Mitropolia ortodoxă roMânăpentru GerMania, europa Centrală şi de nord

Anul XI, NR. 5 (122) / 2007 BULETIN DE INFORMAŢII Mai 2007

Părinte, faptul că astăzi, în Româ-nia, aproape toate merg rău, se datorează şi lipsei noastre de smerenie?- Sunt convins! Dacă cei de care depin-de starea fericită a ţării noastre ar gân-di mai sincer şi cu mai multă bunăcuvi-inţă, s-ar putea schimba multe lucruri în România. Dar nu depinde numai de ei îndreptarea lucrurilor. Trebuie o co-laborare în această muncă obştească, chiar dacă, de obicei, celor care conduc le este bine, iar celorlalţi le este rău. În clipa când ieşeam de la mânăstire m-au întâmpinat poate zece săraci, cerându-mi bani pentru pâine. Aşa am ajuns, cu acest Bărăgan plin de grâne şi Moldova la fel: să n-avem pâine! Dacă nu avem pâine, să avem credinţă şi smerenie înaintea lui Dumnezeu şi să cerem pâinea noastră cea de toate zilele. Aceasta este, în primul rând, pâi-nea de fiecare zi, dar este mai presus de toate pâinea împărtăşaniei, pâinea Sfintei Euharistii. Câţi din cei care sunt aici s-au spovedit sau se spovedesc şi câţi se împărtăşesc? Unii nu se pot împărtăşi decât mai rar, din cauza unor crime ascunse, din cauza unor păcate tăinuite, care până la urmă ţipă: avorturile. Cine este ucigaş de fiinţe nevinovate şi fără apărare nu se poate împărtăşi imediat, pentru că îşi spurcă trupul, acest templu al Duhului Sfânt din noi. Acolo locuieşte Dumnezeu de la Sfântul Botez şi, alungând pe Dum-nezeu din noi, rămânem goi, numai cu diavolul, din cauza păcatelor noastre.Şi de aceea, răspunsul la prima între-bare este că smerenia, dragostea şi sin-ceritatea ne sunt de foarte mare folos, pentru a se putea îndrepta viaţa noas -tră şi a societăţii româneşti în general.- În zilele noastre, a fi smerit nu înseam-nă a te lăsa călcat în picioare? Cum ră-mâne atunci cu demnitatea noastră de creştini? Cum trebuie procedat pentru a nu face confuzie între aceste lucruri?- Ştiu că este un gând răspândit între creştini după care smerenia este umilin-ţă netrebnică. Nu trebuie să uităm însă că, pe Cel ce S-a smerit pe cruce, cu mâinile şi picioarele găurite de cuie şi

Ne vorbeşte Părintele Sofian de la Antim - Despre smerenie*cu suliţa împunsă în coastă, în Vinerea Mare, smerirea cea adevărată, dumne-zeiască, L-a ajutat să învieze din morţi.Smerenia este o mare demnitate sufle-tească. Dumneavoastră ştiţi, fără să vă mai spun amănunte, că un om mândru, plin de sine, orgolios, se bate cu pum-nul în piept, iar ceilalţi nu mai există pentru el. O părere pe care i-o spui nu o primeşte; eu sunt un prost, el e foarte deştept. Pe asemenea oameni nu prea îi aveţi la inimă, aşa cred. Sunt şi în familii,

şi în universităţi, şi în toate instituţiile omeneşti asemenea persoane, care se supraevaluează. Dar există şi persoane care răspund cuviincios, smerit, în orice împrejurare. Şi pe cine alegeţi? Eu cred că pe cel cu bunăcuviinţă. Ai încredere în el, e serios şi tot ce pro-duce e valoros. Sunt popoare, de pildă poporul german, care fac nişte lucruri plăcute, totdeauna lăudate, pentru că pun în ele cinste şi conştiinciozitate, nu uşurătate; şi îi preţuim, pentru că sunt nişte oameni serioşi şi nişte oameni cinstiţi sufleteşte.Aşa este omul: când este smerit, este şi sincer, şi conştiincios, iar ceea ce face el dăinuieşte. Pe când la oamenii mân-

