ERICA SOMMER - romanededragoste.files.wordpress.com€¦ · paradisului ALCRIS giannijollys....

$: ERICA SOMMER - romanededragoste.files.wordpress.com€¦ · paradisului ALCRIS giannijollys. Capitolul 1 – Nu... Nu vorbe[ti serios! Fern \[i cl`tin` capul, ne\ncrez`toare [i totodat`$

ERICA SOMMER

Pre]ul

paradisului

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

– Nu... Nu vorbe[ti serios!Fern \[i cl`tin` capul, ne\ncrez`toare [i totodat`

scandalizat`, [i p`rul ei blond-auriu ca grâul flutur` \n aer\nainte de a reveni la loc.

Tat`l ei, sir Manfred Stirling, r`mase impasibil. Pe cât separe, nu glumea câtu[i de pu]in. |[i trecu o mân` gânditoareprin barbi[onul bine tuns [i replic`:

– Nu mint, Fern, din contr`. M` gândeam c` \]i va facepl`cere.

– Nu numai c` nu-mi place, ripost` ea ridicând vocea, darm-ai \n[elat, ai râs de mine, m-ai prins \n curs`...

El o \ntrerupse cu un gest din mân`.– S` nu exager`m. Eu...Tân`ra femeie nu-l ascult` [i continu` cu furie:– Mai \ntâi, m-ai convins s` vin s` petrec concediul \n acest

„rai“ din insulele tropicale \n timp ce m` sim]eam foarte bine

giannijollys

la Londra; m-ai ademenit promi]ându-mi c` vom folosi iahtulcompaniei \n loc s` lu`m avionul; [i acum, doar cu o jum`tatede or` \nainte de a sosi la chei, m` anun]i c` Grant se g`se[teaici [i c` [tiai de la \nceput! Ai organizat totul, n-o nega. A[paria chiar c` l-ai pus la curent! Dac` nu nume[ti asta\n[el`torie scandaloas`... M-ai tratat ca pe o copil`.

Se opri, cu r`suflarea t`iat` [i tat`l ei r`spunse dup` câtevasecunde de ezitare:

– Nu te-ai urcat la bord cu for]a, Fern. Nu mai e[ti o copil`,ci o femeie adult`, c`s`torit`...

– Atât de pu]in! rican` ea cu o ironie amar`.Sir Manfred ridic` din umeri.– Ascult`, ai avut posibilitatea s` refuzi s` vii. Nu te-am

obligat cu nimic.– Dar ai reu[it s` m` convingi c` voi regreta dac` nu voi

cunoa[te Maracca, aceast` insul` exotic` de o frumuse]eexcep]ional`... Cum a[ fi putut rezista? Nu mi-ai spus nimicdespre Grant! Este de \n]eles, de altfel. Trebuie s` fi complotattotul cu el, ca s` m` pedepse[ti. Nu trebuia s` sufli un cuvântdespre asta.

Drept orice r`spuns, tat`l ei indic` hubloul cu un gest alcapului. Apele verzui ale oceanului, care scânteiau sub soare,se \ntindeau \n fa]a ochilor lor; pu]in mai departe, se ar`ta dinmare o insul` de vis, de care se apropiau rapid. Palmierileg`na]i \ncet de briza m`rii, plaje cu nisip fin, aproape alb...Maracca, situat` la câteva sute de kilometri de coasteleafricane, era una din perlele Oceanului Indian.

6 ERICA SOMMER

– A[adar? relu` sir Manfred. Peisajul nu merita deplasarea?– Ba da, incontestabil, ripost` ea. Dar asta nu schimb` cu

nimic problema, [i nu v` g`sesc nici o scuz`, ]ie sau lui Grant.M-ai atras aici f`r` s`-mi dai posibilitatea s` fac cale \ntoars`!

Tat`l ei \[i turn` whisky \ntr-un pahar, adùg` un cub deghea]` [i lu` o \nghi]itur`.

– Crezi sau nu, dar so]ul tù n-are nimic de-a face cuaceast` poveste. Cel pu]in, nu \nc`.

Tân`ra femeie se \ncrunt`.– Dar... el se afl` aici, nu-i a[a? Când ai telefonat la filiala

local` a firmei Opal...– Am vorbit cu Austin Logan, i-o tìe el, actualul director.

Grant se va instala aici timp de câteva luni pentru a-l ajuta s`deschid` exploatarea z`c`mântului vecin de petrol.Experien]a \l desemneaz` deplin pentru aceast` sarcin`...Experien]` \n treac`t fie spus, pe care a dobândit-o lucrând \ndiverse rafin`rii din lumea \ntreag`, unde tu ai refuzat\ntotdeauna s`-l \nso]e[ti. Ceea ce explic` u[or e[eculmariajului vostru...

Fern se revolt`, cu obrajii \n fl`c`ri.– Grant nu trebuia totu[i s` se a[tepte s` trìesc f`r` cel

mai mic confort, \n climatele cele mai aspre, pretutindeniunde Opal nu ezita s`-l trimit`...

– {tiai \n mod sigur, când te-ai c`s`torit c` era inginer \npetrol. Dac` l-ai fi iubit cu adev`rat...

– Dar \l iubeam! El... el [tia cât de mult ]ineam s` r`mân laLondra, lâng` prietenii mei. Ai fi putut oricând s`-i g`se[ti unpost \n birourile tale din Anglia.

PRE}UL PARADISULUI 7

– Draga mea copil`, oft` sir Manfred, credeam c`-lcuno[teai pe Grant [i spiritul lui de aventurier. M-am \n[elat,din nenorocire. Mi-am dat seama când a]i plecat \n Canada...

Fern sim]i un frison retrospectiv.– |n plin` iarn`, \n z`pad`! Ce oroare!– Asta este, ironiz` el. Ai f`cut atunci pe biata micu]`

mo[tenitoare nevoit` s` trìasc` \n condi]ii \ngrozitoare, ]i-aip`r`sit so]ul [i ai venit s` te refugiezi la b`trânul tù tat`, carete g`zduie[te de atunci, Dumnezeu s` m` ierte...

– Nu l-am p`r`sit pe Grant, \l corect` ea cu \nfl`c`rare.Dimpotriv`, el este cel care m-a p`r`sit ca s` plece \n GolfulPersic sau mai [tiu unde...

– |n orice caz, v-a]i desp`r]it, inutil s` intr`m \n detalii.Numai c` acum, atitudinea ta [i gloata cu care te amesteci deun timp \mi displace \n cel mai mult grad. De aceea, dinproprie ini]iativ` am f`cut \n a[a fel \ncât s`-]i revezi so]ul.

– Cu... cu ce drept... bâigui ea, enervat`.– |mi fac datoria de tat`, simplu. Mie \mi revine s-o repun

pe aiurita mea fiic` pe drumul cel bun.|[i termin` paharul [i veni s` cuprind` cu un bra] umerii

tinerei femei.– |n concluzie, adùg` el, i-am cerut lui Grant s` vin` s` ia

aperitivul la bord chiar ast`-sear`.Fern se \ndep`rt`, furioas`.– F`r` s`-l previi de prezen]a mea? {i ce speri de la aceast`

emo]ionant` reg`sire? C` \[i va deschide larg bra]ele s` m`

8 ERICA SOMMER

primeasc` [i c` ne vom relua via]a \n comun \n acorduri devioar`, dup` aproape trei ani de desp`r]ire? Este o glum`!

– Dat fiind modul cum l-ai tratat, va alege poate maicurând s`-]i dea o bun` corec]ie, [i nu [tiu dac` \l voi blama.Oricum, nu m` a[tept la un miracol. Doresc numai ca \ntimpul sejurului nostru aici s` reveni]i la sentimente maibune... A]i pierdut deja mult timp, doamn` Grant Wilder. Ar fip`cat ca asta s` continue, nu-i a[a?

R`mas` singur`, Fern scoase un suspin [i-[i sprijini frunteade geamul hublonului. Calypso sosea la chei; \n ajun s-ar fibucurat, dar acum se sim]ea umilit` [i plin` de am`r`ciune.Nu trebuia s` plâng`, \[i repeta cu \nver[unare. V`rsasesuficiente lacrimi \n urm` cu trei ani, când so]ul ei disp`rusedup` ce se purtase odios [i luase avionul spre Orient f`r`m`car s`-i telefoneze ca s`-[i ia r`mas-bun.

„Voi sunte]i desp`r]i]i, spunea sir Manfred crezându-seobiectiv, inutil s` tergiversa]i pentru a afla cine pe cine ap`r`sit“. Dar el nu cuno[tea decât par]ial adev`rul. Dinfidelitate pentru o dragoste care niciodat` nu se stinsesecomplet, ascunsese tat`lui ei violen]a teribil` a ultimei scenecu so]ul ei.

Ea [i cu Grant se \ntâlniser` la o petrecere [i din primaprivire au \n]eles c` erau f`cu]i unul pentru altul. Foarterepede, se rev`zuser` cu regularitate, \nv`]ând s` cunoasc`\mpreun` tandre]ea \mp`rt`[it`...

Grant, Fern ghicise repede, era mândru de reu[ita lui,datorat` numai propriei sale voin]e. Intrase \n compania


petrolier` „Opal“ \n e[alonul cel mai de jos [i-[i croise treptatdrum spre un loc superior. Fern \l [tia dotat cu o ambi]ieprofund` [i de aceea crezuse – pe nedrept – c` va accepta s`se \nchid` \ntr-un birou londonez, renun]ând astfel la oricedeplasare pe teren. Imaginându-l pe un post echivalent cu celal tat`lui ei, uita c` sir Manfred avea [aizeci [i cinci de ani [iGrant doar treizeci [i trei...

Acesta din urm` nu [tia nimic despre trecutul tinerei luiso]ii. Luxoasele [coli private, instruirea ei artistic` [i muzical`,profesori de limbi str`ine... La sfâr[itul acestor studii, \ndoliat`de moartea mamei sale, \[i petrecea timpul \n mod agreabildând lec]ii de francez` copiilor prietenilor [i ocupându-se delocuin]a tat`lui ei. Seara, numero[i prieteni \i solicitau adeseaprezen]a la petreceri elegante, [i nu se \ndoia c` mai devremesau mai târziu se va c`s`tori [i va \ntemeia o familie fericit`.

Apoi, Grant n`v`lise \n via]a ei, aruncând-o \ntr-un vârtejde emo]ii [i de senza]ii neb`nuite pân` atunci. Adusese cu elo adev`rat` magie, un univers pe care-l distrusese brutal, f`r`nici o mil`, \n ultima zi când se v`zuser`...

Sir Manfred \[i d`duse bucuros acordul pentru c`s`torie; \lstima mult pe Grant Wilder. Fern, \n ziua c`s`toriei, radia defericire. Abia \mplinise nou`sprezece ani.

Tân`ra femeie se \nfior` evocând din nou teribila lorruptur`. Consecin]` a numeroase mici certuri minore, avuseseloc tocmai când Fern \i anun]ase refuzul ei de a merge s`moar` de c`ldur` sub soarele din Golful Persic, mai ales dup`ce suferise atâta de frig \n timpul iernii canadiene. |n realitate,

10 ERICA SOMMER

n-avusese cu adev`rat inten]ia s`-l lase pe Grant s` plecesingur, se r`zvr`tea mai curând contra unei vie]i pe care n-oaprecia deloc, dar el o luase foarte \n serios.

– Te-ai c`s`torit cu mine \n deplin` cuno[tin]` de cauz`,\i aruncase el. Dac` refuzi s` m` urmezi, cu atât mai r`upentru tine.

Speriat` de tonul lui amenin]`tor, bâiguise:– Insinuiezi c`... vei pleca f`r` mine?– Am de ales?– Fire[te! Am discutat de atâtea ori, Grant. Tata poate s`-]i

g`seasc` un post \n birourile lui londoneze. Nu po]i s` m`p`r`se[ti dup` [ase luni de c`s`torie!

– N-am nici cea mai mic` voca]ie de birocrat, ]i-am explicatdeja, Fern. {i ne-am c`s`torit ca s` am grij` de tine [i s` te facfericit`. Dac` vei prefera singur`tatea, va fi alegerea ta...

– Nu neap`rat! Din contr`, eu...– Inutil s` argumentezi. Dac` nu binevoie[ti s` m`

\nso]e[ti, m` voi duce \n Golful Persic f`r` tine. Ah! Dac` a[ fib`nuit c` am de-a face cu un copil r`sf`]at, cu o prostu]`incapabil` s`-[i ]in` angajamentele... A[ fi fost mai bineinspirat alegând pe prima venit`, pe strad`, dac` ar fi trebuit!|n plus...

|ngrozit` de violen]a insultei, Fern ridicase instinctiv mânaca s`-l p`lmuiasc`, dar el \i prinsese brutal \ncheietura.

– Cum \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti astfel? gemuse ea, culacrimi de furie rostogolindu-se de-a lungul obrajilor. Nu po]is` m` compari cu o...


– Cu ce e[ti diferit`?Se g`seau \n momentul acestei discu]ii, \n camera lor, la

ora de culcare. |naintea c`l`toriei \n Canada [i degradarearela]iei lor, aceste \ncheieri ale serilor constituiser`\ntotdeauna un moment privilegiat când vorbeau \n lini[te, setachinau, cedau uneori pasiunii lor reciproce pe divanul lungpe care Fern st`tea \n prezent...

Acum, Grant era \n fa]a ei, cu fa]a deformat` de furie.– Nu valorezi mai mult decât o femeie u[oar`, \i arunc` el

cu o voce sarcastic`. M-am \n[elat total \n privin]a ta!– Este fals! N-ai dreptul s` m` acuzi \n felul acesta. Sunt

so]ia ta, te iubesc...– M` iube[ti? rânjise el. Nu cuno[ti nimic despre dragoste.

Sau poate doar partea ei cea mai comun`...– Grant! [optise ea, brusc speriat`. Tu... doar n-o s` pleci

acum...– Ba da! replicase el cu \nver[unare. De ce nu? La urma

urmei, ur`[ti c`s`toria noastr`. A[a, vei avea un motiv valabils` m` ur`[ti [i pe mine...

– Tu... m` dispre]uie[ti!– |mi asum riscul!Imediat dup` aceea, f`r` s` dea aten]ie protestelor ei, se

]inuse ferm [i-[i dusese pân` la cap`t strania lui pedeaps`,\ntr-un act lipsit complet de tandre]e sau de dragoste.Scârbit`, Fern \l l`sase s-o fac` f`r` a reac]iona. Nu l-ar fi crezutcapabil s-o umileasc` astfel, s-o \njoseasc`... |n mod vizibil,dorea s` plece l`sându-i cea mai rea amintire posibil`. |n

12 ERICA SOMMER

diminea]a urm`toare, f`r` m`car s` vin` s`-[i ia r`mas-bun,luase avionul spre Arabia, unde trebuia s` reprezintecompania petrolier` „Opal“ condus` de \nsu[i sir Manfred.Timp de doi ani, nu revenise niciodat` \n Europa \n timpulconcediilor, alegând mai curând Kenya, ca s` participe la unSafari, sau Japonia. Nu se mai rev`zuser`.

Dup` o lung` operioad` de triste]e, \n care tr`ise departede lume, tân`ra femeie \mpietrise, progresiv. |[i ascunsesemelancolia \n adâncul inimii [i p`rea complet insensibil`.Dup` câteva luni, re\ncepuse s` se amestece cu mul]imeamonden` [i vesel`, \nmul]indu-[i experien]ele de toatefelurile, avid` s` tr`iasc` prezentul, f`r` s` priveasc` vreodat`\napoi.

Acum, se g`sea pe acest iaht care acostase la Maracca,prins` \n curs`. |n dou` sau trei ore, va trebui s`-l revad` peGrant contra voin]ei ei... [i contra voin]ei lui, deoarece nu erala curent. Era singura consolare a lui Fern!

|[i strânse buzele [i \[i deschise valiza, hot`rât` s`str`luceasc` \n toat` splendoarea ei. |n timpul celor treizeci deluni de la desp`r]irea lor, se schimbase; feminitatea ei seafirmase, privea lumea – \n aparen]` cel pu]in – provocator [iplin` de siguran]`... {i Grant? Se schimbase oare [i el? Vavedea.

Dup` ce alesese un costum taior-pantalon de m`tase alb`,care-i punea \n valoare bronzul ar`miu, f`cu un du[ rapid [i se\mbr`c`. Apoi \nc`l]` sandale fine argintii [i se a[ez` \n fa]aoglinzii ca s` se machieze.


|[i ridic` p`rul \ntr-un coc, din care l`s` s` cad` câtevabucle suple g`sindu-[i locul firesc pe umerii ei. Cu o mân`abil`, \[i trecu peste pleoape un rimel verde pal, u[or auriu,punând \n valoare verdele profund al ochilor ei, pentru careGrant o complimenta adesea. I se admira de asemenea nasuldrept [i fin, pome]ii \nal]i, tenul de piersic` f`r` cusur... Dup`ce [i-a pus pu]in ruj pe buze, se ridic` [i arunc` o ultim`privire critic` ]inutei. Pantalonul se mula perfect pe [oldurilefine [i picioarele lungi; o bluz` lejer` de dantel`, sub taior,l`sa s` i se ghiceasc` rotunjimea perfect` a pieptului. El ar fiipocrit s` nu-i recunoasc` frumuse]ea [i puterea de seduc]ie;scoase un oftat gândindu-se la lunile scurse. Cât fusese decurtat`, cât trebuise s` reziste numeroasele tenta]iireprezentate de cei mai \ncânt`tori b`rba]i din anturajul ei. Lace-i servea s` plac`, \ntr-un cuvânt? C`s`toria ei abia durase câto scurt` lun` de miere... Grant \[i d`dea seama, abandonând-o,de pericolele pe care [i le asuma?

El, fire[te, trebuie s` se fi ar`tat mult mai pu]in scrupulos.Se tolereaz` mai u[or extravagan]ele extraconjugale ale unuib`rbat. Fern se for]` s` alunge imaginea care se forma \nmintea ei, aceea a unei femei \n bra]ele lui Grant. Aproapereu[i, dar se sim]ea extrem de nervoas` când sir Manfred intr`\n cabina ei ca s-o conduc` \n salon, unde un chelner preg`teadeja cocteiluri \n spatele barului.

Calypso era la chei de o or` [i Fern privi prin hublou.Soarele tropical apusese; doar câ]iva gur`-casc` vorbeau \nc`\n mijlocul l`zilor, profitând de r`coarea serii. O ma[in`

14 ERICA SOMMER

lung`, decapotabil`, ap`ru deodat` [i se opri \n fa]a iahtului;tân`ra femeie se \ntoarse \n grab` spre tat`l ei.

– Grant! exclam` ea. A sosit... cu alte dou` persoane!Sir Manfred se \ncrunt`.– Adev`rat? Este foarte sup`r`tor. Ar fi trebuit s`-l previn c`

preferam s`-l v`d singur... Despre cine este vorba?Arunc` la rândul lui o privire afar` [i r`spunse:– Austin Logan [i so]ia lui. Urc` la bord cu Grant... Hot`rât

lucru, asta m` nec`je[te.– {i pe mine! arunc` Fern caustic. Dac` tu crezi c` m` voi

confrunta cu Grant de fa]` cu martori, te \n[eli!– Haide, nu-i putem l`sa s` ignore prezen]a ta!– Desigur, dar nu va avea pl`cerea companiei mele, seara

asta! M` \ntorc imediat \n cabina mea s` m` schimb [i apoicobor pe uscat.

– Nici nu se pune problema! i-o t`ie prompt tat`l ei. N-aiinteresul s` te plimbi singur`, noaptea, pe o insul`necunoscut`.

– |n acest caz, m` voi \ncuia \n cabin`.– Este prea târziu, ri[ti s`-i \ntâlne[ti pe punte. Nu te

nelini[ti, iau totul asupra mea.De[i f`r` voia ei, tân`ra femeie se \nclin`, un steward

tocmai intr` s` anun]e nou-veni]ii. Câteva secunde mai târziu,ace[tia intrau \n \nc`pere. Sir Manfred se gr`bi imediat spre ei.

– Drag` domnule Logan... doamn` Logan... \ncântat s` v`rev`d. Bine a]i venit la bordul lui Calypso... Grant, dragul meuprieten! Ghice[te pe cine am adus \n vacan]` cu mine...


Se dep`rt` \ncet, dezv`luind-o pe Fern, pe care pân` atuncio mascase. Urm` un moment de t`cere, dar fa]a lui Grant nul`s` s` se vad` nimic din surpriza lui. Apoi, un zâmbetpoliticos dar rece \i ap`ru pe buze, \ntinse mâna tinerei fmei[i declar`:

– Ia te uit`! Ce surpriz` minunat`... Domni[oara FernStirling, \n persoan`!

Apoi, vârându-[i din nou mâna \n buzunar, se \ntoarse spre\nso]itoarea lui.

– Domni[oara Stirling, fiica lui sir Manfred, doamn` Logan.Fern \l v`zu pe tat`l ei tres`rind imperceptibil; ea \ns`[i se

sim]i indignat`, foarte furioas`. El... i se adresa cu numele defat`! |mpietrit`, arunc` o privire siluetei \nalte care f`cuse s`-ibat` inima: fa]a bronzat`, tr`s`turi virile [i voluntare, p`r descastaniu-\nchis...

Timp de o clip`, privirile lor se \ncruci[ar`; a lui glacial`,cea a lui Fern, plin` de triste]e [i de furie. Apoi \[i plec`pleoapele, chinuit`. De ce \i nega statutul de so]ie? Avea oareinten]ia s-o umileasc`? Arunc` o privire rapid` \n direc]iatat`lui ei, sperând c` va interveni [i n-o va l`sa insultat` astfel.Dar sir Manfred, cu un semn discret din cap, \i ceru s` nuprovoace scandal deocamdat`, [i ea se supuse cu moartea \nsuflet.

Cuprins` de o am`r`ciune nuan]at` cu cinism, hot`r\ chiars`-[i joace personajul pân` la cap`t. Surâzând cu gra]ie,strânse mâna doamnei Logan.

16 ERICA SOMMER

– Se pare c` Maracca este un loc de vis, murmur` ea.Contez pe dumneavoastr` s` m` ajuta]i s` vizitez insula \nam`nunt.

Apoi continu` la adresa lui Grant:– |n]eleg surpriza dumneavoastr`, drag` domnule Wilder.

P`r`sesc atât de rar Londra! S` vedem... când ne-am v`zutultima dat`? Sunt doi ani? Trei ani? N-a[ [ti s` spun. Trec atâ]iaoameni prin birourile de la Opal!

– Am p`r`sit Anglia de treizeci de luni, replic` Grant, cu ofigur` impenetrabil`. Nu m-am \ntors acolo decât pentrufoarte scurte perioade de timp, \n interes de afaceri.

– Ah! |n]eleg, coment` Fern cu un ton neglijent. De aceeanu v-am \ntâlnit niciodat` la petreceri. Este adev`rat c`profesiunea dumneavoastr` are mereu \ntâietate. V` speti]imuncind, sunte]i un sclav al datoriei, nu [tiu ce formul` s`aleg...

Revenind la cei doi Logan, continu` cu un aer vesel:– Când domnul Wilder a plecat \n Golful Persic – este

corect, nu-i a[a? – ne \ntrebam to]i dac` era ros de ambi]ie sauo femeie se ar`tase crud` cu el, obligându-l s` fug` la cap`tullumii ca s` uite...

Cu coada ochiului, Fern v`zu fa]a so]ului ei \ntunecându-se.Clocotea \n sinea lui, o [tia, [i sim]ea o satisfac]ie intens` lamica ei r`zbunare. Totu[i, el \[i p`str` sângele rece [icomand` calm stewardului un whisky.

Toat` lumea luase loc \n jurul mesei, [i timp de câtevamomente conversa]ia se m`rgini la am`nunte tehnice; sir


Manfred, Austin Logan [i Grant schimbau ultimele ve[tidespre „Opal“ [i z`c`mintele peroliere din regiune.

Doamna Logan, o femeie \nalt` pu]in cam slab`, cu privireap`trunz`toare, \i promise lui Fern s-o prezinte miciicomunit`]i europene din insul`.

– Fire[te, preciz` ea, nu suntem foarte numero[i. Popula]iase compune mai ales din malaiezi, indieni, [i desigurindigeni...

– Care se aflau to]i aici \naintea sosirii albilor, preciz`Grant nu f`r` duritate.

– Avem nevoie cu to]ii unii de al]ii la Maracca, complet` sirManfred, oricare ar fi originile noastre. „Opal“ va fi primabeneficiar` a unei atmosfere armonioase.

Doamna Logan arunc` o privire lui Grant [i so]ului ei, apoir`spunse pe un ton \n]epat:

– Fire[te... fire[te.Fern, cu intui]ia care o caracteriza, \n]elese c` Grant avea o

du[manc` \n persoana acestei femei. Ciudat... Dar [i maiciudat` era reac]ia ei; se surprindea luând partea celui care era\nc` so]ul ei!

– Ve]i sta pe iahtul vostru? \l \ntreb` Austin Logan pe sirManfred.

– Da. Fiica mea [i cu mine suntem obi[nui]i cu cabinelenoastre, [i acest vast salon ne permite cu u[urin]` s` primim.Compania mea \mi \mprumut` acest iaht pentru [ases`pt`mâni, am a[adar interesul s`-l folosesc cât mai bine!Veni]i s`-l vizita]i...

18 ERICA SOMMER

|[i conduse oaspe]ii [i când revenir`, Fern pretext`oboseala c`l`toriei ca s` se retrag` devreme.

– Nu vei cina? se mir` tat`l ei.– |]i mul]umesc, nu mi-e foarte foame. La nevoie, p`strez

câ]iva biscui]i \n rezerv` \n cabin`.– Foarte bine, \ncheie el f`r` s` insiste, fapt pentru care \i

fu recunosc`toare.El ghicea cât` nevoie avea s` fie singur`, s` scape de

prezen]a lui Grant... Ea arunc` un „bun` seara“, politicostuturor [i se \ndrept` spre u[`.

Grant o preced` ca s`-i ]in` u[a deschis`.– Noapte bun`, miss Stirling, murmur` el.Ea ie[i f`r` s` r`spund`.Ajuns` \n cabina ei, Fern se l`s` s` cad` pe pat, cople[it` de

furie.Acest plan al tat`lui ei, vizând s`-i confrunte pe nea[teptate

pe cei doi so]i \i p`rea mai ridicol ca oricând! {i Grant!Departe de a fi descump`nit, el se distra \n acela[i timp cutat`l [i cu fiica, refuzând s` recunoasc` leg`tura care-i unea!Ce umilin]`! Chiar din clipa când o v`zuse, reac]ionase cudispre], f`r` s` ezite. Tonul ironic al replicii lui: „Ia te uit`! Cesurpriz` minunat`... Domni[oara Fern Stirling \n persoan`!“r`suna \nc` deosebit de dezagreabil \n urechile tinerei femei.|n câteva secunde, negase pur [i simplu tot ce existasevreodat` \ntre ei...

Ea ripostase cât putuse de bine, dar acest succes se vadovedi cu siguran]` trec`tor. Grant p`rea foarte sigur de el


\nsu[i, \n posesia deplin` a argumentelor lui. Va fi preg`tit s`se prefac` luni de zile, dac` trebuia... Cei doi Logan nup`ruser` câtu[i de pu]in surprin[i. Asta voia s` spun` c` Grantse prezentase drept celibatar de la sosirea lui pe Maracca!

Scoase un oftat. Dup` un ultim pahar, invita]ii \[i vor luar`mas-bun [i tat`l ei va veni probabil s` discute cu ea. Mai bines` se preg`teasc` imediat pentru noapte. Se dezbr`c`, \[i lu`c`ma[a u[oar` de noapte [i trecu \n sala de baie. Câtevamomente mai târziu, se urcase \n patul ei [i aranj` cu grij`plasa contra ]ân]arilor \n jurul ei. Se sim]ea prea \ncordat` cas` citeasc`, dar sfâr[i totu[i prin a adormi, deoarece cândcineva b`tu la u[`, se trezi tres`rind [i consult` aceleluminoase ale ceasului; trecuser` de ora zece.

Se ridic` [i \ndep`rt` plasa contra ]ân]arilor, r`spunzândcu o voce somnoroas`:

– Tu e[ti, tat`? A[teapt` o clip`...|[i c`ut` \n \ntuneric papucii [i se opri brusc, cu inima

b`tând repede. Cineva arunc` de pe culoar:– Nu este Manfred, din nefericire, ci eu, Grant.Dup` o scurt` pauz`, ad`ug` cu ironie:– |]i aminte[ti de mine, nu-i a[a?Complet treaz` dintr-o dat`, cu inima b`tând cu putere,

Fern \nghi]i cu dificultate [i replic`, for]ându-se s` adopte unton ferm:

– Pleac`! Eu... m` culcasem [i nu doresc s` fiu deranjat`.– Te \n]eleg, dar... este vorba de circumstan]e pu]in...

execp]ionale, nu crezi?

20 ERICA SOMMER

Tân`ra femeie reflect` rapid, apoi ripost` cu o voce t`ioas`:– Dac` cineva este r`spunz`tor de aceast` situa]ie, nu eu

sunt aceea, ci tu, domnule Wilder!– Nu. Doar tat`l t`u ar merita s` fie blamat, [tii foarte bine.

Surpriza mea, sosind, a fost la fel de total` ca a ta.– |n acest caz, de ce nu te adresezi direct tat`lui meu?

N-am nimic s`-]i spun. Las`-m` \n pace!– Manfred [i cu mine am discutat deja \ndelung. Iat` de ce

]in numai s`-]i comunic concluziile noastre... Trebuie oare s`\mprumut un [peraclu de la steward [i s` for]ez u[a, saua[tept s` vii s` deschizi? Ai de ales.

Furioas`, Fern se ridic` [i veni s` descuie u[a. Nu eranevoie s` provoace scandal \n plin` noapte.

Timp de câteva momente, se privir`, nemi[ca]i. Un zâmbetu[or juca pe buzele b`rbatului; el avea avantajul [i o [tia.

Fern se \ncord`, contrariat` c` era cu picioarele goale [i\ntr-o ]inut` de noapte atât de lejer`.

Apoi, Grant intr` \n cabin` [i \nchise u[a \n urma lui.– |ntoarce-te \n pat sau \mbrac` un halat, \i arunc` el. Vom

avea o discu]ie serioas`, nu este vorba despre seduc]ie.


Capitolul 2

– Sigur c` nu! \i arunc` ea t`ios. Aceast` precizare mi separe inutil`!

Ea aprinse o lamp` [i \[i leg` repede neglijeul asortat cuc`ma[a de noapte \n jurul taliei. |n ciuda cuvintelor ei debravad`, se sim]ea nervoas` [i frisoane ciudate \i alergau de-alungul spatelui. Arunc` o privire piezi[` \n direc]ia lui Grant.|mp`rt`[ea oare [i el aceea[i tulburare? Nu, evident!

Reveni [i se a[ez` pe pat, iar so]ul ei lu` loc pe uniculscaun din cabin`.

– Nu i-ai vorbit tatei \n prezen]a familiei Logan, sper? \ncepu ea.– Nu. I-am condus, apoi am revenit s` \mpart cina cu el,

dup` cum m` invitase.– C`ci ai avut tupeul s` accep]i!– El \[i formulase propunerea mai mult ca un ordin decât

ca o invita]ie. Oricum, venisem s` iau un cocteil \n companialui. A continua cu o mas` nu mi s-a p`rut s` constituie o crim`.

– Ar fi putut cel pu]in s` m` previn` de inten]ia lui.– F`r` \ndoial`. Tat`l tù are nenorocul s` fie obiectiv; nu

judec` \nainte de a asculta cele dou` versiuni ale faptelor. La\nceput, fire[te, se lupta \n numele tù, dar \n momentuldesertului a sfâr[it prin a \n]elege punctul meu de vedere... [ia g`sit atitudinea mea justificat`.

– Justificat`? repet` Fern, revoltat`. Faptul c` m` repudieziastfel?

– S` spunem mai curând c` reprezint` statutul meu decelibatar dup` ce m-ai p`r`sit.

– Tu e[ti cel care a plecat! protest` ea, furioas`. Dac`\n]eleg bine, pe de alt` parte, d`duse[i de \n]eles tuturor depe aceast` insul` c` n-ai fost niciodat` c`s`torit.

– Exact, admise el cl`tinând din cap. Asta m-a scutit s` mèxplic... [i \n plus mi-a permis s` m` bucur de libert`]ilerezervate celibatului.

– |n]eleg. Pe scurt, departe de a fi o victim` fericit`, aiprofitat din plin de treaba asta!

– Este problema mea! Nu \ncerca s` imi]i repro[urile uneifemei geloase... N-o s` m` faci s` cred c` cele câteva pozne decare am putut s` m` fac vinovat te-au oprit vreodat` s` dormi.

– Nu te \n[eli, min]i ea.– Perfect. Dup` tat`l tù, nici nu te-ai lamentat mult timp

de soarta de femeie abandonat`... Am auzit vorbindu-sedespre petreceri vesele pu]in prea exuberante dup` gustulvecinilor, despre o tentativ` ruin`toare de deschidere a unuimagazin de antichit`]i, despre numeroase articole ap`rute \n


ziare cu privire la „tân`ra mo[tenitoare a imperiului Opal, carenu pare s` sufere prea mult din cauza absen]ei prelungite aso]ului ei...“ Ruptura noastr` nu ]i-a frânt inima, nu-i a[a? oironiz` el.

