SECRETETUL CASTELULUI STRINBERG · 2018. 7. 6. · Secretul castelului Strinberg Traducerea [i...

$: SECRETETUL CASTELULUI STRINBERG · 2018. 7. 6. · Secretul castelului Strinberg Traducerea [i adaptarea \n limba român` de ILEANA JITARU. ALCRIS giannijollys. Capitolul 1 |n mijlocul$

NELLY

Secretulcastelului

Strinberg

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA JITARU.

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

|n mijlocul mul]imii, ]iganca se opri brusc \n fa]a fetei caretraversa trotuarul.

B`trâna a]inti asupra ei o privire p`trunz`toare.– Ooo! f`cu ea. |]i v`d soarta… Este minunat` dar [i

\ngrozitoare \n acela[i timp… {i eu nu m` \n[el niciodat`!Cum vru s` apuce mâna Carolei, aceasta se retrase u[or.Prezicerea aceasta i se p`rea stupid` [i inoportun`. De alt-

fel, detesta ghicitoarele.– Las`-m` s` trec, zise ea \ncercând s`-[i continue drumul,

pentru c` era \n \ntârziere la birou.Dar ]iganca insist`:– Crede-m`… V`d c` o s` ai mul]i bani… Dar v`d [i un

complot teribil… V`d…Carole o \mpinse pe necunoscut` [i, f`r` s` mai a[tepte, se

repezi \n holul cl`dirii de pe bulevardul Haussmann care, laaceast` or` matinal`, era plin de angaja]ii companieiInternationale Assurance, unde ea era secretar`.

giannijollys

Totu[i, când se \nghesui \n lift, \nc` se mai gândea la cuvin-tele ]ig`ncii, mai impresionat` decât ar fi vrut s` lase s` sevad`.

|n sinea ei gândi: „{i dac` este adev`rat?”Cum tocmai se ciocni de prietena ei Françoise, directoarea

unei agen]ii de publicitate, care venea uneori s` trateze cuInternationale Assurance, Carole \i arunc` \n treac`t:

– Dac` ai [ti…{i, \n câteva cuvinte, \i povesti prezicerile b`trânei.Françoise \i r`spunse:– Eu sunt sceptic` \n chestii din astea. Totu[i, dac` vrei s`

ai confirmarea acestor cuvinte misterioase, am s`-]i dau adresaunei prezic`toare serioase care poate te va lumina; cunosc maimulte persoane care pretind c` ea are un dar al clarviziuniidestul de extraordinar.

– Cum se nume[te?– Doamna de Saint-Albert, mai cunoscut` sub numele de

„Marie-Ange”.– Mâine este sâmb`t` [i nu lucrez. Am s` m` duc s-o caut.

Cine [tie? Poate c`-mi va spune c` tot ce mi-a prezis ]igancaasta este doar o glum` bun`, zise râzând Carole \nainte s`intre \n biroul s`u.

*

|n ziua aceea, Parisul, inundat de primele raze ale unuisoare prim`v`ratic, se bucura de toat` splendoarea [i-[i etalafrumuse]ea – malurile umbroase ale Senei, gr`dinile \nflorite,

6 NELLY

monumentele de un farmec prestigios – admirat` \n fiecare ande miile de turi[ti str`ini veni]i s` descopere Fran]a, [i mai alescapitala ei.

Insula Saint-Louis avea acel parfum aproape imperceptibilal trecutului care r`s`rea la fiecare col] de strad`, \n pavajulcenu[iu cu pietrele lui inegale ce purtau amintiri, \n fa]apor]ilor mari cu dou` canaturi care ascundeau uneori vreocelebr` cl`dire din secolul al XVIII-lea.

Aici, pe unul din cheiurile de pe malul Senei, la etajul altreilea al unui imobil vechi cu ferestre \nalte, urma s` i sedezv`luie Carolei destinul.

Printr-o ferestruic` de deasupra u[ii intra o lumin`difuz`. Acest loc strâmt, care odinioar` trebuia s` fi fost unfermec`tor vestibul sau un \ncânt`tor budoar, f`cea ast`zioficiul de salon. Aici, doamna de Saint-Albert, ai c`reistr`mo[i \[i pierduser` la Revolu]ie titlurile nobiliare, \[iprimea clien]ii.

Visa uneori cu melancolie la mo[tenirea nobililor eistr`mo[i, dec`zu]i din drepturi [i privilegii, dar care, \n ciudaacestor nenorociri, reu[iser` s` p`streze intact` aceast` cas`,ultima mo[tenire a trecutului.

|nzestrat` cu o oarecare putere de clarviziune [i chiro-man]ie, doamna de Saint-Albert avea \ntr-adev`r o reputa]iecare nu-i putea fi contestat`.

Este adev`rat c`, dac` uneori e greu de imaginat c` descen-denta unui nume cândva ilustru poate deveni ghicitoare,aceasta avea de acum un renume care o ajuta s` p`trund` \ncercurile cele mai \nalte ale societ`]ii.

SECRETUL CASTELULUI STRINBERG 7

Nu era ea confidenta lumii bune? Se [optea chiar c`personalit`]i \nalte veneau cu regularitate s`-i cear` sfatul.

Doamna de Saint-Albert nu era deci una dintre acele ]ig`ncicu fa]a \ncre]it`, cu mâini hr`p`re]e, care-[i ziceau ghicitoare. Erao gazd` care \[i primea oaspe]ii cu distinc]ia unei mari doamne.

|n \nc`perea tapisat` cu m`tase violet` domnea o atmos-fer` de lini[te [i pace. Carole, a[ezat` comod pe o berjer`, \nfa]a unei foarte frumoase mese stil Louis XV, era fascinat` demobilierul de pre] care o \nconjura.

Prea pu]in obi[nuit` cu un asemenea lux, asculta cu aten]iece-i spunea doamna de Saint-Albert, Marie-Ange, a[a cum \[ispunea ea ca profesionist`.

Tocmai \ntinsese \n fa]a ei [apte c`r]i pe mas`.Pre] de o clip`, r`mase uluit`. Cele dou` femei erau

\nv`luite de t`cere, o lini[te tulburat` doar de tic`itul pen-dulei de alabastru pus` pe o consol`. Cum clienta ei o priveacu \ngrijorare, Marie-Ange spuse:

– Domni[oar`, vei avea parte de un mare noroc.– Adev`rat?– Sigur, dumneata nu ai nici o avere, [i totu[i v`d aici c` vei

deveni foarte bogat`… Foarte bogat`!– Este posibil a[a ceva?|n tonul Carolei se ghicea o oarecare ne\ncredere.

Marie-Ange se \ncrunt`; nu-i pl`cea când cineva se \ndoiade cuvintele ei; totu[i, relu`:

– Dumneata tr`ie[ti singur`… Dar totul se va schimba,pentru c` vei \ntâlni dragostea… Dar nu o dragoste oare-care… Pe cea mare… Cea adev`rat`!

8 NELLY

Carole amu]i, uimit`. Oare doamna de Saint-Albert chiarvedea toate astea \n c`r]ile sale? Via]a ei se va schimba ca prinminune?

Marie-Ange continu`:– V`d o mo[tenire… Vei mo[teni o mare avere… Este un

domeniu imens, p`mânturi, cl`diri. Toate astea \]i vin dinstrìn`tate.

– Din strìn`tate? Nu \n]eleg…– Este totu[i foarte clar, nu e nici o gre[eal`… Vei deveni

foarte bogat`.– Când? \ntreb` Carole cu o voce aproape timid`.– Curând… Foarte curând… |n câteva s`pt`mâni.Carole tres`ri. Nu era cu putin]`. Era cu siguran]` o

gre[eal`. Pe cine ar fi putut ea mo[teni? Cine, din familia ei,i-ar fi putut l`sa o asemenea avere? Mai ales din strìn`tate!Bine\n]eles, mama ei fusese suedez`, dar nu [tia s` fi avut vreorud` \n acea ]ar`. |n ciuda tuturor acestor \ntreb`ri carer`mâneau f`r` r`spuns, se sim]i totu[i foarte bucuroas`. Cândai dou`zeci de ani, te am`ge[ti u[or c` se poate \ntâmpla vreominune.

– {i dragostea aceasta mare, când o voi \ntâlni?– Acoper` cu o carte optul de cup`, \i ordon` ghicitoarea.Carole alese la \ntâmplare o carte dintre cele din pachetul

pus \n fa]a ei, [i o a[ez` peste cartea indicat`.Doamna de Saint-Albert o \ntoarse imediat; [i scoase o

exclama]ie:– Ce noroc, domni[oar`! {i el e foarte bogat [i \n plus, se

pare c` este o personalitate \n ]ara lui.


– |n ]ara lui?– Da, este str`in, cred c` vine din Nord. O s`-l \ntâlne[ti \n

curând.Carole \ntreb`, oarecum emo]ionat`:– Nu a]i putea s`-mi da]i mai multe preciz`ri?– Nu pot s`-]i spun mai multe, doar c` \n ziua \n care v`

ve]i \ntâlni, ve]i fi \n mijlocul unei mul]imi. Acum acoper`dama de cup`.

Carole se supuse [i puse o carte peste aceasta: era o pic`.Doamna de Saint-Albert se \ncrunt`.– N-o s` fie totul atât de simplu. V`d un complot \mpotri-

va dumitale… Ai grij`, via]a \]i pare amenin]at`…– Oh, Dumnezeule! bolborosi Carole, cu inima b`tându-i

puternic.Marie-Ange \[i continu` consulta]ia.– Deocamdat`, nu pot s`-]i spun mai multe… Dar s` nu te

la[i doborât`, relu` ea, ca [i cum i-ar fi p`rut r`u de cuvintelealarmante pe care le rostise. Nu te gândi decât la dragoste.Aceasta va fi minunat`! {i te va salva!

Când cobora scara veche de piatr` a locuin]ei str`mo[ilordoamnei de Saint-Albert, aceste ultime cuvinte \nc` \i mair`sunau Carolei \n urechi.

Deschise poarta grea de lemn ce d`dea spre strad` [i ridic`privirea spre cerul de un albastru azuriu.

Avea deja senza]ia c` este o alt` femeie.

*

10 NELLY

Dac` prietena ei Françoise ar fi fost aici, ar fi alergat la eaca s`-i relateze fantastica poveste pe care celebra ghicitoarei-o destìnuise. Dar Françoise Doran nu era la Paris; sedusese pentru câteva zile pe Coasta de Azur. Urma s` se\ntoarc` abia disear`. Meseria ei \i permitea adeseori s`c`l`toreasc`.

De[i licen]iat`, Carole nu avea decât un salariu modest desecretar` [i trìa cât se poate de simplu.

Detesta aceat` existen]` mediocr` [i ap`s`toare \n sin-gur`tate, dar, la fel ca atâ]ia al]ii, trebuia s`supravie]uiasc`.

Carole Chartereine era totu[i o fat` frumos`, cu ochi verzi,mo[teni]i de la tat`l sù, cu p`rul blond al mamei sale, cu ogur` delicioas` cu buze c`rnoase [i senzuale. Nu era prea\nal`, dar avea o talie pl`cut`. Silueta ei supl`, mersul elegant,erau cele ale unui manechin.

Se f`cuse aproape ora [ase când ajunse acas`, \n camera eimare amenajat` sub acoperi[ul unui vechi imobil dinMontmartre. Chiar dac`-i pl`cea acest cartier animat, regretainsula Saint-Louis [i bog`]iile ei.

|[i aranjase cu mult gust „casa” ei. Tapetat` cu hârtie albas-tr` care imita de minune m`tasea, \nc`perea \i servea \n acela[itimp drept dormitor [i camer` de zi. Era pus` \n valoare deperdelele din muselin` care ascundeau fereastra. Cuverturaindian` de pe pat \i d`dea camerei un aspect exotic. Pe scauneerau r`spândite perne \n culori vii [i calde.

Tocmai \[i descheia rochia când sun` telefonul. F`cu vreocâ]iva pa[i spre fereast` [i ridic` receptorul. Când recunoscu


vocea prietenei sale la cel`lalt cap`t al firului, zâmbibucuroas`. |ntr-adev`r, era Françoise care se \ntorsese dinc`l`torie [i voia s` afle ve[ti despre ea.

– Ce mai faci? Ai avut timp frumos la Cannes?– Excelent, dar tu ce faci? Ai fost la Marie-Ange?– Da, azi dup`-amiaz`. Dac` ai [ti tot ce mi-a prezis, n-o

s`-]i vin` s` crezi.– Ei bine! Poveste[te-mi, zise Françoise, intrigat`.– Este cam mult de spus, a[ prefera s`-]i povestesc totul

când o s` ne vedem.– Cât mister! |n fine, dac` a[a vrei… De fapt, te sunasem

ca s`-]i propun ceva.– Adev`rat? Ce?– Vrei s` vii cu mine mâine sear` la Clubul Matignon?– La Clubul Matignon? Este un loc foarte [ic. Mi-ar pl`cea

s` merg, dar m` tem c` nu am nimic potrivit de \mbr`cat pen-tru acolo.

– Nu-]i face griji pentru acest am`nunt. Treci pe la mine s`m` iei mâine pe la ora [apte seara [i am s`-]i \mprumut tot ceai nevoie.

– |n cazul acesta, cred c` nu mai trebuie s` stau pegânduri, r`spunse vesel` Carole. Va fi [i logodnicul t`uacolo?

– Da, va veni cu siguran]` ceva mai târziu, cred c` are o[edin]` foarte important` dup`-amiaz`.

– Atunci, ne-am \n]eles, trec pe la tine pe la ora [apte.– Perfect, pe mâine sear` atunci, [i abia a[tept s`-mi

dezv`lui secretele tale, zise Françoise râzând.

12 NELLY

Carole \nchise repede telefonul [i-[i l`s` rochia s` cad` pecovor, cu un zâmbet pe buze. Se duse la baie ca s`-[i umplecada \n care arunc` [i ni[te s`ruri de baie parfumate culavand`.

|[i scoase toate hainele, dezgolindu-[i trupul suplu [i zvelt.Se privi \n oglind` care-i reflect` imaginea unei femei tinere [ifrumoase, atr`g`toare [i un pic misterioas`.

*

A doua zi seara, pe la ora [apte, Carole sun` la u[a pri-etenei sale. Françoise veni s`-i deschid`, elegant` [i par-fumat`.

Carole se repezi s-o \mbr`]i[eze.Domni[oara Françoise Doran era o tân`r` seduc`toare [i

rafinat`, poate un pic cam snoab`, gândeau unii v`zându-isilueta distins`. Ceea ce nu era dev`rat, pentru c` Françoiseera de o mare simplitate, f`r` nici un pic de \nfumurare.Apartamentul ei spa]ios [i luminos oferea o priveli[te superb`spre Sena [i spre Pont Neuf.

– Vino, ]i-am preg`tit câteva haine, zise ea conducându-[iprietena spre o camer` ce se afla \n cap`tul cel`lalt al aparta-mentului plin de plante verzi.

– Iat`, zise ea deschizând u[a [ifonierului, alege [i ia ce-]iplace. Te las s` te preg`te[ti, eu trebuie s` dau un telefon.Dac` ai nevoie, po]i s` folose[ti trusa mea de machiaj.


Erau atâtea rochii \ncât Carole nu [tia pe care s-o aleag`.Se dezbr`c` [i se gândi \ndelung \nainte s` se hot`rasc`. |n

fine, desprinse de pe un umera[ o rochie de muselin`, \nflo-rat` ca un buchet de prim`var`.

|[i g`sise o toalet` elegant` [i proasp`t` \n acela[i timp,ceea ce i se potrivea de minune. |n picioare \[i puse ni[tepantofi fini din lame, apoi alese o po[etu]` \mpodobit` cu unlan] fin auriu, asortat` cu pantofii. Se admir` \ntr-o oglind`\nalt` [i-[i arunc` pe umeri un [al.

Când intr` \n \nc`pere, Françoise exclam`:– E[ti \ncânt`toare! Constat c` ai un gust perfect.– Mul]umesc. Datorit ]ie, am impresia c sunt alta, [i este ame]itor!– N-ai de ce s -mi mul]ume[ti, r`spunse Françoise, \mi face pl cere

s te v`d fericit … Acum, po]i s -mi spui ce ]i-a prezis Marie-Ange?– Iat` ce mi-a spus: c` voi ob]ine o mare mo[tenire [i c` voi

\ntâlni b`rbatul vie]ii mele.– {i altceva?– Nu ]i se pare c` e suficient?! exclam` Carole.– Ba da, este formidabil, dar d`-mi [i alte am`nunte.– Voi avea mul]i bani, [i curând trebuie s` \ntâlnesc un

str`in care va fi marea mea dragoste.– Este minunat! exclam` Françoise luând-o \n bra]e pe

Carole, \]i doresc sincer ca aceste previziuni s` se \mplineasc`.Dar ai vreo idee despre mo[tenirea asta?

– Nici cea mai mic` idee.– |n fine, o s` vezi. Oricum, pot s` te asigur c` doamna de

Saint-Albert are un dar real. Mi-a prezis [i mie ni[e lucruri cares-au realizat; [i la tine va fi la fel.

14 NELLY

– Sper.Cu p`rul ridicat pe ceaf`, Carole ar`ta perfect.{i Françoise, brunet`, cu p`rul scurt [i ochii negri, \n ciuda

rafinamentului [i [icului ei, nu avea totu[i acea str`lucirenatural` care o \nv`luia pe Carole.

Cele dou` femei urcar` \n ma[ina Renault 5 albastr` aFrançoisei. Acesteia \i pl`ceau ma[inile mici, mai u[or deparcat \n Paris, \n timp ce logodnicului ei, pre[edinte alunei societ`]i de filme, nu circula decât \n ma[ini cu puteremare. Acest lucru era necesar pentru „standingul” lui,pretindea el.

Renault-ul Françoisei tocmai f`cea giratoriul de peChamps-Elysées când \ncepu s` cad` o ploaie fin`.

– N-avem noroc, murmur` Carole privind pic`turile de ap`ce alunecau pe parbriz.

Se gândea la coafura ei, dar când ma[ina opri \n fa]aClubului, un valet galant, \narmat din fericire cu o umbrel`, serepezi s` le deschid` portiera.


Capitolul 2

Carole se sim]ea pu]in cam emo]ionat`, pe cândFrançoise se sim]ea de fapt foarte \n largul ei. Trebuie spusc` ea era obi[nuit` cu cluburile de acest fel. Logodniculuiei, Alain, \i pl`cea aceast` atmosfer` artificial`, pentru c`aici \ntâlnea vedetele pe care mai apoi le angaja \n filmelelui.

Urmat` de prietena ei, Carole cobor\ cele câteva trepte ceduceau la subsol.

Aici, descoperi un cadru total necunsocut ei, diferit demicile restaurante pe care ea le cuno[tea la Paris. Lumini gal-bene, ro[ii, verzi izbucneau de peste tot, aruncând pe ringulde dans str`luciri orbitoare.

Când intrar` \n zona de lumin`, câteva priviri se \ntoarser`spre cele dou` femei. Carole se sim]ea privit`, examinat` cu ooarecare obr`znicie de un b`rbat gras care fuma un trabuc lafel de impun`tor ca [i el.

Ea avu brusc impresia, destul de nepl`cut`, c` estedezbr`cat`. |n clipa aceea, se \nro[i ca focul dar, \n semiob-scuritatea care domnea, nimeni nu observ`.

Noile venite se a[ezar` la o mas` ascuns` \ntr-un separeu.– Ei, ce zici? \ntreb` Françoise.– Nu [tiu \nc` ce s` zic, r`spunse Carole scrutând sala,

examinându-i, la rândul ei, dar cu mai mult` discre]ie, pe ceidin jur.

To]i cei de fa]` p`reau s` fie foarte \ncrez`tori \n ei \n[i[i.|ntâlni câteva priviri, care trecur` imediat neglijent peste ea.

Carole se sim]ea pierdut` \ntr-o mul]ime dominat` detineri boga]i \n preajma c`rora ea nu se mai aflase niciodat`.

Nu… ea nu f`cea parte din acela[i mediu, pentru c`, \nacest loc unde sfâr[e[ti prin a-i cunoa[te pe to]i \ntâlnindu-imereu, ea era o str`in` care, \n ciuda toaletei sale elegante\mprumutate pentru o sear`, nu avea nimic \n comun cu to]iace[ti descreiera]i care râdeau cât puteau de tare pentru aatrage asupra lor aten]ia celor cu care veniser`.

Noroc c` nu to]i erau antipatici; unii p`reau chiar s`petreac` o sear` pl`cut`, f`r` s` le pese de vecinii lor de mas`.

– Este un club pl`cut, concluzion` pân` la urm` Carole.– Foarte bine c`-]i place. Ce vrei s` bei?– Un scotch cu ghea]`.Un chelner tocmai venea spre masa lor.– O vodc` [i un scotch, zise Françoise cu un aer degajat. Era foarte obi[nuit` cu acest gen de via]`. Carole o invidia

pe Françoise pentru c` aceasta se sim]ea oriunde \n largul ei.


„Oare n-ar trebui s` m` obi[nuiesc [i eu, pentru c`, dac`cred \n preziceri, voi deveni la rândul meu foarte bogat`”,gândi ea cu o ironie amestecat` totu[i cu o not` de scepticism,ducându-[i la gur` paharul pe care chelnerul \l pusese pemas`.

Muzica disco r`suna \n toat` sala. Perechi \n delir sezb`teau \n mijlocul ringului. Carole nu era prea \nnebunit`dup` o astfel de muzic`; nici Françoise, de altfel.

– Alain ar cam trebui s` apar`, zise aceasta aruncând oprivire la ceasul de mân` montat \n diamante.

Privirea Carolei fu atras` de scânteia superbului smarald pecare Françoise \l purta pe inelarul stâng.

– Nu-]i [tiam acest inel, zise ea luându-i mâna ca s`-l vad`mai de aproape.

Françoise zâmbi blazat.– Oh, este un cadou de la Alain.Carole r`mase perplex` \n fa]a manierei ei de a-i r`spunde,

ca [i cum acest cadou pre]ios nu \nsemna nimic sau aproapenimic, o dovad` \n plus a pr`pastiei dintre ele.

Este adev`rat c` Françoise avea o scuz` pentru felul ei de afi. Fiica unui bancher a c`rui familie avea \nrudiri m`gulitoare,crescut` \n lux, ea nu prea avea sim]ul valorilor.

Dup` \nc` vreo dou`zeci de minute, Carole se relax` \nsfâr[it.

– Poftim, iat`-l pe Alain.Françoise se ridicase [i-i f`cea semn cu mâna unui tân`r

distins care venea spre ele.

18 NELLY

Avea chipul luminos [i \ngrijit; \n costumul lui elegant, eradestul de seduc`tor. O s`rut` gr`bit pe Françoise [i apoi, ami-cal, s`rut` obrazul pe care i-l \ntindea Carole.

– {edin]a asta nu se mai termina, zise el a[ezându-se \nfotoliul care r`m`sese liber.

– Principalul este c` acum e[ti aici!– Sunte]i foarte frumoase amândou` ast`-sear`, remarc` el

privind-o atent pe Carole pe care o vedea pentru prima oar`atât de elegant`.

Cei doi logodnici se apucar` s` tr`nc`neasc`, l`sând-o pe pri-etena lor deoparte. Aceasta \ns` \n]elegea foarte bine c` dup` os`pt`mân` de desp`r]ire, aveau o mul]ime de lucruri s`-[i spun`.

Deodat`, Carole avu o senza]ie bizar`. Era foarte sensibil`\n aceast` privin]`. |n stânga ei, ceva mai \n spate, cineva tre-buie s-o fi privit cu intensitate. |[i \ntoarse discret capul.

Un necunoscut, a[ezat la o mas` situat` mai deoparte, \ncompania unui cuplu, o fixa de ceva vreme.

|n semiobscuritatea \n care se afla, Carole nu-l distingeaprea bine; totu[i, privirile li se \ntâlnir`. I se p`ru c` era b`iatfrumos, cu un chip masculin [i tr`s`turi regulate [i o gur` bineconturat`. Parc` ar fi fost un june-prim.

I se p`ru c`-i face un semn discret. Surprins`, ea \i zâmbi.Stânjenit` de acest gest pe care-l considera foarte \ndr`zne],\ncepu s` priveasc` atent perechile \ndr`cite care se \nvârteau\n sunetele unei muzici discordante.

– Este cineva pe care-l cuno[ti? \ntreb` Françoise care-i sur-prinsese expresia.


– Nu, zise ea, ducându-[i paharul la buze ca s` \ntrerup`acest interogatoriu.

Abia avusese timp c` dea acest r`spuns, c` necunoscutul seafla deja \n fa]a mesei lor. Ochii lui alba[tri ca o]elul o fixau peCarole.

– Domni[oar`, \mi permite]i s` v` invit la dans? \ntreb` el\nclinându-se.

Orchestra tocmai \ncepuse s` cânte un slow, un noroc pen-tru Carole, care ar fi fost foarte stângace dac` ar fi trebuit s`danseze pe o melodie disco.

Merser` \n mijlocul celorlalte perechi, pe ringul luminat.Când el o \nl`n]ui, Carole sim]i un fior delicios pe [iraspin`rii.

|ncepur` s` danseze \ncet, f`r` s` spun` un cuvânt.Carole, prea intimidat`, nu \ndr`znea s`-[i priveasc`

partenerul. La rândul lui, el p`rea descump`nit de atitudineaei. |[i d`du seama c` este foarte rezervat`. A[a c`, pentru asparge ghea]a, \ncepu o conversa]ie strângând-o un pic maitare \n bra]e.

– Sunte]i o obi[nuit` a acestui club? o \ntreb` el pe un toncare nu ascundea prea bine o oarecare ironie.

– Nu, este prima oar` când vin aici, dar dumneavoas-tr`?

El ridic` u[or din umeri.– Vin din când \n când, depinde… când sunt \n trecere

prin Paris. Probabil c` mi-a]i remarcat accentul? Eu nu suntfrancez.

20 NELLY

Era adev`rat. Ascultându-l, Carole \[i d`du seama c` infle-xiunile cam aspre ale vocii lui dovedeau c` este str`in.

– Dar vorbi]i perfect fran]uze[te…– Mul]umesc, sunte]i dr`gu]` s`-mi spune]i asta, dar m`

\ndoiesc c` crede]i cu adev`rat, zise el zâmbindu-i larg [i dândastfel la iveal` ni[te din]i a c`ror str`lucire \i scotea [i mai mult\n eviden]` tenul bronzat de sportiv.

Dansar` o vreme f`r` s` mai vorbeasc`. Apoi, aplecându-seu[or spre um`rul ei, el o \ntreb` deodat`:

– Cum v` numi]i?– Carole. {i dumneavoastr`?– Igor.|n tot acest timp, Françoise, a[ezat` lâng` Alain, observa

perechea armonioas` pe care o formau cei doi [i se gândea c`un asemenea b`rbat, aparent bine educat, seduc`tor, ar fifoarte potrivit pentru prietena sa.

Este adev`rat c` necunoscutul era plin de farmec, avea odezinvoltur` de mare senior.

– Acum c` ne-am cunoscut, n-ar fi mai practic s` ne tutuim?zise el. |mi dai voie?

– Cu pl`cere.– Locuie[ti la Paris? o \ntreb` el.– Da, \n Montmartre, cuno[ti cartierul?– Oh, da! Biserica Sacre Coeur, Pigalle, exclam` el râzând;

este un cartier fermec`tor!– {i tu, unde locuie[ti?– Am tras la hotelul George V.


– Nu! zise ea râzând, nu asta te-am \ntrebat. A[ vrea s` [tiuunde locuie[ti, \n ce ]ar`.

El avu o expresie indescifrabil` [i se mul]umi s`-i r`spund`:– Louiesc foarte departe, destul de departe de aici, \ntr-o

]ar` frumoas` dar rece. Dar s` vorbim mai bine despre tine…Cine e[ti?

Carole \[i considera via]a ca fiind monoton`, plictisitoare [ilipsit` de interes. |n consecin]`, ce ar fi putut s`-i spun`? S`-im`rturiseasc` unui b`rbat ca acesta, \ntr-un loc atât de select,c` nu era decât o umil` func]ionar` de birou? N-o s` scad` ast-fel \n ochii lui?

A[a c` hot`r\ s`-i ascund` adev`rul.Nu putea s`-[i asume riscul de a pierde poate aceast` sim-

patie care p`rea s` se fi n`scut \n timpul unui slow… Vamin]i. Trebuia s-o fac` pentru a salva aparen]ele.

– De ce te intereseaz` adev`rata mea identitate? Eu suntCarole, tat`l meu a fost francez [i mama suedez`.

– Ah! f`cu Igor cu o imperceptibil` tres`rire.– Sunt orfan` de la vârsta de [aisprezece ani. Mi-am pier-

dut p`rin]ii \ntr-un accident de avion.Deodat` orchestra \ncet` s` mai cânte. Perechile se

desp`r]eau.Carole \i d`du drumul \ncet mâinii partenerului s`u, când,

brusc, el i-o prinse din nou.R`sunau primele acorduri ale unei samba.– {tii s` dansezi samba? \ntreb` el trecându-[i bra]ul pe

dup` mijlocul fetei.

22 NELLY

– Nu prea bine.– Atunci, am s` te \nv`].Ea \ncerc` s` urmeze ritmul partenerului ei, dar nu reu[i. Un pic cam buim`cit`, se opri.– Nu mai vrei s` dansezi?– Nu [tiu… r`spunse ea, dezolat`.El o conduse afar` din ring [i o \ntreb`:– Ai venit cu ma[ina ta?– Din p`cate, nu; nu sunt motorizat` ast` sear`. – |n acest caz, \mi vei da voie s` te conduc acas` la plecare?

{tiu c` cererea mea este cam \ndr`znea]`, dar a[ fi foartefericit dac` ai accepta. Doar dac` nu consideri c` acest lucrueste imposibil, ad`ug` el \ntorcând capul spre masa la careFrançoise [i logodnicul ei st`teau \mbr`]i[a]i.

– Nu [tiu, prietenii mei m-au invitat ast`-sear` aici. Poate c`n-ar fi corect s`-i abandonez, [i apoi cu siguran]` c` auprev`zut [i altceva dup`… |nainte s`-]i r`spund, trebuie s`-i\ntreb.

– Te rog.Era un mijloc politicos al Carolei de a-[i rezerva posibili-

tatea s` refuze aceast` propunere.Sigur, [i-ar fi dorit s` spun` da, dar nici nu-l cuno[tea pe

acest b`rbat seduc`tor [i avea unele re]ineri.|n timp ce ea se \ntoarse la masa ei, Igor se al`tur` priete-

nilor s`i.Cum Alain se ridicase ca s` se duc` la bar s` ia un pachet

de ]ig`ri, Carole profit` pentru a-i spune Françoisei:


– Partenerul meu de dans tocmai mi-a propus s` m` con-duc` acas`. Ce s` fac? Ar trebui s` accept?

– Vrei?– Da, r`psunse cu sinceritate Carole, dar nu [tiu nimic

despre el.Françoise f`cu un mic gest cu mâna.– Când l-am \ntâlnit pe Alain, nici noi nu ne cuno[team…

Cavalerul tù este \n compania lui Jordan, un mare industria[belgian, foarte cunoscut, deci [i prietenul lui este cu siguran]ùn om onorabil. Po]i s` accep]i a[adar f`r` team` propunerealui.