dri şi lucrul lor e superficial, făcut în grabă şi cu lipsă de vrednicie, de serio-zitate. Ei nu cred în nimic, nu cred în Dumnezeu sau, chiar dacă mai cred, se închină de formă. Un om smerit e un om care ţine legătura cu Dumnezeu prin rugăciune. Şi Dumnezeu, fiindcă este smerit şi plin de dragoste, îl inspiră pe cel smerit ca în toate să fie pe cât se poate de împlinit. Aceasta însă rămâne pentru fiecare să experimenteze în pro-pria sa viaţă.- Teoretic ştim cât este de folositor să fim smeriţi. Cum să facem să şi simţim acest lucru? - E o problemă foarte grea şi foarte necesară. În Pateric un frate l-a întrebat pe avva: ‘’Părinte, ce este smerenia?’’ Şi părintele i-a răspuns: ‘’Smerenia este dumnezeiască şi nu se poate dobândi decât prin lucrare, prin plinirea porun-cilor”. Dacă vrem să fim smeriţi, să ţinem rânduielile creştine. Când vă în-tâlniţi acasă cu Noul Testament, citiţi predica de pe munte a Mântuitorului care se află în capitolele V, VI şi VII de la Evanghelia după Matei. Acolo e vorba de smerenie, de post, de generozitate, dăruire, e vorba de păzirea în curăţie a trupului, a acestui templu al Duhului Sfânt. Mulţi, începând din tinereţe, îşi pervertesc trupul, dragi tineri şi vârst-nici, îşi pervertesc trupul şi au acest răspuns pentru părinţii sau prietenii lor: ‘’Lasă-mă să-mi trăiesc viaţa”. Ce-i viaţa pentru ei? Petrecere, desfrâu, lux şi necredinţă. Nu au nevoie de Dum-nezeu. Ca să fii smerit, v-am spus ce con-diţii ni se cer, dar depinde de fiecare din-tre noi să le împlinim. Spune părintele din Pateric: ostenelile trupului contează foarte mult pentru dobândirea smere-niei. Adică postul, metaniile, asceza a-ceasta trupească şi sufletească, păzirea ochilor să nu vadă deşertăciunile vieţii, păzirea gurii să nu spună vorbe rele - ‘’pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele”.- Vă rugăm să explicaţi un citat din Sf. Si-luan Athonitul: ‘’Noi nu suntem smeriţi şi de aceea ne chinuim pe noi înşine şi pe cei ce trăiesc împreună cu noi”.- Sf. Siluan a scris o carte care circulă

ScriSoare DuhovniceaScã

Păr. Sofian de la Antim (1912-2002)

mult în lumea creştină. Când am citit-o, am simţit cum mă luminez. Se găseşte în această carte însăşi esenţa scopului vieţii: a trăi în Duhul lui Dumnezeu. Aşa cum spune el, dacă trăim această smerenie şi această dragoste şi bunătate la care ne îndeamnă Mântuitorul, noi înşine, fiecare dintre noi suntem mul-ţumiţi, plini de viaţă, plini de doriri bune, de muncă şi avem relaţii perso-nale autentice cu ceilalţi oameni, relaţii întemeiate pe o dragoste adevărată.Dacă nu urmăm calea lui Dumnezeu, ne purtăm ca nişte duşmani unii faţă de alţii. Sunt în familiile noastre persoane care, de douăzeci sau treizeci de ani, nu-şi vorbesc, deşi provin din aceeaşi mamă şi din acelaşi tată. Sunt persoane care de douăzeci-treizeci de ani nu s-au spovedit şi nu s-au împărtăşit. Nu se poate ca în asemenea vase de lut, mân-jite de toate păcatele, să rodească sme-renia sau fapta cea bună. Trebuie întâi curăţit acest vas de lut (aşa este numit trupul de către Sf. Pavel: vas de lut).Asta suntem noi. Pentru trupul nostru facem totul în viaţă, chiar şi sacrilegii. Facem totul ca să fie întreţinut acest vas de lut din care, într-o bună zi, cedează ceva; iar acest aparat extra-ordinar de meşteşugit, alcătuit de Dumnezeu, această maşină unică mai presus de orice maşină sofisticată din lume, se stinge, se topeşte şi aleargă la ea şobolanii şi şerpii şi toate jivinele pă-mântului ca să se hrănească cu ceea ce noi, cu preţul vieţii noastre, am adunat şi am pus în acest trup omenesc…- Risipirea gândurilor este un semn al mândriei? Cel smerit are vreodată gân-durile risipite?