– Eu, cel pu]in, n-am sim]it nevoia s` neg c` aveam un so],replic` ea. Nu m-am pref`cut c`-]i ignor existen]a, a[a cum aif`cut tu cu a mea. Am \ndurat bârfele [i cancanurile cu capulsus, \n timp ce tu te umflai \n pene \n Golful Persic sau nu [tiuunde, f`r` s` te temi pentru reputa]ia ta... Cum ar fi trebuit s`m` comport, dup` tine? |nchizându-m` \ntr-o m`n`stire? Numi-ai l`sat nici m`car apartamentul! M-am \ntors la tat`l meu[i m-am ocupat dând lec]ii de francez`: g`sesc foarte normals` fi \ncercat s` m` distrez din când \n când!

Con[tient` c` avanseaz` o \ntreag` serie de argumentepentru a devansa acuza]iile, se opri un moment ca s`-[i reiarespira]ia, apoi relu` cu vioiciune:

– Cu ce drept discu]i despre mine cu tata?Grant r`spunse indirect.– Se pare c` nu-]i dai seama cât era de nelini[tit \n leg`tur`

cu tine, p`r`sind Londra ca s` vin` aici. }i-a propus s`-l urmezila Maracca \n speran]a – optimist`, recunosc – de a ne reuni[i de a te repune pe calea cea dreapt`. |nseamn` s` uit`m c`de trei ani n-am \ncercat niciodat` s` rev`d o so]ie care num-a ajutat prin prezen]a sa. Sosirea ta pe insul` nu schimb` cunimic situa]ia [i i-am spus-o limpede.

– Chiar dac` familia Logan n-ar fi asistat la scen`, ai fi negatc` sunt so]ia ta?

24 ERICA SOMMER

– Da. Mai pu]in formal, bine\n]eles. Te-a[ fi prevenit c` voicontinua s` trec drept celibatar pe Maracca orice s-ar \ntâmpla...Sau mai exact, pân` când te vei decide s`-]i accep]i rolul deso]ie a[a cum \n]eleg eu, ceea ce mi se pare foarte improbabil.

– Ca [i cum voi ceda amenin]`rii sau [antajului, exclam` eacu dispre].

– Tu n-ai nici cea mai mic` inten]ie s` relu`m via]acomun`, sublinie el ridicând din umeri, chiar dac` nici opresiune nu s-ar exercita asupra ta. |n concluzie, va trebui s`te obi[nuie[ti s` treci aici drept tân`ra „domni[oar` Stirling“,abia cunoscându-l pe domnul Wilder...

– Eu... \n]eleg, murmur` ea p`lind. Voi fi naiva mo[tenitoarecelibatar`, prad` u[oar` pentru to]i vân`torii de zestre ai locului...

– Din nefericire, \ncheie el. Iat` tot ce am venit s`-]i spun.Se ridic` s` ias` [i ea \l privi \nchizând u[a \n spatele lui cu

un ciudat sentiment de decep]ie.A[tept` mult timp \n \ntuneric, sperând c` tat`l ei va veni

s`-i comunice impresiile sale; dar pu]in dup` miezul nop]ii,t`cerea cea mai adânc` domnea pe iaht [i ea sfâr[i prin a seconvinge c` el pur [i simplu se culcase. Asta \nsemna c`accepta ultimatul lui Grant f`r` s` mai ridice probleme...

Ceea ce nu \nsemna, se gândea furioas` \n timp ce se\mbr`c` a doua zi diminea]`, c` ea \ns`[i va sta cu bra]ele\ncruci[ate! Ca \n fiecare zi, avea inten]ia s`-l g`seasc` \ncabina sa pentru micul dejun. Acolo, nu se va mai puteasustrage [i va fi obligat s` aud` pân` la cap`t repro[urile pecare i le va aduce.


Totu[i, spre marea ei decep]ie, \[i d`du seama c`-[i luasedeja – f`r` ea – cafeaua matinal` [i se instalase la biroul luica s` lucreze. Cu ochii pleca]i asupra unui teanc de hârtii,nu-[i ridic` privirea la intrarea ei [i morm`i cu un aerabsent:

– O clip`, draga mea, te rog...Fern, la cap`tul r`bd`rii, explod`:– Tat`, ascult`-m`! Ieri sear`, când Grant [i-a b`tut joc de

mine \n public, nici m`car n-ai reac]ionat. Mai r`u \nc`, nunumai c` l-ai invitat la cin`, dar n-ai ezitat s`-l felici]i pentruatitudinea lui fa]` de mine, autorizându-l p`rinte[te s`continue!

Sir Manfred \[i drese vocea [i se \ntoarse \n sfâr[it spre fiicasa, pe care o privi pe deasupra ochelarilor cu rame de aur.

– Te \n[eli asupra unui punct. Departe de a-l felicita, l-amdezaprobat cu ardoare [i am fost la fel de surprins ca [i tineauzindu-l spunându-]i miss Stirling \n loc de doamna Wilder.Numai c` am sfâr[it f`r` voia mea prin a ceda \n fa]aargumentelor lui... El nu putea proceda altfel \n prezen]aLoganilor.

– Loganii! arunc` ea. Nu se sinchisea nicidecum de ei. |nalte \mprejur`ri, s-ar fi comportat la fel. De altfel, mi-a afirmatc` are inten]ia ferm` s` men]in` aceast` mascarad` pe totparcursul [ederii mele! Numai dac`, fire[te...

– Numai dac`?– Dac`... nu-mi reiau locul meu lâng` el, \nclinându-m` \n

fa]a argumentelor lui.

26 ERICA SOMMER

– Ceea ce nu e[ti gata s` faci, \mi imaginez...– Mai degrab` mor! se revolt` cu impetuozitate.– Nu te ar`ta atât de melodramatic`, vrei? Grant dore[te s`

te \ntorci?– De ce nu-l \ntrebi direct? P`re]i atât de buni prieteni!– Nu fi ridicol`, Fern. Ai cunoa[te tu \ns`]i r`spunsul [i

dac` ai fi mai sensibil` la starea sufleteasc` a so]ului tù... Amf`cut tot posibilul s` v` ajut; acum, viitorul se afl` \n mâinilevoastre. Dac` Grant prefer` s` nu mai [tie de c`s`toria lui,regret, dar nici o lege nu i-o interzice.

– Chiar dac` so]ia lui trebuie s` treac` drept celibatar`...– Este mai mult sau mai pu]in inevitabil \n m`sura \n care

risca]i s` frecventa]i acelea[i persoane. |n cazul tù, totu[i...|[i \nvârti scaunul turnant [i o invit` pe fiica sa s` se a[eze

\n fa]a lui \nainte de a continua:– ... exist` cu siguran]` o posibil` solu]ie, dac` cel pu]in

dore[ti s` scapi din aceast` situa]ie [i r`mâi convins` cìni]iativa mea de a te face s` vii aici se va dovedi completzadarnic`.

Fern se sim]i mi[cat` [i \nduio[at`. Tat`l ei o iubea atât deprofund, se ar`ta atât de atent! Se str`duia \n toate modurileposibile s`-i asigure fericirea...

– Despre ce este vorba?– De fapt, n-ai nevoie s`-l revezi pe Grant. Pot s`-i cer

c`pitanului Lewis s` te duc` la Durban, [i de acolo vei lua unavion spre Londra. Ce spui?

Tân`ra femeie f`cu ochii mari.


– Noi... ne vom \ntoarce \n Anglia când de-abia am sosit?– Tu singur` te vei \ntoarce acas`. Eu trebuie s` r`mân aici

câtva timp. Voi descinde la hotel, pân` atunci.– Dar... vacan]a mea? M` bucuram atât de mult la ideea de

a cunoa[te \n fine Maracca! Nu, declar` ea cu fermitate.R`mân aici. Nu m` tem de Grant [i n-am nici un motiv s` fug.N-are decât s` se obi[nuiasc` s` m` vad` \n \mprejurimi...Ceea ce nu se va \ntâmpla prea des, deoarece voi [ti s` r`mânla distan]`!

– Bravo! exclam` tat`l ei, cu zâmbetul pe buze. Reg`sescpe impetuoasa mea feti]` de alt`dat`. Numai c` se va dovedimai pu]in u[or decât crezi s`-]i evi]i so]ul; vom fi adeseainvita]i \mpreun`. La urma urmei, el trebuie s`-l \nlocuiasc`pe Austin Logan la direc]ia filialei „Opal“ de pe insul`, cândacesta din urm` se va pensiona. El va duce prin urmare o via]`foarte monden`. Voi \n]elege foarte bine dac` vei reveniasupra deciziei tale.

– Nu, repet` Fern, nu-mi voi schimba p`rerea. Nu-i voipermite lui Grant s`-mi strice vacan]a mea minunat` latropice, repet! Dac` m` deranjeaz`, va avea cu cine s`vorbeasc`.

Sir Manfred o tachin` zâmbind.– Mi-e u[or s` te cred... L-ai cam bruscat cu vorbele tale,

ieri sear`!– O c`utase, nu? Nu-l voi l`sa s`-[i imagineze c` mi-am

petrecut trei ani plictisindu-m` \n absen]a lui.Zâmbetul tat`lui ei se l`rgi.

28 ERICA SOMMER

– Dac` a crezut vreodat` a[a ceva, a[ fi putut s`-i deschidochii cu u[urin]`...

– Asta ai f`cut \n timpul cinei, nu-i a[a? \i repro[` ea f`r`r`utate. I-ai \mp`rt`[it \ngrijorarea ta privind conduita mea...Asta m-a contrariat, m`rturisesc. De partea cui te situezi cuadev`rat, tat`? R`spunde-mi cu toat` sinceritatea.

Sir Manfred oft` [i-[i puse coatele pe birou, cu figura dintr-odat` grav`.

– Cât am fost de naiv! murmur` el. Am crezut c` va fiposibil s` nu trebuiasc` s` iau partea nim`nui. Grant [i cu tinetrebuia s` fi]i ca o singur` persoan`...

– Dar nu este cazul, insist` ea. Atunci?El \i adres` o privire plin` de triste]e.– Cum po]i \ntreba asta, Fern? Hai, \mbrac`-te repede [i nu

uita s`-]i iei o p`l`rie de soare; soarele din Maracca poate firedutabil [i la locul unde ne vom duce \n diminea]a asta nu seg`se[te nici o umbr`.

Tân`ra femeie se \ndrept` spre u[` [i \ntreb` \nainte de a ie[i:– Exist` un lucru pe care nu-l \n]eleg... Ai putea s`-mi

explici cum se face c` cei doi Logani nu [tiu de c`s`torianoastr`, a lui Grant [i a mea?

– Este foarte simplu. Au sosit aici direct din Canada, lamult timp dup` c`s`toria voastr`.

– |n]eleg. Totu[i...Ea se opri, ezit` o clip` [i \ncheie:– Nimic... Scuz`-m`.Fusese pe punctul s` remarce c` dac` Grant avea o leg`tur`

cu o locuitoare de pe insul`, cum b`nuia, avea tot interesul s`


lase s` se cread` c` este celibatar. Dar mai bine s` nu maivorbeasc` despre asta; astfel, dac` este cazul, ar savura or`zbunare dulce s`-l stânjeneasc` pe so]ul ei, fie chiar prin simplaei prezen]`... aceast` perspectiv` \i procura o satisfac]ie amar .̀

***

Docurile Portului Dauphin, capitala insulei sem`na cutoate docurile din lume; o mul]ime de hangare [i magazii cuacoperi[uri din tabl` ondulat`, o atmosfer` grea de mirosuriamestecate de copra, zah`r, cafea [i cauciuc depozitat \naintede a fi \nc`rcat pe cargouri. Din fericire, limuzina decapotabil`a lui Grant – suficient de lat` pentru a \nc`pea trei persoanepe bancheta din fa]` – se angaj` curând \ntr-o zon` maiagreabil`, cu bulevarde largi m`rginite de tufi[uri de flori [ivile elegante. O mul]ime dens` se \nghesuia pe ele; turi[ti cuaparate de fotografiat pe umeri, femei indiene \nc`rcate cupachete, b`rba]i tr`gând [arete primitive urmate de o droaiede copii cu picioarele goale... Cerul de un albastru profund,f`r` nori, domina scena, sco]ând \n eviden]` albea]a caselor [iverdea]a str`lucitoare a frunzelor copacilor.

Pu]in mai departe, traversar` o câmpie vast` descoperit`,str`b`tut` de canale minuscule, apoi ajunser` \n fine \n alt`extremitate a insulei, unde se \ntindea z`c`mântul petrolier.Platforme \n construc]ie \ncepeau s` se ridice \n larg [i vastulchei care trebuia s` permit` petrolierelor s` vin` s`-[i \ncarcecu regularitate \nc`rc`tura pentru rafin`rii.

30 ERICA SOMMER

Locul contrasta cu aspectul vesel al restului InsuleiMaracca. Era vorba aici de lumea dur` a industriei [icomer]ului: platforme metalice, co[uri gigantice, hangareimense [i birouri vitrate... Fern, pe care o \ncântaser` peisajeleminunate exotice de la venire, sim]i nevoia s` critice acestunivers ne\nduplecat. Cel al lui Grant.

– Ce p`cat s` se distrug` o insul` atât de frumoas`, ironiz`ea adresându-se tat`lui ei, dar asigurându-se c` Grant puteas-o aud`. A]i stricat plaja, a]i deplasat popula]ia, polua]iatmosfera... Nu v` \ncearc` niciodat` vreo remu[care?

Sir Manfred, \n loc de r`spuns, \l privi pe Grant ca [i cum\l ruga s` ia el \nsu[i cuvântul.

– Dup` dumneata, replic` \ntr-adev`r acesta, cât timplocuri ca Maracca vor supravie]ui \n anii viitori, cu micile lorrecolte de ulei de cocos, de cafea [i de trestie de zah`r? |n ceeace prive[te cafeaua, de exemplu, produc]ia lor se dovede[tecu regularitate excedentar` [i sfâr[e[te drept combustibil \nma[inile de g`tit...

– Ei nu par s` se descurce greu pân` \n prezent.– Dar f`r` ajutorul nostru, situa]ia risc` s` nu dureze. |n

câ]iva ani, locuitorii ne vor mul]umi c` am venit s` d`m unavânt indispensabil economiei lor.

– |n plus, interveni sir Manfred, folosim abia doi kilometrip`tra]i. Vom da de lucru la sute de persoane, vom face casepentru familiile lor, vom deschide [coli... Dragul meu Grant,acum trebuie s`-l v`d pe Logan \n biroul lui. E[ti atât deamabil s-o conduci pe fiica mea s` vad` instala]iile?


Grant cl`tin` din cap, \ncetini \n fa]a unei cl`diri albenou-nou]e [i sir Manfred p`r`si ma[ina. Tân`rul b`rbat pornidin nou [i continu` s` ruleze cu vitez` redus`. |n timpuldrumului \i furniza explica]ii am`nun]ite despre atelierele derepara]ii, pu]urile de foraj, platformele cu mai multe etaje [ico[urile din care fl`c`rile, noaptea, puteau fi v`zute lakilometri distan]`.

– |n \ntuneric, spectacolul pare foarte impresionant,ad`ug` el.

Pu]in mai departe, se ridica un centru rezervat locuin]elor,\mpodobite cu peluze de iarb` [i echipat cu o piscin` [i maimulte terenuri de tenis.

– |n aceste pavilioane, indic` el, se g`sesc mai ales perechic`s`torite. Celibatarii stau \n aceast` cl`dire unde se g`se[te [iun club, „Corsarul“.

– Unde locuie[ti?– La club, când trebuie s` lucrez târziu, dar am [i un

apartament \n ora[, pe care-l folosesc ocazional.– Pentru ce gen de „ocazii“? \ntreb` Fern cu perfidie.– Serate târzii, cine la restaurant...– {i... \ntâlniri?– E[ti liber` s`-]i imaginezi ce vrei, se limit` el s`-i

r`spund` cu r`ceal`.– Când spui „\n ora[“, este vorba de Port Dauphin?– La nivelul cel mai \nalt al hotelului „Meurice“, unde tat`l

t`u \[i propune s` iei prânzul chiar azi. De ce? Inten]ionezis`-mi faci o vizit` f`r` s` fi fost invitat`?

Ea \i ignor` sarcasmul [i ripost`:

32 ERICA SOMMER

– Poate numai s`-i fie util tatei, pentru a [ti unde s` teg`seasc`.

Apoi schimb` subiectul. Copii se jucau \n gr`dinile mici,sub ochiul atent al mamei lor.

– Acest loc, la urma urmei, aminte[te destul de bineperiferia unui mare ora[ modern, remarc` ea. Cu acestec`su]e sem`nând unele cu altele...

– {i un mare num`r de facilit`]i, preciz` Grant. Obibliotec`, o clinic`, o cre[`....

– {i o [coal`, presupun?– Numai pentru cei mici. Copiii mai mari sunt \n general

trimi[i la internat \n Europa.El \ntinse mâna spre ocean [i ar`t`:– Un vânt favorabil respinge sistematic spre mare fumul

poluant de care te plângeai. Ansamblul trebuie s` ]i se par`mult mai pu]in nepl`cut decât ai crezut, nu-i a[a? Regre]ipoate c` ai blamat munca mea din cauza asprimii climatuluicanadian [i al celui din Golful Persic. Dac` a[ fi fost numit mai\ntâi la Maracca, poate ai fi putut consim]i s` r`mâi lâng`mine, ca orice so]ie demn` de acest nume... Cea mai mic`bro[ur` turistic` vorbe[te despre aceast` insul` \n termenientuzia[ti. „Perla Oceanului Indian“, „Insula paradisului“...

Pentru nimic \n lume Fern n-ar fi recunoscut fascina]ia pecare o exercita Maracca asupra ei.

– A[ fi preferat totu[i ca tata s`-]i ofere un post la Londra,replic` ea. Pe vremea aceea, \]i spusesem, asta nu prezentanici o dificultate. Chiar [i acum, dac` i-a[ cere...


Grant schi]` un zâmbet ironic [i opri ma[ina \n lungul plajei.– E[ti o fire tenace, glumi el punându-[i non[alant mâinile

pe volan. Nu abandonezi niciodat` partida, nu-i a[a? A[adar,iat` c` este vorba de un [antaj. Dac` accept s` m` irosesc \nspatele unui birou, \n trista cea]` londonez`, am putea reluarela]iile conjugale pe care mi le permite legea...

El scutur` din cap [i continu` pe un ton mai tìos:– Nu, draga mea copil`, nu-]i face iluzii! E[ti incontestabil

la fel de seduc`toare, dar din nefericire la fel de naiv`. Eu nu]i-am ascuns natura profesiei mele, de la prima noastr`\ntâlnire, dar cu sufletul tù candid de adolescent` aiconsiderat c`s`toria drept un fel de joc \n care n-aveai decâts` ridici degetul mic pentru a m` face s`-mi schimb p`rerea \ncea mai mic` problem`. |n mod vizibil, crezi \nc` acela[ilucru... dar te \n[eli. Nu este suficient s`-i faci ochi dulci lui sirManfred [i s`...

– |nceteaz` s` m` acuzi pe nedrept! i-o tìe ea prompt, cuobrajii ro[ii de furie. Am spus doar c` tata ar fi gata s` reconsideresitua]ia. |n nici un caz n-am vrut s` sugerez c`-l voi implora. Nuvoi ridica „degetul mic“ ca s` te conving s`-]i schimbi cel mai micdintre planurile tale, s` [tii. |n ceea ce m` prive[te...

Se \ntrerupse o clip`, cople[it` trec`tor de triste]e pentrupropria soart`, apoi \[i reveni imediat [i conchise:

– ... Tata mi-a \ntins o curs` aducându-m` aici, dar acum c`sunt la fa]a locului, am inten]ia s` profit de vacan]a mea f`r`ca prezen]a domnului Grant Wilder, „celibatarul“, s` m`tulbure câtu[i de pu]in!

34 ERICA SOMMER

– Perfect. Nu-mi fac griji pentru tine. Cu elegan]a [ifrumuse]ea ta, nu vei \ntâmpina nici o dificultate...

– |nceteaz` s` m` flatezi, te rog!– Imposibil. Cuno[ti foarte bine efectul pe care-l produci

asupra sexului opus, de care ai profitat destul \n via]a ta.Porni din nou ma[ina [i continu`:– Voi adùga doar atât. Domnul Grant Wilder, m` tem c`

se va afla mai des \n drumul tù decât ]i-ai dori. |]i voi fi utils` te prezint \naltei societ`]i locale, [i \i revine firesc viitoruluidirector de la „Opal“ s` fie curtenitor cu fiica pre[edintelui-director general. Va trebui s` te obi[nuie[ti cu companiamea...

– Cu ocazia seratelor [i cocteilurilor? ironiz` ea. Tecredeam devotat numai muncii tale!

– Din nefericire, \mi r`mâne suficient` energie, la sfâr[itulzilei, s` \ncerc s` m` distrez [i s` nu m` \ntorc imediat \napartamentul meu solitar. O cin` bun` nu m` sperie,recunosc cu modestie...

– Nici conversa]ia unei femei frumoase, presupun, nu seputu \mpiedica Fern s`-l ironizeze.

– Eventual.– Micul tù apartament din hotelul „Meurice“ trebuie c`

reprezint` locul ideal... Ce atmosfer` romantic` la Maracca,nu-i a[a? Palmieri, clar de lun`... Dac` vreodat` te-a[ deranja,]i-a[ fi recunosc`tor s`-mi spui.

Grant \i arunc` o privire tìoas` [i ea \[i mu[c` buzele,amintindu-[i intui]ia sa diabolic`.


– Cu ce ai vrea s ̀m ̀deranjezi? murmur ̀el, pref`cându-se mirat.Ea nu r`spunse. Grant era foarte aproape s` ghiceasc`

faptul c`, \n ciuda separ`rii lor, \n ciuda certurilor lor, ea \nc`putea s` sufere de gelozie \n privin]a lui...

|n timp ce el se concentra asupra conducerii, \l observ` pefuri[. Profilul lui bine conturat, pieptul puternic, mâinile saleexperte \i trezeau amintiri tulbur`toare. Ca [i cum ar fidureros pentru ea s` [i-l imagineze \n bra]ele altei femei...Trebuia s` \ncerce s` nu se gândeasc` la asta [i s` se for]ezemai ales s` nu-[i tr`deze niciodat` gelozia \n fa]a lui!

Sir Manfred \i a[tepta \n fa]a cl`dirii ad`postind birourile.– Vei prânzi \n compania noastr`, Grant? \ntreb` el.– Bucuros, replic` acesta din urm`. Cu pl`cere.|[i reluar` locurile \n ma[in` [i se \ntoarser` la hotelul

„Meurice“ din Port Dauphin. Cl`direa luxoas` se ridicaorgolios de-a lungul unui bulevard lini[tit [i umbros; fa]adaera decorat` cu colonade gra]ioase, iar vasta sal` arestaurantului oferea un veritabil ad`post de r`coare.

Au fost condu[i spre masa pe care sir Manfred o rezervase.– Grant ne va recomanda mânc`rurile tipice din Maracca,

o asigur` omul de afaceri pe fiica sa. Dac` \mi amintesc bine,buc`t`ria local` este un amestec de tradi]ionale mânc`rurichineze[ti [i indiene.

Oricum, tân`ra femeie fu descump`nit` de mâncare. Luar`mai \ntâi o sup` simpl`, cam f`r` gust, apoi preparatedelicioase servite cu un sortiment de sosuri diverse: la creve]i,la soia, la curry... Desertul era format din fructele cele mai

36 ERICA SOMMER

obi[nuite ca gust: mango, ananas, portocale. Fern savur` totulsub ochii amuza]i ai celor doi b`rba]i.

Apoi, Grant se \ntoarse spre sir Manfred:– Cum s-a desf`[urat \ntâlnirea cu Logan? \ntreb` el.– Nu foarte bine, din nefericire. |l sf`tuisem s` se

pensioneze ca s`-]i cedeze locul, a[a cum [tii, [i perspectivanu-l \ncânt` deloc.

– Freda, so]ia lui, contribuie mult la am`r`ciunea lui prinrepro[urile ei constante. La \nceput, Austin era mai degrab`u[urat s` se odihneasc` \n sfâr[it...

– Femeile ca Freda... \ncepu sir Manfred.T`cu, dându-[i seama c` aten]ia lui Grant fusese atras` \n

alt` parte. El [i fiica lui urm`rir` direc]ia privirii gazdei lor.O gra]ioas` necunoscut` se \ndrepta spre masa lor, cu

zâmbetul pe buze, cu o mân` \ntins` spre Grant \ntr-un gestteatral. P`rul ro[cat \i c`dea \n bucle bogate pe umeri; orochie verde ca jadul, adânc decoltat`, \i punea \n valoareformele generoase. O pereche de ochelari de soare \iascundea ochii.

– Nu este orb mai r`u decât cel care nu vrea s` vad`, glumiea cu un u[or accent fran]uzesc, strângând mâna lui Grant.Te-ai pref`cut c` n-o vezi pe Millet singur` \n col]ul ei, intrândaici cu prietenii dumitale?

Grant râse u[or [i-i s`rut` mâna.– Sunt jenat, se scuz` el galant. Va trebui s`-i blama]i pe

\nso]itorii mei, care mi-au ab`tut aten]ia.


– |n]eleg cu u[urin]`, susur` ea aruncând o scurt` privirelui Fern din spatele ochelarilor s`i negri. Dar v` iert dac`binevoi]i s` m` prezenta]i.

Grant se execut`:– Sir Manfred Stirling, pre[edintele-director general al

„Opal“, domni[oara Fern Stirling, fiica sa, domni[oara Rose deMillet, care a dat un recital aici \nainte de a-[i relua turneul \nEuropa.

Rose de Millet? Fern \n]elese de ce nou-venita serecomandase cu numele de familie. La marile artiste, era otradi]ie. Nu se spunea „Callas“, „Pavlova“„? Fern \[i aminti c`v`zuse un afi[ \n holul hotelului, anun]ând câte dou` concertede muzic` pe sear` de la ora dou`zeci [i unu pân` la miezulnop]ii. Ar fi trebuit s` fac` imediat leg`tura...

Cânt`rea]a, \n plus, p`rea \n termeni excelen]i cu Grant.Probabil c` Fern nu va avea nevoie s` caute o rival` mult maideparte...

Rose de Millet \[i scoase ochelarii, dezv`luind doi ochi mari\ntuneca]i [i catifela]i.

– Grant a[tepta venirea dumneavoastr`, dar nu mi-a vorbitde fiica dumneavoastr`, sir Manfred.

– Am hot`rât \n ultimul moment s-o iau cu mine, \ntr-adev`r. Insula mi se p`rea locul de vis unde s`-[i petreac`vacan]a \n mod agreabil.

– Incontestabil! O cuno[teai deja pe miss Stirling \n Anglia,dragul meu Grant?

38 ERICA SOMMER

– Da, foarte bine, r`spunse el pe un ton neutru.– Ah! |n]eleg... murmur` Rose cu un ton ambiguu, pe care

Fern \l g`si cât se poate de agreabil. {i ne ve]i face onoarea s`asista]i la gala din aceast` sear`, domni[oar` Stirling? Grant vafi cu siguran]` bucuros s` v` \nso]easc`...

– Nu voi pierde ocazia, r`spunse Fern politicos. V`mul]umesc foarte mult.

Cânt`rea]a se retrase dup` ce refuzase s` ia cafeaua cu ei.Dup` plecarea ei, Grant schi]` un portret rapid alpersonajului. Jum`tatea fran]uzoaic`, jum`tate american`, cuo pic`tur` de sânge indonezian explicând pome]ii ei ridica]i,Rose de Millet vorbea [ase limbi. Studiase \n Statele Unite [i \nGermania [i avea un repertoriu vast de cântece clasice,moderne [i folclorice. Nu c`l`torea niciodat` f`r` \nso]itoareaei, Sophie Dean, care-i servea [i de secretar`.

– Este \ntr-adev`r foarte frumoas`, admise Grant car`spuns la o \ntrebare a lui sir Manfred. Dac` are un so],prefer` s` se lase s` se cread` contrariul [i detest` cea maimic` indiscre]ie asupra acestui subiect.

***

Dup` prânz, \i \nso]i pe tat` [i pe fiic` la Calypso. Fern \[if`cea siesta, \n timp ce cei doi b`rba]i se \nchiser` \n birou cas` discute.

Spre ora [ase, Fern se \mbr`c` pentru gal`, nereu[inds`-l conving` pe sir Manfred c` nu dorea nicidecum s`asiste la ea.


– |mi este imposibil s` merg acolo, afirmase el. Am cevaextrem de urgent de terminat. Este indispensabil s` m`reprezin]i tu. Serata asta \]i va da ocazia s` dansezi, s` tedistrezi; este excelent pentru tine. Grant este singurul b`rbatpe care-l cuno[ti aici; dac` nu te \nso]e[te, cine o va face?

– M` va prezenta \nc` o dat` drept „domni[oara FernStirling!“ subliniase ea cu am`r`ciune.

– Da, fiindc` se pare c` v-a]i pus de acord \n privin]a asta,chiar dac` aceast` comedie se pare dificil de continuat... E[tisigur` c` nu ]i-ai schimbat p`rerea [i c` nu preferi s` te \ntorcipur [i simplu la Londra?

– Nu, replicase ea, cu buzele strânse. Voi r`mâne aici pân`la sfâr[itul [ederii tale. Grant nu m` va alunga.

Acum, a[tepta ca so]ul ei s` vin` s-o caute [i reflecta,mu[cându-[i buzele. Seara trecut`, \ntr-un gest de furie, \[iscosese verigheta [i o pusese \n cutia ei de bijuterii. Acum,regreta c` n-o f`cuse \n fa]a lui Grant: trebuia totu[i s`\n]eleag` cât de mult \l respingea.

Impulsiv, \[i strecur` verigheta \n po[et`. Tocmai \i veniseo idee \n minte...

Parc` toat` lumea din Port Dauphin \[i d`duser` \ntâlnirela hotel „Meurice“. Un [ir lung de ma[ini a[tepta la intrarea \nparching, iar \n hotel se \nghesuia deja o mul]ime dens` [ielegant`. Grant lu` ferm cotul lui Fern [i o conduse spreascensoare.

– Vom lua un pahar \n apartamentul meu, \i explic` el. Vafi mai lini[tit.

40 ERICA SOMMER

Ascensorul se opri la al patrulea etaj; cl`dirile din Maracca,de teama taifunurilor, rareori fuseser` construite mai \nalte.Grant deschise o u[` [i o f`cu pe tân`ra femeie s` intre \ntr-unvast salon decorat rafinat cu mobile chineze[ti [i covoaregroase de lân`. Ferestrele d`deau direct spre mare; o u[`\ntredeschis` l`sa s` se ghiceasc` o buc`t`rie [i o baie.

Grant deschise barul, scoase o sticl` de rom [i preg`ti dou`cocteiluri la care ad`ug` ghea]` [i suc de l`mâie.

– A[adar, iat` unde tr`ie[ti... murmur` ea.– Da, f`cu el cl`tinând din cap. Dup` cum vezi, am doar

strictul necesar. Nici piei de leopard, nici vase de arsmirodenii destinate seducerii unor femei fatale... Dormitorulare totu[i un pat de dou` locuri.

– Adev`rat? r`spunse ea, pref`cându-se indiferent`.– Nu-]i pas`? Ar fi trebuit s` b`nuiesc. Cel pu]in, vino s`

profi]i de priveli[te.Deschise u[a-fereastr` [i o invit` s` ias` pe teras`. O

gr`din` umbrit` de palmieri [i de portocali ducea \n pant` lin`pân` la plaj`, unde oceanul \[i instala lini[tit apele albastresub ultimele raze ale soarelui care apunea la orizont \ntr-osplendoare de purpur` [i aur. Tân`ra femeie contempl` t`cut`spectacolul, fascinat`.

– A[adar? [opti \ncet Grant \n spatele ei.– Este... este foarte frumos. Aproape ireal, de pe alt` lume...– Ai putea profita zilnic de un loc atât de \ncânt`tor. Nu

regre]i c` nu m-ai urmat?Fern se \ncord`, din nou \n defensiv`.


– Pentru a suporta iernile canadiene, soarele de[ertului [iDumnezeu mai [tie ce alte calamit`]i? Nu, mul]umesc! ripost` ea.

– Lucrurile cele mai pre]ioase trebuie ob]inute cu pre]ulunor anumite eforturi: Maracca face parte dintre ele. Darfire[te, dac` nu te ar`]i dispus`...

Se \ntrerupse, \[i termin` paharul [i o invit` s` revin`\nùntru, explicând:

– Este timpul s` ne al`tur`m invita]ilor la parter.– A[teapt`, \l som` ea cu o voce rece.|[i deschise po[eta, scoase verigheta [i i-o \ntinse.– Sunt „celibatar`“, nu-i a[a? O precizezi cu atâta pl`cere

prietenilor tì, \ncât ]in s` ]i-o restitui.... Ia-o, te rog. {i-apierdut orice semnifica]ie pentru mine.

|l privi punând-o pe inelarul lui, unde nu dep`[i primafalang`. Apoi ridic` ochii spre ea [i murmur`:

– Admi]ând c` a avut vreodat` \n ochii tì...F`r` s`-i lase timp s` r`spund`, el travers` camera, scoase

verigheta [i o arunc` neglijent \ntr-un sertar. Fern \[i mu[c`buzele. Nu se a[teptase ca el s` reac]ioneze cu atâtaindiferen]`, ca [i cum nu era decât un fleac... Nu ar`ta nicifurie, nici dispre]. Va uita probabil incidentul chiar mâine.

