8/19/2019 Scrisoarea a III-A Strofa 12

1/1

Pe când oastea se aşează, iată soarele apune,

Voind creştetele nalte ale ţării să-ncunune

Cu un nimb de biruinţă; fulger lung încremenit

Mărgineşte munţii negri în întregul asfinţit,

Pân ce iz!orăsc din !eacuri stele una câte una

"i din neguri, dintre codri, tremurând s-arata lună

#oamna mărilor -a nopţii !arsă linişte şi somn$ș%ângă cortu-i, unul dintre fii falnicului domn

&tă zâmbind de-o amintire, pe genunc'i scriind o carte,

&-o trimită dragii sale, de la (rgeş mai departe)

*#e din !ale de +o!ine

răim , #oamnă, către ine,

.u din gură, ci din carte,

Că ne eşti aşa departe$

e-am ruga, mări ruga

&ă-mi trimiţi prin cine!a

Ce-i mai mândru-n !alea a)

Codrul cu poienele,

/c'ii cu sprâncenele;

Că şi eu trimite-!oi

Ce-i mai mândru pe la noi)

/astea mea cu flamurile,

Codrul şi cu ramurile,

Coiful nalt cu penele,

/c'ii cu sprâncenele,

"i să ştii că-s sănătos,

Că, mulţumind lui Cristos,

e sărut, #oamnă, frumos$*