- Cel smerit are şi el gânduri risipite, du-pă cum spune şi Sf. Agaton: “Sunt om”. Aşa şi noi, suntem oameni şi gândul ne zboară. La acest zbor contribuie foarte mult şi diavolul. Diavolul are un sin-gur gând, extraordinar de important: să nu ne lase să ne rugăm. Întreaga lui osteneală este pentru a tăia această legătură dintre noi şi Dumnezeu. Atunci e satisfăcut şi atunci ne împinge în risipirea gândurilor.Cel smerit, care are permanent în el Duhul lui Dumnezeu, atunci când se simte înstrăinat de Dumnezeu îşi dă seama îndată, se mustră în conştiinţă, oriunde se află şi cere de la Dumne-zeu şi de la Maica Domnului ajutor ca să depărteze din inima şi din viaţa lui acest nor de gânduri. Are şi el gânduri, ca orice om, dar ia repede măsuri pen-tru a se elibera de ele. Pe când, în cazul celui mândru, asta-i pâinea lui: gânduri pătimaşe, fel de fel de amintiri, fel de fel de imagini şi - mai ales în viaţa pe care o trăim acum - filmele de la televizor, acele filme de după miezul nopţii.Eu nu am televizor şi nici nu o să am vreodată. Nu vreau aşa ceva şi n-am timp să mă uit. Dar se plâng mulţi, nu numai vârstnici, dar şi tinerii se revol-tă împotriva acestor gânduri, acestor imagini ticăloase, păcătoase, pe care le aduce televizorul în viaţa lor sufleteas-că. Nu le uită. Li se lipeşte de minte câte o imagine spurcată şi nu mai pot scăpa de ea. Parcă a uitat-o, dar când face rugăciune, chiar când e în biserică, în centrul Sf. Liturghii, îi vine această imagine urâtă, îl murdăreşte şi îl spurcă pe dinăuntru.Aşa încât smeritul se roagă să-l scape

Scrisoare Duhovnicească, Mai 20072

Dumnezeu de aceste risipiri, de această înstrăinare. Cel mândru se complace în astfel de lucruri; sfatul meu este să nu se mai complacă în asemenea gân-duri ruşinoase. Eu le spun: ‘’dragă tine-re student care ai asemenea imagini spurcate şi te desfătează aceste filme erotice şi parcă ai sta numai lângă ele, aceasta este o irealitate, este o înşelare, este o imagine mincinoasă acolo, unde-va, pe ecran. Gândeşte-te! Sunt tineri căsătoriţi, foarte mulţi, care îşi ating acest scop pe care băiatul sau fata îl ur-măresc, acest lucru murdar’’. Este bine să depărteze asemenea năluciri care-l mânjesc şi să se gândească la faptul că, după căsătorie, care este făcută cu binecuvântarea lui Dumnezeu, vor trăi toată viaţa împreună, bărbat şi femeie.Dacă fericirea omenească ar consta nu-mai în această legătură trupească, nu s-ar întâmpla atâtea divorţuri în lume, atâtea despărţiri şi chiar crime între ti-nerii ce s-au căsătorit. Unde-i ‘’fericirea’’ după care ai alergat toată viaţa, până la căsătorie? Unde-i ceea ce ţi s-a spus în film, arătându-ţi numai lucruri foar-te plăcute şi înfloritoare pe dinafară? Erau nişte minciuni. Adevărata viaţă este atunci când te căsătoreşti, când ai copii, când te rogi, când îţi înveţi co-piii să se roage, să postească şi ei, să fie cuviincioşi, sinceri şi prietenoşi cu cei din jur. De asta are nevoie lumea de astăzi, de această prietenie sinceră, de această dragoste sinceră, pe lângă min-ciuna şi trufia care ne copleşesc.