Ab`tut`, \nvins`, \l urm` \n t`cere pân` la lift.

42 ERICA SOMMER

Capitolul 3

Pe toat` durata seratei, Fern se auzi atât de des numit`„domni[oara Stirling“, \ncât aproape \[i uit` numele de femeiec`s`torit`. Toat` lumea dorea s-o cunoasc` pe fiicadirectorului de la „Opal“, [i deveni centrul aten]iei generale.

Primi invita]ii la excursii \n mun]ii din centrul Insulei, lapicnicuri, la partide de tenis, la partide de pescuit, lacocteiluri, la vizite organizate a templelor hinduse, budiste,moscheilor musulmane din Maracca...

Ea accept` zâmbind [i-[i \nmul]i promisiunile [imul]umirile, [tiind c` nu i se acorda atâta aten]ie pentru ceeace era. Dar nu se sim]ea vinovat` câtu[i de pu]in; numai Grantprovocase aceast` situa]ie pentru care putea fi f`cutr`spunz`tor. Dac` el dorea s` nege c`s`toria lor, de ce s`nu-[i umple cu bun` [tiin]` carnetul de \ntâlniri?

|n mijlocul acestei mul]imi elegante [i a acestor femeisofisticate, adesea frivole, cu voci ascu]ite, Fern g`si

reconfortant s` \ntâlneasc` una a c`rei simplitate o consol`.Rhoda Camell se \mbr`ca sobru; nu era deosebit de frumoas`,dar dinamisul [i amabilitatea ei atr`geau imediat simpatia.

– Bun` ziua, \i spuse ea lui Fern \ntr-un moment când seaflau a[ezate una lâng` alta. Permite]i-mi s` m` prezint: m`numesc Rhoda Camell [i conduc cre[a din tab`ra Opal.

– |ncântat` s` v` cunosc... sunt Fern Stirling.– {tiu, a]i venit s` vizita]i locul \n aceast` diminea]`. De ce

Grant nu v-a adus la cre[`?– Ei bine, la drept vorbind... domnul Wilder...– Spune]i-i Grant, ca noi to]i. El prefer` a[a.– Ah! Deci, a men]ionat cre[a dar n-am avut timp s`

mergem acolo, deoarece tat`l meu ne a[tepta pentru prânz.Totu[i, a[ fi foarte fericit` s` trec s` v` v`d cu alt` ocazie. Oconduce]i singur`? De câ]i copii ave]i grij`?

– Lucrez cu o asistent` [i un tân`r pentru muncile grele.Primim mul]i copii, to]i originari din Maracca; micii europenimerg la camera rezervat` copiilor de la [coala maternal`.Mamele proteja]ilor no[tri ni-i \ncredin]eaz` diminea]a,\nainte de a-[i lua postul \n primire \n diverse birouri [icantine ale taberei. Doctorul Croft de la clinic`, vine s`-iexamineze zilnic. Iubi]i copiii?

Fern zâmbi, cu o umbr` de melancolie. Dac` ar fi r`mas cuGrant, poate acum ar fi avut un copil \ncânt`tor lâng` ea...

– Mult, r`spunse ea. Mai ales cei foarte mici.– |n acest caz, trebuie neap`rat s` ne face]i o vizit`!Rhoda se ridic` [i ad`ug`:

44 ERICA SOMMER

– Acum, trebuie s` v` p`r`sesc... Profesia m` oblig` dinp`cate s` m` trezesc la ora [ase \n fiecare diminea]`.

– La ora [ase! repet` Fern, \ngrozit`.– Da. La Maracca, birourile se deschid imediat dup`

r`s`ritul soarelui!Când Rhoda se \ndep`rtase, Fern \l v`zu pe Grant

apropiindu-se. |i ar`t` ceasul [i arunc`:– Este aproape miezul nop]ii. |mi acorzi un vals \nainte de

intrarea \n scen` a Rosei de Millet?O conduse pe ring. |n timpul vie]ii lor comune le pl`cea

foarte mult s` se \nvârteasc` \n ritmul acestui dans pe care-lcuno[teau la perfec]ie. Mi[c`rile lor, f`r` nici o extravagan]`,dovedeau cu elegant` discre]ie unitatea profund` care-itransporta pe notele romantice ale lui Strauss. Dar de dataasta, acest ritm pl`cut, nu mai declan[a aceea[i magie. Nimicnu se mai petrecea \ntre ei. Discutau politicos \nvârtindu-se,ca oricare alt cuplu de dansatori.

Cel pu]in, \[i spuse Fern ca s` se consoleze, nu fuseseobligat` s` suporte spectacolul lui Grant dansând cu Rosede Millet. Cânt`rea]a se odihnea \ntotdeauna \nainte de acânta.

– |n plus, \i explica Grant, o lung` absen]` prealabil` \ipermite s`-[i fac` o intrare mai spectaculoas`. Rose a avut\ntotdeauna un mare sim] al punerii \n scen`.

– O cuno[ti bine?– M` a[teptam la aceast` \ntrebare, f`cu el cu jum`tate de

zâmbet. Depinde de ce se \n]elege prin „bine“.


– M` \n]elegi perfect, \i arunc` ea. Pari la curent cu celemai mici obiceiuri ale ei!

– A fost un timp când credeam c` le cunosc pe ale tale. Numai e[ti aceea[i, ast`zi, nu-i a[a?

Se eschiva, motiv pentru care nici ea nu replic`.Sosirea cânt`re]ei fu precedat` de evolu]iile gra]ioase ale

unor dansatoare b`[tina[e, apoi cortina se ridic` \n fine [i iat-ope „de Millet“. |mbr`case o rochie-furou gri-argintiu scânteinddin mii de paiete sub lumina reflectoarelor. |[i \nclin` rapidcapul [i alunec` mai curând decât merse spre pian, de care sesprijini languros.

Recitalul ei eclectic merse de la câteva lieduri de Schubertla cântecele nostalgice ale Marlenei Dietrich [i Piaf, trecândprin melodii italiene mai ritmate [i câteva flamencoexprimând toat` melancolia Spaniei. Aplauzele izbucnir` cuentuziasm.

Grant [i Fern ie[ir` din sal` \n mijlocul mul]imii. Tân`rafemeie se for]a s`-[i analizeze sentimentele fa]` de Rose deMillet; se amesteca \n ele o mare admira]ie pentru talentul eide artist` [i o nelini[te \n leg`tur` cu rela]iile ei reale cuGrant... Impulsiv, se \ntoarse spre el:

– Tata are inten]ia s` organizeze curând o serat` peCalypso. Crezi c` prietena ta ar accepta s` cânte pentruinvita]ii no[tri?

– Dac` Manfred este gata s`-i pl`teasc` onorariul demn derenumele ei, de ce nu? r`spunse el râzând.

46 ERICA SOMMER

– Oh! Desigur, este de la sine \n]eles... bâigui ea,descump`nit`.

Nu se gândise la acest aspect al problemei, [i \ncerca doars` se informeze asupra sentimentelor exacte ale so]ului ei...

– Vorbe[te-i tat`lui tù, relu` el, ca s`-i propun` o sum` [iRose va hot`r\ \n consecin]`.

– Ascultându-se, s-ar crede c` este interesat` mai curând decâ[tig decât de dragostea pentru cântec.

– Nu neap`rat, dar este o femeie care munce[te [i nu areinten]ia s` se devalorizeze. Pretinde s` i se recunoasc` justavaloare, nimic mai normal!

O aproba pe Rose, \i lua ap`rarea... era deja un prim semn,se gândi Fern cu am`r`ciune.

Se instalar` pu]in dup` aceea \n ma[in`, dar Grant \n loc sìa drumul docurilor, se angaj` pe un bulevard care mergeade-a lungul plajei. Palmierii se profilau ca ni[te umbrechineze[ti pe cerul \ntunecat. Grant opri motorul.

– Unde mergem? se mir` Fern.– |mi termin seara cum trebuie s` te a[tep]i... cu un

interludiu romantic.– Ce... ce vrei s` spui?– Nu ]i-ai luat obiceiul, \n cursul ultimilor trei ani, s` te la[i

s`rutat` sub clar de lun` de curtezanii tì?Ea se gândi la to]i adoratorii pe care trebuise s`-i resping`

ne\ncetat [i râse f`r` bucurie.– Te \n[eli.– Sunt oare mai pu]in seduc`tor decât ceilal]i?


– Nu asta este problema, replic` ea cu inima b`tând.Numai c` nu po]i considera serios situa]ia...

El \[i trecu o mân` \n jurul umerilor ei [i murmur`:– De ce nu? N-am venit aici din \ntâmplare... S` vedem

dac` n-ai uitat arta s`rutului...Ridic` b`rbia tinerei femei [i \[i puse buzele peste ale ei.

Spre marea lui surpriz`, ea r`mase la \nceput \mpietrit`, f`r`s` g`seasc` voin]a nici energia de a se degaja. El \i explor`gâtul, scobitura um`rului... Ea se gândi \n sfâr[it c` se jucane\ndur`tor cu ea de-a pisica [i [oarecele. Asta \i d`du subitcurajul s` se \ndep`rteze; Grant nu \ncerc` s-o re]in`.

Dimpotriv`, se rezem` neglijent cu coatele de volan [i oironiz`:

– Ia te uit`! Nu p`rea c`-]i displace. Dac` nu m-a[ teme s`m` laud, a[ pretinde chiar c` ]i-am lipsit!

– Ar fi pur` l`ud`ro[enie, \ntr-adev`r, ripost` ea, mai multfurioas` decât r`nit`.

El se pref`cu decep]ionat.– A[adar, nu sunt singurul capabil s`-]i stârnesc emo]ia...– Taci! ]ip` ea izbind cu pumnul tabloul de bord. Nu

doreai s` m` s`ru]i [i eu nu doream cu siguran]` s` te las s-ofaci. Ai vrut doar s` m` umile[ti, s` subliniezi cât de indiferen]isuntem unul fa]` de cel`lalt... [i poate, din perversitate, aveaiinten]ia s` verifici dac` al]i b`rba]i m` mai puteau emo]iona! S`[tii c` n-am devenit o fat` b`trân` cump`tat`, dup` ce m-aip`r`sit.

48 ERICA SOMMER

– |]i mul]umesc pentru insinu`rile tale, r`spunse el cucalm. Constat c`, din fericire, nu m` acuzi c` te seduc pentrua te tenta s` revii lâng` mine. Este bine a[a, deoarece nu esteplanul meu... Absolut deloc.

– Nici al meu, \i arunc` ea. Acum, te rog, condu-m` laiaht.

***

Sir Manfred \[i chem` fiica auzind c` revenise [i ea veni s`se a[eze pe marginea patului din cabina lui.

– Cum s-a desf`[urat serata, draga mea?– Bine, \l asigur` ea. Am primit probabil mai multe invita]ii

decât voi putea s` onorez.– Perfect, se bucur` el. De altfel, nu-i regre]i prea mult pe

prietenii tì londonezi.– Nu, deocamdat`, zâmbi ea. Numai c`...– Da?– Acum c` voi stabili noi rela]ii, poate nu voi mai avea

nevoie de Grant ca s` m` prezinte peste tot. Nimic nu mòblig` s` r`mân dependent` de el, nu-i a[a?

– Nimic, dac` nu ]ii la asta, \ntr-adev`r. |ncepând de mâine,\]i voi angaja o ma[in` cu [ofer. Oricum ar fi, nu vei putea sèvi]i s`-l \ntâlne[ti din când \n când...

– Din moment ce oamenii nu ne asociaz` sistematic, astanu m` deranjeaz`. Astfel, m` voi sim]i mai pu]in stânjenit` deaceast` mascarad` ridicol` care mi-o impune...


– Poveste[te-mi ce te apas`, draga mea.Fern se dest`inui cu u[urare, cu vocea tremurând de

emo]ie.– Se distreaz` teribil s` m` fac` s`-mi pierd sângele rece \n

timp ce el r`mâne foarte calm. Ieri, am luat un pahar \napartamentul lui \nainte de gal`: i-am reamintit decizia sa dea nega c`s`toria noastr` \n public [i am profitat s`-i \napoiezverigheta. El... a luat-o ca [i cum nu \nsemnase niciodat` nimic\n ochii lui [i a aruncat-o \n primul sertar \ntâlnit, ca [i cumera vorba de un fleac f`r` valoare!

Sir Manfred scoase un oftat profund.– Gânde[te-te, Fern. Ar fi putut reac]iona \ntr-un mod mult

mai virulent! |]i dai seama de afrontul pe care o femeie \laduce unui b`rbat dându-i \napoi verigheta, chiar dac` suntdesp`r]i]i?

– Dac` nu puteam continua s-o port \n public, era vina lui,nu-i a[a? ripost` ea.

– S` spunem c` responsabilit`]ile sunt \mp`r]ite, otemper` el. Nu vei câ[tiga nimic sfidându-l. Spune-mi, Fern,e[ti sigur` c` nu vrei s` te \ntorci \n Anglia, a[a cum ]i-ampropus?

– Sunt sigur`, \l asigur` ea. R`mân, orice s-ar \ntâmpla.– Nimic nu te oblig` la asta, insist` el. Gânde[te-te bine.Ea se ridic` [i se \ndrept` spre u[`.– Inutil! Nu-mi voi schimba p`rerea.Ajuns` \n cabina ei, \[i aminti cu am`r`ciune c` aproape se

bucurase c`-l putuse stânjeni pe Grant prin prezen]a ei. De

50 ERICA SOMMER

fapt, situa]ia se va dovedi mult mai delicat`. Dup` fiecare\ntâlnire a lor, ea era aceea care se retr`gea umilit`, c`utânds`-[i panseze r`nile ca un animal lovit. Se sim]eaneputincioas` \n fa]a hot`rârii so]ului de a o \nfrânge, de a odiscredita. Bine\n]eles, poate va sfâr[i prin a se tempera... Eltrebuia s`-i dea timp s` se obi[nuiasc`... |nainte de a se\ntoarce la Londra, \[i promise cu hot`râre c` trebuia s`-l fac`pe Grant s` recunoasc` faptul c` aceast` ridicol` punere \nscen` era profund nedreapt`.

|n diminea]a urm`toare, ma[ina cu [ofer comandat` de sirManfred sosi. Acesta din urm` \i propuse fiicei lui s`-l laseundeva. Fern accept` imediat, hot`rând s` se duc` la cre[aRhodei Camell. |n felul acesta, cel pu]in, nu va risca s` se\ntâlneasc` nas \n nas cu Grant!

Cre[a era situat` \ntr-o cl`dire pl`cut`, cu un etaj.Ajungând la u[`, Fern auzi voci de copii vibrând \ntr-ojum`tate de duzin` de limbi diferite. O adolescent`\ncânt`toare originar` din insul`, \mbr`cat` cu un [or] albimaculat, veni s`-i deschid` [i o invit` \ntr-o sal` mare. Omul]ime de prichindei erau strân[i \n jurul unei mese mari [iun tân`r blond cu un aer foarte aferat, distribuia echitabilbiscui]i [i c`ni pline cu lapte. Rhoda r`mânea invizibil`.

Fern se apropie de mas` [i \ntinse mâna tân`rului caretocmai o z`rise.

– Sunt Fern Stirling, \i explic` ea zâmbind. Domni[oaraCamell m-a invitat s`-i fac o vizit`.


O pereche de ochi alba[tri, foarte direc]i, o privir` cu aten]ie.– V` recunosc! exclam` el. V-am z`rit la gal`. Bine a]i venit

printre noi... Sunt Ben Croft, medicul clinicii, a trebuit s-o\nlocuiesc pe Rhoda \n aceast` diminea]`. Din nefericire, afost obligat` s` coboare \n ora[ pentru a ajuta pe una dinmamele unuia din copii s` rezolve nu [tiu ce problem`... Pots` fac pe st`pânul casei \n locul ei [i s` v` ar`t locurile?

– Numai dac` ave]i timp!– Aproape am terminat, [i Mahé \i va pune imediat \n pat

pe ace[ti neastâmp`ra]i. A]i cunoscut-o deja? Probabil c` eav-a deschis u[a. Este atât de ocupat`, \ncât deja a disp`rut!

– Voi reveni mâine, propuse Fern. N-a[ vrea s` v` \ncurc.– Din contr`, \n câteva minute voi fi \n \ntregime la dispozi]ia

dumneavoastr`. Doar cât s` scriu câteva re]ete... La prânz,mamele vin s`-[i ia copii; cre[a nu-i p`streaz` decât diminea]a.

– Apoi v` ajut cu ceva?– Dumnezeule, de ce nu? A]i putea termina distribuirea

laptelui, apoi s` sta]i cu ochii pe ei pân` la venirea lui Mahé...V` plac copiii?

Fern \[i reprim` un zâmbet; punea aceea[i \ntrebare ca Rhoda.– Mult, r`spunse ea \ncepând s` despart` doi mici

combatan]i care amenin]au s` fac` s` cad` cutia cu biscui]i.Ben Croft se a[ez` pu]in mai departe [i Fern restabili

imediat calmul \n jurul mesei. Ochi mari negri mira]i [i curio[ise fixau asupra ei; curând, copiii \[i reg`siser` siguran]a [i\ncepur` din nou s` flec`reasc` \ntr-un amestec ciudat dedialect [i de englez`. Dup` ce strânsese c`nile goale, tân`ra

52 ERICA SOMMER

femeie duse mica ei trup` \n jurul unei l`zi cu nisip. |i ajutacon[tiincios s` fac` movili]e când Ben reap`ru cu Mahé.

Ea recunoscu imediat pe tân`ra indian` brunet` cuzâmbetul foarte blând.

– Rhoda va fi foarte dezam`git` c` v-a ratat, o asigur` ea.Trebuie s`-mi promite]i c` ve]i reveni.

– Cu siguran]`. |i voi telefona \nainte de a trece pe aici,afirm` Fern.

Ben \i ar`t` buc`t`ria, infirmeria, camerele copiilordecorate vesel, mobilate cu paturi mici, apoi \i propuse s-o\nso]easc` pân` la u[`:

– Plec [i eu, deoarece vreau s` ajung la Club... v-ar pl`ceas` lua]i un pahar cu mine \nainte de a v` \ntâlni tat`l?

Tân`ra femeie se \ncrunt`.– Club? Vre]i s` spune]i „Corsarul“?– Da, acolo unde noi, celibatarii, avem camerele noastre.

Nu este \nc` amiaz`, [i barul va fi probabil aproape pustiu,\ncheie el dup` ce-[i consultase ceasul.

Fern accept`, [i luar` loc curând la o mas` situat` peverand`. Ben se ar`t` dintr-o dat` foarte vorb`re].

|[i terminase studiile cu un an \n urm` [i aceast` slujb` laMaracca era primul lui post. Adora insula la fel de mult caprofesiunea [i nu regreta c` trebuie s` exercite câ]iva animedicina general` \nainte de a se specializa \n pediatrie, cumavusese mereu inten]ia. Din p`cate, atunci va fi obligat s`plece \n alt` parte.


– Cum a]i g`sit acest post? \l \ntreb` ea.– Prin „Opal“, care cùta un medic pentru clinica deschis`

recent. La \nceput, condi]iile se ar`tau destul de aspre \ntab`r`; Clubul nu era terminat, trebuia s` dormim \n cort...

|ncepu s` râd` [i adùg`:– Dac` m` c`s`toresc vreodat`, so]ia mea va trebui s` se

obi[nuiasc` s` m` urmeze peste tot \n lume... Dar dac` neiubim sincer, asta n-ar trebui s` ridice probleme, nu-i a[a?

Fern, \ncurcat`, \[i drese vocea. Ben Croft aborda unsubiect prea delicat...

– Asta depinde de circumstan]e, presupun, r`spunse ea vag.– Fire[te, admise el. Dar dumneavoastr`, de exemplu, dac`

so]ul va avea un temperament aventuros, nu l-a]i \nso]i \nperegrin`rile lui f`r` s` v` sinchisi]i de nimic, [i chiar sim]indo anumit` pl`cere?

Din ce \n ce mai confuz`, se for]` s` râd` cu un aer deta[at.– Iat` o \ntrebare foarte personal`, domnule Croft!El ro[i u[or.– |mi pare rù, v` rog s` accepta]i scuzele mele. Dac` nu

v` sup`r`, mi-ar pl`cea s`-mi permit o alt` indiscre]ie... Existùn b`rbat \n via]a dumneavoastr`, domni[oar` Stirling? Mìerta]i c` m` exprim \ntr-un mod atât de direct...

– Spune]i-mi Fern, v` rog, \l invit` ea, detestând din ce \nce mai mult s` i se spun` pe numele de fat`. Nu, nu exist`nimeni \n acest moment.

Adùgând aceast` ultim` precizare, n-avea impresia c`minte.

54 ERICA SOMMER

– |n]eleg, murmur` el, fixând-o cu o privire scrut`toare.Apoi ad`ug` f`r` tranzi]ie:– |n seara recitalului Rosei de Millet, Grant Wilder era cu

dumneavoastr`. Ca [i tat`l dumneavoastr`, \l cunoa[te]i bine,presupun?

– Ei bine... ne cunoa[tem de mult timp, \ntr-adev`r. Dar nu[tiam c` era aici când am sosit.

Ben p`ru surprins.– Sir Manfred nu [tia...– C` „Opal“ \l numise pe domnul Wilder aici? Ba da,

bine\n]eles. Numai c` nu s-a gândit s` m` informeze.Jenat` c` trebuie s` \nceap` s` mint`, \[i consult` ceasul [i

ad`ug`:– Mul]umesc mult pentru invita]ie, dar acum trebuie s`

plec. Nu v` deranjeaz` s` m` conduce]i pân` la imobilul undesunt birourile? Tat`l meu m` a[teapt`.

– Nu, bine\n]eles.Venise prânzul [i o mul]ime de func]ionari intrau \n cl`dire

\n momentul când Ben [i \nso]itoarea sa ie[eau. Unul din eiarunc` o privire admirativ` \n direc]ia lui Fern [i medicul f`cuo remarc` pe care tân`ra femeie n-o auzi: spre marea eiconfuzie, tocmai \l z`rise pe Grant cu care spera totu[i s` nuse \ntâlneasc`. El se opri, \l salut` pe Ben, o salut` [i pe ea,apoi se \ndep`rt` f`r` alte formalit`]i.

– Noi to]i \l apreciem mult pe domnul Wilder, coment` Ben.Are de asemenea mare succes la femei... Recent, numele lui esteadeseori asociat cu o persoan` \ncânt`toare \n mod special...


– Adev`rat? murmur` Fern, sim]ind cum i se accelereaz`b`t`ile inimii.

– Este vorba de Rose de Millet.– Oh! se m`rgini s` r`spund` non[alant tân`ra femeie.Se bucura, acum, c` fusese z`rit` de so]ul ei \n compania

lui Ben Croft. La urma urmei, \[i \nmul]ea cuceririle \n ceeace-l privea... De ce nu s-ar l`sa distrat` \n mod inocent de un\nso]itor \ncânt`tor?

***

Zilele urm`toare, de altfel, nu-l rev`zuse pe Grant. Dac`nimeni nu se va oferi s-o \nso]easc` la serate, se va duce pur[i simplu cu [oferul ei, sau uneori cu tat`l ei. Numero[ii eicavaleri \i propuneau \n cea mai mare parte ie[iri variate:piscin`, excursii, baluri. Nu era niciodat` f`r` ocupa]ie [in-avea ocazia s` se plictiseasc` un singur minut, atât de activ`se dovedea via]a pe insul` dup` apusul soarelui. Când lucrulnu-l acapara, Ben se ar`ta \ntotdeauna disponibil s-o\nso]easc` [i societatea de pe insul` sfâr[i rapid prin a asocianumele lor. Nu se mai vorbea decât despre „Ben [i Fern“, f`r`ca cineva s` se gândeasc` s`-i invite separat. Din când \n când,\[i amintea cu nostalgie perioada când se numea Fern Wilder;dar amintirea verighetei aruncate neglijent de so]ul ei \ntr-unsertar era suficient` s-o \nt`reasc` \n hot`rârea ei.

Sir Manfred organiza cu regularitate dineuri la bordul luiCalypso. Cu vreo zece zile \nainte de data prev`zut` pentru\ntoarcerea lor \n Anglia, el \[i puse \n cap s` organizeze o

56 ERICA SOMMER

mare serat`. Tot personalul de la „Opal“ a fost invitat, ca [imembrii guvernului insulei [i numero[i prieteni ai lui Fern.Rose de Millet, pe lâng` care Manfred \[i folosise toat`diploma]ia, accept` s` vin` s` cânte la bordul iahtului, dup`mas`.

Pentru aceast` ocazie, Fern \mbr`case o rochie de m`taseindian` minunat`, albastru aprins. }es`tura, admirabilrealizat` de o croitoreas` chinez`, \i c`dea \n cute suple lapicioarele \nc`l]ate \n sandale argintii. |[i legase p`rul \ntr-ocoad` [i prinsese pe um`r orhideea albastr` oferit` de cel careo va conduce la mas`, primarul din Port Dauphin. Sir Manfredva da bra]ul so]iei acestuia, iar Grant so]iei primului ministru.Numai Rose de Millet, conform obiceiului ei, prefera s` nucineze [i s` r`mân` \ntins` \nainte de a cânta.

I se acordase o cabin` de unde trimise un mesaj \n carecerea s-o vad` pe Fern. Aceasta r`spunse la apel [i o g`si pecânt`rea]` a[teptând-o pe cu[et`, cu o masc` de odihn` pepleoape. Ea \i strânse mâna vizitatoarei sale f`r` s`-[i scoat`masca [i murmur` cu gra]ie:

– V` sunt foarte recunosc`toare c` m` scuza]i c` nu asist lacin`! Mai târziu, voi lua poate un pahar de [ampanie [i câ]ivabiscui]i. Dac` asta nu trebuie s` ridice probleme...

– Câtu[i de pu]in, o asigur` Fern. Pentru moment, n-ave]inevoie de nimic?

– Nu, v` mul]umesc. S` vedem cum v-a]i \mbr`cat pentruaceast` ocazie....

Ea \[i ridic` masca, se ridic` [i o m`sur` pe tân`ra femeiecu o privire admirativ`.


– O minune, acest albastru. Foarte potrivit pentrudumneavoastr`... Grant, conducându-v` la mas`, va face s`p`leasc` de gelozie to]i ace[ti domni!

– Adic`... nu m` va conduce pe mine, ci pe doamnaDesmarais.

– Ah? P`cat. |n]eleg imperativele protocolului, bine\n]eles,chiar dac` desparte prietenii cei mai dragi... Deoarece \lcunoa[te]i bine pe Grant, nu-i a[a? Trebuie s` fi fost fericit`s`-l re\ntâlni]i [i s`-i consacra]i majoritatea seratelor...

– Multe alte persoane mi-au f`cut onoarea s`-mi ]in`companie, r`spunse Fern cu pruden]`.

– Desigur. Tân`rul medic al taberei, de exemplu...Fern nu consider` util s` r`spund` insinu`rii; Rose \[i puse

la loc masca [i se l`s` din nou pe perne.– Suntem cu to]ii emo]iona]i [i \ncânta]i s` v` auzim

cântând ast`-sear`, relu` cu amabilitate Fern.Rose schi]` un zâmbet.– Este atât de pl`cut s` vezi c` arta ta este apreciat` de

cunosc`tori! Aproape la fel ca atunci când auzi c` ]i semurmur` complimente pl`cute de b`rbatul iubit. Englezii sedovedesc \n general foarte stângaci \n acest domeniu, cuunele excep]ii, ca de exemplu Grant Wilder... |n prezen]a sa,te sim]i \n mod misterios atât de femeie, atât de dezirabil`!|ntr-o zi, domni[oar` Stirling, l`sa]i-l s` v` fac` pu]in` curte.Nu ve]i uita experien]a.

Fern \[i lu` r`mas-bun, for]ându-se s`-[i ascund` r`cealadin voce, \nchizând u[a \n spatele ei, u[or exasperat`.

58 ERICA SOMMER

Dup` cin` [i recital, invita]ii \ncepur` s` se destind` [i s`discute s`rind de la una la alta. |ndeplinindu-[i datoriile degazd`, Fern hot`r\ s` ia pu]in aer proasp`t pe punte.

Spre surprinderea ei, \[i d`du seama c` era urmat` [i sim]iun bra] punându-se peste al ei.

– M-ai neglijat toat` seara! Abia te-am v`zut... declar` Ben.– P`reai adâncit \n discu]ii atât de serioase! \l tachin` ea.El scoase un suspin.– Este adev`rat, nu neg. Foarte interesant, de altfel... Ce

petrecere! Toat` insula va vorbi cu \ncântare despre ea lunide zile.

– Sunt fericit` c` este un succes. Tata este atât de mândruc` a putut s` primeasc` oaspe]i pe iahtul s`u! Dup` p`rerea ta,pân` la ce or` vor r`mâne invita]ii?

– Pân` la primele lic`riri ale zorilor, f`r` nici o \ndoial`!Dore[ti s` scapi de noi atât de repede?

El \[i strecur` bra]ul \n jurul umerilor tinerei femei; ea sea[tepta la a[a ceva [i nu g`si c` era prea dezagreabil. Apelecalme ale portului se \ntindeau \n fa]a lor, [i o briz` trec`toaref`cea s` danseze luminile lui Calypso [i ale celorlalte vase carese leg`nau lini[tit pu]in mai departe.

– |ntr-o zi, murmur` vis`tor Ben, voi \ntâlni femeia vie]iimele [i voi pleca \n aventur` \n compania ei, \ntr-o noapte\nstelat` ca aceasta...

Se \ntoarse, se \nclin` u[or [i Fern ghici c` dorea s-o s`rute.La urma urmei, de ce nu? De ce ar refuza consolareaprovizorie de a fi pentru câteva secunde femeia gândurilor lui?


|[i ridic` u[or capul, \nchizând ochii, \mp`r]it` \ntremelancolie [i ironie fa]` de ea \ns`[i: se purta pu]in ca oadolescent` romantic`... |n aceea[i clip`, \ncremeni. Grant, cuun pas nep`s`tor, tocmai \i dep`[ea. Ben nu-[i d`duse seama,dar Fern se sim]i profund descurajat`. El o ignorase, ca [i cumnu se sinchisea de faptele [i de gesturile ei... |l \mpinse \ncetpe \nso]itorul ei [i se \ndep`rt`, incapabil` de acum \naintes`-i accepte \mbr`]i[area.

***

A doua zi, \[i petrecu timpul cu un cuplu de prietenifrancezi care urmau s` se \ntoarc` la Paris. Se plimbar` peplaj`, vizitar` unul sau dou` locuri [i hot`râr` s`-[i termineseara la teatru dup` ce cinau la restaurant. La sfâr[itulreprezenta]iei, \[i luar` r`mas-bun [i le ur` c`l`torie pl`cut`.Apoi \l a[tept` pe Cristo – [oferul ei. Trebuie s`-i fi fost greus`-[i croiasc` drum prin mul]imea dens` care se \nghesuia lapiciorul sc`rii mari.

Coco]at` pe trepte, tân`ra femeie \[i \ntindea gâtul dincând \n când, f`r` s`-l z`reasc`. Dup` zece minute, ma[ina luiGrant opri tocmai \n fa]a ei [i Grant \nsu[i, spre surprinderealui Fern, travers` strada.

– |l pânde[ti pe Cristo? \ntreb` el.– Da, a \ntârziat pu]in. L-ai z`rit, din \ntâmplare?– {oferul t`u nu va veni, Fern. Eu te voi duce \napoi.

Urmeaz`-m`.O prinse de bra] [i ea protest` prompt.

60 ERICA SOMMER

– Las`-m`! Cristo va veni pân` la urm`.F`r` s-o asculte, el o antren` pân` la ma[ina lui, o a[ez` pe

scaun [i porni \n tromb`.– Nu \n]eleg! exclam` ea, buim`cit`. S-a \ntâmplat ceva?

Explic`-mi!– Chiar tat`l t`u l-a contramandat pe Cristo. El [tie c` te

\nso]esc.– De ce?Grant ridic` din umeri.– Ai petrecut o sear` bun`? }i-a pl`cut piesa?– Mult. Ai v`zut-o?– Joi, cu Rose.Vorbind, Grant mergea de-a lungul cheiului, aproape

pustiu la aceast` or` târzie. Fern, \n trecere, recuno[teaiahturile ancorate. Unu, dou`, trei... Dar... Era imposibil! |[ire]inu un strig`t, neputând s`-[i cread` ochilor. Dup` altreilea, ochilor ei ului]i i se prezenta doar apa lini[tit`.Calypso plecase!


Capitolul 4

Speriat` [i iritat` \n acela[i timp, se \ntoarse spre Grant. De ceo adusese \n fa]a acestui amplasament gol unde se opriser` acum,cu motorul oprit, ca [i cum ajunseser` la cap`tul drumului lor?

– Ce \nseamn` asta? arunc` ea. Unde este iahtul?– Acum, \mi e team` c` este \n largul m`rii.– |n... \n largul m`rii? Dar este ridicol! Pentru cât timp?