– Atunci, \i spun da!– Fire[te, se vede c` mori de dorin]a s-o faci. Nu mai ezita

nici o clip`. La urma urmei, poate c` el este b`rbatul vie]iitale… Aminte[te-]i…

La aceste cuvinte, \n mintea Carolei se produse un clic.Marie-Ange nu-i prezisese c`-l va \ntâlni curând pe b`rbatulvie]ii ei, un nordic bogat, \ntr-un loc unde va fi mult`lume?…Privea \nspre masa unde Igor a[tepta. |i zâmbi [i-if`cu semn afirmativ din cap.

Dup` ce-[i lu` la revedere de la prietenii ei, Carole se dusespre Igor care o a[tepta \n u[a Clubului. Fu absolut stupefiat`când v`zu un Rolls oprindu-se \n fa]a ei.

Exclam`, admirativ:– Ai o ma[in` superb`!Igor o privi zâmbind. Un [ofer \i deschise portiera. Ea se

a[ez` \nùntru pe pernele din piele alb`.

24 NELLY

– Ma[ina aceasta nu este a mea, zise el a[ezându-se al`turi.Apar]ine unuia dintre prietenii mei francezi. Unde trebuie s`te duc?

– Pe strada Lamarck, zise ea c`utându-[i pudriera \npo[et`, numai ca s`-[i fac` de lucru.

Ce grozav era s` se afle aici, a[ezat` comod \n aceast`ma[in` superb` de miliardar!

De fiecare dat` când ma[ina se oprea la vreun stop, aveadelicioasa impresie c` este luat` drept o americanc` bogat`!Cât de \n[el`toare pot fi aparen]ele… Privea, t`cut`, ceafa[oferului, un b`rbat calm, cu gesturi calculate.

– Tot nu mi-ai spus cu ce te ocupi, zise Igor rupând t`cereace se l`sase \ntre ei.

Din nou Carole se sim]i stânjenit`. Din fericire, de pe bule-vardul Clichy, ma[ina o lu` pe strada Lamarck [i opri \n fa]acasei sale.

Ce trebuia s` fac`? S`-l invite la un pahar? Nu era oare ungest prea \ndr`zne]?

– Vrei s` urci s` bem un whisky? \ntreb` ea cu timiditate.– Cu pl`cere, r`spunse spontan Igor care f`r` \ndoial` c`

tocmai asta a[tepta.Intrar` \n cl`dire, Carole urcând scara \naintea lui. Când

ajunse \n fa]a apartamentului, c`ut` cu nervozitate cheile \npo[et`, [i deschise u[a.

Se temea un pic ca nu cumva „casa” ei s` nu par` preamodest`. Dar dimpotriv`, el nu-i f`cu decât complimenteasupra felului \n care o decorase.


Se a[ezar` pe canapea. Carole avusese grij` s` stea la ooarecare distan]` de invitatul s`u pentru c` nu voia ca el s`\n]eleag` gre[it o prietenie care acum se n`[tea.

– Ce pot s`-]i ofer? Un whisky, un lichior de mandarine? Aigustat vreodat` a[a ceva?

– Nu, niciodat`. Trebuie s` fie foarte bun. Accept cupl`cere un pahar.

Carole aduse imediat o tav` pe care o puse pe om`su]`.

El se apropie [i, brusc, \[i trecu bra]ul pe dup` umerii ei.Carole, care se temuse de acest gest, \[i sim]i inima b`tând cuputere.

Ca s`-[i fac` de lucru, vru s` pun` un disc, dar mâna luiIgor o re]inu cu fermitate.

Ea \l privi, \ncercând s` ghiceasc` \n ochii lui ce sentimente\l \ndemnaser` acum s` fac` acest gest… dorin]a saudragostea? Dar nu avu deloc timp s` realizeze ce se \ntâmpl`.Buzele li se contopir` \ntr-un s`rut.

Acest s`rut, pe care ea \ncercase zadarnic s`-l evite, oame]i \n a[a m`sur` \ncât, uitând de toate, nu mai doridecât un singur lucru: s` r`mân` astfel, prizonier` a aces-tor bra]e virile care o f`ceau s` se simt` o cu totul alt`femeie.

Cu capul sprijinit de um`rul lui Igor, ea reveni curând larealitate [i-l respinse.

– Nu… nu… murmur` ea cu o voce gâtuit`.El se \ndrept` \ncet.

26 NELLY

– Iart`-m`, da, te rog, iart`-m`, \mi pare r`u.– De ce? murmur` ea.– E[ti o fat` serioas`, iar mie nu-mi st` \n obicei s` m` port

astfel, dar e[ti atât de frumoas`, de atr`g`toare…Din privire, ea \ncerca s`-l fac` s` \n]eleag` c` nu regreta

nimic, sau mai degrab`, da! Ceea ce nu se \ntâmplase\nc`…

|n]elegându-i dezam`girea, Igor \i lu` mâna.– Eu plec mâine, zise el cu gravitate.– Mâine?– Da, sunt la Paris de o s`pt`mân`. Mâine diminea]` iau

avionul. N-am s` m` \ntorc cu siguran]` decât peste vreo dou`sau trei luni.

– E[ti c`s`torit? Logodit?– Nu, nicidecum. Dar am ni[e obliga]ii. Trebuie s` m`

\ntorc acas`, de aceea prefer s` ne oprim aici. Nu vreau s`suferi din cauza mea.

– Cred c` deja se \ntâmpl` asta, zise ea izbucnind \n plâns.Igor o lu` \n bra]e ca s-o consoleze [i-[i lipi buzele de frun-

tea ei.– Haide, frumoasa mea, fii \n]eleg`toare. Nu cred c`

este chiar atât de grav. Abia ne-am cunoscut. Regret cuadev`rat c` ]i-am provocat aceast` stare, dar m` vei uitarepede.

Carole se ridic` [i-[i lu` o batist` din sertarul comodei.Igor era un b`rbat cinstit. Ar fi putut \n voie s-o fac` s`

cread` o mul]ime de lucruri [i s` abuzeze de ea. Dar dim-


potriv`, purtarea lui era demn` de laud`, pentru c` [tiuses`-[i st`pâneasc` dorin]a pe care i-o trezise Carole. Acelmoment de r`t`cire fusese foarte scurt.

Ea ridic` spre el ochii str`lucind de lacrimi.– N-am s` te uit niciodat`, [opti ea apropiindu-se de el.El \i r`spunse cu gravitate:– Carole, eu am via]a mea, a[ fi fericit, fire[te s` putem s`

ne cunoa[tem mai bine, dar din p`cate, este imposibil, [i pedeasupra tr`im [i \n ]`ri diferite.

Ea vru s` obiecteze, dar el \i puse un deget pe buze. – Nu, nu spune nimic. Cu p`rere de r`u, crede-m`, acum

trebuie s` plec. M` bucur c` te-am cunoscut. Sper ca [i tu s`p`strezi o amintire frumoas` despre mine. Adio, zise el,s`rutându-i obrazul m`t`sos.

Apoi deschise u[a, mai avu o ultim` ezitare [i plec` brusc.Carole se repezi la fereastr` [i, la lumina unui felinar, v`zu

ma[ina demarând, apoi se f`cu lini[te. Strada \[i reg`sise cal-mul. Plouase [i trotuarele str`luceau ca ni[te oglinzi.

|ncepu s` se dezbrace, cu sufletul trist… Igor plecase, eanu [tia nimic despre el, nu-i [tia nici m`car numele \ntreg. Dince ]ar` era? Nu [tia nici asta.

Petrecerea se sfâr[ise… Prin]ul ei fugise [i de mâine ea varedeveni Cenu[`reasa…

28 NELLY

Capitolul 3

Nu reu[ise s` scape de gânduri [i, pretextând o migren`puternic`, a doua zi nu se duse la birou.

F`r` nici o \ndoial`, se \ndr`gostise de frumosul ei str`in!Plecarea lui o cufundase \ntr-o profund` disperare…

|n fine, spre sear`, bunul-sim] \[i reintr` \n drepturi [iCarole \n]elese c` nu putea s` tr`iasc` mereu cuamintirea unui b`rbat care nu era nimic pentru ea, nicim`car amant. Era de un romantism de-a dreptulprostesc.

Resemnat`, se str`dui s`-l uite.Via]a \[i continu` cursul normal. Nu se mai gândi la Igor,

sau cel pu]in a[a voia ea s` cread`.Françoise, c`reia nu-i spusese adev`rul, ghici cu

u[urin]` ce voia Carole s`-i ascund` cu orice pre]. |[id`duse seama c` inima prietenei sale era r`nit` [i c` se vacicatriza cu greu.

|ntr-o diminea]`, o dat` cu coresponden]a, Carole primi [io scrisoare de la un notar parizian. Tocmai se preg`tea s`plece, dar \[i puse po[eta pe canapea [i, mirat`, desf`cu \ngrab` plicul alb.

Era o convocare la biroul notarial; nu exista nici o alt` pre-cizare; ce treab` o fi având cu ea acest func]ionar?

|[i puse \ngândurat` scrisoarea \n po[et`, apoi, ca \n fiecarediminea]`, r`suci cheia \n broasc` [i cobor\ repede ca s` seduc` la International Assurance .

Intrigat` [i f`r` voie un pic nelini[tit`, se gândi toat`diminea]a la aceast` ciudat` scrisoare. La ora prânzului, oreciti cu aten]ie. Era convocat` la ora cincisprezece fix, \n stra-da Anjou.

|i ceru patronului s`-i acorde liber dup`-amiaz` [i, dou`ore mai târziu, se duse la biroul notarului.

*

Acum, era a[ezat` \n fa]a unui b`rbat cu fa]a spân`, care oprivi o clip` \n t`cere din spatele ochelarilor lui cu ram`metalic`. |ngrijorat` s` afle motivul prezen]ei sale aici, \[istrângea mâinile una \ntr-alta cu un gest nervos.

Continuând s-o priveasc` fix, notarul zise \n sfâr[it:– Sunte]i domni[oara Carole Chantereine?– Da, murmur` ea nelini[tit` \n fa]a privirii severe a inter-

locutorului s`u.

30 NELLY

– V` rog s` crede]i, domni[oar`, c` mi-a fost foarte greu s`v` g`sesc, zise notarul dând din cap.

Apoi, v`zând \ngrijorarea ce persista \n privirea fetei,ad`ug`:

– Lini[ti]i-v`, ceea ce am s` v` spun este mai degrab` agre-abil.

T`cu o clip`, \[i aprinse ]igara de la flac`ra brichetei [i con-tinu`:

– Bunicul dumneavoastr` din partea mamei avea un fratevitreg, contele Strinberg, una dintre cele mai mari averi dinSuedia. Nu a avut decât un fiu, Bertil. Acesta a murit decurând, neavând mo[tenitori. Avea [aptezeci [i trei de ani.Desigur, mai are ni[te veri, dar cum dumneavoastr` sunte]iruda cea mai apropiat`, deveni]i mo[tenitoarea legal` a tutu-ror bunurilor lui.

Carole tres`ri. Era mo[tenitoare? A[adar, prezicerea ghici-toarei se realiza…

– Nu spune]i nimic? \ntreb` notarul, surprins f`r` \ndoial`de t`cerea clientei sale.

– Nu m` a[teptam deloc la a[a ceva, bolborosi ea. Este…nici nu [tiu cum s` v` spun… este atât de…

Trebuia oare s` pronun]e cuvântul „minunat” \n aseme-nea \mprejur`ri? {i totu[i, asta \i venea s` strige \n guramare.

Dup` o asemenea veste, Carole era n`ucit`, uluit`,\mp`r]it` \ntre bucurie [i nedumerire.

„Eu, Carole Chantereine, gândi ea, eu, mo[tenitoarea unuidomeniu?” Era incredibil dar era adev`rat.


Când ie[i din biroul notarului, prima ei reac]ie fu s` alergela Françoise, [tiind c` \n ziua aceea ea nu lucra.

Ajunse la u[a ei [i, când Françoise \i deschise, \n fa]a ei seafla o alt` Carole, necunoscut` cu un zâmbet radios pe fa]`.

– Ce cau]i aici? Tu nu te-ai dus la birou?– Nu, [i n-am s` m` mai duc niciodat`! \i lans` ea pe un ton ferm.

{tii de unde vin acum? continu` ea, l`sându-se s` cad` pe un fotoliu.– Habar n-am.– Vin de la biroul unui notar!…– Ah? F`cu prietena ei, intrigat`.Carole \[i \ndrept` spatele [i rostind r`spicat fiecare silab`,

pentru a da o mai mare greutate cuvintelor sale, spuse:– Am bucuria s` te anun] c` sunt mo[tenitoarea uneia din-

tre cele mai bogate familii din Suedia… Strinberg!– Dumnezeule! murmur` Françoise \mpreunându-[i mâinile.– Da, \]i dai seama? Cred c` \nc` nu mi-am revenit dup`

aceast` veste… Nu ai cumva ceva de b`ut? Mi s-a uscat gâtul…– Bine\n]eles. Vrei un pahar cu ap` rece?– Nu, zise ea râzând, mai degrab` un whisky dublu.Carole \i explic` \n dou` cuvinte \ntrevederea pe care o

avusese cu notarul. {i Françoise r`mase stupefiat`.– A[adar, prezicerea doamnei de Saint-Albert s-a realizat?– Exact a[a cum mi-a spus ea.– {i partea aceea cu iubitul? \ntreb` ea \ntinzându-i paharul

cu whisky prietenei sale.|n ochii Carolei trecu o umbr`: Igor…– Oh! Pe el l-am l`sat s` plece. L-am pierdut pentru tot-

deauna, ad`ug` ea cu triste]e.

32 NELLY

*

Trei s`pt`mâni mai târziu, dup` ce rezolv` mai multe for-malit`]i [i semn` la notar o mul]ime de hârtii, Carole sepreg`ti s` plece spre Stockholm.

|[i abandonase slujba de secretar`, anun]ându-l cu obucurie mali]ioas` pe director:

– Domnule, \mi pare r`u c` v` p`r`sesc, dar de acum\ncolo voi locui \n Suedia.

La biroul ei, toat` lumea era la curent cu fabuloasamo[tenire a acestei modeste secretare care lucra la etajul alnou`lea, [i care acum era \n m`sur`, dac` ar fi dorit, s`cumpere toat` societatea pentru care lucrase.

Averea ei devenise considerabil`. Acum putea s`-[i oferetotul, dar cel mai important lucru pentru ea era c` putea s`p`r`seasc` aceast` „slujb` \ngrozitoare”, cum \i zicea ea acum,cu buzunarele pline.

|n vederea viitoarei sale plec`ri, Carole f`cu câtevacump`r`turi, ni[te nebunii pe care nu [i le-ar fi putut permiteniciodat` \nainte. Cheltui aproape cât salariul ei pe patru ani,pentru c` notarul \i d`duse \n avans dou` sute de mii defranci. Ce bine era ca, m`car o dat` \n via]`, s` poat` facecump`r`turi f`r` s` se gândeasc` la pre]! Avea \n sfâr[itsenza]ia c` tr`ie[te [i c` se simte liber`, gata s` se \ndreptespre fericirea care, aparent, o a[tepta undeva \n largul m`riiBaltice.


Venise mometnul s`-[i \nchid` vlaizele, s` spun` adioParisului, s` trag` o linie peste aceast` via]` care i se p`reatotal neinteresant`… N`scut` parc` pentru a doua oar`,Carole Chantereine nu mai era aceea[i.

|n foarte pu]in timp, se schimbase considerabil. Françoisenu-[i mai recuno[tea prietena, care se adapta foarte bine noiisitua]ii, bog`]ia nu o speria deloc.

Ultima sear` pe care o petrecu la Paris i se p`ru lung`,foarte lung`.

*

Avionul Carolei, un Boeing 747, decola la ora nou`, [iFrançoise \i propuse s` treac` pe la ea [i s-o conduc` la aero-port.

Când se auzi soneria, Carole era gata, \mbr`cat` \ntr-untaior de la Casa Dior. |[i f`cuse un coc pe ceaf` [i-[i l`sasecâteva bucle blonde s`-i cad` pe frunte.

– Mi-e team`, \i zise ea Françoisei, dup` ce o\mbr`]i[`.

Pentru prima oar` de când primise vestea mo[tenirii sale,se sim]ea nelini[tit`.

Se temea de necunoscut… Rudele acelea pe care nu lecuno[tea, ]ara aceea atât de \ndep`rtat` de a ei… Era de\n]eles pentru o fat` de dou`zeci de ani c`reia i se \ntâmpl` oasemenea aventur`.

34 NELLY

Pe drumul spre aeroport, Carole fu foarte t`cut`. Ma[inarula destul de \ncet pe autostrad`. |ncerca s` zâmbeasc` darnu reu[i decât o grimas`.

Françoise observ` [i \ncerc` s`-i ridice moralul:– {tii, Suedia nu este chiar atât de departe! Vei putea s` vii

când vrei. Acum ai cu ce. E[ti liber`. Faci ce vrei. Iei un avion,[i \n dou` ore e[ti aici. Vezi… este u[or… {i apoi, o s` nescriem des…

– O s` vii s` m` vezi?– Abia peste vreo [ase luni; trebuie s` merg s`-mi petrec

vara la familia viitorilor mei socri. Haide, curaj… Nu pleci peo alt` planet`!

– {tiu, dar nu m` pot ab]ine s` m` gândesc c` o s` m`trezesc singur`, \ntr-o ]ar` necunsocut`, \n mijlocul unoroameni complet str`ini… pentru c` unchiul Bertil avea [ini[te veri care \nc` mai locuiesc acolo…

– Dar acum sunt rudele tale! Cu siguran]` c` sunt cuto]ii foarte dr`gu]i [i trebuie s` fie ner`bd`tori s` tecunoasc`.

– Sper, murmur` Carole privind pentru ultima oar`soarele Fran]ei, care str`lucea \ntr-un col] de cer.

Françoise o \nso]i pân` \n holul aeroportului. Carole \[i\nregistr` bagajele, \[i viz` biletul. Dintr-un difuzor se auzi ovoce care anun]a \mbarcarea c`l`torilor pentru Stockholm. Ostewardes` a[tepta pasagerii la poarta 19.

Cele dou` prietene se \mbr`]i[ar`. Françoise \[i re]inu cugreu larcimile care-i umpleau ochii. Nu fusese Carole pentruea ca o sor` mai mic`?


Mai ales acum când trebuia s` zboare c`tre un destinnecunoscut care o chema departe de ]ara ei.

|i spuse cu o voce emo]ionat`:– Pe curând, nu uita s`-mi scrii, o s` m` gândesc la tine!– Promite-mi c` vei veni s` m` vezi, dup` ce m` voi insta-

la, \mpreun` cu Alain, \n vacan]`.– Cu pl`cere, doamn` castelan`, \i r`spunse prietena ei

\n`bu[indu-[i câteva lacrimi sub un râs u[or.Françoise urm`ri silueta fragil` care disp`ru curând,

\nghi]it` de valul de c`l`tori.

*

Cu toat` puterea reactoarelor sale, Boeing-ul se \n`l]`repede spre cer. Carole privea prin hublou p`mântul\ndep`rtându-se [i casele devenind din ce \n ce mai mici, cani[te juc`rii.

Stewardesa trecu printre scaune ca s` serveasc` masa.Vecina Carolei, o doamn` \n vârst`, zâmbi spre easpunând:

– Am v`zut c` v` \ncle[ta]i mâinile când a decolat avionul.Este f`r` \ndoial` primul zbor pe care-l face]i?…

– |ntr-adev`r.Mai schimbar` câteva cuvinte despre condi]iile atmosferice

care se anun]au foarte favorabile. De altfel, soarele str`luceacu putere.

36 NELLY

Doamna \n vârst` se ducea la fiica ei, m`ritat` cu unsuedez. |i descrise Carolei cu entuziasm ora[ul Uppsala, caread`poste[te cea mai veche universitate din ]ar` [i undeginerele ei era profesor.

Cum domeniul Strinberg se afla \n provincia Uppland,Carole o ascult` cu aten]ie m`rit`, uitându-[i \ngrijorarea.

Când \n sfâr[it stewardesa anun]` c` Boeing-ul va ajungecurând la destina]ie, ea \[i rec`p`tase moralul spunându-[i:„Voi locui \ntr-o regiune foarte frumoas`”.

Aparatul greu ateriz` lin [i f`r` probleme pe pist`, [i\n timp ce se ducea spre vam`, Carole se \ntreba dac`verii lui Bertil delegaser` pe vreunul dintre ei ca s-o\ntâmpine. Fuseser` anun]a]i de sosirea ei de c`trenotarul din Paris.

Nehot`rât`, privea \n jurul ei, când un b`rbat \nalt,\mbr`cat \n uniform`, veni spre ea, cu o caschet` \nmân`.

– Domni[oara Chantereine?Ea \ncuviin]` din cap. Cel`lalt continu`:– Eu sunt [oferul maestrului Kelman, avocatul dumnea-

voastr` din Stockholm. Dumnealui mi-a dat ordin s` vin s` v`conduc la biroul dânsului, pe strada Hamngatan.

Necunoscutul se exprimase \n englez`, limb` pe careCarole o vorbea curent. |i mul]umi c` venise s-o ia de la aero-port. Serviabil, el se ocup` de bagajele ei.

Dou`zeci de minute mai târziu, a[ezat` pe bancheta dinspate a unei ma[ini luxoase, rula pe autostrada larg` ce duceaspre capital`.


Stockholm-ul se \ntinde la confluen]a lacului Malaren cumarea Baltic`. Casele cl`dite pe insule se reflect` \n apele gol-fule]elor; farmecul ora[ului provine \n mare parte din \mbina-rea [i din contrastul dintre cl`dirile vechi [i imensele blocurimoderne.

Carole, cucerit` de peisaj, admira construc]iile p`strândcaracteristicile evului mediu, str`du]ele \nguste ce urmautraseul medieval al faimosului „ora[ dintre poduri”. Acestprim contact cu realitatea o mai reconfort`.

Maestrul Kelman, un b`rbat cu p`rul c`runt, simpatic, opuse s` semneze mai multe documente importante [i-ispuse:

– Acum, am s` v` conduc la castelul Strinberg unde v`a[teapt` rudele dumneavoastr`.

– Cum, ele mai locuiesc \nc` acolo? se mir` Carole.– Numai \n timpul verii [i \nceputul toamnei, lini[ti]i-v`.

Contele Bertil, care era un om foarte bun, le-a rezervat unapartament \n castel. Mai multe aripi ale castelului sunt inde-pendente. Rudele dumneavoastr` doresc s` v` \ntâmpine dar,bine\n]eles, nu v` vor deranja.

Ea plec` \nso]it` de b`trânul domn, \ntrebându-se ce vadiscuta cu aceast` familie a ei care, desigur, trebuie s-o fia[teptat cu ner`bdare, ne[tiind dac` vor fi obliga]i s` se mute[i s`-[i schimbe astfel obiceiurile.

Venirea ei \i nelini[tea cu siguran]` [i probabil c` n-o a[tep-tau cu bucurie pe cea care-i deposedase de aceast` mo[tenire.

Se \nsera. Câmpia, foarte frumoas`, era mângâiat` deultimele raze ale apusului de soare. Dup` vreo or` de drum,

38 NELLY

ma[ina trecu de grilajul \nalt al parcului [i se opri \n fa]acastelului care se profila majestuos pe un ecran format dinarbori b`trâni din cele mai variate specii.

La baza sc`rii de piatr`, majordomul, un b`rbat \ntre dou`vârste, p`rea s` a[tepte venirea ma[inii. De \ndat` ce o v`zu,se repezi [i deschise portiera.

Carole urc` treptele de la intrare [i p`trunse \n holulspa]ios cu \nf`]i[are sobr`. Apoi majordomul deschise o u[` ced`dea spre un imens salon arhaic. „Locul acesta va aveanevoie s` fie amenajat mai vesel”, gândi ea.

Imediat ce intr`, sim]i o nelino[te nedefinit`, când v`zutoat` familia adunat` \n jurul [emineului \nalt. Erau cu to]ii \npicioare, \ncremeni]i, f`r` un zâmbet.

Avocatul ei f`cu câ]iva pa[i.– Domni[oara Carole Chantereine, zise el cu o voce grav`.Carole, descump`nit`, nu [tia ce s` fac`. Trebuia oare s` se

apropie de ei, s` le strâng` mâna? De fapt, Kelman \[i d`duseama foarte repede de \ncurc`tura tinerei sale cliente [i f`cuprezent`rile cât putu de c`lduros.

Ea \[i d`du seama c` este nedorit` aici, c`-i frustra dintr-odat` pe cei de fa]` de o mo[tenire mult` vreme râvnit`.Trebui totu[i s` reunoasc` faptul c` Ingrid Ronneby, o fru-moas` blond`, \nc` la apogeul frumuse]ii \n ciuda celorpatruzeci [i cinci de ani ai ei, [i posesoarea uneia dintre celemai mari averi din Suedia, avu pentru ea câteva cuvinte careo mi[car`.

|l cunoscuse odinioar` pe tat`l Carolei [i-i aduse elogiiacestuia.


– Era un om excep]ional de dotat, de o rar` loialitate. S` fiimândr` de el. Chiar \i semeni, ad`ug` ea zâmbind.

|n schimb, maiorul Randall, un b`trân \nalt [i usc`]iv cufa]a ridat`, cu ni[te ochi apropia]i sub sprâncene stufoase,dup` ce o privi f`r` pic de blânde]e, \i spuse cu dispre], cuvocea lui slab`:

– Fire[te c` e[ti, probabil, logodit` cu vreun func]ion`ra[de birou?

Tonul lui, mai mult decât cuvintele, stabilea valoareaexact` a rangului pe care el i-l acorda Carolei \n ierarhiafamiliei.

Ostilitatea aceasta i se p`ru totu[i mai pu]in de temut decâtlaudele m`gulitoare pe care i le adres` Olaf Wesborg, un uria[ro[cat de vreo patruzeci de ani, cu mâini aspre, care locuia laKronborg, la vreo sut` de kilometri de capital`.

Carole le lini[ti imediat pe noile ei rude \n privin]ainten]iilor sale matrimoniale.

De fapt, pân` acum nu \ntâlnise nici un b`rbat, \n afar` deIgor, cu care s`-i fi pl`cut s`-[i \mpart` via]a. Ghici imediatsperan]a pe care aceast` afirma]ie a ei o f`cu s` se nasc` \nmintea lui Olaf Wesborg.

Dup` vreo jum`tate de or`, Kelman plec` spreStockholm.

Ingrid se oferi s-o conduc` pe Carole s` viziteze casa.Camera ei, de la primul etaj, era mare [i confortabil`. Ocamerist` o ajut` s` despacheteze. La ora cinei, Carole sere\ntâlni cu verii ei \n sufrageria \n stil gotic, cu lambriuri\ntunecate.

40 NELLY

*

A doua zi, avu o nou` \ntâlnire cu rudele sale. Olaf se purt`deosebit de atent, invitând-o la o plimbare c`lare. Erau cinci-sprezece cai \n grajduri. Ea refuz` pretextând obosealac`l`toriei.

Toat` ziua nu o l`s` \n pace [i, chia \n aceea[i sear`, \i d`dude \n]eles c`, din moment ce era singur`, s-ar putea c`s`toricu el.

Nevrând s`-l resping` prea brutal ca s` nu-[i fac` din el undu[man, \i spuse c` o uniune de acest fel cerea mai mult timpde gândire.

*

|n zilele urm`toare, trebui s` se duc` de mai multe ori laStockholm la avocat. Abia dup` o lun` putu s` intre definitiv\n posesia mo[tenirii sale.

Fiind str`in`, situa]ia ei era complex` fa]` de legilesuedeze. Kelman, care era un om capabil [i cinstit, [tiu s`\ndep`rteze dificult`]ile pe care de nenum`rate ori ramuradezmo[tenit` a familiei le ridic` cu viclenie \n calea lui.

Carole se instal` definitiv ca proprietar` a casteluluiStrinberg.


Era sezonul de vân`toare. Vrând s` urmeze tradi]ia con-telui Bertil, ultimul proprietar al castelului, [i s`-[i atrag` sim-patia rudelor sale, Carole \i invit` pe cei trei reprezentan]i aifamiliei, c`rora li se al`tur` [i Axel, so]ul lui Ingrid, un omcare, de cum se trezea, ingurgita patru pahare de whisky \n locde mic dejun.

Dac` veri[oara ei r`spunsese spontan invita]iei, maiorulRandall f`cuse câteva mofturi \nainte s` accepte. Era evidentc` noua-venit` nu-i era deloc pe plac.

Carole se gândi c`, dup` refuzul ei de a-i deveni so]ie, OlafWesborg ar fi putut invoca un pretext oarecare pentru a numai c`lca sub acoperi[ul ei. Dar asta \nsemna s`-i cunoasc`prost caracterul. |ntotdeauna sigur pe el, nimic nu-l descura-ja. Carole se convinse repede c` el nu renun]ase la ideea de ao face s` se r`zgândeasc`.

Se gândea la toate astea \n timp ce privea \n seara aceeacâmpia deja cuprins` de umbrele nop]ii care [tergeau \ndep`rtare conturul p`durii, stingând culorile \n cea]a nop]iiapropiate.

|n opozi]ie cu aceast` imagine, doar apa verde a laculuicare reflecta cerul f`cea o pat` de transparen]` limpede \nacest decor.

Carole \[i puse o vest` de lân` pe umeri [i ie[i din budoaruls`u unde tocmai scrisese ni[te scrisori unor prieteni dinFran]a pe care-i cam neglijase de la uluitoarea ei aventur`.

Doar cu Françoise corespondase regulat. Din p`cate \ns`,aceasta p`r`sea Fran]a pentru câteva s`pt`mâni, pentru c`agen]ia ei de publicitate \[i deschidea un sediu la Montreal.

42 NELLY

Un zgomot de voci venind dinspre salonul cel mare, undeverii ei \[i f`ceau partida de bridge, ajunse pân` la ea. Dar, f`r`s` se opreasc`, ea travers` terasa [i se \ndrept` spre p`dureacare m`rginea proprietatea.

De-a lungul castelului se \ntindea o peluz` \nverzit` carepunea [i mai mult \n valoare cl`direa frumoas` de piatr`,str`juit` de turnuri p`trate la cele dou` extremit`]i.

Carole, care ar fi trebuit s` fie pe deplin fericit`, oft` adânc[i o lu` pe poteca \ngust` ce \nconjura lacul.

Acolo, \n dep`rtare, o cea]` violet` se a[ternea ca un v`lpeste vale. Dar se \ntuneca repede. Copacii \nal]i i se p`rur`dintr-o dat` amenin]`tori, [i Carole se \ntoarse la castel.

Când intr` \n salonul cel mare, un servitor aprindeasfe[nicele de argint de pe [emineu. Partea aceasta a castelului,cea mai veche, nu era dotat` cu electricitate. Instalarea ei pre-supunea lucr`ri atât de costisitoare \ncât Bertil Strinberg, camul]i al]i b`trâni, fusese speriat de cifra devizului.

Dar noua proprietar` era foarte hot`rât` s` fac` aceast`cheltuial` care i se p`rea extrem de necesar` pentru confortulcelor ce locuiau aici.

Cei patru juc`tori erau a[eza]i \n jurul mesei de bridge.Axel Ronneby, care conducea jocul, p`rea s` aib`, \n mod cutotul excep]ional, mintea destul de limpede. Olaf Wesborg \[iaprindea cu greutate pipa de la flac`ra mi[c`toare a uneilumân`ri. Ingrid \i zâmbi Carolei.

Dar ce ascundeau \n sufletul lor \n spatele acestor zâm-bete? Ranchiun`, ur` sau dispre]?