* Arhim. Sofian Boghiu, “Smerenia şi dragostea, însuşirile trăirii ortodoxe”, Ed. ASCOR, Bucureşti, pp. 16-18

Sfântul Hallvard din Husaby, ocrotitorul oraşului OsloÎntre sfinţii de neam norvegian prăz-nuiţi în Biserica Ortodoxă, la loc de cinste stă şi Sf. Hallvard din Husaby, ocrotitorul oraşului Oslo (capitala Nor-vegiei). Sfântul este sărbătorit luna a-ceasta, pe 15 mai, şi de aceea în cele ce urmează vom prezenta şi noi viaţa lui.Înainte însă de a face aceasta, să ne oprim asupra pământurilor în care a trăit sfântul. Aflată în partea de nord a Europei, Norvegia face parte din aşa-numita Peninsulă Scandinavică. Încă din vechime, peninsula a fost locuită de popoare germanice păgâne, cunoscute drept vikingi. Despre vikingi am vorbit în alte numere ale Scrisorii noastre, şi de aceea nu ne vom repeta aici. Vom aminti doar că vikingii, deşi cunoscuţi pentru cruzimea lor, au fost aduşi la credinţa în Hristos prin lucrarea mai multor propovăduitori cu viaţă sfântă. Între popoarele vikinge, norvegienii au

primit mai târziu cuvântul mântuirii, şi deşi urme creştine pot fi găsite în Nor-vegia încă din sec. IX-X, încreştinarea ţării a fost desăvârşită de-abia în cur-sul sec. al XI-lea, prin Sfântul rege Olaf Mucenicul (995-1030). Pirat viking care trăia din jefuirea mă-năstirilor, Olaf hotărâse să se boteze văzând răbdarea creştinilor în faţa morţii. Apoi, după ce s-a întors în Norvegia şi a izbutit să urce pe tron, sfântul a început fără zăbavă lucrarea de încreştinare a poporului: a chemat propovăduitori vrednici, mai ales en-glezi, a ridicat peste tot biserici şi a în-chis capiştile idoleşti. Însă toate acestea i-au atras mânia păgânilor, care până la urmă s-au răsculat împotriva lui şi, prinzându-l, l-au omorât cu sălbăticie, după ce Olaf refuzase mai întâi să jertfească idolilor în schimbul vieţii lui. Însă tânăra credinţă înfipsese deja

rădăcini adânci în pământul Norvegiei, şi până la urmă, după mari frământări, întreaga ţară a fost adusă la Hristos. În astfel de vremuri tulburi s-a născut, cândva în jurul anului 1020, şi Sf. Hall-vard. Se trăgea dintr-o familie de neam mare: tatăl lui, pe nume Vebjørn, era negustor pe mările nordului, iar mama sa, Torny, era rudă apropiată a Sf. Olaf. Hallvard s-a născut în satul Husaby din ţinutul Lier (în partea de sud-est a Nor-vegiei de azi). Părinţii lui erau creştini, şi încă din pruncie şi-au crescut copilul în duhul învăţăturii creştine, şi mai ales al jertfirii pentru ceilalţi. Crescând în vârs-tă, Hallvard a ajuns, asemenea tatălui său, negustor. Din păcate însă, despre viaţa sfântului nu se mai ştie nimic, şi singurele istorisiri ne arată moartea lui.Astfel, într-o zi de mai a anului 1043, Hallvard se afla pe malul mării, pregă-tindu-şi corabia pentru a trece fiordul