Când va reveni?– Nu va reveni. Etapa urm`toare este Anglia.Fern \[i strânse pumnii, rezistând dorin]ei incontrolabile

de a-l p`lmui.– Nu-]i bate joc de mine, te rog! Tata ar fi incapabil...

Trebuia s` r`mânem aici \nc` o s`pt`mân`! Dac` vorbe[tiserios, ce voi deveni?

– Reac]ie tipic` a lui Fern Stirling, glumi el. Se preocup`mai \ntâi de propria ei soart`.

O panic` vag` o cuprinse pe tân`ra femeie.

– Tu... vrei s` spui c`... nu glume[ti? Tata este \ntr-adev`rplecat? Ce s-a \ntâmplat? A avut o criz` cardiac`? O afacereurgent` de rezolvat \n Anglia?

Grant scutur` din cap.– Nimic din toate astea. Tat`l tù a hot`rât pur [i simplu s`

se \ntoarc` la Londra f`r` tine.– F`r`... f`r` mine? El... a luat aceast` decizie cu r`ceal`,

f`r` s`-mi spun`?– Pu]in f`r` tragere de inim`, dar asta a hot`rât.– Dar de ce?– Pentru dou` motive principale. Mai \ntâi, tu [i cu mine l-am

dezam`git; el spera c` ne vom relua via]a comun` foarte rapid,dup` ce ne vom \ndr`gosti unul de altul sub soarele de la tropice...Miracolul nu s-a produs. Pe de alt` parte, se temea c`, revenit`\n Anglia, vei re\ncepe excesele la care te dedai de câtva timp.Pentru moment, a conchis c` este preferabil s` te lase aici.

– Nu e[ti cu siguran]` strìn de acest complot!– Am discutat despre asta, \ntr-adev`r. |i repugna s` te

abandoneze, dar a preferat s`-]i permit` s` \nfrun]i via]a f`ràripa protectoare a unui tat` puternic [i indulgent... |irepugna s`-]i \n[ele \ncrederea, fire[te, [i se temea \n specials` nu sari \n primul avion, pentru a-l ajunge din urm`. Nimicnu te \mpiedica...

– Nici nu m` va \mpiedica! \l corect` ea.– ... Exceptând, continu` f`r` s` se tulbure, lipsa banilor.– Exist` un lucru care se nume[te credit, ripost` ea. Ai

auzit vorbindu-se despre asta?


– Da. Numai c` ne-am gândit la toate... [i suma pe care]i-a alocat-o sir Manfred pentru cheltuieli este insuficient`pentru a autoriza cel mai mic \mprumut. Singurele taleresurse la Maracca, unde nu po]i utiliza cecurile, se reduce larestul acestei sume [i la pensia pe care ]i-o pl`tesc lunar dup`separarea noastr`. Un ultim lucru: pentru a te \mpiedica s`-lcontactezi, \ndat` dup` sosire, tat`l t`u \[i va relua drumulspre Australia, unde doar informa]iile provenind de lacompanie \i vor fi transmise.

– Eu... sunt deci prizoniera ta, murmur` ea cu o vocetremur`toare. F`r` nici un mijloc de a sc`pa... Ce spera]i s`câ[tiga]i, tu [i tata?

Grant ridic` din umeri.– Manfred, \mi imaginez, acord` \ncredere trecerii

timpului [i r`bd`rii...– {i tu?– Eu? Nu \ndr`znesc s`-i \mp`rt`[esc optimismul. M`

limitez s` cooperez...– S` cooperezi! repet` ea cu sarcasm. S` spunem mai

degrab` c` te bucuri c` ai ocazia s` m` pedepse[ti! S` m`pedepse[ti pentru ceea ce sunt, ca [i cum ar fi posibil s`remediezi asta! Speri c` voi sfâr[i prin a obosi [i a ceda, dar te\n[eli. Asta nu se va \ntâmpla!

– Vom vedea, spuse el.– Singurul lucru \ntr-adev`r insuportabil ar fi s` te v`d c-o

\n[eli pe nefericita Rose de Millet, f`când-o s` cread` c` e[tiliber [i celibatar, \n vreme ce nu e[ti...

Grant schi]` un zâmbet ironic.

64 ERICA SOMMER

– Biata Rose, \ntr-adev`r. Tocmai [i-a f`cut o du[manc`, orival` geloas`... |n ceea ce prive[te aceast` presupus`pedeaps`, ar trebui s` [tii c` exist` mijloace de constrângeremult mai dezagreabile decât un sejur pe o insul` din OceanulIndian!

– Te sfidez s` \ncerci, \i arunc` ea cu din]ii strân[i.– Nu m` tenta... Oricum, avem detalii mai urgente de

reglat pentru moment!– Ia te uit`! \l ironiz` ea. |]i dai brusc seama de dificult`]ile

generate de ini]iativa ta? E[ti interesat s` [tii c` toate hainelemele, toate lucrurile mele au r`mas pe iaht, [i c` n-am nici unloc unde s` dorm seara asta?

– Lini[te[te-te, ne-am gândit la toate. Valiza ta se afl` \napartamentul meu; de asemenea, te a[teapt` un pat.

– Al t`u, presupun?– Cum ai ghicit?– Ei bine, nu vreau! Voi merge la hotel.– La aceast` or` din noapte? Pe jos? F`r` bagaje? Fiindc` nu

te voi duce, s` [tii.– |n tab`r`?– Nu, la hotel „Meurice“. |]i pun patul la dispozi]ia ta, \]i

repet. Eu m` voi mul]umi cu canapeaua din salon. Adaug c`dormitorul se \ncuie cu cheia. Asta \]i convine?

La cap`tul puterilor, Fern accept`. Noaptea era prea\naintat` [i va reflecta mai bine a doua zi.

Se garar` \n parcarea subteran` [i ajunser` \n apartamentullui Grant f`r` s` treac` prin hol. Fern \[i v`zu bagajele


\ngr`m`dite pe podea [i r`mase \n picioare \n mijloculcamerei, nemi[cat`.

– Acum, ce trebuie s` fac? \ntreb` ea.– S` dormi, de ce?– Crezi c` am somn, dup` toate astea?– }i-ar pl`cea s` bei un pahar \nainte de culcare?– Nu.– |n acest caz, faci ce vrei. Baia este la dispozi]ia ta. Eu

cobor la bar.Dup` plecarea lui, tân`ra femeie se a[ez` \ncet pe pat.

Oricum, era imposibil s` r`mân` \n rochie de sear`. |[i scoasesandalele, apoi rochia, [i hot`r\ s` fac` un du[ rapid \nainte de\ntoarcerea lui Grant.

Inima i se strânse când reg`si \n baie lucruri familiare, \nciuda celor trei ani de separare: vechiul aparat de ras al so]uluiei, mirosul lo]iunii dup` ras, papucii pe care i-i oferise laprimul lor Cr`ciun \mpreun`... Care alt` femeie, se \ntreb` eacu am`r`ciune, \mp`r]ea acum aceast` tandr` intimitate zilnic`?Un val de nostalgie o cople[i, pe care o alung` cu \ndârjire.

Trebuia s` judece practic. Mai \ntâi, s` accepte pensiunealui Grant; avea legal dreptul [i asta va constitui un timpsingurul ei venit. Totu[i, nu-i va permite s` supravie]uiasc`foarte mult timp, mai ales dac` \[i lua o camer` la hotel, cumavea inten]ia... Nici nu se punea problema, \n plus, s`descind` \ntr-un loc la fel de costisitor ca „Meurice“. {i cum sèxplice noilor sì prieteni plecarea brusc` a tat`lui ei? O scurtàluzie asupra unui apel urgent de la Londra va fi suficient.Grant nu va avea totu[i cruzimea s` nege aceast` inven]ie!

66 ERICA SOMMER

Dup` ce \mbr`c` rapid o c`ma[` de noapte din satin, sestrecur` \n a[ternut [i se a[ez` comod pe perne. |nchisese u[acamerei [i nu f`cu nici un zgomot când intr` so]ul ei; erapreferabil s-o cread` adormit`.

Singur` \n \ntuneric, continu` s` se gândeasc`. Cu toatòbiectivitatea, viitorul ei p`rea \ntunecat. Refuza s`-i cearàjutorul lui Grant, dac` nu era strict necesar; din contr`,trebuia neap`rat s` g`seasc` un mijloc de a dovedi, lui [itat`lui ei, c` putea s` se conduc` \ntr-un mod totalindependent.

Când zorii se ar`tar` \n spatele perdelelor, nu dormise maimult de dou` ore [i era ferm hot`rât` s` scape de Grant câtmai repede posibil. Da, din toate cuno[tin]ele ei, ar putea s-oajute cineva \n mod eficace, poate chiar s-o g`zduiasc` untimp? |[i mu[c` buzele; un astfel de serviciu necesita oprietenie stabilit` solid, [i nu avusese \nc` timp s`-[i fùreascùna. Numai dac`... Da, exista un loc unde putea s` g`seasc` oprezen]` \n]eleg`toare... Cre[a!

Se \ntorsese acolo de multe ori [i Rhoda Camell \i rezervase\ntotdeauna o primire c`lduroas`. Marea discre]ie de careaceasta din urm` d`duse dovad` ar fi \n plus un atu pre]ios;ea va accepta f`r` s` discute explica]iile lui Fern, oricât de\ncurcate ar fi ele. Cre[a nu-i va oferi un ad`post permanent,desigur, fiind doar o etap` care s`-i permit` s`-[i revin` [i Fernse felicita c` se gândise la asta.

Acum, trebuia s` pun` la punct am`nuntele practice...N-avea nici un chef s` ia micul dejun cu Grant \n sufragerie


sau s` fie surprins` \n acest apartament de servitori. Nu, vap`r`si locul \nainte ca el s` se trezeasc`; \i va l`sa un mesajpentru a-i cere s`-i trimit` bagajele la cre[`.

O team` subit` o str`b`tu. Va fi oare posibil s` ias` discretpe coridor? Se ridic` din pat [i se aventur` \n camera vecin`,cu picioarele goale. |n penumbr`, distingea silueta lui Grantadormit pe canapea; ascultând atent, auzi respira]ia luiregulat`. Mergând pe vârfuri, se apropie de u[a de la intrare [ipuse mâna pe clan]`. Ap`s` [i u[a se deschise f`r` zgomot.Perfect! Era suficient s` se \mbrace rapid, [i apoi...

Un zgomot u[or o alert` [i f`cu stâng`-\mprejur; Grant \[i\ntindea silueta \nalt` [i se apropia de ea cu pa[i mari... Câtevasecunde mai târziu, o prinsese de bra] [i o tr`gea spre el f`r`nici o tandre]e.

– Ce pui la cale? \i arunc` el. Unde te duci \n aceast`]inut`?

El atinse cu degetul satinul c`m`[ii de noapte care ar`tamai mult decât ascundea corpul zvelt al lui Fern. Ea se degaj`prompt [i se opri la un metru de el.

– Nu reu[eam s` dorm, explic` ea sec, [i voiam s` verificdac` puteam s` ies u[or, dup` ce m` preg`team.

– Ca [i cum te ]ineam prizonier`, \i arunc` el. }i-am oferitdoar ospitalitate pentru noapte, nu uita. De ce s` pleci atâtde devreme? Soarele de-abia a r`s`rit. Graba ta m`surprinde...

– Eu... doream s` plec \nainte s` te treze[ti.– F`r` s`-mi la[i un cuvânt de explica]ii? De ce?

68 ERICA SOMMER

– Fiindc` nu vreau s`-]i datorez nimic, foarte simplu!– |n]eleg. Pân` [i ideea de a bea o cafea \n prezen]a mea ]i

se pare insuportabil`...Ea ridic` din umeri [i se \ntoarse ca s` intre \n camer`, dar

el o opri [i o oblig` s`-i fac` fa]`.– A[teapt`. Mi-a venit o idee...Privirea lui amenin]`toare o f`cu s` tremure, [i ridic` spre

el o privire mirat`, cu inima b`tând.– De fapt, urm` el, exist` poate un alt motiv al prezen]ei

tale \n aceast` camer`, cu picioarele goale, \n aceast` ]inut`lejer`, cu p`rul desf`cut... Dac` doreai \ntr-adev`r s` dispari \nzori, n-ar fi trebuit s` te \mbraci mai \ntâi? Trebuia s` b`nuie[tic` voi avea un somn u[or pe o canapea destul de pu]inconfortabil` [i c` te voi auzi trecând. |n concluzie...

Temându-se s` \n]eleag`, ea ripost` cu o voce tremurat`:– Tu... tu n-ai dreptul s` insinuezi...– Mi-l iau. Cine-mi spune c` nu m` puneai la \ncercare,

sperând c` voi fi tentat s` redescop`r farmecele pe care le-amcunoscut bine? Manevr` subtil`, recunosc. Aveai chiar unpretext preg`tit...

– {i de ce a[ \ncerca s` te seduc, cum se pare c` sugerezi?Ce interes a[ avea?

– Cine [tie? O \nduio[are din partea mea, poate, un mijlocde a m` face s`-mi uit repro[urile [i s` accept condi]iile tale...|ntoarce-te \n pat, perfid` Dalila rânji el, [i felicit`-te c` nu-]iaplic corec]ia meritat` pentru ma[ina]iile tale de copil viclean[i capricios!


Ofensat`, Fern ridic` mâna [i-l p`lmui violent. Replica luinu \ntârzie; o ridic` \n ciuda protestelor ei [i o arunc` f`r`menajamente pe pat. Nebun` de furie, sim]i cum \i curglacrimi pe obraji. Grant \i d`du o batist` pe care o scoase dinbuzunar [i o persifl` cu o voce sarcastic`:

– Hot`rât lucru, cuno[ti temeinic toate tehnicile!Seduc]ie discret`, pudoare jignit`, lacrimi... Cine [tie?Dac` ai fi procedat pu]in mai subtil, poate m-a[ fi l`satispitit!

Pr`bu[it`, cople[it` de un teribil sentiment de neputin]`,se ridic` \n coate [i \ncerc` s`-l \nduio[eze:

– Grant, eu...Dar el se \ntoarse f`r` s-o asculte, cu o expresie

dispre]uitoare.

***

Când se \ntâlnir` la cafenea, dup` trei ore, ora[ul \[ireluase anima]ia obi[nuit`. Fern ceruse s` i se coboarelucrurile \n vestiar; o s` le recupereze pu]in mai târziu. Grantinsistase s`-[i ia micul dejun \nainte de plecare.

Tân`ra femeie \[i etalase tot talentul ca s`-[i ascund`am`r`ciunea dup` scena penibil` de diminea]`. Fa]a ei, u[ormachiat`, nu tr`da nici cea mai mic` emo]ie; avea o privirerece [i indiferent`. |mbr`case un taior bleumarin cu guler [iman[ete albe asortate cu po[eta [i sandalele, care-i d`deau onot` rafinat`.

70 ERICA SOMMER

|n fa]a so]ului ei, hot`râse s` se arate de acum \nainte rece,distant`, extrem de rezervat`; \l va ignora dac` va face vreodatàluzie la evenimentele din timpul nop]ii, chiar [i indirect.

El nu vorbi despre asta, având alte subiecte de preocuparecu care s-o irite.

– Unde inten]ionezi s` te duci, ie[ind de aici? \ncepu el.Inutil s` mint`; ar afla oricând adev`rul.– La cre[a taberei, r`spunse ea.R`spunsul ei \l surprinse [i ea se bucur` \n sinea ei.– La cre[`? Dar de ce? N-ai nevoie de un loc...– Unde s` locuiesc? Ba da, [i cred c` Rhoda Camell m` va

sf`tui cu folos, pentru a g`si un apartament [i o slujb`.Mirarea lui Grant spori.– O slujb`? Glume[ti!– De ce?– Mai \ntâi, pentru c` e[ti fiica pre[edintelui „Opal“...– ... care m-a p`r`sit aici, l`sându-m` singur`. Un motiv \n plus!– Dar n-ai nici o preg`tire.– Vorbesc engleza [i franceza, \ncep s` cunosc unele

dialecte locale... {tiu chiar s` num`r pe degete, dac` mi se las`timp, glumi ea. |ntr-un cuvânt, cunosc limbi strìne,matematic`...

– Absurd! arunc` el cu \ndârjire. I-am promis lui sirManfred c` vei trì din pensia ta [i din nimic altceva!

– Date fiind gusturile pentru lux cu care tu [i el m-a]iobi[nuit, \l ironiz` ea, asta risc` mult s` se dovedeascìnsuficient`...


– Faptul c` trebuie s` strâng un timp bìerile pungii poateva reu[i s`-]i tempereze caracterul, o zeflemisi el pe acela[iton. Oricum ar fi, ]i-ai f`cut atât de mul]i prieteni [ipretenden]i la Maracca, \ncât nu vei suferi probabil de aceast`schimbare a condi]iilor de via]`...

– Cu condi]ia ca slujba s`-mi lase timp s`-i v`d, ripost` eatìos.

Se ridic`, \[i deschise po[eta [i adùg`:– Cât \]i datorez pentru micul dejun?El p`r`si masa mormìnd un r`spuns pe care ea prefer` s`

nu-l descifreze [i-l urm` \n hol.Era \n mod vizibil furios [i nu interveni s`-i propun` s-o

\nso]easc` atunci când ea chem` un taxi. Se desp`r]ir` f`r` uncuvânt.

Când ajunse la cre[`, reg`si agita]ia zilnic` pe care acum ocuno[tea bine. Rhoda, ocupat` s`-i hr`neasc` pe cei mai mici,\i f`cu semn c` vor vorbi pu]in mai târziu. Fern \[i \nnod` \njurul taliei un [or] [i \ncepu s` debaraseze mesele pline decârpe [i de vopsele de pictur`.

Rhoda i se al`tur` câteva momente mai târziu.– Este a doua oar` când vii \n aceast` s`pt`mân`, \i arunc`

ea amabil`. Ce vânt bun te aduce?– Voiam doar s`-]i cer un sfat. Nu-i nici o grab`.– R`mâi toat` diminea]a?– Da, dac` este posibil.– Atunci, te voi vedea mai târziu, \ncheie Rhoda \nainte de

a disp`rea din nou, gr`bit`.

72 ERICA SOMMER

La prânz, Fern o ajut` s` primeasc` mamele [i s`-ipreg`teasc` pe copii; dup` aceea, se a[ezar` amândou` \n fa]aunei ce[ti de cafea [i Rhoda o anun]`, cu sprâncenele \ncruntate:

– O voi pierde pe Mahé... se c`s`tore[te s`pt`mânaviitoare.

– Deja? exclam` Fern, uluit`. Dar abia are cincisprezece ani!– Budi[tii din Maracca \[i iau so]ie foarte devreme, dar

c`s`toriile lor par la fel de solide ca ale noastre.– O s`-]i lipseasc`. Copiii o iubeau atât de mult!Rhoda cl`tin` din cap.– Da! Am format-o eu \ns`mi, am \nv`]at-o primele no]iuni

ale meseriei de infirmier`... Acum, va trebui s` re\ncep de lazero cu urm`toarea, care nu va fi cu siguran]` u[or de g`sit!

– Presupun...Fern se \ntrerupse. O idee tocmai \i \ncol]ise \n minte...– Presupui ce? insist` Rhoda.– Ei bine... dore[ti s` angajezi numai o fat` foarte tân`r`?

Cineva pu]in mai \n vârst` nu ]i-ar putea conveni?– Mm... depinde. De ce? Ai o candidat` \n vedere?– Da... eu!– Tu? Dar... va trebui s` te scoli dis-de-diminea]`, s` lucrezi

cel pu]in opt ore pe zi. Nici s` nu te gânde[ti!– Vorbesc serios, Rhoda. Ascult`... situa]ia este pu]in

special`. Tat`l meu a trebuit s` se \ntoarc` \n mare grab` laLondra, de unde va pleca \n Australia, [i eu risc s` trebuiasc` s`r`mân aici un anumit timp. De aceea, o slujb` mi-ar da delucru...


– Ai nevoie s` fii ocupat`? sublinie subit Rhoda.– Hm... da, ca s` m` simt util`...– Ai mai lucrat deja, \n Anglia?– Nu, nu tocmai, recunoscu Fern cu onestitate.Directoarea cre[ei b`tu gânditoare \n mas` cu vârful

creionului.– M` \ntreb de ce dore[ti s` te sim]i „util`“, spuse \n cele

din urm`. Aceast` dorin]` mi se pare deodat`...Mai reflect` câteva momente, apoi conchise oftând:– Nu cred c` ]i-ar conveni. |n primul rând, a[ avea o

mul]ime de lucruri s` te \nv`]...– Dar aveai oricum inten]ia s` formezi pe cineva! obiect`

Fern. Te-am ajutat deja de câteva ori... {i asta te-a ajutat, nu-i a[a?– Desigur. Dar sunt [i alte probleme; dac` iahtul a plecat,

vei locui probabil \n ora[. La ce or` va trebui s` te scoli ca s`\ncepi serviciul \n fiecare diminea]` la ora [ase? Te-ai gândit laasta? Este imposibil!

– N-ai \ncredere dac` te asigur c` nu voi \ntârzia? Ascult`,nimic nu m` oblig` s` locuiesc la Port Dauphin. Poate a[ puteag`si o camer` aici. Cum face Mahé?

– Ea vine din sat pe jos. {ase kilometri; tu n-ai puteaniciodat`. Poate, \ntr-adev`r, va trebui s` g`sim ceva aici...Anexa cre[ei, aflat` al`turi, comport` o camer` [i o baie. Lerezerv`m copiilor care trebuie s` fie pu[i \n carantin` dincauza unei boli contagioase, dar un asemenea caz nu s-a\ntâmplat niciodat`. Da, ai putea locui u[or acolo dac` tegânde[ti serios s` lucrezi aici.

74 ERICA SOMMER

– M` accep]i, deci? \ntreb` prompt Fern, cu inima b`tând...Va trebui s` pl`tesc o chirie?

– Nu! Aceast` garsonier` face parte din cre[`, [i o veielibera dac` o s` avem nevoie de urgen]`. Salariul t`u, ca almeu [i al lui Ben Croft, va fi pl`tit de „Opal“.

– Tocmai... Compania n-are dreptul s`-mi refuzeangajarea?

Fern se gândea la un eventual refuz din partea lui Grant.– Nu, dac` eu sus]in c` avem nevoie de tine. Când po]i s`

\ncepi?– De mâine. Voi lua \n posesie lucrurile [i-mi voi aduce

bagajele chiar dup`-amiaz`, dac` nu te deranjeaz`.– A[a r`mâne.Fern se felicita pentru \n]elegerea Rhodei când aceasta o

derut` brusc cu ultima \ntrebare:– Consideri toate astea drept un antrenament util \n

vederea unei viitoare c`s`torii, Fern?Uluit`, cea \n cauz` \[i ridic` sprâncenele.– De ce aceast` \ntrebare? Nu \n]eleg...– Oh, pentru nimic. Doar c` tinerele femei care doresc

brusc s` se consacre unor sarcini casnice au \n vedere logodnefoarte apropiate sau o speran]` asem`n`toare...

– Nu este cazul meu, afirm` categoric Fern. Câtu[i de pu]in.


Capitolul 5

|n zilele urm`toare, Fern se \ntreb` dac` se va obi[nuivreodat` cu soneria tiranic` a ceasului de[tept`tor. Oricare eraora ei de culcare, avea \ntotdeauna impresia c` de-abia \[ipusese capul pe pern` când soneria strident` o scotea brutaldin somn. Trebuise s`-[i impun` s` alerge imediat sub un du[rece, pentru a nu fi tentat` s` adoarm` din nou.

Spre ora [ase [i jum`tate, to]i copiii ajungeau la cre[`.Rutina zilnic` \ncepea cu o inspec]ie rapid` a micilor mâinigr`su]e, apoi li se puneau [ervete mari \n jurul gâtului, \naintede a se a[eza pe scaune \nalte \n jurul mesei. Fern le servealapte, biscui]i [i sup` celor mai mici.

Apoi, toat` aceast` mic` lume trecea la lada cu nisip undeerau r`spândite numeroase juc`rii, \n timp ce adul]ii lestrângeau [i interveneau din când \n când pentru a aplanacerturile [i a [terge câteva lacrimi mari. |n mijlocul dimine]ii,un somn pe paturile mici aducea un calm relativ.

Fern \[i descoperea talente neb`nuite pentru a lini[ticopiii, s`-i consoleze, s` discute cu ei; Rhoda recunoscu ea\ns`[i calit`]ile noii sale recrute.

Dup` odihn`, activit`]ile se reluau sub form` de diversejocuri, apoi se terminau prin vizita lui Ben Croft [i masa final`.Mamele veneau s`-[i ia progeniturile la prânz, dar lucrul luiFern [i Rhodei nu se termina \nc`; trebuia s` pun` totul la locpentru ziua urm`toare. Mâncau dup` ceilal]i [i nu se bucuraude un moment de destindere binemeritat decât mult maitârziu dup`-amiaz`.

Atunci, Fern se refugia la r`coarea camerei sale, citea sauscria, apoi se ducea la piscina taberei. Serile ei, \n general,[i le petrecea \n tihn` \n compania Rhodei, \n apartamentulacesteia. Grant \[i d`duse aprobarea pentru angajarea luiFern, dar nu c`utase s-o revad`. |n schimb, \l vedea curegularitate pe Ben Croft. Acesta nu-i ascunsese uimirearesim]it` de toat` societatea bun` la dispari]ia brusc` atinerei femei.

– Ascultându-i pe unii, explic` el, te-ai retras \ntr-om`n`stire [i ar da o avere ca s` afle de ce. Freda Logan – cufirea rea care o caracterizeaz` – a insinuat chiar c` ar putea fivorba de o campanie publicitar`. „Fiica pre[edintelui Opal selanseaz` \n opere de binefacere“... Oper` de binefacere, m`\ntreb! Cre[a noastr` nu difer` cu nimic de altele [i copiiino[tri indigeni sunt cei mai adorabili care exist`. Pe scurt,cred c` va trebui s` te manife[ti, Fern. Arat`-le c` exi[ti \nc` [ibârfele se vor opri de la sine.


– Pentru moment, n-am deloc timp, sublinie ea ferm.– Nimic nu te oblig` s`-]i petreci serile \n camera ta, nu-i

a[a? Ascult`, Grant Wilder d` o mic` petrecere \ntre colegi laClub, mâine sear`. Te-a invitat? Nu? |n acest caz, poate veiaccepta s` m` \nso]e[ti...

Fern n-avea nici un motiv s` refuze. |ntr-un moment saualtul, va trebui s`-l \nfrunte din nou pe Grant: mai bine s-ofac` \n mijlocul unei mul]imi, \n compania sigur` a medicului.

– Cu pl`cere, consim]i ea. Mul]umesc.A doua zi, \ndreptându-se spre cl`direa a c`rei verand` era

frumos decorat` cu lumân`ri [i felinare, nu se putu \mpiedicatotu[i s` resimt` o anumit` team`: dac` Grant voia s`-i arater`ceal`, s` se arate dezagreabil, prezen]a invita]ilor nu-l vaopri... Din fericire, spre marea ei u[urare, el \i strânse mâna cucuvinte politicoase de bun venit, nel`sând nimic s` se vad`din ne\n]elegerile lor. Dac` avea s`-i fac` repro[uri, va a[teptas-o fac` \n intimitate.

Fern cuno[tea deja din vedere câ]iva dintre invita]i, to]ifunc]ionari la Opal, [i ei o primir` cu amabilitate ca pe unade-a lor. |ncepea s` se destind` complet când Freda Logan, pecare \ncerca totu[i s-o evite \nc` de la \nceput, se desprinsedintr-un grup [i se apropie.

– Ia te uit`! N-am avut pl`cerea s` v` vedem de câtva timp,remarc` ea cu un ton acid. Ne \ntrebam cu ce am putut s` v`ofens`m...

Ea râse, pentru a atenua efectul acestor cuvinte, dar Fernghici r`utatea din spatele glumei.

78 ERICA SOMMER

– Pur [i simplu mi-am luat o slujb` dup` plecarea tat`luimeu, replic` ea. Nu-i nevoie s` se caute alte motiva]ii alepurt`rii mele.

– Desigur, dar... totul s-a petrecut atât de brusc... |ntr-o zi,profit`m de compania lui sir Manfred [i a fiicei sale, [i \n ziuaurm`toare [i unul [i altul dispar la antipozi sau \n natur`...N-am avut nici m`car ocazia s` v` z`rim prin ora[!

– Locuiesc \n tab`r`, din comoditate; Rhoda Camell a avutamabilitatea s` m` g`zduiasc`.

– Dar de ce a]i acceptat aceast` slujb`? o chestion` Freda.S` face]i pe doicile pe lâng` micii indigeni... Am fi putut s` v`g`sim ceva mult mai potrivit! Austin ar fi apelat la câtevarela]ii; poate v-ar fi oferit s` deveni]i chiar propria luisecretar`...

– Nu [tiu s` bat la ma[in` [i a[ fi incapabil` s` ]in un fi[ier,i-o t`ie Fern. |n plus, m` aflam la Maracca de [ase s`pt`mânif`r` s` m` fi apropiat cu adev`rat de localnici, de via]a lorzilnic`... Munca mea la cre[` mi s-a p`rut un mijloc bun de aizbuti!

– Sunte]i doar \n trecere, nu ve]i locui aici permanent!Numai dac` nu v` gândi]i s` v` instala]i aici, c`s`torindu-v`, deexemplu. Ceea ce, \n treac`t fie spus, ar explica multelucruri....

– Adev`rat? f`cu interlocutoarea ei, cu un ton rece. Care,de exemplu?

– Draga mea, a]i fost foarte curtat` de când a]i sosit. Nunega]i [i zvonurile se r`spândesc repede. Sunte]i asociat` cu


u[urin]` cu unul sau altul din ace[ti domni. Favoritul, potrivitunora, ar fi chiar domnul Grant Wilder. La urma urmei, nueste \n curs de a deveni directorul „Opalului“, dup`\ndep`rtarea so]ului meu?

Iat`-ne ajunse aici, se gândi Fern. Atacurile Fredei Logan seexplicau prin gelozie. |n mod ironic, \i punea pe Fern [i peGrant \n aceea[i tab`r`. Dac` ar b`nui realitatea... Tân`rafemeie, pentru a pune cap`t acestei conversa]ii nepl`cute, selimit` s` spun`, cu o not` de sarcasm, c` se sim]ea flatat` c`atr`sese atât de mult o aten]ie pe care nu credea c` o merit`.

Pu]in mai târziu, când Ben [i Fern discutau \ntr-un grup lacare Grant se al`turase, unul din chelneri veni s` anun]e c`doctorul este chemat la telefon.

Ben se \ndep`rt` [i reveni arborând un aer dezolat.– |]i prezint toate scuzele mele, \i spuse el lui Fern, dar

sunt obligat neap`rat s` plec. Un tân`r angajat are o criz`cardiac` [i trebuie s`-l transport la spitalul din Port Dauphin.Nepl`cerea este c` risc foarte mult s` nu pot trece pe aici\nainte de sfâr[itul petrecerii.

Fern \[i l`s` paharul [i zâmbi amabil`.– N-are nici o importan]`, Ben. Plec cu tine. Nu te

deranjeaz` s` m` la[i la cre[`?– Deloc... \ncepu Ben, dar nu putu s` continue, deoarece

un cor de proteste se ridic` imediat: „Ea nu trebuie s` nep`r`seasc`... Vom veghea asupra ei, nu v` nelini[ti]i...“

– O voi conduce pe Fern acas` eu \nsumi, retez` Grant cuo voce t`ioas`.

80 ERICA SOMMER

Impresionat de acest ton f`r` replic`, Ben se \ndep`rt` f`r`s` insiste [i cineva \i \nmân` din nou paharul tinerei femei.

Clubul \[i \nchidea totu[i u[ile la miezul nop]ii [i invita]ii\[i luar` r`mas-bun unul de la altul. Grant, \n calitatea sa degazd`, trebuia s` r`mân` ultimul [i Fern \l a[tept`.

|n timpul nop]ii, o lini[te stranie c`dea peste tab`r`,\nv`luind-o \ntr-un mister magic. Nici unul din zgomoteleasurzitoare zilnice nu se mai auzea; dar co[urile \naltecontinuau s` lanseze spre cer limbile lor de foc ro[ietice,f`când mai intens, prin contrast, \ntunericul de la nivelulsolului...

Aerul era c`ldu] [i Grant \i propuse \nso]itoarei lui s`mearg` pe jos pân` la cre[`. O dat` sosi]i \n fa]a u[ii de laanex`, Fern scoase cheia din geant` [i-i \ntinse mâna luiGrant.

– |]i mul]umesc c` m-ai \nso]it.– Voi intra o clip` cu tine, replic` el f`r` s`-i strâng` mâna.El \i lu` cheia cu autoritate [i deschise el \nsu[i u[a. Când

ajunser` \n`untru, \nchise u[a \n spatele lui.Ea aprinse lumina, la fel de nervoas` ca [i cum se g`sea cu

un str`in.– Tu... nu po]i r`mâne mult timp, bâigui ea. Clubul \[i va

\nchide u[ile [i...– Nu, mi-am asigurat complicitatea lui Fadal, portarul, \i

explic` el non[alant.El arunc` o privire circular` prin camera mic` [i auster`.


– A[adar, iat` cum tr`ie[ti acum... Este mai pu]in luxosdecât \n locuin]ele tale obi[nuite.

