SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XI)autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Dacă nu-ţi vei schimba direcţia în care te mişti, rişti să ajungi exact acolo unde te-ai pornit.”

Principiul nr. 11: Visează şi materializează-ţi visele

Într-o dimineaţă, o fetiţă de cinci anişori a alergat la patul mamei sale şi a întrebat-o: „Mami, cine vrei să fii atunci când vei fi mare?”

Mama a decis că fiica a inventat un joc nou şi i-a răspuns:- Eu cred că voi fi mamă.- Tu nu poţi fi mamă, deoarece deja eşti. Cine vrei să fii?- Bine, vreau să fiu învăţătoare.- Nu este adevărat. Tu eşti deja învăţătoare.- Fata mamei, eu nu ştiu ce să-ţi răspund.- Mami, spune-mi sincer, cine vrei să fii atunci când vei fi mare? Tu doar poţi deveni cea care vrei să devii.

Atunci mama a înţeles. Dar acest gând a venit pe neaşteptate, încât ea nici nu ştia ce să răspundă. Această discuţie banală i-a demonstrat că în ochii fetiţei ea încă putea deveni cea care vroia să fie. Familia, lucrul, rutina vieţii, doi copii, totul a devenit neimportant într-o singură clipă. Doar fiica este încrezută că ea mai poate visa, că viitorul ei încă este nedefinit. Ea trebuie să crească şi are încă atâtea de făcut.

Situaţia, în care te afli în acest moment, are o importanţă minoră. Cea mai importantă întrebare este cine vrei să fii în viitor. Şi nu contează dacă cineva îţi va spune: „Aceasta nu este posibil”. Nu contează câte astfel de persoane vor apărea în calea ta. Important este ca aceste cuvinte să nu le pronunţe un singur om – TU.

Niciodată nu-ţi permite să gândeşti că viaţa a trecut, deja. Dacă nu vei încerca tu să-ţi materializezi visele, atunci nimeni nu o va face în locul tău.

A doua capcană în care cad cei mai mulţi, nu pare atât de evidentă. Este gândul că în acest moment nu este indicat să cazi pradă viselor. Ţine minte că nu există moment ideal pentru a începe ceva nou. De fiecare dată, când amâni începutul unei noi activităţi, te îndepărtezi de ea.

Catastrofa ca un nou început

Nici chiar catastrofelor nu trebuie să le permitem să ne descurajeze. Cu noi se pot întâmpla cele mai urâte lucruri, după care s-ar putea părea că viaţa nu mai are sens. În aceste situaţii e cazul să fim înţelepţi şi să căutăm şansa care se ascunde în catastrofă.

Prima dragoste a unei fete de 17 ani a falimentat. Prietenul i-a dat papucii. Ea avea impresia că nu mai are sens să trăiască. Şi brusc, privirea ei a căzut pe oglinda din baie, unde maică-sa a scris cu ruj de buze următoarele cuvinte: „Atunci când pleacă idolii, vin zeii”.

Cu cine ai vrea să-ţi petreci viaţa – cu idolii sau cu zeii? Eşti gata să alegi? E greu să răspunzi la astfel de întrebări. Şi bine că viaţa ia decizii în locul nostru. Cu noi se întâmplă lucruri pe care nu le putem influenţa. Contează doar cum reacţionăm la ele.

În luna decembrie, anul 1914, când Thomas Edison a împlinit 67 de ani, i-a ars complet laboratorul. Paguba era evaluată la 3,5 milioane de mărci, iar laboratorul fusese asigurat doar cu 400 de mii. Dar cel mai grav era că arsese toate rezultatele experienţelor. Au fost distruse materialele ştiinţifice, însemnările şi amintirile. Murise activitatea de o viaţă.

Fiul său l-a găsit nu departe de laborator. El stătea şi privea distant la incendiu. Era pe deplin calm şi concentrat. Privind cu un zâmbet pe buze dezastrul, el a rugat să vină soţia. Atunci când ea a alergat, el i-a spus: „Priveşte doar. Aşa ceva nu vei mai vedea niciodată în viaţă. Catastrofele sunt un mare lucru. Doar acum ard toate greşelile noastre. Acum, slavă Domnului, noi putem începe totul de la început”.

Dacă ai suportat o catastrofă, atunci îţi va ajuta gândul că ai o şansă să începi de la început.

Însă nu este nevoie neapărat de o catastrofă ca să începi o nouă viaţă. Doar poţi visa. Tu poţi deveni cel care vrei să fii. Ai dreptul să-ţi fixezi scopul vieţii tale şi să mergi spre el. Ai tot dreptul să trăieşti cea mai interesantă viaţă. Trecutul tău nu se aseamănă deloc cu viitorul tău. Tu poţi crea în orice moment acea viaţă la care visezi.

Tu nu mai visezi?

Capcanele pot fi întinse nu numai de trecut, dar şi de prezent. Un ins a pierdut cheile de la casă şi a început să le caute. Vecina şi-a oferit ajutorul, căutând conştiincios prin toate colţurile, prin tufişuri, dar a observat că vecinul se învârte doar în jurul stâlpului de care era agăţat un felinar.

Foarte mirată, ea i-a propus să caute şi prin alte părţi, doar putea pierde cheile şi în altă parte. Bărbatul i-a răspuns: „Desigur, tot ce-i posibil, dar în schimb aici este lumină”.