Scrisoare Duhovnicească, Mai 2007 3

Hristos a înviat!Dintr-un concurs de împrejurări, spre bucuria noastră, a inimioşilor credin-cioşi ai parohiei din Dortmund, am sărbătorit Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos într-o atmosferă de înaltă trăire duhovnicească împreu-nă cu Întâistătătorul Mitropoliei noas-tre, Î.P.S. Părinte Serafim. Întrucât părintele nostru Ioan Hodoş a trebuit să slujească Sfânta Înviere la Düssel-dorf şi nu avea cine să-l suplinească la Dortmund, ca de atâtea ori, şi de a-ceastă dată Î.P.S. Sa a lăsat turma cea mare a credincioşilor din Nürnberg şi a poposit în mijlocul nostru cu dragostea-i caracteristică, potrivit cu-vântului Evangheliei: “nu te teme tur-mă mică, păstorul tău este cu tine.”Înainte de începerea sfintei slujbe la

orele 22:30, Î.P.S. Sa a spovedit mai mulţi credincioşi, apoi ne-a făcut o in-troducere în rânduiala slujbei Sfintei Învieri, pentru ca toată lumea să poată participa din plin la rugăciune. După pri-mirea luminii am făcut cu toţii procesiu-nea obişnuită în faţa bisericii, unde s-a şi cântat slujba învierii de către Părintele Mitropolit şi Părintele Diacon Dumitru. Toţi credincioşii, neaşteptat de mulţi, au cântat de nenumărate ori împreună cu cei doi slujitori refrenul: Hristos a înviat din morţi, precum şi troparul Învierii: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu‑le. Parcă cerul coborâse pe pământ iar noi credincioşii ne între-ceam cu îngerii în lauda Domnului.Ni s-a citit apoi minunatul cuvânt al Sf. Ioan Gură de Aur, după care, intraţi în

biserică, Î.P.S. Sa ne-a pregătit pentru Sf. Liturghie, arătându-ne importanţa ei şi felul în care trebuie să participăm la ea şi să o trăim în fiecare duminică. Răspunsurile au fost date de toţi cre-dincioşii care au rămas, cu doar două-trei excepţii, până la sfârşitul slujbei. Ne-am bucurat apoi să ciocnim cu toţii câte un ou roşu, să gustăm un pahar de vin în cinstea Învierii şi să ne îndulcim din cozonacii aduşi de credincioşi.Îi mulţumim Î.P.S. Sale din toată inima pentru cuvintele înălţătoare adresate credincioşilor, şi-l rugăm să ne învred-nicească şi în alte ocazii de prezenţa Sa, în nădejdea că cele auzite vor fi şi îm-plinite de toţi credincioşii noştri.Întru mulţi şi fericiţi ani, Î.P.S. Părinte!

Dr. Florentina Fotescu

Un Paşte minunat în parohia Dortmund

Dremmen. În acest timp a văzut o fe-meie tânără alergând spre el, cu hainele rupte şi ochii plini de groază. Când aceasta s-a apropiat, omul lui Dum-nezeu a văzut că era însărcinată. Prin-tre suspine şi plâns, tânăra, care era o roabă, i-a spus sfântului că trei bărbaţi o urmăreau, învinuind-o că furase ceva din cortul lor. Cu lacrimi în ochi, feme-ia a început să jure că este nevinovată, rugându-l pe Hallvard să nu o lase în mâinile nemiloşilor urmăritori.Şi într-adevăr, pentru că încă de mic fu-sese crescut în iubire pentru cel de lângă el, sfântul s-a umplut de milă pentru bia-ta făptură a lui Dumnezeu şi, fără a mai pierde nici o clipă, i-a spus femeii să urce în barcă şi să nu se teamă de nimic.Apoi, în grabă mare, cei doi au început să străbată fiordul Dremmen, încercând să scape de urmăritori. Când în scurtă vreme aceştia au ajuns la mal, s-au um-plut de mânie şi, suindu-se într-o co-rabie, au început să-i urmărească pe cei doi. Până la urmă, pentru că erau mai puternici, l-au ajuns pe Hallvard şi i-au poruncit să le-o dea pe femeie. Însă alesul lui Dumnezeu cu nimic nu s-a înfricoşat, ci le-a răspuns că nu le poate împlini cererea, pentru că femeia jurase că nu furase nimic. Iar pentru a-i domoli, Hallvard le-a promis că va plăti el însuşi tot ce le lipsea. Însă urmăritorii s-au arătat orbiţi de mânie şi i-au spus sfântului că dacă nu le va da femeia de îndată, îl vor omorî şi pe el. Hallvard însă din nou s-a arătat neîndu-plecat, căci el nu putea nici măcar gândi o aşa nedreptate. De aceea, luându-şi arcurile, păgânii au început să tragă în cei doi. Trei săgeţi au străpuns trupul neînfricatului bărbat, lăsându-l mort în corabie, apărând cu preţul vieţii pe