– Asta \mi convine perfect, ripost` ea, ghicind ironia lui [ireg`sindu-[i brusc dispozi]ia agresiv`. M-a[ lipsi foarte bine decomentariile tale.

– |]i savurezi independen]a, te \n]eleg, continu` el peacela[i ton, f`r` s` se lase tulburat. E[ti liber` s` invi]i pe cinevrei, s` dai petreceri animate...

– Nu este cazul, sublinie ea. Mai \ntâi asta i-ar displ`ceaRhodei, [i apoi, abia dac` este loc s` se a[eze o singur`persoan` \n afar` de mine...

– {i Ben Croft? L-ai fi invitat s`-[i petreac` noaptea aici,dac` te-ar fi condus el \nsu[i?

Fern tres`ri [i \[i re]inu cu greu un strig`t de indignare,\n]elegând la timp c` Grant o provoca deliberat ca s-o\nfurie.

– De ce aceast` \ntrebare? replic` ea cu o voce glacial`.A[tep]i s`-]i propun acest gen de favoare, sau te gânde[ti s-osolici]i?

– Nu, rican` el. }i-ai pierde prestigiul dac` m-a[ eschiva. {idac` a[ accepta, ai fi [i mai perdant`... Nu-]i lua acest risc.

– Nu-l voi lua nici cu tine nici cu Ben, s` [tii. Acum, e[tiamabil s` te retragi? Sunt obosit` [i trebuie s` m` scol foartedevreme mâine diminea]`.

– Ca s`-]i iei postul... Ce aranjament minunat, aceast`slujb`, nu-i a[a? Serve[te perfect intereselor tale...

82 ERICA SOMMER

– Ce vrei s` spui?– Dar, \ntâlnirile tale zilnice cu un medic tân`r cu inima

sensibil`, cu priviri tandre schimbate pe deasupra capetelorcopiilor...

– Faci aluzie la Ben Croft?– Mi se pare evident, nu? Da, ai manevrat admirabil.Stupefiat`, bâigui:– Tu... m` acuzi c` am acceptat aceast` slujb` cu unicul

scop de a-l seduce pe acest nefericit?– Exact. Inutil s` te scuzi...– |n acest caz, \i arunc` ea cu o voce [uier`toare, de ce n-ai

\mpiedicat-o pe Rhoda s` m` angajeze? Nimic nu te oprea!– S` spunem c` la \nceput nu mi-am dat seama de

motiva]iile tale. Dup` aceea, am hot`rât s` v`d pân` unde veiputea s` mergi... |]i pierzi timpul cu Ben, [tii foarte bine. S`reamintim, \n ap`rarea lui, c` Ben \mi seam`n`; \i placemi[carea, s` plece \n aventur`. Când \[i va alege o so]ie, \i vacere s`-l urmeze orice s-ar \ntâmpla.

– {tiu, r`spunse ea pe un ton egal. Mi-am dat deja seama.– }i-a vorbit despre asta ca s` te pun` \n gard`?– N-a avut nevoie s` m` „previn`“ cum se pare c` insinuezi,

deoarece rela]ia noastr` nu este nicidecum a[a cum \]iimaginezi.

– Chiar [i din partea lui? M` uime[ti. |l credeam \ndr`gostitp`tima[ de tine [i gata s` cedeze farmecelor tale.

– |n acest caz, de ce nu-i dai lui sfaturi, mai curând decât mie.Grant se \ntoarse spre u[` [i puse mâna pe clan]`.


– {i s`-i dezv`lui astfel interesul pe care ]i-l port \n ciuda atot, \n timp ce este foarte departe de a b`nui? Bine\n]eles c` nu!

Avu un râs rece [i adùg`:– Dac` te joci cu el ca s`-]i treac` timpul, nu pot decât s`-i

doresc noroc!– |ntr-un cuvânt, sunt liber` s` continui s`-l frecventez

dup` placul meu; asta ]i-e indiferent...– Te \n[eli. Dac` vreodat` vei merge prea departe cu una

din cuceririle tale, \]i vei mu[ca degetele, te anun] solemnchiar acum.

La sfâr[itul frazei, nu mai râdea; tonul lui avea chiar o not`de amenin]are. Deschise u[a [i silueta lui se deta[a o clip` peprag \nainte s-o \nchid` dup` el.

Fern r`mase tulburat`. Ce semnifica]ie avea toat` aceast`conversa]ie? Grant se gândea oare s` divor]eze? |n orice caz,nu mai sim]ea nimic pentru ea, cu excep]ia dorin]ei de a oface s` sufere, [i lacrimi fierbin]i \i arser` ochii...

***

Ca urmare a acestei petreceri, re\ncepu s` accepte invita]ii[i cin` \n ora[ de dou` sau trei ori pe s`pt`mân`. Observa]iileinsidioase ale Fredei Logan nu erau strìne de aceast` nouàtitudine; pe deasupra, voia s`-l fac` pe Grant s` \n]eleag` c`singur`tatea sa temporar` fusese \n mod liber aleas` [i c`hot`rârea ei n-avea nicidecum de suferit. |i scrise o scrisoarelung` tat`lui ei \n Australia, insistând asupra „minunatei ei

84 ERICA SOMMER

[ederi la Maracca“ [i „imensul beneficiu pe care-l scotea dinslujba ei“. Nu trebuia s`-l lase pe sir Manfred s` cread` c`suferea de abandonul lui!

Reluându-[i activit`]ile mondene, se punea rapid la curent– f`r` voia ei – cu bârfele care circulau \n mica societate, dincare multe se refereau la numeroasele \ntâlniri ale lui Grantcu Rose de Millet. Erau v`zu]i \mpreun` la cazinou, la curse,ca spectatori unul celuilalt când Rose cânta sau când Grantparticipa la o competi]ie de schi nautic... Zvonurile vorbeautot mai des despre o logodn` [i Fern turba de furie c` nupoate s` deschid` ochii interlocutorilor ei. Grant [i Rose erauinvita]i sistematic \mpreun`, ca [i Fern cu Ben. Cu melancolie,regreta c` so]ul ei nu-i propune niciodat` s`-l \nso]easc`,m`car o singur` dat`... I-ar fi refuzat propunerea, fire[te, darar fi avut satisfac]ia intim` de a [ti c` mai conta pu]in \n ochii s`i...

Ben, cu care discuta adesea, o anun]` c` o rivalitatecrescând` se stabilea \ntre Austin Logan [i Grant. Acesta dinurm` trebuia nu numai s`-l \nlocuiasc` pe Austin la direc]ie\ntr-un viitor apropiat, dar compania \l \ns`rcinase s` instalezeo platform` de foraj submarin la o oarecare distan]` de coast`.Ori Logan, neavând nici un fel de cuno[tin]` \n acest domeniuspecial, fusese plasat sub ordinele directe ale lui Grant pentruprobleme de realizare. Acest aranjament fire[te, \i sporiseconsiderabil ranchiuna pe care [i-o manifesta ridicând o seriede obstacole \n drumul noului lui superior ierarhic.

– Când, \i explic` Ben, refuz` s`-i trimit` lui Grantmuncitori, pretextând c` nu sunt disponibili, când seam`n`


tulbur`ri chiar printre angaja]i, vorbindu-l de rù pe domnulWilder; \ngro[ea riscurile, sugerându-le s` pretind` primesuplimentare total nejustificate, dezavuând public politicaOpalului... [i \ntr-o companie atât de mare, se g`sesc oricândmin]i pu]in naive care pleac` urechea la acest gen de -propagand`.

– Ce poate face Grant ca s` remedieze situa]ia?– Se arat` foarte ferm. Ofer` contracte precise luând \n

calcul toate riscurile, toate primele etc., \ntr-o manier` clar` [idefinitiv`... dar Logan sap` \ncrederea muncitorilor, ceea ceface lucrurile [i mai dificile.

– N-ar putea s`-l concedieze pur [i simplu pe AustinLogan?

– Nu \n situa]ia actual`, când acesta are autoritate asupramultor sectoare; i-ar trebui acordul Opalului, [i Grant nu ]ines` apeleze la asta. |n ochii sì, asta ar echivala s`-[i recunoascè[ecul. O va face dac` va fi cazul, dar nu acum. Are destulegriji s` dejoace de asemenea capcanele doamnei Logan!

– Freda? se mir` Fern. Sim]isem du[m`nia care i-o purta...Dar cum ar putea s`-i fac` rù?

– |ntr-un fel destul de subtil. Nu \n mod direct, bine\n]eles.Numai c`, fiind dotat` cu o limb` ascu]it`, se arat` dispus` s`colporteze bârfele cele mai rele.

Aceast` ultim` observa]ie o l`s` pe tân`ra femeiegânditoare [i de[i avea toat` \ncrederea \n so]ul ei când eravorba s` fac` fa]` atacurilor, hot`r\ totu[i s`-i vorbeasc` discretdespre asta lui sir Manfred \n viitoarea scrisoare pe care i-o vatrimite. Cu pruden]`, \i prezent` intrigile Fredei cu umor, f`r`

86 ERICA SOMMER

s` par` c` le acord` prea mare importan]`; \nc` nu b`nuiaconsecin]ele pe care le vor avea manevrele viclene aledoamnei Logan...

Câteva zile mai târziu, spre marea ei surpriz`, Grant \nsu[io invit` la cin`. Rhoda ridicase receptorul [i i-l \ntinse lui Fern,cu sprâncenele \ncruntate:

– Este pentru tine... din partea „patronului“. Sper c` n-aif`cut nici o gre[eal`!

Fern zâmbi [i lu` receptorul.– Pot s` cinez ast` sear` cu tine? \i arunc` Grant f`r` nici o

introducere. Voi trece s` te iau la ora opt.Luat` pe nepreg`tite, tân`ra femeie ezit`.– Nu [tiu dac`...– {tii cu siguran]` dac` e[ti liber` sau nu, i-o t`ie el. Am

nevoie s`-]i vorbesc. |mbrac`-te simplu: vom merge \ntr-unmic restaurant din afara ora[ului. Ora opt, \]i amintesc.

|nchise f`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei. Dup` aceea,presupunerile cele mai nebune[ti se succedar` \n mintea luiFern. So]ul ei \i va propune oare s`-[i reia via]a comun`,acceptând \n sfâr[it condi]iile cerute de ea? Sau \i va cere,dimpotriv`, s` divor]eze? Nu reu[ea s` \ntrevad` nici o alt`ipotez` \ntre aceste dou` extreme.

Când veni s-o caute, \mbr`case o rochie lejer` verdedeschis, plisat` \ncepând de la talie, [i o e[arf` de m`taseasortat` \n jurul gâtului. O briz` nocturn`, \n ma[inadecapotabil`, \i atingea u[or fa]a, ca o mângâiere r`coritoare.O noapte atât de frumoas` putea s`-i rezerve o surpriz`dezagreabil`? Se \ndoia.


La \nceputul cinei, Grant se ar`t` de altfel \ncânt`tor [i \ndispozi]ia cea mai minunat` din lume. De câte ori, la Londra,\mp`rt`[iser` mese delicioase \ntre patru ochi, \nainte de a se\ntoarce acas` ca doi \ndr`gosti]i? Acum, ea va pleca s` doarm`singur`...

|n timpul desertului, hot`r\ totu[i s` se l`mureasc`.– Nu mi-ai spus la telefon c` dore[ti s`-mi vorbe[ti?|nainte de a r`spunde, el \[i aprinse o ]igar` al c`rei cap`t

sclipi \n penumbra pl`cut` a micului restaurant luminat doarde câteva lumân`ri.

– O voi face \ntr-o clip`; voiam mai \ntâi s` te las s`-]isavurezi masa.

– Este vorba deci de... o veste nepl`cut`?– |ntr-un fel... I-ai scris tat`lui tù, recent, nu-i a[a? }i-a

r`spuns deja?– Hm... nu, replic` ea, deodat` nelini[tit`. De ce?– Mi-a telefonat ieri, preocupat s` ob]in` am`nunte despre

intrigile Fredei Logan despre care i-ai scris. A[ vrea s` [tiu cuce drept te amesteci \n probleme care nu te privescnicidecum, fiind numai treburile Companiei. Pe drept sau penedrept, tat`l tù a \n]eles din termenii scrisorii tale c` nu maireu[esc s` st`pânesc situa]ia. Nu negi c` e[ti autorul acestuigen de sugestie absurd`, nu-i a[a?

Fern avu brusc impresia c` trìe[te un co[mar. Masadestins` se transforma brusc \ntr-un adev`ratrechizitoriu...

88 ERICA SOMMER

– Eu... am f`cut aluzie la intrigile doamnei Logan, \ntr-adev`r... Dar i-am raportat pur [i simplu ceea ce am auzitvorbindu-se...

– De cine?– Ei bine... de toat` lumea... Ben Croft, de exemplu.– Neobi[nuit` lips` de discre]ie, pentru un medic!– Ben [tie s` dea dovad` de mult tact \n profesia sa,

protest` ea. Manevrele Loganilor, \ncepând cu cele ale luiAustin, nu sunt un secret pentru nimeni. Nici tata nu avea\ncredere \n el...

– Nu asta este problema. Cine, dup` p`rerea ta, estesingurul judec`tor \n materie? Singurul \n m`sur` s` ia decizii?

– Tu, bine\n]eles, murmur` ea plecându-[i capul.– Exact. {i va veni timpul s` fac apel la autorit`]ile

Opalului, când pericolul va fi real. Pân` atunci, atacurile,zvonurile, intrigile oricare ar fi, nu ne intereseaz`. |n]elegi?

– Da. Oricum, puteai s` te exprimi mai politicos...– Calomnia este un subiect cu care este important s` nu-]i

pui m`nu[i. |n calitate de angajat` a Opalului a[ fi putut s` teconvoc \n biroul meu ca s` te dojenesc, [i asta s-ar fi doveditmult mai pu]in politicos, nu crezi?

– Desigur, admise ea cu voce sc`zut`. |]i mul]umesc c`... aipreferat s` m` invi]i la cin`.

Fern \ncerca o profund` deziluzie. Sperase c` vor aborda,\ntr-un fel sau altul, problema rela]iei lor; nici vorb` de asta,dimpotriv`, Grant p`rea preocupat numai de a evita unscandal susceptibil s`-i p`teze imaginea. Evident, avea


dreptate s` ignore cu arogan]` criticile cele mai viclene, dar eadezaproba felul pe care-l alesese ca s-o pun` \n gard`. Decâts`-i vorbeasc` \n particular \ntr-un restaurant, de ce s` n-otrateze ca de la egal la egal? S`-i cear`, de exemplu,cooperarea? |n loc de asta, o acuza c` intervenise \n ceea cen-o privea, c`-[i dep`[ise drepturile de angajat`...

Ca [i cum \i ghicea gândurile, el \i arunc` penea[teptate:

– Regre]i c` e[ti \n postura de a primi ordine [i repro[urivenind de la mine?

– Sperai a[adar s` m` faci s` regret? ripost` ea.El ridic` din umeri.– Nu m-am oprit la acest detaliu... Sentimentele mele

personale n-au nici un amestec.El se ridic` [i o ajut` s`-[i pun` vesta.– Totu[i, sublinie ea, apreciezi de obicei femeile care-[i

câ[tig` existen]a...– Da, \n majoritatea cazurilor, admise el conducând-o spre

ie[ire.– Ca Rose de Millet, de exemplu? nu se putu ea \mpiedica

s` adauge.Grant râse scurt.– Ce memorie, draga mea! {i mai ales, ce uimitoare

gelozie! {tii deci c` am mult` stim` pentru Rose, \ntr-adev`r,[i nu numai pentru c` munce[te cu \ndârjire ca s` reu[easc`.Acest r`spuns te satisface?

90 ERICA SOMMER

– Nu-mi pusesem problema, i-o \ntoarse cu r`ceal` Fern.Sentimentele tale pentru Rose nu sunt ignorate de nimeni.

– |n]eleg c` bârfele se r`spândesc repede [i \n aceast`privin]`...

Tân`ra femeie nu r`spunse. Luaser` loc \n ma[in` [imerser` de-a lungul m`rii ca s` se \ntoarc` \n tab`r`, dar Grantdep`[i cre[a [i se opri la docurile \n construc]ie. El se sprijinide scaun [i ar`t` spre larg, explicând:

– Iat` ultima noastr` realizare... Ce p`rere ai?Uimit`, ea privi platforma de foraj luminat` \n \ntregime,

care se ridica \n fa]a lor ca un imens vapor. De ce o aduceaaici? N-o invitase doar cu unicul scop de a o dojeni?

– Ce vrei s`... \ncepu ea.El o \ntrerupse, ca s` continue:– |n seara asta, platforma intr` \n activitate [i toat` echipa

vine s`-[i ia postul \n primire. Cum este vorba de o etap` dincare ne putem alege cu o mândrie legitim`, mi-am spus c` ]i-arpl`cea s-o prive[ti. Spectacolul merit` osteneala, nu-i a[a?

Fern nu putea s`-[i cread` urechilor. |n mod implicit,solicita aprecierea ei, p`rerea ei... ca un copil dornic s` fieadmirat de mama sa pentru cel mai frumos desen al lui.Mi[cat`, emo]ionat`, sus]inu cu \nsufle]ire:

– Este absolut magnific, Grant! O echip` complet` seg`se[te acum la bord?

– Da, [i lucreaz` f`r` pauz`, oricât de lini[tit` poate s` par`platforma v`zut` de aici.

Aproape vis`tor, pu]in pentru el \nsu[i, ad`ug`:


– Ai rareori ocazia s` vezi func]ionând una din crea]iiletale, care va continua s` existe [i s` participe la viitorulomenirii mult dup` ce vei disp`rea. Iat`-m` deodat` filozof...dar m` gândesc la apeductele trecutului, la poduri, la castele.Da, adesea, li se mai cunosc oare arhitec]ii? Pu]ini mai [tiu.Totu[i, dovada eforturilor lor r`mâne vizibil` [i util`...

Vocea lui se stinse [i, \n t`cerea care urm`, Fern se sim]iprofund tulburat`. Avea impresia c` un v`l se sfâ[ie \n fa]aochilor ei, f`când-o s` \n]eleag` cât de mult se \n[elase. Cu cedrept, \n timpul c`s`toriei, insistase ca Grant s`-[i abandonezec`l`toriile \ndep`rtate pentru a se \nchide \ntr-un birou? L-arfi f`cut extrem de nefericit... Din fericire, el n-o ascultase.Singurul ei regret, acum, era c` nu-l urmase, c` vrusese s`frâng` acest spirit \ntreprinz`tor [i de aventur` care-lst`pânea... Dar \l va asigura imediat c` totul se schimbase. Deacum \nainte, \l va \nso]i f`r` condi]ii, \n cele patru col]uri alelumii, dac` trebuia. Nu era so]ia lui, nu trebuia s` iubeasc` [is` \mp`rt`[easc` ce iubea cu el? Mai târziu, când vor fi \nvârst` – oricât de greu era s` [i-l imagineze pe Grant ca undomn venerabil! – \[i vor dep`na amintirile \n fa]a unui globp`mântesc: „Am s`pat pu]uri de petrol aici... aici...“

Impulsiv, \[i puse o mân` pe bra]ul \nso]itorului ei,hot`rât` s`-i vorbeasc` f`r` s` a[tepte, chiar dac` emo]ia eirisca s-o fac` incoerent` [i pu]in ridicol`.

– Grant, eu...|n clipa aceea, toate luminile de pe platform` se stinser`.

92 ERICA SOMMER

Capitolul 6

Grant se redres` brusc [i-[i \ncrunt` sprâncenele pentru a\ncerca s` str`pung` \ntunericul.

– Pentru Dumnezeu! Ce se \ntâmpl`? exclam` el.Fern se mir`.– Nu este normal? Nu este prev`zut s` se sting` luminile la

un moment dat?– Bine\n]eles c` nu! replic` el cu un ton iritat. Echipa de

noapte a preluat serviciul, ]i-am spus, [i trebuie s` lucreze optore f`r` \ntrerupere.

– |n cazul acesta, ce s-a putut \ntâmpla?– O pan` de curent, \mi imaginez. Cât despre cauze...Reflect` câteva secunde, apoi porni motorul.– Trebuie s` le telefonez imediat [i s` alertez inginerii. Mai

\ntâi, te voi conduce.– Nu-i nevoie, protest` ea. Cre[a se afl` \n direc]ia opus`...

Pot foarte bine s` merg pe jos.

– Nici vorb`. }ine-te, voi merge foarte repede.O dat` ajuns` la destina]ie, se aplec` s`-i deschid` portiera,

f`r` s` ias` din vehicul. Fern se smulse \n grab` din scaunul ei.– Mai ales, ]ine-m` la curent, \l rug` ea.El \nchise prompt portiera [i ea nu-i auzi r`spunsul.A doua zi diminea]`, totu[i, o [tire \nsp`imânt`toare se

r`spândi ca o dâr` de praf de pu[c`: instala]ia electric` de peplatforma de foraj fusese sabotat`!

Pagubele, din fericire, erau minore, [i repara]iile durar`doar dou`zeci [i patru de ore. Fern se \ntreb` cu o ironieamar` dac` Grant ar fi dojenit-o la fel de sever dup` incidentdecât \nainte... R`mânând f`r` ve[ti de la el, \[i blestem` dedou` ori soarta. Pana se produsese tocmai \n momentul cândse preg`tea \n fine s`-i cear` iertare. Poate c` nici n-ar fi avutnevoie de cuvinte pentru a-i ar`ta cât \l iubea \nc`, cât \[i regretaatitudinea. Poate c` ofranda buzelor ar fi fost suficient`...

Cu toate acestea, o nelini[te viclean` se insinua \ncetul cu\ncetul \n ea. Când adormise \n apartamentul lui, n-o acuzasec` face pe seduc`toarea, c`-l tenta f`r` nici o sinceritate? Cine[tie dac` n-ar fi f`cut aceea[i gre[eal` de interpretare? |n acestcaz, pana o scutise de o situa]ie mai mult decât umilitoare.

Trecur` mai multe zile f`r` s` primeasc` cel mai mic semndin partea so]ului ei [i hot`rârea \ncepu s`-i sl`beasc`. Dac`mai avea cel mai mic sentiment pentru ea, a[a cum crezusecând o f`cuse s`-i admire realizarea, de ce n-o informa cuultimile evenimente? Nu \ndr`znea s`-l \ntrebe, ignorând totalstarea lui de spirit...

94 ERICA SOMMER

Urm`toarea lor \ntâlnire a fost, totu[i total nea[teptat`pentru amândoi.

Fern \[i d`duse \ntâlnire cu Ben \n barul hotelului Meurice[i-l a[tepta, singur` la o mas`. Grant ap`ru deodat` [i seapropie.

– Nu te deranjez? \i arunc` el cu non[alan]`.Ea \[i ascunse emo]ia pe care aceast` apari]ie nea[teptat` o

stârni \n ea printr-o indiferen]` pref`cut`.– Nu, deocamdat`, replic` ea cu r`ceal`.– |n acest caz, \mi permi]i cu siguran]` s` m` a[ez o clip`...

Pot s`-]i ofer un pahar?– Nu, \]i mul]umesc. |l a[tept pe Ben. Trebuie s` m` duc`

la cazinou.O lic`rire ironic` str`luci \n ochii lui Grant.– Va \ndr`zni oare s`-]i dea plas`? Ce mitocan...Probabil c` nu este vina lui, se revolt` ea. O urgen]` \n

ultima clip`, f`r` \ndoial`. Dac` are cel mai mic obstacol, \miva telefona f`r` nici o \ndoial`.

– Astea sunt riscurile profesiei; ri[ti s` enervezi tinerelefemei cu care cinezi... Curios, \mp`rt`[im pu]in aceea[i soart`.Rose, cu care aveam eu \nsumi \ntâlnire, r`mâne invizibil`.

– Rose de Millet? Nu trebuia s` cânte seara asta?– Duminic`, o corect` el. I se acord` totu[i dou` zile libere

pe s`pt`mân`.El chem` un chelner [i ad`ug`:– Ascult`, m` voi consola cu un cocteil [i nu po]i s` m` la[i

s` beau singur. Accep]i cel pu]in un suc de fructe inofensiv?Iritat` de tonul lui ironic protector, r`spunse t`ios:


– Voi lua un brandy, te rog.El ridic` sprâncenele, [tiind foarte bine c` detesta aceast`

b`utur`, dar transmise totu[i comanda \nainte de a-[i puneneglijent coatele pe mas`.

– Mm... despre ce am putea discuta? f`cu el pe un tonnep`s`tor. De exemplu, s` pariem cine va sosi primul, Rosesau Ben? Asta te va preg`ti pentru ruleta de la cazinou. Numaidac`, fire[te, nu ne hot`râm noi \n[ine s` le tragem chiulul [is` mergem s` ne distr`m pe seama noastr`...

Fern b`u o \nghi]itur` de brandy.– Din partea mea, i-o \ntoarse ea, nu m` mi[c de aici \nc`

un sfert de or` cel pu]in.– {i... dac` Ben nu se arat`?– |i voi l`sa un mesaj la recep]ie [i m` voi \ntoarce acas`.– Ce perspectiv` sumbr`! E preferabil s-o abandonez pe

Rose [i s` ne unim momentan singur`t`]ile. Ce p`rere ai?Râdea de ea, \[i d`dea seama, astfel c` r`spunse cu un aer

trufa[:– Ideea nu mi se pare foarte bun`.– Totu[i... \ncepu el.Se opri, deoarece Fern se ridic` [i el \i urm`ri direc]ia

privirii; Rose de Millet tocmai intrase \n bar [i se \ndreptaspre ei.

– Problema nu se mai pune, murmur` Fern.Cânt`rea]a li se al`tur` [i-i adres` tinerei femei o privire

glacial` \nainte de a se \ntoarce spre Grant, care se ridicase larândul lui.

96 ERICA SOMMER

– Ei bine! \ncepu el cu un aer vesel. Cum spune proverbul,mai bine mai târziu decât...

– Grant! i-o t`ie Rose, vizibil agitat`. Unde ai disp`rut? Tea[tept de peste o jum`tate de or`. Ce naiba faci aici?

El schi]` gestul de a-i lua mâna, dar ea [i-o retrase prompt.– {i eu te a[teptam, \i explic` el cu calm. Am sosit la ora

exact` a \ntâlnirii noastre.– Numai c` nu trebuia s` ne \ntâlnim aici, ci \n

apartamentul t`u, \i arunc` ea cu un aer furios.Dup` o privire piezi[` spre Fern, preciz`:– Ce de obicei, dragul meu!Privirea lui Grant se \ntoarse brusc spre Fern, care p`lise

u[or, apoi declar` cânt`re]ei pe un ton potolit:– Este gre[eala mea, \n acest caz. Ar fi trebuit s` m` ar`t mai

precis când ]i-am dat \ntâlnire [i s`-]i spun c` te a[teptam aici.Fa]a cânt`re]ei se lumin` imediat. Fern \[i lu` geanta [i f`cu

turul mesei.– Pleci deja? se mir` so]ul ei.– Da. Bun` seara, arunc` ea cu un semn scurt din cap.El \[i consult` ceasul.– Sfertul de or` pe care i l-ai acordat lui Ben nu a trecut...Ea nu r`spunse, [i se repezi \n biroul recep]iei. Aici i se

spuse c` sosise un mesaj de câteva momente: tân`rul medic,re]inut, se scuza c` trebuie s` anuleze \ntâlnirea lor.

Dac` m`car l-ar fi primit pu]in mai devreme, ar fi fostscutit` de umilin]a de a afla c` Rose [i Grant se \ntâlneau „\napartamentul“ acestuia din urm`. Numita de Millet avea poateo dublur` a cheii lui Grant...


Consecin]ele acestui detaliu \i provocau lui Fern unadev`rat dezgust. Rivala ei trebuie c` cina adesea singur` cuGrant, \[i petrece seara la el... Abia \ndr`znea s`-[i imaginezeurmarea.

Acum, cum va putea s`-i propun` so]ului ei s`-[i reia via]acomun`? Dup` toate aparen]ele, era mult prea târziu....

***

La cre[`, din fericire, g`sea o adânc` u[urare s` se dediceactivit`]ii [i universului simplu [i curat al copiilor.

Spontanietatea lor nepref`cut`, lacrimile [i zâmbetul lorap`rând [i disp`rând la fel de prompt, o \nduio[au [i puneauun balsam pe triste]ea ei. Rhoda \[i conducea micul ei regat cuo fermitate lini[titoare, cu o mare bun`tate ascuns` submaniere pu]in aspre. Fern [tia cât se devota \n \ntregimecauzei proteja]ilor ei [i mamele lor g`seau \ntotdeauna la ea oureche atent`.

Cele dou` tinere femei au fost invitate s` asiste la c`s`torialui Mahé. Ceremonia budist`, foarte simpl`, consta \n miruireamâinilor celor doi so]i [i binecuvântarea viitoarei lor case.

– Va trebui s` le ducem cadouri? \ntreb` Fern.– Dac` vrei, dar nu este obligatoriu. Esen]ialul const` s` vii

personal: altfel, se vor sim]i grav ofensa]i.Fern a ales totu[i o br`]ar` \ncânt`toare de argint pentru

mireas` [i Rhoda un set de crati]e din aram`. Luar` un taxipentru a ajunge \n micul sat unde avea loc c`s`toria. Dup`

98 ERICA SOMMER

\ndeplinirea ritualului, familia [i oaspe]ii merser` \nprocesiune pân` la noua locuin]`, o mic` vil` \ncânt`toare cuacoperi[ul din frunze de palmieri. Urm` o recep]ie pe peluzamare \nvecinat` cu casa.

Mahé [i so]ul ei, Selim, formau un cuplu foarte frumos.Tân`rul avea o slujb` bun` pe o planta]ie de ceai [i familia luiMahé era mândr` s`-l primeasc` drept ginere. Buddha,spuneau ei, le va da binecuvântarea [i le va permite s` aib`numero[i fii. Selim, ca r`spuns la o \ntrebare a lui Fern, \iexplic` faptul c` avea el \nsu[i p`rin]i severi, dar drep]i, [i osor` \ncânt`toare pu]in mai tân`r` ca el, care lucra \ntr-unuldin birourile de la Opal. Aceasta, numit` Vitora, se ar`ta deobicei foarte vesel`, dar p`rea mai melancolic` \n ultimultimp, f`r` ca el s` \n]eleag` de ce.

Când Fern o z`ri pe Vitora, \[i d`du seama c` fratele ei numin]ise. Tân`ra indian` era \ntr-adev`r foarte frumoas`. Unsarong roz deschis \i punea \n valoare tenul ar`miu [i ochii eimari, la fel de negri ca p`rul lung, str`luceau de inteligen]`.Ea zâmbi cu blânde]e \n timpul prezent`rilor. Rhoda exclam`imediat:

– Dar... noi ne-am \ntâlnit deja, nu-i a[a? Unde lucrezi exact?– |n biroul domnului Logan, \i explic` sora lui Selim.

Deschid coresponden]a, r`spund la telefon...– Fratele t`u pare foarte fericit, azi, spuse Fern. Nu e[ti

c`s`torit`?O umbr` trecu peste fa]a interlocutoarei ei [i r`spunse cu

oarecare rezerv`:


– Nu, n-am so].Fern \n]elese c` era preferabil s` nu insiste. Pu]in mai târziu,

Rhoda suger` c` Vitora \i invidia poate pe Mahé [i pe Selim.– Este cam cu cinci ani mai mare decât Mahé [i trebuie c`,

incon[tient, \i poart` pic` acesteia c` se c`s`tore[te \nainteaei... Poate c` n-a primit nici o propunere.

– |n ciuda frumuse]ii ei? se mir` Fern. Nu este posibil.B`rba]ii din regiune nu pot fi atât de orbi!

Dar Rhoda ]inu la verdictul ei.– Tocmai! Ea [tie foarte bine c` place [i este cu atât mai

disperat`...– A spus doar c` n-are so], sublinie Fern.– Desigur. Dar dac` ar fi avut un logodnic sau m`car un

iubit, n-ar fi ascuns-o.Fern nu r`spunse. |n ceea ce o privea, \i avea pe Grant [i pe

Ben, so]ul [i pretendentul, [i era ca [i cum n-avea pe nimeni...Rela]iile ei cu tân`rul medic, de altfel \ncepeau s-o

nelini[teasc`... El p`rea de acum \nainte s` considere c`trebuie s` \mpart` cele mai mici momente de libertate [i Fern\[i petrecea din ce \n ce mai rar serile singur` sau cu Rhoda.Aprecia prietenia lui Ben, \i respecta ambi]ia, dar curteaasidu` pe care i-o f`cea o contraria u[or. O considera dreptviitoarea lui so]ie, evoca pl`cerea pe care o avea f`când-o s`cunoasc` un num`r mare de ]`ri diferite... Ori, cum s`-iexplice situa]ia f`r` s`-i dezv`luie rela]ia ei cu Grant? Trebuias` g`seasc` un mijloc s`-l descurajeze cu blânde]e, f`r` s`-lfac` s` sufere...

100 ERICA SOMMER

Amâna mereu aceast` scaden]` dureroas` când ocaziaap`ru \n sfâr[it, de[i f`r` voia ei.

Totul \ncepu \ntr-o diminea]` când Ben a fost convocat labiroul lui Grant, atunci când \[i termina vizita la cre[`. Cândreap`ru, Rhoda tocmai plecase s` prânzeasc` la cantin` [i Fernf`cea ordine \nainte s` i se al`ture.