Capitolul 4

Pacea pe care o aducea aceast` zi \nsorit` intra prin fereas-tra deschis` spre parc. Copacii, al c`ror frunzi[ trecea printoate nuan]ele de ruginiu, fo[neau sub adierea rece venit`dinspre nord [i ondula suprafa]a lacului.

|n acest peisaj nordic, totul respira tihn`. Dar de ce atuncib`t`ile puternice ale inimii Carolei erau \n dezacord cu atmos-fera ambiant`?

Avea oare nostalgia Parisului pe care-l p`r`sise de câtevaluni? Era pu]in propabil s` fie a[a.

Totu[i, Carole era trist`. Se sim]ea teribil de singur` \nacest castel \n care se plictisea.

Ostilitatea familiei \i devenise insuportabil`. Surprinsese preamulte priviri complice [i nesincere, prea multe zâmbete \nspatele c`rora se ascundeau resentimente dintre cele mai josnice.

Cu toate astea, se gândea c`, poate cu timpul, ei o vor iertac`-i lipsise de mo[tenirea Strinberg. Ea f`cuse tot ce se puteamai bine pentru a \mplini ultimele dorin]e ale celui disp`rut.

Olaf continua s`-i fac` o curte asidu`, \n vreme ce Caroleinici nu-i p`sa de el. Nu-i d`dea nici o speran]`, dar el insistatotu[i. B`nuia c` pe el nu-l interesa persoana ei, ci averea pecare ea o reprezenta.

Bog`]ia nu-i adusese \ns` fericirea Carolei, ba dimpotriv`,doar deziluzii, nelini[ti, câteva lacrimi [i o singur`tate [i maimare decât cea de care avusese parte la Paris.

Singura persoan` c`reia ar fi putut s` se confeseze eraFrançoise, dar acum aceasta era prea departe. Nici nu puteavisa la venirea ei aici.

|n fiecare diminea]`, de când devenise st`pân` a noii ei propri-et`]i, f`cea o scurt` plimbare pe câmpie, fie c`lare, fie cu ma[ina.

|n ziua aceea, o trimise pe Greta, camerista ei, s`-i spun`rânda[ului s-o \n[eueze pe Saida, o iap` alb` n`valnic`.

Dup` ce-[i puse costumul de c`l`rie, cobor\ repede, cu ocrava[` \n mân`, [i se \ndrept` spre grajduri.

Aerul era \nmiresmat [i proaps`t. Ce pl`cut va fi s`galopeze pe sub copacii atin[i deja de bruma toamnei!

Ajunse curând la o bifurca]ie. |n acest loc, un [an] largdemarca parcul Strinberg de câmpia \nconjur`toare. Odeschiz`tur` printre crengile copacilor d`dea la iveal` \ntrea-ga m`re]ie a castelului ridicat pe o colin` \nverzit`.

O ]inea strâns pe Saida de h`]uri pentru a putea admiramai bine acest bloc de piatr` cenu[ie, care era simbolul viu alnoii ei averi.

|ndemn` apoi iapa [i o lu` pe o alee m`rginit` de copaci\nal]i ca ni[te coloane care formau un acoperi[ de crengi\mpletite, ca bolta unei catedrale.


Soarele nu p`trundea decât pe alocuri prin p`ienjeni[uldes de frunze. Pe p`mânt erau risipite mici pete de lumin`care str`luceau ca ni[te monede de aur. Carole o lu` pe oscurt`tura care traversa satul. |ncepuse s` adie un vânt veseldinspre est. Aducea cu el primele semne de iarn`.

Dup` o or` de alergat c`lare prin câmpie, ea se \ntoarse [ilu` calea spre Strinberg. |n clipa când vru s` coteasc` sprestânga, ap`ru \n vitez` o ma[in` sport.

Speriat`, Saida f`cu un salt \ntr-o parte. Carole, surprins`,nu putu s-o st`pâneasc` [i fu trântit` la p`mânt.

C`zu cu toat` greutatea pe taluz. {oferul ma[inii frânaseimediat. Un b`rbat \nalt, tân`r, cu o \nf`]i[are sportiv`, ie[i dinma[in` [i se repezi spre ea.

Deja Carole se ridica, sperietura fiind mai mare decâtgravitatea loviturii.

– E[ti r`nit`? \ntreb` necunoscutul, regretând vizibil acci-dentul.

– Nu, dar… Saida! Saida! strig` ea constatând c` iapa,care r`m`sese nemi[cat` o clip` al`turi de ea, acum o luase lafug`.

Apoi, ridicându-[i privirea \nspre necunsocut, exclam` uluit`:– Igor!Aceea[i stupefac]ie se putea citi [i pe chipul celui din fa]a ei.– Carole, tu? Tu, aici!Se privir` \ndelung, consterna]i, f`r` s` spun` nimic.

Surpriza era prea mare [i pentru unul [i pentru cel`lalt.– Nu e[ti r`nit`?– Nu, este \n regul`…Nu mi-am rupt nimic… Lini[te[te-te…

46 NELLY

B`rbatul se apropie de ea, privirile li se \ntâlnir` [i pe amân-doi \i cuprinse o vie tulburare. Brusc, el o lu` \n bra]e [i-[i lipicu \nfl`c`rare buzele de ale ei.

Carole se sim]i str`b`tut` de un lung fior.– Nu [tiu prin ce minune te afli aici, dar sunt \ntr-adev`r

fericit s` te rev`d.– {i eu, r`spunse Carole cufundându-[i privirea str`lucind

de bucurie \n cea a prietenului ei.– Dar ce cau]i aici? De cât timp e[ti \n Suedia?– De dou` luni.– Unde locuie[ti?– Eu sunt noua proprietar` a castelului Strinberg, zise ea

observând expresia de surprindere din ochii b`rbatului.– Este oare cu putin]`? P`i atunci, suntem vecini!… Eu

locuiesc \n castelul Alkenberg.Carole cuno[tea numele frumosului castel feudal care

se \n`l]a \n vale. |ntr-o zi, când se plimba cu veri[oara ei,Ingrid \i ar`tase turnurile de piatr` ale cl`dirii senioriale[i-i spusese c` proprietarul acestui castel, conteleAlkenberg, c`l`torea prin toate col]urile lumii, [i c` erafoarte bogat.

– Este celibatar, un tip foarte original, care ar putea foartebine s` fie descendent din vikingi, ad`ugase Ingrid.

Carole \l privi mai atent.– A[adar, tu e[ti contele Igor Alkenberg?El zâmbi seduc`tor descoperindu-[i din]ii albi.– Dar de ce nu mi-ai spus nimic atunci când ne-am \ntâl-

nit la Paris? \ntreb` el.


– Pentru c` atunci, habar nu aveam ce o s` se \ntâm-ple, nici nu [tiam despre existen]a acestor rude necunos-cute.

– Este familia mamei tale, care era suedez`, nu-i a[a? |miamintesc foarte bine c` mi-ai spus ceva despre asta, [i era câtpe ce s`-]i m`rturisesc c` [i eu sunt suedez.

Carole, fericit` [i descump`nit` totoda` de aceast`\ntâlnire care era un adev`rat miracol, se juca reflex cucrava[a.

– Atunci când ne-am cunoscut, la Paris, nu m` a[teptamdeloc la aceast` schimbare \n via]a mea.

– Este deci foarte recent` povestea, dac` \n]eleg eubine!

– Da.F`cur` \mpreun` câ]iva pa[i pe sub copaci.– Imagineaz`-]i c` pl`nuisem s` vin \ntr-o zi s`-]i fac o

vizit`… Dac` a[ fi b`nuit c` noua proprietar` e[ti tu, a[ fialergat s` te g`sesc, pentru c` n-am reu[it s` mi te [terg dinminte.

– Nici eu. Am vrut s` te uit, s` te alung din via]a mea.Credeam c` am reu[it, dar ast`zi când sunt din nou lâng` tine,\mi dau seama c`…

Igor o \ntrerupse ca [i cum ar fi vrut s` schimbe subiectul.Arunc` o privire \n jurul lui.

– Din vina mea, iapa ta a fugit. Nu trebuie s` fie preadeparte. Am s` \ncerc s-o prind. A[teapt`-m` aici, nu \ntârziiprea mult, ad`ug` el.

De ce n-o l`sase Igor s`-[i termine fraza?

48 NELLY

Nu dorea s` asculte tandrele m`rturisiri pe care Carole sepreg`tea s` i le fac`, sau poate c` prefera s` fie primul care s`rosteasc` cuvintele care nasc atâta speran]` [i fericire \n adân-cul inimii?

Câteva clipe mai târziu, el aduse iapa [i-i leg` h`]urile detrunchiul unui copac.

– Plec mâine la Paris, dar m` \ntorc peste dou` s`pt`mâni.Se opri, apoi relu`:– De ce a trebuit s`-]i treac` prin minte s`-]i invi]i familia la

castel [i, printre ei, s` se afle tocmai Olaf Wensborg?Ea tres`ri [i-l privi atent.– Cum, \l cuno[ti?– Am fost \mpreun` la Universitate. Scuz`-m` dac` \]i

m`rturisesc c` nu am prea mult` simpatie pentru el.– |]i \mp`rt`[esc sentimentele \n privin]a lui. Nici eu nu am

o p`rere prea bun` despre el. Nu este o figur` prea intere-sant`. {tii, Igor, c`, de când sunt aici, nu \nceteaz` s`-mi fac`curte?

– Nu-i de mirare. E[ti atât de frumoas`!– M` faci s` ro[esc; dar pe Olaf \l intereseaz` mai mult

banii mei decât fizicul meu, crede-m`!– Cum se poate, când are \n preajm` o fiin]` atât de fer-

mec`toare ca tine?Deodat`, ea se sim]i transportat` \ntr-o alt` lume. El o

cuprinse \nceti[or \n bra]e [i din nou, cu febrilitate, buzele lorse c`utar` [i se contopir` \ntr-un s`rut.

Pe drumul \ngust opri o cabriolet` din care cobor\ unb`rbat: Olaf.


Când z`ri ma[ina contelui Alkenberg [i iapa Carolei legat`\n apropierea vehiculului, se repezi sub copaci [i-i g`si pe Igor[i Carole \nl`n]ui]i tandru.

– Ce?! arunc` el pe un ton t`ios.Chipul i se asprise. P`rea jignit [i stupefiat totodat`. Pu]in

stânjenit` [i surprins`, Carole se \ndep`rt` de Igor.– Bun` ziua, Olaf, spuse acesta pe un ton ironic.Wesborg \l privi dispre]uitor [i-l \ntreb`:– Ce f`ceai aici cu veri[oara mea?Carole se preg`tea s` r`spund`, când Igor \i f`cu semn s` tac`.– Ghice[te! r`spunse el râzând. Ne cunoa[tem de mul`

vreme! Carole \mi este o bun` prieten`. Mi se pare c` nu arede ce s`-]i dea ]ie socoteal`.

– Oh! f`cu Olaf.Ofensat [i descump`nit de acest r`spuns, Wesborg se

\ntoarse brusc la ma[ina lui, trânti portiera [i demar`.– N-ar fi trebuit s`-i spui asta, zise Carole \n timp ce ma[ina

sport a nedoritului se \ndep`rta.– De ce? La urma urmei, e[ti liber`… A meritat s`-i

r`spund a[a.– Dumnezeule, nici nu \ndr`znesc s` m` mai \ntorc la castel

dup` o asemenea aventur`… Gânde[te-te doar la privirile pe careo s` mi le arunce toat` familia la \ntoarcere. N-o s` \ntârzie s` lepovesteasc` tot ce s-a \ntâmplat, crede-m`. |mi este cam ru[ine…

– Dar nu trebuie s`-]i fie ru[ine, nu am f`cut nimic r`u. {ichiar dac` s-ar petrece ceva \ntre noi, via]a ta particular` nu-lprive[te, este doar treaba ta. Familia ta nu are de ce s`-]ijudece faptele, oricare ar fi ele.

50 NELLY

– Nu-i cuno[ti, r`spunse ea. Sunt neiert`tori!– Ce vrei s` spui? M` sperii.– Nu m` iart` c` sunt mo[tenitoarea unchiului Bertil,

când doar \n urm` cu câteva luni, eu eram pentru ei onecunoscut` iar \n ceea ce m` prive[te, habar n-aveam deexisten]a lor.

– Expediaz`-i pe la casele lor, dac` nu [tiu s`-]i apreciezeamabila invita]ie!

– Nu, n-am s` fac \nc` asta, poate pân` la urm` vor \n]elege[i m` vor iubi un pic.

– Asta poate s` dureze mult timp! |]i asumi riscul…– Da, pentru c`, vezi tu, eu practic nu am avut niciodat` o

familie [i, dac` acum am una, mi-a[ dori s` fac parte integrant`din ea, este foarte important pentru mine. F`r` \ndoial` c` tunu po]i \n]elege, nu e[ti orfan.

– Bine\n]eles, r`spunse el. Dar cred c` b`nuiesc ce sim]i.Pân` una-alta, \]i doresc mult curaj [i sper pentru tine s`reu[e[ti s`-i \mblânze[ti.

Dup` o scurt` pauz`, el ad`ug`:– Nu te baza prea mult pe Olaf, pentru c` nu vei ob]ine

nimic de la el.– {tiu.Cum ea \ncepuse s` desfac` h`]urile iepei, el o \ntreb`:– Când a[ mai putea s` te v`d?– Mâine, dac` vrei.– Din p`cate, nu pot mâine, ]i-am spus c` plec la Paris. Carole se sim]i descump`nit`; abia \l reg`sise [i el era

obligat s` plece din nou.


– De \ndat` ce m` \ntorc, \]i dau de veste.Ea se gândi o clip`, apoi \i propuse:– Crezi c` a[ putea s` te invit la cin` ast`-sear`, la castel?– A[ accepta cu pl`cere, r`spunse el vesel.O ajut` s` \ncalece.– Atunci, vino pe la ora opt! Contez pe tine [i nu-mi pas`

ce o s` gândeasc` familia mea.– Ah, a[a te vreau, plin` de hot`râre!Carole \i arunc` un zâmbet str`lucitor de proasp`t, apoi,

cu o lovitur` de crava[`, \[i \ndemn` iapa, l`sându-l pe contela marginea drumului.

*

Când intr` \n salon, toat` familia era reunit`. Merse spre ei,b`nuind gândurile lor [i \ntreb`rile pe care urmau cu sigu-ran]` s` i le pun`.

Li se adres` pe un ton hot`rât.– Ast` sear` vom avea un musafir.– {i cine este acest musafir? \ntreb` Ingrid apropiindu-se

de veri[oara ei.– Igor, contele de Alkenberg, r`spunse ea rostind r`spicat

fiecare silab` pentru a da o mai mare greutate cuvintelor sale.Urm` un moment mai lung de t`cere. Cei de fa]` se privir`

unii pe al]ii. F`r` s` mai a[tepte, Carole le \ntoarse spatele [iplec`.

52 NELLY

Se duse \n camera ei, fredonând o melodie [i nu mai ie[i toat`diminea]a. Fericit` c`-l g`sise pe frumosul ei necunsocut de laClubul Matignon, se apuc` s`-i scrie o scrisoare lung` Françoisei.

Jos, \n salon, membrii familiei Strinberg r`m`seser` t`cu]i, pen-tru c` aceast` invita]ie f`cut` cu atâta nep`sare \i [ocase profund.

Desigur, \l cuno[teau cu to]ii pe contele Alkenberg, dardup` cele spuse de Olaf, nu puteau s`-i permit` unui aseme-nea om s` pun` piciorul \n castel.

*

Igor fu punctual. La ora opt, ma[ina lui trecu de grilajulparcului. Când valetul \l introduse pe contele Alkenberg, eraucu to]ii \n salon.

A[eza]i la o mas` de bridge, Ingrid, so]ul ei, maiorul, [i Olafp`reau cufunda]i \ntr-o partid` pasionant` de c`r]i. Carole,care pândea din spatele unei ferestre sosirea invitatului ei, serepezi \n \ntâmpinarea lui [i-i strânse mâna. Apoi, venind sprerudele sale, spuse cu voce tare:

– Cred c` nu este nevoie s` mai fac prezent`rile, v`cunoa[te]i deja.

Ingrid zâmbi crispat. So]ul ei \[i drese glasul. Maiorul spuseun „bun` seara” cu vocea lui \n falset, iar Olaf se pref`cuabsorbit de atuurile etalate \n fa]a lui, ca s` nu fie nevoit s`r`spund`. Pe scurt, primirea aceasta era prea pu]inc`lduroas`, dar se vedea bine c` lui Igor nu-i p`sa [i, adresân-


du-i-se Carolei, \i spuse câteva cuvinte amabile, de conve-nien]`. Peter, valetul, intr` \mpingând m`su]a rulant` cubùturi. |i servi pe fiecare cu câte un pahar din bùtura cerut`\n timp ce discu]ia se desf`[ura cât se poate de banal.

Un pic mai târziu, Peter veni s` anun]e c` masa este servit`.Sufrageria care se \ntindea \n aripa dreapt` a castelului era

imens`. Pere]ii erau \mpodobi]i cu tapiserii reprezentândscene de vân`toare. Mobilierul din lemn \nchis la culoare erafoarte auster. Pe mas`, argint`ria [i cristalurile str`luceau \nlumina capricioas` a lumân`rilor \nfipte \n sfe[nice grele [imaiestuoase.

Carole \l invit` pe conte s` se a[eze \n dreapta ei. Meniulera savuros. Totu[i c`ldura vinurilor bune nu se transmitea [imesenilor, care-[i p`strau aerele distante.

Cum verii ei nu-i r`spundeau decât monosilabic\ntreb`rilor pe care le punea, Carole nu se mai adres` curânddecât vecinului sù de mas`.

Olaf, care nu-[i lua ochii de la ea, \mpinse brusc furculi]acare se ciocni de marginea farfuriei, [i spuse:

– Draga mea veri[oar`, e[ti foarte misterioas`…– {i de ce, m` rog?– Ai omis s` ne spui când ai venit aici c` vecinul nostru,

contele Alkenberg \]i este un foarte bun prieten…– Afla]i ast`-sear`, se mul]umi ea s` r`spund` cu un zâm-

bet mali]ios.Dup` cin`, \n momentul când trebuia s` se retrag` \n

salon, \ntr-o perfect` solidaritate, rudele ei se scuzar` c` numai pot r`mâne.

54 NELLY

– Mâine trebuie s` ne trezim devreme pentru vântoare…Permite]i-ne s` ne retragem, zise maiorul, purt`torul decuvânt al grupului.

Carole [i Igor r`maser` singuri lâng` [emineul cel \nalt. Peterle aduse lichioruri. Un pic mai târziu, Igor se ridic` [i el s` plece.

– Mai am ni[te preg`tiri de f`cut \nainte de plecare. Carole \l conduse pân` la ma[in`. |n \ntunericul de afar`,

el o trase spre sine [i o s`rut` tandru.– Draga mea, m` voi \ntoarce repede ca s` te rev`d.Porni motorul. Ea urm`ri cu privirea lumina farurilor care

str`pungeau \ntunericul [i, curând ma[ina nu se mai v`zu. |ntimp ce urca treptele de la intrare, se sim]ea cuprins` de onespus` bucurie: era sigur` c` Igor o iube[te!

*

Olaf, care v`zuse de la fereastra lui cele dou` umbre \nl`n]uite,fierbea de furie. Nu putea s` accepte o asemenea \nfrângere.

|n noaptea aceea, nu dormi nici un pic, plimbându-se \nlungul [i-n latul camerei, fumând ]igar` dup` ]igar`. Se gân-dea… De fapt, \ncerca s` pun` la cale o capcan` diabolic` \ncare frumoasa lui veri[oar`, frumoas` dar prea nesupus` dup`gustul lui, va c`dea iremediabil.

Carole era departe de a b`nui c`, doar la câ]iva metri de ea,\n mintea viclean` a v`rului ei atât de lipisit de scrupule, se]esea un complot sordid.


Ea se gândea acum doar la orele de bucurie pe care i leoferise Igor prin simpla lui prezen]` aici. Era inteligent,str`lucitor, [i Carole avea impresia c`, \ntr-adev`r, el va fib`rbatul vie]ii ei. De fapt, acum era sigur`.

Adormi zâmbind, cu chipul relaxat, cu inima fericit`.

*

Trecur` dou` zile calme [i lini[tite pentru Carole, care nuse gândea decât la \ntoarcerea lui Igor.

Plimb`rile c`lare sau pe jos continuar` s`-i ocupe zilele.Mo[tenitoarea lui Bertil Strinberg ducea o via]` aparent

simpl` [i irepro[abil` \n ochii tuturor. {i totu[i, cerul \nsorit alCarolei urma s` se acopere curând de nori.

|ntr-o sear` dup` cin`, ca de obicei, familia se adun` \n salon.– Draga mea, cum te sim]i ast`-sear`? Te-ai odihnit bine? o

\ntreb` Ingrid care citea \ntr-un col].Aceast` grij` din partea lui Ingrid \i aminti c`, de mai multe

ori, se plânsese de insomnii.O lini[ti pe veri[oara ei afirmând c` se simte acum perfect.– Totu[i, nu ar`]i prea bine [i ai cearc`ne sub ochi, f`cu

Ingrid dând din cap. Nu e[ti de aceea[i p`rere, Olaf?Acesta, cufundat \n lectura unui ziar, ridic` privirea [i \ncuviin]`:– Ai dreptate! Mi se pare c` parc` a mai sl`bit de când a

venit aici…Carole \i replic` la rândul ei:

56 NELLY

– Poate c am sl bit, dar s`n tatea mea a fost \ntotdeauna excelent !– Oh, nu po]i spune c` \ntotdeauna! zise maiorul \ncrun-

tându-[i sprâncenele stufoase. Se pare c` ai avut mai de multo teribil` febr` cerebral`!

Carole tres`ri [i ro[i brusc.|ntr-adev`r, la moartea p`rin]ilor s`i, survenit` brusc,

f`cuse o puternic` depresie nervoas`.De unde cuno[tea b`trânul acest am`nunt? Asta dovedea

c` f`cuse o anchet` asupra trecutului ei. Acest lucru o umplude \ngrijorare [i-i confirm` dorin]a maiorului de a dezv`luidespre ea tot ce-i putea fi \n dezavantaj.

Ea \i replic`:– De fapt, am avut un [oc foarte violent dup` tragicul deces

al p`rin]ilor mei.El o fix` cu insisten]` [i spuse:– {i te-ai vindecat perfect?Ingrid se apropiase de Carole [i-[i trecuse familiar bra]ul

pe sub al ei, spunându-i:– Draga mea, ar trebui s` te vad` un specialist. Asemenea

[ocuri las` adeseori urme adânci.Carole avu o tres`rire [i protest` violent, l`sându-[i cartea

s` cad` cu zgomot pe jos.– Dar nu mai am nimic!– Hmm!…Cum po]i s` fii sigur`?… Insomniile acestea de

care suferi nu au drept cauz` vechea ta boal`?Insisten]a cu care Ingrid se ocupa de s`n`tatea ei \i

displ`cu fetei. Pretextând c` are s`-i dea ni[te ordine major-domului pentru a doua zi, plec` din salon.


Familia ei reu[ise s-o scoat` din fire. Era primul lor atac.Undeva \n castel se auzir` cele dou`sprezece b`tì ale

miezului de noapte. Carole stinse veioza de pe noptier`, dar\i trebui mult timp ca s` adoarm`.

*

Deodat`, avu impresia c` scoate un ]ip`t \n visul neclarcare o paraliza.

Era oare un co[mar? N-ar fi putut spune. O trezi o nelini[tenedefinit`.

Avu imediat senza]ia c` o prezen]` strìn` \i d`dea târcoale.Cu ochii deschi[i \n \ntuneric, \[i ]inu r`suflarea.

Totul era \n bezn` … Doar un p`trat palid de lumin`marca amplasamentul ferestrei.

Un miros greu de frunze putrede o readuse la realitate.„Nu sunt la Paris, ci \n Suedia, \n castelul Strinberg”…

Aceast` constatare ar fi trebuit s`-i [tearg` impresia care o trezise,dar nu se \ntâmpl` a[a. O fric` nel`murit` p`rea s` pluteasc` \n aer.

Mân` Carolei cùt` pe pipìte butonul veiozei dar luminanu se aprinse. „Mi s-a ars becul…”, gândi ea.

Atunci se hot`r\ s` mearg` s` \ncerce la al doilea \ntre-rup`tor care se afla lâng` u[` [i care aprindea plafoniera.

|n clipa aceea, i se p`ru c` percepe câteva trosnituriu[oare, ca ni[te pa[i \n`bu[i]i care, de cealalt` parte a u[ii,mergeau prin vestibul.

58 NELLY

Lucrul acesta nu avea nimic ciudat \n aceast` cas` locuit`de mai mul]i membri ai familiei [i de servitori.

Totu[i, Carole resim]i o nou` emo]ie. Cine era cel cared`dea târcoale noaptea, cu atâta precau]ie?

Coborât` pe jum`tarte din pat, r`mase nemi[cat`,nehot`rât`. Picioarele nu-i ajungeau pe covor. A[tepta.

Trecur` câteva secunde, apoi un scâr]âit u[or o avertiz` c`cineva r`suce[te \ncet butonul u[ii.

Aproape imediat, un val de aer rece \i trecu peste fa]`. F`r`nici o \ndoial`, cineva intra \n camer`.

Un fior \i str`b`tu [ira spin`rii.Cu ochii miji]i, \ncerc` s` scruteze \ntunericul… Inima \i

b`tea de s`-i sparg` pieptul. Lâng` fereastr`, o mobil` trosni.I se p`ru c` se profileaz` o umbr` \n p`tratul ferstrei. Doar

tic`itul ceasului de[tept`tor tulbura lini[tea plin` de amenin]`ri.Cât timp r`mase Carole astfel, mai mult moart` decât vie?

O secund`, un minut, o or`?… Pentru ea fu un secol!Brusc, un fascicul luminos o lovi \n fa]` [i o lam` de pum-

nal fulger` \n raza de lumin`.Carole scoase un ]ip`t strident [i le[in`.Când \[i rec`p`t` cuno[tin]a, primul chip pe care-l v`zu fu

acela al lui Ingrid, aplecat` cu \ngrijorare peste patul ei.|ncetul cu \ncetul, ie[ind din cea]a care-i \nv`luise creierul,

\[i reveni la realitate, dar imaginea pumnalului \i veni iar`[i \nminte, atât de violent \ncât \i prinse bra]ul veri[oarei sale [iscoase un ]ip`t \n`bu[it.

– Lini[te[te-te, zise Ingrid punându-[i mâna rece pe frun-tea fierbinte a Carolei.


– Dac` ai [ti ce am v`zut…Dar Ingrid n-o l`s` s` vorbeasc`. Cu vocea ei blând`, pe

acel ton ciudat de conving`tor, \i spuse:– |nchide ochii. Am s`-]i dau ceva care o s` te ajute s`

dormi. }ip`tul tù strident ne-a trezit pe to]i. Mâine te veisim]i foarte bine, dar \n noaptea asta trebuie s` te odihne[ti.

Greta, camerista pe care Carole o angajase luna trecut`, sin-gura servitoare strìn` de castel, pentru c` le p`strase, o dat` cumo[tenirea, [i pe cele dou` menajere ale contelui Bertil, Greta,deci, se apropie cu un pahar \n care era un lichid albicios.

– Bea asta, \i ordon` Ingrid.Cum ea \[i d`du instinctiv capul pe spate, Ingrid \i spuse pe

un ton de repro[:– Haide, haide… {tiu c` e[ti nervoas`. Nu m` privi astfel.

Bea, nu-]i fie team`!Carolei \i cl`n]`neau din]ii [i, de dou` ori, bùtura se

scurse pe cear[af. Nu reu[ea s`-[i dep`[easc` teama.– Vrei s r mân peste noapte lâng tine, pe un [ezlong? o \ntreb Ingrid.Carole se mul]umi s` scuture din cap pentru a o face s`

\n]eleag` c` nu era nevoie.Ingrid \i \n]elese gestul [i-i spuse Gretei:– Vei r`mâne lâng` domni[oara Chantereine. Dac` nu se

simte bine, m` anun]i. De altfel, nu cred c` o s` fie nevoie,pentru c` sunt sigur` c` vei dormi [i vei avea o noapte lini[tit`!zise ea \ntorcându-se spre Carole cu un zâmbet \ncurajator.

Ie[i f`r` zgomot din camer`. Carole o v`zu vag pe Gretaa[ezându-se \ntr-un fotoliu [i luând o carte. Curând \nchiseochii. Se cufund` \ntr-un somn f`r` vise.

60 NELLY

Capitolul 5

O raz` de soare care se strecur` printre perdelele de dan-tel` se reflecta \n oglinda care, mai apoi, trimise str`lucirealuminoas` pân` pe chipul Carolei.

Ca \n fiecare diminea]` de când venise la Strinberg, \i tre-buir` câteva secunde ca s` ia contact cu realitatea.

|nc` nu se obi[nuise cu tapetul \nflorat care acopereapere]ii, cu aceste u[i grele, cu mobilierul de abanos, cu laculpatinat al ramelor de tablouri. Toate aceste obiecte pe care eale privea \n t`cere formau verigile unui lan] ce lega prezentulde un trecut necunoscut ei.

Datorit` lor, ea se adapta la noua ei bog`]ie. Pentru c` eleerau singurele adev`rate apar]in`toare tradi]iilor familieiStrinberg.

Abia când z`ri silueta Gretei, ghemuit` \ntr-un fotoliu, \irevenir` \n minte cele \ntâmplate.

Acum, la lumina zilei, co[marul ei i se p`rea mai pu]in\nsp`imânt`tor.

Totu[i, revedea \n minte acel fascicul luminos carestr`punsese \ntunericul [i lama aceea scânteietoare \ndreptat`spre chipul ei. Se \nfior` la amintirea acestei viziuni.

Dar soarele r`s`rise din nou [i, cu o voce ferm , o strig pe Greta.– Cum se simte domni[oara? \ntreb` camerista.|[i netezi fusta [ifonat` de statul prelungit \n fotoliu [i

ad`ug` imediat:– Domni[oara a fost bolnav` ast`-noapte… M` duc s-o

lini[tesc pe doamna Ronneby.– A[teapt`, Greta… Mai \ntâi, a[ vrea s` [tiu cine m-a auzit

]ipând. Cine a ajuns cel mai repede \n camera mea?– Peter, valetul, care doarme la cel`lalt cap`t al culoarului.

A auzit ]ip`tul dumneavoastr` sfâ[ietor. Era parc` ]ip`tul uneipersoane care urmeaz` s` fie asasinat`.

Camerista se opri.Carole \n]elese c` t`cerea ei este oarecum o \ntrebare

mut`. Curiozitatea femeii, ca a tuturor celorlal]i, nu eraprobabil satisf`cut`. Carole \i explic`.

– {tiai c`, ast`-noapte, \n camera mea a intrat un r`uf`c`torcu un pumnal \n mân`, [i a vrut s` m` omoare?

Pe chipul cameristei se putea citi stupoarea.– Oh!…Carole \[i d`du seama, la rândul ei, c` femeia nu era convins`.Dup` plecarea cameristei, Carole se d`du jos din pat, f`cu

o baie, \[i f`cu repede toaleta, se \mbr`c` \n grab` [i se al`tur`celorlal]i membri ai familiei, \n salon.

Când ea intr` \n \nc`perea vast`, conversa]ia \ncet`. Carole\[i d`du seama c` vorbeau despre ea.

62 NELLY

Axel Ronneby, Olaf [i maiorul Randall o \ntrebar` cusolicitudine cum se simte.

