să nu-mprésure pămîntul.

Tu trimiţ ape prin tăuri,

De cură printre munţ rîuri,

De să toate heri adapă

Și le prisoseşte apă.

Și colunii cînd li-i sete

Tu-i adăpi fără scumpete.

Tu strîngi pasările-n hoarbă

La părău ce vin să soarbă,

De prin pietri, de prin gauri

Slobod cîntece şi glasuri.

Tu sloboz roauă pre munte

Dintr-a tale cămări multe,

Și pre pămînt sloboz ploaie,

De să satură-n puhoaie,

Și cu lucrul tău sporeşte

Tot pămîntul de rodeşte.

Tu dai fînului să crească,

Dobitoacelor să pască.

Și creşti pajiştea cea moale,

De scoate grîul din foale,

De-ş culeg oamenii hrană

Să le hie şi pre iarnă.

Că scot pita cu sudoare

Să mănînce la răcoare,

Din pămînt agonisită

Pre porunca ta cea svîntă.

Și le-ai dat vinul să-ş facă

Veselie, să le placă.

Cu oloi să-ş netezască

Faţa şi să să-ncrăvască

Cu pîinea cea de mîncare,

Să să facă omul tare.

Copacilor de pre cîmpuri

Tu le dai saţîu pre timpuri,

Și chedrilor din Livanul,

Ce-i răsădeşti pre tot anul.

Acoló vrabii ş-or face

Cuiburi, di-or şedea cu pace,

Că le este rodionul

Povaţă, pus de la Domnul.

Cerbilor le-ai dat să salte

Pre munţîi cu dealuri nalte,

Și iepurilor scăpare

Le-ai dat s-aibă supt stînci tare.

Luna ai făcut cu rază,

Să crească-n vremi şi să scază,

Și soarele ş-nemereşte

Apusul ce odihneşte.

Din tunerec feceş noapte,

De ies gadinile toate.

Lupii urlă şi scîncează,

Cînd spre vînat să gătează,

Să-ş ceie şi să-ş răpască

De la Domnul să-i hrănească,

Pînă cînd răsare soare,

De mărg cineş la-nchisoare.

Și omul, fără de greaţă,

Iese-n treabă demineaţă,

De lucrează pănă-n sară,

Zî de iarnă şi de vară.

Pentr-aceea, Doamne svinte,

Să fii mărit de mainte,

De lucruri ce-ai făcut mare,

Cu sfat bun, cu aşezare !

Pămîntul îi plin de fapte

Ce-ai făcut cu bunătate.

Și marea, cîtu-i de lată

Și largă, şi desfătată,

Într-însă să ţin heri multe,

Jigănii mari şi mănunte.

Preste luciu de genune

Trec corabii cu minune.

Acoló le vine toană

De fac chiţii gioc şi goană.

Și toate la tine caută

Să le dai hrană bogată,

Să strîngă şi să-ş culeagă

Ce le-ai dat, cu voaie largă.

Cîndu-ţ deşchiz svînta mînă,

Atunci toată lumea-i plină

De bişug şi de dulceaţă,

Și-ş petrec toţ bine-n viaţă.

Și cînd ţ-ascunz faţa svîntă,

Toată lumea să-nspăimîntă.

Cînd le iei duhul, s-or stînge

Și la ţărna lor s-or strînge.

Duhul tău cînd li-i trimite,

Să vor zidi ca mainte,

Și cum ţ-ai datu-ţ cuvîntul,

Vei înnoi tot pămîntul.

Și să-ţ fie, Doamne svinte,

Slava-n veci, ca şi mainte !

Dumnezău gînd bun va pune

De lucruri ce-au făcut bune.

Că de svînta ta căutare

Pămîntul tremură tare,

Și din munte merge pară,

Cînd pogori să vez în ţară.

Și ţ-voi cînta, Doamne, -n viaţă,

În custul mieu, cu dulceaţă,

Cînta-ţ-voi, Dumnezău svinte,

Domnului mieu de mainte.

Pînă ce voi fi cu viaţă,

Îţ voi cînta fără greaţă.

Și să-ţ placă, Doamne svinte,

Bietele mele cuvinte,

Să mă bucur în tot bine

De Dumnezău, cum să vine,

Ca să pieie cu ocară

Toţ pizmaşii tăi din ţară.

Și ceia ce-s fără lege

De pre pămînt să vor şterge,

Să nu scape nice urmă,

Ce să-i ştergi dintr-a ta turmă.