Ben p`rea radios.– Aduc o veste fantastic`! exclam` el luând-o pe tân`ra

femeie de talie ca s-o oblige s` fac` un tur de vals. Ghice[te care?Ea se dep`rt` \ncet [i glumi:– S` vedem... Ai inventat un remediu universal, [i ]i se va

decerna o medalie de ciocolat`...– Nu, zâmbi el. Nu, iat` adev`rul: Opal angajeaz` personal

pentru noile sale instala]ii din Brazilia.– Da?– {i \n consecin]`, continu` el triumf`tor, voi fi promovat

[eful clinicii de acolo. Grant Wilder m-a recomandat el \nsu[i!Pentru un motiv pe care nu-l \n]elese imediat, Fern sim]i

deodat` o nelini[te profund`.– Tu... doar n-ai inten]ia s` accep]i? \ntreb` ea.– Bine\n]eles c` da! Pentru cariera mea, asta reprezint` un

progres considerabil. |i sunt atât de recunosc`tor lui Grant c` s-agândit la mine! El trebuia de altfel s` cunoasc` r`spunsul meudinainte, deoarece a dat numele meu \nainte chiar s` m` consulte.

– Ah...– N-a[ fi putut refuza; era ca [i cum mi-ar fi \ncredin]at

biletul de avion ast`zi! Peste o lun`, voi pleca. Sau mai curând...El complet` cu o voce blând`:


– ... vom pleca. Nu-i a[a, Fern?Aceasta, \ngrozit`, nu r`spunse imediat:– Grant Wilder a sus]inut c` ac]iona astfel \n interesul

t`u?– Da, a folosit de altfel aceste cuvinte. Asta este dovada

generozit`]ii sale... Dar m-ai auzit, Fern. Am spus „vompleca“... Vei veni cu mine?

|ngrozit` de duplicitatea lui Grant, pe care nu i-o puteadezv`lui doctorului, \ncerc` totu[i s`-[i p`streze calmul:

– Eu... \]i mul]umesc foarte mult c` te-ai gândit la mine,Ben. Din nefericire, \mi este imposibil s` te urmez... Tu... veimerge singur \n Brazilia. Nu pot nicidecum s` te \nso]esc.

Descump`nit, el se \ncrunt`.– Te temi s-o abandonezi pe Rhoda [i cre[a? Trebuie s` mai

r`mân \nc` o lun` pentru preaviz, s` [tii. Asta va l`sa tottimpul necesar prietenei tale ca s`-]i g`seasc` o \nlocuitoare.Ne vom c`s`tori \nainte de plecare, numai dac` nu vei preferas` te \ntorci \n Anglia pentru ceremonie, desigur. Eu...

Se opri, deodat` nelini[tit \n fa]a expresiei fe]ei lui Fern,apoi ad`ug`:

– Vorbesc foarte serios, Fern, crede-m`! Eu... credeam c`ne-am \n]eles sentimentele reciproce. Cel pu]in, sunt sigur deale mele. Nu... nu le \mp`rt`[e[ti?

Ea scutur` \ncet din cap.– Nu, Ben, spuse ea blând. Eu... ar fi trebuit s` te previn

\nainte. }i-am purtat \ntotdeauna o profund` prietenie, darniciodat` mai mult. Speram c` nu te vei \ndr`gosti de mine...

102 ERICA SOMMER

– {tiai c` te iubeam! repro[` el. Te-a speriat dorin]a mea dea c`l`tori mult [i des, nu-i a[a? Ascult`, am putea stabili uncompromis. Cu pu]in` bun`voin]`....

– Nu, repet` ea. Refuz s` te limitezi, s`-]i blocheziplanurile. Eu... am cu atât mai pu]in dreptul s-o fac deoarecenu simt pentru tine altceva decât prietenie, \]i repet.

Ben p`li vizibil.– Dar eu te ador, murmur` el [i sunt gata s` te fac fericit`,

orice ar fi... Te voi iubi pentru doi.– Nu fi absurd, \l cert` ea blând. Cum a[ putea fi atât de

lipsit` de inim`? Ai nevoie de o so]ie care s` r`spund`sentimentelor tale, este evident... Ori, eu m-a[ ar`taincapabil`. Eu... am fost deja \ndr`gostit` \nainte.

Adres` o rug`minte fierbinte cerului pentru ca el s` nu-icear` mai multe detalii, dar o \ntreb` cu o voce r`gu[it`, plin`de am`r`ciune:

– {i... ce s-a \ntâmplat?– Noi... ne-am desp`r]ir.– De ce?– Cam pentru acelea[i motive care m` \mpiedic` ast`zi s`

te urmez \n jurul lumii. El avea un spirit aventuros, eu voiamun c`min lini[tit...

– {i n-a]i reu[it s` v` \n]elege]i...– Exact.– Dar \l iube[ti \nc`, nu-i a[a?– Da, din nefericire. Am \n]eles dup` aceea, când era prea

târziu, cât de nedreapt` am fost s` m` \nc`p`]ânez.


– Dac` nu s-a c`s`torit cu altcineva, poate mai ai [ansa,sublinie Ben. |n orice caz, asta pune cap`t rela]iei noastre... Teiubesc, Fern, dar n-a[ putea suporta s` te [tiu \nc` ata[at` dealtul. Eu... am nevoie de o femeie capabil` s`-[i \mpart` via]acu mine...

El se \ntoarse u[or, cu buzele tremurând, [i ad`ug`:– Nu-]i face griji pentru mine. R`mân foarte recunosc`tor

destinului c` mi-a permis s` te cunosc. Mi-ai adus mult [i am\mp`rt`[it câteva momente frumoase.

Emo]ionat` pân` la lacrimi, tân`ra femeie replic`:– Da, Ben, prietenia ta mi-a fost pre]ioas`. |]i mul]umesc

\nc` o dat` pentru \n]elegere.Tân`rul medic se \ndrept` spre u[`, \ncheind:– |i voi cere lui Grant s` m` lase s` plec imediat \n Brazilia, f`r`

s` m` oblige s` efectuez luna de preaviz. Va fi preferabil, cred.– Oh, Ben...Bulversat`, ea schi]` un gest de neputin]`. Cum putuse

Grant s` se arate atât de crud? {i dac` so]ul ei \l obliga pe Bens`-[i amâne cu o lun` plecarea, pentru a avea satisfac]iaperfid` de a urm`ri disperarea rivalului lui?

– Ai dreptate, r`spunse ea, \n sfâr[it. Pentru tine, estepreferabil.

– |l voi vedea pe Grant mâine diminea]` ca s`-i anun]decizia mea.

Fern \l privi ie[ind, cu inima grea. Un lucru era sigur: vamerge s`-l g`seasc` pe Grant \naintea lui.

104 ERICA SOMMER

Capitolul 7

Fern \[i consult` ceasul: era deja ora [apte seara... Trebuia

s`-l vad` pe Grant cât mai repede posibil. Telefon` la club,

unde portarul \i spuse c` domnul Wilder era absent [i c` se

g`sea probabil la hotelul Meurice, \n Port Dauphin. Ea hot`r\

s`-[i \ncerce [ansa mergând direct acolo. Dac` nu era,

deplasarea ei n-ar servi la nimic, dar dac` dimpotriv` lucra \n

apartamentul s`u, va fi locul ideal pentru discu]ia pe care o

inten]iona. Evident, se gândi ea cu cinism, poate c` nu va fi

singur...

Chem` un taxi [i l`s` un mesaj prevenind-o pe Rhoda de

plecarea ei. Ajuns` la Meurice, str`b`tu holul, sala

restaurantului, saloanele [i barurile, dar Grant nu era nic`ieri.

Lu` deci ascensorul pân` la ultimul etaj. Grant r`spunse

imediat la sonerie. Purta un halat de baie [i ]inea o carte \n

mân`. La vederea lui Fern, un zâmbet ironic \i ap`ru pe buze.

– Ia te uit`! f`cu el cu o voce t`r`g`nat`. A[ fi trebuit s`pariez c` nu vei \ntârzia s` m` cau]i...

Nu p`rea câtu[i se pu]in surprins, ceea ce o descump`ni petân`ra femeie. Reg`sindu-[i totu[i toat` indignarea gândindu-sela Ben, i-o \ntoarse cu r`ceal`:

– Este cu atât mai pu]in surprinz`tor c` ai \ncercat s` tedebarasezi de unul din prietenii mei... Trebuia s` b`nuie[ti c`voi reac]iona imediat!

Imperturbabil, Grant se \ndep`rt` ca s-o lase s` intre, apoi\nchise u[a \n spatele ei.

– M` a[teptam, este exact, spuse el. Deoarece cunosccapacitatea ta de a interpreta gre[it motiva]iile mele... Iat` c`e[ti prompt` s` iei ap`rarea lui Ben, pe care-l consideripedepsit pe nedrept!

– Dac` n-a[ face-o eu atunci cine? i-o \ntoarse ea. Este\nnebunit de recuno[tin]` fa]` de tine [i nu a b`nuit o singur`dat` metodele viclene de care e[ti capabil ca s ̀m ̀pedepse[ti prin el.

Grant o cercet` \ndelung.– Ai inten]ia s`-i comunici lui Ben deduc]iile tale? \ntreb`

el \n sfâr[it.– Nu, fire[te. Deziluzia ar fi prea mare. Va pleca \n Brazilia

[i va reu[i acolo f`r` s` te acuze vreodat` c` ne-ai desp`r]it.– N-am creat eu acest post de [ef de clinic`...– Dar i l-ai propus imediat lui Ben! preciz` ea iritat`.– Când i-am vorbit despre asta, s-a ar`tat imediat

entuziasmat. N-am avut aproape nimic de spus ca s`-l conving,contrar a ceea ce crezi.

106 ERICA SOMMER

– Bine\n]eles c` nu! Ai contat pe ambi]ia sa [i nu gre[eai.Este tocmai ceea ce face gestul atât de demn de dispre]. Erai\n stare de orice ca s` pui cap`t prieteniei noastre. Ei bine, aireu[it... Felicit`ri!

– }i-ar pl`cea s` m` vezi cople[it de remu[c`ri, nu-i a[a?Remu[c`ri c` i-am permis lui Ben Croft s`-[i satisfac`ambi]iile!

– Nu, ci pentru c` ai f`cut-o cu asemenea motiva]iimeschine.

– Exist` un lucru la care poate nu te-ai gândit, \i arunc` elnon[alant. Am ac]ionat pentru binele lui Ben, pentru a-l salvanu numai de el \nsu[i... ci de tine.

– De... mine? gâfâi ea, stupefiat`. Dar este ridicol! Dac` s-a\ndr`gostit de mine...

– Tocmai. Am crezut c` este de datoria mea s`-l opresc dindrum, fiindc` \[i asuma cele mai mari riscuri.

El se apropie de ea dup` ce-[i l`sase cartea jos [i \[i vârâsemâinile \n buzunare. Ea se \nfior` u[or sim]indu-l atât deaproape, inspirând parfumul familiar al lo]iunii lui dup` ras...

– Deoarece, continu` el cu ochii fixa]i asupra ei, tureprezin]i un pericol pentru orice b`rbat. Privirea ta, fa]a ta,corpul t`u... Ben ]i-a propus cu siguran]` s`-l \nso]e[ti, nu-ia[a? {i \mi \nchipui c` ai refuzat.

– Da.– Nu erai preg`tit` pentru cel mai mic sacrificiu. Dac` a

hot`rât s` plece f`r` tine, a ac]ionat cu bun-sim], \nainte de afi prea târziu...


Fern \[i mu[c` buzele. Vizita ei se dovedea un e[ec; reu[isedoar s`-[i atrag` din nou dispre]ul so]ului ei.

– Ben, \l inform` ea cu o voce monoton`, \]i va cere s`p`r`seasc` Maracca imediat, f`r` s` mai execute luna depreviz.

– Foarte bine. |i voi accepta asta \ndat` ce-i voi g`si un\nlocuitor.

Se \ndrept` spre u[` [i puse mâna pe clan]`.– Cum ai venit aici?– Cu taxiul.– I-ai cerut s` te a[tepte?– Da, min]i ea.– Este perfect, deoarece nu pot s` te conduc; am o

\ntâlnire.El \i deschise u[a [i Fern ie[i, literalmente concediat`.Câteva zile mai târziu, succesorul lui Ben – doctorul

Verhout – sosi pe insul`, [i Ben \ncepu imediat s`-[ipreg`teasc` bagajele.

|n ajunul plec`rii lui Ben se organiz` o mare petrecere [ispre marea u[urare a lui Fern, tân`rul medic nu \ncerc` s` seizoleze cu ea pentru a-[i lua r`mas-bun \n particular. |ndiminea]a urm`toare, el veni la cre[` s`-i spun` la revedereRhodei [i copiilor, cu bra]ele pline de cadouri. S`rut` to]icopii, strânse mâna Rhodei [i lui Fern [i se \ndep`rt` dup`ce-i [optise acesteia din urm`:

– Nu-]i port pic`... nu este vina ta. |]i mul]umesc \nc` odat` pentru tot.

108 ERICA SOMMER

Rhoda acceptase plecarea lui Ben f`r` s` pun` \ntreb`ri, cuaceea[i discre]ie de care d`duse dovad` \n fa]a prietenieicrescânde a celor doi colegi ai ei. Se mul]umi cu o simpl`remarc` siblin`, m`rturie a perspicacit`]ii ei.

– Este p`cat c`-l pierdem pe Ben... din fericire, nu tepierdem [i pe tine \n acela[i timp cu el!

Fern, de altfel, regret` repede c` atitudinea ei cuminte nuera \mp`rt`[it` de toat` lumea. Se mirau c` r`spunde singur`invita]iilor, [i numero[i pretenden]i se oferir` s`-l \nlocuiasc`pe cel absent. Al]ii se ar`tar` mai dezagreabili [i nu ezitar` s`colporteze tot felul de bârfe. Dac` probabil nu erau destinates` ajung` la urechile lui Fern, ea lu` totu[i cuno[tin]` de ele...

Unii, de exemplu, sugereau c` se debarasase de Ben Croftfiindc` sir Manfred nu-l considerase demn de a-i deveniginere; al]ii atribuiau plecarea lui Ben unei deziluzii provocatede prietena lui. Nu acorda ea favoruri [i altuia? insinuaulimbile cele mai perfide. Grant Wilder nu i-ar fi propus lui Benacest post dac` medicul nu l-ar fi implorat, persiflau al]ii.

Fern strângea din din]i [i nu acorda nici cea mai mic`aten]ie valului de bârfe. Singura acuza]ie care \ntr-adev`r osurprindea era aceea care o denun]a drept o femeie u[oar`;nu i-a \n]eles originea pân` \n ziua când se trezi a[ezat` lâng`Freda Logan, la coafor.

Freda \[i a[tepta rândul \n salon r`sfoind o revist` cândFern fu introdus` [i rugat` s` ia loc [i s` a[tepte câtevamomente. So]ia lui Austin puse revista jos [i-i adres` unzâmbet sub]ire.


– Bun` ziua, \i arunc` ea pe un ton mieros. V` ar`ta]i foarterar, \n ultimul timp. |nainte de plecarea lui Ben Croft, celpu]in, aveam pl`cerea s` v` vedem mult mai des... Ne miramchiar pe vremea aceea, c` reu[ea]i s` \mp`ca]i ie[irile [imunca, la fel de bine ca el. Fire[te, astea nu sunt decât bârfe.{ti]i cum sunt oamenii...

– {tiu, din nefericire, r`spunse Fern, fals candid`.– Da, era]i atât de lega]i \ncât se spera ca \ntr-o zi sau alta

ve]i anun]a c`s`toria voastr`. Când Ben a fugit penea[teptate, ca o pisic` \n c`lduri, noi to]i ne-am \ntrebat ces-a \ntâmplat...

– Adev`rat? murmur` cu r`ceal` Fern, luând la rândul ei orevist`. Am crezut c` \n]eleg, totu[i c` exist` mai multe teoriicare explic` plecarea lui.

Freda p`ru u[or descump`nit`.– Oh! A[adar, [ti]i ce se vorbe[te?– Prin for]a lucrurilor, ironiz` Fern.Bârfele \[i ating

\ntotdeauna ]inta, nu-i a[a? |ntr-un cuvânt, a[ fi capabil` s` v`spun care din aceste ipoteze este cea bun`...

Interlocutoarea ei se aplec` \nainte, ignorând ironia.– A[adar, a plecat \ntr-adev`r din motive personale, nu-i

a[a? Nu era \mpins doar de ambi]ie. {i... nu era]i str`in` deproblem`...

– Fire[te, \n m`sura \n care el [i cu mine legasem rapidprietenie. Am fost prima care a auzit vestea plec`rii lui. Ne-ambucurat \mpreun`.

Freda p`ru decep]ionat`.

110 ERICA SOMMER

– Vorbele s-au dezl`n]uit oare pe nedrept? Se spune c`l-a]i abandonat pe Ben f`r` mil`, dup` ce v-a]i distrat cu el.Aproape to]i prietenii mei au r`mas convin[i.

– Eu l-am \n]eles.– Mai mult \nc`, Ben ar fi observat c` \l urm`rea]i pe Grant

Wilder cu insisten]` \n spatele lui [i...|n fa]a expresiei uluite [i scandalizate a lui Fern, se gr`bi

apoi s` adauge:– Este absurd, \mi dau foarte bine seama. V` datorez de

altfel, o m`rturisire: spre marea mea ru[ine, probabil eu suntla originea acestor pove[ti. Am povestit nu mai [tiu cui – f`r`s` gândesc rù bine\n]eles – c` a]i mers la domnul Wilder \ntr-osear`, [i c` era]i singur`. To]i [tiu c` Rose de Millet este oobi[nuit` de fapt, dar dumneavoastr`... |n orice caz, episoduls-a r`spândit din nefericire cu iu]eala fulgerului.

Fern \[i \ncrunt` sprâncenele, amintindu-[i c` explorasetot parterul hotelului \n cùtarea so]ului ei.

– Nu-mi amintesc s` v` fi z`rit la bar sau \n saloane cuaceast` ocazie, sublinie ea. Cine v-a spus c` urcasem s`-l v`dpe Grant, \n acea zi?

– Ie[eam de la toalet` [i v-am auzit spunând „ultimul etaj“bìatului de la ascensor exact \nainte ca u[a s` se \nchid`.Când a]i coborât, v-am v`zut traversând holul.

– A]i putut astfel s` v` da]i seama de extrema scurtime a\ntrevederii noastre, ripost` sec Fern.

– Desigur, admise cu amabilitate Freda. Am gre[it relatândceea ce v`zusem \n momentul când oamenii au \nceput s`


bârfeasc`. A[ fi f`cut mai bine s` p`strez t`cerea [i s` v`sf`tuiesc \n particular s` nu v` juca]i cu focul.... Mi-ar fi fostu[or s` v` previn c` domnul Wilder are reputa]ia de... s`spunem, de a aprecia considerabil sexul opus.

Lui Fern \i repugna s` abordeze subiectul, dar nu se putu\mpiedica s` strecoare:

– |l credeam \n \ntregime devotat lui Rose de Millet...– „|n \ntregime“? rican` doamna Logan. Draga mea

prieten`,, unui b`rbat ca Grant \i place \n general s` alergedup` mai mul]i iepuri deodat`. Func]ionarii din biroul s`u seferesc de el ca de cium`! Toate astea explic` de ce n-ar trebuis` v` coborâ]i la...

Se \ntrerupse, deoarece coafeza venea s-o cheme.– Dac` Grant nu se arat` mai prudent, conchise ea

ridicându-se, risc` s` se g`seasc` \ntr-o situa]ie extrem destânjenitoare!

A[adar, iat` cum Port Dauphin explica plecarea lui Ben...ca cea a unui \ndr`gostit \ndep`rtat de Grant Wilder. Fire[te,dac` Freda nu lansase ea \ns`[i ideea, n-ar fi venit probabil \nmintea nim`nui. Oricât de furioas` era Fern, se sim]ea totalneputincioas`. Cum ar putea pune cap`t acestor bârfe?Trebuia s` se for]eze s` le trateze la justa lor valoare, cudispre].

Dup` plecarea lui Ben, tân`ra femeie suferea pu]in desingur`tate. O chinuia o nevoie profund` de a se dest`inui,dar nu putea s` [i-o potoleasc` nici m`car \n fa]a Rhodei...Aceasta ar fi surprins` dac` ar afla adev`rul [i poate i-ar purta

112 ERICA SOMMER

pic` pentru c` o min]ise. Nu este mai pu]in adev`rat c` Fernse gândea cu nostalgie la verigheta ei care se odihnea acum\ntr-unul din sertarele lui Grant. Dac` dezv`luia vreodat`c`s`toria lor, el n-o va ierta niciodat`, [i ar fi obligat` s`p`r`seasc` Maracca [i s` se \ntoarc` \n Anglia, dup` ce s-arridiculiza. Toat` insula s-ar distra pe seama ei! Desigur, vatrebui s` se \ntoarc` imediat, dar sub numele de Fern Stirling.

|n scrisorile c`tre tat`l s`u, se for]a s` par` cât mai vesel`posibil [i s` nu-i mai vorbeasc` despre incidentele minorecare tulbura via]a taberei. Astea totu[i, deveneau din ce \n cemai frecvente. De la sabotajul platformei „accidentele“ aveauloc aproape zilnic. {arpante pr`bu[ite, numeroase uneltedisp`rute; un incendiu se declan[`, din fericire repedest`pânit. Austin Logan \[i \nmul]ea criticile, ostilitatea lui eraacum evident` [i \n mintea lui Fern, Grant trebuia cusiguran]` s` b`nuiasc` faptul c` so]ul Fredei, chiar dac` nus`vâr[ea el \nsu[i nici o tic`lo[ie, era probabil instigatorul dinumbr`. Pentru moment, totu[i, el continua s`-[i conduc`barca singur [i f`r` s` caute sus]inere la autorit`]ilelondoneze.

|n modul cel mai nea[teptat, totu[i, cea mai mare„lovitur`“ \mpotriva lui veni din alt` parte.

|ntr-o zi când Fern se \ndrepta spre biroul lui Austin Loganpentru a-i semna câteva documente administrative, \[i d`duseama de absen]a Vitoriei. O rev`zuse de mai multe ori cuocazii diverse [i schimbase cu ea zâmbete [i cuvinte amabile.Ma[inal, se \ntoarse spre cealalt` secretar` [i \ntreb`:


– Unde este Vitoria? Sper c` nu este bolnav`?– Nu... Numai c` nu va reveni imediat. Cel pu]in m-ar mira...Fern nu \ndr`zni s` \ntrebe mai mult, de team` s` nu par`

indiscret`, dar nu se putu \mpiedica s` men]ioneze incidentulRhodei, care declar` imediat:

– Vitora? Este \ns`rcinat` \n trei luni.– Dumnezeule! Totu[i, la c`s`toria fratelui ei cu Mahé,

ne-a m`rturisit c` nu este c`s`torit`... Cum ai aflat vestea,Rhoda?

– Vitora a le[inat la serviciu, acum câtva timp [i doctorulVerhout a trimis-o imediat acas`. La \nceput, refuza s` deanumele tat`lui copilului, dar pân` la urm` a dezv`luit.

– Cine este? Un locuitor al satului? Un angajat al taberei?– Nu [tiu, admise Rhoda. Doctorul Verhout a p`strat

secretul profesional.Totu[i, Vitora trebuie s` se fi confesat [i altora decât

medicului, deoarece dou` zile mai târziu, toat` lumea [tiaadev`rul. Vitora \l acuzase pe Grant Wilder.

{tirea avu efectul unei bombe asupra micii comunit`]i.Fern se pr`bu[i. Totdeauna \l plasese pe Grant deasupra unorasemenea lucruri... Dac` Freda r`spândise povestea, nu i-ar fiacordat probabil nici un credit; dar informa]ia provenea de la\ns`[i Vitora...

Tân`ra femeie \[i aminti c`-l auzise pe Selim spunând c`p`rin]ii lui se ar`tau „severi, dar drep]i“. Cum vor reac]ionafa]` de fiica lor? Gândurile ei se oprir` pentru o clip` la Rosede Millet. Cum se va comporta cânt`rea]a \n fa]a acestor fapte?

114 ERICA SOMMER

Va trece peste furia [i gelozia ei ca s`-i aduc` sus]inerea ei luiGrant? |i va lua ap`rarea \n fa]a valului de calomnii? Dac` \liubea, da, f`r` nici o \ndoial`. Deoarece, \ns`[i Fern, dup`[ocul ini]ial, se sim]ea gata s` lupte pentru a ap`ra onoareaso]ului ei. Vor \ncerca inevitabil s`-l \ndep`rteze de afaceriledin zon`... Grant nu tr`ise niciodat` o asemenea situa]ie: cuspatele la zid, acuzat public de numero[i du[mani...

Fern ardea de dorin]a s`-l fac` s` [tie c` r`mânea al`turi deel, gata s`-i aduc` mângâiere [i consolare. Dar \n aceast`atmosfer` general` de dispre] [i de ostilitate, cum s`-labordeze? Dac` avea vreodat` ocazia s` se \ntâlneasc` singur`cu el, [i s`-i explice c` nici rela]iile lui cu Rose de Millet sau cuVitora Sulong nu zdruncinau dragostea pe care i-o purta, arcrede-o? Temându-se de scepticismul lui, nu \ndr`znea s`\ncerce acest prim pas.

Grant, de altfel, departe de a p`rea \ncol]it, reac]iona \ntoat` aceast` situa]ie cu o deta[are suveran`. Nu cerea sfatulnim`nui, nu recunoscu nimic [i nici nu dezmin]i nimic. Vitoranu-[i relu` serviciul; r`mânea acas` la p`rin]ii ei unde, sespunea, primea cu regularitate cecuri din partea lui Grant.

Aceast` ultim` informa]ie fu confirmat` de Mahé \n ziuacând veni la cre[` s` fac` o vizit` copiilor „ei“.

– Vitora prime[te \n fiecare s`pt`mân` o scrisoare,con]inând un cec sau bani, explic` ea. Selim nu cunoa[tetotalul acestor sume, dar este sigur c` dep`[esc un salariu.Suntem tri[ti pentru ea; avea o slujb` bun`... Dar domnulWilder a sf`tuit-o probabil s` se odihneasc` [i ea \l ascult`.


– Doctorul din districtul vostru o urm`re[te, nu-i a[a?\ntreb` Rhoda.

– Da, o vede de fiecare dat` când trece prin sat. Vitora sesimte foarte bine.

– {i... p`rin]ii ei? Cum au primit vestea?– La \nceput, tat`l lui Selim s-a ar`tat foarte furios. Apoi l-a

ascultat pe fiul lui, care a reu[it s`-l lini[teasc`. Ce s-a f`cuteste f`cut, nu-i a[a? Acum, el [i so]ia lui se bucur` la ideea dea avea nepo]i.

Rhoda examin` silueta lui Mahé.– Fiindc` le vei da [i tu? o chestion` ea.Fa]a tinerei indiene se \ntunec`.– Nu \nc`, din nefericire, r`spunse ea. Copilul meu [i cel

al Vitorei nu vor putea face \mpreun` primii pa[i... Regret.– Un an sau doi diferen]` nu conteaz`, o consol` Rhoda.Fern \[i mu[c` buzele, imaginându-[i viitorul fiu al lui

Grant poticnindu-se \n mijlocul micului sat indian, jucându-seplângând cu lacrimi mari... Slav` Domnului, nici Rhoda, niciMahé nu ghiceau cât de dureroas` era toat` aceast`conversa]ie. Cu un nod \n gât, se for]` s-o \ntrebe pe Mahédac` Grant \i f`cuse deja o vizit` Vitorei.

– Nu, r`spunse ea, dup` câte [tiu. Trimite doar cecurile,nimic altceva.

Câtva timp, Fern a[tept` pu]in cam naiv ca so]ul ei s` vin`s`-i spun` el \nsu[i ce decizie inten]iona s` ia cu privire laVitora. Dar el n-o f`cuse; asta \nsemna limpede c` nu mai eraso]ia lui decât pe hârtie.... De ce mai spera \n zadar ca mariajul

116 ERICA SOMMER

lor s` cunoasc` o nou` tinere]e? Pentru ce nu divor]aser`?Acum, nu vor \ntârzia f`r` \ndoial` s` se hot`rasc`... Tân`rafemeie \[i re]inu cu mare greutate lacrimile amare.

|ntr-o sear`, \n sfâr[it, Grant se hot`r\ s-o invite la cin`.Când o \ntreb` dac` nu prefer` \n locul restaurantuluihotelului Meurice un loc mai lini[tit, Fern nu sc`p` ocazia.

– De ce nu... \n apartamentul t`u? \i suger` ea cutimiditate.

– Bine\n]eles. Voi reu[i s` te iau la ora opt, ca de obicei.– Nu, a[teapt`...Rhoda nu va pune cu siguran]` \ntreb`ri, dar Fern prefera

ca ea s` nu [tie de \ntrevederea cu Grant.– ... prefer s` ne \ntâlnim la barul hotelului, ad`ug` ea.Când ajunse la hotel, la ora fixat`, se sim]ea cople[it` de

team`. Dac` cineva \i va vedea \mpreun`, pe ea [i so]ul ei,bârfele se vor intensifica. Din fericire, el o a[tepta \ntr-un col]retras [i disp`rur` rapid spre ascensor f`r` s` \ntâlneasc` penimeni.

Cina era deja servit` pe masa din salon. Era vorba doar depreparate reci; sup` de crustacee, mu[chi de pe[te, salat` [i[arlot` cu fructe de plante tropicale. Fern ghici c` sedispensase astfel de prezen]a unui chelner... {i el preferaclandestinitatea.

El \i turn` vin \n pahar, i-l servi [i, ca de obicei, p`ru hot`râts` amâne orice discu]ie serioas` pân` la sfâr[itul mesei. Dedata asta, totu[i, tân`ra femeie nu putu s` a[tepte. F`r`mi]ândun miez de pâine, spuse, nervoas`:


– Te rog, spune-mi imediat ceea ce ai \n minte. {tiu foartebine c` nu este vorba de o simpl` cin` de curtuoazie.

Grant lu` o \nghi]itur` de vin [i \[i l`s` paharul, privind-ogânditor.

– Dore[ti deja s` strici acest moment agreabil?Fern se \nfior`.– A[adar, ai s`-mi faci dezv`luiri atât de teribile?El ridic` din umeri.– Depinde... repet, termin` mai \ntâi lini[tit` masa. Am

comandat toate aceste mânc`ruri special pentru tine: estecontribu]ia mea la reu[ita serii. Cât despre participarea ta laaceast` reu[it`, r`mâne de v`zut ce vei face...

Ce voia s` spun`? Cum putea s` r`mân` atât de calm \nsitua]ia complicat` \n care se g`sea? Fern oft` [i renun]` s`elucideze problema pentru moment. Se for]` s`-[i savurezesupa, [i vinul ajutând-o, reu[i s` aprecieze celelalte feluri.Conversa]ia continu` pe subiecte banale, impersonale: \nmod vizibil, Grant se ar`ta complet imperturbabil \n fa]amultitudinii de probleme care-l asaltau. Totu[i, tân`ra femeienu reu[ea s`-[i ascund` nervozitatea.

|n cele din urm`, Grant \mpinse pe teras` o mas` pe rotile\nc`rcat` cu lichioruri [i un termos de cafea. Fern se a[ez` peun fotoliu de r`chit`, accept` o cea[c` de cafea [i un mic paharde lichior, dar le puse lâng` ea f`r` s` se ating` de ele. |nspatele lor, marea scânteia tacit` sub clarul de lun`.

Grant lu` loc \n fa]a ei [i abord` \n fine lucrurileimportante.

118 ERICA SOMMER

– |]i voi da o veste care ai dreptul s-o afli.– Oh! Pot... s` ghicesc despre ce este vorba? nu se putu

\mpiedica s`-l ironizeze.– Nu cred. Sunt singurul la curent, deocamdat`.– E[ti sigur? Totul se afl` atât de rapid, la Maracca!– Nu de data asta, cel pu]in atât cât nu voi hot`r\ s` fac

[tirea public`. Iat`: \n curând, voi p`r`si insula pentru alt`exploatare, \n Norvegia. Am fost anun]at de Londra acumcâteva zile.

Fern \l privi cu gura c`scat`. I se impunea o mutare pentrua-l feri de du[mani sau... ceruse s` schimbe postul pentru asc`pa de problemele lui?

– Totu[i, trebuia s`-l \nlocuie[ti pe Austin Logan...– Nu. De fapt, \mi vor g`si un \nlocuitor imediat.

Bine\n]eles, \nainte de toate trebuie s` rezolv aici toateproblemele care-mi revin. |ntr-o lun` sau dou`, mai mult saumai pu]in.

Rose de Millet [i Vitora Sulong, se gândi tân`ra femeie cuam`r`ciune, trebuia s` fac` parte din aceste „probleme“... ca[i, poate, ea \ns`[i!

– |mi \mp`rt`[e[ti toate astea, r`spunse ea, deoarece cazulmeu este unul dintre cele pe care trebuie s` le rezolvi, nu-ia[a?

El se \ncrunt`, sincer surprins.– Da, fire[te. M` crezi capabil s` dispar astfel \n natur` f`r`

s` te ]in la curent \n prealabil cu faptele [i gesturile mele?