biata femeie care îi ceruse ajutor. Fe-meia însăşi a murit sub ploaia de săgeţi a barbarilor. După ce şi-au văzut fapta mârşavă împlinită, bărbaţii au legat de gâtul lui Hallvard o piatră de moară şi l-au aruncat în mare. Însă atunci mi-nune s-a întâmplat, căci Dumnezeu a

vrut să arate că îl primise pe tânăr ca pe un mucenic al Său: în loc să se scu-funde, trupul sfântului plutea! Văzând aceasta, păgânii au plecat îngroziţi, lă-sând trupul mucenicului acolo.În scurtă vreme în jurul lui Hall-vard s-a adunat mulţime de oameni. Înţelegând că dobândiseră un nou sfânt în cer, aceştia au luat cu mare dragoste trupul tânărului şi l-au dus în oraşul Oslo. Acolo l-au aşezat cu evla-vie într-o biserică din oraş şi au început să-l cinstească ca pe un mucenic al lui Hristos, deoarece Hallvard îşi dăduse însăşi viaţa pentru a împlini porunca Mântuitorului, Care a spus: „Mai mare dragoste ca aceasta nimeni nu are: ca sufletul său să şi‑l pună pentru semenul său.” (In 15, 13) Şi într-adevăr, în scurtă vreme la mormântul omului lui Dum-nezeu au început să aibă loc minuni, şi lumea venea de pretutindeni ca să se închine. Până la urmă, în anul 1130, pe locul unde odihneau moaştele sfântu-lui a fost ridi cată o biserică de piatră. Atât de mare era dragostea pe care oa-menii o aveau pentru Hallvard, încât acesta a ajuns să fie socotit ocrotitorul ceresc al oraşului Oslo. Din păcate însă, odată cu sec. al XVII-lea biserica a încetat să mai fie folosită, azi rămânând doar ruinele ei. Însă până azi, sfântul este cinstit ca ocrotitorul Os-lo-ului (stema oraşului îl înfăţişează pe Hallvard ţinând în mâini trei săgeţi şi o piatră de moară) şi al celor nevinovaţi.

Fie ca pentru rugăciunile Sfântului Hallvard, ocrotitorul Oslo‑ului, Dum‑nezeu să ne dea şi nouă dragoste şi milă pentru cei aflaţi în necazuri şi strâm‑torări, şi iertare de păcate. Amin!

Ierod. Grigorie Benea

Una din multele biserici de lemn din Norvegia (sec. XI-XIII d. Hr.), unice în Apusul Europei. Asemănarea cu bisericile de lemn din Maramureş este uimitoare. Într-o astfel de biserică se va fi rugat şi Sf. Hallvard.

Troparul Sfântului Hallvard, glas IV:Întru moartea sa cea mucenicească, Hallvard a lepădat toate bogăţiile lumii, şi plăcerile cele păcătoase în picioare le-a călcat; şi deşi scumpul lui trup a fost aruncat în adâncurile apelor, la porunca dumnezeiască dintru aces-tea s-a ridicat, dând credincioşilor semn că sufletul lui s-a înălţat la ceruri, unde se roagă

neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.

DIN AGENDAPărintelui MitroPolit SerafiM

1 apr. 2007, Floriile – slujeşte Sf. Litur-ghi e şi predică la Leipzig (Paroh P.C.Pr.Drd. Florin Lodroman) cu participare numeroasă. A urmat o frumoasă agapă.5-6 apr., Joia şi Vinerea Mare – slujeşte Denia celor 12 Evanghelii şi a Prohodu-lui Domnului şi predică la Nürnberg.8 apr., Învierea Domnului – săvârşeşte Slujba Învierii şi Sf. Liturghie la Dort-mund cu participare foarte mare.9 apr. – slujeşte Sf. Liturghie şi predică la Hamburg (Paroh P.C. Ierom. Calinic). A urmat o agapă. Seara, ia parte alături de arhiepiscopul catolic şi episcopul evanghelic din Hamburg la o Vecernie a dragostei la care au participat peste 2000 de credincioşi.