– Absolut perfect. Dar trebuie s` anun]`m imediat poli]ia.– Poli]ia? De ce? \ntreb` maiorul.– Un rùf`c`tor a p`truns azi noapte \n castel [i a vrut s`

m` omoare.Axel Ronneby replic`:– Ingrid spune c`, \n somn, ai vorbit \ntr-adev`r de un atac

a c`rui victim` era cât pe ce s` fii.– Acesta este adev`rul!O lic`rire de compasiune trecu prin ochii interlocutorului

sù, care relu`:– Chiar azi diminea]`, am f`cut imediat o anchet`, dar nu

am descoperit nici o urm` de efrac]ie care s` ne fac` s` cre-dem c` un individ a intrat \n cas`.

– Draga mea veri[oar`, zise la rândul lui Olaf, cred còboseala ]i-a provocat halucina]ii.

D`dea din cap comp`timitor [i era evident c` n-o s-o cread`.– A[ta este [i p`rerea mea, mai zise [i maiorul Randall.

Pentru c` este imposibil ca nimeni altcineva s` nu-l fi auzit pemisteriosul vizitator despre care ne vorbe[ti.

Carole tres`ri. Oare rudele ei o credeau nebun`? Se \nfior`la acest gând.

|n mometnul acela, Peter, un valet b`trân cu p`rul alb, careaducea tava cu cafeaua cu lapte, zise calm:

– Am verificat toate \ncuietorile… Nu este nici o urm` suspect`.Aceast` ne\ncredere o f`cu pe Carole [i mai nervoas`. Se

hot`r\ s` se \ntoarc` \n camera ei.


|n camer`, singur`, oft` adânc [i se apropie de fereastr`.Era o vreme frumoas` [i soarele era cald. |n restul zilei, ea seizol` \ntr-un col] din parc [i nu mai ap`ru decât la cin`.

|n seara aceea, Olaf \[i inform` familia despre apropiata luiplecare. Va lipsi timp de o s`pt`mân`, având de rezolvat oimportant` afacere la Paris.

Când Olaf rosti numele capitalei franceze, Carole se gândiimediat la Igor, care se afla deja acolo de patru zile, aproapede o ve[nicie, pentru ea…

*

A doua zi diminea]a, un taxi veni s`-l ia pe c`l`tor [i s`-lduc` la aeroport.

Acesta nu-[i luase decât o mic` geant` de voiaj [i o serviet`de piele.

De \ndat` ce ajunse la Paris, Olaf trase la hotelul Crillon.Dup` ce se instal`, telefon` la recep]ie ca s` \nchirieze o

ma[in` [i, o or` mai târziu, un Renault 21 \i st`tea la dispozi]ie.Consult` un plan al Parisului [i ajunse f`r` greutate pe stra-

da Clichy, oprindu-se \n fa]a unui vechi imobil. La primul etaj,o pl`cu]` de pe u[` indica o „Agen]ie artistic`”.

Când intr` \n biroul domnului Menard, Olaf remarc` ime-diat fotografii de fete, ag`]ate pe pere]i cam peste tot.

Domnul Menard, un b`rbat scund [i firav, \l invit` s` ia loc\ntr-un fotoliu din fa]a lui.

64 NELLY

– Am primit scrisoarea dumneavoastr`, sunte]i foartepunctual, zise omul râzând.

Apoi, cum privirea oaspetelui sù r`m`sese fixat` pepozele etalate \n fa]a lui, adùg`:

– Sunt frumoase, nu-i a[a?Olaf nu r`spunse. Scoase din serviet` o fotografie pe care

o puse pe birou.– G`se[te-mi o sosie a acestei persoane, \i ordon` el.

Trebuie s` existe undeva o fat`, vreo figurant` f`r` slujb`, gatas` joace un rol [i s` vorbeasc` perfect engleza. |i voi da pen-tru dou` s`pt`mâni petrecute \n Suedia cincizeci de mii defranci, [i aceea[i sum` pentru dumneata.

– Este pentru un spectacol?– Se poate spune [i a[a… |n sfâr[it, trebuie s` joace un rol

mai deosebit. Nu m` \ntreba mai multe. Vreau o discre]ie total`.Agentul \l privi, surprins.Cincizeci de mii de franci reprezentau o sum` enorm`.

Pentru ace[ti bani ar fi putut s` g`seasc` orice. {i mai ales dac`va [ti s` tac`. El [tia c` \n anumite cazuri trebuie s`-]i ]ii gura.

Omule]ul \ncuviin]` dând din cap.– De acord, am s` v` g`sesc o astfel de fat`. Dar a[ putea

m`car s` [tiu despre ce e vorba?– Nu pune nici o \ntrebare; nu cùta s` \n]elegi, altfel voi

fi obligat s` m` adresez altei agen]ii. Dac` te intereseaz` ceicincizeci de mii de franci, atunci g`se[te-mi aceast` fat` [i taci.Ai \n]eles?

Omul bolborosi câteva cuvinte [i d`du din cap.Olaf continu`:


– R`mân la Paris patru zile. Telefoneaz`-mi la hotelulCrillon. Trebuie s` te descurci, dar repede, foarte repede.

Impresarul ridic` bra]ele spre tavan.– Patru zile! Dar este imposibil…! |n patru zile, cum s`…– Nu vreau s [tiu cum; dac accep]i, este numai cu aceast condi]ie. Domnul Menard, care nu era insensibil la o asemenea

sum`, oft` [i se gr`bi s`-i promit` b`rbatului c`-i va g`si \nacest scurt timp ceea ce cùta.

Cu aceast` asigurare, suedezul p`r`si agen]ia.A doua zi, spre sear`, Menard \i telefona clientului sù:– V` a[tept mâine diminea]` la ora unsprezece, la biroul meu.

*

Menard convocase câteva candidate, manechine, artistef`r` slujb`, figurante.

A[teptau toate \n mica \nc`pere din fa]a biroului. Erau vreozece, unele a[ezate pe câte un col] de birou, altele pe scaune,altele \n picioare.

Pândea fiecare sosirea bogatului strìn, sperând c` ea va ficea aleas`. Pentru asta, se \mbr`caser` un pic cam excentricsau chiar sexy.

|n sfâr[it, Wesborg intr` \n agen]ie.Examin` \n t`cere fiecare fat`, apoi \i spuse \ncet agentului:– Nu, asta nu se potrive[te, este mult prea \nalt`… Iar asta,

are ochii c`prui. Cea pe care o caut trebuie s` aib` ochii verzi.

66 NELLY

Apoi, deodat`, privirea i se opri asupra unei fete a[ezatemai \n spate, pe care \nc` nu o remarcase.

– Dumneata, cea de acolo, zise Olaf f`cându-i semn, vino\ncoace, s` te v`d mai de aproape.

Tân`ra \naint` sub privirile geloase ale celorlalte care sesim]eau acum eliminate.

– Perfect, de ea am nevoie. Este exact sosia celei dinfotografie. Cum te nume[ti?

– Nathalie Roux.– Dac` accep]i rolul pe care ]i-l propun, va trebui s`-]i

decolorezi p`rul, trebuie s` fii blond`, foarte blond`.Ea \ncepu s` râd`.– Foarte bine, \ntotdeauna am visat s` fiu blond`. Este o

bun` ocazie ca s` \ncerc.Olaf o ghici ambi]ioas`, f`r` \ndoial` lipsit` de scrupule.

Sim]ea c` sunt de aceea[i teap`.|n timp ce Menard le concedia pe celelalte fete dezam`gite, Olaf

fix` o \ntâlnire cu Nathalie pentru seara aceea, la hotel Crillon.– Am s`-]i explic despre ce este vorba, \i zise el sco]ând din

serviet` un teanc de bancnote.Când v`zu to]i acei bani, Nathalie f`cu ochii mari.– N-am mai v`zut niciodat` atâ]ia bani! zise ea.– Dou`zeci [i cinci de mii de franci.– Oh! Este minunat!– Vei mai primi \nc` pe atâta dac` te vei conforma

instruc]iunilor mele, zise el.– Adev`rat?! exclam` ea.– Da. Atunci, pe disear`. Vei \ntreba de camera 112.


*

La hotelul Crillon, pe la ora nou` seara, o tân`r` foarte ele-gant`, poate chiar prea excentric`, se \ndrept` spre recep]ie.

– Vin la domnul Wesborg… Sunt a[teptat`.– Foarte bine, am s` v` anun]. Sunte]i domni[oara…?– Nathalie Roux.Omul de la recep]ie ridic` receptorul [i-l sun` pe suedez

care-i ordon` s-o lase imediat s` urce pe invitata lui.De \ndat` ce aceasta ajunse, Olaf \i ar`t` un fotoliu. F`cu

vreo câ]iva pa[i prin \nc`pere, \nainte s`-i explice \nenglez`:

– Ceea ce am s`-]i propun este un pic cam special… Vreis` bei ceva?

– Da, a[ vrea pu]in whisky.Fata se exprima perfect \n limba lui Shakespeare.Dup` ce-i servi de b`ut, el f`cu o scurt` pauz`, apoi

spuse:– Iat`, a[ vrea ca dumneata s-o \nlocuie[ti pe o veri[oar`

de-a mea care a mo[tenit acum câteva luni castelul Strinberg.– Unde? |n ce ]ar`?– |n Suedia, la optzeci de kilometri de Stockholm. Acest cas-

tel \mi revine mie de drept, precum [i altor dou` rude alemele. Fata aceasta este o intrigant`, o intrus`, [i nu putem s`-ipermitem s` mai stea mult timp sub acoperi[ul nostru [i s`abuzeze de toate bunurile noastre.

68 NELLY

– Dar care va fi rolul meu \n toat` povestea asta?– Rolul dumitale va fi relativ u[or, nu va trebui s` faci nimic

deosebit, decât s` locuie[ti acolo, s` profi]i de ace[ti bani pecare ]i i-am dat. Ca s` reu[e[ti s` treci drept Carole, va fi deajuns s`-i \nve]i pe dinafar` povestea vie]ii.

Un pic nelini[tit` f`r` s` vrea, ea obiect`:– Este destul de delicat!El zâmbi.– Este foarte u[or. Bine\n]eles, te voi \nv`]a chiar eu tot ce

ar trebui s` [tii ca s`-i semeni. E[ti o sosie perfect` din punctde vedere fizic. Doar culoarea p`rului trebuie schimbat`.Chiar mâine, te vei duce la coafor cu aceast` fotografie, zise el\ntinzându-i poza. Spune-i s` te coafeze \n acela[i fel, [iasem`narea va fi perfect`, sunt sigur.

– Este cam periculos ceea ce-mi cere]i. {i verii dumneavoastr`?– Sunt de acord cu to]ii. Nu ai de ce s` te temi. {i apoi,

toate astea n-ar trebui s` dureze decât vreo dou` s`pt`mâni [i,pentru aceast` vacan]` pe care ]i-o ofer, voi ad`uga la ceicincizeci de mii de franci [i o bijuterie. Accep]i? Bine\n]eles,toate astea trebuie s` r`mân` \ntre noi.

Ea r`spunse spontan:– Accept, dar ce se \ntâmpl` \n toat` povestea asta cu

veri[oara a c`rei sosie sunt?– Nu-]i face griji pentru ea, nu te amestec deloc \ntr-o afacere

criminal`. Veri[oara mea va fi dus` curând \ntr-o cas` de s`n`tate.– Oricum, nu m intereseaz ce i se \ntâmpl . Nu m prive[te pe mine,

este treaba familiei voastre. Eu am nevoie de bani [i, la urma urmei, acestrol nu m sperie. A[adar, facem târgul, \ncheie ea ridicând paharul…


*

Plecarea lui Olaf fusese primit` cu u[urare de Carole. Cutoate acestea, gândindu-se la evenimentele petrecute cu câte-va zile \n urm`, \ngrijorarea o cuprinse din nou.

Nu avea decât o dorin]`: ca sfâr[itul lunii, care \nsemnaplecarea rudelor ei [i mai ales sosirea lui Igor, s` vin` cât mairepede.

|n diminea]a aceea, puse s` i se \n[eueze iapa [i se hot`r\s` fac` o plimbare c`lare.

Soarele str`lucea, dar nori amenin]`tori se adunau spreapus, prevestind ploaia.

Travers` p`durea de pini care \nconjura proprietatea [imerse pe o potec` \ngust`. Saida pornise \ntr-un trap u[or,când deodat`, Carole scoase un ]ip`t [i calul se cabr`.

O creang` enorm` se p`bu[ise dintr-o dat` \n fa]a ei,aproape peste animal.

Era \ntr-adev`r un miracol c` avusese reflexul s` trag` deh`]uri… Accidentul acesta o impresion`, pentru c` nu era nicio adiere de vânt care s`-l explice.

Când, o jum`tate de or` mai târziu, relu` drumul de\ntoarcere spre castel, ridicând privirea v`zu clar vârful unuibrad \nclinându-se \ncet deasupra potecii pe care mergea ea.

Trase de z`bal` [i opri iapa \n momentul când, la dou`zecide metri de ea, copacul se p`bu[ea peste drum.

Z`ri de asemenea [i o umbr` care fugea printre tufi[uri.

70 NELLY

De data aceasta nu mai exista nici o \ndoial`: cineva \ncercases-o ucid`. Era vorba despre un atentat! Via]a ei era \n pericol!

{i atunci, co[marul ei deveni certitudine. |n noaptea aceea,cineva \ncercase \ntr-adev`r s-o asasineze [i, cum loviturad`duse gre[, uciga[ul \[i re\nnoia tentativa.

*

|ncepuse s` plou`. Pic`turile mari care precedau furtuna oloveau cu brutalitate peste fa]`.

Când ajunse \n holul castelului, era ud` pân` la piele [i,imediat, se lovi de Ingrid care cobora scara cea mare.

– Cum! Ai ie[it pe o asemenea vreme? exclam` aceasta. Aiputea s` r`ce[ti, sau calul t`u ar fi putut s` alunece [i s` tetrânteasc`.

– Era cât pe-aci s` se \ntâmple a[a, \ntr-adev`r. Dar n-ar fifost de vin` vremea rea.

– Ce vrei s` spui?– |n mod miraculos, am sc`pat din dou` tentative de asasinat.– Carole, glume[ti?– A[a ]i se pare? Nu, Ingrid, vorbesc foarte serios.{i, \n câteva cuvinte, \i povesti cele dou` accidente succe-

sive care se produseser`. Ingrid d`du din cap.– Biata mea Carole, hot`rât lucru, faci o depresie! Dup`

„atentatul” din noaptea aceea, acum \]i imaginezi c`pr`bu[irea \ntâmpl`toare a unui copac a fost un alt mijloc de


a te suprima… Te asigur c` m` \ngrijorezi foarte tare. Du-te[i te odihne[te. E[ti obosit`. Vino, te conduc eu \n camer`.

Se apropie de veri[oara ei [i vru s`-[i strecoare bra]ul cusolicitudine pe sub bra]ul ei, dar fata o respinse [i urc` repedetreptele de piatr` ce duceau la primul etaj.

Ajuns` \n camera ei, puse z`vorul, ca [i cum ar fi vrut s` pun`un obstacol \ntre ea [i lumea exterioar`, pentru c`-i era fric`.

|[i schimb costumul de c l rie care era ud [i-[i puse un pantalondin catifea reiat [i un pulov`r gros; frigul \ncepea s se fac sim]it.

Tremura u[or, spunându-[i c` nu va petrece o iarn` aspr`\n acest castel. Se va duce \ntr-o ]ar` mai c`lduroas`, pe Coastade Azur sau \n California… Doar dac` nu…

Se gândi la Igor…Via]a ei s-ar putea schimba radical dac` s-ar c`s`tori cu el;

dar oare nu va respinge el ideea c`s`toriei?Ingrid \l descrisese ca pe un celibatar convins… dar ea,

Carole, va refuza o leg`tur` care n-ar fi consacrat` legitim!Trecuse cel pu]in o or` de când urcase \n camera ei. Afar`,

ploaia \ncetase.Auzi deodat` zgomotul unui motor de ma[in`.Cine ar fi putut s` vin`? S-o fi \ntors Olaf din c`l`toria lui \n

Fran]a? |n acest caz, ea era hot`rât` s`-l dea pe u[` afar`.Foarte ferm` \n hot`rârea ei, ie[i din camer` [i cobor\

repede \n hol.Se trezi fa]` \n fa]` cu un b`rbat de vreo [aizeci de ani, cu

o privire ascu]it` \n spatele unor ochelari cu ram` de aur, pecare Peter \l introduse \n salon.

Ingrid \i strânse mâna cu simpatie.

72 NELLY

– V` mul]umesc c` a]i venit atât de repede… \i zise ea.Intrigat`, Carole se apropie.Cum de putea doamna Ronneby s` primeasc` vizite la cas-

tel, ca [i cum ar fi fost la ea acas`?|n clipa aceea, Ingrid \[i z`ri veri[oara.– Carole, vino…Aceasta r`m`sese \n pragul salonului. Vrând s` arate c` ea

era st`pâna casei, intr` \n \nc`pere, \l privi pe necunoscut, [izise:

– S` m` prezint. Sunt noua proprietar` a casteluluiStrinberg…

– Dumneavoastr` sunte]i domni[oara Chantereine? \ntreb`omul, uimit.

– Fire[te.Atunci, \ntorcându-se spre Ingrid, b`rbatul spuse:– Doamn`, am f`cut un ocol de zece kilometri ca s` v`d o

bolnav`. Domni[oara Chantereine mi se pare perfects`n`toas`… Telefonul acesta a fost cumva o glum`? Am [i al]ipacien]i care a[teapt` \ngrijirile mele.

– Ce v` face s` crede]i, doctore Holden, c` a]i venit degea-ba? |n clipa aceasta, veri[oara mea se simte mult mai bine, darazi-diminea]`, \n timpul unei plimb`ri c`lare, a avut halucina]ii,imaginându-[i c` cineva vrea s` atenteze la via]a ei! |ntr-una dinnop]ile trecute, a scos ni[te ]ipete cumplite \n somn…Veri[oara mea este \n plin` criz` depresiv` [i cred c` un trata-ment i-ar face bine.

Carole o asculta pe Ingrid, \ntrebându-se dac` nu cumvaviseaz`. Ofensat`, izbucni:


– Doctore, eu nu sunt nebun`… Dar am convingerea c`,\n aceast` cas`, de mai multe ori, s-a atentat la via]a mea. Azi-diminea]`, de dou` ori, a fost cât pe ce s` fiu zdobit` depr`bu[irea unei crengi enorme [i a unui brad… Pot s` v` con-duc la locul unde s-au produs accidentele, ve]i constata c`spun adev`rul.

Ingrid inteveni:– |n sezonul acesta, se fac adeseori t`ieri de copaci, dar

veri[oara mea \[i imagineaz` c` arborii pe care i-a g`sit pepotec` ar fi trebuit s` cad` peste ea… |n afar` de asta,domni[oara Chantereine nu v` spune c`, \n noaptea \n care a]ipat, a r`mas le[inat` [i [i-a pierdut cuno[tin]a aproape oor`.

Aceast` ultim` fraz` \i trezi interesul doctorului Holden. Seapropie de fat` [i o privi atent prin ochelari.

– Cum? A]i r`mas le[inat` aproape o or`?F`r` s` mai a[tepte r`spunsul, o apuc` de \ncheietura

mâinii [i-i control` pulsul.– Carole, draga mea, susur` Ingrid, dac` doctorul tot este

aici, ar trebui s` profi]i [i s` te la[i examinat`. Eu a[ fi mult mailini[tit`…

Insisten]a lui Ingrid era atât de conving`toare [i Carole osim]i pe veri[oara ei atât de hot`rât` s` aib` câ[tig de cauz`\ncât, ca s` scurteze discu]ia, se hot`r\ s`-i dea satisfac]ie.

Doctorul Holden o examin` pe Carole \n camera ei. A[acum prev`zuse ea, doctorul o g`si \ntr-o excelent` stare des`n`tate.

F`r` nici un pic de galanterie, acesta morm`i:

74 NELLY

– Toate sunte]i la fel! Pentru un co[mar sau pentru unguturai, gata, chema]i doctorul.

Ca s` nu mai \nrùt`]easc` lucrurile, Carole se pref`cu c`nu aude aceste remarci nepl`cute.

|n clipa aceea, se auzi o b`taie u[oar` \n u[`, [i Ingrid ap`ru.– Ei, doctore? V-a explicat domni[oara Chantereine cauza

co[marului ei?De fapt, chiar dac` doctorul Holden \i pusese diverse

\ntreb`ri, nici una dintre ele nu abordase subiectul care era laoriginea le[inului ei.

Doctorul \[i ridic` \ntreb`tor sprâncenele. Carole fu aceeacare \i d`du explica]ii.

Chiar dac` nu-i p`lcea s`-i povesteasc` unui strìn \ntâm-plarea cu pumnalul, care lui i s-ar fi putut p`rea extravagant`,ea trebui totu[i s` spun` ce v`zuse.

– A]i visat! coment` doctorul dup` ce Carole termin`.Ea scutur` din cap.– Evident c` este primul lucru care mi-a trecut prin minte.

Dar nu, doctore, eram treaz` de-a binelea.Ingrid spuse cu \ngrijorare \n glas:– Draga mea Carole, ar trebui s` te menajezi.– Dar nu sunt bolnav`!– M` tem c`, din p`cate, e[ti…Doctorul f`cu un gest vag, \n timp ce Ingrid adùg`, luând-o

de mân` pe Carole:– Dup` depresia nervoas` pe care ai avut-o copil fiind, cred

c` n-ar trebui s` tratezi toate astea cu u[urin]`. Nu crede]i,doctore, c` aceste semne ar putea fi un fel de avertisment?


Doctorul, care \[i [tergea con[tiincios lentilele ochela-rilor cu batista, \[i ridic` privirea [i avu o expresie maiinteresat`.

– Spune]i c` domni[oara Chantereine a avut \n copil`rie odepresie nervoas`?

– Când am aflat de moartea p`rin]ilor mei \ntr-unaccident de avion, am resim]it un [oc violent, dar asta nuare nimic de-a face cu ceea ce s-a \ntâmplat noaptea tre-cut`.

Carole vorbise pe un ton sec. I se p`rea intolerabil acestamestec \n via]a ei trecut`.

|i arunc` lui Ingrid, plin` de resentimente:– De altfel, vorbe[ti despre un lucru despre care tu nu [tii

nimic!– Cum adic`?– Pe vremea aceea, nu m` cuno[teai. Numai maicile care

m-au \ngrijit la spital ar putea s` descrie simptomele de caream suferit.

|n fa]a acestei apostrof`ri, doamna Ronneby consider` ino-portun s` mai continue discu]ia.

Se retrase prudent, \n timp ce Carole \[i lua la revedere dela doctor. Dup` plecarea lui, se pr`bu[i \ntr-un fotoliu,epuizat`.

Avea senza]ia c` voiau s-o izoleze de lumea real`…

*

76 NELLY

Brusc, Carole lu` hot`rârea s` caute un pretext [i s` fug` câtmai repede din castelul Strinberg. Va pleca s`pt`mâna viitoarela Paris, l`sându-[i rudele s`-[i sfâr[easc` vacan]a la castel.

Tocmai voia s` trag` draperiile pentru a mai umbri de soarecamera, când, spre mirarea ei, privind pe fereastr`, \l v`zu pemaiorul Randall conducându-l pe doctorul Holden pân` lama[ina oprit` la cap`tul aleii celei mari. Ce \nsemna asta?

Doctorul se desp`r]ise de ea \n urm` cu aproape o or`. Dece-[i prelungise vizita, când spusese c` era gr`bit s` treac` [ipe la al]i bolnavi?

O nelini[te nedefinit` puse st`pânire pe Carole. Alerg`prin vestibulul pardosit cu dale de marmur` [i cobor\ repedetreptele de piatr` ce duceau la parter.

|n pragul holului, se lovi de maior [i-i zise f`r` nici o intro-ducere:

– Dcotorul Holden pretindea c` a pierdut un timp pre]iosvenind s` m` vad`! V`d c`, \n ceea ce v` prive[te, nu gânde[teacela[i lucru…

Bâtrânul avu o tres`rire care nu-i sc`p` interlocutoareisale, apoi \i r`spunse:

– De vreo câteva s`pt`mâni, m` simt cam obosit. Amprofitat de venirea lui aici ca s` m` examineze [i pe mine.

Cuvintele lui, rostite prea repede, \l tr`dau. Min]ea prost. Carole fu pe punctul de a-i spune: „Dac` doctorul v-a

g`sit bolnav, trebuie s` v` fi scris o re]et`. |n cazul acesta,ar`ta]i-mi-o”.

Dar la ce bun s` mai insiste? Ar fi \nsemnat c`-i m`rturise[te\n mod stângaci c`-l suspecteaz` c` nu spune adev`rul.


Capitolul 6

Când fu singur` \n camera ei, Carole sim]i c` respir` mai \nvoie.

|i spuse Gretei s` trag` draperiile pentru c` voia s` seodihneasc`.

Camerista o privi mirat` [i \ntreb`:– Domni[oara este bolnav`?Iar`[i era considerat` bolnav`, [i cea care-i vorbea nu avea

nici un gând ostil.– Nu, Greta, nu sunt bolnav`, doar un pic obosit`.– |n]eleg.|[i scoase hainele, \[i puse un capot [i se \ntinse pe pat.Pendula b`tu ora dou`. Afar`, totul era lini[tit. |n

semi\ntunericul din \nc`pere, Carole analiz` ultimele eveni-mente, \ncercând s` le lege unele de altele [i s` le dea unsens.

|nc` o dat`, se gândi la Igor, la s`rutul pe care el i-l d`duse,la presiunea bra]ului lui pe umerii ei…

Sim]i [i acum o mare emo]ie când \[i aminti de toate astea.O iubea, f`r` nici o \ndoial`. Nu-i spusese el:

„Carole, draga mea, am s` m` \ntorc repede s` tereg`sesc”?

Adormi cu aceast` fericit` certitudine.

*

O trezir` dou` b`t`i \n u[`. Greta intr`.– Doctorul \ntreab` dac` domni[oara poate s`-l primeasc`,

zise ea tr`gând draperiile.Carole tres`ri, crezând c` nu auzise bine.– Ce spui?…Greta repet` \ntrebarea, ad`ugând:– Doamna Ronneby este \mpreun` cu doctorul

Holden.De data asta, Carole reac]ion` violent.– Spune-i c` nu vreau s` primesc pe nimeni!– Bine, domni[oar`.Abia rostise aceste cuvinte [i \nainte chiar s`-[i dea seama

ce se \ntâmpl`, u[a camerei se deschise.Ingrid intr`, urmat` de dou` siluete.Prima era cea a doctorului Holden. Iar a doua, era aceea a

unui b`rbat de vreo cincizeci de ani, \nalt, slab ca un ]âr, cu omusta]` c`runt` care-i \mp`r]ea fa]a \n dou` [i-i scotea \n evi-den]` un nas sub]ire [i proeminent.


Dup` ce primele clipe de stupoare trecur`, Carole \ntreb`:– Unde v` crede]i de intra]i a[a \n camera mea?Era \n culmea furiei, dar nu p`rea s`-i fi impresionat pe cei

care se purtaser` cu atâta neru[inare.Ingrid \naint` [i zise pe un ton catifelat:– Draga mea, scuz`-m`, dar starea ta de s`n`tate m`

\ngrijora atât de mult \ncât i-am rugat pe doctorul Holden[i pe profesorul Malmoor, un eminent specialist care toc-mai era \n trecere prin regiune, s` binevoiasc` s` te exa-mineze.

Aceast` voce mieroas`, extraordinar de imperativ` totu[i, ol`s` pentru câteva clipe pe Carole f`r` nici o reac]ie, ca [i cumar fi primit un pumn drept \n fa]`.

Dac` nu s-ar fi ab]inut, ar fi s`rit cu siguran]` la gâtulveri[oarei sale, pentru c`, \n aceste clipe, Carole se sim]ea \nstare de orice ac]iune extrem`.

Din fericire se control`.|ntr-o str`fulgerare, i se p`ru c` z`re[te \ngrozitoarea struc-

tur` a capcanei \n care \ncercau s-o \mping`. Orice dovad` de violen]`, orice gest necugetat din partea

ei, s-ar fi \ntors imediat \mpotriva ei.Trebuia s` joace strâns dac` voia s`-[i \nving` adversarii. La

viclenie, ea trebuia s` r`spund` tot cu viclenie.Ridicând capul [i schi]ând un zâmbet, spuse cu ironie,

privindu-l pe noul venit:– Profesorul Malmoor este f`r` \ndoial` psihiatru…|n fa]a limpezimii afirma]iei ei, acesta resim]i o tulburare

evident` [i-[i drese glasul ca s` spun`:

80 NELLY

– ~``.. da.Carole continu`, ciudat de calm`:– Pentru c`, dac` \n]eleg eu bine, doamna Ronneby v-a

chemat ca s` v` da]i seama de starea mea mental`?B`rbatul p`ru stânjenit de-a binelea.– P`i… adic`…Dar Carole \l \ntrerupse brusc:– De altfel, n-am s` refuz s` m` supun examin`rii dum-

neavoastr`. A]i putea crede c` m` tem de ce verdict ve]i da.Se \ntoarse spre Ingrid [i-i arunc` acesteia:– }ie \]i cer doar s` te retragi.Abia \[i exprim` Carole aceast` dorin]`, c` veri[oara ei [i

disp`ruse.Singur` \n fa]a celor doi doctori, se \ndrept` spre un

fotoliu [i se a[ez`.– {i acum, v` ascult, domnilor…|i privi atent pe amândoi.|ntors`tura pe care o luaser` lucrurile p`rea s`-i dezorien-

teze.Doctorul Holden vorbi primul:– Nu pute]i nega, domni[oar`, c` \n ultima vreme a]i

avut o criz` nervoas` [i a]i stat incon[tient` mai mult de oor`.

– |n ce prive[te durata, nu sunt sigur`… Este adev`rat c`\n urma unei \mprejur`ri destul de tulbur`toare, amle[inat.

Doctorul Holden, cu un gest ce trebuie s`-i fi fost familiar,\[i scoase ochelarii [i-i [terse cu batista.


– A]i putea s`-i povesti]i profesorului Malmoor ce anumev-a declan[at aceast` brutal` emo]ie?

Imediat, Carole sim]i capcana acestei \ntreb`ri, totu[ifireasc`.

Dar nu putea evita r`spunsul… |i relat` specialistului cufidelitate ceea ce v`zuse \n acea faimoas` noapte.

|n timp ce vorbea, profesorul, care o asculta, d`dea mereudin cap.

|n \ncheiere, ea spuse:– Dac` \n camera mea nu a intrat un r`uf`c`tor, \nseamn`

c` am fost victima unui co[mar [i…Doctorul Holden o \ntrerupse.– Nu numai a unui co[mar…Carole se gândi cu intensitate. Ce gândea oare cu adev`rat

b`trânul Holden?Acesta continu`:– A]i afirmat c` cineva voia s` v` asasineze. A[a este?La rândul lui, profesorul lu` cuvântul:– Se pare, domni[oar`, c` \n copil`rie a]i suferit un puter-

nic [oc emo]ional.Carole sim]i cum i se amplific furia [i indignarea. Cu cât r`bdare

machiavelic ]eseau rudele ei plasa \n care sperau s-o prind`!Ea r`spunse simplu:– Doctorul care m-a \ngrijit atunci v` va furniza mai bine

decât mine am`nunte asupra bolii mele.F`cu o pauz` [i continu` cu o lentoare calculat`:– Domnule profesor, f`r` \ndoial` c` ar fi mult mai

u[or s` spun c`, \n acest moment, se \ncearc` s` fiu

82 NELLY

\mpins` \ntr-o \ngrozitoare capcan`, pentru c`, cred c`to]i bolnavii pe care-i \ngriji]i \ntrebuin]eaz` probabilacela[i limbaj.

|l fix` cu privirea pe profesorul Malmoor, care avea \ns` oexpresie indescifrabil`.