– Nu ]i-ai dat prea mult osteneala s` m` informezi \n ace[tiultimi ani, \i aminti ea cu am`r`ciune. Tat`l meu avea grij`s-o fac`.

– Desigur, dar de data asta este altfel. |n ochii legii, avemanumite datorii unul fa]` de cel`lalt, [i de aceea te previn: voipleca s` m` instalez \n Norvegia. {i tu? Care sunt planuriletale?

Fern ascult` aceast` ultim` \ntrebare cu disperare. El nu-ipropunea s`-l \nso]easc`.

B`u o \nghi]itur` de cafea c`ldu]` [i evit` un r`spunsdirect:

– Tata cunoa[te toate aceste... schimb`ri?– F`r` nici o \ndoial`. El \nsu[i m-a propus s` plec \n

Norvegia.– {i... ai inten]ia s` accep]i aceast` ofert`, bine\n]eles.– A[a cum ai putut s` \n]elegi, m` tenteaz` enorm. Voi

aprecia o schimbare de atmosfer`.– {i totodat` o schimbare de climat? nu se putu \mpiedica

s` nu-l ironizeze. |ntre eterna prim`var` din Maracca [iz`pezile nordului... Nu te invidiez!

– Contrariul m-ar fi mirat, coment` el t`ios. Dar n-air`spuns la \ntrebarea mea: ce inten]ionezi s` faci?

– Eu... Nu [tiu. Totul este a[a de nea[teptat... |mi placeinsula, mi-am f`cut prieteni aici. Pe scurt, mi-ar pl`cea s`r`mân pân` când tata se \ntoarce \n Anglia. |n acel moment,cred c`-l voi urma.

120 ERICA SOMMER

El cl`tin` din cap, ca [i cum ideea i se p`rea rezonabil`,apoi se ridic` s-o conduc`. Fern \[i lu` geanta [i-l urm` pân`la u[`.

– |]i mul]umesc c` m-ai prevenit, prima, de plecarea ta,murmur` ea. Tu... \mi vei spune data exact`...

Cuvintele lor sunau fals, ca [i cum schimbau doar câtevacuvinte amabile la sfâr[itul unei seri, \n timp ce luau deciziiangajând \ntreaga lor via]`. Acum, o pr`pastie se s`pa \ntre ei:drumurile lor continuau s` se dep`rteze. Grant r`spunse cuamabilitate, se opri câteva clipe, apoi arunc` brusc, totalnea[teptat:

– {tii... \ncep s` cred c` sir Manfred avea dreptate, \n ziuacând a afirmat c` noi \n[ine ne suntem cei mai r`i du[mani, tu[i cu mine.

– Ce... ce vrei s` spui? bâigui ea, stupefiat`.– Ei bine, s-ar fi dovedit mai rezonabil, \n cazul nostru, s`

ne mul]umim cu o leg`tur` impetuoas`, apoi s` ne desp`r]imbuni prieteni. Cel pu]in, eu am gândit-o adesea. |n loc de asta,r`mânem c`s`tori]i, dar separa]i, ca [i cum ne-am teme s`recurgem la o solu]ie \ntr-adev`r definitiv`.

Doborât` de decep]ie, Fern bâigui:– {i ast`zi, ]i-ar pl`cea s` recurgi la asta...– Ideea mi-a trecut prin minte de multe ori, n-o neg. Nu,

a[ vrea \nainte de toate s` m` asigur de un lucru...Fulger`tor, \n]elese c` o va atrage spre el ca s-o s`rute [i nu

va putea s`-i reziste.


Bra]ele lui o strângeau realmente [i buzele lui le c`utar` peale ei cu pasiune, aproape cu furie. Ea ced` imediat, uitând totce o \nconjura, \nchise ochii pentru a savura mai binemângâierile lui experte de-a lungul spatelui ei...

Apoi, \ncremeni subit, cu inima b`tându-i \n ritm accelerat.„Expert!“ Era termenul potrivit pentru a descrie abilitatea luiGrant, „priceperea“ lui cu femeile: \n felul acesta le cucerisepe Rose de Millet, pe Vitora Sulong, cu siguran]` [i pe altele,inclusiv propria lui so]ie... Nu! Nu va c`dea \n aceea[i capcan`.Nu va fi o victim` printre altele.

– Las`-m`! ]ip` ea deodat`. Grant se execut` imediat,ridicând sprâncenele cu un aer \ntreb`tor.

– Nu, murmur` ea. Este... este prea târziu. Trebuie s`\n]elegi...

O lini[te grea se instal`, apoi el relu` cu o voce neutr`:– |n]eleg.Atunci, el \i deschise u[a [i ie[i \n acela[i timp cu ea, ca [i

cum dorea s-o conduc`.– Te rog... \l rug` ea \n grab`. Permite-mi s` m` \ntorc

singur`.El cl`tin` din cap, chem` ascensorul [i conchise când

cabina sosi:– Voi comanda un taxi din camera mea. Te va a[tepta jos.

122 ERICA SOMMER

Capitolul 8

A doua zi, Fern primi un splendid buchet de orhidee [i deiasomie. Pe o carte de vizit` prins` de celofan, era scris demâna lui Grant: „A fost foarte pl`cut pentru mine s` tecunosc... la urma urmei“.

Cu un nod \n gât \[i re]inu lacrimile. Cu dou` zile \n urm`,se vedea luându-i ap`rarea lui Grant, trecând peste toateobstacolele ca s` lupte al`turi de el. I-ar fi iertat totul. Daruitase c` el n-avea nevoie de ajutorul nim`nui. |n ajun,a[teptase \n zadar ca el s-o roage s` vin` \n Norvegia cu el.Când o prinsese \n bra]e, se topise de pl`cere... {i apoi, segândise la celelalte...

|ntr-un cuvânt, pierduse ultima ei [ans` de a-[i reg`si locullâng` el. Acum, trebuia s` se gândeasc` la propria ei via]`, s`elaboreze cu triste]e planuri de viitor. Lucrul la cre[` \i pl`cea[i \n ce-o prive[te pe Rhoda, avea inten]ia s-o p`streze cât maimult timp posibil. Dup` plecarea so]ului ei, va trebui s` se

obi[nuiasc` a[adar cu o existen]` din care el va fi totalabsent... |ncetul cu \ncetul, se va obi[nui. {i \ntr-o zi, vordivor]a... când unul sau cel`lalt va dori s`-[i refac` via]a. |iscrise f`r` entuziasm tat`lui ei, ca s`-l anun]e c` era la curentcu plecarea lui Grant \n Norvegia. |i explic` inten]ia ei de aamâna propria sa \ntoarcere la Londra pân` când el \nsu[ip`r`se[te Australia.

Zilele la cre[` se scurgeau lini[tite, f`r` evenimente maiimportante decât o epidemie de varicel` sau o \mp`r]ires`pt`mânal` de \nghe]ate. |ntr-o diminea]`, totu[i, Mahé sosialergând, ciufulit`, \ntr-o stare de panic` total`.

– Vitora a disp`rut! strig` ea \ndat` ce trecu pragul. Aplecat! Nimeni nu [tie unde, nici de ce. N-a spus nimic... MissCamell, v` rog, ce putem face? N-a l`sat nici un mesaj...

Cu calm, Rhoda desprinse mâinile rug`toare ag`]ate de aleei [i-i ceru discret lui Fern s` prepare o cafea.

Când aceasta aduse trei ce[ti din b`utura fierbinte, Mahé olu` pe a ei [i-[i potoli setea cu aviditate. Le povesti apoi c` \najun, Vitora se dusese la culcare ca de obicei; dar diminea]`disp`ruse, luând cele câteva lucruri ale ei [i to]i banii. Tat`l eialerg` pân` la casa fiului lui ca s`-i duc` vestea, dar Selim eradeja plecat la lucru din zori. Mahé a fost cea care s-a deplasatpentru a cere ajutorul fostei ei directoare.

– Mm! morm`i Rhoda cu un aer preocupat. Cumnata ta avrut poate doar s` se bucure de o zi de libertate. Va reapareast`-sear`, presupun...

124 ERICA SOMMER

– Noi nu credem. {i-a luat totul; sarongul, sandalele,br`]`rile [i voalul... {i toate lucrurile de schimb. Mama ei n-amai g`sit nimic.

– Bine. Oricum, mergem imediat s`-l prevenim pe domnulWilder. Pân` când telefonez, Fern, e[ti atât de amabil` s-o\ntrebi pe mica Fatima de ce \[i gole[te g`leata \n capulfratelui ei?

Fern se \ndep`rt`, bucuroas` c` poate s` se ocupe de copii[i s` evite astfel s`-l \ntâlneasc` pe Grant când va sosi. Poate ova aduce pe Vitora? De ce n-ar vrea s`-l \ntâlneasc`, la urmaurmei?

El se prezent` câteva momente mai târziu [i se \nchise \nbirou ca s` discute cu Mahé [i Rhoda. Dup` dou`zeci deminute, aceasta din urm` o c`ut` pe Fern [i o anun]`:

– Am reu[it s` smulgem o alt` parte din adev`r lui Mahé.Tu [i domnul Wilder o ve]i l`sa \n trecere la soacra ei...

– Cum? se mir` Fren, tres`rind.– Da. Grant a cerut ca o femeie s`-l \nso]easc`, pentru a-i

u[ura demersul. El te va pune la curent cu toate pe drum...Gr`be[te-te, te a[teapt`.

– Dar... el nu este implicat \n toat` aceast` poveste?– Absolut deloc, sunt sigur`. Este ceva chiar mai ciudat...– Ce anume? insist` Fern, cu inima b`tând.– Ei bine, faptele relatate de Mahé l-au surprins la fel de

mult ca pe mine, era vizibil. Ceea ce, ]inând seama decircumstan]e, mi se pare extrem de curios...


F`r` s`-[i continue gândul, o \mpinse pe Fern spre u[`.Mahé luase deja loc pe scaunul din spatele ma[inii, cu fa]apalid` [i mâinile strânse pe genunchi. Grant demar` [i selans` \n sfâr[it \ntr-o lung` explica]ie.

– Acum câteva luni, Vitora dorea s` se logodeasc` cu untân`r cu numele de Husain Dhar, care locuie[te \ntr-un satvecin, [i lucreaz` ca sculptor \n lemn la Port Dauphin, unde \[ivinde produsele turi[tilor. El \[i câ[tig` din plin existen]a, darse pare c` nu destul dup` gustul p`rin]ilor Sulong, care n-auvrut s` aud` vorbindu-se despre el [i au obligat-o pe fiica lors` rup` leg`tura. Dup` p`rerea lui Selim, Vitora se supusesef`r` s` insiste, dar Mahé crede c` cei doi \ndr`gosti]icontinuau s` se vad`. Vitora hot`râse s` i se al`ture lui Husain\n aceast` diminea]`. De aceea, ne vom duce la el, pentruorice eventualitate...

El se opri \n fa]a locuin]ei familiei Sulong [i disp`ru acolocu Mahé. Fern \n]elegea uimirea Rhodei: Grant vorbea despreVitora cu total` deta[are, ca [i cum era vorba de o str`in`! Daratunci, cum se explica faptul c` tân`ra \l desemnase drept tat`al copilului? |i d`duse numele la \ntâmplare? Dar de ce? {i dece Grant nu dezmin]ise niciodat` acuza]ia? Fern se sim]eacople[it` de confuzia cea mai complet`. Toate faptelecontraziceau eviden]a, [i totu[i, tonul lui Grant p`rea \n\ntregime sincer: el trebuie c` de-abia o cuno[tea pe VitoraSulong [i nu avusese cu ea nici un fel de rela]ie particular`...

El reap`ru [i continu` imediat drumul.

126 ERICA SOMMER

– Nici o speran]` de cooperare din partea p`rin]ilor, oft`el. Sunt convin[i c` nu s-a dus la familia Dhar, c` leg`tura lors-a terminat de mult... Nu vor s` aud` vorbindu-se despre asta.

– Au avut alt` sugestie?– Nu. Sunt \ngrijora]i mai ales de reputa]ia lor...– Deja compromis`, nu? sublinie Fern cu bun-sim].– Nu prea mult, se pare. Dac` te-am luat cu mine s`-i facem

o vizit` acestui tân`r, este pentru c` risc` s` aib` obiec]ii de\n]eles la ideea de a o l`sa pe Vitora fa]` \n fa]` cu un b`rbat.Admi]ând c` se afl` la el... Unii locuitori ai insulei r`mânfoarte ata[a]i de obiceiurile de alt`dat`.

– |n]eleg, murmur` ea, surprins` s`-l aud` vorbind despreel \nsu[i, ca de „un b`rbat“ [i nu ca de „fostul amant“.

Hot`rât lucru, totul devenea din ce \n ce maisurprinz`tor...

Grant, cu sprâncenele \ncruntate, se consacra cu voce tareunor calcule savante.

– Dat` fiind distan]a care ne desparte de satul urm`tor, [iadmi]ând c` Vitora a plecat pe jos, avem o [ans` bun` s-oajungem din urm` pe drum, spuse el.

Totu[i, nu \ntâlniser` pe nimeni pân` când ap`rur`primele case.

Grant \i ar`t` \n trecere o m`n`stire budist`. Cl`direa,zugr`vit` \n \ntregime \n ro[u [i auriu, se ridica \n mijloculunei paji[ti pline de flori bine \ngrijite [i acoperi[ul auriu altemplului str`lucea \n soare. Tineri cu craniul ras se plimbaulini[ti]i pe alei; unul din ei \i salut` politicos, \mpreunându-[imâinile sub b`rbie.


– Este vorba de un c`lug`r? \l \ntreb` Fern.– Nu, dup` p`rerea mea. Pare prea tân`r. Tradi]ia cere ca

tinerii s` \ndeplineasc` un fel de „serviciu“ \nainte sau dup`c`s`toria lor. Este o chestiune de onoare. Ah! Iat` casa familieiDhar, dac` indica]iile lui Mahé se adeveresc exacte...

Grant opri ma[ina [i se duser` s` bat` la u[a locuin]ei. Ofemeie matur`, cu p`rul strâns sobru la spate, veni s` ledeschid`. Ea nu-i invit` s` intre [i ascult` cu un aer nep`s`torcererea lui Grant formulat` \n englez`, apoi \ncerc` s` \nchid`u[a.

Dar el \[i strecur` rapid piciorul \n deschiz`tur` [i repet`\ntrebarea \n dialectul local. Femeia se lans` \ntr-o lung`diatrib` [i Grant o conduse pe Fern spre ma[in`, cu o expresie\ntunecat`, \n timp ce u[a se \nchidea \n spatele lor.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Fern, \n timp ce porneau \ncetla drum pentru a treia oar`.

– Ne \ntoarcem de unde am plecat, oft` el obosit. Vitora n-avenit niciodat` aici. Nici domnul Dhar, nici so]ia lui n-auv`zut-o dup` ruperea logodnei. Ei se arat` extrem de tri[ti, cuatât mai mult cu cât nici fiul lor Husain nu este acas`...

– Adev`rat? Dar trebuie s` [tie totu[i unde se g`se[te!– Da. |n m`n`stirea pe care am v`zut-o \n trecere, pe cale

s`-[i \ndeplineasc` „serviciul“ despre care ]i-am vorbit!– {i unde Vitora, presupun, nu poate s` i se al`ture...– Este incompatibil cu regula celibatului c`lug`rilor,

\ntr-adev`r. Nu mai avem decât s` a[tept`m ca ea s` dea unsemn.

128 ERICA SOMMER

– Ar fi putut... \ncerca s` p`r`seasc` insula prin mijloaceproprii?

– Pentru asta, trebuie mul]i bani...– Dup` Mahé, [i-a luat cu ea toate economiile... R`mâne s`

afl`m dac` sunt suficien]i ca s` pl`teasc` trecerea pe continentcu avionul sau cu vaporul...

Grant ridic` din umeri \n semn de ignoran]`.– De unde s` [tiu? replic` el.Fern se \ncrunt`. El accepta s`-[i consacre o or` sau dou`

din timpul s`u ca s-o caute pe Vitora, dar nu p`rea nelini[titpeste m`sur` de soarta tinerei. O s`rutase totu[i, o ]inuse \nbra]e... Era a[adar complet lipsit de sentimente umane?

– M` uime[ti, insist` ea nervoas`. N-ar trebui s` [tii câ]ibani are Vitora? Nu i-ai trimis bani cu regularitate...

Se \ntrerupse, dându-[i seama c` el nu-i acorda nici cea maimic` aten]ie. Ajunseser` \n fa]a m`n`stirii: Grant \ncetinibrusc [i privea fix grilajul \nalt de la intrare.

El scoase o exclama]ie [i spuse cu o voce \n`bu[it`:– Prive[te! Vitora... Ce naiba face aici?Uluit`, Fern o z`ri pe tân`ra ascuns` pe jum`tate \n spatele

unei coloane. Imediat ce-i z`ri, \ncepu s` alerge ca un micanimal speriat, dar Grant oprise [i s`ri din ma[in`. |n câtevasecunde, o ajunse pe fugar` [i o prinse de bra]. Fern se gr`bis` li se al`ture.

– Vitora! exclam` ea. Te-am c`utat peste tot... DomnulWilder te va conduce acas` la tine.


– Nu, nu vreau! implor` tân`ra \ncercând s` se desprind`.|l a[tept pe Husain Dhar. Trebuie neap`rat s`-l v`d! Noi...ne-am c`s`torit \n secret de câtva timp.

– V-a]i c`s`torit? replic` Fern, stupefiat`.Ea arunc` o privire scurt` spre Grant, a c`rui fa]` r`mânea

de nep`truns.– Ai dreptul s`-l vizitezi pe so]ul t`u \n timpul serviciului?

o \ntreb` el.– Nu... n-am dreptul s` intru \n`untru. Dar a[tept aici pân` când

vine s` se plimbe prin gr`din`. Atunci, \l voi vedea [i-l voi striga...– Chiar dac` risc` s`-[i \ncalce leg`mântul r`spunzându-]i?

sublinie Grant. {tii dac` iese \n fiecare zi \n parc?– Da, \n timpul perioadei de rug`ciuni. |n afar` de zilele

când face chet` \n sat...– |ntr-un cuvânt, rezum` el logic, po]i foarte bine s` a[tep]i

\n zadar pân` se face noapte.– {tiu! Dar una din femeile din c`tun \mi va da ad`post s`

dorm...– E[ti sigur`?Tân`ra indian` p`li [i ezit`.– Hm... voi \ncerca s` m` descurc. Trebuie neap`rat s`

revin aici mâine ca s`-l v`d pe Husain.Grant arunc` o privire \ngrijorat` spre cer.– O s` te ude ploaia, remarc` el, ar`tând norii plumburii

deasupra capetelor lor.Chiar \n momentul când vorbea, pic`turi mari de ploaie

c`deau pe sol. Grant se \ntoarse spre Fern.

130 ERICA SOMMER

– Te rog, Fern, \ncearc` s-o convingi s` ne \nso]easc` lama[in`. Trebuie neap`rat s-o ducem acas` la ea, dar \nainte deasta a[ vrea s` aflu pu]in mai mult despre aceast` c`s`torie.Poate voi reu[i s` ob]in de la m`n`stire ca ei s`-i reduc`serviciul lui Husain pân` la na[terea copilului. Cel pu]in, dac`sunt \ntr-adev`r c`s`tori]i.

Fern \i arunc` o privire uluit`.– Tu... Nu [tii?– De unde s` [tiu? replic` el, spre surpriza tinerei femei.{i ad`ug` nep`s`tor, \ndreptându-se spre ma[in`:– Aceast` copil` nu mi-a f`cut confiden]e mai mult

decât ]ie!Ploaia c`dea acum toren]ial [i Vitora accept` s` vin` s` se

ad`posteasc`. Dar odat` instalat` pe scaunul din spate, \ncepus` se plâng` cu o voce speriat`:

– L`sa]i-m` s` ies! Vreau s` merg cu dumneavoastr`, missFern, dar nu cu domnul Wilder. Va fi furios pe mine [i m` vapedepsi pentru c` i-am provocat toate aceste neajunsuri...

– Te \n[eli, sublinie calm \nso]itoarea ei. Domnul Wildernu te \nvinuie[te câtu[i de pu]in. Nu ]i se va \ntâmpla nimic.

Ea \[i scoase impermeabilul [i-l puse \n jurul umerilorVitorei, care tremura de frig.

Grant luase loc \n fa]`; se \ntoarse spre ele [i o privi peFern cu un aer semnificativ ca s-o invite s` pun` \ntreb`ri.

– Spune-mi, Vitora, se execut` ea, de ce ]i-ai p`r`sitdomiciliul, \n aceast` diminea]`, pentru a \ncerca s` vorbe[ticu Husain?


Mai \ntâi fu t`cere. Apoi, \ncet, interpelata explic`, plecând ochii:– Eu... nu dorm de mai multe nop]i, deoarece m-am purtat

foarte prost. Ast`zi, am avut nevoie s`-i explic situa]ia luiHusain. Dar ac]ionam pentru el, pentru noi... Altfel, nu ni seva mai permite niciodat` s` tr`im \mpreun`, s` fim ferici]i caMahé [i Selim. Iat` pentru ce trebuia neap`rat s`-l v`d...

Fern ridic` o sprâncean` \ntreb`toare la adresa lui Grant,care r`mase t`cut.

– Cine te va \mpiedica s`-l iube[ti pe Husain? \ntreb` ea.– Tat`l [i mama mea.– Când v-a]i c`s`torit, Vitora?– Acum cinci luni, dar nimeni nu este la curent. Nici familia

mea, nici a lui Husain. Ceremonia a avut loc \ntr-un sat\ndep`rtat, unde Husain are prieteni; ei ne-au servit dreptmartori, ca s` valideze c`s`toria. Numai c`, acum, Husaindore[te s`-[i efectueze serviciul la m`n`stire. |nainte, nevedeam adesea pe ascuns... Cum sunt [i eu o bun` budist`,am acceptat. Voi a[tepta.

– Când a \nceput?De data asta, Vitora se ar`t` mult mai vag` \n privin]a

datei.– Oh! |nainte s` descop`r c` eram \ns`rcinat`. De atunci,

bine\n]eles, doctorul m-a sf`tuit s` m`rturisesc adev`rul...– Dar ai p`strat t`cerea, interveni Grant. De ce?– Pentru c` o doamn` mi-a spus c` era inutil, c` \mi va da

mul]i bani dac` spuneam doctorului c`...|ncurcat`, \[i frânse mâinile, bâiguind:

132 ERICA SOMMER

– C` dumneavoastr`, domnule Wilder...Fern, cu inima b`tând mai repede, cuprins` de o imens`

speran]`, nu \ndr`znea s`-[i cread` urechilor. |ntr-un cuvânt,Vitora fusese pl`tit` s` mint`!

– Care doamn`? \ntreb` Grant, dezgustat.– D... doamna Logan.– {i... [i-a ]inut promisiunea s`-]i trimit` bani?– Da. |n fiecare s`pt`mân`, prin po[t`.– I-ai primit [i i-ai p`strat, l`sând oamenii s` cread` c`

veneau de la mine...Vitora \ncuviin]` dând din cap.– I-am luat pentru Husain, adùg` ea foarte repede. |n

felul acesta, când familiile noastre vor afla de c`s`torianoastr`, vor [ti c` este destul de bogat [i ne vor ierta.

– |n]eleg... Dar [tii, nu-i a[a, c` era rù s` procedezi astfel?– Da. La \nceput, credeam c` nimeni nu va \ndr`zni s` v`

critice [i s` v` condamne. Apoi am... am \nceput s` amremu[c`ri [i am hot`rât s`-l previn pe Husain...

– {tiu, i-o tìe Grant.El adùg`, adresându-se lui Fern:– Vom putea \n sfâr[it s-o ducem la ea acas`... Dar ce vom

spune familiei?– Adev`rul, de ce nu?– Mm... nu mi se pare indispensabil.– Trebuie! se revolt` ea. Reputa]ia ta...– N-are nici o importan]`, i-o retez` el cu un gest al mâinii.Porni ma[ina, reflectând cu voce tare:


– Vom vedea... am putea spune c` Vitora a dorit s` ia aer.A f`cut o plimbare lung`...

– Ni[te ]`rani m-au dus cu c`ru]a lor, sus]inu Vitora,venindu-i \n ajutor.

– Da, asta explic` de ce ai ajuns atât de departe. Pe scurt,ne-am \ncruci[at pe drum; obosit`, ai acceptat s` te \ntorciacas` cu noi. Fire[te, nu vei vorbi cu nimeni despre \ncercareade a-l \ntâlni pe so]ul t`u. Nu m`rturisi nimic nim`nui, m-ai\n]eles? Ast`zi ai ie[it, dar mâine vei r`mâne lini[tit` acas`, cas` te odihne[ti. Când vei primi cecul de la doamna Logan,ia-l [i p`streaz`-l, ca de obicei. Ai \n]eles?

Fern, ascultând cu stupefac]ie aceste sfaturi uimitoare,v`zu o uimire egal` cu a ei ap`rând pe fa]a tinerei indiene.Aceasta din urm` scutur` din cap cu un aer ne\ncrez`tor, apoiun zâmbet ap`ru treptat pe buzele ei.

– Atunci, nu spun nimic, nici chiar lui Mahé [i lui Selim [ip`strez to]i banii pentru când Husain \[i va termina serviciul!Este bine a[a? Numai atunci vom m`rturisi adev`rul...

– Foarte bine, accept` Grant. {i cele mai bune ur`ri defericire!

O l`sar` pe Vitora \n fa]a casei ei [i o privir` cum intr`\n`untru \nainte de a pleca.

– Cum va explica prezen]a tuturor hainelor de schimb dinco[? murmur` Fern.

– Nu-]i face griji pentru ea. Folose[te minciuna ca unmaestru [i va g`si cu siguran]` un motiv conving`tor.

134 ERICA SOMMER

– Grant, nu este pu]in cam mult s-o sus]ii \n toat` treabaasta? \i repro[` tân`ra femeie.

– De ce? Gânde[te-te. A[ putea scurta serviciul lui HusainDhar, dar de ce s` nu-i l`s`m acestei dragi doamne Loganpl`cerea de a-[i risipi \nc` un timp economiile?

– Grant! replic` ea, exasperat`. Ui]i a[adar scandalul careacoper` numele tù? N-ai nici o dorin]` s` te disculpi?

– Fiecare lucru la timpul sù, \i arunc` el non[alant. A[tepts` vin` ora mea.

– Nu vei risipi \ntr-o clip` bârfele care circul` de câtevas`pt`mâni, ripost` ea. Când m` gândesc c` m-ai certat cândi-am raportat tatei micile rùt`]i ale Fredei Logan... Acum,când a comis fapte mult mai grave, nu ridici nici m`car undeget ca s-o opre[ti! De ce n-ar inventa ceva mai rù, fiind peo cale atât de bun`?

– Scrisoarea ta c`tre sir Manfred era prematur` [ideplasat`. |nainte de a pune cap`t intrigilor cuplului Logan,]in s`-[i mai sape pu]in ei \n[i[i propria groap`.

– |n detrimentul reputa]iei tale? Aceast` ultim` acuza]ie,referitoare la Vitora, se poate dovedi deosebit de dùn`toare.

– Nu atât de mult dac` ar fi fost exact`, sublinie el filozofic.{tii c` este vorba de zvonuri false [i pentru moment asta \mieste de-ajuns.

El \i arunc` o privire scurt` \nainte de a continua:– Pari gata s` intervii ca s`-mi iei ap`rarea... De ce te

prive[te problema onoarei mele?Ea \[i mu[c` buzele.


– Eu... \i acord o mare importan]`...T`cu, sperând c` el va [ti s` citeasc` printre cuvinte [i s`

ghiceasc` expresia dragostei [i loialit`]ii fa]` de el; dar elr`mase t`cut [i ea nu se putu opri s` sublinieze cu ciud`:

– {i reac]ia Rosei de Millet \n fa]a atacurilor al c`ror ]int`e[ti? Nu te obsedeaz` câtu[i de pu]in? Ai auzit cu siguran]`bârfele [i probabil nu are o mare satisfac]ie...

Grant râse scurt.– Rose are un caracter foarte pragmatic. Dac` sunt acuzat

c` m` comport ca un seduc`tor ordinar, se va ar`ta maidegrab` flatat` decât altfel!

– De ce? Nu i-ai dat deja dovada capacit`]ilor tale?Fern \nchise o clip` ochii. Ducea o lupt` pierdut`

dinainte...– |n orice caz, relu` ea obosit`, nu conta pe mine s`-i

relatez Rhodei toate aceste minciuni cu pretinsa „plimbare“ aVitorei. |i sunt foarte ata[at` [i-i datorez multe. Refuz s` joc celmai mic rol \ntr-o \n[el`torie riscând s-o r`neasc`.

– |]i cer s` nu poveste[ti nimic, replic` el cu fermitate.Nim`nui... [i este vorba de un ordin. Ai \n]eles?

Ea nu r`spunse, l`sându-l s`-i interpreteze cum doreat`cerea [i expresia \ntunecat`.

136 ERICA SOMMER

Capitolul 9

|ncurcat` c` nu [tie ce s`-i spun` Rhodei ca s` nu-l ascultepe so]ul ei, Fern \i explic` doar c` nu era absolut nimic \ntreVitora [i Grant.

– A[ fi jurat, coment` Rhoda cu un aer satisf`cut. Vitora amin]it a[adar acuzându-l [i v`d o singur` explica]ie la asta...

– Ah da? r`spunse vag Fern, stânjenit`.– Dorea doar s`-l protejeze pe iubitul ei, oricine ar fi el!

explic` triumf`tor prietena ei. Grant va g`si un mijloc, maidevreme sau mai târziu, s` pun` cap`t bârfelor.

Ea nu ad`ug` nimic, spre marea u[urare a interlocutoarei,dar aceasta risca, dinspre partea ei, unele \ndoieli \n ceprive[te ultima afirma]ie. La sfâr[itul s`pt`mânii urm`toare,Grant nu luase \nc` nici o hot`râre cu privire la familia Logan.Ce a[tepta oare? Poate „c`-[i s`pau groapa“, cum sugerase el,dar \n acest interval, du[manii o s`pau mai curând pe a lui...Dac` l`sa situa]ia s` se degradeze pân` la plecarea lui \n

Norvegia, Austin nu risca s`-l acuze public c` e[uase \nmisiunea lui de director, [i nu va reu[i s` fie concediat?

|n ceea ce o privea, Fern nu mai [tia deloc pentru cesolu]ie s` opteze. S` plece, p`r`sind-o pe Rhoda? S` mair`mân` pu]in? |n orice caz, nu va p`r`si Maracca f`r` s` [tie cucertitudine dac` Rosa \l va \nso]i pe Grant \n Norvegia. Eraindispensabil pentru lini[tea ei...

Pentru asta, hot`r\ s` se informeze discret pe lâng` SophieDean, secretara – costumiera – acompaniatoarea cânt`re]ei.Sophie p`rea \n permanen]` cople[it` de treburi [i singurulmoment când putea fi z`rit` era acela când cobora s`-[i ia unsandvi[ de la cafeneaua hotelului Meurice. Ea [i Fern secuno[teau bine din vedere [i avuseser` ocazia s` schimbecâteva cuvinte; \ntr-o zi, Fern o pândi deliberat pe Sophie [i-isolicit` permisiunea s` se a[eze la masa ei.

– Desigur, v` rog, aprob` Sophie devorând con]inutulplatoului cu o rapiditate stupefiant`.

Dornic` s` n-o fac` pe interlocutoarea ei s`-[i piard`timpul, Fern intr` hot`rât` \n subiect dup` un schimbpoliticos de cuvinte.

– {i... Unde merge]i dup` aceea, la sfâr[itul sezonului \nMaracca?

– Eu? \ntreb` Sophie \nghi]ind o lingur` cu crem` dezah`r ars.

– Dumneavoastr` [i doamna de Millet, vreau s` spun.– De data asta, nu este acela[i lucru. Eu m` \ntorc la familia

mea s` m` odihnesc [i Rose...

138 ERICA SOMMER

– V` desp`r]i]i? se mir` Fern.– Da, \n fine! Lucrez ca o sclav` de [apte ani. S-a terminat!

Nu mai pot.– A[adar, va p`r`si Maracca f`r` companie...– Exact. Trebuie s` se duc` la Oslo pentru sezonul de

iarn`. Oh! Eu nu-mi fac griji. |mi va g`si repede o \nlocuitoare.Cine nu viseaz` s` tr`iasc` \n intimitatea lui de Millet? Dedeparte, asta pare irezistibil...

Sophie \[i goli dintr-o \nghi]itur` cea[ca de cafea, \[i [tersebuzele, lu` po[eta sa [i se ridic`.

– |mi pare r`u, trebuie s` m` gr`besc, \i arunc` ea. Pecurând...

Câteva secunde mai târziu, disp`ruse.Oslo, \n Norvegia... Fern aflase destul. Grant [i Rose

mergeau \n acela[i loc. Tân`ra femeie sim]i o \mpuns`tur`ciudat` \n adâncul stomacului. Asta n-avea nimic de-a face cufoamea: o chinuia o profund` disperare.