Foarte mulţi oameni consideră că realizarea visului lor este legată de domeniul, în care activează la moment. De facto, sensul vieţii poate fi ascuns în cu totul alte sfere ale vieţii. Poate că cheia se află în trecutul tău? Aminteşte-ţi de visele din anii tinereţii, de care te-ai dezis la un anumit moment. Şi ţine minte că în tine sunt ascunse suficiente forţe pentru a-ţi schimba din temelie viaţa.

Omul caută, în permanenţă, programele teleradio, orarul trenurilor, avioanelor, autobuselor, programele teatrelor. El vrea să-şi planifice timpul. Dar nu este oare ridicol faptul că viteza mişcării are o importanţă mai mare decât direcţia? Oare nu este periculos să economiseşti câteva minute, pierzând în zadar ani din viaţă? Şi totul se petrece, din simplul motiv că nu s-a gândit niciodată la direcţia în care se îndreaptă. Şi n-a făcut acest lucru, deoarece n-a conştientizat că, într-o bună zi, poate deveni persoana care se deosebeşte fundamental de cea de ieri şi de azi.

Totul poate fi luat de la capăt

Gilbert Kaplan a editat prima revistă la vârsta de douăzeci şi cinci de ani. El era un rob al muncii. Răstimp de cincisprezece ani a reuşit s-o aducă printre cele mai populare, mărindu-i substanţial tirajul. El muncea non-stop. Iar la vârsta de patruzeci de ani, el a vândut-o. De ce?

Într-o zi, Kaplan a auzit a Doua Simfonie a lui Maler. Sunetele muzicii l-au fermecat. Ele au trezit la viaţă nişte sentimente adormite. Şi mai era ceva. El a înţeles că această simfonie poate fi interpretată altfel, că ceva lipseşte.

El şi-a vândut editura şi a decis să devină dirijor. Toţi îl considerau nebun. Doar niciodată n-a fost dirijor şi n-a cântat la nici un instrument. Chiar şi prietenii credeau că este dus cu pluta. Dar Kaplan nu atrăgea atenţie criticii. El şi-a pus scopul să-l interpreteze pe Maler aşa cum n-a făcut-o nimeni.

Şi a început să înveţe. Muncea necontenit asupra visului său. El s-a materializat peste doi ani. În anul 1966, Gilbert Kaplan a înregistrat în SUA un album de muzică clasică, care a avut un succes nebun. În acelaşi an, fiind unul dintre cei mai renumiţi dirijori, deschidea festivalul de muzică clasică din Saltsburg.

Cum se materializează visele

Visele şi scopurile noastre sunt asemenea unui magnet, care atrage tot ce ne poate apropia de ele. Sunt de acord că este greu de crezut, dar orice om de succes va fi de acord cu mine.

Este adevărat că nu este suficient doar să visezi un pic. Trebuie să-ţi concentrezi toate forţele pentru a-ţi realiza scopul, să te gândeşti permanent la el şi să nu admiţi nici o umbră de neîncredere că nu poate fi materializat. Te va ajuta o tehnică simplă. Imaginează-ţi că ai atins scopul. Imaginându-ţi aceasta, savurează emoţional situaţia.

De fiecare dată, când te concentrezi asupra visului, uneşti imaginar punctul în care te afli acum cu cel spre care tinzi. Şi de fiecare dată, încrederea devine tot mai mare şi mai mare că acest vis este realizabil. Iar încrederea se transformă în acţiuni eficiente, orientate spre succes. Încrederea, care apare drept consecinţă, permite descoperirea drumului care duce spre realizarea visului.

Cu cât mai mult visăm, cu atât mai puternici devenim

Norman Vincent Pill a nimerit în zece atunci când a spus: „Majoritatea oamenilor nu vor să creadă că au absolut tot ce este necesar pentru a deveni cei care doresc să devină. De aceea ei se mulţumesc cu lucrurile care nu-i merită”. Despre acelaşi lucru a scris şi Benjamin Disraeli: „Nimic nu se poate împotrivi voinţei omului, care pentru a-şi realiza scopul este gata să pună pe tapet chiar şi viaţa sa”.

De ce în viaţă unii merg în frunte, iar alţii la coadă? Diferenţa este că unii se conduc de vise, iar alţii le ignorează. Atunci când se întâlnesc doi oameni, este foarte probabil că cel care are un scop şi munceşte intens asupra lui îl va putea lejer convinge pe al doilea să lucreze pentru el. Cu cât mai puternic este visul nostru, cu atât mai puternici devenim. Ai impresia că oamenii care se mişcă cu încredere spre scop sunt ajutaţi şi de Univers.

În viaţă, nu există nimic mai atractiv decât drumul spre vis. Cel care şi-a trădat visul şi a uitat de el se va întâlni cu cele mai mari deziluzii.

Învingătorii se opresc din când în când şi se întreabă: „ Merg spre vis sau plutesc după curs?”. Ei ştiu că-şi pot construi viitorul singuri. Îşi făuresc o viaţă demnă de ei. Învingătorii ştiu că trecutul şi prezentul sunt total diferite de viitor. Cu aceleaşi culori, fiecare va desena un alt tablou. Dante a spus cândva: „Un foc mare porneşte de la o scânteie mică”.

Trăieşte acea viaţă de care se bucură sufletul tău. Totdeauna avem dreptul de a alege: trăim în armonie cu visul nostru sau îi ajutăm pe alţii să-şi realizeze visele. Mama lui Abraham Lincoln i-a spus înainte de moarte fiului: „Promite-mi că VEI DEVENI CINEVA”. Şi el i-a jurat. Învingătorii ştiu că viaţa este destul de scurtă şi nu merită să fie de culoare gri.

Bună dimineaţa!Şi tu poţi fi un învingător!