– Mul]i dintre bolnavi \[i ingor` starea de s`n`tate.– Eu nu, imagina]i-v`. Mai \ntâi vreau s` v` atrag aten]ia c`

sunt str`in` \n acast` ]ar`. Am venit aici ca s` intru \n posesiaunei mo[teniri râvnite de mul]i al]ii, de mult` vreme f`r`\ndoial`. Am f`cut impruden]a s`-i invit pe ceilal]i patru mem-bri ai familiei s` stea o vreme aici, pe domeniul de care ei sesimt frustra]i.

Dcotorul Holden ridic` mâna cu un gest ofensat.– O cunosc de mul]i ani pe doamna Ronneby [i protestez

cu toat` puterea \mpotriva acestei acuza]ii.F`r` s` se lase impresionat` de cuvintele doctorului,

Carole continu`:– Eu nu cunosc legile suedeze, dar presupun c` dac` se

reu[e[te s` se dovedeasc` faptul c` o persoan` nu este \n toatefacult`]ile ei mentale, se deleg` un tutore care s`-i gestionezebunurile.

Se opri, a[teptându-se la un r`spuns. Dar \n \nc`pere seab`tu o lini[te ap`s`toare.

Ea relu`:– Cred c` ni[te fiin]e lipsite de scrupule pot cu u[urin]` s`

\ncerce o asemenea solu]ie. Asta este tot ce am avut de spus!Carole se ridicase cu demnitate din fotoliu pentru a le da

de \n]eles doctorilor c` ea considera vizita lor terminat`.


Dar nici doctorul Holden nici profesorul nu p`reau s`-i fi\n]eles invita]ia. R`maser` a[eza]i \n fotoliile lor.

|n ultimul sfert de or` se \nserase brusc. Ea nici nu-[i puteada seama prea bine de expresiile lor, de efectul pe care-l avu-sese asupra lor discursul ei.

|n fa]a acestei t`ceri, se sim]i din nou nelini[tit`.Se gândi la Igor. Ah, dac` el ar fi fost acas`, la Alkenberg,

ea s-ar fi refugiat acolo! Pe acest p`mânt str`in, se sim]ea\ngrozitor de singur`.

|n fine, profesorul vorbi:– Nu m` \ndoiesc, domni[oar` Chantereine, c` judeca]i ca o per-

soan` inteligent` [i ra]ional`. Dar comportamentul dumneavoastr`din seara aceea poate da na[tere la multe comentarii. |n afar` deasta, mai este povestea cu arborii pr`bu[i]i \n calea dumneavoastr`;pretinde]i c` cineva vrea s` v` suprime. A[a este, nu-i a[a?

Ea \[i trecu o mân` peste frunte, sim]ind broboane desudoare pe tâmple.

– Ce vre]i s` spune]i? bâigui ea.Doctorul Holden ad`ug` cu vehemen]`:– |n plus, sunte]i foarte nedreapt` cu doamna Ronneby, atât

de grijulie cu dumneavoastr`. Chiar [i numai acest lucru arat`cât v` sunt de zdruncina]i nervii. Credem c` se impune o solu]ie.

Ea murmur`:– Ce fel de solu]ie?– Nu mai pute]i r`mâne, deocamdat`, \n aceast` propri-

etate unde sunte]i \n pericol de a mai suporta o nou` criz`,care s` aduc` prejudicii s`n`t`]ii dumneavoastr`.

Profesorul \ncuviin]` [i el.

84 NELLY

– Ceea ce spune colegul meu este exact, [i eu cred c` o[edere de dou` s`pt`mâni, de exemplu, \ntr-o cas` de odihn`,v-ar face cel mai mare bine.

St`pânindu-[i groaza care o cuprindea, Carole murmur`,strângându-[i mâinile una \n alta pentru a le \mpiedica s`tremure:

– Dac` nu m` \n[el, este vorba despre o internare…– Nu folosi]i cuvinte mari, domni[oar` Chantereine.

Reac]iile dumneavoastr` dovedesc c` nu v` controla]inervii.

Carole sim]i un nod \n gât.– Vi se pare c` sunt de o nervozitate excesiv`?– Este un fapt.– {i pretinde]i c` am nevoie s` fiu internat` \ntr-o cas` de

s`n`tate?– |ntr-adev`r, r`spunse profesorul.Rostind r`spicat fiecare silab` pentru a-[i dovedi calmul, ea

spuse:– |n acest caz, mi se pare c` p`rerea unui singur specialist

nu este de ajuns. Cer s` aflu p`rerea [i a unui alt medic, alesde mine.

Aceast` ultim` fraz` era destinat` mai ales s`-i arateprofesorului ce credea ea despre con[tiin]a lui profesio-nal`.

|n timp ce vorbea, se apropie de \ntrerup`torul electric pecare-l r`suci.

Lumina izbucni brusc, r`spândindu-se nemilos pechipurile celor doi vizitatori.


Pre] de o clip`, ea surprinse o expresie nehot`rât` pe fa]adoctorului Holden. Acesta \[i aranja reflex nodul cravetei [ip`rea destul de stânjenit.

Ea i se adres`:– Eu cred c`, \n Suedia, legile [tiu cum s`-i pedepseasc` pe

cei care prin viclenie sau din interes, se fac complicii uneiintern`ri arbitrare.

Cuvintele Carolei \[i produser` efectul, pentru c`-l v`zup`lind dintr-o dat`, mâinile \i tremurau.

|n \nc`pere, timpul p`rea c` se oprise \n loc pentru celetrei personaje.

Foarte \ncet, doctorul se ridic` din fotoliu [i veni \nspre Carole.Oare, din mil` sau de team`, va deveni el aliatul ei?

Cuprins` de o speran]` ascuns`, ea a[tept`. Din p`cate,iluziile ei se spulberar`.

– Domni[oar` Chantereine, ar trebui s`-l asculta]i pe pro-fesor. Accepta]i aceast` scurt` [edere \ntr-o cas` de s`n`tate.Este vorba despre s`n`tatea dumneavoastr`. Exaltarea de careda]i dovad` nu este normal`.

Malmoor se ridicase la rândul lui.Spuse pe un ton care nu admitea replic , \ndreptându-se spre u[ :– Am, s-o anun] pe camerista dumneavoastr` s` v`

preg`teasc` bagajele. V` conduc chiar ast`-sear` la Kronborg.Ve]i petrece acolo o noapte mult mai calm` decât aici.

O clip`, ea r`mase \ncremenit`, f`r` reac]ie.A[adar, r`pirea ei fusese preg`tit` minu]ios… |n starea de

emo]ie \n care se afla, trebui s` se sprijine de speteaza unuifotoliu ca s` nu cad`.

86 NELLY

|n clipa aceea, doctorul Holden trecu pe lâng` ea [i cobor\vocea ca s`-i murmure:

– Domni[oar`, eu cunosc casa de odihn` unde vrea s` v`duc` profesorul Malmoor. N-am s` v` p`r`sesc… {i apoi,crede]i-m`, aceast` solu]ie poate fi cea mai \n]eleapt` pentrumoment. Aici cine [tie ce s-ar putea \ntâmpla…

Erau oare cuvinte sortite s`-i adoarm` b`nuielile Caroleisau, dimpotriv`, ca s-o pun` \n gard`?

*

– Se pare c` domni[oara pleac` pentru câteva zile? \ntreb`Greta cu uimire intrând \n \nc`pere.

Camerista p`rea descump`nit` de aceast` decizie.Carole se \ntreb` dac` nu cumva ar fi puttu s` i se confeseze

ei, pentru c`, probabil ea era \n afara complotului. Dar suedezaaceasta de origine ]`r`neasc` n-ar \n]elege-o cu siguran]`.

Se mul]umi a[adar s`-i r`spund`:– Da, fac o scurt` c`l`torie. Preg`te[te-mi bagajele cu câte-

va lucruri indispensabile.Carole consider` c` este inutil s` dea [i alte explica]ii. De

altfel, cuvintele ie[eau cu destul` dificultate printre buzele eicrispate.

„Cine [tie ce se poate \ntâmpla aici?”Acest straniu avertisment \i suna cu obstina]ie \n creier. Cu

siguran]` c`, atunci când vrei s` scapi de cineva care te stân-


jene[te, g`se[ti \ntotdeauna mijloacele de a-l face s` dispar`.Un accident se \ntâmpl` atât de repede!

Fraza ambigu` a doctorului Holden era oare m`rturisireac` el b`nuie[te drama ce se ]ese, sau era o tehnic` abil` de ao lini[ti [i a o face s` plece f`r` scandal?

Trebuia oare s` accepte s` se urce \n ma[ina profesorului?Va fi oare \ntr-adev`r mai \n siguran]` \n sanatoriul acela

decât \n castelul Strinberg?Habar n-avea.Se gândea la toate astea \n timp ce Greta \[i f`cea de lucru

f`r` zgomot \ntre [ifonier [i valiz`.|n timp ce camerista termina ultima valiz`, Carole \[i f`cea

repede \n minte un \ntreg plan de lupt`.Pref`cându-se c` se supune de bun`voie, ea va urca \n

ma[ina profesorului [i, o dat` ajuns` la sanatoriu, va g`si eaun mijloc s` evadeze…

*

{oferul psihiatrului, un b`rbat cu o figur` de brut`, care-ifolosea cu siguran]` [i ca infirmier [i probabil c` nu era deloc blândcu bolnavii, conducea ma[ina lung` [i neagr` \nspre Kronborg.

|ncepuse s` cad` o ploaie fin` [i gemurile ma[inii seaburir`, ascunzând o parte din peisaj.

A[ezat` pe bancheta din spate, \n dreapta doctorului,Carole \nchisese ochii.

88 NELLY

Gândurile ei haotice i se ciocneau \n minte \ntr-un vârtej nebunesc.Un singur gând \i era limpede: era victima unui \ngrozitor

complot. Verii s`i urziser` un plan machiavelic ca s` pun`mâna pe averea ei. Voiau s-o fac` s` fie considerat` nebun` [iastfel maiorul Randall va deveni f`r` \ndoial`, tutorele ei legal[i gestionarul bunurilor ei.

Gre[ise venind singur` \n aceast` ]ar` str`in` [i, mai ales,gre[ise ]inându-i \n preajma ei pe ace[ti oameni care nuputeau decât s-o urasc` [i care erau \n stare de orice.

Avertismentul rostit \n [oapt` de doctorul Holden era om`rturisire.

Soarele \ncepea s` apun`; lumina sc`dea repede. La oraasta, [oferul trebuia s`-[i concentreze toat` aten]ia la drum [inu putea circula prea repede. {oseaua era m`rginit` de pla-tani \nal]i.

|ncepuse s` bat` vântul [i ultimele frunze smulse copacilorzburau \n jurul ma[inii ca ni[te fluturi de noapte.

Profesorul Malmoor, care nu scosese un cuvânt de la ple-carea din Strinberg, anun]`:

– Ajungem imediat.|ntr-adev`r, \ncepur` s` apar` primele cl`diri ale Kronborg-

ului.Carole sim]ea un nod \n gât. Dup` ce va p`trunde \n acest

sanatoriu, ale c`rui por]i fire[te c` vor fi \ncuiate, nu va aveanici o [ans` de sc`pare.

Totu[i, dac` acceptase s`-l urmeze pe psihiatru, a f`cut-opentru c` doctorul Holden \i d`duse de \n]eles c` la castelpericolul era [i mai mare. |i era oare du[man sau aliat?


Capitolul 7

|n diminea]a aceleia[i zile, Olaf se afla la bordul avionuluice venea de la Paris.

Nathalie Roux plecase cu o zi \nainte spre Stockholm, pen-tru c` el nu vrusese s` c`l`toreasc` \mpreun` cu ea. Ar fi fosto impruden]` ca vreo cuno[tin]` de-a lui s`-l vad` \n compa-nia sosiei Carolei.

|i recomandase s` poarte ochelari negri [i s`-[i ascund`p`rul auriu \ntr-o e[arf`; trebuia s` evite cu orice pre] s` fieremarcat`.

Sfaturile lui Wesborg fuseser` foarte stricte… El spera caea s`-i urmeze instruc]iunile.

Re]inuse pe numele domni[oarei Roux, artist` francez`, ocamer` la hotelul Royal.

De \ndat` ce avionul ateriz`, Olaf urc` \ntr-un taxi. |n ciudadorin]ei sale de a se convinge c` totul era \n regul` cuNathalie, nu se opri la hotelul acesteia, ci se duse s`-[i ia unadin ma[inile lui pe care o l`sase la un garaj.

Dup` o jum`tate de or`, la volanul puternicei ma[ini,porni \n direc]ia castelului Strinberg. Pe drum, se opri la unhan s` m`nânce [i, spre sfâr[itul dup`-amiezii, ajunse pedomeniul Carolei. Ocoli parcul [i opri ma[ina \n spatele unuigard viu.

Evit` s-o ia pe aleea principal`, [i porni pe lâng` castel peo alee ce [erpuia pân` la aripa de sud a acestuia, care eranelocuit`.

Astfel putu s` intre \n cl`dire f`r` [tirea servitorilor. Urc`direct \n camera lui, când toat` lumea \l credea \nc` plecat \nc`l`torie.

De la cele dou` ferestre ce d`deau spre fa]ada corpuluicentral al castelului, v`zu limpede ma[ina care-l adusese pedoctorul Holden.

Nu era surprins, [tiind c` Ingrid hot`râse s`-l cheme pedoctor pentru ca acesta s-o examineze pe Carole, parte aplanului pe care-l f`cuser` \mpreun`.

Comportamentul nervos al tinerei fran]uzoaice trebuiaexploatat la maximum pentru ca un judec`tor s` poat` declarac` starea ei depresiv` o f`cea incapabil` s`-[i gestionezeaverea.

Carole Chantereine trebuia s` aib` un tutore… El va fitutorele ei legal.

Totu[i, aceast` idee care, la \nceput, \l entuziasmase, luaacum o alt` \ntors`tur`.

Un tutore este obligat s` dea socoteal`… {i s-ar putea caunii prieteni ai Carolei s` intervin`… Se gândea fire[te laIgor, de care se [i temea. Prietenia aceasta dintre Carole [i


contele Alkenberg, care sem`na foarte tare cu dragostea, erapericuloas`, teribil de periculoas`. Astfel c`, \n mare grab`, eltrebuise s` modifice planul.

Mai \ntâi, dorind s` aduc` \n Suedia o sosie a veri[oareisale, avusese de gând s-o fac` pe aceasta s` joace rolul uneidezechilibrate.

Ar fi invitat-o pe falsa lui veri[oar` \ntr-un restaurant lamod` din Stockholm, unde ea ar fi provocat un scandal depomin`, luându-se de clien]i f`r` nici un motiv. Ar fi jucat ast-fel rolul unei dezechilibrate care cânt`, râde f`r` motiv [i secomport` ciudat \n public.

Olaf ar fi putut astfel s` acrediteze \n diferite locuri teza c`veri[oara lui fran]uzoaic` nu este normal`. Ar fi avut maimulte m`rturii publice, plus pe cele ale servitorilor de la cas-tel, care ar fi m`rturisit c`, \ntr-o noapte, Carole ar fi scos f`r`motiv ni[te ]ipete de groaz`. Greta, fata aceasta naiv`, ar firecunoscut faptul chiar sub jur`mânt.

Cu ajutorul unui psihiatru pe care-l cuno[tea [i care eradestul de lipsit de scrupule, ar fi reu[it cu u[urin]` s-ointerneze \ntr-un sanatoriu pe o perioad` lung`.

|n tot acest timp, \n calitatea lui de tutore, ar fi avut facili-tatea de a opera multiple [i fructuoase manevre imobiliare [ifinanciare…

Având un sim] dezvoltat al afacerilor, ar fi putut astfel s`deturneze \n favoarea lui o parte a averii Carolei.

Din p`cate \ns`, descoperirea leg`turii care exista \ntreCarole [i Igor pusese totul sub semnul \ntreb`rii. {i atunci,mintea lui machiavelic` pusese la cale imediat altceva.

92 NELLY

Aceast` schimbare de identitate, care la \nceput n-ar fi tre-buit s` fie decât o \n[el`torie de scurt` durat`, numai pentrunecunoscu]i, trebuia s` devin` realitate.

Nathalie va fi Carole Chantereine.Carole va fi cu adev`rat \ntruchipat` de Nathalie Roux…

Aceasta era doar cu pu]in mai \n vârst` decât sosia ei, doar cu[aisprezece luni, ceea ce nici nu conta.

Olaf se va c`s`tori cu Nathalie, devenit` CaroleChantereine; fata aceasta, ambi]ioas`, lipsit` de moralitate, vaaccepta cu siguran]` stratagema lui.

Devenind so]ia lui, falsa Carole va fi mo[tenitoarea dome-niului Strinberg; Olaf va intra atunci \n mod legal \n posesiaacestei imense averi.

|n ceea ce prive[te pe adev`rata Carole, ea va fi victima unuiaccident mortal… |n ]ara aceasta muntoas`, o ma[in` poateoricând s` cad` cu u[urin]` \ntr-o pr`pastie… {i pa[aportulcare va fi g`sit \n geanta victimei va fi cel al lui Nathalie Roux.

Fire[te, \n acest caz, maiorul Randall, Ingrid [i Axel nu vortrebui s` [tie nimic despre aceast` substituire, care nu numaic`-i lipsea de avere, dar i-ar fi f`cut complici ai unui asasinatpe care ei cu siguran]` l-ar fi respins \ngrozi]i.

Deci, pentru a-i neutraliza [i a-i \ndep`rta, va trebui s` aib`loc o ceart` zdrav`n` \ntre ei [i falsa Carole, care le va inter-zice s` mai calce pe la castel.

|n afar` de asta, to]i servitorii vor fi concedia]i.Iar Igor va afla \n mod oficial vestea c`s`toriei lui Olaf cu

veri[oara lui fran]uzoaic`. Nathalie nu va trebui s` se \ntâl-neasc` niciodat` cu el.


Totu[i, Olaf era convins c` Igor va \ncerca s`-i telefoneze.Când el va suna, Olaf va da drumul la un casetofon care va

transmite muzic`, pentru a masca astfel intona]iile vocii luiNathalie, \n timp ce aceasta va recita lec]ia pe care Olaf i-o vafi dictat:

– Igor, dragul meu, te rog s` nu m` mai deranjezi. Eu m-am\ndr`gostit de v`rul meu [i ne-am c`s`torit. Te rog, a[adar, s`nu-mi mai telefonezi.

Olaf era sigur c` va avea acordul lui Nathalie \n toate aces-te privin]e.

|n afar` de asta, cum ea spusese c` nu are alte rude, nimeninu se va interesa de moartea accidental` a unei anumeNathalie Roux, artist` francez` f`r` contract, care nu avusesedecât ni[te angajamente \n ni[te trupe de teatru jalnice.

Se gândea la toate astea \n timp ce supraveghea de lafereastr` plecarea doctorului Holden, chemat se pare deIngrid ca s` constate nervozitatea Carolei.

Cu to]ii fuseser` de acord cu aceast` vizit` medical`, darOlaf, care-[i schimbase brusc planul eliminându-i pe ceilal]imembri ai familiei, era contrariat de venirea doctorului.

Se nelini[ti [i mai mult când constat` c` acesta nu mai ie[idin castel [i când, ceva mai târziu, o alt` ma[in` trase \n fa]aintr`rii [i doctorul Holden ap`ru ca s`-i ias` \n \ntâmpinareunui b`rbat cu \nf`]i[are sever` care trebuie s` fi fost cu sigu-ran]` un alt doctor.

Proasta de Ingrid, \i va r`sturna toate planurile trimi]ând-ope Carole \ntr-un sanatoriu de boli nervoase!

|n graba ei, chemase oare \n ajutor un specialist?

94 NELLY

Olaf a[tept` r`bd`tor \n spatele ferestrei [i, pe m`sur` cetrecea timpul, sim]ea c`-l cuprinde o furie surd`.

Trebuia neap`rat ca veri[oara lui, Carole, s` dispar` \ntr-unaccident sub identitatea lui Nathalie Roux!… Cum s`reu[easc` asta dac` ea va fi \nchis` [i f`r` posibilitatea de a ie[icu ma[ina?

Continu` s` pândeasc` la fereastr`, ascuns dup` draperiilegrele.

O v`zu \n sfâr[it pe Carole, \ncadrat` de cei doi doctori,urcând \n ma[ina psihiatrului, \n timp ce Greta \i \nc`rcavalizele \n portbagaj.

Nu era nici o \ndoial`, o duceau \ntr-un sanatoriu.A[tept` plecarea ma[inii, apoi, ie[ind din castel pe o u[`

din spate, o lu` pe drumul \ngust la cap`tul c`ruia \[i parcasema[ina.

|ncepea s` se \nsereze [i s` adie un vânt de iarn`.|[i ridic` gulerul impermeabilului [i frison` u[or, \ntrebân-

du-se dac` planul pe care-l concepuse cu atâta grij` se va deru-la a[a cum dorea el.

*

Carole \[i duse brusc mâna la gur` [i simul` un puternicacces de tuse, apoi strig`:

– Profesore, opri]i la o farmacie ca s`-mi iau ni[te pastile cumuguri de brad.


– Avem tot ce ne trebuie la clinic`, bomb`ni doctorul.Ea insist`:– Doctore, v` rog. Eu vreau Perle de brad de la laboratorul

Mercier din Paris.– Nu avem medicamente fran]uze[ti \n Suedia.– V` \n[ela]i, domnule profesor. Exist` la farmacia care se

afl` la cap`tul acestei str`zi. Am cump`rat eu s`pt`mâna tre-cut`, insist` Carole.

Doctorul, nedorind s` provoace f`r` \ndoial` oreac]ie la o bolnav` care se ar`tase pân` acum atât dedocil`, se aplec` \n fa]` [i-i ordon` [oferului s` opreasc`\n fa]a farmaciei indicate, \nc` deschis` la acea or`târzie.

– M` duc s` v` cump`r pastilele. Zice]i c` se numesc Perlede brad?

– Da, a[a se cheam`.– R`mâi \n ma[in` cu domni[oara, \i zise doctorul [oferu-

lui.Ceea ce \nsemna foarte limpede c` acesta avea ordin s-o

supravegheze.Carole \[i d`du seama c` nu are la dispozi]ie decât câteva

minute ca s` ac]ioneze.|l privi pe Malmoor traversând [oseaua [i \ndreptându-se

spre vitrina luminat`.Abia intr` doctorul \n farmacie, c` ea arunc` pe geamul

coborât o pudrier` pe trotuar, [i strig`:– Dumnezeule, pudriera mea, mi-a sc`pat!… Vrei, te rog,

s` mi-o aduci?

96 NELLY

{oferul se \ntoarse, apoi deschise portiera. Cu o mi[carebrusc`, fata lu` mica valiz` pe care o p`strase lâng` ea [ideschise portiera de pe cealalt` parte.

Cobor\ tocmai \n clipa când un camion dep`[eama[ina oprit`. Ea travers` [oseaua prin fa]a ro]ilorcamionului.

Ajunsese pe trotuarul din fa]` când auzi un ]ip`t strident,apoi ni[te frâne care scrâ[nir`.

V`zu vreo câ]iva trec`tori repezindu-se spre locul din careea tocmai plecase. |[i d`du seama c` datorit` acestei zarveprovocate dup` toate aparen]ele de un accident, ea putea s`se fac` nev`zut`.

Alerg` spre o zon` mai \ntunecoas` [i merse de-a lungulunei cl`diri mari. Auzi o siren`, [i ap`ru o ma[in` a poli]iei…Nu era momentul s` mai stea pe gânduri.

Repede, din ce \n ce mai repede, cobor\ bulevardul.Deodat`, ap`rur` farurile unei ambulan]e [i, din ce \n ce

mai speriat`, intr` repede pe o str`du]` \ntunecoas` din stân-ga ei.

Alerga cu spaima \n suflet, temându-se de ceva neprev`zutcare ar putea-o \mpiedica s` ajung` la cap`tul drumului ei,care era gara.

Avu impresia c` se r`t`ce[te \n labirintul str`du]elor slabluminate. Se orienta cu greutate, cartierul acesta \i eranecunoscut.

Pe la ferestre se aprinseser` luminile. Carole nu\ndr`znea s` se opreasc` pentru a \ntreba vreun trec`tor\ncotro s-o ia. Totu[i, risc` [i \mpinse u[a unui restaurant.


Intr` \ntr-o \nc`pere destul de mic` [i plin` de fum. |nspatele tejghelei o fat` blond` cu ochi limpezi [tergea de zorpaharele.

Nu erau decât câ]iva clien]i \n`untru. Ea \ntreb`:– Gara este departe?– Nu prea… La trei str`zi de aici, o lua]i la dreapta, [i o s-o

vede]i.|n timp ce vorbea, chelneri]a o privea cu curiozitate pe

Carole.Unul dintre clien]i se ridic`. Era un b`rbat de vreo [aizeci

de ani. Acesta \ntreb`:– Sunte]i str`in`?– Da, sunt belgianc`, r`spunse Carole, pentru c` prefera

s`-[i ascund` adev`rata identitate.– O s` v` r`t`ci]i dac` nu cunoa[te]i ora[ul… A[ putea s`

v` \nso]esc.Ea refuz` totu[i generoasa ofert`, \i mul]umi [i disp`ru.Se gândi c` poate fusese imprudent` s`-[i semnaleze astfel

prezen]a… Se orient` dup` cum \i spusese fata de la bar [icurând, recunsocu cl`direa impun`toare a g`rii, cunumeroase ferestre luminate.

Drumul pân` acolo era destul de scurt. Dar ei \i trebuir`vreo zece minute ca s` ajung`, pentru c` se oprea destul dedes ca s`-[i mai trag` sufletul.

Ajunse \n sfâr[it la gar` [i se repezi la unul dintre ghi[ee.Erau o mul]ime de c`l`tori care st`teau la coad`; era sfâr[it des`pt`mân` [i mul]i tineri, cu schiurile pe um`r, se duceau lamunte unde z`pada \[i f`cuse deja apari]ia.

98 NELLY

|n sfâr[it, Carole ajunse \n fa]a func]ionarului [i-i ceru unbilet pentru Stockholm. {ansa era de partea ei, pentru c`rapidul urma s` treac` peste [aisprezece minute.

Alerg` spre peronul al doilea [i, curând, trenul ap`ru.Se urc` imediat \ntr-un vagon de clasa a doua. Un marinar

care se \ntorcea f`r` \ndoial` din permisie se oferi s`-i duc`valiza.

Carole se a[ez` \ntr-un compartiment slab luminat, \ntre odoamn` \n vârst` [i un fermier apatic. To]i ceilal]i c`l`tori eraumarinari.

Leg`nat` de mersul trenului, extenuat` de emo]iile princare trecuse, Carole \nchise curând ochii.

Nu-i deschise decât când trenul intr` \n gara Stockholm.Peronul era invadat de o mul]ime zgomotoas`. Pentru primaoar` \n ultimele dou`zeci [i patru de ore, se sim]i \n siguran]`[i respir` \n voie.

*

La aceea[i or`, Olaf, la volanul ma[inii sale, rula spreStockholm.

Ajunse aici, la periferia ora[ului, cu trei sferturi de or` maitârziu. Circula]ia era intens` la aceast` or`. |i trebui destul demult timp ca s` ajung` \n cartierele noi ale ora[ului.

Dup` ce trecu de biserica Riddarholmen, Olaf travers`imensa arter` [i opri ma[ina \n fa]a hotelului Royal.


Intrarea era luminat` puternic. |n hol se \mbulzeau omul]ime de c`l`tori.

F`cu semn unui b`iat, care veni [i-i scoase valiza din port-bagaj.

– Urc` bagajele la camera 242. Sunt pentru domni[oaraRoux, \i zise el, refuzând \n acela[i timp serviciile unui alt b`iatdornic de un bac[i[ gras, care se oferea s`-i parcheze ma[ina\n parcarea hotelului.

Olaf prefera s` nu-[i semnaleze prezen]a [i-[i l`s` ma[inaceva mai departe pe strad`, f`când asta f`r` s` fie remarcat.

Se \ntoarse pe jos pân` la hotelul Royal [i se amestec`\ntr-un grup de turi[ti care tocmai luau ascensorul. Urc` pân`la etajul al doilea.

Merse de-a lungul culoarului pe care erau \n[irate u[ile [ise opri \n fa]a celei cu num`rul 242. B`tu discret.

– Intr`.Nathalie r`suci cheia [i ie[i \n prag.|[i \ntâmpin` oaspetele cu un zâmbet [i-i spuse cu un aer

triumf`tor:– Ar`t bine \n rolul Carolei?Purta un dezabie \mpodobit cu pene de stru] [i fa]a \i era

machiat` strident.Wesborg tres`ri.– Chiar dac` tr`s`turile tale sunt asem`n`toare cu ale ei,

trebuie s`-]i spun c`, \n aceast` ]inu`, nu-i semeni deloc.Ea avu o expresie dezam`git`.– A[a crezi?– Mi-ar conveni oare s` te mint?

100 NELLY

– Nu cred, \ntr-adev`r.– Prive[te-te \n oglind`. Carole nu [i-ar da niciodat` cu

acest fond de ten, cu albastru pe pleoape [i cu acest ruj ]ip`torpe buze.

Nathalie f`cu o mutr` bosumflat`.– Bine. Spune-mi cum s` m` transform \ntr-o mic` provin-

cial`… pentru c`-mi imaginez c` trebuie s` fie destul deurât`, dac` zici c` nu se machiaz`.

F`r` s`-i r`spund`, Olaf ridic` din umeri [i spuse:– Cred c` ]i-a adus b`iatul de la recep]ie o valiz`.– |ntr-adev`r, cu câteva minute \nainte s` vii… Este a

dumitale?– Nu, draga mea, nu mi-a[ permite s` vin [i s` m` instalez

astfel aici… Dup` ce ne vom c`s`tori, lucrurile se vor schimba.Fata tres`ri.– Ce ai spus?– Doresc s` m` c`s`toresc cu tine…– Dar nici nu m` cuno[ti…– Te cunosc \ndeajuns ca s` [tiu c`-]i plac banii… Or, vei

avea o via]` \ndestulat`, vei fi foarte bogat` [i, pe deasupra,baroan`. Sper c`-]i sun` bine ce spun? |]i sunt pe plac?

|n timp ce el \i vorbea, ochii lui Nathalie scânteiau [i, la unmoment dat, exclam`:

– E[ti un b`rbat frumos [i-mi placi mult! Dar nu cumva esteo glum`?…

– Te-a[ fi adus eu tocmai din Fran]a ca s`-]i torn baliverne?– Nu cred, \ntr-adev`r…Ea \l privi, ne\ncrez`toare, apoi ad`ug`:


– Am impresia c` visez… eu, Nathalie Roux, voi devenibaroan` [i bogat`…

– Cea cu care m` voi c`s`tori nu va fi Nathalie Roux….– Cum? f`cu ea f`r` s` \n]eleag`.– Nu, so]ia mea va fi Carole Chantereine, pentru c` tu vei

lua identitatea ei.– Dar…– D`-mi voie s`-]i explic. E[ti sosia ei. |i vei lua locul.– Dar ea?Olaf [ov`i; trebuia oare s`-i spun` despre accident? Nu,

asta ar fi putut s-o sperie. Se mul]umi a[adar s`-i r`spund`:– Carole este foarte bolnav`, f`r` nici o speran]` de vinde-

care. Se afl` \ntr-un sanatoriu… S` nu-]i fie team` de nimic.– Dar dac` \ntr-o zi, totu[i, \[i revine?– O s` vedem atunci ce facem, [i o s`-]i dau o sum` foarte

mare de bani. S` zicem 150.000 de dolari, pe care-i voidepune \n ajunul c`s`toriei noastre pe numele t`u.