***

Fern ar fi putut s` afle urm`toarea destina]ie a Rosei deMillet f`r` s-o consulte pe secretara acesteia, deoarece a douazi, hotelul Meurice anun]a plecarea Rosei spre Oslo \n acela[itimp cu un mare bal de \ncheiere dat \n onoarea ultimeireprezenta]ii a cânt`re]ei. |n schimb, nimeni nu cuno[tea \nc`noul transfer al lui Grant [i nici o limb` otr`vit` nu putea s`se dezl`n]uie cu privire la acest subiect. Ceea ce nu \mpiedica


pe nimeni s` se \ntrebe dac` el [i Rose nu se vor c`s`tori, saudac` scandalul referitor la Vitora Sulong nu pusese definitivcap`t idilei lor... Pe de alt` parte, scriau ziarele, dificult`]ileinstala]iei petroliere sporeau. Compania Opal n-avea oareinten]ia s` se debaraseze de domnul Wilder, mult preaincompetent?

Cât trebuia s` se bucure cei doi Logani! se gândea cucinism Fern. Reu[iser` datorit` numeroaselor capcanepres`rate \n drumul du[manului lor. De ce, pentruDumnezeu, Grant nu se hot`ra s` reac]ioneze?

Fern se hot`r\ s` nu se duc` la bal. Ar fi f`cut un efortpentru Ben, dac-ar fi fost prezent, dar n-avea deloc inten]ia s`accepte o eventual` invita]ie a lui Grant.

Când el \i telefon` ca s`-i propun` s-o \nso]easc`, ea nu-[iascunse am`r`ciunea.

– Glume[ti, \i arunc` ea. Nu ]in câtu[i de pu]in s` m` ar`tla aceast` serat`.

– De ce? se mir` el. N-ai citit afi[ele? „O ocazie de neuitat,n-o sc`pa“.

– Cu alte cuvinte, ripost` ea, un eveniment \n onoareaRosei de Millet. Mi-a[ repro[a s`-i fur o parte din aten]ia ta!

– Ia te uit`! ironiz` el. Gelozia ta pare mereu la fel devivace... Rose, o [tii ca [i mine, este o femeie talentat`,voluntar` [i generoas`. Nu ai nici un motiv s` refuzi s`-i aduciun omagiu... Nu este o lips` de gratitudine?

– Poate. Numai c` sunt surprins` s` aflu c` v` ve]i reg`sicurând \n Norvegia. N-ai s` m` faci s` cred c` este o simpl`coinciden]`!

140 ERICA SOMMER

Urm` o mic` pauz`, \n timpul c`reia [i-l imagin` ridicânddin umeri cu indiferen]`.

– De ce nu? replic` el \n fine. Nu eu mi-am ales viitorulpost, mi s-a impus.

– Ce noroc pentru tine! persifl` ea.– Vom vedea, r`spunse el evaziv. Pân` atunci, nu po]i lipsi

de la o gal` care promite s` fie deosebit de splendid`. Veiveni?

– Nu! ripost` ea. Nu voi servi de \nso]itoare a domnuluiWilder [i fermec`toarei sale prietene Rose de Millet!

Fern \[i mu[c` buzele, \ncepând s` regrete c` refuza cuatâta \nc`p`]ânare.

El \ncepu s` râd` [i \ncheie:– Din nefericire, nu voi avea mai mult decât tine ocazia de

a m` apropia de Rose, deoarece va fi prada jurnali[tilor,fotografilor [i a personalit`]ilor insulei. Contez a[adar petine... |]i mul]umesc dinainte!

El \nchise telefonul dup` aceast` u[oar` not` de ironie, ca[i cum ghicise c` ea avusese remu[c`ri c` nu vine.

|n seara galei, Fern alese o rochie neagr` cu o croial`sobr`; trebuia s` evite ca Grant s-o b`nuie c` vrea s-o eclipsezepe Rose prin splendoarea ve[mintelor. |n plus, poate va cerechiar \n acea sear` s`-i acorde divor]ul...

Numeroasele afi[e publicitare \mpr`[tiate \n ora[ antrenasela hotelul Meurice o afluen]` neobi[nuit`. O mul]imestr`lucitoare se \nghesuia \n hol; se dovedea imposibil s` puiun picior \n bar sau \n saloane. Rose de Millet trona \n


restaurantul luminat de mii de becuri [i primea cu gra]ieomagiile personalit`]ilor cele mai cunoscute. Când a fostanun]at dineul, fu invitat` s` se a[eze \ntre deputat [i primar,la masa cea mai mare, la fel de departe de majoritateamuritorilor ca o regin` de poporul ei. Dup` mas`, cânt`câteva cântece [i se retrase la miezul nop]ii \n mijlocul unuiropot de aplauze. Asisten]ii trecur` atunci \n sala de bal.

Fern, dinspre partea sa, \[i manifest` dorin]a de a-[i luapelerina de la vestiar ca s` se \ntoarc` acas`, dar Grant o opricu un gest.

– Nu \nc`, \i ceru el. Urc` mai \ntâi la mine câtevamomente.

|n fa]a tonului lui autoritar, \[i re]inu un frison de team`.A[adar, ghicise corect? Va insista s`-[i reia libertatea pentru ase putea rec`s`tori cu Rose?

– De... de ce? \ntreb` ea.– Fiindc` vreau eu, zâmbi el.Ea f`cu un pas \napoi.– Motivul mi se pare insuficient...O conduse spre ascensor:– Haide, nu face pe copila.Câteva secunde mai târziu, ajungeau \n fa]a u[ii lui Grant.

Acesta o invit` s` intre pe tân`ra femeie \ntr-un salon\ntunecat, apoi aprinse lumina.

Un b`rbat a[ezat \ntr-un fotoliu, lâng` fereastr`, se ridic` [ise apropie de ei: Fern scoase un strig`t gâtuit.

142 ERICA SOMMER

– Tat`!Se repezi \n bra]ele lui [i se \mbr`]i[ar` cu emo]ie. Apoi, ea

se \ntoarse spre Grant [i-i repro[` ab`tut`:– {tiai c` se afl` aici [i nu m-ai prevenit!Revenind la sir Manfred, continu`:– Când ai sosit? Ai luat avionul? Oh, sunt atât de fericit` s`

te rev`d!Vocea ei tremura u[or; se sim]ea gata s` izbucneasc` \n

lacrimi. Zâmbind, tat`l ei \i mângâie p`rul.– Am luat un avion din Durban pân` aici \n aceast`

diminea]`, \ntr-adev`r. Grant nu ]i-a spus nimic deoarece nuvoia s` te fac` s` lipse[ti de la gal`.

– Mai exact nu dorea s-o rateze el \nsu[i! sublinie ea cu\ndârjire.

– Este acela[i lucru, replic` el neglijent, preg`tind treipahare. A[ fi detestat s` m` g`sesc f`r` partener`.

Soneria telefonului \l \ntrerupse.– Scuza]i-m`...Ridic` receptorul [i r`spunse:– Da... da, desigur. Nu, nu m` deranjeaz` câtu[i de pu]in.

Dimpotriv`, m` simt „\n plus“, deocamdat`... V` voi explicatotul imediat.

|nchise telefonul [i Fern \i arunc` ustur`tor:– Este vorba de Rose de Millet, nu-i a[a?– Da.– La aceast` or` târzie, atunci când ar fi putut s`-]i

vorbeasc` \n orice moment al seratei?


– Lini[te[te-te, i-o \ntoarse el, imperturbabil. Vom fi \nso]i]ide miss Sohie Dean. Pe curând, Manfred.

|ndat` ce u[a se \nchise \n spatele lui, Fern, exclam`:– Este \ndr`gostit de ea, [i n-are decât s` pocneasc` din

degete ca s`-l fac` s` alerge. |n timp ce pe mine m` folose[tedoar ca \nso]itoare când nu are de ales. A recunoscut el \nsu[i,l-ai auzit...

– Aud mai ales o tân`r` femeie chinuit` de gelozie, sublinieel calm.

– Nu... nu este vorba de gelozie! Numai c` g`sesc odios s`se a[tepte s`-i suport f`r` s` crâcnesc umilin]e repetate. {tii,de exemplu, c` vor merge curând \n Norvegia, amândoi?Pariez c` l-a chemat ast`-sear` ca s` discute despre c`l`torialor!

– M-ar mira. Grant are \nc` multe probleme de rezolvat\nainte de a putea s` plece. {tii bine.

– Da, fire[te. Nu voiam s` spun c` vor lua acela[i avion...Se a[ez` [i-[i trecu o mân` obosit` pe frunte.– Este motivul pentru care ai venit, tat`? |l aju]i pe Grant s`

ias` din dificult`]ile \n care se zbate?– Nu. Numai s` urm`resc cum se va descurca.– Tu... cuno[ti minciunile r`spândite de Freda Logan,

acuzându-l c` a sedus una din secretarele lui Austin?– Da, Grant mi-a povestit totul.– Mi-a repro[at c` am f`cut aluzie, \ntr-una din scrisorile pe

care ]i le-am trimis, la intrigile acestui cuplu...

144 ERICA SOMMER

– Avea dreptate. |n acel moment, nu existau \nc` probe...– Dar mai târziu, a avut! {i Grant nu a reac]ionat deloc!– Acum, asta se va schimba. }i-a spus c` el \ncercase s`

reduc` serviciul lui Husain Dhar la m`n`stire [i c` tân`ra so]ie\ns`rcinat` a acestuia nici n-a vrut s` aud`?

– Nu, murmur` ea. Sunt multe lucruri pe care consider` c`nu este necesar s` mi le spun`.

– |n orice caz, Vitora Sulong a r`spuns cu pio[enie c` so]ulei trebuia s`-[i duc` pân` la cap`t serviciul \n onoarea luiBuddha. Totu[i, faptul c` anun]ul c`s`toriei lor ar pune cap`tcecurilor Fredei Logan nu este poate strìn de aceast`virtuoas` decizie...

El \ncepu s` râd` [i Fern nu putut s` nu zâmbeasc`.– Grant dorea de asemenea s-o lase pe Freda \n ne[tiin]`

cât mai mult posibil.– {tiu. Totu[i, Austin Logan va trebui curând s`

demisioneze, [i ei nu vor \ntârzia s` p`r`seasc` insula.– |naintea lui Grant?– Da. |nainte ca cineva \n afar` de noi trei s` afle c` so]ul

tù trebuie s` plece \n Norvegia... {i nimeni nu trebuie s` [tie,Fern.

– De ce?– Fiindc` cel mai bun mijloc de a \ndrepta nedrept`]ile

provocate de Logani este restabilirea unei anumite siguran]e,o nou` atmosfer` de \ncredere \ntre direc]ie [i salaria]i. Numaiatunci ne vom ocupa s` cùt`m un succesor.


– Cu toate astea, plecând \n Norvegia, va l`sa neterminat`misiunea sa la Maracca...

– Desigur. Dar instala]iile de la Marea Nordului corespund\ntru totul capacit`]ilor sale [i noi avem nevoie de el. |n plus,trebuie s` b`nuie[ti c` alte motive, mai personale, au intervenit...

– {tiu, replic` ea cu am`r`ciune. Eu \ns`mi constitui unadin „problemele“ pe care Grant trebuie s` le rezolve cât mairepede posibil...

– Dac` nimic nu s-a schimbat \ntre voi de la plecarea mea,\ntr-adev`r n-are de ales, nu crezi?

– Acum, protest` ea, m` judeci, a[a cum ai f`cut când aiacceptat sugestia lui Grant de a m` abandona aici! Credea]iamândoi c` eram atât de incapabil` s` m` descurc singur`\ncât voi rec`dea foarte repede sub dependen]a sa. Dar mi-amg`sit o slujb`, n-am avut nevoie de el, [i nimic nu s-a schimbat\ntre noi, ai dreptate! Suntem exact \n acela[i punct ca atuncicând m-ai \n[elat ca s` m` faci s` vin aici!

– Totu[i, te-ai ar`tat curajoas`, observ` el f`r` s` renun]e lacalmul lui. Trebuie s` fi suferit din cauza Rosei de Millet [i aVitorei Sulong, dar te-ai ]inut bine, n-ai plecat. De ce n-ai luatavionul ca s` te \ntorci la Londra, dup` ce ai strâns suficien]ibani, Fern?

– Eu... \mi place Maracca.– {i... când Grant va pleca \n Norvegia?Tân`ra femeie r`mase t`cut`. |n]elese brusc c` insula f`r`

so]ul ei \i va p`rea pustie.

146 ERICA SOMMER

– Eu... m` voi \ntoarce \n Anglia \n acela[i timp cu tine, -presupun, bâigui ea. O voi anun]a pe directoarea cre[ei.

– A[ fi foarte fericit s` m` \nso]e[ti, fire[te, afirm` sirManfred zâmbind. Dar e[ti sigur` c` nu-]i schimbi p`rerea \nleg`tur` cu Norvegia?

– S`-mi schimb p`rerea? N-am fost consultat`, dup` câte[tiu. El... n-a f`cut decât s`-mi anun]e hot`rârea lui! explod` ea.

Tat`l ei f`cu un gest de neputin]`.– Grant nu putea totu[i s` te roage \n genunchi s` pleci cu

el. Exist` limite la afronturile pe care le poate suporta amorul-propriu al unui b`rbat...

– {i al unei femei, sublinie ea t`ios. {i eu am \nduratpovara mea de nelini[te!

– S` spunem c` v-a]i izolat amândoi \ntr-o situa]ie f`r`ie[ire.

Enervat`, Fern \[i lu` po[eta [i se \ndrept` spre u[`.– Nu-l a[tep]i pe Grant s` te conduc`? se mir` sir Manfred.– Dup` ce o va vizita pe... Cu siguran]`, nu! Unde vei

dormi, tat`?– Am re]inut o camer` aici pân` când iahtul va reveni din

Anglia s` m` ia. Haide, voi lua un taxi cu tine.– Nu... nu-i nevoie, mul]umesc, \l asigur` ea.– Bine... cum vrei.|i lua \nc` o dat` partea lui Grant. Niciodat` ei...

***


Dup` plecarea Loganilor, Grant se \nh`m` la treab` pentrua-[i reabilita reputa]ia [i totodat` pe cea a companiei, ceea cereu[i \n mod str`lucit. Oricare ar fi fost resentimentele ei contralui, Fern \i admir` devotamentul [i capacitatea de a pune lapunct realiz`ri c`rora nici m`car nu le va vedea finalizarea.

Plecarea lui \n Norvegia r`mânea un secret bine p`strat.Rose de Millet \[i lu` zborul \n ajunul sosirii lui Calypso \nPort Dauphin. Sir Manfred se reinstal` imediat pe iaht, darFern ezit` s`-l urmeze; nu mai [tia dac` trebuia s` considereCalypso un refugiu sau o \nchisoare aurit`...

Desigur, ea [i Grant nu intraser` \n conflict dup` sosireatat`lui tinerei femei. |i telefonase chiar la cre[` a doua zi cas-o \ntrebe pe Fern de ce plecase acas` f`r` s`-l a[tepte.

– Cum puteam ghici c` nu vei petrece restul nop]ii la Rosede Millet? ripost` ea.

Grant izbucni \n râs.– Geloas`, nu-i a[a? Dac` asta te poate consola, n-aveam

aceast` inten]ie. Ea este cea care m-a chemat, nu invers.– Ce... ce voia?– Doar s-o felicit pentru succesul seratei. Ca toate artistele,

are nevoie s` se simt` asigurat` [i complimentat` \npermanen]`. |n plus, asta \]i d`dea ocazia s` discu]i \n lini[tecu tat`l t`u...

– Mul]umesc.– Ceea ce ne readuce la prima mea \ntrebare: de ce n-ai

a[teptat \ntoarcerea mea?

148 ERICA SOMMER

– Sau mai exact, momentul când binevoiai s` reaparidup` ce ai petrecut momente agreabile \n compania iubiteitale?

– |n]eleg, f`cu el tìos. Poate ai f`cut mai bine s` dispari\nainte de a-mi administra o predic`, la urma urmei.

{i \nchise telefonul.Fern trìa acum pu]in ca o somnambul`. |[i \mp`r]ea zilele

\ntre cre[` [i vizite la tat`l ei, \l evita pe Grant [i privea cumelancolie momentul când va p`r`si \n sfâr[it Maracca [ifarmecul ei. Insula, ca [i Grant, vor face curând parte dintr-untrecut \n care \i va fi imposibil s` revin`.

O prevenise pe Rhoda c` va pleca pe Calypso, \n companialui sir Manfred, [i observ` cu u[urare c` aceasta nu primi rùvestea.

– |ntotdeauna am [tiut c` nu vei r`mâne definitiv, coment`miss Camell. Dar am fost fericit` c` te-am \ntâlnit. Ne-am\n]eles foarte bine, nu-i a[a?

– Absolut, aprob` cu c`ldur` Fern. M-ai ajutat s` màdaptez aici [i m-ai \nv`]at multe.

– Nu uita tot ce te-am \nv`]at, când vei avea tu \ns`]i copii!glumi Rhoda.

Reflect` o clip` [i adùg`:– Mahé, dup` p`rerea mea, te va \nlocui f`r` s` ezite, pân`

când voi g`si pe altcineva. Este mâhnit` c` nu este \nc`\ns`rcinat`, \n timp ce Vitora nu va mai \ntârzia s` nasc`...munca la cre[` o va ocupa [i-i va aschimba ideile.


Fern se preg`tea acum s`-[i fac` bagajele de pe o zi pe altapentru a se \ntoarce \n Anglia la bordul iahtului. Totu[i,\ntr-o dup`-amiaz` când venise s`-i fac` o vizit` tat`lui eidup` serviciu, \l g`si la telefon \n timp ce un steward terminade f`cut valizele. Când \nchise, se \ntoarse spre fiica sa cu ofa]` grav`.

– Am primit un apel de la una din instala]iile noastresco]iene... A avut loc un accident grav pe o platform`. Este pecale s` se desprind` [i risc` s` se scufunde dintr-un moment\n altul. Trebuie s` plec imediat. Fire[te, iau avionul. Zboruldin aceast` sear` m` va depune la Durban [i de acolo, voi luaprimul avion spre Londra.

– Tat`! exclam` ea cu inima strâns`. Este... este\ngrozitor!

Ea cuno[tea prea bine genul de tragedie care putea survenipe platformele de foraj submarin.

– Te \nso]esc, relu` ea imediat, cu fermitate. Dac` nu-mir`mâne destul timp s`-mi fac bagajele, asta n-are importan]`.Rhoda le va trimite dup` mine.

– Nu, Fern, replic` el. Nu m` voi opri la Londra [i nupot nicidecum s` te iau cu mine \n Sco]ia. N-ai fi de nici unfolos acolo. Nu, scumpa mea, trebuie s` r`mâi aicideocamdat`. De altfel, vei putea s`-mi faci un serviciu:Grant s-a dus el \nsu[i la Durban, ieri, [i se va \ntoarce ast`-sear`. |i voi l`sa un mesaj pe care te \ns`rcinez s` i-ltransmi]i. De acord?

150 ERICA SOMMER

– D... da. Voi telefona la aeroport s` aflu la ce or` vineavionul lui...

Se \ntrerupse: telefonul suna din nou [i tat`l ei se repezi s`r`spund`.

– Alo... Doi? morm`i el.|[i mai ascult` interlocutorul câteva clipe, apoi \nchise.– Doi oameni sunt da]i disp`ru]i, o anun]` el sumbru.

Unul din ei este c`s`torit.Stewardul veni s` anun]e c` taxiul a[tepta [i Fern \l \nso]i

pe tat`l ei pe chei. O s`rut` rapid, \i arunc` \n grab` „s` nuuite s`-l previn` pe Grant [i s` fac` apel la el dac` avea nevoiede ceva“, apoi urc` \n ma[ina care se \ndep`rt` repede.

Tân`ra femeie reveni \ncet pe iaht. F`r` s-o consulte,stewardul \i aduse un ceai [i pr`jituri \n salon. Ea \nghi]ima[inal b`utura cald` [i binef`c`toare.

Cuvintele r`sunau dureros \n mintea ei. „Doi da]idisp`ru]i, unul c`s`torit...“ Aspectul impersonal al expresieiamintea catastrofele zilnice raportate de pres`, dar Fern segândea cu spaim` la acea femeie a[teptând ve[ti despre so]ulei. |ntr-o zi, poate va afla [i ea dispari]ia lui Grant: chiar dac`vor fi separa]i de mult timp, chiar dac` nu va mai fi so]ia luipentru c` refuzase s`-l urmeze cu o \nc`p`]ânare stupid` [i unorgoliu care nu-[i avea locul.

Cople[it` de remu[c`ri, se for]` s`-[i re]in` lacrimile [i-[imu[c` buzele. De acum \nainte, era prea târziu. Granthot`râse s-o urmeze pe Rose \n Norvegia. El n-o alesese pe


Fern... Totu[i, leg`tura c`s`toriei \nc` \i unea, chiar dac` doarteoretic. Poate va avea \nc` suficient` r`bdare s-o asculte? Voiaoricum s`-i explice cât de mult gre[ise, cât suferea c`-l pierde.El reprezenta tot ce dorea pe lume...

Dup` ce-[i terminase ceaiul, telefon` la aeroport ca s` aflela ce or` sosea avionul de sear`. I se spuse c` deja aterizase [idomnul Wilder coborâse. |[i va lua ma[ina din parcare. Slav`Domnului, \n mica aerogar` din Maracca erau cunoscu]i to]iclien]ii.

Fern a[tept` câtva timp, pentru a-i da timp lui Grant sàjung` acas`, apoi telefon` la club; nu se afla acolo. Formàpoi num`rul lui personal de la hotelul Meurice, dar nimeninu r`spunse.

Nervoas`, incapabil` s` stea locului [i hot`rât` sàc]ioneze, chem` un taxi [i d`du adresa hotelului Meurice. Val`sa acolo un mesaj apoi va \ncerca s`...

Deodat`, o idee \i trecu prin minte [i se blestem` c` nu segândise \nainte. Dac` Grant se \ntorcea dintr-o c`l`torie deafaceri, logica dicta s` vin` s` comunice rezultatul misiuniisale superiorului ierarhic... sir Manfred, la bordul lui Calypso!

|i ceru imediat [oferului s` \ntoarc`. Intui]ia n-o \n[elase;ma[ina lui Grant era oprit` \n fa]a iahtului.

Se repezi pe punte, unde stewardul o anun]` c` domnulWilder a[teapt` \n biroul lui sir Manfred.

Grant era a[ezat \ntr-un fotoliu când intr` \n \nc`peregâfâind.

152 ERICA SOMMER

– Grant, ai citit mesajul tatei? \l \ntreb` ea \n grab`.– |n leg`tur` cu platforma din Marea Sco]iei? Au mai sosit

ve[ti de atunci?– Nu. Ai... ai venit direct aici de la aeroport?– Dup` ce am trecut rapid s` iau ceva de acas`.|ncurcat`, \[i umezi buzele, ne[tiind cum s` \nceap`.– Eu... Exist` disp`ru]i \n timpul accidentului, nu-i a[a? Doi

oameni, cu siguran]` \neca]i... Eu... asta m-a f`cut s` m`gândesc...

Se opri. Era prea dificil!– Da? insist` Grant.– Ei bine... asta se putea \ntâmpla oriunde, \n orice

moment...– Exact. Accidente de acest fel vor mai avea loc, cu

consecin]e poate mai tragice...– Dar m` gândesc la... la cei care r`mân! La prieteni, la

familii... Dac` ]i s-ar \ntâmpla ]ie, eu... n-a[ suporta. Eu...pân` nu demult, eram hot`rât` s` refuz s` te urmez \nNorvegia...

Se \ntrerupse, tulburat`, [i \ncheie cu o voce sacadat`:– Presupunând c` mi-ai pune \ntrebarea, fire[te.El o prinse de mân`, ca s-o oblige s` se a[eze lâng` el.– {i... nu ]i-am pus-o, nu-i a[a? spuse el \ncet.– Nu. Acum, este prea târziu. Dar ]in s` [tii...– C` ai accepta s` vii \n Norvegia, dac` ]i-a[ cere?Fern zâmbi cu triste]e.


– Da... Dar acum exist` Rose, nu-i a[a?– S` uit`m de Rose, deocamdat`: ea n-are nici o leg`tur` cu

treaba asta. Ascult`-m`, Fern. {tii c` dac` ai pleca acum \nNorvegia, vei pleca singur`?

El o privi cu un aer amuzat, savurând imensa uimire de pefa]a tinerei femei, apoi complet`:

– Fiindc` \n ceea ce m` prive[te, nu merg acolo... [i n-amavut niciodat` inten]ia.

Furioas` c` fusese \n[elat` \nc` o dat`, \l acuz` cu o vocetremur`toare:

– Vrei s` spui c`... m-ai min]it? Tu [i tata? De ce?– Pentru un motiv \ntemeiat, cel pu]in a[a credeam.

Conform expresiei „scopul scuz` mijloacele“... Prima noastr`\ncercare s` te facem s`-]i \n]elegi atitudinea e[uase.

– Eu... nu \n]eleg.– Când sir Manfred te-a abandonat aici, acum câteva luni,

speram c` asta te va determina s` reiei via]a comun` cu mine.– Cum? protest` ea. Dar r`spândeai peste tot zvonul c` nu

suntem c`s`tori]i!– La \nceput, tu m-ai constrâns la asta, mai mult sau mai

pu]in, nu uita. |n orice caz, noi am hot`rât s` \ncerc`m altceva.Recunosc c` am \ncercat s` te intrig servindu-m` de Rose...

– F`cându-m` geloas`?– Da. Deoarece este frumoas`, inteligent`, celebr`... [i mai

ales, \nc` nu [tii, c`s`torit`.Fern scoase un strig`t \n`bu[it.

154 ERICA SOMMER

– C`... s`torit`?– Da, cu un b`rbat paraplegic, imobilizat \ntr-un scaun

rulant de ani de zile. Ea \i este devotat` la fel de mult ca arteisale... |ntre fiecare din recitalurile ei, \l reg`se[te la Paris, undelocuiesc. Acum s-a dus s` i se al`ture \nainte de a pleca laOslo. Fire[te, Rose s-a luptat \ntotdeauna ca o leoaic` pentrua p`stra secret` aceast` c`s`torie, evitând orice publicitate. Amdevenit buni prieteni, nimic mai mult. |ntr-un cuvânt,inten]ionam s`-]i \nfrâng \n sfâr[it trufia [i orgoliul f`cându-tegeloas` [i anun]ând plecarea mea \n Norvegia.

– Te crezi scutit de defectele de care m` acuzi? i-o\ntoarse ea.

– Nu, dar recunoa[te c` \ncercam mai ales s` te fac s`-mi\n]elegi drepturile. Ne-am c`s`torit pentru „la bine [i la r`u“,[i tu trebuia s` accep]i s` m` \nso]e[ti pretutindeni undemunca mi-o cerea. Pentru c` aveam nevoie de tine... |n ceeace prive[te Norvegia, noi voiam ca tu s` fii aceea care s`hot`rasc` s` m` roage s` te iau cu mine.

– Eu... cred c` acest accident din Sco]ia mi-a \nfrânt\mpotrivirea, murmur` ea. Dac` n-ar fi avut loc, orgoliul meustupid poate m-ar fi st`pânit \nc` [i... te-a[ fi pierdut definitiv!Oh, Grant...

Soneria telefonului o f`cu s` tresar`. Grant ridic`receptorul, [i-i spuse scurt lui Fern:

– Alte ve[ti din Sco]ia.Apoi nu mai auzi decât replicile lui scurte.


– Nu. Tocmai a p`r`sit Maracca. Eu sunt ginerele lui, GrantWilder de la Opal – Maracca [i so]ia mea este aici, cu mine...

Dup` ce \nchise telefonul, \i explic`:– Ei sper` s` salveze platforma, [i nu au existat mor]i, cum

se temeau. Cei doi disp`ru]i nu se prezentaser` de fapt \n aceazi, fiind bolnavi, acas`!

Fa]a lui Fern se destinse imediat [i deveni radioas`.– A... dev`rat?Impulsiv, se arunc` de gâtul lui [i se strânse lâng` el.– Grant, asta... \mi face atâta bine s` te aud vorbind de

„so]ia ta!“El surâse [i-i ridic` tandru b`rbia.– Singurul necaz, draga mea, este c` aici, la Maracca cu

greu putem s` ne prezent`m dintr-o dat` ca doi so]i f`r` canici o ceremonie s` fi avut loc...

– Oh! A[a este, bâigui ea. Ce... ce vom face?– Nu te nelini[ti. M-am gândit la asta.Ea \i adres` o privire ne\ncrez`toare.– Erai a[adar sigur de schimbarea mea?– O speram, o speram profund... Dup` tat`l t`u, dac`

realmente nu m` mai iubeai, te-ai fi \napoiat deja de mult laLondra. Exista o mic` [ans` s` mai contez \nc` \n ochii t`i.Dac` acceptai s` vii \n Norvegia, hot`râsem ca tu [i cu mine s`plec`m un timp – suficient pentru ca idila s` se dezvolte. Vomreveni apoi la Maracca f`r` s` mire pe nimeni c` ne-amc`s`torit \n acest interval.

156 ERICA SOMMER

– A[adar, vom locui pe insul`?– Da. Munca de aici m` pasioneaz` [i n-a[ p`r`si-o pentru

nimic \n lume, inclusiv farmecele Norvegiei.– {i... unde ne vom duce \n timpul acestei... dispari]ii?– |n Anglia, fire[te. Tu ]i-ai anun]at destina]ia prietenilor

t`i [i eu trebuie s`-mi iau curând un concediu. |n dou` luni,dragostea noastr` se va dezvolta; c`s`toria va fi \n urmanoastr` [i viitorul nostru aici, pe aceast` insul` \nsorit`...

El mângâie u[or cu un deget conturul fe]ei ei, ca pentru a[i-o aminti din nou...

– Toate aceste planuri \]i convin, draga mea?– De minune, Grant. A[adar, când vom porni la drum?– |n mod normal, ar fi trebuit s` c`l`torim cu iahtul, cu

tat`l t`u. Acum, nu [tiu. Trebuie s` a[tept`m ve[ti de la el.– Voi vorbi cu el mâine, când va ajunge \n Sco]ia, suger`

Grant, a[ vrea s` [tiu...– Da?– A[ putea s`-i spun tot adev`rul Rhodei Camell? Este

foarte discret` [i s-a ar`tat atât de prietenoas` \ncât mi-a[repro[a s-o mai mint.

– De acord, f`cu el cl`tinând din cap. Am toat` \ncrederea\n Rhoda. Ai mân` liber`.

– {i... [i dac` am vreodat` pu]in timp liber, a[ putea s` m`\ntorc s-o ajut la cre[`?

– Iat`-te foarte disciplinat`! exclam` el râzând. |mi ceripermisiunea pentru toate... Nu deveni prea supus`, draga


mea, altfel n-o s` mai fii Fern a mea. {tii, vei fi so]ia mea, vatrebui s` ]ii casa noastr`... Nu-]i va r`mâne mult timp pentrulenevie.

– Vom g`si câteva ore când [i când, atunci când vei fi labirou! zâmbi ea.

– Pân` atunci...Fa]a lui devenise brusc serioas`. Fixa asupra lui Fern o

privire cald`, arzând de dorin]`.– Am pierdut atâta timp! murmur` el cu o voce r`gu[it`.

De ce s` mai pierdem \nc`?Str`b`tut` de aceea[i flac`r` a pasiunii, ea \[i uni buzele cu

ale lui [i se \mbr`]i[ar` \ndelung; corpurile lor, prea multlipsite unul de altul, se consumau cu o ardoare \mp`rt`[it`.

Nu era nimic stânjenit sau timid \n aceast` explozie demângâieri care r`mâneau ciudat de familiare. Grant explora cape un teritoriu cunoscut [i adorat rotunjimile [i pielea satinat`a tinerei femei. Când o \ntinse \ncet pe pat, ea nu se opuse; \[iascunse fa]a la gâtul lui. Cu aviditate, \i scoase rochia dem`tase, fragila barier` care-i mai separa...

Reg`sirea lor sem`na cu marea lovind ]`rmul cu valuriblânde [i imperioase, urcând pe nisip, apoi sp`rgându-se \ntr-unval de spum` aerian`. Era cea mai frumoas` expresie adragostei lor.

R`maser` mult timp lungi]i unul lâng` altul, \n penumbr`,cu degetele \nl`n]uite; schimbar` câteva cuvinte tandre alc`ror sens n-avea importan]`. Se reg`seau \n sfâr[it dup` olung` c`l`torie, dup` o traversare solitar` [i arid`...

158 ERICA SOMMER

|ncet, progresiv, revenir` la realitate. Grant se ridic`\ntr-un cot [i murmur`, depunând un s`rut u[or pefruntea so]iei lui:

– Vom cina aici, apoi te voi conduce acas`; Rhoda aredreptul s` afle ultimele ve[ti.

– De acord, zâmbi ea.El se ridic` [i-l v`zu strecurând mâna \n buzunarul hainei

pentru a scoate ceva. Reveni lâng` pat ]inând \n mân`verigheta lui Fern pe care o puse \ncet pe degetul so]iei lui.

– „La bine [i la r`u“... repet` el.– Oh, Grant! Tu... o purtai la tine!– Nu eram sigur c` o vei accepta... Dar a[a cum ]i-am spus,

speram.Un nou s`rut d`du glas iubirii lor prea mult timp t`cute.

Sfâr[it


giannijollys

ERICA SOMMER - romanededragoste.files.wordpress.com€¦ · paradisului ALCRIS giannijollys....

Documents

Transcript of ERICA SOMMER - romanededragoste.files.wordpress.com€¦ · paradisului ALCRIS giannijollys....