10 apr. – slujeşte Sf. Liturghie la Ham-burg. Face o vizită arhiepiscopului cato-lic şi episcopului evanghelic din Ham-burg pentru o discuţie în legătură cu comunitatea românească din oraş.13 apr. – slujeşte Sf. Liturghie şi predică în biserica din Sibiu-Lazaret (Paroh P.C. Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc) cu prilejul Adunării pe ţară a tinerilor din Oastea Domnului. Participă apoi la programul Adunării şi ţine cuvânt de învăţătură.14 apr. – împreună cu un sobor im-presionant de arhierei, preoţi şi diaconi slujeşte Sf. Liturghie la Gledin (Bistriţa-Năsăud) cu prilejul proclamării canoni-zării Sf. Ierarh Pahomie din Gledin.15 apr. – slujeşte Sf. Liturghie şi predică în biserica Sfinţii Arhangheli din Dej (Paroh: P.C.Pr.Protop. Teofil Herineanu)17 apr. – ţine la Institutul Cultural Ro-mân din Viena conferinţa “Bisericile din România înainte şi după 1989.”21 apr. – participă la concertul de bine-facere în favoarea copiilor bolnavi de hidrocefalie din România, organizat de D-na Adriana Tontsch. Au participat numeroase autorităţi din Bavaria şi Ro -mânia, între care D-na Barbara Stamm, vicepreşedinta Parlamentului bavarez.22 apr. – slujeşte Sf. Liturghie şi pre-dică la Tübingen cu prilejul hramului (Paroh P.C. Pr. Dr. Florian Duţă). A ur-mat o frumoasă agapă. Seara, participă la comemorarea victimelor genocidului armean din 1915-1916 în biserica Pauls-kirche din Frankfurt. Au fost prezenţi numeroşi oameni politici, autorităţi lo-cale şi ecumenice din toate Bisericile.23 apr., Sf. Muc. Gheorghe – slujeşte Sf. Liturghie şi predică la Nürnberg.30 apr. – slujeşte Sf. Liturghie şi predică la Nürnberg.

INFORMAŢII

RUMÄNISCHE ORTHODOXE METROPOLIE FÜR DEUTSCHLAND UND ZENTRALEUROPA

Fürther-Str. 166-168 • D-90429 NürnbergTel.: (+49)0911/3236910; Fax: /3236912

E-Mail: mitropolia@mitropolia-ro.deInternet: http://www.mitropolia-ro.de

REDAKTION & LAYOUTIerod. Grigorie Benea

Abonament 15,50 EUR / anual (inclusiv porto)

Bankverbindung: Liga Bank egKonto.-Nr. 116 78 04 • BLZ 750 903 00

DIN AGENDAPărintelui ePiScoP Sofian

1 apr. – slujeşte Sf. Liturghie şi predică la Capela Sf. Siluan.2-7 apr., Săptămâna Mare – la Cen-trul Bisericesc din München, în Capela Sf. Siluan, săvârşeşte slujbele specifice acestei săptămâni. În fiecare seară după Denie ţine şi un cuvânt de învăţătură.8 apr., Sfintele Paşti – împreună cu P.C. Pr. Drd. Ioan Moga şi P.C. Diaconi Da-niel Mih şi Adrian Sandu săvârşeşte Sluj-ba Învierii continuată cu Sf. Liturghie, noaptea între orele 21:30-01:00, în biserica evanghelică Laetarekirche. Sea-ra, la Capela Sf. Siluan, săvârşeşte Ve-cernia Dragostei (a II-a Înviere), la care Evanghelia s-a citit în 10 limbi.9 apr. – slujeşte Sf. Liturghie şi predică la Capela Sf. Siluan. După slujbă parti-cipă la agapa organizată de Centrul Bi-sericesc din München cu acest prilej.13 apr., Izvorul Tămăduirii-slujeşte Sf. Liturghie şi predică la Capela Sf. Siluan.14-24 apr. – se află în fruntea unui grup de 48 de pelerini în Ţara Sfântă şi la Muntele Sinai.