El mai vorbi o vreme, prezentând lucrurile \n felul lui, \ntr-olumin` lini[titoare, fluturându-i mereu via]a luxoas` pe careea ar putea s-o duc`.

Toate aceste perspective \nvinser` temerile lui Nathalie,pentru c`, oricum, nu scrupulele ar fi f`cut-o s` ezite. Dornic`s` duc` o via]` de miliardar, spuse:

– Accept s` fac tot ceea ce-mi propui.

102 NELLY

Capitolul 8

Carole nu cuno[tea prea bine capitala suedez`, aceast`metropol` a Nordului care scânteia printre canalele [ipodurile sale, fiind cea mai frumoas` bijuterie a Balticii.

Lu` un taxi [i ceru s` fie dus` la Regina Hotel, nu departede faimosul Gondolen [i al s`u zgârie-nori.

I se oferi o camer` frumoas`, cu baie, [i, dup` ce lenevi maimult \n apa cald`, \[i schimb` taiorul de culoare ro[u-aprinscu o rochie de m`tase bej, model Saint-Laurent, pe care [i-opusese la repezeal` \n mica valiz`.

Hot`r\ s` coboare \n restaurant [i s`-[i mai recapeteputerile cu o mas` bun`.

|n sal` se aflau mul]i clien]i. Atmosfera era agreabil`, [imâncarea delicioas`.

Chiar a doua zi, se va duce la avocatul Kelman, \l va pune \ntem` cu evenimentele [i-i va cere sfatul ca s` [tie ce decizie s` ia \nprivin]a verilor ei, pe care era gata s`-i acuze de tentativ` de omor.

Cu aceast` hot`râre luat`, se \ntoarse \n camera ei.

Totu[i, Carole dormi pu]in \n noaptea aceea. Prea multegânduri i se \nv`lm`[eau \n minte… Se trezi devreme,str`duindu-se mai ales s` nu se mai gândeasc` la drama care otulbura atât, \nainte de a se fi sf`tuit cu avocatul ei.

Un soare rece lumina Palatul Nobilimii, care se profila \ntrePalatul Regal [i vechiul Stockholm, cu str`du]ele lui \ntunecate.

|n diminea]a aceasta, era aproape frig. Vântul venit din larg\i mângâia pl`cut fa]a Carolei.

Ar fi putut s` se cread` o turist` \n vacan]`…Trecând prin fa]a celor trei coroane ale Prim`riei care

scânteiau \n soare ca un uria[ totem, se opri ca s` admirenenum`ratele steaguri care-[i \mbinau culorile aurii pe fondazuriu cu lumina soarelui [i cu cerul nordic. Pacea aceastacare o \nconjura din toate p`r]ile aduse lini[te \n sufletulfetei.

Privind \n urm`, evenimentele din ajun nu i se mai p`reauatât de dramatice. Hot`rârea ei de a fugi de sub escorta luiMalmoor fusese o reu[it`!

Mergea prin mijlocul numero[ilor trec`tori care c`scaugura la vitrinele acestei artere comerciale, când \[i d`du seamac` uitase s`-[i ia din valiz` carne]elul cu adresa [i cartea deidentitate.

Nefiind prea departe de Regina Hotel, se hot`r\ s` se\ntoarc`.

|n clipa când se preg`tea s` traverseze, nu observ`, \n [irulde ma[ini, Mercedesul lui Wesborg.

Acesta \ns`, foarte atent la circula]ie, o recunoscu imediatpe Carole.

104 NELLY

Stupefac]ia lui fu extrem`. Fusese convins c` ea se afla deja\ntr-un sanatoriu, sub supravegherea profesorului Malmoor.Frân` reflex.

V`zu \n oglinda retrovizoare c` ea se \ndrepta spre ReginaHotel. Nu exista nici o \ndoial`, reu[ise s-o [tearg` [i se refu-giase \n acest hotel.

G`si un loc liber la câ]iva metri distan]`, parc` repedeMercedesul \n spa]iul vacant [i s`ri pe trotuar.

|n timp ce el f`cea aceast` manevr`, Carole \[i continualini[tit` drumul [i intra \n holul hotelului s`u.

Nu-l v`zuse pe v`rul ei [i nu [tia deci c` el \i descoperiseascunz`toarea.

Ajuns` \n camer`, deschise geanta de voiaj [i scoase agen-da cu adresele de care ar fi putut s` aib` nevoie.

Ar fi vrut s`-[i ia [i actele personale, dar po[eta de crocodilera prea mic` \ncât s` \ncap` \n ea pa[aportul [i plicul cu foto-copii dup` actele succesorale care-i legitimau drepturileasupra mo[tenirii.

Se gândi de altfel c` ar incomoda-o inutil toate aceste hâr-tii pe care avusese precau]ia s` le ia cu ea \n momentulplec`rii de la Strinberg. Le l`s` a[adar \ntr-o borset` pe care opuse \n sertarul comodei.

Când cobor\ din nou \n holul plin de turi[tii care tocmaicoborâser` dintr-un autocar ce venea de la aeroport, nu-lremarc` pe Olaf, ascuns dup` un stâlp de marmur`.

Turi[tii erau atât de mul]i \ncât Carole nu reu[i s` ajung` latejghea ca s`-i dea cheia camerei recep]ionerului.

Se apropie de un b`iat de serviciu [i-i spuse, \ntinzându-i cheia:


– Te rog frumos s-o ag`]i la locul ei.De \ndat ce se \ndep rt , Olaf se apropie de b iat, care nu apucase

\nc s pun cheia la loc. |i \ntinse acestuia o bancnot de zece coroane.– Du-te repede [i cump`r`-mi o cutie de chibrituri, \i ceru

el bìatului, ducându-[i o ]igar` la gur`.A[a cum prev`zuse, bìatul s`ri [i arunc` cheia pe tejghea,

nemaia[teptând s-o pun` \n cui.Wesborg o subtiliz` repede.Ezit` o clip`. Trebuia oare s` urce direct \n camera Carolei? Se

gândi c` asta ar putea fi o ac]iune imprudent`… A[a c`, \[i strecur`cheia \n buzunar [i plec`, f`r` s` mai a[tepte \ntoarcerea bìatului.

Când se urc` \n ma[ina lui, avea \n vedere mai multe posi-bilit`]i. |[i d`du seama c` norocul este de partea lui.

Carole nemaiaflându-se \n sanatoriu, el putea s` se gân-deasc` mai bine la ipoteza accidentului care l-ar sc`pa de ea.

Se \ndrept` imediat spre hotelul Royal ca s`-[i \ntâlneasc`complicea, care nu va mai avea decât s` se substituieveri[oarei lui, de \ndat` ce aceasta va disp`rea.

Urc` direct \n camera ei, f`r` s` se mai anun]e.Nathalie fu destul de surprins` s`-l vad` ap`rând la aceast`

or` matinal`. Asear`, când plecase, el \i spusese:– Am s`-]i telefonez spre sfâr[itul zilei.– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` ea, mirat`.– Trebuie s` vii f`r` \ntârziere la Regina Hotel.– |mi schimb culcu[ul?– Nu chiar… Dar \mprejur`rile nu mai sunt acelea[i.

Ascult`-m` cu aten]ie.|i ar`t` cu mâna un scaun din fa]a lui.

106 NELLY

*

Carole f`cu semn unui taxi [i-i d`du adresa lui Kelman,care locuia \n cel`lalt cap`t al ora[ului.

Când se prezent` secretarei avocatului, o fat` \nalt`,blond` [i palid` pe care o vedea pentru prima oar`, aceasta oanun]` c` patronul ei lipse[te pân` mâine.

– Este plecat la Karlskrona.Vestea aceasta era foarte sup`r`toare…– Vre]i s`-mi l`sa]i numele dumneavoastr`? o \ntreb` fata,

luând un creion ca s` noteze pe un carnet.Dar, instinctiv, temându-se c` o indiscre]ie era oricând

posibil` [i i-ar fi informat pe verii ei despre prezen]a ei aici.Carole se gr`bi s` r`spund`:

– Nu este nevoie, \i voi telefona mâine maestrului Kelmanca s`-mi fixeze o \ntâlnire.

Când ajunse \n strad`, intr` \ntr-o cafenea. |n graba ei de a-lvedea pe avocat, uitase s`-[i ia micul dejun.

Se a[ez` la o mas` \n fundul s`lii. O chelneri]`tân`r`, cu un [or] \nflorat, se apropie de ea s`-i iacomanda.

Curând, i se aduser` pe o tav` cafea, lapte, unt [i cornuricalde. I se f`cu o poft` grozav` [i devor` totul cu marepl`cere.

La masa vecin` cu a ei se afla un tân`r cu o \nf`]i[aresportiv`, simpatic, care o fixa cu aten]ie.


Desigur, era fermec`toare \n toaleta ei de ultim` mod`, dar\[i d`du seama c` insistne]a necunoscutului avea un alt motivdecât cel al unui b`rbat care vrea s` atrag` aten]ia unei femei\n speran]a c` o va cuceri.

De altfel, dup` o vreme, dup` ce-[i pl`ti consuma]ia, else ridic` [i, apropiindu-se de Carole, se exprim` \nfran]uze[te:

– Scuza]i-m`... {i eu am tras la hotelul Royal [i, alalt`ieri,când a]i sosit, am fost martor la discu]ia pe care a]i avut-o cuhamalul, atunci când a]i crezut c` v-a disp`rut valiza. {ti]i c` [ieu am p`]it la fel, cu o zi \nainte? Vinovat este un tân`rfunc]ionar care nu [tie s` citeasc` \n limbi str`ine [i care duce\n mod invariabil toate valizele ce vin de la Paris \n aparta-mentul unui c`l`tor care poart` tocmai numele capitalei noas-tre. Sper c` vi s-a rezolvat problema…

Uluit`, Carole \l privea nedumerit` pe omul din fa]a eicare-i zâmbea.

– Dar eu nu am tras la hotel Royal! – Totu[i, sunte]i fran]uzoaic`?– Desigur.La rândul lui, el p`ru stupefiat.– Nu este posibil… Dar era]i chiar dumneavoastr`…Enervat`, Carole \i spuse:– Dac` este un mod cu care v-a]i \nchipuit c` m` pute]i

aborda, v` rog s` nu m` mai deranja]i.Necunoscutul, stânjenit, se \nclin`.– Ierta]i-m`, n-am crezut c` sunt indiscret reamintindu-v`

un incident la care eu am fost martor [i care v-a sup`rat atât.

108 NELLY

Tonul lui era atât de sincer \ncât Carole regret` c`-lrepezise. Era sigur c` interlocutorul ei nu min]ea. Dovadèrau tonul [i atitudinea lui. A[a c`-i spuse mai blând:

– Trebuie s` fie o ne\n]elegere, probabil c` a]i v`zut pecineva care \mi seam`n` un pic…

El spuse aproape cu timiditate:– Nu cumva ave]i o sor` geam`n`?– Am fost singur` la p`rin]i.– |n acest caz, astfel de asem`nare este cel pu]in stupefi-

ant`… De-a dreptul incredibil`! Tot nu-mi vine s` cred.Domni[oar`, sau doamn`, v` rog s` m` scuza]i… |mi parenespus de rù…

Se \nclin` [i ie[i din cafenea. Carole \l urm`ri o clip` cuprivirea. R`mase apoi mult timp \ngândurat`. Aceast` enigmò descump`nea.

Cum se putea ca o necunoscut`, tocmai fran]uzoaic`, [icare s`-i semene atât de ciudat, s` se afle \n acela[i timp cu ea\n capitala suedez`?

Oare poate fi \ntâmpl`toare o asemenea \mprejurare?

*

Hotelul Royal nu se afla decât la trei blocuri distan]`.|mpins` de curiozitate, se \ndrept` spre Hamngatan [i curând,luând-o pe o strad` m`rginit` de magazine luxoase, ajunse \nfa]a hotelului.


F`r` s` [ov`ie, intr` \n hol o dat` cu un grup de nem]i careveniser` s` ia parte la un seminar, pentru c` to]i aveau numele\nscris pe un ecuson prins de hain`.

Ca s`-[i fac` de lucru, lu` o revist` de pe o m`su]` dinapropiere [i se pref`cu c` o cite[te, a[ezat` \ntr-un fotoliu mairetras. Pândea, de[i credea c` acest lucru este pu]in probabil,o necunoscut` care s`-i semene.

*

St`tea aici de vreo jum`tate de or`, când deodat`, tres`ri.|n mijlocul unui grup de mai multe persoane care tocmaicoborau din ascensor, \l recunoscuse pe Olaf.

|[i ascunse imediat fa]a \n spatele revistei, desf`când-o larg.Reu[i astfel, f`r` s` fie descoperit`, s` urm`reasc` silueta luiWesborg \ntr-o oglind` \nalt`.

|l v`zu ie[ind din hotel dup` ce f`cu un ocol pentru a evitas` treac` prin fa]a recep]iei. Pentru Carole, aceasta fu dovadac` el nu voia s` fie remarcat.

Aceast` descoperire, dup` afirma]ia necunoscutului cum c`ar fi v`zut-o \n acest hotel, \i produse Carolei un [oc violent.

Nu era aceasta dovada c` Olaf punea la cale cine [tie cemanevr` diabolic`? Dar cum va putea ea s` se apere singur` deo capcan` pe care o b`nuia, dar despre a c`rei urzeal` nu [tianimic?

Tocmai rumega aceste gânduri, când tres`ri din nou.

110 NELLY

O tân`r` blond` cobora treptele late ale sc`rii, iaraceast` tân`r` necunoscut`, \mbr`cat` \ntr-un mantou bej,era \ntr-adev`r dublura ei…

|[i d`du seama c`, sub nici o form`, aceasta nu trebuia s-ovad`. |[i \ntoarse repede capul, pref`cându-se c` prive[te \npartea cealalt`.

Nathalie Roux nu o remarcase pe Carole. Trecu prin spateleei, f`r` s` b`nuiasc` deloc c` era \n preajma veri[oarei lui Olaf.

Conformându-se instruc]iunilor lui Wesborg, f cu semn unui taxi.Carole, care n-o pierduse din ochi, ie[i imediat din hotel [i

se urc` \ntr-un alt taxi, ordonându-i [oferului, un b`rbat grascu fa]a rotund`:

– Urm`re[te ma[ina aceea!Cum [oferul o privea uimit, ea adùg`:– Nu sunt o so]ie geloas`, lini[te[te-te, sunt doar o ziarist`

francez` [i vreau s` iau un interviu unei tinere artiste, al c`reiultim film iese pe ecrane peste dou` s`pt`mâni… {i cum eac`l`tore[te incognito \n Suedia, vreau s` fiu prima care scrieun articol despre ea.

Explicase toate astea \n englez`, sperând c` [oferul o va\n]elege. Fu bucuroas` când auzi c` i se r`spunde \n aceea[i limb :

– O.K., domni[oar`. Mie \mi plac [i arti[tii [i ziari[tii. O sàjung din urm` ma[ina colegului meu.

Pe str`zile pline la aceast` or`, el reu[i s` se strecoare [i sàjung` taxiul \n care se afla Nathalie.

La Stockholm, marea p`trunde pân` \n inima ora[ului.Carole se \ntreba dac` sosia ei voia cu orice pre] s` str`batòra[ul de la un cap`t la altul, ca orice turist.


Curând \n]elese c` \ntr-adev`r aceasta voia probabil s`viziteze capitala. Nathalie se opri \n fa]a turnului SodraKungsternet, \n vârful c`ruia se afla faimosul restaurant Pagod.

{oferul Carolei zâmbi vesel [i se \ntoarse spre clienta sa.– Domni[oar`, o s` mânca]i foarte bine \n timp ce-i ve]i lua

interviul vedetei dumneavoastr`.– Chiar a[a am de gând s` fac, r`spunse ea pl`tind cursa.Ca s` par` credibil`, Carole intr` \n turn. I-ar fi pl`cut s`

poat` p`trunde [i \n restaurant ca s`-[i poat` supravegheadublura, dar se gândi c` asta era o opera]iune riscant`.|ntr-adev`r, nu voia s` fie v`zut` de cea care probabil c`nu[tia nimic despre existen]a ei.

|n holul turnului intra mult` lume ca s` se duc` la restau-rant, pentru c` se f`cuse ora prânzului. Cei mai mul]i erauoameni de afaceri \nso]i]i de clien]i str`ini, pentru c` era otradi]ie ca ace[tia s` fie adu[i \n acest loc celebru pentru exce-lenta lui buc`t`rie [i pentru minunata panoram` asupraStockholm-ului.

Dup` câteva zeci de minute, Carole se hot`r\ totu[i s` intre\n sala restaurantului, ca s`-[i dea seama dac` sosia ei prânzeasingur` sau, dimpotriv`, era \nso]it`.

|n clipa aceea, ridicând ochii, recunoscu prin u[ile de sticl`Mercedesul lui Olaf care tocmai parca de cealalt` partea abulevardului.

Astfel, \n cazul \n care ar mai fi existat vreo umbr` de\ndoial`, acum avea confirmarea limpede c` pe Wesborg [i pesosia ei \i unea o complicitate machiavelic`.

112 NELLY

Capitolul 9

Carole lu` un taxi [i ceru s` fie dus` \ncentrul ora[ului. Pedrum, c`ut` mai multe solu]ii.

Ce s` fac`? S` se \ntoarc` la Strinberg [i s`-i alunge pe veriiei de la castel, exprimându-[i indignarea, sau s` a[tepte pân`mâine \ntoarcerea lui Kelman pe care-l considera un om inte-gru, [i care, cu siguran]`, pe baza tuturor acestor fapte, arputea s`-i dea un sfat judicios?

Aceast` ultim` solu]ie i se p`ru mai \n]eleapt`.Restaurantul pe care-l alesese ca s` ia masa de prânz era o

braserie. La col]ul str`zii era un chio[c de ziare. Ea se opri [icump`r` unul.

Aruncându-[i ochii pe prima pagin`, deveni livid` [i se\ntreb` dac` nu cumva era victima unui nou co[mar.

Trebui s` fac` apel la tot sângele ei rece ca s` reu[easc` s`citeasc` f`r` s` le[ine ceea ce urmeaz`:

„Afl`m c` noua proprietar` a castelului Strinberg,domni[oara Carole Chantereine, \ntr-o criz` de

giannijollys

nebunie, a evadat din ma[ina care o transporta la unsanatoriu. Ca s` poat` fugi l-a \mpins pe [ofer, care voiaf`r` \ndoial` s-o opreasc`, sub ro]ile unui camion.Pofesorul Malmoor a alertat poli]ia, care o caut` pecriminala iresponsabil`.”

Carole nu putu s` citeasc` mai mult. I se p`rea c` toateliterele \i joac` \n fa]a ochilor.

Pân` acum, crezuse c` trecuse prin toate chinurilespaimei. Dar ce fuseser` toate astea pe lâng` acuza]ia mon-struoas` care plana acum asupra ei… Era acuzat` deomor!

{i mai \ngrozitor era \ns` ghinionul ei pentru c`, de la bun\nceput, vor opune tuturor tentativelor ei de a se ap`ratema nebuniei, care o va aduce neputincioas` \n mâinilecelor care, necunoscând [i nec`utând nici o explica]ielogic` celor \ntâmplate, o vor condamna chiar \nainte de ao judeca.

|n momentul când ea fugise, strada fiind \ntunecoas`, cusiguran]` c` nimeni nu fusese martor la accidentul care-lcostase via]a pe [ofer. Profesorul Malmoor putea deci s`spun` foarte bine c` ea era de vin`.

Deodat`, Carole se gândi la Igor. Nu-i spusese el c` la\ntoarcerea din Fran]a, \nainte s` se \ntoarc` la castelulAlkenberg, se va opri dou`-trei zile la Stockholm, unde aveaun apartament?

Dac`, printr-o minune, el venise de la Paris? Trecuser` dejadou` s`pt`mâni de când p`r`sise Suedia, [i poate c` se\ntorsese acas`? Dar cum s` afle ea?

114 NELLY

V`zu chiar \n fa]a ei cl`direa impun`toare a po[tei. Serepezi imediat \nùntru [i se \ndrept` spre telefoane. Aici,cùt` cu \nfrigurare \n cartea de telefon, temându-se c` Igors-ar putea s` nu fie \nscris printre abona]i.

Cu o u[urare imens`, descoperi ceea ce cùta. Fu pe punc-tul de a forma num`rul, dar se r`zgândi.

Cum s`-i explice de la cap`tul firului drama pe care ea otrìa? Putea s` i-o povesteasc` mai bine prin viu-grai.

Ie[i \n fug` din cl`direa po[tei [i, f`când semn unui taxi, \id`du adresa lui Igor.

Apartamentul contelui Alkenberg se afla \ntr-un imobilluxos, la marginea cartierului Norlandsgatan.

Ajuns` acolo, intr`, [i un liftier opri ascensorul la eta-jul unsprezece. Pe palier, o oglidn` uria[` \i reflectìmaginea.

Pentru prima oar` de la \nceputul acestor evenimentecare-i d`duser` peste cap via]a, Carole se opri s` sepriveasc`.

Era \ntr-adev`r \ncânt`toare \n taiorul care-i sub]ia [i maimult talia supl`, cu p`rul ei auriu [i ochii limpezi. Fumul]umit` de ceea ce vedea [i, sim]ind c` arat` bine, \[irec`p`t` curajul de a suna la u[a contelui Alkenberg.

Veni s`-i deschid` un valet care ar`ta impecabil \n haina luialb`.

– Domnul conte s-a \ntors din c`l`torie?– S-a \ntors chiar ieri.– Ar putea s` m` primeasc`? Sunt domni[oara

Chantereine.


– Domni[oara dore[te s` intre? zise omul dându-se la oparte din u[`.

Ea intr` \n urma servitorului, p`trunzând \ntr-un birou cugeamuri mari ce d`deau spre o teras` plin` de flori. Unmobilier confortabil d`dea frumoasei \nc`peri un aspectprimitor.

– Oh!… Ce surpriz`!Igor, care intrase f`r` zgomot, se afla \n fa]a ei. Privirea

lui reflecta \n acela[i timp uimire [i bucuria de a orevedea pe Carole. Dup` primul moment de surpriz`,continu`:

– Draga mea, m-am gr`bit s` m` \ntorc ca s` te potrevedea.

O \mbr`]i[` cu c`ldur`. Observase oare expresia \ncordat`de pe chipul ei? |i spuse cu o voce mai sc`zut`:

– Sper c` nu o veste proast` te aduce aici!– Din p`cate, da! Cite[te.|i \ntinse ziarul. Contele tres`ri vizibil când citi articolul.– Este \ngrozitor, biata de tine!Cu un gest amical o prinse pe Carole de \ncheietura mâinii.

Ea murmur`:– Am venit la tine pentru c`, fiind singur` \n aceast` ]ar`

strìn`, unde nu am nici un prieten, nici un sprijin, m` bazezpe ajutorul tù.

– {tii \n ce situa]ie m` pui, f`cându-m` compliceletù?

Oare vorbea serios sau voia doar s-o impresioneze petân`ra fran]uzoaic`? Ea bolborosi:

116 NELLY

– Chiar m crezi vinovat ? Poate crezi chiar c sunt o dezechilibrat ?F`r` s`-i r`spund` direct, el o \ntrerupse:– Poate c` am [i eu o sl`biciune, aceea de a fi \ntotdeau-

na sensibil la farmecele unei fete frumaose… Dar afl` c`niciodat`, \n nici o \mprejurare, acest lucru nu m-a \mpiedi-cat s`-mi fac datoria!

– |n]eleg foarte bine, Igor… Mul]umesc…Cum ochii Carolei se umpluser` de lacrimi, el o trase spre

sine [i-[i puse buzele pe fruntea ei.– Draga mea, nu plânge… Ia exemplul meu: \ntotdeauna

mi-am p`strat capul limpede, chiar [i \n momentele de mareemo]ie sentimental`! Totu[i, accept s` te ajut. O fac din toat`inima, pentru c` te [tiu singur` [i nefericit`, [i pentru c` simtpentru tine ceva mai mult decât o mare prietenie.

Carole sim]i c` el era sincer când spunea asta. {i acestecuvinte, dezv`luind un aspect necunoscut al acestui b`rbatdespre care se zicea c` este original [i u[uratic, \l f`cea s` fie o cutotul alt` fiin]`. Nu mai era donjuanul cel cu nenum`rate cuceriri,ci un om con[tient de valoarea exact` a responsabilit`]ilor lui.

Probabil c` nu comitea niciodat` nici cea mai mic` la[itatefa]` de con[tiin]a lui atunci când aceasta \i dicta cum s` sepoarte. El nu va c`uta niciodat` un pretext \n[el`tor pentru a-[ijustifica o tr`dare fa]` de ceea ce el considera a fi datoria lui.

Carole repet`:– M` crezi oare o nebun` periculoas`?– Ce \ntrebare! Sinceritatea ta nu poate fi pus` la \ndoial`.|i luase mâna pentru a da o mai mare greutate cuvintelor

lui. Emo]ionat`, ea spuse:


– Mul]umesc, m` mai \ncurajezi!Igor relu` cu gravitate:– Totu[i, noaptea trecut` ai comis o gre[eal`.– Care?– Aceea de a fugi a[a cum ai f`cut-o. Va trebui s` facem un

plan de ac]iune, dar pentru asta, trebuie s` ac]ion`m cu dis-cern`mânt. }i-am spus c`-l cuno[team bine pe v`rul t`u OlafWesborg. Este o fiin]` de temut care, a[a cum se spune, tre-buie s`-[i fi asigurat spatele, \nainte s` se lanseze \ntr-o aseme-nea aventur`! Cu siguran]` c` va avea \n favoarea lui m`rturiamai multor doctori.

Abia atunci, Carole \i povesti cum descoperise prezen]asosiei sale la hotelul Royal, \ncheind cu:

– |n clipa asta Olaf [i fata aceea iau prânzul la restaurantulPagod.

Igor d`du din cap \n timp ce o cut` \i br`zda fruntea. F`cu\ngândurat câ]iva pa[i prin \nc`pere.

– |n]eleg. Este vorba despre un adev`rat complot…Mul]umesc Cerului, \n spe]` acestui necunoscut care te-aabordat la cafenea dezv`luindu-]i astfel prezen]a dubluriitale.

– Da, a fost un adev`rat noroc.– Contraofensiva, pe care noi va trebui s-o punem la cale,

trebuie s` fie foarte prudent`. De fapt, Carole, tu ai mâncat deprânz?

– Nu prea…– Atunci, d`-mi voie s` te invit la mas`.Se \ndrept` spre u[` [i strig`:

118 NELLY

– Karl, pune, te rog, dou` tacâmuri pe teras`.Dup` o jum`tate de or`, erau a[eza]i amândoi \n fa]a unei

mese cu flori \n vaz`, degustând smorgasbord, o salat` asor-tat`, cu pe[te marinat, dulcea]` de afine [i anghil` cu zah`r.

Se vedea bine c` lui Igor \i pl`cea din ce \n ce mai multCarole [i era din ce \n ce mai \ndr`gostit.

Aminti de prima lor \ntâlnire la Paris, la Clubul Matignon.– Nu m-a[ fi gândit niciodat` c` am s` te reg`sesc. Nici c`

voi apela la tine ca s` m` salvezi, zise ea cu triste]e.El \i r`spunse pe un ton ferm:– Dac` vrei, te rog foarte mult s` nu mai vorbim despre

drama asta. Primul lucru care trebuie f`cut este s` consult`mun avocat. Carole, draga mea, ai \ncredere \n mine.

– F`r` tine, m` \ntreb ce a[ mai putea face…De \ndat` ce se servi cafeaua, el spuse:– |i telefonez imediat avocatului Lindström, ca s` fixez o

\ntâlnire. Este un avocat remarcabil [i-mi este [i prieten.Se duse \n \nc`perea al`turat` unde era telefonul. Dup`

câteva minute, se \ntoarse la Carole.– Prietenul meu vrea s` te vad`. Este gata s` se duc` la

Crinborg ca s` ia leg`tura cu justi]ia [i s` ob]in` ni[te infor-ma]ii suplimentare despre accidentul [oferului. Spune c`,\ntr-o asemenea ]es`tur` de acuza]ii \mpotriva ta, nu se poates` nu se g`seasc` pân` la urm` o fisur`.

– |]i mul]umesc \nc` o dat`, Igor, m` \ncurajezi.El \[i trecu bra]ul pe dup` umerii Carolei [i spuse:– |n orice caz, Lindström are rela]ii puternice printre

magistra]ii suedezi [i sprijinul lui poate s`-]i fie foarte folositor.


– Dar ce crede el despre fuga mea? \ntreb` ea, nelini[tit`.– Evident, ai putut s` dai impresia c` e[ti vinovat`. Dar

acum s` nu ne mai gândim la asta. Las`-m` s`-]i spun c` suntfoarte fericit s` te am lâng` mine. {tii, Carole, sentimentelemele pentru tine sunt de o imens` tandre]e…

Ea ridic` privirea spre el.Cât de mare era deosebirea \ntre b`rbatul de odinioar`, cu

\ndr`zneala-i dezinvolt`, care o condusese acas`, la Paris, [i celde acum, cu vocea lui grav`, re]inut`, aproape respectuoas`!

Dar acest om, care putea atât de u[or s`-[i schimbe per-sonalitatea, nu era el teribil de temut pentru cea care s-ar l`saprins` \n jocul lui?

Elanul care o condusese spre el [i care se n`scuse din con-fiden]ele pe care i le f`cuse, avea oare o baz` serioas`, sau eradoar o impresie?

|n clipa aceasta, Carole se \ntreba dac` drumul imagina]ieisale care o purta \ntr-un vis, al`turi de el, nu mergea prearepede [i prea departe.

La Paris, el se retr`sese repede, dându-i de \n]eles c` doreas` tr`iasc` liber, f`r` obliga]ii. Acum \[i schimbase oare punc-tul de vedere? Era pu]in probabil.

Desigur, o pl`cea pe Carole, dar nu spusese niciodat` c` arfi vrut s` aib` o via]` stabil` al`turi de ea…

|n timp ce ea gândea astfel, Igor \i vorbea cu \nfl`c`raredespre familia lui.

P`rin]ii lui locuiau toat` iarna \n Fran]a, \ntr-o proprietatepe care o aveau pe Coasta de Azur, pentru c` mama lui avea os`n`tate fragil`.

120 NELLY

Mai avea un frate, c`s`torit \n America [i care locuia la LosAngeles, [i o sor` care se m`ritase cu un industria[ norvegian.

– Eu sunt oaia neagr` a familiei! Gânde[te-te, am treizeci [i[ase de ani [i \nc` nu m-am \nsurat! Pentru mama, care estefoarte credincioas`, un b`rbat care a ajuns la vârsta asta [i nu[i-a \ntemeiat \nc` un c`min, obligatoriu trebuie s` aib` o via]`desfrânat`!

– {i cine spune c` nu-i a[a? zise Carole ca s`-l tachineze.Devenind dintr-o dat` grav, el ad`ug`:– Nu-i adev`rat! C`l`toresc foarte mult [i nu-mi place s` m`

stabilesc undeva! Cred c` [i tu ai o p`rere clasic` desprec`s`torie, adic` o uniune bazat` pe stim` reciproc`. Poate c`,la urma urmei, ai dreptate… Pentru c` fericirea [i dragostea oiau adeseori pe c`i opuse…

Carole sim]i un nod \n gât. Nu-i d`dea el de \n]eles c` eanu trebuia s` se am`geasc` cu vise imposibile?

Cum ea r`mase pe gânduri, el relu`:– Singura dat` când am crezut c` pot s` realizez aceast`

uniune, a fost cu o prieten` din copil`rie care \mi inspira unsentiment foarte pur.

Era limpede c` ei doi erau prea diferi]i ca s` se poat` gândila altceva decât la prietenie, [i \ntre ei nu trebuia s` existe niciun echivoc \n aceast` privin]`!

Ea nu trebuia s` mai aminteasc` de clipele petrecute\mpreun` la Strinberg, când fuseser` atât de apropia]i unul dealtul…

Dar repede, foarte repede, atunci, el se retr`sese, de[i os`rutase cu mult` tandre]e când se desp`r]iser`.


F`r` \ndoial` c` acum el regreta acel impuls… De ceatunci, din moment ce lucrurile p`reau bine stabilite, \i puseea aceast` \ntrebare indiscret`:

– O mai iube[ti, pe prietena ta din copil`rie?El \i r`spunse scurt, printr-o fraz` care st`vilea orice curiozitate:– Este moart`.Apoi continu` imediat:– Ce ai zice dac` te-a[ conduce chiar acum la Lindström?

*

Ma[ina lui Igor era parcat` de cealalt` parte a str`zii. Oinvit` pe Carole s` urce, spunându-i:

– Pentru c` e[ti de pu]in timp \n Suedia, cred c` nu ai v`zutGöteborg-ul, marele nostru port care este [i al doilea ora[ alpeninsulei.

– |ntr-adev`r, dar \mi propusesem s` fac \ntr-o zi ocroazier` pe Gota Canal.

– Dac` \mi dai voie, voi fi ghidul t`u.– Sunt m`gulit`.Puse cheia \n contact [i, \nainte s` porneasc`, ad`ug`:– Vei vedea tot farmecul acestei plimb`ri care-]i creeaz`

iluzia unui vapor plutind pe o câmpie, \naintând printre noride vânt [i turme de oi. Vei fi fascinat` de câmpurile cu flori, dearbu[tii \nverzi]i, de p`durile de pini [i fermele bogate.

Continu` apoi cu [i mai mult` \nsufle]ire:

122 NELLY

– Vreau s` te fac s`-mi iube[ti ]ara. |n ciuda aventurii taleatât de dureroase, nu to]i compatrio]ii mei sunt ca verii tì!

Ea tres`ri, str`b`tut` de o und` de bucurie.A[adar, el o asocia pe Carole proiectelor sale de viitor!

Fata fu impresionat` de acest gând care nu numai c`-i ar`tasimpatia lui, dar \i dovedea [i \ncrederea.

|n clipa când s` demareze, contele, revenind la problemalor, o \ntreb` deodat`:

– De fapt, unde ai tras la Stockholm?– La hotelul Regina.– S-ar putea ca v`zând articolul din ziar care, din fericire,

n-a ap`rut decât la prânz, direc]ia hotelului s` fac` vreoasociere cu numele tù.

– Asta ar \nsemna un adev`rat ghinion.– Cred c` ar fi mai prudent pentru tine s` nu te expui

deocamdat` prea mult, ca s` nu fii recunoscut`. Am om`tu[`, sora mamei mele, o b`trân` doamn`fermec`toare, care cu siguran]` nu va refuza s` tead`posteasc`. Ce zici?

– Sunt foarte mi[cat` de grija ce mi-o por]i, r`spunse ea curecuno[tin]`.

Cum ma[ina tocmai trecea nu prea departe de arculNoorbrö, ea \ntreb`:

– N-ai vrea s` trecem mai \ntâi pe la hotelul meu, [i dupàceea s` mergem la avocat?

Igor tres`ri.– Nu crezi c` este imprudent s` te arunci \n gura lupului?

|n locul tù, a[ evita s` merg acolo.


– N-a trecut decât o or` de când a ap`rut ziarul. Ar fichiar un ghinion ca personalul hotelului s` fie deja alertat.

– |ntr-adev`r.– De altfel, nimeni nu m` cunoa[te. Prin hol exist` mereu

mult` lume care circul`. Voi urca direct \n camera mea ca s`-miiau câteva obiecte de toalet` indispensabile [i mai ales biju-teriile, hârtiile personale [i fotografiile p`rin]ilor mei la care]in mai mult decât la orice.

– S` nu \ntârzii prea mult.– Po]i s` fii sigur. Este preferabil s` fac acest lucru ime-

diat, pentru c` fiecare minut care trece este \n defavoareamea. N-am s`-mi achit nota de plat`, dar voi trimite baniiprin po[t`.

– M-ai lini[tit un pic, zise contele cotind pe strada careducea la hotelul Regina.

Câteva minute mai târziu, ma[ina opri \n fa]a hotelului.– Vrei s` m` a[tep]i? Nu stau mai mult de zece minute.Deja, ea deschisese portiera, dar Igor o prinse de mân`. Pe

chipul lui se citea totu[i \ngrijorarea.– Nu crezi c` este prea periculos?Ea \i zâmbi, mai emo]ionat` decât voia s` par`.– Totul va fi \n regul`… ai s` vezi.

124 NELLY

Capitolul 10

Cum venise mai devreme la \ntâlnirea pe care i-o d`duseOlaf, la restaurantul Pagod, Nathalie comand` un whisky cas` nu stea degeaba.

|[i scoase de asemenea [i o ]igar`, dar observ` c` brichetaei nu mai func]ioneaz`. Privi \ntreb`tor \n jurul ei.

Remarc` un b`rbat cu o \nf`]i[are sportiv`, care fuma sin-gur la o mas` [i nu-[i lua ochii de la ea de când intrase.

Hazardul, capricios uneori, f`cea ca ea s` se afle, f`r` s`[tie, \n prezen]a necunoscutului pe care Carole \l \ntâlnise cudou` ore mai devreme \n cafeneaua unde ea \[i luase miculdejun.

Doar c`, dac` atitudinea rezervat` a Carolei pusese punctrepede discu]iei lor, nu acela[i lucru se \ntâmpl` cu Nathaliecare se ridic` [i, cu \ndr`zneal`, \[i scoase \n eviden]` pieptulprovocator, privindu-l pe acest b`iat frumos cu insisten]` [izâmbindu-i.

Un pic dezorientat de atitudinea atât de diferit` a aceleiape care o credea a fi aceea[i persoan`, b`rbatul nu se mi[c`dar, \n fa]a zâmbetului insistent al lui Nathalie, se ridic` de lalocul lui [i veni spre ea. Aprinse bricheta [i-i oferi un foc.

– Mul]umesc, zise ea gra]ios.El \ncerc` o abordare direct`:– |ntâlnirea noastr` este \ntr-adev`r neprev`zut`.– Soarta este uneori foarte viclean`…Nathalie \l privea cu \ndr`zneal`, pentru c` acest necunos-

cut \nalt, bine \mbr`cat, care purta pe deget o [evalier`, i sep`rea foarte seduc`tor. Ad`ug` zâmbind:

– M` bucur foarte mult c` ne-am cunoscut.– {i eu!B`rbatul gândi, buim`cit: „Femeile sunt \ntr-adev`r

schimb`toare…”Totu[i, remarc` faptul c` intona]ia vocii lui Nathalie era

parc` ceva mai aspr` decât a Carolei [i, observându-i bluza cudecolteu larg, \i spuse:

– Feri]i-v` de aerul rece al Suediei… Ah, cochet`ria femi-nin` poate s` duc` la multe impruden]e!

– V` \n[ela]i.– V-a]i pus o ]inut` mai lejer` decât cea de azi diminea]` [i,

cu rochia asta decoltat`, nu v` este cumva frig?– Nicidecum!– Totu[i, p`re]i pu]in r`gu[it`…– Nu-i adev`rat.– Poate… Oricum, constat c` v-a]i g`sit bagajele, pentru c`

v-a]i schimbat hainele.

126 NELLY

– V`d c` sunte]i la curent…– V-am spus doar c` eram \n holul hotelului Royal când a]i

ajuns ieri acolo, [i v-am auzit plângându-v` c` v-au disp`rutbagajele… Azi diminea]`, era]i mult mai prost dispus`…

Nathalie nu auzi sfâr[itul acestei fraze, pentru c` clientula[ezat la masa de al`turi, izbucnind \ntr-un râs zgomotos, \iacoperise vocea b`rbatului. Se mul]umi a[adar s`-i r`spund`:

– V`d c` sunte]i la curent cu necazurile mele. Dar asta\nseamn` c` locuim \n acela[i hotel?

– Fire[te… Eu sunt fabricant de m`tase, la Lyon.– Sunte]i directorul fabricii?– Sunt patronul. Am venit pentru o s`pt`mân` la

Stockholm, cu afaceri.– A[adar o s` ne mai vedem?– Cu pl`cere.– A[ fi \ncântat`.Aducându-[i aminte de povestea cu bagajele, ea relu`:– De fapt, cu bagajele s-a aranjat.Nathalie zâmbi larg [i continu`:– La un sfert de or` dup` aceea, mi-au fost aduse \n

camer`, cu scuzele de rigoare.– A[a cum v-am spus, la fel am p`]it [i eu! Dar nu m-am

prezentat: m` numesc Laurent Seguin.Se \nclin`, politicos. Ea \i \ntinse mâna.– Eu m` numesc Nathalie Roux… Sunt artist`…– Sper s`-mi face]i pl`cerea s` cina]i cu mine disear`?– Desigur… Numai c`, trebuie s` v` m`rturisesc c` nu

sunt liber`…


– Sunte]i c`s`torit`?– Nu… Nu \nc`… Adic`…Se \ncurca \n explica]iile incomplete pe care voia s` i le

dea. El \i veni \n ajutor.– C`l`tori]i cu prietenul dumneavoastr`?– Da [i nu…– Cum vine asta?– Cel care m-a adus aici este un baron suedez foarte bogat

pe care l-am cunoscut la Paris… Vrea s` se c`s`toreasc` cumine… Dar eu ezit…

– |n]eleg, zise b`rbatul.– Nu, nu \n]elege]i… Pentru c` probabil c` v` imagina]i

ceea ce nu este de fapt… Acest nobil suedez nu \nseamn`nimic pentru mine… Absolut nimic. Nici m`car nu ne-ams`rutat. El vrea de fapt s` m` fac` s` joc un rol…

– Este impresar?– Nicidecum.– Director de teatru?– Din p`cate, nu… Evident, eu [tiu s` joc teatru… De

aceea… |n fine, nu ave]i cum s` \n]elege]i…Arunc` o privire la ceas [i continu`:– Trebuie s` m` \ntâlnesc cu el aici. Am s` v` rog a[adar s`

v` retrage]i… N-a[ vrea s` m` surprind` discutând cu dum-neavoastr`… |n]elege]i?

Ea evident c` Laurent Seguin nu prea \n]elegea, dar b`nuic` nu trebuia s` mai insiste. Zise doar:

– Nu m-a[ fi gândit niciodat` s` cunosc tocmai \n Suedia ocompatrioat` atât de frumoas`.

128 NELLY

– Nici eu nu credeam c` o s` \ntâlnesc aici un francez atâtde fermec`tor… r`spunse ea cu spontaneitate.

– Eu sunt celibatar. Nu am deci a m` teme de reac]iile vre-unei neveste geloase! Am s`-mi permit s` v` telefonez.

Ea \i zâmbi privindu-l cum se \ndep`rteaz`…Dar parc` \i spusese: „V-a]i schimbat ]inuta de azi-

diminea]`”…Nu era adev`rat, era \mbr`cat` \n acela[i costum de când

plecase de la hotel Royal. |i veni \n minte o alt` fraz` de-a lui:„Azi-diminea]` era]i mai prost dispus`…”

{i atunci, brusc, \n]elese. „Nu pe mine m-a \ntâlnit… eracealalt`, sosia mea.”

Aceast` concluzie \i provoc` o ciudat` nelini[te. Sim]ea c`intrase \ntr-un fel de capcan`. Se gândea la asta când ap`ruWesborg.

V`zând-o de \ndat` ce intr` \n restaurant, el travers` cu pa[imari sala [i se \ndrept` repede spre ea. Chipul \i era \ntunecat[i o cut` adânc` \i br`zda fruntea. |i spuse sec lui Nathalie:

– S` mânc`m repede, pentru c` trebuie s` treci cât sepoate de rapid pe la Regina.

Cuvintele lui t`ioase, tonul autoritar \i produser` luiNathalie o impresie nepl`cut`. Ea nu era \nc` so]ia lui, \i eradeocamdat` doar complice [i el deja \i d`dea ordine… Cândva deveni \n mod legal so]ia lui, va trebui probabil s` i sesupun` f`r` discu]ie…

|n timp ce \nghi]ea o buc`]ic` de pe[te, se \ntreba cum arputea s` scape de el, pentru c`, deodat`, \ncepea s-o cuprind`frica.


|n ciuda dorin]ei de a deveni bogat`, se temea de urmareaevenimentelor [i apoi, se gândi la fraza pe care el o rostise laun moment dat: „Carole Chantereine e foarte bolnav`, esteinternat` \ntr-un sanatoriu; dac` nu o s`-[i mai revin`…”Nathalie avea o senza]ie ciudat de nepl`cut`.

|l privi pe Olaf. Gura lui cu tr`s`turi voluntare [i aspre,str`lucirea ochilor lui, dovedeau un caracter \nver[unat.

Apucase s`-i spun`: „Accept s` fac ceea ce-mi propui…”Dar brusc, \[i regreta cuvintele.

Laurent Seguin \i dovedise c` este frumoas` [i seduc`toare.Poate c` l-ar putea cuceri? |i spusese c` este celibatar [i liber. De ces` nu spere \ntr-un viitor al`turi de acest industria[ frumos [i bogat?

Terminar` repede de mâncat, [i Olaf o conduse imediat pe\nso]itoarea lui la ma[in`. Ajun[i aici, \i ordon` ferm:

– Vei urca direct \n camera Carolei Chantereine [i-i vei luadocumentele. Iat` cheia.

– M` tem c`… \ncepu ea, cuprins` brusc de panic`.– C`…? De ce te temi?– S` nu cumva s` intre ea pe nea[teptate.– Este imposibil.– Cum po]i s` fii atât de sigur?El nu-i r`spunse, pentru c` tocmai pornise ma[ina.Când ajunser` aproape de hotelul Regina, el se opri la o

extremitate a parc`rii.– Te a[tept aici… Gr`be[te-te… \i zise el \n timp ce ea

punea piciorul pe trotuar.Nathalie ar fi vrut s-o ia la fug` [i s` nu mai fie nevoit` s`

execute acest ordin. Tremura de fric`.

130 NELLY

Mergea crispat` \n timp ce traversa bulevardul. Picioarele \itremurau, dar trecu totu[i de u[a hotelului [i se duse spre ascensor.

Ie[i \n acela[i timp cu o b`trân` doamn` care locuia laacela[i etaj, dar noroc c` aceasta se \ndrept` spre o u[` opus`camerei Carolei.

Nev`zând pe nimeni \n preajm`, Nathalie r`suci cheia \nbroaasc` [i intr` cu u[urin]` \n \nc`pere.

Scotoci repede \n valiza deschis` [i \n sertarul unei mese,unde nu g`si decât un plan al ora[ului Stockholm. Apoi,ridicând capacul unei mici mape diplomat, v`zu imediatpa[aportul Carolei.

|l lu` repede [i-l puse \n po[et`. Toate astea nu duraser`mai mult de trei minute.

Lu` din nou ascensorul ca s` coboare, travers` iar`[i holulf`r` s` se fac` remarcat` [i alerg` pân` \n parcare, unde searunc` \n ma[ina lui Olaf.

– Poftim, zise ea aruncându-i pa[aportul [i cheile pegenunchi.

El rânji satisf`cut, dar \i d`du ei pa[aportul.– P`streaz`-l, zise el demarând.Ajuns la cap`tul primei str`zi, opri ma[ina [i se \ntoarse

spre ea.– N-a[ vrea s` fim v`zu]i \mpreun`. |ntoarce-te singur` la Royal.– Când am s` te mai v`d? \l \ntreb` ea cu o voce plat`.– Nu \nainte de mâine. Po]i s` faci ce vrei disear`, dar evit`

s` te ar`]i \n public. Dac` totu[i vrei s` ie[i undeva, strânge-]ip`rul \ntr-un coc cuminte [i, din pruden]`, pune-]i [i ni[teochelari negri.


– Fii lini[tit.Ea remarc` graba lui de a sc`pa de ea. Fu surprins`, dar nu

[tia c` \nainte s` vin` la restaurant, Wesborg aflase deevadarea Carolei, când citise ziarul.

Plec`, având dintr-o dat` inima mai u[oar`. Pân` mâine, eraabsolut liber`! |[i va putea petrece câteva ore \n compania luiLaurent Seguin.

Pentru prima oar` de când era \n Suedia, resim]ea o marebucurie.

*

Carole ie[i din ma[ina lui Igor s`rind u[or pe trotuar. Nub`nuia c`, doar cu dou`zeci de minute mai devreme, Nathaliefusese \naintea ei la Regina.

Contele urm`ri cu privirea silueta zvelt` care disp`rucurând dup` u[a de sticl`.

A[a cum prev`zuse Carole, \n holul hotelului erau foartemul]i turi[ti [i intrarea ei trecu neobservat`. Se repezi \n liftulcare o duse la etajul s`u. Str`b`tu culoarul lung pân` la u[acamerei.

Nedorind s` fie remarcat` de vreunul dintre func]ionarii dela recep]ie, nu se dusese s`-[i cear` cheia. {tia c` \n perma-nen]` o camerist` a hotelui se afla \n oficiul cu lenjerie [iputea s`-i dechid` cu cheia ei.

O g`si pe aceasta ceva mai \ncolo [i-i ceru acest serviciu.

132 NELLY

Fata \nalt` [i blond` schimbase câteva cuvitne cufran]uzoaica mai devreme, \n cursul dimine]ii. A[a c` o ajut`cu bun`voin]`.

– Pofti]i, domni[oar`, \i zise ea \mpingând u[a.Carole intr`.Abia f`cuse câ]iva pa[i \n \nc`pere, c` sângele \i \nghe]` \n

vene.|n fa]a ei se afla profesorul Malmoor, \nso]it de Olaf. Nu-[i

putu re]ine un ]ip`t \n`bu[it.Vru s` se retrag`, dar un poli]ist \i bar` tecerea. |ntr-o

str`fulgerare, fata \n]elese c` picase \ntr-o capcan` \ntins` dedu[manii ei. Dar cum de aflaser` ace[tia atât de repede locul\n care ea se refugiase? De ce nu ascultase adineauri sfatul luiIgor?

Profesorul Malmoor f`cu un pas \nainte.– Haide, fii rezonabil`, domni[oar`. Urmeaz`-m`.– Niciodat`! Nu sunt nebun` [i dumneata [tii asta foarte

bine! strig` Carole.Olaf se apropie la rândul lui.– Este totu[i preferabil, draga mea, s` fii considerat`

iresponsabil` decât criminal`. Pentru c` toat` lumea [tie c`,pentru ca s` fugi, l-ai \mpins pe nefericitul de [ofer sub ro]ileunui camion!

Descoperirea fugii Carolei \l f`cuse pe Olaf s` modificebrusc toate planurile privind substituirea celor dou`femei.

Trebuia s` se gândeasc` la un alt plan… Iat` de ce-ispusese lui Nathalie c`, pân` a doua zi, nu se vor mai vedea.


De \ndat` ce se desp`r]ise de ea, se dusese la poli]ie, cuziarul \n mân`, ca s` anun]e comisariatul c` el [tia hotelul \ncare se afla Carole Chantereine.

Imediat, fusese anun]at profesorul Malmoor [i se \ntâlni-ser` cu to]ii \n camera Carolei.

Aceasta, auzind spusele lui Olaf, tres`ri.– Dar nu este adev`rat! Este o minciun` sfuntat`! Nici

m`car nu l-am atins pe [ofer!Poli]istul f`cu un pas \nainte [i spuse cu o voce tìoas`:– Avem m`rturia [oferului de camion, domni[oar`. Dac`

nu va reu[i doctorul s` v` duc` la clinic`, va trebui s` mùrma]i pe mine.

Carolei i se p`rea c` o pr`pastie se deschide \n fa]a ochilorei, c`-i fuge p`mântul de sub picioare.

Din reflex, \ntinse mâinile \nainte, ca [i cum ar fi cùtat unpunct de sprijin de care s` se aga]e.

Aceast` m`rturie despre care vorbea poli]istul fusese cusiguran]` cump`rat` scump de Olaf. Atunci, brusc, \[i amintide Igor. Doar el mai putea s-o salveze. Era singura ei speran]`.

Dar cum s`-l avertizeze f`r` s` le dezv`luie adversarilor sìc` are un aliat? Pentru c` sim]ea c`, pentru a reu[i, trebuia caatacul contelui s` fie o surpriz` [i s` nu lase timp rudelor sales` se concentreze asupra unei contraofensive.

Machiavelismul tacticii lor le dovedea puterea…{i de data asta, era mai bine pentru Carole s` se prefac`

supus`.|l privi pe Olaf, apoi, plecând capul, \i spuse cu o voce

frânt`:

134 NELLY

– Fie. V` urmez.Grupul porni pe culoar. Ea era \ncadrat` de profesor [i de

poli]ist. Olaf Wesborg mergea \n spatele lor.Scopul Carolei era simplu: s` ias` din hotel f`cându-se

remarcat`, pentru ca Igor s-o vad`. Atu-ul ei era tocmai aces-ta, c` du[manii ei nu [tiau de prezen]a contelui Alkenberg.

*

Ie[ir` to]i patru din ascensor. Profesorul, care \[i ]inea„pacienta” de bra], era un pic mai \n fa]`.

Brusc, Carole fu cuprins` de o nou` \ngrijorare; \n loc s`se \ndrepte spre u[a principal`, Malmoor o conduse spreintrarea de serviciu, care d`dea spre partea lateral` a hotelu-lui.

A[adar, contele nu avea cum s-o vad`… Totul era \mpotri-va ei! Parc` era prins` \ntr-o plas`…

Dar, pe când se gândea cu spaim` la planul ei care era pecale s` e[ueze, \l z`ri dintr-o dat` pe Igor, \n picioare, sprijinitde una din coloanele de marmur` ale holului.

|n loc s-o a[tepte pe Carole \n ma[in`, el intrase \n hotel.Privirile li se \ntâlnir`. V`zu buzele contelui frem`tând deindignare. Poate c` acesta s-ar fi aruncat \naintea Carolei dac`n-ar fi citit \n ochii ei o implorare mut`.

Se \n]eleser` din priviri… |ntorcând capul pentru ca s` nufie v`zut de Olaf, contele r`mase nemi[cat.


Un val de optimism o invad` peCarole. Se sim]ea \nconju-rat` de prezen]a amical` [i t`cut` a lui Igor.

Ma[ina lui Olaf era parcat` pe o str`du]` pu]in circulat`, peunde erau intr`rile furnizorilor hotelului.

Profesorul Malmoor urc` \n spate \mpreun` cu Carole.Poli]istul se a[ez` al`turi de [ofer. Ma[ina se \nscrise curând \ncircula]ia marelui bulevard. Carole recunoscu imediat ma[inalui Igor care, la rândul lui, demarase. |n]elegând dorin]aexprimat` \n privirea ei, el \ncepu s-o urm`reasc`.

Olaf conducea cu siguran]` [i cu mìestrie. Curând ajunselâng` lacul Lamar [i o lu` pe [oseaua spre Skansen. |n oglin-da retrovizoare din fa]a ei, Carole putea s` vad` capota lungà ma[inii metalizate a lui Igor. {oseaua era larg`, dreapt` [i, pealocuri, mergea de-a lungul apelor Balticii. Olaf coti [i o lu` peo [osea care se pierdea \n câmpie. |n dreapta lor, la cap`tulunui parc \nconjurat de gard viu, la sunetul claxonului lor pecare Olaf \l ap`s` de trei ori, se deschise o barier`.

Ma[ina porni pe o alee m`rginit` de pini. Le ap`ru \n fa]ò cl`dire lung` [i joas`. Fa]ada avea numeroase ferstre cu gri-laje… Era la fel de sinistr` ca o pu[c`rie.

Primul care cobor\ din ma[in` fu poli]istul, care-i spuseCarolei:

– Am consemnat toate declara]iile dumneavoastr`. Voitransmite toat` ancheta poli]iei care se va adresa direct dom-nului profesor Malmoor.

Doi infirmieri \mbr`ca]i \n alb ap`rur` la intrarea \n cl`dire.O apucar` cu duritate pe Carole de bra] [i o conduser`\nùntru.

136 NELLY

Aceasta se trezi \ntr-o \nc`pere mare alb`, cu ferestrele blo-cate de bare de fier. V`zându-se lipsit` astfel de libertate,teama ei, pe care o clip` prezen]a lui Igor i-o alungase, reveni[i mai violent` ca \nainte.

{i dac` contele o pierduse din vedere? {i chiar dac` ourm`rise pân` aici, cum va reu[i el s` desfac` firele plasei careo ]inea captiv`?

Brusc, u[a se deschise [i ap`ru un omule] slab, cuochelari. Veni spre ea, \i lu` f`r` blânde]e \ncheietura mâinii[i spuse:

– Duce]i-o \n zona albastr`. Deocamdat` nu i se prescrienimic special.

Zona albastr` era rezervat` nebunilor periculo[i [i-[i dato-ra numele geamurilor vopsite \n albastru pentru a diminuapercep]iile vizuale ale bolnavilor.

Carole fu condus` pe un culoar, apoi introdus` \ntr-un felde celul`.

Dou` infirmiere \i scoaser` f`r` menajamente hainele [i-ipuser` o rochie de pânz`.

Câteva minute mai târziu, un declic \i d`du de veste c` u[ase \ncuiase \n urma ei.

Mica \nc`pere \n care se afla nu avea ca mobilier decât unpat de fier [i o mas` fixat` \n pardoseal`.

La cap`tul puterilor, Carole se pr`bu[i pe pat [i \ncepu s`plâng` cu disperare.

Cât timp st`tuse astfel? N-ar fi putut s` spun`. Apoi, u[a sedeschise [i ap`ru un doctor \n halat alb, urmat de o infirmier`.Noul venit putea s` aib` vreo [aizeci de ani.


Carole \[i rec`p`t` speran]a. Poate c` acesta nu era com-plicele verilor ei [i al profesorului Malmoor…

Imediat ce acesta intr`, ea exclam`:– Dcotore, sunt victima unui complot \ngrozitor!Omul \i zâmbi [i-i r`spunse:– Bine\n]eles, desigur. Dar toate acestea se vor rezolva.

Pân` atunci \ns`, \]i vom face o injec]ie.|i vorbea cu blânde]e, a[a cum vorbe[ti cu un iresponsabil.{i Carole \n]elese c` profesorul Malmoor, care trebuia s`

fie marele patron al sanatoriului, d`duse deja ordinele nece-sare \n privin]a ei.

Distrus`, incapabil` s` mai reac]ioneze, se l`s` prad` dis-per`rii [i, aproape cu o nep`sare total`, se supuse examin`riidoctorului.

Dup` plecarea acestuia, pleoapele i se \ngreunar` [i secufund` \ntr-un somn de plumb.

*

A doua zi diminea]a, Carole deschise ochii [i v`zu decorulcare o \nconjura: pere]ii albi, fereastra cu grilaje de fier… Se\ntreb` mai \ntâi dac` nu cumva este victima unui nouco[mar.

|ncetul cu \ncetul, creierul ei ie[i din ce]urile somnuluicare-l \ntunecaser`. Atunci abia, noua ei situa]ie \i ap`ru \ntoat` oroarea ei!

138 NELLY

Totu[i, \ncerc` s` reac]ioneze. Nu trebuia s` se lasedoborât`. {i apoi, se gândea la Igor; el nu putea s-o aban-doneze.

Da, el se gândea la ea. Aceast` senza]ie, datorat` probabilunui al [aselea sim], \i d`du curaj.

|n clipa aceea, intr` o infirmier`. Era o fat` tân`r` de vreodou`zeci de ani, o blond` cu ochii blânzi. |i zâmbi \ncurajatorpacientei. Pentru prima oar`, Carole sim]i o oarecare sim-patie. |ndr`zni s`-i m`rturiseasc` fetei.

– Domni[oar`, nici dumneata n-o s` m` crezi dac` o s`-]ispun c`…

Dar infirmiera o \ntrerupse [i-[i puse un deget pe buze.Apoi, aplecând capul, murmur`:

– Curaj! Cineva se gânde[te la dumneavoastr`…|i lu` mâna Carolei [i-i spuse dintr-o suflare: – S` face]i ce vi se va spune… Este absolut necesar! Eu m`

voi \ntoarce curând.Ie[i, zicând cu voce tare, ca s` fie auzit`:– Da, domni[oar`, v` aduc imediat micul dejun.|nchise apoi u[a \n urma ei. Imediat, parc` o raz` de soare

lumin` mica celul` alb`.Carole nu mai era singur`!{tia c` cineva veghea asupra ei.


Capitolul 11

Nathalie se \ntorsese la hotel Royal [i se \ncuiase \n cameraei. Se \ntinse pe pat [i d`du drumul la televizor. Se transmiteaun western. Urm`ri distrat` sfâr[itul filmului, cu un interesmai mult decât mediocru.

Deodat`, pe micul ecran ap`ru crainicul pentru un buletinde [tiri. Vorbea \n suedez`, limb` pe care ea n-o \n]elegea, darcând v`zu ap`rând fotografia Carolei, tres`ri [i, f`r` s`\n]eleag` prea bine despre ce era vorba, b`nui c` era cevaserios care o privea [i pe ea [i \n care este amestecat Olaf.

I se f`cu dintr-o dat` fric`, o fric` \ngrozitoare care-i\nghe]` sângele \n vene. |n ce bucluc voia Wesborg s-oamestece?

Trebuia s` plece din Stockholm cât mai repede… dar cep`cat! Nu mai putea fi vorba s`-l \ntâlneasc` pe LaurentSeguin disear`, a[a cum pl`nuise.

Nu mai avea decât un singur gând \n minte: s` fug`… s`plece cât mai departe de Suedia! Ridic` receptorul [i ceru

aeroportul. Air-France nu avea nici un zbor \nspre Paris pân`a doua zi… Se adres` succesiv mai multor companii aeriene,f`r` mai mult succes. |n fine, la Lufthansa, i se spuse c` arputea ob]ine un loc pentru Köln, cu un Boeing 747 care, fiind\n \ntârziere, f`cea escal` la miezul nop]ii pe aeroportulsuedez.

F`r` s` [ov`ie, \[i re]inu locul… din Germania, va lua untren spre Paris.

|n felul acesta \[i va pierde [i urma dac` Wesborg \ncercas` dea de ea.

|[i adun` hainele, \nchise repede valiza [i se hot`r\ s` seduc` s`-[i pl`teasc` nota.

|n clipa când ie[i din lift ca s` se duc` la recep]ie, se cioc-ni de Laurent Seguin.

– |nc` o \ntâmplare care ne aduce \mpreun`, \i zise el zâm-bind.