„Când Dumnezeu binevoieşte să se fa-că un lucru, toată zidirea ajută să se îm-plinească”, spune Sf. Marcu Ascetul în Filocalie, şi faptul că Dumnezeu a bine-voit ca românii ortodocşi din Hamburg să aibă şi ei o parohie s-a putut simţi cu pregnanţă în aceste două luni şi jumăta-te care au trecut de la punerea „temeliei” noii parohii: prima Sf. Liturghie. Toate greutăţile, inerente unui început, aproa-pe că nu s-au făcut simţite în acest caz. A trebuit doar să punem un gând îna-intea lui Dumnezeu, pentru ca el să se împlinească aproape de la sine. Astfel, în doar câteva zile, Dumnezeu ne-a tri-mis în ajutor un preot catolic care ne-a primit cu dragoste frăţească ca oaspeţi în pa rohia lui şi ne-a oferit locaş de slujire o capelă lângă biserica mare a parohiei „St. Bonifatius”. Nu doar atât, s-a găsit şi un mic apartament în casa parohială, în care să poată locui preotul pe perioa-da în care vom sluji aici. De asemenea,

avem acces la toate dependinţele (sală parohială, bucătărie etc.).Rezolvarea acestor probleme organi-zatorice ne-a ajutat să ne ocupăm mai intens de cele duhovniceşti, mai ales în perioada Postului Mare - iar aici am pu-tut constata o arzătoare sete după hrana duhovnicească. Prezenţa Bisericii - Tru-pul viu al lui Hristos -, dar şi faptul că slujbele sunt săvârşite în limba română, au făcut ca numărul credincioşilor ca-re participă regulat la Sf. Liturghie să crească în mod constant, ajungând azi la circa 50 de persoane. Iar adevăratul potenţial s-a văzut cu ocazia Învierii, când în Biserică s-au adunat aproxima-tiv 500 de persoane. Ne-am putut bucu-ra de aceste succese împreună cu Î.P.S. Mitropolit Serafim, care ne-a vizitat a doua zi de Paşti, slujind Sf. Liturghie cu participarea a peste 100 de credincioşi. Prezenţa Părintelui Mitropolit în mij-locul nostru a fost şi o ocazie de a sta-

bili contacte la nivel ierarhic cu cele-lalte Biserici, Î.P.S. Serafim participând la o vecernie ecumenică de Paşti, în prezenţa a peste 2000 de credincioşi de toate confesiunile. A doua zi, împreună cu ierarhul nostru am avut întrevederi cu arhiepiscopul catolic Dr. Werner Thissen şi cu episcopul evanghelic, d-na Maria Jepsen, o modalitate în plus de a arăta că şi românii sunt capabili să se organizeze şi să fie parteneri serioşi de discuţie, alături de ceilalţi ortodocşi, care sunt însă cu un pas înainte, având deja locaşuri proprii de slujire. Nădăjduim că Dumnezeu ne va binecu-vânta în continuare şi că îşi va revărsa harul Său asupra noastră, în încerca-rea de a găsi un locaş propriu de slu-jire, prin rugăciunile cinstitului Său Înaintemergător, Sf. Ioan Botezătorul, ocrotitorul tinerei noastre parohii.

Ierom. Calinic Vintilă

Începuturi - gânduri la formarea unei noi parohii

Pelerinaj la SoultzmattAnul acesta se împlinesc 90 de ani de la moartea celor 2500 de soldaţi români - prizonieri de război în Alsacia, din care 687 sunt înmormântaţi în cimitirul mi-litar român din Soultzmatt.Duminică, 20 mai, va avea loc peleri-najul tradiţional la cimitir, cu partici-parea autorităţilor şi presei române. Vă rugăm să veniţi cât mai mulţi pentru a cinsti memoria eroilor noştri.Sf. Liturghie începe la orele 10:30, ur-mată de parastas şi de obişnuita serbare câmpenească.Informaţii: P.C.Pr.Dr. Vasile Iorgulescu- Strasbourg (Tel. 0033-388199173)

Mitropolitul Serafim