– |ntr-adev`r, bolborosi ea.– Voi fi foarte fericit s` te invit disear` la cin`. {tiu un

restaurant foarte pl`cut…Ea \l \ntrerupse:– |]i mul]umesc, dar sunt obligat` s` m` \ntorc imediat la

Paris.– Ai primit vreun angajament?Nathalie se tulbur` \n fa]a privirii \ntreb`toare a indus-

tria[ului. |i r`spunse foarte repede:– De fapt, tocmai mi-am dat seama c` pretextul care mi s-a

dat ca s` fiu adus` aici nu este valabil… Acest impresar m-amin]it…


Luând de bune cuvintele lui Nathalie, Laurent spuse:– O fat` frumoas` este din p`cate adeseori o prad` u[oar`

pentru indivizi f`r` scrupule… Pot s` te ajut cumva? S` facceva pentru dumneata?

– S` m` aju]i? repet` mecanic Nathalie.– Da, poate c` a[ putea s` te ajut cu ceva?– E[ti foarte amabil… Dar nu [tiu ce caut eu la

Stockholm… m` voi \ntoarce la Paris…– Voi fi [i eu acolo spre sfâr[itul s`pt`mânii. S`-mi dai

adresa dumitale. Am putea s` ne mai vedem.– Oh, cu pl`cere, zise ea spontan.|n timp ce vorbeau, traversar` holul hotelului.Deodat`, Laurent o \ntreb`:– Când vrei s` pleci?– Disear`…Ea ezit` o clip`, dar cum el o privea cu interes, \i m`rturisi:– Plec la noapte cu un avion al companiei Lufthansa, care

merge la Köln [i, de acolo, voi lua un tren spre Paris.– De ce pleci atât de repede?El o prinse de mân`, apoi continu`:– Este ceva care te sup`r`… sau te sperie…Glasul lui Laurent era cald; ea \[i cufund` privirea \n ochii

lui.– Vrei s` [tii adev`rul?– A[ vrea s` te ajut, dac` se poate…– Atunci, afl` c` b`rbatul care m-a adus aici m` sperie…

Nu vreau s`-l mai v`d… Vreau s` plec foarte repede, pentruc` el trebuie s` vin` mâine s` m` vad`…

142 NELLYgiannijollys

Se opriser` la cap`tul unui culoar, \ntr-un fel de rotond`care-i izola de circula]ia din hol. Laurent se \ncruntase.

– Nathalie. |i pronun]ase numele cu o not` de tandre]e. V`dc` e[ti foarte nefericit`… Presimt c` ceva nu este \n regul`. Tesimt trist` [i \n pragul disper`rii. Eu nu sunt pentru tine decât unnecunoscut [i totu[i, a[ fi fericit dac` mi-ai acorda \ncrederea…

|n loc de orice r`spuns, ea \[i plec` u[or capul, \n timp ceochii i se umpleau de lacrimi. Sim]i c` este gata s` izbucneasc`\n plâns. Oft` adânc [i r`spunse:

– Tot ce mi se \ntâmpl` este din vina mea… Numai dinvina mea. Nu merit s`-]i fie mil` de mine.

Arunc` o privire spre ceas [i continu`:– Trebuie s`-mi achit nota de plat` [i s` plec din acest hotel

cât de repede cu putin]`…– Este abia ora patru dup`-amiaz`, ce vei face pân` la

miezul nop]ii?– Nu [tiu…– Am s`-]i propun ceva.– Ce?– Voi r`mâne cu tine… am s` te duc s` cin`m [i te voi con-

duce la aeroport…– Oh, ai face asta pentru mine?Ea \l privea cu recuno[tin]`.– Desigur. Mi se pare c`, dintr-un motiv pe care nu-l

cunosc, e[ti foarte speriat`. }i-am spus adineauri c` vreau s`te ajut. Accep]i?

– Nu [tiu cum s`-]i spun ceea ce simt… |mi dai atâtacuraj…


– Haide, nu mai plânge…|ntr-adev`r, pe obrajii ei se rostogoleau lacrimi. El con-

tinu`:– Du-te la recep]ie [i roag` s`-]i coboare bagajele. Am

\nchiriat un Opel alb; m` duc s`-l iau [i te a[tept \n fa]a intr`riihotelului.

Zece minute mai târziu, un b`iat \nc`rcase cele dou`valize ale lui Nathalie \n portbagajul ma[inii lui LaurentSeguin.

Când ma[ina se \ndep`rt` pe bulevardul larg, fata avusenza]ia c` re\nvie. Aerul pe care-l respira i se p`ru dintr-odat` mult mai proasp`t… Cum buzele ei schi]ar` un zâmbet,industria[ul, care o observase, remarc`:

– Sunt fericit s` te v`d mai relaxat`. Ce ai zice s` mergems` bem un ceai \ntr-una din cofet`riile ce se afl` pe cheiurileacestor fermec`toare insule ale capitalei?

– Cu mult` pl`cere…– Mai \nainte \ns`, vom trece pe la marile magazine

Nordiska Kompaniet, pentru c` vreau s`-]i ofer o amintire a\ntâlnirii noastre…

Generozitatea pe care i-o ar`ta acest necunoscut o stupefie[i o mi[c` profund. Reu[i s` bolboroseasc`:

– E[ti prea dr`gu], dar n-am nici un motiv ca s` acceptacest cadou!

Pân` acum, Nathalie nu avusese niciodat` prea multescrupule. Singurul ei scop \n via]` fusese dorin]a nebun` de aavea mul]i bani ca s` duc` o via]` luxoas`, [i iat` c`, brusc, oschimbare nea[teptat` se produsese.

144 NELLY

Aventura periculoas` \n care, din l`comie, acceptase s`-lurmeze pe Wesborg, \i deschisese ochii.

|n ciuda protestelor ei, Laurent o conduse aproape cu for]a\n marele [i luxosul magazin. Degeaba \i spunea ea c` nu vreanimic, el \i cump`r` totu[i o mic` po[et` din piele de croco-dil, cu o agend` asortat`.

– |n asta vei nota adresa [i num`rul meu de telefon… |nmai pu]in de o s`pt`mân`, ne vom \ntâlni la Paris [i sper c`,luna viitoare, vei veni s`-]i petreci un sfâr[it de s`pt`mân` laproprietatea mea din \mprejurimile Lyon-ului…

Nathalie nu [tia ce s` mai spun`, \ntr-atât avea acum unsentiment necunoscut ei. Laurent vru s-o conduc` pe o teras`care domina Stockholm-ul. Apoi coborâr` ca s` mearg` s` beaun ceai \ntr-un loc deosebit de romantic. Se izolar` undeva \nfundul s`lii. Dup` ce chelneri]a le puse \n fa]` ciocolata cald`[i pr`jiturile, [i când nu mai riscau s` fie deranja]i, Nathalie \lprivi pe Laurent [i-i spuse cu gravitate:

– Nu merit atâta aten]ie din partea ta.– De ce?– Pentru c` eu nu sunt o fat` cumsecade…– Ce \n]elegi tu printr-o fat` cumsecade?– }i-am mai spus c` sunt artist`, dar n-am g`sit niciodat`

decât ni[te slujbe de nimic, \n turnee ne\nsemnate… Evident,visam [i eu s` fac teatru serios…

El p`ru mirat.– {i totu[i, impresarul t`u te-a cazat la Royal.– Nu este un impresar obi[nuit…Laurent f`cu un gest de surprindere.


– Cum adic`?Ea \[i plec` privirea [i relu`:– Este un b`rbat care mi-a cerut s` fiu dublura unei per-

soane cu care eu sem`n foarte bine… Este ceva cu o povestede mo[tenire, care mi se pare mai mult decât suspect`…B`rbatul acesta, un baron suedez, mi-a oferit s` se c`s`to-reasc` cu mine, cu condi]ia s` \mprumut personalitatea uneifran]uzoaice c`reia un unchi suedez i-a l`sat toate bunurilelui.

|i povesti apoi lui Laurent cum Olaf \i ceruse s` furepa[aportul Carolei. |[i deschise po[eta [i i-l ar`t`.

– Vezi, a[adar, c`-]i spun adev`rul.Pe m`sur` ce ea \[i spunea povestea, chipul lui Laurent

exprim` mai \ntâi uimire, apoi compasiune.– Nathalie, m`rturisindu-mi toate astea, tocmai mi-ai acor-

dat \ncrederea ta total`. A[a c`, \n ciuda p`rerii severe pe careo ai despre tine \ns`]i, eu cred exact contrariul: e[ti o fat`foarte cumsecade, din moment ce refuzi s` devii complice laun act ce poate fi criminal… Vrei s` fugi de acest b`rbat, pen-tru c`-]i este team`… Ai v`zut la televizor portretul dubluriitale… Trebuie s` afl`m ce i s-a \ntâmplat [i, dac` e[ti sincer`[i curajoas`, de altfel, \]i voi fi al`turi, va trebui s` mergem lapoli]ie.

– {i dac` nu m` vor crede? Acest baron Wesborg pare opersonalitate foarte important`… Cât va cânt`ri cuvântul meu\mpotriva cuvântului lui? Eu, o mic` figurant`, care am accep-tat s` vin aici pentru bani… S-ar putea crede c` fac toate asteadin r`zbunare, pentru c` am fost p`c`lit`, de exemplu…

146 NELLY

– S` nu crezi asta, Nathalie. {i eu sunt strìn aici, dar \nFran]a sunt cunoscut ca un om cinstit, [i m`rturia mea o vasus]ine pe a ta. Te iau sub protec]ia mea. Nu mai tremura a[a!N-am s` te p`r`sesc.

|i zâmbi [i palma lui mare de sportiv \i strânse bra]ul. |ncu-rajat`, ea murmur`:

– Dac` a[a crezi… Al`turi de tine, am impresia c` \ntr-adev`rnu trebuie s` m` mai tem de nimic.

– |]i mul]umesc c` ai \ncredere \n mine.Se aplec` [i o s`rut` u[or pe frunte.– Vezi, Nathalie… Ai visat s` ai o via]` u[oar`, dar tocmai

mi-ai dovedit c` e[ti [i foarte curajoas`, f`cându-mi acestem`rturisiri. Nu numai c` e[ti frumoas`, dar sinceritatea ta mìmpresioneaz`. Poate c` eu am sufletul unui câine credincios,dar vreau s` te salvez [i s` te ajut s` duci o via]` normal`. Euador s` locuiesc la ]ar`; poate c` [i ]ie \]i place? |mi petrecjum`tate din s`pt`mân` pe proprietatea mea de la ]ar`. A[acum ]i-am mai propus, vei veni poate s`-]i petreci un weekendacolo [i, dac` o s`-]i plac`, Dumnezeule… poate c` vei accep-ta s` r`mâi de tot [i s`-]i \mpar]i via]a cu un celibatar care pânàst`zi refuza ideea c`s`toriei.

Nathalie \[i \mpreun` mâinile, le strânse cu putere [i p`li.– Vrei s` spui c`…– |mi placi la nebunie. Este pentru prima oar` când simt a[a

ceva! Am treizeci [i cinci de ani [i cred c` a sosit timpul s`-mi\ntemeiez o familie. |]i plac copiii?

Atunci, dintr-o dat`, Nathalie izbucni \n plâns. El \[i trecubra]ul pe dup` umerii ei.


– Draga mea, te-am f`cut s` plângi?Ea bolborosi:– Nu-mi vine s` cred c` vorbe[ti serios… Mi se pare

imposibil… Este un vis atât de nebunesc, atât de minunat…– Nathalie, draga mea, n-a[ avea cruzimea s` spun lucruri

pe care nu le gândesc… Dar, s` nu mai \ntârziem, datoria necheam`. Este vorba s` salv`m via]a unei nevinovate. Dupàceea, vom avea tot timpul s` vorbim despre viitorul nostru.Dar, \nainte s` anun]`m poli]ia, vreau s` m` sf`tuiesc cu unprieten de-al meu care este consilier de stat.

Laurent Seguin avea afaceri importante cu m`tase \nSuedia [i avea leg`turi strânse cu industria[i locali [i mari ma-gazine suedeze, dar cuno[tea [i numeroase personalit`]i.

De \ndat` ce se urc` \n ma[in`, se \ndrept` c`tre prietenul sù,consilierul de stat. Avu norocul s`-l g`seasc` acas` când, \nso]itde Nathalie, se prezent` la domiciliul acestuia, o cl`dire foartefrumoas` care se \n`l]a \ntr-un cartier reziden]ial numit Gardet.

Nathalie era prad` unei vii \ngrijor`ri, când un servitor sti-lat \i invit` pe oaspe]i s` intre pe u[a \nalt` care d`dea \ntr-unimens birou, mobilat foarte sobru. St`pânul casei, YanBorgden, era un b`rbat de vreo cincizeci de ani, foarte \nalt,foarte blond, cu o fa]` deschis`; era adev`ratul tip nordic.

|i strânse cu simpatie mâna fran]uzoaicei, exclamând:– Ce vânt bun v` aduce la mine?– Este mai degrab` o furtun`, r`spunse Laurent.Apoi, \ntorcându-se spre Nathalie, o prezent` prietenului

sù, dup` care-i f`cu o relatare a incredibilei aventuri a fetei.Borgden \l ascult` cu maxim` aten]ie, apoi spuse:

148 NELLY

– {tia]i c` domni[oara Chantereine, care a mo[tenit unadintre cele mai mari averi din ]ara noastr`, este considerat` anu fi \n deplin`tatea facult`]ilor sale mentale? Trebuia s` fieinternat` \ntr-o clinic` particular`, când a evadat din ma[inapsihiatrului, \mpingându-l pe [ofer sub ro]ile unui camion…Am auzit aceast` informa]ie la televizor. Poli]ia o caut` pestetot pe aceast` nefericit`…

– Se pare c` e[ti la curent cu faptele, zise Laurent, mirat.– |ntr-adev`r, pentru c` prietenul meu cel mai bun, con-

tele Alkenberg, tocmai mi-a telefonat ca s`-mi cear` ajutorul \naceast` afacere. Este foarte \ndr`gostit de domni[oaraChantereine [i vrea s` se c`s`toreasc` cu ea.

– Incredibil` coinciden]`! f`cu Laurent.– Po]i s-o mai spui o dat`!… Alkenberg afirm` c` este

vorba despre o internare abuziv` care a fost pus` la cale de unanume Olaf Wesborg, b`rbatul care te-a contactat la Paris,domni[oar` Roux, [i care dup` tot ceea ce mi-a] ispus, estegata s` \nf`ptuiasc` o nelegiuire \ngrozitoare… De altfel, voitelefona imediat unde trebuie. |nainte s` contact`m poli]ia, vatrebui s` avem chiar aici o \ntrunire ca s` hot`râm car este celmai bun mod de a ac]iona.

|n timp ce-[i termina fraza, ridic` receptorul de pe birou [iform` num`rul lui Igor.

|l ob]inu imediat pe acesta la cap`tul firului.– Dragul meu Igor… Vino imediat pân` la mine… Este

aici o persoan` care ]i-ar fi foarte folositoare [i care ar puteas` dovedeasc` faptul c` Olaf Wesborg este o canalie mâr[av`.


Epilog

– Cum te mai sim]i \n diminea]a asta?Vocea moroc`noas` a doctorului o trezi brusc pe Carole.Se ridic` \n pat, v`zu decorul din jurul ei [i-i trebuir` câte-

va secunde s` realizeze c` se afl` \n rezerva unui sanatoriu.– Cum te sim]i? repet` doctorul.– Foarte bine, mul]umesc.|ncerc` s` zâmbeasc`.– Ah, v`d c` \ncepem s` devenim rezonabili!Se apropie de ea, \i lu` mâna ca s`-i ia pulsul „bolnavei”, \i

spuse câteva cuvinte infirmierei care-l \nso]ea, [i ie[i.Carole r`mase singur` \n aceast` \nc`pere ce sem`na cu o

celul`. Se ridic` din pat, \[i f`cu toaleta, se \mbr`c`. O alt`infirmier` \mbr`cat` \n gri intr` aducând o tav` pe care eraudou` tartine cu unt [i un ceai prost.

Degeaba \ncerc` fata s` discute cu infirmiera… Aceasta sepref`cea c` nu \n]elege [i nu-i r`spunse.

|n ciuda optimismului ei, pe m`sur` ce trecea timpul,Carole se sim]ea din nou cuprins` de descurajare. Abia spre

mijlocul dup`-amiezii, tân`ra infirmier` care-l \nso]ise pe doc-tor, ap`ru din nou. F`r` s` spun` un cuvânt, \i strecur` Caroleiun plic [i ie[i imediat. Pe hârtia alb` a plicului nu era scris niciun nume. Fata rupse cu febrilitate plicul [i citi mesajul…

Bucuria pe care o resim]i fu atât de violent` \ncât crezu c`inima va \nceta s`-i mai bat`. Erau doar câteva rânduri de laIgor.

Citi:„Nu \ncerca nimic. Supune-te. Chiar de mâine, vei fi din

nou la Stockholm. Fac tot ce pot [i m` gândesc la tine.”Abia terminase de citit, c` auzi pa[i pe coridor. |m`pturi

repede hârtia [i o ascunse sub pern`.Aproape imediat, u[a se deschise [i ap`ru profesorul

Malmoor. Acesta remarc` imediat tulburarea fetei.Cu o voce aspr`, \i strig`:– D`-mi biletul pe care ]i l-a dat infirmiera!Carole p`li [i bâigui:– Nu \n]eleg.El repet` fraza, \ntinzând mâna spre ea.– D`-mi biletul acela!Ea \ncerc` s` nege, dar vocea ei era lipsit` de convingere.

De altfel, doctorul, f`r` s-o mai asculte, arunc` o privire cir-cular` prin \nc`pere. F`r` \ndoial` c`-[i d`du seama c` \n afar`de pat, nu mai putea exista o alt` ascunz`toare. Cu inimastrâns`, Carole \l v`zu ridicând cu un gest brusc cuvertura [iperna. Hârtia alunec` jos… F`r` un cuvânt, el o ridic` [i o citi.

Chipul \i \ncremeni. Ridic` ochii spre Carole care, mai multmoart` decât vie, se a[tepta la o explozie de furie.


I se p`ru c` z`re[te \n ochii palizi ai doctorului o lic`rireuciga[`, dar acesta se ab]inu [i ie[i f`r` un cuvânt, trântind u[a\n urma lui.

Incidentul acesta se petrecuse atât de repede \ncât Caroleavea senza]ia c` primise o lovitur` \n stomac. A[adar, totplanul contelui Alkenberg se va pr`bu[i f`r` \ndoial`…

O cuprinse o groaz` cumplit`. Acum, du[manii sì cu sigu-ran]` c` nu se vor da \n l`turi de la nimic ca s` se debarasezede ea.

Nu-i trebui mult pân` s` aib` certitudinea c` nu se \n[elase.Pa[i repezi se auzir` de cealalt` parte a u[ii. Cheia se r`suci \nbroasc` [i un infirmier, un b`rbat cu \nf`]i[are fioroas` [i cu ostatur` de atlet, cu craniul complet ras, ap`ru \n prag.

– Vino! \i ordon` el.O \mpinse cu brutalitate \nainte, \n timp ce o infirmier` care

se ]inea mai la o parte, \i arunc` pe umeri o pelerin` de molton.Pe Carole puse st`pânire o spaim` teribil`. Reu[i s` strige:

– Unde m` duce]i?Dar cei doi r`pitori ai sì nu-i r`spunser`. Merser` pe un

coridor alb care d`dea \ntr-o curte p`trat`. O ploaie fin` udasep`mântul. |n fa]a unui garaj, Carole v`zu o ma[in` de ambu-lan]` oprit` la câ]iva metri. A[adar, v`zându-i ascunz`toareadescoperit`, Malmoor nu [ovìa s-o expedieze \ntr-o direc]ienecunoscut`.

Pentru Carole, a urca \n aceast` ma[in` era sfâr[itul tutu-ror speran]elor ei.

|[i d`du seama c` trebuia, cu orice pre], s` \ntârzie aceast`clip`. Se \ntoarse spre infirmier` [i-i spuse:

152 NELLY

– Unde a pus profesorul Malmoor banii pe care i-am avut\n po[et`? A[ fi vrut s` v` dau amândurora o aten]ie.

Cuvinte magice! Imediat, cei doi \nso]itori ai ei schimabr`o privire [i infirmiera suger`:

– Probabil c` po[eta v-a fost dus` la vestiar. A[ putea s` m`duc s-o caut.

– M-a[ bucura foarte mult s-o primesc.|n timp ce femeia aceasta cu p`rul c`runt sub boneta alb`

se \ndep`rta, atitudinea infirmierului se schimb` complet. Plinde solicitudine, o \ntreb`:

– Nu v` este frig?Ea \i r`spunse:– Dac` \n]eleg eu bine, sunt trimis` \ntr-un alt sanatoriu?El ridic` sprâncenele [i-i r`spunse pe un ton mai \ng`duitor:– Cred c` v` duce la Nyköping. Dar nu sunt sigur. Ve]i fi,

de altfel, mai bine ca aici.Atunci, jucând totul pe o carte, Carole \i spuse:– Vrei s` câ[tigi cinci mii de coroane?Ochii b`rbatului lic`rir` lacomi. Ea ad`ug`:– Eu am mo[tenit o mare avere [i, ca s` pun` mâna pe ea,

rudele mele vor s` m` declare nebun`. Am prieteni puternici,printre care [i contele Alkenberg, care pân` la urm` m` vorelibera. Dac` m` aju]i s` scap de aici, \]i voi da suma pe care]i-am promis-o.

B`rbatul nu-i r`spunse imediat. Era evident c` se gândea pro-fund. |n afar` de asta, probabil c` mul]i bolnavi spuneau aseme-nea lucruri. Totu[i, privind-o pe Carole, el trebuie s`-[i fi datseama c` ea spune adev`rul, pentru c`, vorbind \ncet, spuse:


– De acord. Eu trebuie s` v` \nso]esc \n ambulan]`.Apoi t`cu, pentru c` tocmai ap`ruse infirmiera fluturând

po[eta Carolei. Aceasta scoase o moned` de zece coroane [ii-o d`du.

|n aceea[i clip`, [oferul ambulan]ei travers` curtea [i seurc` pe scaunul lui. Supus`, Carole \l urm` pe infirmier [i sea[ez` lâng` el \n ma[in`.

{oferul puse ma[ina \n mi[care, dar când s` accelereze, seauzi vocea profesorului Malmoor:

– Opre[te!Acesta venea \n grab` spre ei.Pre] de o clip`, Carole se \ntreb` dac` nu cumva o va escor-

ta chiar el pân` la Nyköping. |n acest caz, toate planurile ei deevadare se vor pr`bu[i. Dar nu fusese decât o alarm` fals`…Profesorul \i d`du [oferului un bilet [i unele instruc]iuni pecare Carole nu le \n]elese.

Cinci minute mai târziu, ma[ina ie[ea din parcul clinicii.|ncepea s` se \nsereze. Deja la marginea p`durii ap`ruse cea]a.Infirmierul se aplec` \nspre pacienta lui [i-i spuse \n [oapt`:

– Curând v` voi face semn, [i ve]i simula un le[in.Ce u[urare! Carole nu mai era singur`, avea un aliat…Continuar` s` mearg` \n t`cere. Deodat`, infirmierul o

strânse de mân`. Ea \n]elese c` venise momentul. Scoase ungeam`t sfâ[ietor [i-[i d`du capul pe sapte.

Atunci, \nso]itorul ei b`tu cu putere \n geamul cae-ldesp`r]ea de [ofer [i-i d`du acestuia ordin s` opreasc`.

– Ia s`rurile din trusa de urgen]`!… Bolnava [i-a pierdutcuno[tin]a!

154 NELLY

|n timp ce [oferul s`ri jos, infirmierul cobor\ [i el, ca pen-tru a-[i ajuta colegul s` scoat` din ma[in` trusa de urgen]`.

{oferul tocmai pusese cutia de metal pe marginea [oselei,când infirmierul, cu o mi[care rapid`, urc` pe scaunul din fa]`[i porni ma[ina, f`r` s` asculte strig`tele colegului s`u, acce-lerând la maximum.

*

Ma[ina rula cu vitez`.Farurile puternice str`pungeau tenebrele care p`reau s`-i

\nv`luie.Trebuia s` cuno[ti \ntr-adev`r foarte bine regiunea [i

[oseaua ca s` circuli cu o asemenea vitez` [i s` nu tepr`bu[e[ti \n pr`pastiile care ap`reau uneori brusc la poalelemuntelui, ca ni[te guri amenin]`toare.

Dup` câteva minute ale unei curse dezl`n]uite, camionetase opri brusc.

O alt` ma[in` era a[ezat` de-a latul [oselei. Carole, care seaplecase s` vad`, recunoscu cu stupoare ma[ina poli]ieisuedeze cu \nsemnele specifice. Oare sc`pase de tor]ionariis`i ca s` cad` \ntr-o alt` capcan`?

Infirmierul se \ntoarse spre ea. Fa]a \i era livid`. Eraprobabil cuprins de o teribil` \ndoial`. L`sându-se am`git demirajul banilor, nu devenise oare complicele unei criminale?

Dar deja ofi]erul de poli]ie venea spre ambulan]`.


Instinctiv, Carole \nchise ochii, ca [i cum era iar`[i gata s`le[ine, de ast` dat` de-a binelea.

– Merge]i la clinica profesorului Malmoor, din Nyköping,nu-i a[a?

Infirmierul \nclin` capul afirmativ. Poli]istul continu`:– Bolnava pe care o transporta]i este o fran]uzoaic`,

domni[oara Carole Chantereine?– |ntr-adev`r, bolborosi omul, care era mai mult mort

decât viu.Carole \[i d`du seama c` totul \i era potrivnic. Deschise

ochii… {i atunci, descoperi \n spatele poli]iei o a douama[in`, pe care n-o v`zuse pân` acum. Sângele \i alerg` mairepede prin vene, pentru c` tocmai \l recunoscuse pe conteleAlkenberg.

|n clipa aceea, nu mai v`zu decât c` Igor alerga spre ea [i-lauzi strigând-o cu o voce vibrând de emo]ie:

– Carole!…Dintr-un salt, Carole fu pe [osea. El \i deschise bra]ele [i ea

se pr`bu[i la pieptul lui, ne[tiind dac` nu cumva tr`ia un visimposibil; \nc` se \ndoia de aceast` realitate.

– E[ti chiar tu! Tu m-ai salvat!…|[i d`du seama c`, \n sfâr[it, co[marul ei se terminase.De altfel, contele \i spuse plin de emo]ie:– Tocmai am ob]inut, \n fa]a martorilor, m`rturia lui Olaf

Wesborg… el s-a asociat complotului pus la cale de maiorulRandall [i de Ingrid Ronneby, cu scopul de a te declara nebun`.

– Este \nfior`tor…– Dar mai e ceva, [i mai r`u…

156 NELLY

– Ce?– Cu siguran]` c` punea la cale uciderea ta, pentru c` a

adus din Fran]a o artist` care-]i seam`n` foarte bine, [i-[i pro-pusese s` se c`s`toreas` cu ea care, de fapt, te-ar fi \ntruchipatpe tine.

– De unde [tii toate astea?– |ntâmplarea a f`cut s` le aflu. |]i voi explica mai târziu.– Dar Ingrid, era [i ea complice?– Ea a fost cea care a intrat \n camera ta \n noaptea aceea

[i ]i-a fluturat prin fa]a ochilor pumnalul… |n felul acesta,nenoroci]ii de ei, \nchizându-te \ntr-un sanatoriu ca nebun`,se gândeau c` vor ob]ine tutela bunurilor tale… Am venit lasanatoriu cu poli]ia, care consemnase deja declara]iile luiOlaf, pentru a-i cere socoteal` profesorului Malmoor [i a-lobliga s`-]i dea drumul imediat din sanatoriu… Dar când amajuns, cel care s-a f`cut complice cu ace[ti criminali ne-a spusc` tocmai te expediase cu o ambulan]` \n alt` parte… Am fostu[ura]i când v-am g`sit…

Igor \i mai d`du [i alte am`nunte. |i povesti cum, cu aju-torul unui prieten al sù, consilier de stat, [i cu sprijinul luiNathalie, fusese anun]at` poli]ia…

Carole \ns` nu mai auzea nimic. Nervii ei, \ntin[i la maxi-mum de atâtea emo]ii, cedar`… Ar fi c`zut, dac` Igor n-ar fiprins-o \n bra]e. Plângea \n hohote la pieptul salvatorului sù.

Dar, \ncetul cu \ncetul, lacrimile se potolir` [i o bucurie denespus lu` locul suferin]ei… {tia c` de acum nu va mai fi sin-gur` [i c` acela care tocmai o smulsese cu atâta generozitate dinmâinile c`lìlor ei va fi pentru ea mai mult decât un prieten…


*

Din generozitate, Carole refuz` s` depun` plângere\mpotriva celor care vruseser` s`-i fure mo[tenirea. Fericireacare o cuprinsese o \ndemna la indulgen]`.

|i mul]umi lui Nathalie pentru interven]ia ei [i de asemeni,\[i ]inu promisiunea fa]` de infirmierul care-i crezuse povestea.

*

Câteva s`pt`mâni mai târziu, prietenii contelui IgorAlkenberg aflar` cu stupoare c` acela pe care-l consideraser`un celibatar convins se va c`s`tori cu o fermec`toare fran]u-zoaic`, \ntâlnit` \n \mprejur`ri mai mult decât romantice.

Logodna avu loc la castelul Strinberg, unde o petreceremagnific` adun` la un loc cele mai mari nume ale Suediei.

Carole, mai \ncânt`toare ca niciodat`, reu[i s-o cunoasc`pe viitoarea ei soacr`, \ntoars` special pentru aceast` petre-cere de pe Coasta de Azur.

– Copila mea, \i spusese ea dup` ce [i ultimii invita]i ple-caser`, \mi pierdusem speran]a s`-l mai v`d vreodat` pe fiulmeu \nsurat. Tu ai f`cut o minune. {i pentru ca fericirea meas` fie deplin`, e[ti [i fran]uzoaic`, iar Fran]a este cea de-a douapatrie a mea…

158 NELLY

Cum tocmai \n clipa aceea, Igor se apropie de cele dou`femei, contesa Alkenberg se retrase discret ca s`-i lase pe ceidoi logodnici \ntr-o tandr` intimitate.

– O \ndr`gesc deja pe mama ta din tot sufletul, zise Caroleridicând spre cel pe care-l iubea ochii str`lucind de tandre]e.

Igor o strânse cu dragoste la piept [i-i spuse:– Iar eu, dragostea mea, te iubesc cum nu credeam vreo-

dat` c` este posibil s` iube[ti… |]i datorez un miracol…|n clipa aceea, un valet aduse o telegram` ce venea de la Lyon.

V` dorim din toat` inima aceea[i fericire ca a noastr`.Nathalie [i Laurent Seguin.

Carole zâmbi.– M` bucur pentru fata asta. A f`cut o c`s`torie minunat`,

pe care a meritat-o cu adev`rat.|n micul salon decorat romantic, luminat de lic`ririle capri-

cioase ale lumân`rilor \nfipte \n sfe[nicele de argint, cei doi segândeau din nou la momentele tragice care precedaser` acestfericit deznod`mânt…

O lini[te impregnat` de iubire \i \nv`lui. Era preludiul con-topirii a dou` inimi \n fa]a c`rora se deschidea o via]` plin` depromisiuni [i de fericire.

Sfâr[it


giannijollys

SECRETETUL CASTELULUI STRINBERG · 2018. 7. 6. · Secretul castelului Strinberg Traducerea [i...

Documents

Transcript of SECRETETUL CASTELULUI STRINBERG · 2018. 7. 6. · Secretul castelului Strinberg Traducerea [i...